INCADRAREA DESEURILOR DIN EXPLOATARILE MINIERE IN LEGISLATIA NATIONALA SI EUROPEANA

1. Prezentare generală

1.1 Cod si descrierea provenientei deseurilor din exploatarile miniere

România dispune de cantităti importante de resurse naturale, respectiv materii prime

metalifere precum cărbuni bruni si lignit, sisturi bituminoase, petrol si gaze naturale, minereuri

cu conținut aurifer, argint, magneziu, cupru, minereuri feroase si polimetalice, bauxită, minereuri

de uraniu. Procesarea acestor resurse generează deseuri. Mineritul, industria si municipalitățile

sunt principalii generatori de deseuri.

Deseuri de la excavarea minereurilor metalifere au codul 01 01 01 si fac parte din

categoria deseurilor rezultate de la exploatarea miniera si a carierelor si de la tratarea fizica si

chimica a mineralelor.

Deşeurile extractive sunt definite în Directiva privind managemetul deşeurilor din

industria extractiva după cum urmează: “Deşeuri rezultate din prospectare, din extracţia, tratarea

şi depozitarea resurselor minerale şi din exploatarea în cariere.” Acestea sunt discutate în

Secţiunea 2.

Figura 1: Structura deşeurilor industriale generate în anul 2002Sursa: Studiu privind gestionarea deşeurilor la nivel judeţean şi naţional din anul 2002., ICIM , Bucureşti 2003

1.2. Identificarea deşeurilor specifice situaţiei abordate

Unităţile miniere folosesc chimicale toxice, ca: cianură, mercur şi acid sulfuric pentru a

separa metalul din minereu. Sterilul, respectiv restul de minereu îmbibat cu substanţe toxice care

rămâne după separarea metalului, este descărcat, adesea, direct în lacuri sau râuri, cu consecinţe

devastatoare.

Deşeuri provenite din procesul de extractie al minereurilor sunt::

- Steril de procesare;

- Rocă sterilă;

- Nămol de epurare a apelor acide;

- Nămol de epurare în carieră / la mal (folosind cariera inundată Cetate ca bazin de

sedimentare):

- Sol (sol fertil, sol, decopertă).

Tabel 1: Clasificarea deşeurilor şi clasificarea unei instalaţii de deşeuri conform Deciziei

Comisiei 2000/532/CE, Art. 5(3), Art. 3(15), Anexei II şi Anexei III ale Directivei privind

deşeurile miniere

Încadrarea deşeurilor din industria extractivă se poate face conform diagramei de mai jos.

Această schemă dă o imagine a efectelor potenţiale pe care le poate avea noua Directivă privind

deşeurile din minerit. Această nouă directivă poate exclude sau include anumite tipuri de deşeuri

miniere, ceea ce va afecta semnificativ operatorii din acest sector.

Sterile de extracţie

Roca sterilă este roca cu concentraţii aur şi argint (< 0.6 g/t ) nerentabile din punct de vedere

economic, de care va fi excavată pentru a avea acces la minereu

Majoritatea rocilor sterile sunt depozitate în halde aflate în imediata vecinătate a complexului

de extracţie şi a iazului de decantare. Haldele sunt structuri construite şi amenajate pentru minimizarea

impactului asupra mediului şi facilitarea închiderea. O parte din roca sterilă este transportată din cariere

pentru a fi utilizată în construcţia barajului sistemului iazului de decantare.

În construcţia barajului, rocile potenţial generatoare de acid sunt plasate selectiv în secţiunile

mai profunde ale barajului pentru a minimiza oxidarea şi reacţia sulfurilor.

În industria extractivă de aur, cupru etc. roca excavată se concasează si apoi se macină. Se

separă metalele si praful de rocă rămas se transportă cu ajutorul apei (hidrotransport) prin conducte la

zona de depozitare .Se realizează un depozit cu acest praf, de obicei în rambleu cu taluze înierbate si

protejate cu secumat.

Se realizează o decantare a prafului de minereu si apa este evacuată-drenată cu o conductă în sifon.

Protecția taluzelor prin înierbare este necesară ca vântul să nu spulbere acest praf

Sterilul extras în prezent din carierele de minereuri din România ajunge anual la milioane de

metri cubi, transportaţi şi depuşi în zeci de halde. Masa minieră din halde este formată dintr-un amestec

eterogen de roci de diferite tării şi provenienţe, cu o accentuată neuniformitate a granulometriei şi

proprietaţilor fizico- mecanice, fapt ce face imposibilă instalarea florei şi redarea haldelor în circuitul

agricol sau silvic fără lucrări de amenajare minieră şi acoperirea acestora cu un strat de pământ vegetal.

Sterile de procesare

Sterilele de procesare sunt rezultatul procesării minereului extras în cariere.

