descoperirea misiunii

Cursul Descoperirea misiuniiGhidul profesorului

DESCOPERIREA MISIUNII

În atenţia profesorului: Numerele paginilor din paranteze se referă la Ghidul de studiu. Exemplu: (Pagina 2)

(pag. 103) Acesta este ultimul din cele patru cursuri de bază. Felicitări pentru parcurgerea celorlalte trei. La cursul 101 te-ai angajat să fii membru în familia lui Dumnezeu. La cursul 202 te-ai angajat să deprinzi obiceiurile maturităţii spirituale. La cursul 301 te-ai angajat şi ai învăţat despre descoperirea FORMEI tale în vederea lucrării prin familia bisericii. Iar la acest curs vei începe să descoperi care este misiunea ta în această lume.

Vei descoperi că multe lucruri sunt completate deja în Ghidul de studiu, datorită volumului de material care va fi parcurs.

FUNDAMENTUL CURSULUI:

* AM FOST CREAT PENTRU A ÎMPLINI SCOPUL LUI DUMNEZEU. Proverbe 16:4 (LB) spune: „Domnul a făcut toate lucrurile pentru un scop ştiut de El.” Dumnezeu a avut un scop cu tine atunci când te-a adus aici. El vrea să înţelegi mai bine care este scopul Său cu viaţa ta.

* DUMNEZEU A PLANIFICAT MISIUNEA MEA ÎNAINTE SĂ MĂ FI NĂSCUT. Efeseni 2:10 (GN): „Dumnezeu este Creatorul nostru şi împreună cu Cristos ne-a creat pentru o viaţă de fapte bune, pe care El le-a pregătit deja ca noi să le facem.” Dumnezeu a planificat misiunea vieţii tale înainte ca tu să te fi născut. Misiunea ta are atât elemente universale, cât şi elemente unice. Există aspecte ale misiunii tale ce se aplică fiecărui creştin, pe când altele ţi se aplică în mod unic doar ţie. Dumnezeu te-a proiectat în mod special pentru a face anumite lucruri. Atunci când ai devenit credincios, ai primit o nouă misiune pentru viaţa ta. Iar această misiunea este unică. Dar există o latură a misiunii tale pe care o avem cu toţii. În cadrul acestui curs ne vom concentra atenţia asupra laturii universale a misiuni vieţii tale.

* ÎMPLINIREA MISIUNII MELE ÎI ADUCE SLAVĂ LUI DUMNEZEU. Isus a spus în Ioan 17:4: „Ţi-am adus slavă pe pământ prin faptul că am încheiat lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o înfăptuiesc.” Nu cunosc un subiect mai important decât descoperirea şi dezvoltarea misiunii tale, a scopului vieţii tale în lume.

* SARCINA MEA PRIMARĂ ESTE DE A DUCE LA ÎNDEPLINIRE MISIUNEA VIEŢII MELE. Aşa ne învaţă Biblia. Fapte 20:24 (NCV): „Cel mai important lucru e să-mi duc la îndeplinire misiunea, lucrarea pe care Domnul Isus mi-a dat-o, şi anume să le spun oamenilor despre Vestea Bună a harului lui Dumnezeu.” Indiferent de ceea ce Dumnezeu mai vrea să faci cu viaţa ta, dacă eşti credincios, El are o misiune pentru tine.

141


OBIECTIVUL ACESTUI CURS:

Să mă angajez ca tot restul vieţii mele să fiu un mesager al Veştii Bune a lui Dumnezeu către ceilalţi oameni şi să-mi folosesc timpul, talentul şi comoara pentru Împărăţia Sa, indiferent de locul în care mă călăuzeşte Dumnezeu şi de preţul pe care trebuie să-l plătesc. Pavel spune în 2 Corinteni 5:9 (NIV), „Scopul nostru este de a-I fi plăcuţi Lui.” Care este scopul nostru? Acela de a ne ridica la înălţimea planului lui Dumnezeu pentru vieţile noastre.

(pag. 104) SCHIŢA CURSULUI

În Sesiunea 1 vom discuta despre descoperirea misiunii, despre scopul pentru care ne-a creat Dumnezeu, despre misiunea lui Isus de pe pământ şi vom încerca să vedem de ce trebuie să conteze misiunea lui Isus pentru noi.

În Sesiunea 2 vom discuta despre răspândirea mesajului. Nu numai că ai o misiune, dar ai şi un mesaj. În prima parte vom discuta despre mărturia ta, despre modul cum te-ai întors la Dumnezeu şi cum ai început să ai o relaţie cu Isus. În partea a doua vom explica modul în care trebuie acceptat Cristos. Apoi vom prezenta câteva sugestii privitor la o mai eficientă mărturisire a lui Cristos.

Apoi, în Sesiunea 3, vom discuta cum să pescuieşti în lacul misiunii tale: cinci secrete ale pescuitului spiritual. Vom discuta cum se întorc oamenii la Cristos şi cum putem construi o punte a prieteniei spre necredincioşii din viaţa noastră, astfel încât ei să meargă în rai.

În cele din urmă, în Sesiunea 4, vom discuta cum să devii un creştin de clasă mondială. Ne vom pune întrebarea: „Oare ce face Dumnezeu?” Vom discuta, de asemenea, despre viziunea globală, despre paşaportul tău în lume, despre cum să te implici în ce face Dumnezeu şi despre câteva ocazii de lucrare prezentate în Fapte 1:8. Vom încheia cu întrebarea: „Ce înseamnă să fii în misiune cu Dumnezeu?”

(pag. 105) DESCOPERIREA MISIUNII

SESIUNEA 1

Mai întâi, să recapitulăm puţin: Pentru a înţelege misiunea unică a vieţii tale trebuie în primul rând să înţelegi două lucruri: scopul general pe care l-a avut Dumnezeu atunci când a creat fiinţele umane şi, în al doilea rând, misiunea lui Isus de pe pământ.

I. SCOPUL PENTRU CARE NE-A CREAT DUMNEZEU

142


El nu face niciodată nimic fără să aibă un scop anume. Dumnezeu are întotdeauna o motivaţie, un scop atunci când face un anumit lucru. Biblia spune că noi am fost creaţi din patru motive:

1.Am fost creaţi să avem o relaţie cu Dumnezeu. În Geneza 1:27 (NIV) citim: „Să facem om după asemănarea Noastră.” De ce a creat Dumnezeu omul după asemănarea Lui? Suntem diferiţi de celelalte fiinţe create. Nu suntem ca animalele. Fiinţele umane sunt unice prin faptul că au fost create după chipul lui Dumnezeu. Ce înseamnă acest lucru? Că avem un duh şi ca urmare, putem comunica cu Dumnezeu care este Duh. Niciodată nu vei vedea un câine rugându-se sau o vacă mulţumind pentru mâncare. Noi avem capacitatea de a vorbi cu Dumnezeu pentru că suntem făcuţi după chipul lui Dumnezeu. Prin urmare, avem o conştiinţă morală, avem libertatea de a alege cum să ne comportăm şi, mai mult, avem posibilitatea de a vorbi cu Dumnezeu. Biblia ne spune în Efeseni 1:4-5 (LB): „Cu mult timp în urmă, cu mult timp înainte de crearea lumii, Dumnezeu ne-a ales să fim ai Lui prin ceea ce va face Cristos pentru noi. Planul Său neschimbat a fost mereu acela de a ne adopta în familia Sa, prin faptul că L-a trimis pe Isus Cristos să moară pentru noi.” Încă înainte de a te fi născut, Dumnezeu te-a avut în vedere şi a plănuit să te adopte în familia Sa. El vrea să aibă cu tine o relaţie pe termen lung. Tu ai fost creat să ai relaţii. Tocmai de aceea, când oamenii nu au o relaţie cu Dumnezeu, ei ratează scopul pentru care au fost creaţi. Planul lui Dumnezeu pentru tine e mai vechi decât planul Său pentru pământ. Încă înainte de a crea pământul, El S-a gândit la tine. Atât de mult contezi tu pentru Dumnezeu!

2.Am fost creaţi să devenim asemenea lui Cristos. Romani 8:29 (NIV): „Căci pe aceia pe care Dumnezeu i-a ştiut mai dinainte, i-a şi predestinat să fie asemenea chipului Fiului Său, ca El să fie primul născut în mijlocul multor fraţi.” După ce Dumnezeu i-a creat pe Adam şi Eva, ispita cu care a venit Satan la oameni a fost: „Dacă mâncaţi fructul, veţi fi ca Dumnezeu.” De fapt, el a spus: „Veţi fi dumnezei.” Această ispită s-a perpetuat până în zilele noastre. Satan nu te ispiteşte niciodată să fii ca el. Satan te ispiteşte să crezi că eşti Dumnezeu. Aceasta e cea mai veche ispită. Însă niciodată nu vei fi un dumnezeu şi niciodată nu vei fi Dumnezeu. Dar Biblia ne învaţă că putem deveni evlavioşi. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă să ai un caracter plin de dragostea lui Dumnezeu, de bucuria lui Dumnezeu, de pacea lui Dumnezeu, de răbdarea lui Dumnezeu. Niciodată nu vei putea fi Dumnezeu, nici măcar un dumnezeu. Dar caracterul tău poate deveni ca cel al lui Dumnezeu; şi tocmai acesta spune Dumnezeu că este scopul Lui. De la bun început, El ne-a predestinat să fim asemenea chipului Fiului Său.

Parafrazarea textului din Romani 8:29 spune: „Dumnezeu ştia ce face încă de la început. A hotărât dintru început să modeleze vieţile celor care Îl iubesc potrivit aceluiaşi tipar ca viaţa Fiului Său... Noi vedem în El înfăţişarea originară plănuită de Dumnezeu pentru vieţile noastre.” Biblia ne spune în 1 Corinteni 15:49 (NLT): „După cum acum suntem ca Adam,

143


omul pământului, într-o zi vom fi ca Isus Cristos...”

Cum va fi atunci? Isus ne-a arătat un crâmpei din ce va fi, şi aceasta atunci când a revenit pe pământ după învierea Sa, în trupul Său înviat. După înviere, Isus a avut un trup. Dar era diferit de al nostru, pentru că Isus putea să treacă prin pereţi. Ucenicii I-au recunoscut trupul, dar era mai mult decât un trup fizic.

Aici pe pământ, să ai maturitate spirituală înseamnă să devii tot mai asemenea lui Cristos. Nu vom fi niciodată întru totul asemenea Lui, decât atunci când vom ajunge în cer. Dar Biblia spune că într-o zi, Dumnezeu va pune punct maturizării spirituale din viaţa noastră şi va finaliza lucrarea pentru noi. 1 Ioan 3:2b (NCV): „Ştim că atunci când va reveni Cristos, vom fi ca El pentru că Îl vom vedea întocmai aşa cum este.” În clipa în care Îl vei vedea pe Cristos faţă în faţă, te vei transforma instantaneu, pentru a fi asemenea caracterului lui Cristos.

Deci primele două obiective pe care le are Dumnezeu cu viaţa ta sunt: să poţi avea o relaţie cu El şi, în al doilea rând, să devii ca El – în mod specific, asemenea lui Isus Cristos.

3.Am fost creaţi să slujim scopului lui Dumnezeu. Efeseni 2:10 (NCV): „Dumnezeu ne-a creat să fim ceea ce suntem şi, în Cristos Isus, Dumnezeu ne-a creat să facem faptele bune pe care le-a plănuit mai dinainte pentru noi, să le facem în timp ce ne trăim viaţa.” Asta însemnă să ai o viaţă condusă de un scop bine definit, să trăieşti o viaţă clădită pe obiectivele pentru care ne-a creat Dumnezeu.

4.Am fost creaţi să dăinuim veşnic. Într-o zi, trupul tău va îmbătrâni şi inima va înceta să mai bată. Dar acesta nu va fi sfârşitul tău. Vei continua să trăieşti. Viaţa ta are un termen de valabilitate veşnic. Fiinţele umane au fost create să dăinuiască veşnic. Vei dăinui veşnic într-unul din cele două locuri posibile – în rai sau în iad. Pentru că tu Îl cunoşti pe Cristos, vei merge în rai. Aşa am fost creaţi. Biblia ne spune în Eclesiastul 3:11 (NIV): „El a sădit veşnicia în inima omului.”

Biblia ne spune în Efeseni 1:10 (LB): „Scopul Lui e ca atunci când va sosi timpul potrivit, să ne strângă pe toţi împreună ca să fim pentru totdeauna cu El în Cristos.” Dacă vrei să afli cum va fi la sfârşitul lumii, ai răspunsul chiar aici. Dumnezeu îţi spune foarte clar cum va fi atunci. Îi va aduna pe toţi copiii Lui împreună, ca să fie pentru totdeauna cu El în Cristos.

Am fost creaţi pentru a avea o relaţie cu Dumnezeu, am fost creaţi pentru a deveni ca Dumnezeu, ca Isus Cristos, am fost creaţi pentru a sluji scopul lui Dumnezeu atâta timp cât suntem aici pe pământ; am fost creaţi să dăinuim veşnic.

Nu trebuie să uităm următorul lucru: ACEASTĂ VIAŢĂ ESTE O PREGĂTIRE PENTRU VEŞNICIE. Este partea de încălzire, repetiţia generală, grădiniţa care durează 60, 70, 80 de ani înainte de a păşi cu

144


adevărat în viaţă.

Desigur, dacă ai înţeles pe deplin tot ce am discutat până acum, aceste lucruri îţi vor afecta în mod hotărâtor felul în care îţi vei trăi viaţa. O mulţime de lucruri îşi pierd valoarea atunci când le priveşti din perspectiva eternităţii. Pe cine-l va mai interesa, peste o sută de ani, cine a câştigat campionatul de fotbal din anul acesta? În lumina eternităţii, acest lucru nu mai contează. Noi suntem creaţi să dăinuim veşnic.

(pag. 106) II. MISIUNEA LUI ISUS DE PE PĂMÂNT

Al doilea lucru la care trebuie să ne uităm, atunci când discutăm despre misiunea ta în lume, este misiunea lui Isus de pe pământ. Biblia ne spune că Dumnezeu L-a trimis pe Isus pe pământ, deoarece ne-am pierdut direcţia şi nu mai puteam găsi drumul cel bun. Cu toţii am fost creaţi să avem o relaţie cu Dumnezeu, însă prin alegerile noastre egoiste am rupt această relaţie. Biblia spune că, din cauza păcatului, relaţia s-a rupt şi astfel, între Dumnezeu şi om s-a aşternut un climat de neînţelegere, o lipsă de armonie.

Problema: Păcatul nostru a rupt relaţia noastră cu Dumnezeu. După cum citim în Isaia 59:2 (NIV): „Nelegiuirile voastre v-au despărţit de Dumnezeul vostru, iar păcatele voastre I-au ascuns faţa de voi.” Dumnezeu a planificat toate lucrurile din timp, pentru că ştia ce avea să urmeze. Şi a gândit totul foarte bine. Înainte ca vreunul dintre noi să păcătuiască, El ştia că vom păcătui, aşa că a conceput un plan pentru a Se îngriji şi de acest aspect. Ştia că dându-ţi libertatea de a alege, vei face o alegere greşită. Aşadar, chiar înainte ca tu să fi făcut alegerea greşită, El a avut deja soluţia.

Soluţia lui Dumnezeu: A luat iniţiativa de a ne aduce înapoi la Sine. L-a trimis pe propriul Său Fiu ca să ne aducă înapoi la Sine. Ioan 3:16 (LB): „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” 2 Corinteni 5:19: „Dumnezeu a fost în Cristos, împăcând lumea cu Sine.” Pentru aceasta a venit Isus Cristos pe pământ. Aceasta a fost misiunea Lui.

CARE A FOST MISIUNEA LUI ISUS?

Să fim mai specifici. Pentru ce a venit Isus pe pământ? Vestea Bună este că nu trebuie să ne îndoim. Nu trebuie să avem în minte nici o întrebare, deoarece Isus Şi-a clarificat în nenumărate rânduri şi împrejurări scopul misiunii Sale.

„Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.” Luca 19:10 (NIV)Isus a spus: „Iată de ce M-am născut şi am venit Eu în lume: să le

145


spun oamenilor adevărul.” Ioan 18:37b (NCV)

El a spus: „Am venit să dau viaţă, viaţă din belşug.” Ioan 10:10 (NCV)

El a spus: „Am venit să strălucesc ca o lumină în această lume întunecată, pentru ca toţi cei care şi-au pus încrederea în Mine să nu mai umble în întuneric.”

Ioan 12:46 (LB)

El a spus: „Trebuie să spun Vestea Bună despre Împărăţia lui Dumnezeu. Pentru aceasta am fost trimis.”

Luca 4:43 (ICB)

Este foarte limpede motivul pentru care a venit Isus: să-i caute şi să-i mântuiască pe cei pierduţi, să le spună oamenilor adevărul, să le dea viaţa, să strălucească în lumea întunecată, să le spună oamenilor Vestea Bună despre Împărăţie.

S-ar putea să spui: „Foarte bine, dar ce are asta a face cu mine şi cu misiunea mea?”

III. DE CE TREBUIE SĂ CONTEZE PENTRU MINE MISIUNEA LUI ISUS?

Misiunea ta şi misiunea lui Isus încep să se întrepătrundă o dată ce devii creştin. Dă-mi voie să-ţi dau zece motive ca să înţelegi de ce trebuie să conteze pentru tine misiunea lui Isus.

1. DACĂ VREAU SĂ FIU CA ISUS, MISIUNEA MEA TREBUIE SĂ INCLUDĂ MISIUNEA SA. Dacă vreau să fiu ca Isus (ceea ce face parte din scopul vieţii tale), atunci misiunea mea trebuie să includă misiunea Sa. Isus S-a rugat Tatălui în Ioan 17:18 (MES) şi a spus: „Aşa cum Tu Mi-ai dat o misiune în lume, Eu le dau lor o misiune în lume.”

2. ISUS AŞTEAPTĂ DE LA MINE SĂ-I CONTINUU MISIUNEA în lume. De fapt, aceasta nu e opţiune, nici o sugestie. E o poruncă. Dacă eşti creştin, ţi se porunceşte să împlineşti misiunea lui Cristos (cele cinci mari trimiteri ale Lui).

Când Isus Cristos a fost aici, pe pământ, El a avut un trup fizic. Tot ce a făcut Dumnezeu pe pământ, a făcut prin trupul fizic al lui Isus. Astăzi, Isus nu e prezent în mod fizic alături de noi. Însă El Se află aici într-un trup spiritual. Cum se numeşte trupul spiritual al lui Cristos? Biserica. Unde este astăzi Biserica? Acolo unde se află şi credincioşii. Deci, Isus Cristos, atunci când S-a aflat pe pământ, nu a putut fi decât într-un singur loc o dată. Astăzi, Isus Cristos Se află aici într-un trup spiritual, fiind literalmente în

146


întreaga lume. De fapt, El poate fi în mai multe locuri deodată, întrucât nu este limitat de un trup fizic. El Se află aici într-un trup spiritual. Tu şi cu mine suntem trupul lui Cristos. Când Isus a fost aici, pe pământ, a spus un lucru atât de important, încât l-a repetat de cinci ori, în cinci situaţii diferite, în cinci moduri diferite. De fapt, găsim aceasta câte o dată în fiecare din cele patru Evanghelii şi o dată în cartea Faptele Apostolilor. Este vorba de MareaTrimitere. S-ar putea să crezi că există doar o singură trimitere. În realitate, sunt cinci. Una în Matei, una în Marcu, una în Luca, una în Ioan şi una în Fapte. Aş dori să citim împreună aceste cinci Mari Trimiteri. De ce sunt numite Mari Trimiteri? Pentru că sunt cele mai mari lucruri în jurul cărora îţi poţi zidi viaţa.

Matei 28:19-20 (NIV): „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt şi învăţaţi-i să asculte tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi totdeauna, până la sfârşitul veacului.”

(pag. 107) Marcu 16:15 (LB): „Trebuie să mergeţi în toată lumea şi să predicaţi Vestea Bună oricui, oriunde.”

Luca 24:47 (NLT): „Având autoritatea Mea, duceţi acest mesaj al pocăinţei tuturor naţiunilor, începând din Ierusalim. Este iertare de păcat pentru toţi cei care se întorc la Mine.”

Ioan 20:21 (NIV): „Aşa cum Tatăl M-a trimis pe Mine, Eu vă trimit pe voi.”

Fapte 1:8 (NIV) – printre ultimele cuvinte ale Sale înainte de înălţarea la cer – „Veţi primi o putere când va veni Duhul Sfânt peste voi şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.”

Isus declară acest lucru de cinci ori, în cinci modalităţi, în cinci împrejurări. De parcă ar spune: „Înţelegeţi?” Mi-aş fi dorit să avem timp să discutăm mai în amănunţime aceste cinci mari trimiteri. Dar nu avem. Dacă în studiul tău personal vei reveni asupra lor şi le vei studia cu atenţie, vei observa că ele îţi arată unde trebuie să împlineşti Marea Trimitere, când trebuie s-o faci, de ce trebuie s-o faci şi cum trebuie s-o faci. În aceste cinci trimiteri vei găsi mandatul pentru viaţă, mesajul pentru viaţă, metoda pentru viaţă şi motivaţia pentru viaţă. Dar ideea pe care vrea să o sublinieze Isus este: „Misiunea Mea trebuie să fie importantă pentru voi.” Ţi se porunceşte acest lucru. Dacă sunt creştin, misiunea mea nu este opţională: fie ascult, fie sunt neascultător.

3. Există un al treilea motiv pentru care misiunea lui Isus trebuie să conteze pentru mine. ÎMPĂRTĂŞIREA VEŞTII BUNE ESTE RESPONSABILITATEA MEA. Ezechiel 3:18 (NCV): „Trebuie să îi avertizezi ca să nu moară. Dacă nu le spui celor răi să se oprească din căile lor

147


nelegiuite, vor muri în păcatele lor, dar te voi face răspunzător de moartea lor.” Dumnezeu Se referă la oamenii din jurul meu care se îndreaptă spre iad. Dacă îi las să meargă în iad şi nu îi avertizez, mă fac răspunzător de moartea lor. Oamenii din jurul meu care se îndreptă spre iad intră în responsabilitatea mea. Nu pot să fac pe altcineva responsabil de oamenii cei mai apropiaţi mie. Nu poţi face responsabil pe altcineva de oamenii cei mai apropiaţi ţie. Ei au fost puşi în viaţa ta pentru un motiv anume.

Biblia spune în 1 Corinteni 9:16 (NCV): „Datoria mea este de a spune Vestea Bună, este ceva ce trebuie să fac. Vai de mine dacă nu spun Vestea Bună.”

Dacă sunt creştin, misiunea mea nu este opţională.

Dar mai mult decât atât...