Metodele de preparare şi procesare a minereului de aur cuprind următoarele elemente principale:

- concasarea într-o singură treaptă a minereului brut nesortat, cu ajutorul unui concasor giratoriu;

- haldarea minereului concasat;

- reluarea minereului concasat şi măcinarea umedă într-o moară semiautogenă, urmată de

măcinarea în două mori cu bile dispuse în paralel;

- leşiere cu cianură, care începe în circuitul de măcinare, unde un produs fin cernut este trecut

prin bazinele cu carbon în leşie, pentru a fi supus agitării şi unei leşieri continue cu cianură;

- adsorbţia aurului şi argintului pe cărbune activ în rezervoarele CIL urmată de separarea

cărbunelui încărcat şi de eluarea aurului şi argintului de pe cărbunele activ în vase de presiune;

- extracţia electrolitică a aurului şi argintului stripat de pe cărbunele activ, sub forma unui nămol

de metale preţioase şi topirea acestui nămol pentru a produce lingouri de de aur şi argint (aliaj

doré);

- îngroşarea sterilelor de procesare rezultate;

- denocivizarea cianurii reziduale din sterilele de procesare înainte ca acestea să părăsească zona

de retenţie a uzinei de preparare;

- transportul tulburelii de steril denocivizat prin conductă şi depozitarea acesteia în iazul de

decantare;

- recuperarea apei limpezite din sistemul iazului de decantare, în vederea reciclării şi reutilizării în

procesul tehnologic de procesare;

Namolul de la stațiile de epurare

Staţia de epurare a apei trebuie să facă faţă următorilor constituenţi:

pH;

metale grele;

nemetale (arsen);

săruri neutre (sulfat, calciu).

Solul

Solul fertil este stratul superior al suprafeţei de teren (după scoaterea rădăcinilor şi valorificarea

lemnului) şi solul este stratul inferior de pământ până la stratul de rocă; deşi identificate ca deşeuri,

aceste materiale de sol vor fi depozitate în stive şi vor fi refolosite pentru reinstalarea vegetaţiei pe

porţiunile excavate ale amplasamentului în faza de închidere a exploatării.

2. Încadrarea în legislaţia europenă

o Directiva Consiliului nr.2006/21/CE a parlamentului European şi a

Consiliului din 15 martie 2006 privind gestionarea deşeurilor din industriile

extractive şi de modificare a Directivei 2004/35/CE

„Pentru a defini tipurile de deşeuri care trebuie gestionate în timpul închiderii minelor, se face o

distincţie între deşeurile de extracţie şi alte categorii de deşeuri conform clasificării date de

Directiva 2006/21/EC privind deşeurile miniere, Articolul 2:

• Deşeurile de la extracţie sunt definite de Directiva UE privind deşeurile minere după cum

urmează: "deşeurile rezultate din prospectarea, extracţia, tratarea şi depozitarea resurselor

minerale şi a lucrărilor miniere din carieră."

Alte deşeuri care "sunt generate prin prospectare, extracţie şi tratare a resurselor minerale şi

lucrările efectuate în cariere, dar care nu rezultă direct din aceste operaţii" sunt denumite în cele

ce urmează “neminiere”.

(4) În conformitate cu obiectivele politicii comunitare în domeniul mediului, este necesară

stabilirea de cerințe minime pentru prevenirea sau reducerea cât mai mult posibil a efectelor

nefaste asupra mediului sau sănătății umane care ar rezulta ca urmare a gestionării deseurilor din

industriile extractive, cum ar fi reziduurile de procesare (de exemplu, deseuri solide sau slamuri

care rămân după tratarea resurselor minerale prin diverse tehnici), sterilul si materialul de

descopertă (de exemplu, materialul din operațiunile de extracție, care este mutat pe măsura

intrării într-un corp de minereu sau mineral, inclusiv pe parcursul perioadei de dezvoltare

anterioare producției) si solul vegetal (de exemplu, stratul superior al solului), cu condiția ca

să reprezinte deseuri, astfel cum sunt definite în Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie

1975 privind deseurile.

(6) În consecință, prezenta directivă trebuie să includă gestionarea deseurilor din industriile

extractive provenite din activități desfăsurate pe uscat, si anume a deseurilor rezultate din

activități de prospecțiune, extracție (inclusiv faza de dezvoltare anterioară producției), tratarea si

stocarea resurselor minerale, precum si a materialelor provenite din exploatarea carierelor. Cu

toate acestea, gestionarea trebuie să reflecte principiile si prioritățile definite în Directiva

75/442/CEE, care, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (ii), continuă să se

aplice oricărui aspect privind gestionarea deseurilor din industriile extractive care nu este

reglementat de prezenta directivă.

(11) În vederea respectării principiilor si priorităților definite în Directiva 75/442/CEE si, în

special, în articolele 3 si 4, statele membre trebuie să se asigure că operatorii angajați în industria

extractivă iau toate măsurile necesare pentru prevenirea sau reducerea, pe cât posibil, a oricăror

efecte negative, actuale sau potențiale, asupra mediului sau sănătății umane, care apar ca rezultat

al gestionării deseurilor provenite din industriile extractive.

(13) Statele membre trebuie să se asigure că operatorii din industria extractivă elaborează planuri

corespunzătoare de gestionare a deseurilor pentru prevenirea sau minimizarea, tratarea,

valorificarea si eliminarea deseurilor extractive.

Asemenea planuri trebuie să fie structurate astfel încât să asigure planificarea corespunzătoare a

opțiunilor de gestionare a deseurilor având în vedere minimizarea generării deseurilor si a

pericolului acestora, precum si încurajarea valorificării deseurilor. De asemenea, deseurile din

industria extractivă trebuie să fie caracterizate din punct de vedere al compoziției în scopul de a

asigura că aceste deseuri reacționează, pe cât de mult este posibil, numai într-un mod predictibil.

21) Pentru asigurarea construcției si întreținerii corespunzătoare

a instalațiilor de gestionare a deseurilor din industriile extractive, statele membre trebuie să

adopte măsuri corespunzătoare pentru a se asigura că de proiectarea, amplasarea si gestionarea

instalațiilor corespunzătoare se ocupă persoane care posedă competențele tehnice necesare.

Este necesar să se asigure că formarea si cunostințele dobândite de operatori si de personal le

conferă acestora competențele necesare. De asemenea, autoritățile competente trebuie să se

asigure că operatorii iau măsurile necesare cu privire la construcția si întreținerea unei noi

instalații de gestionare a deseurilor, la extinderea sau modificarea unei instalații existente,

inclusiv în etapa postînchidere.

Articolul 1

Obiectul

Prezenta directivă prevede măsuri, proceduri si orientări pentru prevenirea sau reducerea, pe cât

posibil, a oricăror efecte nefaste asupra mediului, în special asupra apei, aerului, solului, faunei si

florei si peisajelor, precum si a oricăror riscuri pentru sănătatea umană, rezultate din gestionarea

deseurilor din industriile extractive.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1) Sub rezerva alineatelor (2) si (3), prezenta directivă se aplică gestionării deseurilor rezultate

din prospecțiune, extracție, tratare si stocare a resurselor minerale, precum si din exploatarea

carierelor, denumite în continuare „deseuri extractive”.

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentei directive, se înțelege prin:

5. „resursa minerală” sau „mineral”, un depozit natural existent în scoarța terestră, format din

compusi organici sau anorganici, cum ar fi combustibilii energetici, minereurile metalifere,

mineralele industriale si de construcții, cu excepția apei;

6. „industrii extractive”, ansamblul unităților s i al întreprinderilor angajate în extracțiile de

suprafață sau subterane ale resurselor minerale în scopuri comerciale, inclusiv prin forare sau

tratare a materialului extras;

9. „steril de procesare”, deseuri solide sau slamuri care rămân după tratarea mineralelor prin

procedee de separare (de exemplu, măcinare, zdrobire, sortare după mărime, flotație si alte

tehnici fizico-chimice) pentru extragerea mineralelor valoroase dintr-o rocă mai puțin valoroasă;

10. „haldă”, un amplasament amenajat pentru depozitarea deseurilor solide la suprafață;

11. „dig”, o structură construită proiectată să rețină sau să limiteze apa si/sau deseurile într-un iaz

de decantare;

12. „iaz”, un sit natural sau un amplasament amenajat pentru depozitarea deseurilor fin granulate,

în mod normal steril de procesare, împreună cu cantități variabile de apă liberă, rezultate din

tratarea resurselor minerale, precum si din

recircularea si limpezirea apei de proces;

13. „cianuri disociabile în mediu slab acid”, cianuri si compusi cianurici care se disociază în

mediu slab acid la un pH definit;

Articolul 5

Planul de gestionare a deseurilor

(1) Statele membre asigură elaborarea, având în vedere principiul dezvoltării durabile, de către

operator a unui plan de gestionare a deseurilor pentru minimizarea, tratarea, valorificarea si

eliminarea deseurilor extractive.

(2) Obiectivele planului de gestionare sunt:

(a) prevenirea sau reducerea producției de deseuri si a efectelor nocive ale acestora, în special

luând în considerare:

(i) gestionarea deseurilor în faza de proiectare si în alegerea metodei utilizate pentru extracția si

tratarea mineralelor;

(ii) schimbările pe care deseul extractiv le poate înregistra în legătură cu cresterea în suprafață si

expunerea la condițiile de suprafață;

(iii) reintroducerea deseului extractiv în golul de excavare după extracția mineralului, în măsura

în care este fezabil din punct de vedere tehnic si economic si cu respectarea

deplină a mediului, în conformitate cu standardele de mediu existente la nivel comunitar si, după

caz, cu dispozițiile prezentei directive;

(iv) reacoperirea cu sol vegetal după închiderea instalației de gestionare a deseurilor sau, dacă

acest lucru nu este fezabil, reutilizarea stratului de sol în altă parte;

(v) utilizarea unor substanțe mai puțin periculoase pentru tratarea resurselor minerale;

(b) încurajarea valorificării deseurilor extractive prin reciclarea, reutilizarea sau valorificarea

acestora, în măsura în care este posibil din punct de vedere ecologic, în conformitate cu

standardele de mediu la nivel comunitar si, după caz, cu cerințele prezentei directive ;

(c) asigurarea eliminării în siguranță a deseului extractiv, pe termen scurt si lung, în special, prin

luarea în considerare, în faza de proiectare, a gestionării în timpul exploatării si după închiderea

instalației de gestionare a deseurilor si prin alegerea unui proiect care:

(i) solicită condiții minime de monitorizare, control si gestionare a instalației de deseuri închise

sau, în ultimă instanță, nu solicită nici un fel de condiții;

(ii) să prevină sau cel puțin să minimizeze efectele negative pe termen lung, cauzate, de exemplu,

de migrarea poluanților acvatici sau atmosferici care provin de la instalațiile de gestionare a

deseurilor;

(iii) să asigure stabilitatea geotehnică pe termen lung a oricăror diguri sau halde care sunt

construite deasupra nivelului preexistent al terenului.”

o Directiva privind gestionarea deşeurilor din industriile extractive - 2003/0107

(COD), care se doreşte a fi un act complementar Directivei cadru privind

deşeurile (75/442/EEC).