4. ÎMPĂRTĂŞIREA VEŞTII BUNE ESTE UN PRIVILEGIU. În 2 Corinteni 5:18b (LB) ni se spune: „Şi Dumnezeu ne-a dat privilegiul de a-i îndemna pe toţi oamenii să accepte bunăvoinţa Sa şi să se împace cu El. Acesta este mesajul minunat pe care ni l-a încredinţat, ca să-l spunem altora. Suntem ambasadorii lui Cristos.” Şi aşa este. Suntem ambasadori ai Regelui Regilor şi ai Domnului Domnilor, Isus Cristos. Este un privilegiu să-L putem reprezenta. Pavel spune în Romani 1:16 (NCV), „Sunt mândru de Vestea Bună, pentru că ea este puterea de care Se foloseşte Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede.” Nu există altă cale.

5. Misiunea lui Isus trebuie să devină misiunea mea, deoarece SUNT RECUNOSCĂTOR PENTRU CEEA CE A FĂCUT ISUS PENTRU MINE. Prea de multe ori uităm cât este de bună, de fapt, Vestea Bună. În Efeseni 2:12 (NCV), Pavel spune: „Aduceţi-vă aminte că în trecut eraţi fără Cristos şi nu aveaţi nici o speranţă şi nu-L cunoşteaţi pe Dumnezeu.” Era o viaţă nefericită, nenorocită şi mizeră. Nu aveam nici o speranţă şi nu-L aveam pe Dumnezeu. Astăzi, pentru că Îl avem pe Dumnezeu, avem speranţă şi Îl avem pe Cristos în vieţile noastre. Îi suntem recunoscători lui Dumnezeu pentru acest lucru. Pavel spune în Romani 1:14 (NLT): „Mă simt extrem de îndatorat faţă de oamenii din cultura noastră şi faţă de oamenii din alte culturi." Ce înseamnă să fiu îndatorat? Înseamnă că-I sunt recunoscător lui Dumnezeu pentru ce a făcut pentru mine. Dacă aş avea remediul pentru cancer şi nu l-aş da şi altora, aş fi un criminal. Dacă aş avea remediul pentru SIDA şi nu l-aş da şi altora, aş fi un criminal. Dacă am singura cale de a-L cunoaşte pe Isus Cristos şi pe Dumnezeu şi de a merge în rai, şi nu le spun oamenilor care trăiesc lângă mine, sunt un criminal. Biblia spune în 2 Corinteni 5:14 (NIV): „Dragostea lui Cristos ne constrânge, pentru că suntem convinşi că Unul singur a murit pentru toţi.” Dumnezeu n-a creat niciodată vreun om pe care să nu-l iubească. Fiecare persoană e importantă în ochii lui Dumnezeu. Şi pentru că lui Dumnezeu Îi pasă de oameni, şi nouă trebuie să ne pese. Aşadar, îi suntem recunoscători lui Dumnezeu pentru ce a făcut pentru noi.

148


6. OAMENII SUNT DEZNĂDĂJDUIT DE PIERDUŢI FĂRĂ CRISTOS. Fapte 4:12 (NCV): „Isus este singurul care poate mântui oamenii. Numele Lui e singura putere din lume care a fost dată pentru mântuirea oamenilor. Trebuie să fim mântuiţi prin El.” Este singura cale spre cer; fără Cristos, oamenii sunt pierduţi. Aşa că trebuie să vestim Vestea Bună. Prin urmare, ce facem?

(pag. 108) După cum citim în Romani 10:13-14 (NCV): „Oricine cheamă Numele Domnului va fi mântuit, dar înainte ca oamenii să-I ceară ajutorul, ei trebuie să creadă în El, şi înainte să creadă în El, trebuie să audă despre El, iar ca să audă despre El, trebuie să le spună cineva despre El.” Cineva trebuie să le spună. Dumnezeu ar fi putut scrie pe cer Vestea Bună, dar a ales să te folosească pe tine, să mă folosească pe mine. Acesta este un privilegiu. Dumnezeu vrea ca noi să vestim Vestea Bună, pentru că fără Cristos, oamenii sunt deznădăjduit de pierduţi.

7. DUMNEZEU VREA CA TOŢI OAMENII SĂ FIE MÂNTUIŢI! 1 Timotei 2:4 (NIV): „Dumnezeu vrea ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.” El vrea ca toţi, fiecare fiinţă umană, să-L cunoască. În 2 Petru 2:9 (NCV) citim: „Dumnezeu nu vrea să piară nimeni, ci El vrea ca toţi oamenii să-şi schimbe inimile şi vieţile.” Dumnezeu vrea ca toţi să-L cunoaştem într-un mod personal.

8. VOI FI RĂSPLĂTIT PENTRU VEŞNICIE. Coloseni 3:24 (ICV): „Nu uitaţi că vă veţi primi răsplata de la Domnul, răsplată pe care a promis-o poporului Său.” Există o răsplată pentru faptul că îi conduci pe oameni la Cristos.

9. PROGRAM UL DUPĂ CARE DUMNEZEU CONDUCE ISTORIA DEPINDE DE MODUL ÎN CARE NOI NE ÎNDEPLINIM MISIUNEA.

Este interesant că Isus vorbeşte foarte limpede despre momentul în care Se va întoarce şi, de asemenea, despre perioada în care încă nu Se va întoarce. Mai întâi, să privim la următoarele versete.

Matei 24:14 (NCV): „Vestea Bună despre Împărăţia lui Dumnezeu va fi predicată în toată lumea şi fiecărei naţiuni.” Cuvântul „naţiune” nu se referă la un stat politic, cum avem în prezent – cum ar fi, de exemplu, naţiunea egipteană. În vremurile acelea nu exista o asemenea delimitare. Existau doar grupuri de oameni. De pildă, în naţiunea egipteană există probabil peste o sută de grupuri etnice diferite. În naţiunea americană există zeci de grupuri etnice. Numai în Los Angeles se vorbesc 187 de limbi diferite. Aşa că acest „fiecărei naţiuni” se referă la fiecare grup etnic. Isus Cristos nu Se va întoarce până când Vestea Bună nu va fi vestită fiecărui grup etnic, fiecărui trib, în fiecare limbă din lume.

Chiar înainte de înălţarea Sa la cer, Isus Cristos S-a întâlnit cu cei mai apropiaţi ucenici ai Lui. Ei aveau în minte următoarea întrebare: „Doamne când Te vei întoarce?” Bineînţeles că ei doreau să ştie când Se va întoarce

149


Domnul. El spune în Fapte 1:6-11 (NIV): „Atunci ei L-au întrebat: «Doamne, în vremea aceasta ai de gând să restaurezi Împărăţia lui Israel?» Isus le-a răspuns: «Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau datele; pe acestea Tatăl le-a stabilit prin autoritatea Sa. Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.» După ce a spus aceste lucruri, S-a înălţat la cer chiar sub privirile lor şi un nor L-a ascuns din ochii lor. Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, în timp ce Se suia El, dintr-odată li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb, care au zis: «De ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.»”

Acest pasaj din Scriptură este extrem de profund. Observă următorul fapt: când ucenicii I-au pus o întrebare profetică – „Când te vei întoarce? Când va fi a doua venire?”, Isus n-a vrut să vorbească despre acest lucru. De fapt, El a spus: „Nu vă priveşte.” Când ei au vrut să discute despre profeţie, Isus a vrut să discute despre misiune şi evanghelizare. Iată cât de importantă este misiunea! Ei L-au întrebat: „Doamne, când Te vei întoarce înapoi?” El Se pregătea să plece, aşa că aceasta era o întrebare normală. Dar El le-a răspuns: „Nu e treaba voastră să cunoaşteţi vremurile sau soroacele, ci mergeţi şi mărturisiţi în Ierusalim, în Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.” Cu alte cuvinte, El le-a spus: „Nu e treaba voastră, aşa că nu vă mai gândiţi la acest lucru. În loc să vă preocupaţi de momentul în care Mă voi întoarce, mai bine preocupaţi-vă să duceţi mesajul Meu în toată lumea, pentru că atunci va veni sfârşitul lumii.”

El ne spune să nu ne preocupăm de profeţie. Concentraţi-vă atenţia asupra scopului pentru care v-am lăsat aici pe pământ. Şi care este acesta? Misiunea noastră.

Dă-mi voie să anticipez câteva speculaţii fără rost – Când Se va întoarce Isus?

În primul rând, ori de câte ori cineva stabileşte o dată fixă, să ştii că se înşeală. Deoarece Isus a spus în Matei 24 (KJV): „Despre ziua aceea şi despre ceasul acela nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl care este în ceruri.” Cu alte cuvinte, Isus a spus: „Atâta timp cât sunt pe pământ, nici măcar Eu nu ştiu când Mă voi reîntoarce.” Dacă nici Isus n-a reuşit să afle, nici tu n-o să afli niciodată. Dacă cineva spune: „Se va întoarce în data de...”, poţi spune cu toată încrederea: „În ziua aceea, pot sta liniştit.” Nu Se va întoarce în data respectivă, pentru că nimeni nu ştie nici ziua, nici ceasul. Dar ştim ce trebuie să se întâmple mai întâi. „Vestea Bună despre Împărăţia lui Dumnezeu va fi predicată în toată lumea, fiecărui grup etnic, şi atunci va veni sfârşitul.” Dacă vrei ca Isus Cristos să Se întoarcă, du-te şi începe să-L mărturiseşti. În momentul în care ultimul om Îl va primi pe Cristos, totul se va termina. Şi nimeni nu ştie cine va fi persoana respectivă, nici când se va întâmpla.

10. VOI FI FERICIT CÂND VOI VEDEA OAMENI ÎN CER. În Luca 15:7

150


(ICB) citim: „Vă spun că este multă bucurie în cer, când un singur păcătos îşi schimbă inima.” Ştiai că ori de câte ori un om trece pragul şi Îl primeşte pe Cristos, cerul este în sărbătoare? La botez oamenii spun întregii lumi: „Nu mi-e ruşine să spun că sunt un credincios al lui Isus Cristos.” Există mulţi oameni care L-au invitat pe Isus în inimile lor datorită faptului că cineva le-a vestit Evanghelia. În momentul în care cineva I-a spus „Da” lui Isus, tot cerul a sărbătorit evenimentul.

Când vei ajunge în cer şi vei vedea oameni pe care i-ai ajutat să ajungă acolo, vei fi nespus de fericit că ai făcut-o. Vei fi fericit că ţi-ai făcut timp pentru ei, că ai acţionat în pofida temerilor tale şi că ai împărtăşit plin de dragoste Vestea Bună tatălui tău, mamei tale, fratelui tău, surorii tale, prietenului tău, rudeniei tale, vecinului tău, colegului tău de la locul de muncă sau de la şcoală, vecinului de palier şi chiar străinului pe care Dumnezeu l-a adus din întâmplare în viaţa ta. Când îi vei vedea în cer, vei fi bucuros că le-ai mărturisit Evanghelia. Şi, la rândul lor, şi ei vor fi fericiţi.

Cunoscând aceste lucruri, care ar trebui să fie răspunsul meu faţă de misiunea vieţii mele?

Ar trebui să fac tot ce-mi stă în putinţă pentru a o duce la îndeplinire. Pavel spune în Fapte 20:24 (NCV): „Vreau să duc la bun sfârşit misiunea pe care am primit-o de la Domnul Isus, misiunea de a mărturisi Vestea Bună a dragostei lui Dumnezeu.”

151


(pag. 109) RĂSPÂNDIREA MESAJULUI

SESIUNEA 2

După ce ai înţeles că ai o misiune, trebuie să mergem mai departe şi să vedem ce cuprinde mesajul acestei misiuni. Aşadar, în Sesiunea 2 vom discuta despre răspândirea mesajului.

Unul dintre cele mai importante aspecte ale misiunii vieţii tale este mesajul vieţii tale. Acesta nu cuprinde întreaga misiune, ci este doar o parte a ei. Mesajul vieţii tale se referă la ceea ce vrea Dumnezeu să spună prin tine. În parte, mesajul vieţii tale este unic. Dumnezeu te-a proiectat pentru a transmite un mesaj unic lumii, iar dacă nu transmiţi acest mesaj, nu va fi transmis de nimeni altcineva. La acest curs ne vom concentra mai mult asupra laturii universale a mesajului, acea parte din el pe care toţi suntem chemaţi să o transmitem altora. Dumnezeu ne spune cât se poate de clar că are pentru noi un mesaj pe care trebuie să-l transmitem altora. 1 Petru 2:9 (MES): „Voi sunteţi cei aleşi de Dumnezeu, instrumentele lui Dumnezeu pentru a face lucrarea Lui, a vorbi în Numele Lui şi a le spune celorlalţi că între ceea ce aţi fost şi sunteţi acum exisă o diferenţă ca între zi şi noapte.” A făcut Isus Cristos în viaţa ta această diferenţă ca între zi şi noapte? Da, ca de altfel în viaţa fiecăruia dintre noi. Biblia spune în 2 Corinteni 5:19b-20 (GWT): „El ne-a dat acest mesaj al relaţiilor refăcute [între noi şi Dumnezeu] pe care să-l spunem şi altora. Aşadar, suntem reprezentanţii lui Cristos.”

În cadrul acestui curs vom analiza DOUĂ ASPECTE ALE MESAJULUI TĂU.

Primul aspect este mărturia personală, relatarea modului în care ai început să ai o relaţie cu Isus. Această parte – mărturia ta – este unică, îţi aparţine numai ţie. Al doilea aspect cuprinde mesajul universal pe care toţi suntem chemaţi să-l răspândim.

Să privim în detaliu la aceste două părţi ale mesajului vieţii tale şi să începem astăzi să discutăm măcar în mare despre alcătuirea mesajului tău.

I. DEPUNEREA MĂRTURIEI PERSONALE

Până în prezent, mărturia personală a rămas cea mai puternică şi convingătoare formă de comunicare, cea mai puternică formă de convingere.

Biblia abundă în exemple de oameni care şi-au depus mărturia:

152


DAVID, Psalmul 66:16: „Veniţi şi ascultaţi, şi vă voi spune ce a făcut Dumnezeu pentru mine.” FEMEIA DE LA FÂNTÂNĂ, Ioan 4:39 (NIV): „Mulţi dintre samaritenii din oraş au crezut în El, datorită mărturiei femeii.” ORBUL DIN NAŞTERE, Ioan 9:25 (LB): „Nu ştiu dacă e bun sau rău, dar ştiu un singur lucru: am fost orb, şi acum văd.” Aşa ar putea suna şi mărturia ta: „Nu am înţeles încă totul. Nu cunosc toate dedesubturile. Nu mi-am pus încă la punct teologia. Tot ce ştiu este că Isus Cristos mi-a schimbat viaţa.” Asta este deja o mărturie. Nu trebuie să înţelegi totul. Nu trebuie să fii doctor în teologie. Tot ce trebuie să faci e să spui: „Isus Cristos mi-a schimbat viaţa.” Spune-le oamenilor în ce constă diferenţa din viaţa ta!

PETRU ŞI IOAN, Fapte 4:10 (NLT): Ei au spus: „Nu putem să nu vorbim despre lucrurile minunate pe care le-am văzut şi le-am auzit.” PAVEL şi-a folosit mărturia în şase rânduri diferite. În Fapte 22-26, el îşi foloseşte mărturia personală pentru a împărtăşi Vestea Bună necredincioşilor. ISUS a vorbit prin mărturia personală. Urmăreşte ce spune El în Ioan 3:11 (MES): „Ascultaţi cu atenţie, vă spun adevărul şi doar ceea ce cunosc din experienţă. Mărturisesc doar ceea ce am văzut cu ochii Mei.” Nu e vorba de nici un intermediar, Isus nu spune lucruri auzite de la alţii, ci El vorbeşte din proprie experienţă, iar noi numim lucrul acesta mărturie personală.

(pag. 110) Ni se porunceşte foarte clar să împărtăşim lumii mărturia noastră.

Psalmul 105:1 (LB): „Să ştie toată lumea ce a făcut El pentru tine.” Psalmul 96:2-3 (NCV): „Spuneţi în fiecare zi cum ne mântuieşte El. Spuneţi naţiunilor despre gloria Sa. Spuneţi tuturor popoarelor despre minunile Sale.”

Nu înţeleg? De ce ar trebui să spun cuiva povestea vieţii mele? De ce să nu-i lăsăm pe oamenii care s-au pregătit special în direcţia asta? De ce trebuie să spun eu cum mi-a schimbat Isus viaţa?

Există ŞASE ASPECTE ALE MĂRTURIEI TALE care o fac să fie unică.

1. Nu există altele asemenea ei. Este întru totul unică. Tu eşti singurul în măsură să-ţi depui mărturia. Dacă nu le spui şi altora ce s-a întâmplat în viaţa ta, această mărturie nu va fi auzită niciodată pe suprafaţa acestei planete. Dacă nu le spui oamenilor povestea unică a modului în care L-ai cunoscut pe Cristos, n-o va auzi nimeni niciodată.

2. E personală şi e uşor de înţeles. Întotdeauna e mai uşor să înţelegi mărturia cuiva, povestea cuiva, decât anumite principii, date şi informaţii.

3. Tu deţii autoritatea asupra ei. E greu să contrazici o mărturie.

153


Când spui ce ţi s-a întâmplat, e greu ca cineva să te contrazică. Ţi s-a întâmplat ţie şi ştii că s-a întâmplat.

4. Oamenilor le place să asculte întâmplări personale şi le ţin minte mai uşor. Se pot raporta mai bine faţă de ele.

5. Oamenii se raportează la povestiri. Ele construiesc o punte relaţională. Când spui: „Aşa am fost înainte să mă întorc la Dumnezeu şi asta s-a întâmplat după aceea. Iată lucrul cu care încă mă mai lupt”, oamenii se pot raporta mai uşor şi mai rapid la mărturia ta, decât la altceva.

6. În lumea noastră postmodernă, mărturia personală poate fi cel mai eficient martor. Mulţi oameni din zilele noastre nu mai sunt dispuşi să asculte de Biblie. Pur şi simplu nu o acceptă, nu cred că Biblia e totalmente adevărată. Ei spun că e adevărată dacă vrei să crezi, dar dacă nu vrei să crezi, nu e adevărată. Există mulţi oameni în zilele noastre care nu mai cred în existenţa adevărului absolut. Nici măcar nu acceptă Biblia. Însă deşi nu o acceptă, ei sunt totuşi dispuşi să asculte mărturia ta. Şi astfel ai ocazia să o împărtăşeşti. Tu eşti mult mai eficient în mărturisire decât sunt eu ca pastor. Când proclam Evanghelia în calitate de pastor, sunt considerat un profesionist plătit care îşi face meseria. Oamenii spun: „E normal să ne vorbească despre Dumnezeu, doar e pastor.”

Dar când necredincioşii te aud pe tine vorbind despre Isus, te consideră „un client mulţumit". Cine are credibilitate mai mare? E foarte clar. Tu ai o mărturie mai puternică decât un pastor, pentru că omul de rând se poate identifica mai uşor cu tine.

Biblia spune că mărturia ta e un instrument puternic. Nimeni nu poate comenta că ceva nu e bine, pentru că e povestea vieţii tale. Nu există conceptul de mărturie slabă. Tu eşti un martor, fie că-ţi place, fie că nu.

Biblia spune în 1 Petru 3:15, „Întotdeauna să fiţi pregătiţi să răspundeţi oricui vă cere să spuneţi care este motivul pentru speranţa pe care o aveţi.” Încercuieşte „pentru speranţa pe care o aveţi". Noi trebuie să spunem altora despre speranţa noastră. Ştiai că Biblia nu spune niciodată să-ţi împărtăşeşti credinţa? Spune să-ţi împărtăşeşti speranţa. De ce? Pentru că credinţa este ceea ce crezi. Speranţa este rezultatul credinţei. Trebuie să vorbeşti despre ce s-a schimbat în viaţa ta. Oamenilor nu le pasă dacă eşti creştin sau nu. Ei vor să ştie de ce ai devenit creştin. Înainte să afle cum te-ai întors la Dumnezeu, ei vor să ştie de ce ai făcut-o. Vor să ştie ce s-a schimbat. Există vreo soluţie la vreo problemă care i-ar putea ajuta? Există vreun avantaj dacă devii creştin? Există beneficii dacă te întorci la Dumnezeu? Ce rost are? Vorbeşte-le despre speranţă.

În această sesiune, îţi voi spune cum să-ţi redactezi mărturia personală, bazat pe trei modele diferite. Unii dintre voi L-aţi cunoscut pe Cristos ca

154


adulţi. Alţii L-aţi cunoscut pe Cristos de mici copii, dar v-aţi îndepărtat de Dumnezeu şi apoi v-aţi întors din nou. Alţii L-aţi cunoscut în copilărie sau în tinereţe şi, practic, trăiţi pentru Domnul de când vă ştiţi. În funcţie de contextul din care provii, vei avea o mărturie diferită.

A. DACĂ TE-AI ÎNTORS LA DUMNEZEU CA ADULT

CELE PATRU PĂRŢI ALE MĂRTURIEI PERSONALE

1. CUM A FOST VIAŢA MEA ÎNAINTE DE A-L CUNOAŞTE PE CRISTOS?

Care au fost împrejurările obişnuite din viaţa ta ce l-ar putea determina pe un necredincios să se identifice cu tine? Care au fost atitudinile tale cu care s-ar putea identifica un necredincios? Care a fost lucrul cel mai important pentru tine înainte de a deveni creştin? Cu ce L-ai înlocuit pe Dumnezeu pentru a găsi un rost în viaţă: cu sportul, gimnastica de întreţinere, succesul la locul de muncă, căsnicia, sexul, banii, drogurile, alcoolul, distracţiile, petrecerile, hobby-urile? Care a fost dumnezeul tău înainte ca Dumnezeu să devină Dumnezeu în viaţa ta?

2. CUM MI-AM DAT SEAMA CĂ AM NEVOIE DE CRISTOS? Care au fost principalii paşi care te-au condus spre această decizie? A fost un moment de criză care ţi-a atras atenţia? Sau s-a întâmplat treptat şi ai fost atras pas cu pas spre El? Sau poate ai fost zdrobit la pământ? Ce nevoi, dureri sau probleme te-au făcut să te simţi neîmplinit în modul tău de viaţă fără Dumnezeu şi te-au determinat să spui: „Viaţa trebuie să însemne mai mult de-atât”? Cum ţi-a atras Dumnezeu atenţia asupra Sa? Şi acest lucru trebuie să fie inclus în mărturia ta. Ce te-a motivat să te întorci la Dumnezeu?

3. CUM MI-AM DĂRUIT VIAŢA LUI CRISTOS? Ce ai făcut în mod specific? Unde s-a întâmplat? Ce ai spus în rugăciunea ta? Fii specific.

Nu cred că imediat ce te-ai trezit, într-o dimineaţă, ai şi devenit creştin. Când ai trecut pragul? Gândeşte-te la o femeie însărcinată – a existat un moment al concepţiei. A existat un moment în care ea a trecut pragul. După momentul respectiv a fost însărcinată. Nu a fost şi nu a fost însărcinată! La fel cum tu nu eşti şi în acelaşi timp nu eşti creştin. Eşti creştin şi te poţi apropia tot mai mult de Domnul, dar a existat o zi în care ai trecut pragul. S-ar putea să nu ştii cu exactitate când a fost acea zi. Nici o problemă. Am să-ţi spun cum să-ţi depui mărturia. Dar a existat un moment în care în mintea ta „s-a aprins beculeţul", indiferent dacă îţi aminteşti sau nu acea clipă. Nu contează prea mult dacă o ştii sau nu.