„Domeniul de aplicare a directivei îl reprezintă “deşeurile miniere”, adică deşeurile generate din

activităţile de extracţie, tratare şi stocare a resurselor minerale şi din exploatarea carierelor.

Pentru scopurile prezentului studiu sunt importante următoarele definiţii:

- resursă minerală (minereu) – depozit (aglomerare de materiale, produs) de natură minerală sau

organică existent în mod natural în scoarţa terestră (cum ar fi ţiţeiul, şisturile bituminoase,

cărbunele, lignitul, metalele, piatra, şisturile, argila, pietrişul sau nisipul, inclusiv gazele naturale,

dar exclusiv apa);

- tratare – procesul sau combinaţia de procese mecanice, fizice sau chimice desfăşurate asupra

resurselor minerale în scopul extragerii compuşilor utili, inclusiv reducerea dimensiunilor,

sortarea, separarea şi reprocesarea deşeurilor evacuate anterior, dar exclusiv procesele termice;

- haldă – instalaţie construită pentru eliminarea supraterană a deşeurilor solide;

- iaz de decantare – instalaţie naturală sau construită pentru eliminarea deşeurilor cu granulaţie

fină, de obicei reziduuri de la separare, împreună cu cantităţi variabile de apă, rezultate din

tratarea resurselor minerale şi din epurarea şi recircularea apelor de proces.

Propunerea de directivă stabileşte cerinţele minime care trebuie respectate în scopul

prevenirii sau reducerii la minimum posibil a oricărui efect negativ asupra mediului sau asupra

sănătăţii umane care poate fi determinat de activităţile de gestionare a deşeurilor miniere. Sunt de

menţionat următoarele aspecte principale:

- instalaţiile pentru gestionarea deşeurilor miniere vor fi supuse unei proceduri specifice de

autorizare;

- informarea publicului şi participarea sa la luarea deciziei;

- criterii tehnice pentru amplasarea, construcţia, operarea, închiderea şi monitorizarea instalaţiilor

pentru eliminarea deşeurilor.

Art. 3 (1) al Directivei privind deşeurile miniere defineşte deşeurile în conformitate cu

Articolul 1(a) al Directivei 75/442/EEC (Directiva EU Deşeuri).

Instalaţiile pentru deşeuri sunt definite în Art. 3(15) al Directivei privind deşeurilor

miniere ca instalaţii pentru acumularea sau eliminarea deşeurilor extractive, pe perioade de timp

special desemnate.

Mai mult. Art. 5 (3) împreună cu Anexa II a Directivei privind deşeurile miniere solicită,

ca parte integrantă a planului de gestionare a deşeurilor, caracterizarea deşeurilor în conformitate

cu Decizia Comisiei 2000/532/CE (Schema de clasificare a deşeurilor), ca şi clasificarea unei

instalaţii pentru deşeuri în conformitate cu criteriile prezentate în Anexa III a Directivei.”

o Directiva 1999/31/EC

„ Articolul 3

Domeniul de aplicare

1. Statele membre aplică prezenta directivă în cazul oricărei rampe de gunoi care corespunde

definiţiei date la art. 2 lit. (g).

2. Fără a aduce atingere legislaţiei comunitare actuale, din domeniul de aplicare al prezentei

directive se exclud următoarele:

− depozitarea solului nepoluat sau a deşeurilor inerte nepericuloase care rezultă din

activităţile de prospectare, extragere, tratare şi depozitare a resurselor minerale, precum şi din

operaţiile de exploatare a carierelor.

3. Fără a aduce atingere Directivei 75/442/CEE, statele membre pot stabili că descărcarea de

deşeuri nepericuloase care urmează a fi definite de comitetul constituit pe baza art. 17 din

prezenta directivă, altele decât deşeurile inerte, care rezultă din activităţile de prospectare,

extragere, tratare şi depozitare a resurselor minerale, precum şi din operaţiile de exploatare a

carierelor şi care sunt depozitate în aşa fel încât să se prevină poluarea mediului şi afectarea

sănătăţii umane, pot fi scutite de dispoziţiile stabilite în anexa I, pct. 2, 3.1, 3.2 şi 3.3 din

prezenta directivă.”

3. Încadrarea în legislaţia naţionale

Hotărârea de Guvern nr. 1076/2004 privind aprobarea procedurii de reglementare

a activităţilor economice care au un impact asupra mediului înconjurător, privind procedura

de evaluare a mediului pentru planurile şi programele naţionale şi regionale, inclusiv acelea

finanţate de Comunitatea Europeană

„CAPITOLUL II

Domeniu de reglementare

Art. 5. - (1) Evaluarea de mediu se efectueaza pentru planurile si programele care pot avea efecte

semnificative asupra mediului, conform prevederilor alin. (2)-(4).