155


(pag. 111) 4. SCHIMBAREA PRODUSĂ ÎN VIAŢA MEA. Aceasta e partea cea mai importantă.

Ce ai câştigat, ce avantaje ţi-a adus decizia luată? Ce probleme s-au rezolvat? Cum te-a ajutat Isus să te schimbi în bine? Cum te-a ajutat în relaţiile tale? Dă-ne un exemplu din prezent.

Piramida mărturiei (vezi figura de la pag. 111, din Ghidul de studiu)

Am să te învăţ cum să-ţi depui mărturia în 90 de secunde până la 3 minute. Nu trebuie să fie lungă pentru a fi eficientă.

În prima parte, alocă cel mai puţin timp relatând cum ai fost înainte de a deveni creştin. Unele din mărturiile pe care le auzim sunt alcătuite în procent de 90% din păcatele îngrozitoare pe care le-a făcut omul înainte de a se converti, iar apoi se încheie cu „Acum sunt mântuit! Mulţumesc!” Asta nu se poate numi mărturie, ci mai degrabă lăudăroşenie. Scopul primei părţi e să spui că ai fost la fel ca ceilalţi oameni. Trebuie să încerci să spui că te afli pe un teren comun, să te identifici cu ceilalţi necredincioşi.

Apoi aloci ceva mai mult timp celei de-a doua părţi – Cum mi-am dat seama că am nevoie de Cristos.

Apoi aloci mai mult timp părţii a treia – Cum mi-am dedicat viaţa lui Isus.

În cele din urmă, în cea de-a patra parte, aloci cel mai mult timp pentru a vorbi despre schimbările din viaţa ta. Acesta e modul în care trebuie să-ţi concepi mărturia.

156


B. DACĂ AI DEVENIT CREŞTIN ÎN COPILĂRIE, DAR TE-AI ÎNDEPĂRTAT DE DUMNEZEU SAU N-AI CRESCUT NICIODATĂ, PÂNĂ NU ŢI-AI REDEDICAT VIAŢA LA MATURITATE, iată ce trebuie să faci.

Foloseşte aceiaşi patru paşi, dar începe cu perioada de dinaintea rededicării. Cum a fost viaţa ta pe când trăiai despărţit de Dumnezeu?

Dă câteva exemple despre cum ai încercat să-ţi împlineşti nevoile fără Cristos, dar n-ai reuşit.

Descrie ce te-a determinat să înţelegi că ai nevoie de Cristos pentru a-ţi conduce viaţa şi cum ţi-ai predat viaţa Lui.

Apoi, alocă cel mai mult timp pentru a explica modul în care Isus satisface cele mai profunde nevoi din viaţa ta. Cum ţi-a schimbat El viaţa?

C. Ce faci DACĂ AI DEVENIT CREŞTIN LA O VÂRSTĂ TIMPURIE ŞI NU TE-AI ABĂTUT NICIODATĂ DE PE CALE?

Parcurge aceiaşi patru paşi, cu următoarea modificare: Evidenţiază o nevoie profundă sau o problemă comună pe care ai observat-o în viaţa altor oameni şi pe care aceştia încearcă să o rezolve singuri. Apoi subliniază cât de nereuşite sunt încercările lor de a veni în întâmpinarea nevoii respective. După care explică faptul că tu nu te-ai confruntat niciodată cu problema respectivă, pentru că te-ai încrezut în Cristos de timpuriu. Există foarte multe probleme pe care alţi oameni le au şi prin care tu probabil că n-ai fost nevoit să treci, şi aceasta pentru că ai încercat să-L urmezi pe Cristos.

Nu trebuie să specifici vârsta exactă la care te-ai convertit. Dacă spui: „L-am acceptat pe Cristos la 21 de ani”, s-ar putea ca un puşti de 17 ani să spună: „Super! Mai am încă patru ani!” Pe de altă parte, dacă spui: „L-am primit pe Cristos la 9 ani”, s-ar putea ca unii să spună: „Erai prea tânăr şi nu ştiai ce faci.” Nu spune vârsta exactă, pentru că asta nu are prea mare importanţă. Ceea ce contează este modul în care viaţa ta s-a schimbat.

SUGESTII PENTRU PREGĂTIREA MĂRTURIEI

Roagă-te şi cere-I lui Dumnezeu să-ţi dea cuvintele potrivite. Apoi scrie-ţi mărturia pe o coală de hârtie, pentru că Dumnezeu

onorează pregătirea.

N-o lungi prea mult şi încearcă să fii la subiect. Nu pierde din vedere scopul pe care îl ai. Unii oameni, când încep să-şi depună mărturia, intră în tot felul de detalii: „Îmi amintesc că s-a întâmplat în urmă cu vreo 8 ani, sau poate chiar 9. Nu, în urmă cu 8, pentru că îmi amintesc că Judy a mers la coafor în ziua aceea. Era august sau iulie. Era cald – 39 sau 40 de grade.” N-o lungi prea mult şi rămâi la subiect. Nu trebuie să fugi după mai mulţi iepuri o dată.

157


Fii succint. Evită detaliile excesive şi nesemnificative. Încearcă să nu depăşeşti 3 minute.

Fă referire la experienţe pe care majoritatea oamenilor le au în comun. Dacă ai fost luat ostatic de un terorist, nu relata acest lucru. Foarte puţini oameni au fost luaţi ostatici de către terorişti.

Împărtăşeşte-le oamenilor o secvenţă din viaţa ta cu care ei să se poată identifica.

Fii sincer cu privire la luptele tale din prezent. Viaţa ta nu e perfectă.

Nu încerca să sugerezi că din momentul convertirii tale n-ai mai avut nici o problemă. „Acum că m-am întors la Dumnezeu, viaţa mea e perfectă. Toată lumea mă iubeşte şi mă simt excelent.” Nimeni n-o să te creadă şi ştii foarte bine că nu e adevărat.

Alocă cel mai mult timp părţii a patra – schimbarea pe care a făcut-o Isus în viaţa ta.

Accentuează MOTIVELE pentru care L-ai primit pe Cristos şi ce ai câştigat prin asta.

Menţionează întotdeauna avantajul faptului de a fi sigur de destinul tău de după moarte. De ce? Deşi avem parte de avantaje diverse şi ne-am întors la Cristos din motive diverse, toţi oamenii vor să ştie sigur unde vor merge după ce vor muri. Aceasta este o nevoie universală pe care o are toată lumea.

Nu exagera şi nu te lăuda cu privire la păcatele de dinainte de convertire. Nici nu le supraevalua.

Nu face remarci negative cu privire la alte religii sau alte popoare.

Nu menţiona niciodată vreo denominaţiune sau biserică. Dacă cineva în faţa căruia îţi depui mărturia spune: „Sunt catolic”, răspunde-i: „Foarte bine! Sunt două tipuri de catolici: cei care ştiu sigur că merg în cer şi cei care nu sunt siguri. Tu de care eşti?” Sau dacă îţi spune: „Sunt baptist”, spune-i: „Foarte bine! Sunt două tipuri de baptişti: cei care ştiu sigur că merg în cer şi cei care nu sunt foarte siguri. Tu de care eşti?” Nu lăsa ca o nomenclatură religioasă să-ţi închidă uşa. De pildă: „Sunt evreu!” „Foarte bine! Sunt două tipuri de evrei: cei care ştiu sigur că merg în rai şi cei care nu sunt foarte siguri. Tu de care eşti?” Încearcă să aduci discuţia la acest punct.

Nu cita prea multe versete. E vorba de o mărturie, nu de o predică. Eu nu folosesc mai mult de un verset într-o mărturie. De ce? Pentru că oamenilor nu le pasă de Biblie. În acest moment, tu trebuie să le spui povestea vieţii tale.

Nu răspunde la prea multe întrebări, mai ales dacă nici măcar nu ţi-au fost puse.

Dă exemple concrete de schimbări din viaţa ta.

158


Cu cât eşti mai specific, cu atât mărturia ta va fi mai dinamică. Evită folosirea datelor, a numelor şi a vârstelor. De ce? Pentru că

n-au nici o relevanţă pentru oameni.

Fii pregătit. Repetă mărturia până când simţi că sună natural. Citeşte-o cu voce tare şi încearcă să o corectezi ca să fie mai

cursivă. Dă-o unui prieten să o citească; roagă-l să facă observaţii pe

marginea ei.

Foloseşte un limbaj colocvial. Nu-ţi schimba tonul vocii. Nu-ţi dramatiza şi nu-ţi împopoţona mărturia. Nu împărtăşi experienţe mistice. Poate că ai experimentat în viaţa

ta o minune adevărată, dar dacă începi cu ea, oamenii îşi vor ridica imediat garda. Vorbeşte-le la nivelul lor de maturitate spirituală, nu la al tău.

Să nu vorbeşti de sus. Să nu ţii predici. Foloseşte cuvinte ca „eu”, „pe mine” şi „al meu”, nu „tu”. Mărturia

este despre tine, nu despre ei. Foloseşte umorul în mărturia ta. Acesta reduce tensiunea.

Oamenii devin relaxaţi. Zâmbeşte!

Mai important ca orice, alege-ţi o temă centrală. (Parcurge lista de teme posibile din Ghidul de studiu).

Dumnezeu îngăduie în viaţa ta anumite experienţe, ca să-i poţi ajuta pe alţi oameni care au nevoie de Cristos şi care au trecut prin aceeaşi problemă. În lume, există tot felul de oameni, cu tot felul de probleme. Pentru că există tot felul de oameni cu tot felul de probleme, Dumnezeu are credincioşi care au trecut prin tot felul de probleme, ca să se poată raporta mai bine la necredincioşi şi să-L poată mărturisi mai bine pe Cristos.

Unul din punctele tari ale oricărei biserici ar trebui să fie mărturiile. Una din modalităţile prin care poţi dobândi încredere pentru depunerea mărturiei în faţa celor necredincioşi este să-ţi depui mărturia mai întâi în faţa credincioşilor. Ca biserică, ar trebui să fim mereu în căutarea acelor mărturii care să-i ajute pe oameni, care să poată fi folosite în serviciul de duminica, în diverse articole sau în serviciile de la mijlocul săptămânii. Dacă biserica e conştientă de mărturiile membrilor, acestea pot fi folosite pentru a-i ajuta pe oamenii care se confruntă cu aceleaşi probleme.

CIRCUMSTANŢE COMUNE

Exemple: „Cunosc pe cineva care tocmai a intrat în închisoare. Există cineva în biserica noastră care a trecut printr-o experienţă asemănătoare?” Sau poate alţii vor spune: „Cunosc pe cineva care nu poate avea copii. Cunoaşteţi pe cineva care s-a confruntat cu aceeaşi

159


problemă?” Cunoaştem pe cineva care trece prin necazuri, care se confruntă cu drogurile, cu alcoolul, cu homosexualitatea, cu celibatul, cu stresul, cu succesul sau insuccesul? Toate acestea sunt domenii diferite în care poate fi folosită o mărturie specifică. Dumnezeu a îngăduit intenţionat anumite lucruri în viaţa ta, ca prin ele să ajute alţi oameni, în măsura în care tu eşti dispus să te laşi folosit. În acest fel, putem avea experienţe comune cu alţi oameni.

POZITIVE:Mărturiile pot fi despre lucruri pozitive care ţi s-au întâmplat sau despre lucruri negative. Exemplele pozitive pot fi o adopţie, renunţarea la un viciu, un câştig financiar, creşterea copiilor, dobândirea unor prieteni noi, o casă nouă, o căsnicie nouă, o relaţie refăcută, un loc de muncă nou.

(pag. 114) CRIZE MAJORE:Sau negative: abuzuri, accidente, vicii, avorturi, falimente, divorţuri, probleme financiare, intervenţii chirurgicale...

Primul pas pe care trebuie să-l faci în misiunea ta este să identifici împrejurările pe care Dumnezeu le-a adus în viaţa ta şi care pot folosi la ajutorarea altor oameni.

Te-ai gândit vreodată că nu ai o singură mărturie? Acesta a fost unul din scopurile acestui curs. Mulţi oameni se gândesc: „Mărturia mea este despre întoarcerea mea la Dumnezeu, unde mă aflam – la biserică, într-o tabără, la un studiu biblic, împreună cu un prieten –când L-am acceptat pe Cristos, şi rugăciunea pe care am rostit-o. În asta constă mărturia mea.” Nu. Ai sute de mărturii. Câţi dintre voi aveţi o mărturie legată de o problemă financiară? Câţi dintre voi aveţi o mărturie legată de relaţii? Câţi dintre voi aţi avut o mărturie legată de o problemă de sănătate? Şi lista poate continua. Ai o mulţime de alte mărturii cu privire la lucruri pe care Dumnezeu le-a făcut în viaţa ta.

Situaţiile diferite cer mărturii diferite.

Trebuie să alegi o mărturie care să se potrivească cel mai bine cu cei cărora li te adresezi.

Trebuie să înţelegi că poţi să relatezi şi mărturia altor oameni, spunând: „Am un prieten care...”, mărturie care să se raporteze la viaţa unui anumit om. În grupul vostru restrâns, vă puteţi împărtăşi unii altora experienţele, după care le puteţi împărtăşi şi altora. De exemplu, imaginează-ţi următoarea situaţie: un prieten al tău a avut un accident cu motocicleta. Mai târziu, întâlneşti pe cineva care a trecut printr-o experienţă similară. Deşi tu personal nu ai trecut printr-o asemenea experienţă, cunoşti pe cineva care a trecut. „Am un prieten pe care-l cheamă Bill. Hai să-ţi spun ce i s-a întâmplat... Iar apoi L-a găsit pe Cristos.” Poate că omul

160


respectiv Îl va accepta pe Cristos. Ce satisfacţie să te întorci la prietenul tău şi să-i spui: „Bill, am vorbit zilele trecute cu cineva despre experienţa ta şi omul s-a întors la Dumnezeu.” N-ar fi extraordinar ca alţi oameni să relateze modul în care tu te-ai întors la Dumnezeu şi alţii să vină la Cristos datorită mărturiei tale? Nu doar tu trebuie să relatezi mărturia ta. De asemenea, poţi relata mărturiile altor oameni, dacă vi le-aţi împărtăşit reciproc. Vă încurajez ca în grupuri restrânse să vă împărtăşiţi mărturiile unii altora, să le citiţi împreună, astfel încât să ştiţi unii despre alţii cum v-aţi întors la Dumnezeu.

Nu apela la termeni religioşi, la clişee sau la generalităţi.

Pune-ţi următoarea întrebare: „Dacă aş fi necredincios, lucrul acesta ar avea vreo relevanţă pentru mine?” După ce am auzit şi am citit zeci şi sute de mărturii, am ajuns la concluzia că una dintre cele mai mari slăbiciuni ale mărturiilor este că avem tendinţa de a deveni leneşi, folosind clişee creştine învechite, pe care necreştinii nu le vor înţelege niciodată.

TRADUCEREA UNOR CUVINTE CREŞTINE în cuvinte realeUn dicţionar de clişee

Să nu foloseşti niciodată expresia „am fost binecuvântat”. Ce-o mai fi însemnând şi cuvântul ăsta? Poate explica cineva ce este o binecuvântare? Spune mai bine: „Am fost fericit.”

Să nu spui: „Am fost născut din nou.” S-ar putea să fii întrebat: „Dar ce, te-ai reîncarnat?” Mai bine spune: „Am luat totul de la capăt.”

Să nu spui: „Am fost salvat.” Ţi se va răspunde: „De la înec?” Spune, mai bine: „În momentul acela, viaţa mea s-a schimbat.”

Chiar şi dacă spui: „Isus este Domnul meu”, oamenii nu ştiu la ce se referă această afirmaţie. Trăim într-un sistem democratic, nu într-unul feudal. Nu avem domni şi doamne, regi şi regine, conţi şi vasali, şerbi. Nu le spunem celor din jur „Domnul meu”. S-ar putea să-ţi doreşti ca soţia ta să ţi se adreseze astfel, dar n-o va face, aşa că mai bine las-o baltă. În loc să spui: „Isus este Domnul meu”, spune, mai bine: „El e conducătorul vieţii mele.”

Să nu spui: „M-am pocăit”, ci „mi-am schimbat felul de a gândi” sau „mi-am schimbat direcţia gândirii cu 180 de grade”, pentru că în greacă, „metanoia” înseamnă „a-ţi schimba gândirea".

Să nu spui nici măcar: „Am păcătuit.” De ce? Deoarece oamenii definesc în mod diferit păcatul. Cineva mi-a spus odată că păcat înseamnă să nu dai cinste drapelului. Pentru el acesta era un păcat. Foloseşte o expresie

161


mai colocvială: „Mi-am dat seama c-am dat-o-n bară.” În loc să spui „Toţi sunt păcătoşi”, spune: „Nimeni nu e perfect.” Dacă îi spui cuiva că e păcătos, va încerca să se justifice. Dar dacă spui că „nimeni nu e perfect”, toată lumea va fi de acord cu tine.

Să nu spui: „Am fost dovedit vinovat”, pentru că ţi se va răspunde: „Ai ispăşit vreo pedeapsă?” Spune, mai bine: „Mi-am dat seama că...” Exprimarea aceasta e în manieră necreştină.

În loc să spui „Duhul Sfânt”, spune mai bine „Duhul lui Dumnezeu”.

Iată, acum, câteva EXPRESII PE CARE TREBUIE SĂ LE EVIŢI CÂND ÎŢI DEPUI MĂRTURIA ÎN FAŢA UNUI NECREDINCIOS:

„L-am slăvit pe Domnul pentru... Acum, sunt atât de binecuvântat... Aleluia! Amin! A fost glorios. Am fost dovedit vinovat... Domnul mi-a pus pe inimă...” Oamenii vor spune: „Ai văzut prea multe predici la televizor!”

CUM SĂ-ŢI ÎNCEPI MĂRTURIA

Introducerea este secretul unui început bun. Care este cea mai bună modalitate de a începe o mărturie? Răspunsul este că nu există o modalitate care să fie cea mai bună. Totul depinde de împrejurări.

Trei secrete pentru introducerea unei mărturii:

1. Fii receptiv la problemele şi nevoile în care te-a ajutat Isus. Unii oameni tind să-şi trateze mărturia mai puţin ca pe o mărturie, considerând-o mai mult un ciomag. Trebuie să fim preocupaţi de sufletele oamenilor. De aceea, trebuie să începem prin a asculta, trebuie să fim sensibili la problemele şi nevoile pe care le au oamenii din jurul nostru.

Iată un foarte bun exemplu: „Şi eu m-am confruntat în viaţă (sau în căsnicie) cu problema asta. De fapt, simţeam că nu mai am nici o cale de ieşire. Mă simţeam frustrat. Dar am descoperit ceva care mi-a schimbat radical viaţa.” Acest gen de introducere e mult mai bun, decât să le dai în cap cu mărturia ta.

2. Fă referire la ceva de la ştiri sau de la televizor care tratează aceeaşi nevoie sau problemă. „Aţi citit despre... Mă pot identifica foarte bine cu situaţia respectivă şi cu oamenii aceia. Nu cu mult timp în urmă m-am confruntat şi eu cu acelaşi gen de problemă. Dar apoi s-a întâmplat ceva ce a schimbat totul în viaţa mea.”

(pag. 115) Începe cu o afirmaţie cu care oamenii sunt de acord şi la care se pot raporta. Exemple:

„Se pare că viaţa e din ce mai alertă...” Cine nu e de acord cu această afirmaţie?

162


„Uneori, viaţa pare atât de complicată...”„În viaţă, lucrurile nu sunt întotdeauna aşa cum le planificăm sau cum ne aşteptăm să fie.”

3. Poţi începe prin a-ţi cere iertare de la oamenii pe care îi cunoşti de multă vreme, dar cărora nu le-ai vestit Evanghelia. Exemplu: „Bill, trebuie să mă opresc şi să-ţi cer iertare. Ne cunoaştem de multă vreme şi te consider un prieten foarte bun. Dar prietenii nu au secrete unii faţă de alţii şi nu ţi-am spus încă despre cel mai grozav lucru ce mi s-a întâmplat vreodată. Cred că mi-a fost teamă că mă vei crede nebun. În orice caz...” Apoi începe-ţi mărturia.

Psalmul 96:2: „În fiecare zi spune cuiva că El mântuieşte.”

II. ÎMPĂRTĂŞIREA VEŞTII BUNE

Mărturia fiecăruia este diferită. Fiecare dintre noi are experienţe de viaţă diferite. Dar există o parte a mărturiei noastre care se regăseşte la fiecare. Şi aceasta este Vestea Bună. Dacă elimini Evanghelia, Vestea Bună, din mărturia ta, aceea nu mai e o mărturie. Este doar o poveste a vieţii tale, ori mărturia e mult mai mult decât o simplă istorisire.

Aspectul universal al mesajului vieţii tale este Evanghelia, Vestea Bună. Ea îţi spune cum poţi fi mântuit şi iertat şi cum poţi începe o relaţie personală cu Isus Cristos. Din momentul în care îţi pui toată încrederea în Cristos, eşti chemat şi însărcinat să fii un mesager al Veştii Bune către oamenii care încă n-au auzit-o sau care încă nu au răspuns la ea. Care este esenţa Evangheliei?

CARE ESTE VESTEA BUNĂ?

Cinci adevăruri biblice pe care dacă le elimini nu mai putem vorbi despre o Evanghelie completă:

1. DUMNEZEU S-A FĂCUT OM – CA să mă pot raporta la El. Romani 1:3-4 (LB): „Vestea Bună despre Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, Domnul nostru, care a venit ca un copil născut din linia genealogică a regelui David. Prin faptul că a înviat din morţi, El a dovedit că este puternicul Fiu al lui Dumnezeu şi are natura sfântă a lui Dumnezeu Însuşi.” Este aceasta o veste bună pentru tine?

2. ISUS A MURIT PENTRU PĂCATELE MELE – CA eu să nu mor. 1 Corinteni 15:2-4 (NLT): „Vestea Bună este cea care vă mântuieşte, dacă credeţi din toată inima că Cristos a murit pentru păcatele noastre. El a fost îngropat şi a înviat din morţi a treia zi după Scripturi.”

2 Corinteni 5:19 (LB): „Căci Dumnezeu era în Cristos, împăcând lumea cu Sine, fără să mai ia în calcul păcatele oamenilor, ci îndepărtându-le de la

163


ei. Acesta este mesajul minunat pe care ni l-a încredinţat pentru a-l spune altora.”

3. ISUS A DISTRUS MOARTEA – CA eu să am viaţă veşnică. 2 Timotei 1:10 (NCV) spune: „Isus a distrus moartea şi prin Vestea Bună ne-a arătat calea prin care să avem viaţa ce nu poate fi distrusă.” Încercuieşte „calea prin care să avem viaţa”. Acesta e lucrul de care au nevoie vecinii tăi, colegii tăi de muncă, prietenii tăi. Ei au nevoie de calea care duce la o viaţă nouă.