(2) Se supun evaluarii de mediu toate planurile si programele care:

a) se pregatesc pentru urmatoarele domenii: agricultura, silvicultura, pescuit si acvacultura,

energie, industrie, inclusiv activitatea de extractie a resurselor minerale, transport, gestionarea

deseurilor, gospodarirea apelor, telecomunicatii, turism, dezvoltare regionala,amenajarea

teritoriului si urbanism sau utilizarea terenurilor, si care stabilesc cadrul pentru emiterea

viitoarelor acorduri unice pentru proiectele care sunt prevazute in anexele nr. 1 si 2 la Hotararea

Guvernului nr. 918/2002 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra

mediului si pentru aprobarea listei proiectelor publice private supuse acestei proceduri;”.

Hotararea Guvernului nr. 856 din 13 august 2008

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 624 din data de 27 august 2008 a fost publicata

Hotararea Guvernului nr. 856 din 13 august 2008 privind gestionarea deseurilor din industriile

extractive ("Hotararea").

Aceasta hotarare reglementeaza modul de gestionare a deseurilor rezultate in urma

activitatilor extractive ( explorare, exploatare, extractie si stocare) si are ca scop reducerea pe cat

posibil a efectelor negative asupra mediului.

O precizare importanta pe care o face hotararea este aceea ca pentru deseurile din domeniul

de aplicare a acestei hotarari nu se aplica prevederile Hotararii Guvernului nr. 349/2005 privind

depozitarea deseurilor. Prezenta Hotarare deroga de la prevederile Hotararii Guvernului nr.

349/2005 avand un regim special in raport cu aceasta din urma. Hotararea transpune in legislatia

nationala prevederile Directivei 2006/21/CE din 15 martie 2006 privind gestionarea deseurilor

din industriile extractive.

Sunt definite notiunile cu care se opereaza in continutul Hotararii printre care si acelea de:

instalatie pentru deseuri, deseuri periculoase si operator, acesta din urma fiind orice persoana

responsabila cu gestionarea si stocarea deseurilor extractive. Operatorii au obligatia de a gestiona

in mod eficient instalatiile pentru deseuri iar autoritatile au obligatia de a verifica ca acestia iau

toate masurile necesare pentru a preveni efectele adverse.

Operatorii mai sunt responsabili si cu elaborarea unui plan de gestionare a deseurilor care

trebuie sa includa printre obiectivele sale: prevenirea sau reducerea generarii de deseuri,

incurajarea valorificarii deseurilor extractive prin reciclare si reutilizare si asigurarea eliminarii

in siguranta a deseurilor pe termen lung. Planul de gestionare a deseurilor trebuie revizuit la

fiecare 5 ani si trebuie supus spre aprobare Ministerului Mediului si Dezvoltarii Durabile prin

autoritatile teritoriale pentru protectia mediului.

Fiecare operator, inainte de inceperea exploatarii, are obligatia de a elabora un plan de

prevenire a accidentelor majore pentru gestionarea deseurilor extractive si de a implementa un

plan de urgenta intern care are in vedere masurile care trebuie luate in caz de accident.

Conform Hotararii este interzisa abandonarea, aruncarea sau depozitarea necontrolata a

deseurilor extractive.

De asemenea este interzisa functionarea instalatiei pentru deseuri fara autorizatia de

mediu emisa de Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile prin autoritatile teritoriale

competente. Hotararea prevede toata documentatia necesara care trebuie depusa de catre operator

pentru a obtine autorizatia de mediu.

Instalatiile pentru deseuri trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie amplasate

corespunzator avand in vedere printre alti factori si ariile geografice protejate, instalatia sa fie

corespunzator construita si sa fie elaborate toate planurile referitoare la monitorizare, inspectie

periodica si inchiderea instalatiei.

O alta prevedere importanta este aceea ca inainte de inceperea oricarei activitati de

depozitare a deseurilor Agentia Nationala pentru Resurse Minerale va cere dovada constituirii

unei garantii financiare. Scopul este acela ca in orice moment sa existe fonduri disponibile pentru

reabilitarea amplasamentului unei instalatii pentru deseuri.

Hotararea contine si prevederi pentru cazul in care efectele datorate depozitarii de deseuri

apar si pe plan transfrontalier. Nerespectarea prevederilor acestei Hotarari constituie contraventii

si se sanctioneaza cu amenda.

O ultima precizare ar fi aceea ca Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile are obligatia

de raportare fata de Comisia Europeana, la interval de 3 ani, cu privire la aplicarea acestei

hotarari.

„CAP. I

Domeniul de aplicare

ART. 1

Prezenta hotãrâre stabileste cadrul legal privind liniile directoare, mãsurile si procedurile pentru

prevenirea sau reducerea pe cât posibil a oricãror efecte negative asupra mediului, în special

asupra apei, aerului, solului, faunei, florei si peisajului, precum si a oricãror riscuri asupra

sãnãtãţii populaţiei, rezultate ca urmare a gestionãrii deseurilor din industriile extractive.

ART. 2

(1) Prezenta hotãrâre reglementeazã gestionarea deseurilor rezultate din activitatea de

prospecţiune, explorare, extracţie din subteran sau de exploatare a carierelor, tratare si stocare a

resurselor minerale, denumite în continuare deseuri extractive.