4. MÂNTUIREA E UN DAR GRATUIT – AŞA CĂ nu trebuie să-l câştig. Oamenii sunt împăcaţi cu Dumnezeu prin harul Lui, care este un dar gratuit. Sunt împăcaţi cu Dumnezeu prin faptul că sunt eliberaţi de păcat prin Isus Cristos. „Dumnezeu L-a dat pe Isus ca mijloc de iertare a păcatelor prin credinţă.” Romani 3:24-25 (ICB)

(pag. 116) 5. MÂNTUIREA SE BAZEAZĂ PE CREDINŢĂ – AŞA CĂ tot ce trebuie să fac este să mă pocăiesc şi să cred. Isus a spus în Marcu 1:15 (NIV): „Pocăiţi-vă şi credeţi Vestea Bună.” Iar în Romani 1:17 (NCV), Pavel a spus: „Vestea Bună ne arată cum îi împacă Dumnezeu pe oameni cu Sine, că totul începe şi duce la credinţă.” După cum spune Scriptura: «Cei care s-au împăcat cu Dumnezeu vor trăi încrezându-se în El.»"Trebuie să ştii că Vestea Bună nu devine veste bună până când n-o spui şi altcuiva.

Memorează aceste cinci adevăruri fundamentale!

Evanghelia cuprinsă în cinci afirmaţii: Dumnezeu S-a făcut om ca să mă pot raporta la El; Isus a murit pentru păcatele mele ca eu să nu mor; Isus a distrus moartea ca eu să am viaţă veşnică; Mântuirea e un dar gratuit, aşa că nu trebuie să-l câştig; Mântuirea se bazează pe credinţă, aşa că tot ce trebuie să fac

este să mă pocăiesc şi să cred.

TREI INSTRUMENTE SIMPLE PENTRU TRANSMITEREA VEŞTII BUNE

Mulţi oameni uită cât de bună este Vestea Bună. În încheierea acestei sesiuni, aş dori să vorbim despre trei instrumente pe care le poţi folosi în vestirea Evangheliei. Primul este tractatul „Paşi spre pacea cu Dumnezeu". De asemenea, îţi voi arăta o ilustraţie simplă, pe care o poţi desena pe un şerveţel sau pe o bucată de hârtie. Se numeşte ilustraţia cu podul. Mai există şi un cartonaş intitulat „Fundamentul spiritual”.

Acestea sunt trei modalităţi diferite prin care putem vesti Evanghelia.

1. PAŞI SPRE PACEA CU DUMNEZEU (tractat conceput de Billy Graham Association)

164


Una dintre modalităţile de transmitere a Veştii Bune este prezentarea tractatului „Paşi spre pacea cu Dumnezeu”, de Billy Graham. E o broşură simplă pe care o poţi citi împreună cu cei cărora le mărturiseşti Vestea Bună. Aşează-te lângă ei şi prezintă-le-o pagină cu pagină. Mulţi au fost conduşi la Cristos cu ajutorul acestei broşuri. Este extrem de utilă. O poţi arăta interlocutorului tău şi să-i spui: „Dă-mi voie să-ţi spun ce înseamnă să ai pace cu Dumnezeu.” Te încurajez să foloseşti un tractat (mai ales pe acesta) ca instrument de mărturisire. Poţi să-l dai ca să fie citit mai târziu sau poţi să-l citeşti împreună cu cel căruia îi mărturiseşti. E foarte simplu. La sfârşitul broşurii există o rugăciune şi e o modalitate foarte simplă de a conduce pe cineva la Cristos.

2. ILUSTRAŢIA CU PODUL

O altă modalitate este ilustraţia cu podul. E o ilustraţie simplă pe care o poţi desena pe orice: pe un bilet de avion, pe coperta unei reviste, pe un şerveţel, pe o tablă sau chiar pe trotuar. O dată ce înţelegi această ilustraţie simplă, poţi conduce un om la Cristos oriunde şi oricând.

Trebuie să începi cu întrebarea: „Ai avut vreodată sentimentul că eşti departe de Dumnezeu? Nu ţi se pare câteodată că rugăciunile tale se lovesc de tavan? Nu simţi uneori că nu-L cunoşti pe Dumnezeu într-un mod personal şi intim?” În general, răspunsul pe care-l vei primi va fi afirmativ, pentru că există o prăpastie între om şi Dumnezeu. Este ca şi cum Dumnezeu S-ar afla de-o parte a prăpastiei, iar noi de cealaltă parte.

Ia o bucată de hârtie şi desenează cele două margini ale prăpastiei. Pe o margine scrie „Dumnezeu”, iar pe cealaltă scrie „om”.

De obicei, eu spun: „Dumnezeu Se află de o parte a acestei mari prăpastii, iar noi de cealaltă. Biblia spune că există o prăpastie, o despărţire. Pe partea unde Se află Dumnezeu, El promite că există un scop în viaţă, iertare, rai, putere şi pace. Dar oare acestea sunt lucrurile pe care le experimentează majoritatea oamenilor? Nu, majoritatea oamenilor nu ştiu ce înseamnă să ai un scop în viaţă, ei nu cunosc iertarea şi nu au nici experienţa cerului. Ce anume ne desparte de Dumnezeu? Biblia spune că imperfecţiunea noastră. Dumnezeu e perfect, iar omul nu este. Există o prăpastie între noi şi Dumnezeu, pentru că El este desăvârşit, iar omul nu este. Biblia numeşte această imperfecţiune «păcat». Noi vrem să ne fim

165

Omul DUMNEZEU


propriul dumnezeu. Şi dăm greş; cu toţii am făcut şi facem greşeli. Biblia ne spune în Romani 3:23 (KJ) că «Toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu». Ce înseamnă aceasta? Oamenii încearcă să-l găsească pe Dumnezeu pe diferite căi. Unii încearcă să sară peste prăpastie – prin religie. Dar nu e suficient. Alţi oameni cred că dacă sunt sinceri pot ajunge la Dumnezeu. Aşa că încearcă să sară peste prăpastie prin sinceritatea lor. Dar nu e suficientă nici sinceritatea, aşa că nici ei nu reuşesc. Alţii se gândesc: «Sunt bun, moral şi urmez regulile, poate aşa voi ajunge la Dumnezeu.» Dar Biblia spune că toţi suntem lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Unii spun: «Mama a fost creştină.» Ei încearcă să obţină mântuirea pe cale ereditară. «Unchiul meu a fost misionar... mama a fost creştină...» Dar toţi suntem lipsiţi de slava lui Dumnezeu. De ce?

166


Să spunem că trei dintre noi stăm pe marginea prăpastiei şi încercăm să sărim dincolo. Între timp, un campion olimpic la săritură în lungime aleargă şi sare 8 metri, dar apoi cade. Urmezi tu şi sari 5 metri, dar apoi cazi. Sar şi eu 2 metri, iar apoi cad. Cel de-al treilea se împiedică de margine şi cade. Ceea ce vreau să spun e că unii oameni ajung mai departe decât alţii, dar nimeni nu e suficient de bun. Pentru a fi suficient de bun ca să ajungi la Dumnezeu, trebuie să fii perfect. Există vreun om care să fie perfect? Nu. Toţi suntem lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Avem nevoie de un pod ca să trecem peste această prăpastie. Biblia spune că Isus Cristos este acest pod.”

Ajuns aici, eu desenez o cruce între cele două margini ale prăpastiei ca să formez un pod. Isus Cristos este podul între Dumnezeu şi om. El este ca un pod peste nişte ape învolburate. Calea care duce la cer se concretizează printr-o relaţie cu Dumnezeu.

1 Timotei 2:4: „Dumnezeu Se află pe o parte, toţi oamenii pe cealaltă, iar Isus Cristos Se află între ei să-i aducă împreună.” Isus este podul. Ştii care este elementul esenţial când te afli în faţa unui pod? Trebuie să ai încredere în pod ca să poţi trece dincolo. Tot ce trebuie să faci este să ai încredere că podul te va ţine. Biblia spune în Ioan 1:12 că trebuie să faci două lucruri ca să treci podul: „Dar tuturor celor ce cred în El şi L-au acceptat, le-a dat dreptul să devină copii ai lui Dumnezeu.” Isus este podul între Dumnezeu şi om. Iar Biblia spune că trebuie să credem şi să primim (sau să acceptăm).

În primul rând, trebuie să crezi. Ce înseamnă aceasta? Adică trebuie să crezi că Dumnezeu este Cel care a spus că este. Să crezi că Cel care a spus că e Dumnezeu este Isus. De asemenea, să crezi că El te va „ţine”. Când trec peste un pod, trebuie să cred că podul respectiv mă va ţine. Dacă nu cred că podul mă va ţine, n-am să trec niciodată peste el. Trebuie să am credinţă în pod. Trebuie să cred.

În al doilea rând, Biblia spune că trebuie să primeşti. Trebuie să-L accepţi pe Isus. În calitate de ce? În calitate de conducător al vieţii tale, de şef, de director, de manager al vieţii tale.

Doar prin acestea două poţi ajunge în cer: prin credinţă şi prin acceptare. Aşa spune Biblia.

167

OmuOmulOmul DUMNEZEU


În clipa următoare te adresezi direct celui căruia îi prezinţi ilustraţia cu podul: „Probabil că te afli undeva pe acest pod. Pune un X în locul în care crezi că te afli.” Majoritatea oamenilor vor pune un „X” în mijloc. La care eu spun: „Foarte bine. Ceea ce spui, de fapt, este că tu crezi în Isus, doar că nu ştii dacă L-ai acceptat în viaţa ta. Am dreptate? Felicitări, eşti la jumătatea drumului. Deja crezi în El. Eşti la jumătatea podului. Tot ce trebuie să faci este să-L accepţi în viaţa ta.” De obicei nu ai de-a face cu oameni care spun: „Nu cred că Isus este Cel care a spus că este.” Majoritatea vor spune: „Da, cred că Isus este Cine a spus că este”, doar că încă nu L-au primit în viaţa lor. Aşadar, vei spune: „Te afli la jumătatea drumului. Acum mai trebuie doar să-L primeşti.” Poate că te va întreba: „Şi cum să fac pasul acesta?”, moment în care scoţi cartonaşul cu „Fundamentul Spiritual". I-ai explicat omului de ce are nevoie de Cristos, iar acest cartonaş îi va explica modul în care să-L primească pe Cristos.

3. CUM SĂ STABILEŞTI UN FUNDAMENT SPIRITUAL (cartonaş)

Rick Warren a conceput acest cartonaş în urmă cu câţiva ani şi mulţi oameni au fost conduşi la Cristos prin intermediul lui. Îl poţi împături şi pune în portmoneu sau în poşetă. Este un instrument simplu pe care îl poţi folosi pentru a-i conduce pe oameni la Cristos. Nu este deloc ameninţător. Unii oameni se sperie când văd o Biblie mare şi neagră! Dar acesta e doar un cartonaş. Îl poţi pune pe birou. E cât se poate de inofensiv. Foloseşte termeni uşor de înţeles şi nu foloseşte cuvinte ca „pocăinţă” sau „domnie” sau cuvinte pe care oamenii nu le înţeleg. Este scurt şi la subiect. Pune patru întrebări simple. Cel mai bun lucru e că nu trebuie să memorezi nimic. Dar ce trebuie să faci?

Să zicem că vorbesc cu cineva, care îmi povesteşte despre stresul la care este supus. Eu îi spun: „Am primit zilele trecute un cartonaş pe care scrie cum poţi stabili un fundament spiritual pentru viaţa ta. Vrei să ţi-l arăt? Pe mine m-a ajutat. Se bazează întru totul pe Biblie.” Îl scoţi şi-l ţii în aşa fel încât amândoi să-l puteţi vedea şi spui: „Iată cum poţi stabili un fundament spiritual pentru viaţa ta, conform Bibliei.

1. Cred că Isus Cristos a murit pe cruce pentru mine şi mi-a arătat că este Dumnezeu prin faptul că a înviat. Crezi lucrul acesta? Eşti la începutul drumului.

2. Accept darul gratuit al lui Dumnezeu pentru iertarea păcatului meu. Vrei să faci acest lucru? Nimeni nu mi-a răspuns cu „nu” la această întrebare. Eşti la jumătatea drumului.

3. Trec la planul lui Dumnezeu pentru viaţa mea. Cuvântul biblic care exprimă această idee este cuvântul „pocăinţă”, dar se referă tocmai la această trecere la planul lui Dumnezeu pentru viaţa mea. Vrei să faci

168


acest pas? Foarte bine!

(pag. 117) 4. Îmi exprim dorinţa ca Isus Cristos să fie directorul vieţii mele. Vrei să te rogi rugăciunea următoare? Mă voi ruga împreună cu tine. „Doamne, cred că L-ai trimis pe Fiul Tău, Isus, să moară pentru păcatele mele, ca eu să pot fi iertat. Îmi pare rău pentru păcatele mele şi vreau să-mi trăiesc restul vieţii aşa cum vrei Tu. Te rog, pune Duhul Tău în viaţa mea, ca să mă călăuzească. Amin.”

Tocmai ai ajutat pe cineva să treacă pragul. Versetele corespunzătoare se află pe verso. Dar nu e nevoie să te uiţi de fiecare dată la versete.

Iată ce trebuie să faci. Pui prima întrebare: Crezi că Isus a murit pe cruce, arătând că este Dumnezeu prin

faptul că a revenit la viaţă? Dacă interlocutorul răspunde cu „da”, treci la următorul punct.

Dacă la vreunul din puncte spune „nu”, îi pui următoarea întrebare: „Dacă ţi-aş putea aduce unele informaţii care să te ajute să te convingi singur de aceste lucruri, le-ai citi?”

Dacă răspunsul este „da”, e bine. Dacă este „nu”, nu trebuie să-ţi faci griji. Pui întrebarea şi apoi schimbi imediat cursul discuţiei. Niciodată nu trebuie să exerciţi presiuni asupra cuiva atunci când împărtăşeşti Vestea Bună. Trebuie doar să o împărtăşeşti. Când rodul e copt, nu trebuie să-l smulgi. Este treaba lui Dumnezeu să-i facă pe oameni receptivi spiritual. El recurge la tot felul de mijloace pentru a ajunge la acest rezultat – probleme, greutăţi şi alte lucruri. Datoria noastră este de a fi unde ne vrea El şi de a împărtăşi Vestea Bună. Nu trebuie să fii avocatul care-i convinge pe oameni, ci doar martorul care-şi depune mărturia.

Acest instrument simplu poate fi folosit pentru a-ţi conduce la Cristos prietenii, fratele sau sora, părinţii sau copiii, colegii de muncă... Ilustraţia cu podul şi cartonaşul cu fundamentul spiritual pot fi instrumente extrem de eficiente în mărturisire.

Poţi face acest lucru. Nu e ceva rezervat doar unui geniu în teologie. Ştii să citeşti? Înseamnă că poţi conduce pe cineva la Cristos. Nu trebuie nici măcar să memorezi ceva. După ce a absolvit cursul 401, o femeie a mers acasă şi a spus: „Şi eu pot face lucrul acesta şi trebuie neapărat să-i spun tatălui meu despre Domnul.” Nu era prea apropiată de tatăl ei. L-a sunat, a vorbit cu el la telefon şi au parcurs împreună aceşti paşi. El a început să plângă la telefon. Şi-a predat viaţa lui Isus Cristos şi L-a primit chiar acolo, la telefon. Ea a mărturisit mai târziu: „Dacă n-aş fi luat aminte la imboldul lui Dumnezeu, tatăl meu ar fi şi astăzi în drum spre iad.” Iată ce putere are un simplu instrument!

Care dintre prietenii tăi s-ar putea să nu mai fie mâine printre noi?

169


III. SUGESTII PENTRU O BUNĂ COMUNICARE: CUM SĂ ÎMPĂRTĂŞEŞTI ÎNTR-UN MOD EFICIENT?

Iată câteva sugestii pentru o bună comunicare.

1. RECUNOAŞTE-ŢI STITUL PERSONAL DE MĂRTURISIREFORMA ta nu numai că îţi determină lucrarea în biserică, dar îţi influenţează şi stilul misiunii în lume!

Daruri spirituale (1 Cor. 12; Rom. 8; Efes. 4)Inimă (Matei 12:34; Prov. 4:23; Ps. 37:4)Aptitudini (Exod. 31:3; 1 Cor. 12:5)Personalitate (1 Cor. 2:11, LB)Experienţe (2 Cor. 1:4, Rom. 8:28)

Unii dintre voi sunteţi mai sentimentali când mărturisiţi, puneţi un accent mai mare pe experienţa personală. Alţii aveţi un stil raţional şi accentuaţi mai mult datele exacte şi Scriptura. Depinde de felul tău de gândire. Biblia spune: „Iubeşte-L pe Dumnezeu cu toată inima ta şi cu toată mintea ta...” Este nevoie şi de inimă, şi de minte.

Există multe STILURI OBIŞNUITE prin care ne putem împărtăşi credinţa. Unii împărtăşesc prin slujire. Alţii aveţi un stil mai intelectual. Unora dintre voi vă place să aduceţi oamenii la biserică şi la alte evenimente. Altora vă place să vă depuneţi mărturia personală. Unii vă pricepeţi să oferiţi o carte sau o broşură. Alţii sunteţi extrem de combativi.

Nu trebuie să te simţi vinovat că foloseşti un stil sau altul!Nu trebuie nici să-i judeci pe alţii că nu folosesc stilul tău!Gândeşte-te că Isus n-a folosit niciodată aceeaşi abordare de două ori!

2. GÂNDEŞTE-TE LA CE-AI PUTEA SPUNE„Tot ce spuneţi să fie spus cu blândeţe şi bine gândit, ca să ştiţi cum să răspundeţi tuturor.” Coloseni 4:6 (GWT)

„Oamenii inteligenţi gândesc înainte de a vorbi; astfel, ceea ce spun este mai convingător.” Proverbe 16:23 (GN)

3. CERE AJUTORUL LUI DUMNEZEU ÎN ALEGEREA CUVINTELOR POTRIVITE„Rugaţi-vă pentru mine, ca atunci când vorbesc, Dumnezeu să-mi dea cuvinte ca să pot spune fără teamă taina Evangheliei.”

Efeseni 6:19 (NCV)

4. MANIFESTĂ DRAGOSTE„Dacă nu am dragoste, vorbirea mea nu este decât o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.” 1 Corinteni 13:1 (GN)Oamenilor nu le pasă prea mult cât ştim, până nu ştiu cât de mult ne pasă!

170


5. (pag. 118) FII OPTIMIST ŞI PLĂCUT„Un om înţelept şi matur se cunoaşte după înţelegerea sa. Cu cât sunt mai plăcute cuvintele lui, cu atât este mai convingător.”

Proverbe 16:21 (GN)„Purtaţi-vă cu tact faţă de cei necredincioşi...” Coloseni 4:5 (JB)„Un cuvânt de încurajare face minuni!” Proverbe 12:25 (LB)

6. NICIODATĂ SĂ NU FOLOSEŞTI REMARCI ÎNJOSITOARE„Fiţi blânzi în vorbire. Într-o conversaţie, scopul este de a scoate ce e mai bun din ceilalţi, nu de a-i înjosi, nici de a-i reduce la tăcere.”

Coloseni 4:6 (Mes)

7. POVESTEŞTE ÎNTÂMPLĂRI – DĂ EXEMPLE De obicei, oamenii se raportează mai bine la o istorioară. „Când le vorbea mulţimilor, Isus folosea întotdeauna istorioare şi ilustraţii ca acestea. De fapt, nu le-a vorbit niciodată fără să folosească asemenea pilde.”

Matei 13:34 (NLT)

8. FII BUCUROS CÂND MĂRTURISEŞTI„Fiul lui Dumnezeu a venit şi S-a bucurat de viaţă...” Luca 7:34 (Ph)

9. FII TU ÎNSUŢI. FII NATURAL. NU ÎNCERCA SĂ PARI „SPIRITUAL”.

„Când am venit la voi, n-am venit să asistaţi la un spectacol de oratorie, nici ca să-mi expun filozofia, ci am venit să vă spun simplu ceea ce Mi-a încredinţat Dumnezeu.” 1 Corinteni 2:1 (JB)

„Vorbirea voastră ar trebui să fie simplă şi logică, astfel încât oponenţii voştri să se simtă ruşinaţi şi să nu găsească nici un cusur la voi.” Tit 2:8 (NCV)

10. FII VULNERABIL ŞI SINCER„Pentru că vă iubeam, am fost bucuroşi să vă dăm nu numai Vestea Bună a lui Dumnezeu, ci înseşi vieţile noastre.” 1 Tesaloniceni 2:8 (NCV)

„V-am vorbit sincer, ne-am deschis larg inimile.” 2 Corinteni 6:11 (GN)

„Asiguraţi-vă că trăiţi în aşa fel, încât să onoraţi Vestea Bună a lui Cristos.”

Filipeni 1:27a (NCV)

11. MEMOREAZĂ CÂTEVA VERSETE CHEIE

171


„Caută să fii un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care ştie să folosească cum e mai bine Cuvântul adevărului.” 2 Timotei 2:15 (Ph)

12. NU TE COMPLICA„Mă tem... [Satan] să nu vă atragă de la simplitatea care este în Cristos.”

2 Corinteni 11:3 (KJV)

13. (pag. 119) NU UITA, DUHUL SFÂNT FOLOSEŞTE CUVINTELE TALE

Nu trebuie să încerci să convingi pe nimeni prin propria-ţi putere!

„Căci atunci când v-am adus Vestea Bună, n-am făcut-o doar cu vorbe, ci de asemenea cu putere, pentru că Duhul Sfânt v-a asigurat pe deplin că ceea ce am spus noi este adevărat.” 1 Tesaloniceni 1:5a (NLT)

Niciodată nu poţi şti dacă atunci când un om încearcă să se împotrivească, Dumnezeu nu lucrează în el. Dacă cineva protestează de obicei prea mult, oare ce crezi că înseamnă acest lucru? Dumnezeu lucrează în viaţa lui.

ALŢI PAŞI PENTRU A ÎMPĂRTĂŞI MESAJUL VIEŢII TALE

Încearcă să finalizezi redactarea mărturiei tale personale, pe care ai început-o în această sesiune.

Menţionează şi alte mărturii pe care le-ai putea prezenta, bazat pe ceea ce a făcut Dumnezeu în viaţa ta şi începe să lucrezi la ele.

Începe să te rogi lui Dumnezeu să aducă în viaţa ta oameni cărora să le poţi împărtăşi Vestea Bună într-un mod natural şi relaxat.