(3) Deseurile inerte si solul nepoluat, rezultate din prospecţiunea, explorarea, extracţia, tratarea

si stocarea resurselor minerale, precum si din exploatarea carierelor si deseurile rezultate din

extracţia, tratarea si stocarea turbei nu se supun prevederilor art. 21-30, 34, 36-43, 49 si art. 50-

56, cu excepţia celor depozitate în instalaţii de categoria A pentru deseuri.

ART. 4

În sensul prezentei hotãrâri termenii si expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:

5. resursã mineralã sau mineral - depozit natural existent în scoarţa terestrã, format din compusi

organici sau anorganici, cum ar fi combustibilii energetici, minereurile metalifere, mineralele

industriale si de construcţii, cu excepţia apei;

6. industrii extractive - toate întreprinderile si instalaţiile angajate în extracţia de suprafaţã sau

subteranã a resurselor minerale în scop comercial, inclusiv extracţia prin foraje ori pentru tratarea

materialului extras;

9. steril de procesare - deseuri solide sau slamuri care rãmân dupã tratarea substanţelor minerale

prin procese de separare (de exemplu: mãcinare, zdrobire, sortare dupã mãrime, flotaţie si alte

tehnici fizico-chimice) pentru recuperarea substanţelor minerale valoroase dintr-o rocã mai puţin

valoroasã;

10. haldã - amenajare tehnicã pentru depozitarea deseurilor solide la suprafaţã;

11. baraj - structurã tehnicã proiectatã sã reţinã sau sã limiteze apa si/sau deseul într-un iaz de

decantare;

12. iaz de decantare - configuraţie naturalã sau amenajare tehnicã pentru depozitarea deseurilor

cu granulaţie finã, în principal steril de procesare, împreunã cu cantitãţi variabile de apã liberã,

rezultate din tratarea resurselor minerale si din limpezirea si recircularea apei de proces;

13. cianuri disociabile în mediu slab acid - cianuri si compusi cianurici care disociazã în mediu

slab acid la un pH definit;

14. levigat - orice lichid care percoleazã deseul depozitat si care deverseazã din sau este conţinut

în cadrul unei instalaţii pentru gestionarea deseurilor, inclusiv scurgerile poluate, care poate

dãuna mediului dacã nu este tratat corespunzãtor;

15. instalaţie pentru deseuri - orice zonã destinatã acumulãrii ori depozitãrii deseurilor extractive

fie în stare solidã sau lichidã, fie în soluţie sau suspensie.

Astfel de instalaţii includ orice baraj sau altã structurã care conţine, reţine, limiteazã sau serveste

în orice alt mod o astfel de instalaţie si care include, de asemenea, dar nu se limiteazã la halde si

iazuri de decantare, dar care exclude golurile de excavare în care deseul este reamplasat, dupã

extracţia substanţelor minerale, în scopuri de reabilitare si construcţie;

21. prospecţiune - cãutarea zãcãmintelor minerale cu valoare economicã, inclusiv prelevarea de

probe si de probe în vrac, execuţia de foraje si sãpãturi, dar cu excluderea oricãror lucrãri

necesare pentru exploatarea unor asemenea zãcãminte si a oricãror activitãţi asociate direct cu o

activitate de extracţie existentã;

22. explorare - conform definiţiei din Legea minelor nr. 85/2003, cu modificãrile si completãrile

ulterioare;

CAP. II

Dispoziţii generale

ART. 5

(1) Autoritãţile competente iau mãsurile necesare pentru a se asigura cã deseurile extractive sunt

gestionate astfel încât sãnãtatea populaţiei sã nu fie pusã în pericol si fãrã sã utilizeze procese

tehnologice sau metode care pot pune în pericol mediul, în special fãrã a constitui un risc pentru

apã, aer, sol, faunã si florã ori sã dãuneze prin zgomot sau miros ori sã aducã un prejudiciu

peisajului sau locurilor de interes special.

(2) Abandonarea, aruncarea sau depozitarea necontrolatã a deseurilor extractive este interzisã.

ART. 6

Autoritãţile competente se asigurã cã operatorii iau toate mãsurile necesare pentru prevenirea sau

reducerea pe cât posibil a oricãror efecte adverse asupra sãnãtãţii populaţiei si mediului ca

urmare a gestionãrii deseurilor extractive. Aceasta include gestionarea oricãrei instalaţii pentru

deseuri, inclusiv în etapa postînchidere, precum si prevenirea accidentelor majore care implicã

instalaţia respectivã si limitarea consecinţelor asupra sãnãtãţii populaţiei si mediului.

CAP. III

Planul de gestionare a deseurilor

ART. 8

(1) Operatorii elaboreazã planul de gestionare a deseurilor extractive pentru reducerea, tratarea,

valorificarea si eliminarea acestora, având în vedere principiul dezvoltãrii durabile.