172


(pag. 120) Cum să pescuieşti în lacul misiunii tale

SESIUNEA 3

Primele cuvinte pe care le-a adresat Isus ucenicilor Săi sunt cele din Matei 4:19 (LB): „Isus le-a spus: Veniţi după Mine şi vă voi arăta cum să pescuiţi sufletele oamenilor.” Observaţi două lucruri importante privitoare la acest pasaj:

Urmarea şi pescuirea merg mână-n mână. Dacă nu pescuieşti, înseamnă că nici nu-L urmezi. El a spus: „Dacă Mă urmaţi pe Mine, veţi fi pescari de oameni.” Dacă nu pescuieşti oameni, dacă nu eşti implicat în nici un fel de misiune, nu Îl urmezi pe Cristos.

Prezentarea lui Cristos oamenilor se aseamănă cu pescuitul, nu cu vânătoarea. Majoritatea cursurilor de evanghelizare dau impresia că mărturisirea seamănă cu vânătoarea. Evanghelizarea nu e nici vânătoare, şi nici comerţ ambulant. Mulţi dintre voi spuneţi că nu sunteţi agenţi comerciali. Nici nu trebuie să fiţi. Cea mai bună definiţie a martorului nu e aceea de agent comercial, ci de peţitor. Îl prezinţi pe Isus Cristos oamenilor, astfel încât aceştia să se îndrăgostească de El.

Isus îi iubeşte deja, dar El vrea ca şi ei să-L iubească pe El. Şi în momentul în care vor înţelege cât de mult îi iubeşte, şi ei Îl vor iubi. Dă-mi voie să evidenţiez câteva contraste între vânătoare şi pescuit, deoarece cred că Isus a ales intenţionat pescuitul.

Vânătoarea e agresivă, pe când pescuitul e mai mult un sport temperat.

Vânătoarea se bazează pe confruntare. Pescuitul se bazează pe atracţie. Atragi peştii prin momeală.

Vânătoarea presupune împuşcarea animalului. (Şi multe cursuri de evanghelizare aseamănă evanghelizarea mai mult cu vânătoarea.) În schimb, la pescuit, trebuie să determini peştii să muşte momeala.

La vânătoare se foloseşte un glonte universal. Ai un glonte şi tragi. Pescuitul îţi dă ocazia să foloseşti diverse tipuri de mulinete, de momeli şi de cârlige, şi alte lucruri de acest gen.

La vânătoare, dacă ai tras bine, totul s-a terminat. Ţinteşti şi tragi. Dacă nu nimereşti ţinta, animalul se sperie şi fuge. În cazul pescuitului, dacă tragi peştele şi îţi scapă, mai ai şi alte ocazii să-l prinzi. Dacă nu muşcă din prima, mai dă târcoale şi mai încearcă.

173

Iudea

Samar

iaaToată lumea

Ierusali

m


La vânătoare, animalul nu are de ales. Dar la pescuit, peştele poate alege. El alege să muşte sau nu momeala.

De asemenea, în cazul vânătorii, trebuie să fii un foarte bun ţintaş. Vânătoarea nu este pentru amatori, pentru că dacă nu ţinteşti bine, nu vânezi nimic. În cazul pescuitului, oricine poate arunca momeala în apă.

Pe vremea lui Isus, se pescuia doar cu plasa. Nu se foloseau undiţe şi mulinete. În prezent există metode mult mai variate de pescuit decât pe vremea ucenicilor. Tot aşa şi cu evanghelizarea de pe vremea lui Isus şi cea din zilele noastre.

CINCI SECRETE ALE PESCUITULUI SPIRITUAL

1. IDENTIFICĂ-ŢI LACUL PERSONAL ÎN CARE SĂ PESCUIEŞTI.

(pag. 121) Modelul nou-testamentar

Isus a spus în Fapte 1:8 (NIV): „Îmi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria şi în toate părţile lumii.” Observă că acest verset ne spune nu numai ce să facem, dar şi unde să facem ceea ce trebuie să facem. În primul rând, ne spune să fim martori. Un martor este un om care vorbeşte din experienţă. Înseamnă să defineşti ceea ce Dumnezeu face în viaţa ta. Nu ţi se cere să fii avocat. Nu trebuie să polemizezi sau să

174


convingi. Există unii care sunt chemaţi să facă şi acest lucru. Dar Dumnezeu nu-ţi cere să duci pe nimeni cu forţa în cer. El vrea doar să le spui şi altora ceea ce ţi s-a întâmplat ţie. Oricine poate face asta.

Modelul bisericii noastre

Apoi ne spune unde. El spune: „... în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria şi în toate părţile lumii.” Ce înseamnă aceasta? Care este Ierusalimul tău? Unde se aflau ucenicii? Ei erau în Ierusalim atunci când Isus le-a adresat aceste cuvinte. Prin urmare, El îţi spune să începi de acolo de unde te afli. Ierusalimul tău este locul în care te afli acum. Tu nu te afli în Ierusalimul propriu-zis, dar Ierusalimul tău este oraşul în care locuieşti, sfera ta de influenţă şi relaţiile pe care le ai. Este reţeaua ta. Începi de acolo de unde te afli. Ierusalimul tău sunt membrii familiei tale, prietenii, colegii de muncă, oamenii care îţi sunt cei mai apropiaţi.Apoi mergi în Iudea. Iudea era ca o provincie învecinată. Isus spune că trebuie să mergi la oamenii care stau în vecinătatea ta, adică la oamenii din provinciile înconjurătoare. Apoi spune că trebuie să mergi în Samaria. Samaritenii erau diferiţi de evrei din punct de vedere etnic şi cultural. Isus spune: Vreau să mergi la oamenii dintr-o cultură diferită, dar care locuiesc lângă tine. Poate că au o limbă diferită, un cadru etnic diferit. Cunoşti pe cineva care vorbeşte o altă limbă decât tine? Dumnezeu a adus lumea în jurul nostru. Nici măcar nu trebuie să mergi prea departe pentru a ajunge în Samaria ta. Cei din Samaria sunt oamenii care vorbesc o limbă diferită şi care sunt diferiţi din punct de vedere cultural. Trebuie să începi în Ierusalim, cu membrii familiei tale şi cu prietenii tăi.

Apoi mergi în Iudea, la oamenii din jurul tău, care se află la o distanţă oarecare faţă de tine. Apoi mergi în Samaria, la oamenii care sunt diferiţi de tine, dar care se află încă în sfera ta de influenţă.

Apoi Domnul Isus îţi spune să mergi în toată lumea, în fiecare ţară. Bineînţeles că prin intermediul Internetului şi cu ajutorul avioanelor, acest lucru este literalmente posibil. Dar cel mai important este că Dumnezeu te face responsabil pentru oamenii cu care ai deja o relaţie.

(pag. 122) Priveşte la ilustraţia din Ghidul de studiu: CERCUL MEU DE INFLUENŢĂ (Lacul în care pescuiesc)

1. Prima dată începi cu lumea din jurul tău, acesta este Ierusalimul tău. În cercul interior te afli tu. Trebuie să fii sigur că eşti credincios.

2. În al doilea cerc intră familia imediată.

3. În cel de-al treilea cerc intră rudeniile tale.

4. Următorul cerc îi reprezintă pe prietenii tăi cei mai apropiaţi.

5. Apoi urmează vecinii şi colegii de muncă.

175


6. În cele din urmă, cunoştinţele.

Cu cine începi? Cu cei mai apropiaţi ţie. Dumnezeu te face responsabil pentru oamenii cu care ai deja o relaţie. În primul rând începi cu membrii familiei tale şi cu prietenii tăi.

Isus i-a spus unui om în Marcu 5:19 (NCV): „Du-te acasă şi spune familiei şi prietenilor tăi. Spune-le cât de mult a făcut Domnul pentru tine şi cum Şi-a arătat mila faţă de tine.” Te rog să citeşti acasă pasajele din Scriptură care sunt asociate cu cercurile de la subsolul paginii 122, din Ghidul de studiu. Ai observat câţi apostoli erau rude între ei? Andrei a mers la Petru, fratele său, să-i spună despre Cristos. Filip l-a adus pe Natanael. Erau toţi fraţii împreună.

Pe lângă rudenii, trebuie să mergi la colegii de muncă. Pavel le-a împărtăşit Evanghelia colegilor săi de breaslă, Acuila şi Priscila, care confecţionau corturi. În Matei 9, se relatează cum Matei, care era vameş, a dat o masă pentru alţi vameşi, cu scopul de a-L prezenta pe Isus. Unii dintre voi aţi putea organiza o întâlnire pentru cei care fac parte din aceeaşi breaslă sau care lucrează împreună cu voi, cu alte cuvinte, colegii voştri de muncă. Mai există şi alţi oameni în viaţa ta pe lângă colegii de muncă, oameni pe care tocmai i-ai cunoscut, cunoştinţe, rude sau prieteni apropiaţi. Când Isus S-a întâlnit la fântână cu femeia samariteancă, El dorea să bea apă. Îi era sete. Femeia făcea parte dintr-o altă cultură. Totuşi, El a rugat-o să-I dea apă şi a început o conversaţie spirituală cu ea.

Te-ai gândit vreodată cu câţi oameni intri în contact într-o zi obişnuită din viaţa ta? Oameni pe care îi întâlneşti în diferite împrejurări: la staţia de benzină, la restaurant, la magazin, la bancă şi în alte asemenea locuri. Probabil că este vorba de cel puţin 5 sau 10 oameni pe zi. Pe aceşti oameni nu reuşeşti să-i cunoşti prea bine, dar într-un anumit moment din viaţa ta interacţionezi cu ei şi astfel poţi să profiţi de ocazie, şi cel puţin să-i inviţi la biserică. Biblia are o sumedenie de astfel de exemple. Filip făcea într-o zi autostopul şi a început să vorbească despre Domnul cu cel care l-a luat.

Totul începe cu oamenii care-ţi sunt cei mai apropiaţi. Câţi dintre voi aţi venit la biserică pentru că aţi fost invitaţi de cineva? Probabil că 100%. Mulţi dintre voi L-aţi acceptat pe Cristos aici şi mulţi dintre voi mergeţi în cer pentru că a fost cineva căruia i-a păsat suficient de mult ca să vă spună.

Întrebare: De cine ţi-a păsat suficient de mult ca să-i spui? Va ajunge cineva în cer datorită ţie? Tu eşti singurul creştin pe care îl cunosc unii. Şi Dumnezeu a pus în mod intenţionat necredincioşi în jurul tău, pentru că Îi pasă de ei şi doreşte ca ei să-L cunoască. Trebuie să ne pese, deoarece şi lui Dumnezeu Îi pasă. Aceşti oameni au nevoie să audă Vestea Bună. Fă o listă cu numele lor şi invită-i la biserică. Gândeşte-te la numele unor

176


prieteni, vecini, colegi de muncă. Există două condiţii pentru a le scrie numele: 1) Sunt oameni de care îţi pasă şi 2) sunt oameni care nu-L cunosc pe Isus.

Există cinci cercuri care reprezintă viaţa ta. Dacă ai scris câte trei nume în fiecare cerc, ai deja 15 oameni pentru care poţi începe să te rogi: „Doamne, arată-mi o cale prin care să le pot vesti Evanghelia. Cercetează-i, sensibilizează-i, fă-i receptivi.” Dacă începi să te rogi, nu trebuie să planifici nimic. Dumnezeu îţi va oferi ocazia la momentul potrivit. Dumnezeu va găsi calea de a sensibiliza inimile celor pentru care te rogi. Dacă fiecare om prezent aici ar întocmi o listă cu 15 oameni – pe care îi cunoaşte, pentru care ar începe să se roage şi pe care i-ar ajuta să crească – înseamnă că ne-am ocupa de o mulţime de locuitori din oraşul nostru pentru a-i aduce la Isus Cristos. Crezi că acest lucru ar schimba ceva? Cu siguranţă că ar schimba!

Punctul de pornire este Pasul 1: Identificarea locului de pescuit

(pag. 123) Cel de-al doilea punct când învăţăm să pescuim oameni:2. AFLĂ CE FEL DE PEŞTE AI ÎN APĂ

Ca să ajungi la ei, trebuie să ştii cum sunt. Pavel spune în 1 Corinteni 9:20-23 (NCV): „Cu iudeii m-am purtat ca un iudeu, ca să-i câştig pe iudei. Cu cei fără lege m-am purtat ca şi unul care n-ar avea lege, iar cu cei slabi m-am purtat ca şi cum aş fi slab, ca să-i câştig pe cei slabi. M-am făcut totul tuturor, ca să-i pot mântui cumva pe unii din ei. Fac toate acestea datorită Evangheliei, ca să am parte de binecuvântarea ei.” Trebuie să-i cunoşti pe oamenii la care încerci să ajungi. Biblia spune în Proverbe 13:16 (NIV): „Orice om chibzuit acţionează în cunoştinţă de cauză.”

Observaţie: Cu cât ştii mai multe despre un om, cu atât îţi este mai uşor să ajungi la el. De aceea trebuie să începi cu cei mai apropiaţi ţie.Ce vrei să ştii? Două sau trei lucruri:

A. CARE ÎI SUNT INTERESELE, NEVOILE ŞI DURERILE?

Biblia spune în mod repetat că Isus ştia ce gândesc oamenii. Nu e de mirare că a fost atât de eficient. El le ştia nevoile, le cunoştea interesele şi le ştia durerile. Dacă vrei să ajungi la oameni, trebuie să le înţelegi nevoile, durerile şi interesele, iar apoi să le spui cum poate satisface Isus Cristos acele nevoi, dureri sau interese.

La baza creierului tău, pe scoarţa cerebrală, se găseşte SAR-ul sau sistemul reticular de activare. Poţi citi despre acesta în orice carte de neurologie. Vei afla că la baza creierului tău se află un SAR. Acesta e filtrul pe care l-a pus Dumnezeu în creierul tău şi care te împiedică să răspunzi în mod conştient la fiecare stimul din jurul tău. De pildă: Auzi zgomotul produs de aparatul de aer condiţionat? Auzi

177


oamenii tuşind? Da, în clipa în care te concentrezi asupra acestor lucruri, le auzi. Dar în majoritatea situaţiilor, nu eşti conştient de ele. De ce? Pentru că nu trec prin filtru. Dacă ar trebui să răspunzi conştient la fiecare stimul vizual, auditiv, olfactiv, gustativ, tactil, ai înnebuni, pentru că în fiecare moment eşti bombardat cu mii de stimuli.

Dumnezeu a pus în mod providenţial un filtru în mintea ta, ca atenţia ta să nu fie distrasă de toate lucrurile cu care eşti bombardat. De fapt, există doar trei lucruri care îţi atrag atenţia. Dacă eşti părinte, probabil că vei fi interesat să afli care sunt acestea. Dacă eşti pastor, vei fi interesat mai ales ca vorbitor, iar dacă vrei să împărtăşeşti cu cineva Evanghelia, te va interesa care sunt cele trei lucruri prin care poţi atrage atenţia oamenilor.

Care sunt lucrurile care trec prin sistemul reticular de activare?

1. Lucruri pe care le preţuim. Lucrurile pe care punem preţ ne captează atenţia.

2. Lucrurile care ne ameninţă ne captează atenţia. 3. Lucrurile care sunt unice şi diferite ne captează atenţia.

Cred că ultimele două nu sunt modalităţi legitime de a împărtăşi Evanghelia. Nu îi ameninţi pe oameni să ajungă în cer, pentru că rezultatele evanghelizării prin înfricoşare durează tot atât cât durează frica. Iar lucrurile unice nu durează nici ele.

Cel mai bun mod de a câştiga oamenii pentru Cristos este să le vorbeşti despre lucrurile pe care ei le preţuiesc. Dacă vorbesc duminica dimineaţa despre lucrurile pe care le preţuieşti, ţi-am captat imediat atenţia. Dacă vorbesc despre lucruri care crezi că n-au nici o valoare, te vei uita tot timpul la ceas şi te vei gândi ce vei servi la masă.

De pildă, nu ţi s-a întâmplat să doreşti să-ţi cumperi un frigider şi apoi dintr-o dată ai început să vezi peste tot afişe publicitare cu frigidere? Ele au fost tot timpul acolo, dar înainte nu au trecut de filtrul tău, pentru că nu puneai preţ pe ele. Dar din momentul în care pui preţ pe ele, dintr-o dată le vezi peste tot. Nu ţi s-a întâmplat să cumperi o maşină şi dintr-o dată să vezi marca respectivă peste tot? Era şi înainte pretutindeni, dar nu trecuse de SAR. Din momentul în care pui preţ pe ceva, lucrul respectiv îţi captează atenţia. Deci, dacă vrei să spui prietenului tău, vecinului tău, părinţilor tăi, copiilor tăi, rudelor tale – oricui – despre Cristos, trebuie să vezi care sunt lucrurile pe care ei le preţuiesc. Una din modalităţile prin care îţi poţi cunoaşte comunitatea este să faci un sondaj comunitar. Mergi din uşă în uşă să descoperi nevoile, durerile şi interesele oamenilor cu care vorbeşti. Întreabă-i: „Care sunt

178


lucrurile de care aveţi nevoie? Care vă sunt durerile? Dar interesele?” Ascultă ce ţi se spune şi pune totul pe hârtie. Când ai terminat, ar trebuie să poţi spune cum arată omul tipic din comunitatea ta, enumerându-i caracteristicile comune.

A doua întrebare pe care trebuie să ţi-o pui este:B. CE AM ÎN COMUN CU EI?

O dată ce cunoşti nevoile, durerile şi interesele peştilor din lacul tău, trebuie să-ţi pui neapărat această întrebare importantă.

1 Corinteni 9:22-23b (LB): „Indiferent cum ar fi un om, încerc să găsesc un teren comun cu el, ca să-i pot spune despre Cristos şi Cristos să-l poată mântui. Fac acest lucru ca să le duc Evanghelia şi, de asemenea, pentru binecuvântarea de care am parte şi eu când îi văd întorcându-se la Cristos.” Recunoaşterea acestui teren comun este secretul fundamental al mărturisirii lui Isus Cristos altora, găseşte o punte de legătură . Biblia spune că Isus a procedat astfel. Marcu 4:33 (MES): „El [Isus] le prezenta mesajul Său prin multe istorioare de felul acesta, potrivindu-le cu experienţa şi maturitatea lor.”

Două principii: Înainte de a putea să împărtăşeşti Vestea Bună, trebuie să

găseşti un teren comun cu prietenul tău, rudenia sau colegul tău.

Înainte de a putea să ajungi la el, trebuie să te poţi raporta la el.Tocmai de aceea eşti cel mai nimerit martor pentru prietenul tău cel mai bun.

(pag. 124) Întocmeşte o listă de domenii ce reprezintă un teren comun cu necredincioşii din viaţa ta.

Experienţe comune Interese comune Nevoi comune Dureri comune

Avem aceleaşi hobby-uri? Ne plac aceleaşi emisiuni de televiziune? Ne place acelaşi fel de mâncare? Ne plac aceleaşi evenimente sportive? Ne confruntăm cu aceleaşi probleme la locul de muncă? Avem aceleaşi probleme cu copiii noştri? Suntem de aceeaşi vârstă? Ne place acelaşi gen de muzică? Fă o listă cu lucrurile pe care le ai în comun cu oamenii pe care Dumnezeu i-a pus în jurul tău şi încearcă să înţelegi de ce i-a pus acolo. Aceasta te va ajuta să îi cunoşti şi să le împărtăşeşti Vestea cea Bună.

179


Cel de-al treilea principiu al pescuitului spiritual:3. NU UITA CĂ PEŞTILOR LE ESTE FOAME ÎN DIFERITE MOMENTE ALE ZILEI.

Unora le este foame dimineaţa, altora seara, altora la mijlocul zilei, iar câteodată nu le e foame deloc. Biblia spune în Coloseni 4:5 (GN): „Fiţi înţelepţi cu privire la modul în care vă purtaţi cu cei necredincioşi.” Asta se numeşte „Receptivitate.” Receptivitatea se referă la cât de deschişi sunt ei la Vestea Bună.

Uneori, oamenii sunt foarte deschişi la Evanghelie, iar alteori sunt foarte închişi. Uneori, vorbesc cu tine despre ea, dar alteori nu vorbesc deloc. Această stare este schimbătoare. Receptivitatea variază.

E important să înţelegem că atunci când Îl primesc pe Isus în viaţa lor, oamenii trec printr-un proces. Ei trebuie abordaţi în maniere diferite, în funcţie de receptivitatea lor.

Iată câteva versete din Biblie care vorbesc despre receptivitatea spirituală.

Exemple de nivele ale receptivităţii spirituale

Isaia 46:12 (NIV): „Ascultă-mă, tu cel cu inima încăpăţânată, tu care eşti departe de dreptate.” Există unii oameni în viaţa ta care sunt foarte departe de Dumnezeu. Aceştia nu sunt prea receptivi.

Isus i-a spus unui necredincios, apreciind capacitatea sa de înţelegere: „Nu eşti departe de Împărăţia lui Dumnezeu” (Marcu 12:34, LB). Acest om era aproape de Împărăţia lui Dumnezeu.

Biblia ne spune în Efeseni 2:17 (LB): „El v-a adus vouă, naţiunilor, care eraţi departe de El, această Veste Bună a păcii, şi nouă, iudeilor care eram foarte aproape.” De ce erau evreii mai aproape de Dumnezeu decât păgânii? Ei aveau avantajul de a fi avut Biblia de câteva mii de ani. Ei umblau deja cu Dumnezeu. Ei auziseră Cele 10 porunci şi aşa mai departe.

Biblia spune în Efeseni 2:13 (NLT): „Acum Îi aparţineţi lui Cristos Isus. Deşi odinioară eraţi departe de Dumnezeu, acum aţi fost apropiaţi de El, datorită sângelui lui Cristos.” Oamenii se află la diferite nivele de receptivitate spirituală.

Pilda semănătorului este un bun exemplu ce ilustrează acest fapt. Isus spune, în Matei 13, că un om a ieşit pe câmp să semene sămânţa, iar aceasta a căzut pe patru tipuri de pământ. El spune că pământul tare reprezintă inima împotrivitoare, pământul de pe stâncă reprezintă inima impulsivă, pământul cu spini reprezintă inima distrasă, iar pământul bun reprezintă inima receptivă. Dacă ai fi fermier, unde ai vrea să-ţi semeni sămânţa? În pământ bun. N-ai vrea s-o risipeşti pe oameni care nu sunt receptivi. Dumnezeu are responsabilitatea de a-i face pe oameni receptivi.

180


Responsabilitatea ta este aceea de a împrăştia sămânţa pe pământ bun.

Realităţi: Unii oameni din viaţa ta sunt pe punctul de a face legământ cu Cristos, pe când alţii mai au un drum lung de parcurs. Evanghelizarea eficientă constă în a evalua cât de receptiv este un om şi apoi în a-l ajuta să facă pasul următor.

181


(pag. 125) MODUL ÎN CARE OAMENII VIN LA CRISTOS ŞI APOI CRESC SPIRITUAL

(Scala Engel revizuită prin Procesul orientat spre un scop, de Rick Warren)

-6 Mulţumit de sine, sceptic, împotrivitor sau apatic spiritual. (Stadiul de împotrivire)-5 Devine conştient de o nevoie nesatisfăcută sau de un gol spiritual din

viaţă. (Stadiul receptiv)-4 Începe să caute răspunsuri la întrebări sau soluţii la probleme. (Stadiul de căutare)-3 Se gândeşte la diferenţele dintre el şi credincioşi. (Stadiul de reflectare)-2 Învaţă de ce şi cum să devină creştin. (Stadiul de înţelegere)-1 E gata să creadă şi să-L primească pe Cristos. (Stadiul de pornire) Rodul este copt!

Nivelul zero: VIAŢĂ NOUĂ ÎN CRISTOS!

+1 Botezat şi inclus în familia unei biserici. (Membralitate – Cursul 101)+2 Exersează deprinderile necesare creşterii spirituale. (Maturitate – Cursul 201)+3 Foloseşte talentele date de Dumnezeu („FORMA”) pentru slujirea

altora. (Lucrare – Cursul 301)+4 Împărtăşeşte Vestea Bună celor necredincioşi. (Misiune – Cursul 401)+5 Îşi trăieşte scopul vieţii spre gloria lui Dumnezeu. (Preamărire – Cursul 501)

Rick Warren a luat scala Engel şi a revizuit-o, iar apoi a combinat-o cu procesul orientat spre un scop pentru a arăta etapele prin care trec oamenii pornind de la o necunoaştere totală a lui Dumnezeu şi ajungând până la maturitate spirituală. Această scală porneşte de la minus şase şi merge până la plus cinci.

La minus şase, se găsesc oamenii care sunt mulţumiţi de ei înşişi. Aceştia sunt sceptici, împotrivitori şi apatici din punct de vedere spiritual. Numim această etapă Stadiul de împotrivire. Cunoşti pe cineva care să se încadreze aici? Probabil că da. Există oameni în viaţa ta care nu vor să audă chiar deloc de Dumnezeu.

La minus cinci, oamenii devin conştienţi de o nevoie nesatisfăcută sau de un gol spiritual. Ştii cărui fapt i se datorează de obicei acest lucru? Unei crize. Se întâmplă ceva, şi brusc lumea lor se destramă şi dintr-o dată devin conştienţi de o nevoie neîmplinită sau de un gol spiritual din viaţa lor. Şi atunci devin receptivi.

La minus patru, unii încep să caute răspunsuri la întrebări sau soluţii la probleme. Eu numesc această etapă Stadiul de căutare. Caută orice. Se poate să caute în toate direcţiile, şi nu neapărat pe Isus. Ei sunt în

182


căutarea unor adevăruri spirituale.

Minus trei reprezintă Stadiul de reflectare. Încep să se gândească la diferenţele dintre ei şi cei credincioşi. Privesc în jur şi observă că cei credincioşi sunt diferiţi de ei şi încep să reflecteze asupra diferenţelor existente.

Minus doi reprezintă Stadiul de înţelegere şi în acest stadiu ei învaţă de ce şi cum să devină creştini.

Minus unu este atunci când sunt gata să creadă şi să-L primească pe Isus. Acesta e Stadiul de pornire. Rodul este copt.

Toţi oamenii trec prin aceste stadii. Toţi cei cu care interacţionezi şi care nu sunt credincioşi se încadrează în unul din aceste stadii. Departe, undeva la mijloc sau foarte aproape de a deveni creştini. Datoria ta este de a vedea în ce stadiu se află şi iei atitudinea corespunzătoare.

O dată ce a ai devenit creştin, adică eşti la nivelul zero, începi o viaţă nouă în Cristos şi începi să gravitezi în jurul Său.

Plus unu. Eşti botezat şi inclus în familia bisericii. Membralitatea şi cursul 101.

Plus doi. Începi să exersezi deprinderile necesare creşterii spirituale. Aceasta este maturitatea – cursul 201.

Plus trei. Începi să-ţi foloseşti talentele şi FORMA date de Dumnezeu pentru a-i sluji pe alţii. Aceasta este lucrarea – cursul 301.

Plus patru. Începi să împărtăşeşti Vestea Bună necredincioşilor. Acesta e cursul de misiune la care participi chiar acum – cursul 401.

Plus cinci. Când echilibrezi toate lucrurile din viaţa ta, începi să-ţi trăieşti scopul spre gloria lui Dumnezeu; Îl preamăreşti şi te închini lui Dumnezeu cu viaţa ta – acesta este cursul 501, care n-a fost încă definitivat şi publicat.

În ce stadiu ar spune un om următoarele...?

„Cred că religia este o cârjă pentru cei slabi.” Minus şase. Stadiul de împotrivire.

„Te rog, arată-mi cum pot deveni creştin.” Minus unu. Pornire.

„M-am săturat de tot stresul la care sunt supus.” Minus cinci. Receptivitate.

183


Au devenit conştienţi de o nevoie neîmplinită sau de un gol spiritual.

„Cred că toţi oamenii merg în cer.” Minus şase sau minus doi.

Pot fi mulţumiţi de sine, sceptici sau împotrivitori.Sau s-ar putea găsi la minus doi, când abia află de ce şi cum să devină creştini.E o problemă de înţelegere. S-ar putea să nu fie în stadiul de împotrivire, ci să fie doar neinformaţi, needucaţi, nepăsători cu privire la adevărata Evanghelie.

„Citesc o carte New Age despre spiritualitate.” Minus patru. Sunt în căutare.

Cu un om care citeşte o carte despre New Age poţi vorbi foarte bine.Este interesat, este deschis, doar că merge pe o cale greşită.

„De ce par creştinii atât de fericiţi?” Minus trei. Stadiul reflectării.

Se uită la diferenţele dintre ei şi credincioşi.

184


O PRIVIRE INTROSPECTIVĂ:

Bazat pe ceea ce tocmai ţi-am spus, trebuie să înţelegi următoarele lucruri:

Evanghelizarea este un proces de trecere a oamenilor prin aceste stadii.Atitudinea ta e diferită în funcţie de etapa din proces.

Oamenii trec prin aceste stadii în ritmuri diferite.Unii se mişcă destul de repede. Altora le trebuie ani de zile. Acest lucru diferă de la om la om.

Deseori, oamenii au nevoie să fie expuşi de mai multe ori Cuvântului lui Dumnezeu înainte de a lua o hotărâre. Fiindcă veni vorba, unii dintre voi vă întrebaţi de ce nu facem în fiecare săptămână chemări în stil Billy Graham, deşi serviciile de duminica sunt destinate celor care caută un răspuns la întrebările lor. Sau de ce nu rostesc în fiecare săptămână rugăciuni de chemare şi nu fac presiuni asupra oamenilor să se întoarcă la Dumnezeu? Îţi spun de ce: Am descoperit că e mai eficient să arunci plasă o dată la câteva săptămâni, decât să o arunci în fiecare săptămână. De ce? De fiecare dată când un necredincios spune „Nu”, inima lui se împietreşte mai mult. Şi dacă faci presiuni asupra lui, înainte de a fi pregătit să ia o hotărâre, dacă spune de zece ori „Nu” înainte de a spune „Da”, îl ajuţi să spună mai uşor „Nu” decât „Da”. La fel, dacă îi tot spui omului: „Astăzi este ziua mântuirii. Astăzi trebuie să-L primeşti pe Cristos. Vom ţine uşile încuiate până nu iei această hotărâre. Vom aştepta şi vom cânta 52 de strofe din cântarea Aşa cum sunt la Tine vin. Vom aştepta şi vom aştepta şi vom mai cânta încă un verset de cântare. Încă mai sunt oameni care se împotrivesc lui Dumnezeu.” Dacă ai merge la magazin şi ai vrea să cumperi doar lapte, dar de fiecare dată când ai merge ţi s-ar spune: „Poftiţi! Trebuie să cumpăraţi neapărat şi cotlet!” Dar am venit doar după lapte. „Nu, trebuie neapărat să cumpăraţi cotlet. Astăzi este ziua cotletului! Poate mâine n-o să mai găsiţi cotlet. Nu vom mai avea. Astăzi este ziua cotletului. Astăzi trebuie să cumpăraţi cotlet!” Ştii ce cred eu că ai face? Nu te-ai mai duce la magazinul acela. Dar dacă le oferi oamenilor conopidă, piure de cartofi şi cotlet, li se va face foame.

Şi dacă încep să vină la biserică, aproape îţi garantez că, dacă vor mai veni, se vor întoarce la Cristos. Am constatat că atunci când cineva îi cere unui om să-şi schimbe stilul de viaţă pe care l-a avut timp de 40 de ani, după un mesaj de 40 de minute, îi cere prea mult. Aşa că noi nu procedăm astfel, ci recunoaştem că evanghelizarea e un proces. O mulţime de oameni vin şi spun: „Lucrul ăsta are sens. Îmi place ce spune omul ăsta. Are logică. Nu spun «Nu», dar am nevoie de timp să mă mai gândesc. Nu spun

185


«Nu», dar nu spun nici «Da». Am nevoie de timp să mă mai gândesc.” Deseori le spun oamenilor: „Nu te grăbi să iei această hotărâre. Gândeşte-te bine.” Sunt încredinţat că dacă omul respectiv se gândeşte într-adevăr la cele auzite, va lua decizia corectă. Dumnezeu lucrează la inima lui.

Ceea ce facem noi, în fiecare săptămână duminica dimineaţa, este să prezentăm ce înseamnă să trăieşti o viaţă creştină. Vorbim despre acest subiect chiar şi atunci când nu ţinem servicii de evanghelizare. Nu toate mesajele sunt pentru oameni nemântuiţi, ci multe dintre ele se adresează celor credincioşi. Chiar şi necredincioşii se pot raporta la majoritatea mesajelor şi le pot înţelege. Recunoaştem că oamenii trec prin aceste stadii în ritmuri diferite şi trebuie să fie expuşi în repetate rânduri Cuvântului lui Dumnezeu. Probabil că nu ai venit la Cristos prima dată când ai auzit Vestea Bună. Ai avut nevoie de timp să te mai gândeşti. Şi nu e nimic rău în asta.

Alta este problema. Un om se poate împotmoli în oricare dintre stadii, iar motivul numărul unu este frica.

Fiecare stadiu necesită o aptitudine diferită din partea mea.Din acest motiv, Pavel spune în 1 Corinteni 3:6 (LB): „Lucrarea mea a fost aceea de a sădi sămânţa în inimile oamenilor. Lucrarea lui Apolo a fost aceea de a uda. Dar Dumnezeu, nu noi, a făcut ca grădina să crească în inimile voastre.”

Trebuie să vezi la ce stadiu se află oamenii şi apoi să faci paşii corespunzători.

(pag. 126) CE SĂ FACEM CU OAMENII AFLAŢI ÎN FIECARE DIN ACESTE STADII

Când te uiţi la oamenii aflaţi în aceste stadii diferite, poate că te întrebi: „Se mai poate face ceva?” Şi vestea bună este că „da, se poate face ceva”.

Ce faci dacă cineva se află în stadiul DE ÎMPOTRIVIRE ?

Acest stadiu se găseşte la minus şase. Oamenii care se includ aici sunt sceptici, mulţumiţi de sine, împotrivitori, apatici din punct de vedere spiritual. Ce spun majoritatea credincioşilor în faţa unui astfel de om? „Cred că mă retrag. Nu mai am ce face. Nu-l mai pot ajuta pe omul ăsta.” Ei nu cred că ar mai exista vreun pas. Dar mai sunt încă patru.

1. Te poţi ruga pentru ei să devină receptivi.Atunci când ne rugăm pentru ei, Dumnezeu are o modalitate unică de a le sensibiliza inimile. De asemenea, atunci când te rogi ca ei să devină receptivi, rosteşte câteva rugăciuni şi pentru tine, ca

186


Dumnezeu să-ţi dea înţelepciune cu privire la momentul în care să le vorbeşti, să-ţi dea răbdare în timp ce oamenii respectivi meditează la ce le-ai spus. Când te vei ruga, inimile lor vor deveni tot mai sensibile, iar inima ta nu se va împietri faţă de ei.

2. Cultivă o relaţie prin dragoste şi slujire.Îşi vor da seama că îţi pasă de ei şi că pot avea încredere în tine.

3. Invită-i la un eveniment recreativ organizat la biserică sau într-un grup mai restrâns. Se pot întâmpla multe atunci când oamenii vin mai întâi într-un mediu în care se simt în siguranţă.

4. Ce să NU faci cu oamenii împotrivitori. NU intra în discuţii contradictorii.Vei fi privit cu ochi răi, iar Evanghelia va fi considerată ca ceva rău.

Pavel a spus în 2 Timotei 2:23-26 (NLT): „Nu te implica în discuţii nebune şi inutile, căci ele duc numai la certuri. Slujitorii Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blânzi cu toată lumea. Ei trebuie să fie în stare să-i înveţe pe alţii cu eficienţă şi să fie răbdători cu oamenii dificili. Trebuie să-i înveţe cu delicateţe pe cei care se împotrivesc adevărului. Poate că Dumnezeu va schimba inimile acelor oameni şi vor crede adevărul. Atunci îşi vor veni în fire şi vor scăpa din capcana diavolului, căci au fost ţinuţi în captivitate de el, ca să-i facă voia.” Unii oameni, despre care credem că sunt împotrivitori, nu sunt conştienţi de Evanghelie sau poate Evanghelia nu le-a fost comunicată niciodată astfel încât s-o poată înţelege. Am participat la o mulţime de servicii divine şi am auzit Evanghelia prezentată în diverse modalităţi. Dar, deşi sunt pastor şi sunt foarte familiarizat cu mediul bisericesc, de multe ori mi s-a întâmplat să nu înţeleg ce spunea predicatorul din faţa mea. Vă daţi seama, atunci, că un om care este departe de Dumnezeu şi care încearcă să se orienteze, când aude un asemenea mesaj se va uita ca viţelul la poarta nouă. Nu va înţelege ce se petrece acolo. Se poate să nu fie împotrivitor, ci pur şi simplu să aibă nevoie de anumite clarificări.

Ce faci atunci când cineva este în stadiul RECEPTIV?Aceşti oameni sunt conştienţi de o nevoie nesatisfăcută sau de un gol spiritual în viaţa lor. Acesta este stadiul minus cinci.

În acest stadiu poţi face mai multe lucruri:

1. Te oferi să îi ajuţi într-un mod practic. „Te pot ajuta cu ceva? Ai vrea să vorbim despre lucrul acesta?”

2. Împărtăşeşte-le o mărturie despre aceeaşi nevoie. Am lucrat mult la conceperea mărturiei tale şi acum e momentul să o foloseşti.

187


3. Spune-le că te rogi pentru ei. La Stadiul de împotrivire, atunci când ne rugăm pentru aceşti oameni, nu e necesar să le spunem că o facem. Dar la acest stadiu, când vedem că uşa se întredeschide, e un moment prielnic să spunem: „Mă rog pentru tine.” Urmăreşte-le expresia feţei. Pe mine nu mă interesează cât a fost de împietrit omul respectiv, cât de departe s-a aflat faţă de Dumnezeu. Încearcă şi spune foarte duios, foarte sincer un simplu: „Am să mă rog pentru tine.” Şi vei observa că se va schimba ceva la omul respectiv.

4. Pune-le întrebări deschise la care să poată răspunde.„Ai vrea să vorbim despre latura spirituală a vieţii tale?” Dacă le prezinţi ilustraţia cu podul, la momentul potrivit poţi pune următoarea întrebare: „Unde crezi că te afli tu?” şi „În ce relaţie crezi că te afli cu Dumnezeu?”

5. Evaluează dacă sunt gata să treacă la stadiile minus doi sau minus unu.Dacă se află în stadiul minus cinci, nu trebuie să tragi imediat concluzia că nu vor veni încă la Cristos pentru că mai au de trecut peste stadiile patru şi trei. Poate că deja doresc să vină la Cristos. Nu poţi să-i spui omului: „Nu se poate, mai ai de făcut încă doi paşi.” Cântăreşte bine situaţia şi îngăduie-I lui Dumnezeu, Duhului Sfânt să-ţi dea înţelepciune în această problemă. S-ar putea ca omul respectiv să ia o hotărâre pe loc.

Definiţia evanghelizării dată de Sam Williams: „Evanghelizare înseamnă să-i ajuţi pe oameni să descopere că Dumnezeu este deja la lucru în vieţile lor.”

Dacă te uiţi cu atenţie, vei găsi amprentele lui Dumnezeu pretutindeni în trecutul tău. Unii oameni au nevoie doar de puţin ajutor să-L recunoască pe Dumnezeu. Dumnezeu a lucrat în viaţa lor. Evanghelizare înseamnă să-i ajuţi să vadă acest lucru. În cele mai multe cazuri, aceşti oameni nici măcar nu ştiu că Dumnezeu este Cel care a lucrat sau că, de fapt, Dumnezeu este Cel pe care Îl caută. Ce îi face pe oameni să fie receptivi? Ce-i determină să treacă de la împotrivire la receptivitate? Schimbarea. Schimbarea mediului.

Tuturor ne e greu să ne schimbăm. Dar schimbarea e o parte necesară a vieţii şi ea va avea loc, mai devreme sau mai târziu. Va fi ori negativă, ori pozitivă. Schimbarea va veni, iar în momentul în care intervine schimbarea există un anumit grad de deschidere.

(pag. 127) SCALA DE STRES a lui HOLMES

Scala de stres a lui Holmes este o scală foarte renumită. Holmes a ataşat acestei scale anumite puncte pentru diverse nivele stres, astfel încât dacă

188


cineva acumulează un total de 300 de puncte într-un singur an, omul respectiv poate avea mari probleme. Poate fi pe punctul de a se prăbuşi, de-a se consuma în întregime. Cu ajutorul acestei scale poţi să-ţi stabileşti nivelul de stres pe care l-ai acumulat. Te va ajuta, de asemenea, să determini la ce nivel se situează alţi oameni. Scala se găseşte la pagina 127.„Divorţul”. Cred că ai auzit de statisticile catastrofale privind rata divorţului. În mijlocul unei asemenea dureri ţi se oferă o ocazie foarte bună de a mărturisi Evanghelia. Există o deschidere extraordinară faţă de Evanghelie. Oamenii, răvăşiţi de cele întâmplate, încearcă să-şi adune cioburile vieţii.

„Venirea unui nou membru în familie” – naşterea unui copil. Aceasta este o schimbare majoră. Părinţii respectivi caută modalităţi diverse pentru a-şi creşte bine copiii. Într-un asemenea moment există o oarecare receptivitate.

„Schimbarea domiciliului.” Oamenii se mută din diferite motive. Un exemplu este cel al mutării datorită serviciului. Vin într-un loc nou, nu au nici o cunoştinţă şi nici o speranţă că vor beneficia de vreun sprijin, de dragoste, grijă şi încurajare. Nu crezi că oamenii respectivi se simt ca nişte străini? Nu crezi că există în ei o nevoie copleşitoare? Poate că ei nu reuşesc s-o identifice, dar tu trebuie să înţelegi că atunci când cineva se mută lângă tine este nevoie să îi arăţi dragostea ta, să-i oferi puţină atenţie, să-i duci o mâncare caldă în ziua când vezi că-şi descarcă lucrurile din camion. Dă-i o mâncare caldă şi o broşură despre pacea cu Dumnezeu.

Ce faci atunci când cineva e în stadiul de CĂUTARE? Acesta e un stadiu foarte bun. Oamenii caută răspunsuri la întrebări sau soluţii la probleme. Acesta este stadiul minus patru.

1. Invită-i la un serviciu divin.S-a făcut un sondaj naţional pe un eşantion de 10.000 de credincioşi: „Ce v-a determinat să Îl acceptaţi pe Cristos şi să veniţi la această biserică?” Şaptezeci şi nouă la sută au spus: „M-a invitat un prieten sau o rudă.” Cu câteva minute în urmă, toţi cei prezenţi în această sală aţi spus că acest lucru vi se aplică şi vouă. Trebuie să existe servicii religioase la care să-ţi poţi invita liniştit prieteni, membri de familie, vecini, colegi de muncă şi de şcoală. Este un loc sigur unde au ocazia să audă un mesaj periculos.

Serviciul din biserică nu are menirea de a înlocui mărturia ta personală, ci are rolul de a te ajuta în propria ta mărturie. Să nu crezi că tot ce facem aici are rol evanghelistic; biserica noastră se ocupă foarte mult şi de maturizarea credincioşilor şi de zidirea oamenilor în Cristos. Se face foarte mult în vederea edificării credincioşilor. Scopul acestui curs este de a-i zidi pe cei credincioşi. Dar există o componentă care te va ajuta să înţelegi nevoia de evanghelizare şi faptul că trebuie să profiţi de ocaziile care ţi se oferă.

189


2. Invită-i într-un grup de studiu.E o întâlnire restrânsă unde întrebările lor sunt justificate. Dacă doresc, se pot retrage sau pot cerceta mai în amănunţime ceea ce-i interesează.

3. Oferă-le o casetă sau materiale tipărite. Nu trebuie să-i sufoci, ci să le oferi aceste materiale la intervale regulate.

4. Deschide o discuţie pe teme spirituale cu întrebări de genul: „Te-ai gândit vreodată la cuvintele lui Isus?”

Dacă cineva se află în stadiul de căutare, îţi va pune o serie de întrebări. Nu par a fi întrebări spirituale, dar dacă asculţi cu atenţie, vei observa că în realitate sunt întrebări foarte spirituale. De pildă: „Ştiu că recent ai avut un deces în familie şi am observat că eşti atât de liniştit.” Ei se întreabă: „Cum? De ce? Cum pot avea şi eu această pace?” Sau poate ţi-ai schimbat locul de muncă, sau ai trecut printr-un alt eveniment care te-a solicitat. Ei văd că eşti puternic, că reuşeşti să răzbaţi prin vremuri dificile şi te întreabă cu privire la asta. Şi aceasta este o ocazie de căutare. O conversaţie spirituală. Există în jurul tău mult mai mulţi oameni care se află în stadiul de căutare decât îţi închipui tu. Cultura noastră este plină de căutători spirituali.

Oamenii sunt interesaţi. Să nu crezi minciuna diavolului că prietenii tăi nu ar fi interesaţi. Mulţi dintre ei sunt interesaţi. Sunt mult mai pregătiţi să asculte Vestea Bună, decât suntem eu şi tu să le spunem această Veste Bună. Nu încercăm să-i convingem pe oameni să facă o investiţie rea. Este vorba despre Vestea Bună şi ar trebui să ardem de nerăbdare s-o împărtăşim.

Ce faci atunci când cineva se află în stadiul de REFLECTARE?Ce faci atunci când cineva se află în stadiul de reflectare? Suntem la minus trei. Aceşti oameni încep să observe adevărata diferenţă dintre ei şi cei credincioşi. Iată câteva lucruri pe care le poţi face şi care îi vor ajuta atunci când vor pune acest gen de întrebări sau vor face asemenea remarci:

1. Le poţi face cunoştinţă cu alţi credincioşi.

2. Invită-i la grupul tău de părtăşie.Asemenea ospăţului dat de Matei: el a invitat la el câţiva oameni, şi L-a invitat şi pe Isus. Dacă vrei să ştii ce este creştinismul, petrece timp cu câţiva creştini.