(2) Obiectivele planului de gestionare a deseurilor extractive sunt: a) prevenirea sau reducerea

generãrii de deseuri si a efectelor nocive ale acesteia, avându-se în vedere în special:

(i) gestionarea deseurilor din faza de proiectare si în alegerea metodei utilizate pentru extracţia si

tratarea mineralului;

(ii) modificãrile pe care deseurile extractive le pot suferi ca urmare a extinderii suprafeţei de

depozitare si expunerii acestora la condiţiile de depozitare la suprafaţã;

(iii) reamplasarea deseurilor extractive în golurile de excavare dupã extracţia mineralului, în

mãsura în care este fezabil din punct de vedere tehnic si economic si cu respectarea deplinã a

cerinţelor de mediu, în conformitate cu standardele de mediu în vigoare la nivel comunitar si cu

prevederile prezentei hotãrâri, acolo unde este relevant;

(iv) punerea la loc a stratului de sol vegetal dupã închiderea instalaţiei pentru deseuri sau, dacã

acest lucru nu este fezabil din punct de vedere practic, reutilizarea stratului de sol în altã parte;

(v) utilizarea unor substanţe mai puţin periculoase pentru tratarea resurselor minerale;

b) încurajarea valorificãrii deseurilor extractive prin reciclarea, reutilizarea sau recuperarea

acestora, acolo unde aceastã activitate este viabilã din punctul de vedere al mediului, în

conformitate cu standardele de mediu în vigoare la nivel comunitar si cu prevederile prezentei

hotãrâri, unde este relevant;

c) asigurarea eliminãrii în siguranţã a deseurilor extractive pe termen scurt si lung, ţinându-se

cont în mod special, încã din faza de proiectare, de gestionarea în timpul exploatãrii si în

perioada postînchidere a instalaţiei pentru deseuri si prin alegerea unui proiect care:

(i) necesitã condiţii minime de monitorizare, control si management al instalaţiei pentru deseuri

în etapa postînchidere sau, în final, nu necesitã astfel de condiţii;

(iii) asigurã, pe termen lung, stabilitatea geotehnicã a oricãror baraje sau halde care sunt

construite deasupra nivelului preexistent al terenului.

CAP. VII

Sistemul de clasificare a instalaţiilor pentru deseuri

ART. 31

Ministerul Mediului si Dezvoltãrii Durabile, prin autoritãţile teritoriale pentru protecţia mediului,

clasificã o instalaţie pentru deseuri ca fiind de categoria A în conformitate cu criteriile prevãzute

în anexa nr. 3.

CAP. VIII

Umplerea golurilor de excavare

ART. 32

Când deseurile extractive provenite din extracţia de suprafaţã sau subteranã sunt puse la loc în

golurile de excavare în vederea reabilitãrii ori reconstrucţiei acestora, operatorul ia mãsurile

corespunzãtoare pentru:

a) asigurarea stabilitãţii deseurilor extractive;

b) prevenirea poluãrii solului, apei de suprafaţã si subterane;

c) asigurarea monitorizãrii deseurilor extractive si a golurilor de excavare;

Hotărârea de Guvern nr. 349 din 21 aprilie 2005 (care abrogă Hotărârea de Guvern

nr.162/2002) stabileşte cadrul legal pentru activitatea de depozitare a deşeurilor precum şi

de monitorizare a închiderii şi post-închiderii depozitelor existente, ţinând cont de

protecţia mediului înconjurător şi a sănătăţii populaţiei. Anexele la HG 349 stipulează

regulile de autorizare, monitorizare, acceptare a deşeurilor.

Criteriile de acceptare a deşeurilor în fiecare clasă de depozit, precum şi Lista Naţională de

Deşeuri au fost stabilite prin Ordinul MAPM Nr. 867/2002, abrogat de Ordinul OMMGA Nr.

95/2005.

„ART. 3

(1) Prezenta hotãrâre nu se aplica urmãtoarelor activitãţi:

d) depozitarea solului necontaminat sau a deseurilor inerte rezultate în urma activitãţilor de

prospectare si extracţie, tratarii si stocãrii resurselor minerale, cat si cele din exploatarea

carierelor.

(2) Sunt exceptate de la aplicarea prevederilor pct. 1.3.1, 1.3.2, 1.3.5 si 2.1 din anexa nr. 2

depunerea de deseuri nepericuloase, altele decât deseurile inerte, rezultate de la prospecţiuni si

extracţie, tratare si stocare a resurselor minerale, precum si din exploatarea carierelor si care sunt

depozitate într-o maniera ce previne poluarea mediului si riscurile pentru sãnãtatea populaţiei.”

Legea nr. 426 din 18 iulie 2001 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernamentale de

Urgenţă Nr. 78/2000 privind producerea de deşeuri domestice şi industriale.

"Art. 2. - (1) Prevederile prezentei ordonante de urgenta nu se aplica:

a) deseurilor radioactive;

b) rocilor si deponiilor de sol, precum si depozitelor de resurse minerale rezultate

de la foraje, din prospectiuni geologice si operatiuni de exploatare subterana a

bogatiilor subsolului, inclusiv din cariere de suprafata;

4. Transpunerea legislaţiei europene în legislaţia naţionala

Legislatia Uniunii Europene Legislația nationala

Directiva Consiliului nr.2006/21/CE a

parlamentului European şi a Consiliului din 15

martie 2006 privind gestionarea deşeurilor din

industriile extractive şi de modificare a

Directivei 2004/35/CE

Hotararea Guvernului nr. 856 din

13 august 2008

Directiva CE Nr. 2001/42/EC Hotărârea de Guvern Nr. 1067/2004

Directiva privind gestionarea deseurilor din

industriile extractive 2003/0107

Transpusă parțial in Planului Naţional

de Gestionare a Deşeurilor publicat

de Guvernul României în 2004.