3. Discută diversele modalităţi în care credincioşii se raportează la viaţă.

190


Ce faci atunci când cineva este la stadiul de ÎNŢELEGERE?Suntem la minus doi. Acesta este un moment important în viaţa oamenilor. Ei trebuie să înţeleagă de ce şi cum să devină creştini. Trei lucruri:

(pag. 128) 1. Explică-le planul lui Dumnezeu de mântuire. Nu uita de ilustraţiile cu podul şi cartonaşul. Acestea explică foarte simplu planul de mântuire.

2. Explică-le modul în care te-ai hotărât pentru Cristos. Noi numim aceasta mărturie.

3. Ajută-i să vadă avantajele, implicaţiile şi preţul urmării lui Cristos.

Ce faci atunci când cineva este PREGĂTIT să-L primească pe Cristos?

Suntem la minus unu. Oferă-te să-l conduci în rugăciunea de predare.

Nu trebuie să uităm un lucru. Auzim deseori acele rugăciuni pe care le rostesc pastorii de la amvoane, ajutându-i pe oameni să vorbească, să dea glas angajamentului lor faţă de Cristos. Nu este nimic magic în cuvintele respective. Ele îi ajută doar pe oameni să-şi recunoască starea de păcătoşenie şi nevoia lor de un Mântuitor. Este destul de simplu. Nu trebuie decât să rosteşti câteva cuvinte. Arată-le că nu cuvintele sunt importante, ci sinceritatea cu care sunt spuse. Dacă rostesc acele cuvinte cu credinţă şi încredere în Cristos, atunci Dumnezeu îi va mântui. Condu-i în rugăciune şi nu te simţi îngrădit de nişte cuvinte.

Ce faci după ce L-au PRIMIT PE CRISTOS?Ce faci după ce L-au primit pe Cristos?

Nu trebuie să te opreşti aici. Acum ai în Împărăţie un frate nou sau o soră nouă. Trebuie să-l ajuţi să facă primii paşi.

1. Du-i la cursul 101.

Trebuie să mergi cu ei. Este important să participe imediat la o activitate prin care să crească spiritual şi o vor face mult mai uşor dacă se află lângă ei cineva cunoscut. Îi va ajuta enorm. Iar pe de altă parte, te va ajuta enorm de mult şi pe tine. Unii dintre voi aţi trecut prin aceste cursuri şi unii poate aţi încheiat recent cursul 101. Dar până vei aduce pe cineva la Cristos, va fi timpul să te întorci din nou la 101 şi te vei înviora, văzând încă o dată ce înseamnă să fii membru în această biserică.

2. Încurajează-i şi participă la botezul lor. Prin prezenţa ta le spui: „Sunt aici. Sunt alături de tine.”

191


3. Ajută-i să intre într-un grup de proaspăt convertiţi.Trebuie să ne asigurăm că noul credincios începe să crească în Cristos. Aceasta este responsabilitatea bisericii noastre. 2 Timotei 2:4 (NLT): „Lucraţi să-i aduceţi pe alţii la Cristos.” Cuvântul „lucraţi” implică o anumită intenţie. Lucrezi, dar nu lucrezi din greşeală. E un lucru intenţionat, iar noi îl numim scop.

Am pregătit un instrument care să te ajute în cultivarea prieteniilor tale. „Plan de evanghelizare a prietenilor: instrument pentru cultivarea prieteniilor veşnice.” Scrie-le numele, evaluează stadiul în care se află. Apoi pune-ţi următoarea întrebare: „Care e pasul următor?” Există alţi şapte paşi ai mărturisirii, în funcţie de nivelul lor spiritual. Apoi stabileşte cui vei da socoteală. Scrie cui îi vei spune despre acest om şi ce urmează să faci, astfel ca respectivul să te poată verifica. Notează data în care ţi-ai atins obiectivul. Apoi include un raport de laudă. Poţi face acest lucru cu cineva din familia ta, cu un prieten, cu un vecin sau cu un colaborator.

Ia numele din cercul preocupările pe care l-ai completat la pagina 122 din Ghidul de studiu şi scrie-le pe aceste foi. Poţi primi câte foi vrei. Dacă ai vreo idee pentru a îmbunătăţi această pagină, foarte bine, pentru că vom continua să o îmbunătăţim până va deveni un instrument cu adevărat puternic. Astfel vei avea o mică listă de verificare a ceea ce faci cu acele persoane din viaţa ta de care îţi pasă. Nimic nu este dinamic, până nu devine specific.

Paşii din planul pentru răspândirea credinţei tale sunt următorii: devii conştient, te angajezi să te rogi, arăţi că îţi pasă, eşti gata să împărtăşeşti. Aceştia sunt paşii. Aşa câştigi un om pentru Cristos. Aceşti paşi sunt prezentaţi în Ghidul de studiu la paginile 128-129.

CUM SĂ CLĂDEŞTI UN POD AL PRIETENIEIUn plan pentru împărtăşirea credinţei tale

Prieteniile bune sunt, de obicei, intenţionate, şi nu accidentale. Dezvoltarea prieteniilor cu necredincioşii necesită deseori să mergi cu ei şi a doua milă, să-ţi asumi nişte riscuri, să ieşi din perimetrul în care te simţi în siguranţă. Şi pentru că avem o viaţă atât de ocupată, trebuie să planificăm lucrurile. Dacă nu-ţi planifici să cultivi prietenii cu necredincioşii, vei descoperi că niciodată n-ai timp de aşa ceva.

„Ar trebui să facem planuri, bazându-ne pe călăuzirea lui Dumnezeu.” Proverbe 16:9

PASUL #1: FII CONŞTIENT – de necredincioşii pe care Dumnezeu i-a pus în viaţa ta.

Întocmeşte o listă cu numele lor.

192


Înţelege că ei intră în responsabilitatea ta. Evaluează nivelul de receptivitate spirituală al fiecărui om. Descoperă şi scrie care sunt interesele şi nevoile lor. Caută un teren comun pe care poţi construi. Încearcă să te gândeşti la ce fel de mărturie ar răspunde fiecare.

(pag. 129) PASUL #2: ANGAJAZĂ-TE SĂ TE ROGI Foloseşte lista ca să te rogi zilnic pentru prietenii tăi

necredincioşi. Roagă-te ca Dumnezeu să-i atragă la El. Ioan 6:44 Roagă-te ca Dumnezeu să-i scoată din orbirea lor

spirituală 2 Corinteni 4:3-4 Roagă-te ca Duhul Sfânt să facă inimile lor receptive.

Ioan 16:8-13 Roagă-te să ai ocazia de a le împărtăşi o mărturie clară.

Coloseni 4:3-5 Roagă-te ca Dumnezeu să-ţi dea înţelepciune ce să spui.

Iacov 1:5 Roagă-te ca Duhul Sfânt să se folosească de cuvintele pe

care le spui. 1 Tesaloniceni 1:5

STEP #3: ARATĂ-LE CĂ ÎŢI PASĂ Tratează-i pe toţi oamenii cu respect, ca pe nişte

oameni, nu ca pe nişte „potenţiali clienţi”. Fii un prieten adevărat. Ajută-i în mod practic. Fii un bun ascultător. Este o modalitate excelentă de a

manifesta dragoste. Scopul tău să fie slujirea, nu recrutarea. Invită-i la tine acasă. Concentrează-te în mod conştient să le împlineşti

nevoile. Iubeşte-i atât de mult, încât să te întrebe: „De ce?” Acceptă oamenii aşa cum sunt, fără să îi judeci.

PASUL #4: FII GATA SĂ ÎMPĂRTĂŞEŞTI Fii un slujitor al lui Cristos optimist şi plin de bucurie. Împărtăşeşte-ţi mărturia atunci când se iveşte ocazia în

mod natural. (Se va ivi!) Nu forţa niciodată Vestea Bună. Fii răbdător. Dumnezeu

lucrează! Profită de situaţiile de criză pentru a explica de ce avem

nevoie fiecare de Dumnezeu. Pune întrebări care duc la discuţii spirituale. Dă-le casete sau cărţi cu mesaje corespunzătoare.

193


POTENŢIALUL EVANGHELIZĂRII RELAŢIONALECUM SĂ DEVII UN CREŞTIN DE CLASĂ MONDIALĂ

Planul mondial al lui Dumnezeu pentru viaţa ta

SESIUNEA 4

PLANUL MONDIAL AL LUI DUMNEZEU

(pag. 130) Planul lui Dumnezeu a fost întotdeauna mondial. El a fost interesat întotdeauna de lumea întreagă. Isus a spus în Marcu 16:15 (NCV): „Duceţi-vă în toată lumea şi spuneţi Vestea Bună tuturor oamenilor.” „În toată” şi „tuturor” înseamnă că nu există limite. Marcu 10:13 vorbeşte despre a doua venire: „Înainte să vină sfârşitul, Vestea Bună trebuie răspândită tuturor naţiunilor.”

Mulţi creştini consideră în mod greşit că responsabilitatea de a duce Vestea Bună întregii lumii intră în sarcina misionarilor şi a pastorilor. Însă Biblia arată clar că Marea Trimitere se aplică fiecărui credincios. Este datoria mea şi datoria ta să ducem Evanghelia, nu doar în Ierusalim, ci în Iudea, în Samaria şi în lumea întreagă. Această chemare nu este valabilă doar pentru „super-sfinţi” sau pentru misionari şi pastori.

Suntem chemaţi să ne aflăm în misiune.

Când Domnul Isus le-a spus ucenicilor să meargă în toată lumea, probabil că aceştia s-au simţit copleşiţi. Este o lume mare, mai ales dacă singurul tău mijloc de deplasare sunt picioarele. Sau măgarul. Practic, ei nu aveau nimic mai mult. Atunci când Isus le-a spus: „Duceţi-vă în toată lumea”, acestea două erau singurele lor mijloace de locomoţie. Aveţi două picioare. Aveţi un măgar. Şi poate aveţi corăbii în Mediterană. Asta e tot. Aşa că e posibil ca atunci când le-a spus să meargă în toată lumea şi să ducă vestea tuturor, ei să se fi simţit copleşiţi.

În prezent avem avioane, trenuri şi automobile. Şi pe deasupra mai avem radiouri, televizoare, faxuri, telefoane celulare şi o serie de alte mijloace, aşa că lumea a devenit mai mică. Acum, datorită internetului, lumea este şi mai mică. Isus a ţinut toată lumea în braţele Sale, dar generaţia ta, spre deosebire de oricare altă generaţie din istorie, are lumea „în vârful degetelor”. În prezent poţi literalmente trimite un mesaj la milioane de oameni din întreaga lume, şi îl poţi trimite chiar din camera ta. Avem la îndemână mijloace pe care nici o altă generaţie de creştini nu le-a avut. Dumnezeu n-a retractat niciodată Marea Poruncă sau Marea Trimitere, dar prin intermediul internetului, a comunicaţiei digitale şi a transportului aerian, avem o sarcină mult mai uşoară; lumea noastră se micşorează prin intermediul tehnologiei.

Dacă poţi ajunge la Tokyo cu avionul mai rapid decât cu maşina dintr-o

194


parte în alta a României, înseamnă că s-a schimbat ceva. Nu mai este chiar atât de greu „să mergi în toată lumea”.

195


DEFINIŢII

Aş dori să îţi dau trei definiţii:

Definim MISIUNEA ca fiind sarcina generală a Bisericii de a împlini cele cinci obiective aşa cum sunt ele date în Marea Poruncă şi în Marea Trimitere. Acestea sunt: Închinarea, Evanghelizarea, Părtăşia, Ucenicizarea şi Lucrarea sau, cum le numim noi aici, Membralitatea, Maturitatea, Lucrarea, Misiunea şi Proslăvirea. Acestea sunt cele cinci obiective care se regăsesc în Marea Poruncă şi în Marea Trimitere.

EVANGHELIZARE înseamnă să le faci oamenilor cunoştinţă cu Cristos, împărtăşindu-le Vestea Bună.

Dar MISIUNE mai înseamnă împlinirea celor cinci obiective ale Bisericii într-o altă cultură decât în cea proprie.

(pag. 131) OARE CE FACE DUMNEZEU?Statutul creştinismului în lume

Biblia spune în Habacuc 1:5 (NLT): „Uitaţi-vă la popoare şi uimiţi-vă. Priviţi şi miraţi-vă de ce voi face. Căci în zilele voastre voi face nişte lucruri pe care nu le-aţi crede nici dacă v-aş vorbi despre ele.” Acest verset este adevărat acum mai mult ca niciodată.

Nu-mi pot imagina o perioadă mai extraordinară în care să fii creştin şi în care să faci parte din biserica noastră, decât această perioadă din istorie. Dumnezeu are pentru noi o chemare extraordinară de a merge şi de a duce oamenilor Evanghelia. Mă entuziasmează gândul unde vom fi peste un an. Dumnezeu doreşte să aibă un impact atât în noi, cât şi în lume. Uneori, când vorbim despre misiune, ne putem simţi copleşiţi, pentru că ne gândim la oamenii aflaţi în ţinuturi îndepărtate şi nu reuşim să vedem locul pe care îl ocupă Dumnezeu în toate acestea. Aş dori să vă zugrăvesc o parte din tabloul Bisericii. Este mult mai mare decât vă puteţi imagina.

VESTEA BUNĂBISERICA ESTE MULT MAI MARE DECÂT CREZI

Numărul creştinilor din întreaga lume va depăşi cifra de 2 miliarde, potrivit lui David Barry, cunoscut cercetător al vieţii Bisericii din întreaga lume.

Biserica are o creştere explozivă dincolo de graniţele occidentale.

În 1900, 81% din credincioşi erau caucazieni, iar în anul 2000, 40% din credincioşi erau caucazieni. Asta înseamnă că 60% din biserică se află în ţările lumii a treia. Aceştia se întâlnesc în clădiri de cărămidă, în case, în colibe de pământ, sub bananieri – aceasta

196


este situaţia bisericii.

Exemple: În anul 2000...În Brazilia, biserica creştea cu 17 până la 20 de mii de credincioşi pe săptămână. În China, ea creşte cu o frecvenţă de 20 până la 30 de mii de credincioşi pe zi. Este uimitor.

Traducerea Bibliei în alte limbi a crescut dramatic. În anii 1800, Biblia era disponibilă doar în 67 de limbi, pe când în prezent, Biblia este disponibilă în peste 2800 de limbi.

Filmul Isus a fost vizionat de peste două miliarde de oameni şi peste o sută de milioane s-au rugat să-L primească pe Isus. Acesta este cel mai eficient instrument de evanghelizare pe care îl avem în prezent. Filmul „Isus” prezintă viaţa lui Isus şi a fost tradus în foarte multe limbi. A fost proiectat până şi în cele mai îndepărtate locuri din Tanzania. Tanzanienii au rămas uimiţi când L-au auzit pe Isus vorbind în limba lor şi mulţi oameni s-au întors la Dumnezeu.

Numărul organizaţiilor misionare este în continuă creştere. În anii 1900, existau în jur de 600 de organizaţii misionare. Până în anul 2025, se estimează că vor exista peste 8500 de astfel de organizaţii.

Biserica este implicată în parteneriate de misiune mondială ca niciodată până acum. Parte a situaţiei îmbucurătoare este că denominaţiile se unesc, organizaţiile bisericeşti şi parabisericeşti îşi unesc forţele pentru a ajunge la oameni.

(pag. 132) SITUAŢIA MONDIALĂ LA ORA ACTUALĂ

Să vedem care este situaţia în lume la ora actuală:

Din şase miliarde de oameni în întreaga lume, patru miliarde sunt fără Cristos. Încă mai există peste două mii de grupuri de oameni la care încă n-a ajuns Evanghelia: 1,7 miliarde de oameni nu s-au întâlnit cu martori „în carne şi oase" ai lui Cristos. Nu vor auzi niciodată despre Cristos până când nu va merge cineva în cultura lor să le spună. Aceasta înseamnă că o treime din populaţia globului nu-L poate primi pe Cristos chiar dacă vrea, pentru că nu sunt mijloace de a se ajunge la ei cu Evanghelia.

Există patru cuvinte care descriu cel mai bine grupurile la care n-a ajuns încă Evanghelia:

1) Asiatic2) Urban (deseori, când spunem misiune, ne gândim la junglă, dar majoritatea oamenilor trăiesc în oraşe şi metropole)3) Islamic şi 4) Tineri sub 20 de ani.Tinerii noştri reprezintă propriul nostru câmp de misiune atât aici, în Ierusalimul nostru, cât şi în lumea întreagă. Am auzit o statistică

197


potrivit căreia în câţiva ani peste 60% din populaţia Vietnamului va fi alcătuită din tineri.

Procesul de urbanizare se va intensifica dramatic în următorii 20 de ani. Probabil că nu vei mai merge în misiune în junglă, ci la oraş.

1) Pentru prima dată în istorie, există mai mulţi oameni care locuiesc la oraş decât în zonele rurale. 2) Până în 2015, vor exista 21 de oraşe cu o populaţie de peste 10 milioane de locuitori. 3) Până în 2025, peste 25% din populaţia lumii se vor fi stabilit ilegal în mahalalele acestor mari oraşe. Numărul tinerilor sub 20 de ani continuă să crească. În prezent, în oraşele mari există peste 100 de milioane de copii ai străzii; aceştia trăiesc şi dorm pe stradă.4) Până în anul 2010, vor exista 2,4 miliarde de tineri cu vârsta sub 20 de ani.

Problema nu este recolta, ci lipsa lucrătorilor. În Matei 9:37 (NCV), Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Secerişul este mare, dar lucrătorii sunt puţini.” Oamenii sunt pregătiţi să-L primească pe Cristos. Există o modalitate de a-i ajuta să-L primească, însă ezităm să facem pasul următor.

În Romani 10:13-15 (NCV) citim: „Oricine va chema numele Domnului va fi mântuit.” Dar înainte ca oamenii să ceară ajutorul Domnului, trebuie să creadă în El. Înainte să creadă în El, trebuie să audă despre El. Şi ca să audă despre Domnul, cineva trebuie să le spună. Şi înainte ca cineva să meargă să le spună, trebuie să fie trimis în acest sens.

Cea mai mare ruşine ar fi dacă am participa la cursul acesta şi am ieşi pe aceste uşi fără să facem nimic. Suntem chemaţi să mergem. Şi îţi garantez că vei fi binecuvântat dacă vei face acest pas înspre misiune. Biblia spune: „Acum că ştiţi aceste lucruri, veţi fi binecuvântaţi dacă le şi faceţi.” La biserica noastră, credem în evanghelizarea prin solicitare maximă, adică să folosim fiecare mijloc disponibil, în fiecare moment disponibil, pentru a ajunge la fiecare om disponibil.

(pag. 133) VIZIUNEA MONDIALĂ A LUI RICK WARREN ŞI A BISERICII SADDLEBACKDeclaraţie despre misiune

„Din prima zi de existenţă a acestei biserici, scopul nostru a fost de a trimite oamenii pe câmpul de misiune. Pe 30 martie 1980 am avut serviciul de probă. Când m-am ridicat în faţa a 60 de oameni, în săptămâna de dinainte de Paşti, de-abia împlinisem 26 de ani. Am prezentat celor 60 de persoane viziunea pentru biserică. Mulţi dintre voi aţi citit această viziune de mai multe ori. Vreau să vă atrag atenţia asupra cuvintelor pe care le-am spus atunci oamenilor cu care am început această biserică: «Visul nostru e să trimitem sute de misionari de carieră şi lucrători ecleziali în toată lumea, şi să împuternicim fiecare membru pentru o viaţă de misiune personală în lume. Visul nostru este să-i trimitem pe membrii noştri cu miile în misiuni pe termen scurt pe fiecare

198


continent. Visul nostru este să începem cel puţin o biserică misiune în fiecare an (acum, în al 20-lea an de existenţă, avem peste 30)... Stau astăzi în faţa dumneavoastră şi afirm cu toată convingerea că aceste visuri se vor împlini, pentru că sunt inspirate de Dumnezeu.»

Tăria oricărei biserici este determinată nu de numărul scaunelor, ci de numărul oamenilor pe care îi trimite pe câmpul de misiune. Mulţimile nu mă impresionează. Pur şi simplu nu mă impresionează. Am vorbit de două ori pe Super Dome (stadion gigantic din SUA), care are 50 de mii de locuri. Pentru mine, mulţimile nu contează atât de mult. Ceea ce mă încântă este să văd oameni care se consacră membralităţii, maturităţii, lucrării şi misiunii spre slava lui Dumnezeu. Îi aducem în biserică, îi zidim, îi pregătim, dar nu-i ţinem aici. Îi trimitem să ducă Evanghelia în întreaga lume. Aşadar, tăria noastră constă în numărul celor pe care îi trimitem, nu în numărul celor pe care îi putem găzdui într-o clădire. Nu determinăm vigoarea unei armate pa baza numărului de oameni care stau într-un restaurant şi mănâncă. Determinăm vigoarea unei armate pe baza numărului de oameni care sunt pe front şi luptă.”

199


Tema noastră pentru secolul al XXI-lea

„Trimite-ne în toată lumea cu vestea puterii Tale mântuitoare şi a planului Tău veşnic pentru întreaga omenire.” Astăzi, când termini cursul 401, vreau să fii conştient de cele trei obiective pe care le avem pentru acest stadiu al bisericii noastre.

Obiectivele noastre:

1. Fiecare absolvent al cursului 401 să aibă cel puţin o experienţă misionară în fiecare din cele patru domenii descrise în Fapte 1:8: în comunitatea noastră în ţara noastră o experienţă interculturală în ţara noastră un proiect într-o altă ţară.

S-ar putea să-ţi petreci toată viaţa, dacă nu mare parte a vieţii tale, concentrându-te asupra Ierusalimului, a oamenilor care-ţi sunt cei mai apropiaţi, ceea ce este bine şi corect. Dar eu cred că Dumnezeu vrea să participi la cel puţin o experienţă interculturală sau la o misiune în străinătate, ca să poţi fi un creştin de clasă mondială. Chiar dacă faci acest lucru o singură dată, timp de o săptămână sau timp de câteva zile, vreau să experimentezi ce înseamnă să-L vezi pe Dumnezeu la lucru în lume. Acesta e primul nostru obiectiv.

2. Cel de-al doilea obiectiv al nostru presupune implicarea a 25% din membrii noştri în vreun gen de misiune voluntară în fiecare an – în Ierusalim, Iudea, Samaria sau până la marginile pământului.

În termeni practici: Dacă avem_____ oameni, care parcurg cursul 401 luna aceasta şi luna viitoare, şi dacă ar fi să-i trimitem anul viitor pe aceşti oameni pe câmpul de misiune, ce ar însemna aceasta? Dacă ar fi să trimitem _____de oameni anul viitor într-o misiune, asta ar însemna ______ de oameni care să meargă la câteva zile sau _____ oameni care să meargă tot la două săptămâni într-una din cele 14 regiuni. Acesta e un lucru pe care îl putem face. Dacă ai absolvit toate cursurile, eşti – ca să zicem aşa – elita recoltei. Nu te voi trata cum îi tratez pe copiii în credinţă. Faci parte din armata noastră şi nu te voi lăsa să stai în restaurant şi să mănânci la nesfârşit!