Directiva 1999/31/EC

Hotărârea de Guvern Nr. 349/21

aprilie 2005

Legea Nr. 426/18 iulie 2001

Hotărârea de Guvern 162/2002

De la bun început, trebuie menţionat faptul că nici legislaţia europeană în domeniul

deşeurilor părută până în prezent, nici actele normative româneşti prin care s-a realizat

transpunerea, nu efinesc în mod foarte clar ce înseamnă deşeuri din industria extractivă.

Mai mult, formularea in Legea 426/2001, Art. 2 referitoare la deşeurile din activităţi

miniere este relativ ambiguă i introduce termeni care nu fac parte din terminologia consacrată –

“Prevederile prezentei rdonanţe de urgenţă nu se aplică rocilor şi deponiilor de sol, precum şi

depozitelor de resurse minerale rezultate de la foraje, din prospecţiuni geologice şi operaţiuni de

exploatare subterană a bogăţiilor subsolului, inclusiv din cariere de suprafaţă”.

Este de aşteptat ca reglementările UE privind deşeurile extractive, în special prevederile

„Directivei privind managementul deşeurilor din industria extractivă (Directiva 2006/21/CE

privind managementul deşeurilor din industria extractivă, care modifică Directiva 2004/35/CE)

vor fi în curând transpuse în legislaţia română. Îndrumarul emis de Guvernul României cere în

mod specific ca în pregătirea documentaţiei de evaluarea a impactului asupra mediului să se ţină

seama de Directiva UE privind deşeurile miniere.

În ceea ce priveşte deşeurile extractive, Directiva UE referitoare la depozitele de deşeuri

exceptează în mod specific „depozitarea solului nepoluat sau a deşeurilor nepericuloase inerte

rezultate din prospectarea şi extracţia, tratarea şi depozitarea resurselor minerale şi exploatarea

carierelor”. Această exceptare a fost transpusă în reglementările române şi este reflectată în

textul final al Planului Naţional de Gestionare a Deşeurilor publicat de Guvernul României în

2004.

Abordarea deşeurilor extractive din punctul de vedere al reglementării a făcut în ultimii

ani obiectul multor discuţii în cadrul UE, îngrijorările acutizându-se semnificativ după

accidentele de la Baia Mare şi Baia Borşa. Directiva Parlamentului European şi Consiliului cu

privire la managementul deşeurilor din industria extractiva şi de modificare a Directivei 2004/35

EC(numită în continuare „Directiva 2006/21/CE privind deşeurile miniere” sau DDM) a fost

elaborată ca urmare a acestora şi conţine clarificări şi îndrumare considerabilă în privinţa

statutului reglementat al sistemelor de decantare a sterilelor de procesare, haldelor de steril şi

instalaţiilor aferente. La fel ca şi în cazul precedentelor stabilite pentru alte directive, este de

aşteptat ca şi aceasta să fie transpusă şi adoptată de Guvernul României în viitorul apropiat,

oferind o abordare care să ţină seama în mod specific de aspectele deosebite de gestionare a

solului fertil, materialelor de decopertă, sterilelor de extracţie şi de procesare.

5. Concluzii

Conform informaţiilor înregistrate la autoritatea centrală pentru protecţia mediului, în anul 2002

au fost generate 344,5 milioane tone deşeuri din activităţile miniere. Din această cantitate totală, cea

mai mare parte o reprezintă deşeurile de la excavarea minereurilor de

cărbune, metalifere şi nemetalifere, aşa-numitul “steril minier”.

Având în vedere caracteristicile lor specifice, deşeurile generate din activităţile miniere sunt

depozitate în instalaţii proiectate special în acest scop, după cum urmează:

- deşeurile de la exploatarea şi procesarea minereurilor metalifere şi nemetalifere sunt depozitate în

halde de steril şi iazuri de decantare;

- deşeurile de la exploatarea ţiţeiului şi a gazelor naturale sunt depozitate în bataluri.

Informaţiile privind generarea şi gestionarea deşeurilor pentru anul 2002 arată că există

aproximativ 200 halde de steril şi 70 iazuri de decantare în funcţiune. In ceea ce priveşte numărul

batalurilor aferente industriei extractive, acesta nu poate fi estimat deoarece denumirea “batal” este

utilizată şi pentru alte spaţii de eliminare a altor tipuri de deşeuri.

Din 1995 până în 2000, deseurile miniere au fost reduse de circa 14 ori de la 317,8 la 22,7

milioane tone

Bibliografie

1. Tremblay, G.A.: The Canadian Mine Environment Neutral Drainage 2000 (MEND 2000)

Program.- In: Proceedings of the 5th International Conference on Acid Rock Drainage,

Denver, 2000, 33-40

2. Design Guide for the subaquaeous disposal of reactive Tailings in constructed

impoundments.- MEND-Report 2.11.9 (MEND 1998)

3. Best Available Techniques for Management of Tailings and Waste-Rock in Mining Activities.

4. http://www.anpm.ro/Files/Capitolul%206%20-%20De%C5%9Feuri_20071121471234.pdf

5. http://webapp.senat.ro/pdf/09L078EM.pdf

6. http://eurlex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2009:110:0048:0051:RO:PD

7. http://www.rmgc.ro/raport/files