Aţi auzit oameni spunând: „Simt că nu mănânc suficient, nu mă hrănesc.” Ştiţi de ce? Pentru că nu se implică în misiune şi în lucrare. Dacă pui un burete în apă, acesta va absorbi câtă apă va putea cuprinde. Indiferent că îl laşi în apă o zi, zece zile sau zece ani, nu va absorbi mai multă apă. Pentru că e saturat. Trebuie să scoţi buretele din apă şi să-l storci. Aşa va ieşi toată apa din el şi va fi gata să intre din nou în apă şi să absoarbă din nou. Dar nu poate

200


primi nimic în plus, până ce nu iese toată apa din el. Poţi să-l laşi în apă şi o sută de ani şi tot nu va mai absorbi nimic în plus.

Unii dintre voi aţi ajuns la un nivel de plafonare în creşterea voastră spirituală pentru că staţi asemenea unui burete şi tot absorbiţi la nesfârşit... Dar dorinţa mea este să storc şi ultima picătură din voi! Aşteptaţi-vă la asta! Apoi vă vom pune din nou în apă. Unii dintre voi spuneţi: „Dar uite câte mai avem de învăţat!” Nu mai poţi învăţa nimic pentru că Dumnezeu doreşte să pui în practică ceea ce ştii deja.

3. Al treilea scop este să vedem _______ de misionari de carieră chemaţi de Dumnezeu din biserica noastră. Pentru mulţi dintre voi aceasta va fi o a doua carieră pentru a doua jumătate a vieţii voastre. Dumnezeu te-a chemat ca mesager al Lui şi pentru un timp s-ar putea să mergi într-o altă ţară.

S-ar putea să mergi pentru o perioadă de timp într-o altă ţară sau să nu mergi. Nu trebuie decât să asculţi glasul lui Dumnezeu şi să spui: „Ce va face Dumnezeu în a doua jumătate a vieţii mele? Copiii au crescut, sunt independenţi şi s-au căsătorit.”

(pag. 134) CUM SĂ TE IMPLICI ÎN CEEA CE FACE DUMNEZEU

Dumnezeu va face lucruri extraordinare şi ar fi o pierdere de timp să participi la cursul acesta şi să nu faci nimic după aceea. După cum spune versetul: „Acum că ştiţi aceste lucruri, veţi fi binecuvântaţi dacă le veţi face.”

Pentru unii dintre voi, misiunea s-ar putea să fie un subiect cu totul nou şi s-ar putea să vă simţiţi cumva prinşi la colţ. „Ce trebuie să fac?” Aş dori să simplific lucrurile cât de mult cu putinţă. Iată câteva idei simple cum puteţi face pasul următor mâine sau chiar astăzi.

MISIUNEA DE FIECARE ZISUGESTII PENTRU DEZVOLTAREA UNEI INIMI MISIONARE

Uită-te peste lista de proiecte misionare pe care le poţi face singur, peste lista de ocazii de misiune practice şi cotidiene. Acestea sunt doar câteva din sugestiile practice, care reprezintă un punct de pornire pentru ceea ce poţi face pentru Domnul.

(pag. 135) DUMNEZEU FACE LUCRURI UIMITOARE ÎN TOATĂ LUMEA

Coloseni 1:6 (NLT): „Această Veste Bună care a ajuns la voi se răspândeşte în toată lumea. Schimbă vieţi pretutindeni, la fel cum le-a schimbat pe ale voastre chiar în ziua când aţi auzit şi aţi înţeles adevărul despre dragostea cea mare a lui Dumnezeu pentru păcătoşi.”

201


Mă bucur nu doar pentru că vor fi mulţi din biserica noastră care vor merge să slujească în Ierusalim, în Iudea, în Samaria şi până la marginile pământului, ci pentru că şi tu poţi face parte din această mare mişcare a lui Dumnezeu în lume. Dumnezeu a îngăduit să te afli acum aici, ca să auzi această provocare. Trebuie să saturăm lumea cu Vestea Bună.

Evanghelizare prin solicitare maximă: folosirea fiecărui mijloc disponibil, în fiecare moment disponibil, pentru a ajunge la fiecare om disponibil.

PROVOCAREA LUI DUMNEZEU PENTRU NOI

Iată care este provocarea lui Dumnezeu pentru noi. În Habacuc 1:5 (NIV) citim: „Uitaţi-vă la popoare şi uimiţi-vă. Priviţi şi miraţi-vă de ce voi face. Căci în zilele voastre voi face nişte lucruri pe care nu le-aţi crede nici dacă v-aş vorbi despre ele.”

În 1 Tesaloniceni 1:8 (NIV), Pavel spune despre biserica din Tesalonic: „Credinţa ta în Dumnezeu este cunoscută în toată lumea.” Rugăciunea mea este ca ceea ce a fost adevărat despre biserica din Tesalonic în secolul I să fie adevărat şi despre biserica noastră în secolul al XXI-lea. Mă rog să avem o credinţă care să fie cunoscută în întreaga lume. Scopul nostru trebuie să fie acela de a deveni o mare biserică ce trimite misionari.

Fapte 17:26 (NIV): „Dumnezeu a hotărât vremea stabilită pentru fiecare şi locul exact în care să trăiască...” Nu te afli aici din întâmplare. Dumnezeu a hotărât vremea stabilită pentru tine, locul exact unde să trăieşti. Dumnezeu te-a aşezat aici şi te-a aşezat acum în locul acesta, pentru că vrea să faci parte din mişcarea misionară pe care a iniţiat-o şi o întreţine în lume. Dacă n-ar fi vrut să fii implicat în această mişcare, nu te-ar fi aşezat astăzi aici. Dumnezeu a stabilit când să trăieşti. Nu tu ai ales momentul. Tot Dumnezeu a stabilit şi unde să trăieşti. Şi ai ajuns într-o biserică preocupată de Marea Trimitere. Marea întrebare se reduce la următoarele: Sunt eu dispus să mă las folosit de Dumnezeu? Sau voi sta doar pe margine şi voi spune că am terminat cursurile?

Dumnezeu te-a adus aici. El a stabilit timpul şi locul în care să trăieşti, şi aceasta chiar înainte de a te fi născut. Iar tu te afli aici şi acum. Te afli aici ca să faci parte din această mişcare. Cred că ar trebui să înţelegi că este o chestiune ce ţine de destin.

MAREA ÎNTREBARE: SUNT EU DISPUS SĂ MĂ LAS FOLOSIT DE DUMNEZEU?

Ai posibilitatea fie să asculţi şi să ai parte de cea mai extraordinară experienţă a vieţii tale, fie să fii lăsat în urmă. Nu cred că Dumnezeu te-a adus aici ca să te lase în urmă. Dumnezeu caută oameni pe care să-i folosească. Biblia spune în 2 Cronici 16:9 (NIV): „Domnul Îşi întinde privirile

202


peste tot pământul, ca să-i întărească pe cei ale căror inimi sunt desăvârşite faţă de El.” Dumnezeu caută oameni care să spună: „Foloseşte-mă Dumnezeule! Mă ofer voluntar! Mă las folosit în Ierusalimul meu, în Iudea mea, în Samaria mea şi până la marginile pământului.” Dacă te oferi voluntar, Dumnezeu se va folosi în mod sigur de tine.

Foloseşte următorul instrument ca pe o încurajare. Creează-ţi propriul paşaport al vieţii. Pune în el o fotografie a ta, numele tău, adresa, emailul şi numărul de telefon. Scrie în el următorul angajament de misiune: „Mă angajez ca tot restul vieţii mele să fiu un mesager al Veştii Bune a lui Dumnezeu către ceilalţi oameni şi să-mi folosesc timpul, talentul şi comoara pentru Împărăţia Sa, indiferent de locul în care mă călăuzeşte Dumnezeu şi de preţul pe care trebuie să-L plătesc.” De fiecare dată când mergi într-o misiune, indiferent că e locală, transculturală sau într-o altă ţară, sau la un eveniment comunitar – în Ierusalim, Iudea, Samaria sau până la marginile pământului – scrie în paşaportul tău data şi locul în care ai fost. Fă acest lucru şi cu copiii tăi. Îţi poţi imagina un copil care îşi scrie în paşaport primul loc în care merge? Poate că merge să viziteze un orfelinat. Sau poate că merge cu grupul de tineri să-i ajute pe oamenii dintr-o zonă defavorizată a oraşului. Pe măsură ce vor trece anii, numărul ştampilelor din paşaport va creşte; ajuns la maturitate, copilul de ieri se va putea uita în urmă la o viaţă de misiune pentru Dumnezeu. Ce moştenire spirituală! Acest paşaport e mai bun decât un simplu jurnal. E un jurnal etern. Pe baza lui, Dumnezeu îţi va spune: „Bine rob bun şi credincios. Ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri.”

Dumnezeu lucrează. Acesta este paşaportul tău pentru secolul al XXI-lea. Dumnezeu face tot felul de lucruri măreţe în lume. Ce înseamnă să te implici în ceea ce face Dumnezeu?

203


CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII ÎN MISIUNE PENTRU DUMNEZEUTrebuie să facem cinci schimbări majore în mentalitatea noastră

Trebuie să spui: „Voi fi un mesager oriunde mă va pune Dumnezeu – în afaceri, la şcoală, în cartierul meu.” Ce înseamnă acest lucru? Va trebui să faci cinci schimbări majore în modul tău de gândire. Totul porneşte de la nivelul minţii tale. Dacă vrei să-ţi schimbi comportamentul, trebuie să-ţi schimbi modul de a reacţiona la stimuli. Dacă vrei să-ţi schimbi modul de a reacţiona la stimuli, trebuie să-ţi schimbi modul de gândire. Pe măsură ce ne apropiem de încheiere, aş dori să-ţi prezint cele cinci lucruri pe care va trebui să le schimbi la nivelul minţii tale, pentru a te implica în ceea ce face Dumnezeu în cea mai mare mişcare din secolul al XXI-lea.

1. TREBUIE SĂ NE SCHIMBĂM MENTALITATEA DINTR-UNA EGOCENTRICĂ ÎNTR-UNA TEOCENTRICĂ.

Nu este nimic mai important decât să fii îndrăgostit de Isus Cristos şi să ai o relaţie cu El. Avem nevoie de creştini „audio-vizuali” care să fie autentici în vorbă şi în faptă. Trebuie să ne punem întrebarea: „Doamne, ce ai putea face în viaţa mea dacă aş fi mort faţă de dorinţele mele şi aş trăi într-o deplină dedicare faţă de planurile Tale pentru viaţa mea în această lume?” Apoi trebuie să treci de la un comportament egocentric –scopurile mele, ambiţiile mele, visele mele, nevoile mele, gândurile mele, eul meu, planurile mele – la întrebarea: „Doamne, pentru ce m-ai aşezat pe acest pământ?” Trebuie să fii dornic să trăieşti restul vieţii tale la înălţimea standardelor lui Dumnezeu şi conform voii Sale.

Fapte 1:8 (NLT): „Când va veni Duhul Sfânt peste voi, veţi primi o putere şi veţi spune despre Mine oamenilor de pretutindeni.” Dovada numărul unu că ai Duhul lui Dumnezeu în viaţa ta, că eşti plin de Duhul şi că eşti controlat de Duhul lui Dumnezeu nu sunt darurile pe care le ai, ci faptul că mărturiseşti. Vei primi Duhul lui Dumnezeu în viaţa ta şi le vei mărturisi altora despre Isus.

2 Timotei 1:7-8 (LB): „Duhul Sfânt, darul lui Dumnezeu, nu doreşte să te temi de oameni, ci să fii înţelept şi puternic, să-i iubeşti şi să-ţi placă să fii împreună cu ei. Dacă vei declanşa această putere internă nu te vei teme niciodată să le spui altora despre Domnul nostru.” Dacă îţi este frică să le spui altora, nu înseamnă că ai probleme cu oamenii, ci cu Dumnezeu. Nu Îl iubeşti suficient de mult şi nu-ţi dai seama cât de mult te iubeşte El.

2. TREBUIE SĂ NE SCHIMBĂM MENTALITATEA DINTR-UNA DE ORIENTARE LOCALĂ ÎNTR-UNA DE ORIENTARE MONDIALĂ.

Mărturia Bisericii Saddleback: „Anii ’80 au reprezentat deceniul «local», când biserica a crescut de la 7 oameni, care se întâlneau la un studiu Biblic, la aproximativ 5000 de membri.” La sfârşitul anilor

204


’80, am spus: «Avem un fundament. Acum vom duce Evanghelia la nivel naţional.» Am început să creştem pe plan local, dar în anii ’90 am început, de asemenea, să ieşim din biserica noastră şi să ajutăm şi alte biserici. În anii ’90, am instruit un total de peste 150 de mii de pastori şi lideri ecleziali. În acelaşi timp, am continuat să creştem pe plan local. De fapt, ne-am triplat ca număr. De la 5.000 de membri, am ajuns, în anii ’90, la 15.000 de membri. Nu ne-am dat bătuţi. Încă mai trebuie să câştigăm pentru Domnul provincia Orange. Dar de asemenea, ne-am extins şi pe plan naţional.

În secolul al XXI-lea, intenţionăm să ne extindem la nivel mondial. Vom duce Evanghelia în toată lumea, acestor 14 regiuni şi la cele 184 de ţări, pentru că asta vrea Dumnezeu să facem. S-ar putea să-ţi petreci viaţa concentrându-te să ajungi cu Evanghelia la oamenii din familia ta, la cei de la locul de muncă, din cartierul tău, dar convingerea mea este că Dumnezeu vrea să ai cel puţin o experienţă interculturală. Psalmul 2:8 (NCV) spune: «Dacă Îmi ceri, îţi voi da toate naţiunile. Toţi oamenii de pe pământ vor fi ai tăi.» Aşa că te îndemn să te rogi şi să-L întrebi pe Dumnezeu: «Doamne, pentru care naţiune vrei să mă rog? Care naţiune vrei să mi-o dai mie?» Roagă-te."

(pag. 136) 3.TREBUIE SĂ NE SCHIMBĂM MENTALITATEA, TRECÂND DE LA VALORILE TEMPORARE LA VALORILE ETERNE.

În anul următor, în lume vor muri 54 de milioane de oameni. După moarte nu mai există o a doua şansă. Nu există purgatoriu. Nu există nici un prag al iadului. Eşti fie înăuntru, fie afară. Nu ţi se oferă o a doua şansă, iar Vestea Bună este veste bună doar dacă soseşte la timp. Vestea Bună este bună doar dacă oamenii o aud înainte să moară.

Când începem să vorbim despre destinul veşnic al milioanelor de oameni, o serie de probleme, care păreau importante, devin nesemnificative. Îşi pierd din importanţă. Oamenii au nevoie de Domnul.

Biblia spune în Luca 9:62 (LB): „Oricine se lasă distras de la lucrarea pe care o am pentru el nu este corespunzător pentru Împărăţia lui Dumnezeu.” Care sunt lucrurile care ţi-au distras atenţia de la misiunea ta? Cariera? Prietena? Hobby-ul? Planurile de pensionare? Care sunt lucrurile care ţi-au distras atenţia? „Ce va da un om în schimb pentru sufletul său?” Vă implor, nu vă târguiţi viaţa pentru lucruri trecătoare!

2 Timotei 2:4 (NASB): „Nici un soldat care slujeşte activ nu se lasă târât în lucrurile acestei vieţi, ca să-i fie pe plac celui care l-a înrolat în armată.” La cursul 101, am vorbit despre biserică în calitate de familie. La cursul 201, am vorbit despre biserică în calitate de

205


şcoală, un loc în care creşti. La cursul 301, am vorbit despre biserică în calitate de echipă implicată în lucrare. Dar la cursul 401, v-am spus că biserica este şi o armată. Iar Dumnezeu spune că nimeni care slujeşte în armată nu se preocupă de problemele din viaţa civilă. Singura dorinţă a unui soldat este să fie pe placul ofiţerului care îl comandă.

Biblia spune în Matei 6:33 (NCV): „Lucrul pe care ar trebui să ţi-l doreşti cel mai mult este Împărăţia lui Dumnezeu şi să faci voia Lui. Apoi, toate celelalte lucruri ţi se vor da pe deasupra.” Îmi place cum este transpusă această idee în parafrazarea Mesajului: „Cufundă-ţi viaţa în realitatea lui Dumnezeu, în iniţiativa lui Dumnezeu, în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Nu te îngrijora că-ţi va lipsi ceva. Vei descoperi că toate nevoile şi îngrijorările de zi cu zi îţi vor fi satisfăcute şi rezolvate.” În mentalitatea noastră, trebuie să trecem de la valorile temporare la valorile eterne.

206


4. TREBUIE SĂ NE SCHIMBĂM MENTALITATEA DINTR-UNA DE SIGURANŢĂ ÎNTR-UNA DE SLUJIRE.

Nu vei cântări niciodată prea mult în ochii lui Dumnezeu dacă vei fi tot timpul îngrijorat cu privire la siguranţa ta. Biblia spune în Marcu 8:35 (LB): „Doar cei care renunţă la vieţile lor de dragul Meu şi de dragul Veştii Bune vor şti ce înseamnă să trăieşti cu adevărat.”

Ştii care este cel mai drag lucru pentru Dumnezeu? Moartea Fiului Său, Isus Cristos, care Şi-a vărsat sângele pentru tine şi pentru mine. Al doilea lucru care-I face plăcere lui Dumnezeu este când copii Lui le spun altora despre motivul pentru care a murit Isus Cristos pe cruce pentru tine şi pentru mine.

Biblia spune în Evrei 12:1 (LB): „Să îndepărtăm orice lucru care ne încetineşte sau ne reţine şi să alergăm cu răbdare în alergarea pe care a pus-o Dumnezeu înaintea noastră.”

Întrebare: Ce anume te împiedică să-ţi duci la îndeplinire misiunea? Indiferent ce este, debarasează-te de lucrul respectiv. Trebuie să trăim astfel, încât să demonstrăm dragostea lui Dumnezeu. Întreaga strategie a unui avocat al apărării este de a discredita credibilitatea martorului; dacă Satan îţi poate discredita stilul de viaţă, devii ineficient. Trebuie să trăieşti astfel, încât să fii conştient că te văd şeful tău, rudeniile, vecinii şi prietenii care nu-L cunosc pe Isus Cristos. Mă cutremur la gândul că într-o zi voi sta înaintea lui Dumnezeu şi va trebui să explic motivul pentru care cineva a mers în iad din cauză că s-a uitat la mine şi s-a folosit de mine ca scuză: „Dacă omul ăsta e creştin, atunci n-are nici un rost!” Isus a spus: „Dacă vrei să fii mare, fii slujitorul tuturor.” El a mai spus: „N-am venit să Mi se slujească, ci Eu să slujesc.” Aşa că nu ne mai concentrăm atât de mult asupra securităţii noastre, cât ne concentrăm asupra slujirii.

5. TREBUIE SĂ NE SCHIMBĂM MENTALITATEA DINTR-UNA DE CONFORT ÎNTR-UNA DE SACRIFICIU.

Romani 12:1 (NCV): „De vreme ce Dumnezeu ne-a arătat o îndurare aşa de mare, oferiţi-vă vieţile ca jertfe vii pentru El.” În lumina a tot ce a făcut Dumnezeu pentru tine, nu poţi niciodată să-L îndatorezi pe Dumnezeu. Isus a făcut pentru tine sacrificiul suprem. De vreme ce Dumnezeu a făcut aceste lucruri pentru tine, aş vrea să-ţi pun o întrebare importantă: Eşti tu gata să faci pentru adevăr, ceea ce fac sectele pentru minciună? În 1938, un grup de oameni în cămăşi maronii au format cu trupurile lor un semn pentru un fanatic aflat pe un podium, într-un stadion din München, Germania: „Hitler, suntem ai tăi.” Erau 100 de mii de astfel de oameni. Aproape că au preluat controlul asupra lumii.

207


La jumătatea anilor ’60, un grup de tineri chinezi au luat o carte intitulată Cuvântările Preşedintelui Mao şi au memorat-o, spunând: „Mao, suntem ai tăi.” Apoi au întors cea mai mare ţară din lume, cu aproape 1 miliard de oameni, cu susul în jos printr-o revoluţie culturală. Nu este nevoie de mulţi oameni pentru a face o schimbare. Nu este nevoie decât de devotament.

Biblia spune în Romani 6:13 (LB): „Predaţi-vă total lui Dumnezeu – fiecare latură a vieţii voastră... să fiţi în mâna lui Dumnezeu instrumente pe care să le folosească pentru scopurile Sale.” Vreau să vă reamintesc că Isus Cristos a chemat oameni adulţi să-şi lase meseriile ca să-L urmeze. Când a spus: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni”, El S-a adresat unor pescari. Nu S-a adresat unor adolescenţi. Nu S-a adresat unor oameni de 20 de ani. S-a adresat unor oameni care erau implicaţi activ în cariera lor. „Lăsaţi plasele de pescuit şi veniţi după Mine.”

Cred că ar trebui să-i învăţăm pe tinerii noştri să meargă în misiune la fel de mult ca mormonii. Nu voi lăsa nici un mormon să mărturisească mai mult decât mine! Cred că ar trebui să facem pentru adevăr ceea ce alţi oameni fac pentru minciuni. În greacă, cuvântul „martor” este cuvântul martus, de unde avem cuvântul „martir”. Nu există mărturisire fără sacrificiu. Şi dacă iei în serios împlinirea misiunii vieţii tale, va trebui să jertfeşti. Iată însă ce a spus Isus în Marcu 10:29-30 (LB): „Isus a spus: «Adevărat vă spun, că nu există cineva care să fi renunţat vreodată la ceva de dragul Meu pentru a spune altora Vestea Bună şi să nu fi primit de o sută de ori mai mult în această lume şi viaţa veşnică în cea viitoare.»” Încercuieşte „de o sută de ori”. Asta înseamnă o dobândă de zece mii la sută. Nu există nici o investiţie care să aibă un profit asemănător celui în urma investirii în Împărăţia lui Dumnezeu. Dumnezeu promite o dobândă de zece mii la sută! O răsplată de o sută de ori, când renunţi la alte lucruri pentru El, pentru Împărăţia Sa şi pentru Vestea Bună. Aceasta este cea mai mare investiţie.

Vreau să închei cu o scurtă autoevaluare.

(pag. 137) GHID AL INVESTIŢIEI VIEŢII MELECe procentaj folosesc pentru Împărăţia lui Dumnezeu?

C=statutul meu actual X=începând de astăzi

Unde te situezi în prezent şi unde vrei să ajungi în următoarele şase luni?

Estimează TIMPUL investit în fiecare săptămână pentru cultivarea unor relaţii cu necredincioşii şi a timpului investit în misiune, lucrare şi maturitate.

208


Cum îţi foloseşti TALENTUL? Îmi folosesc toate talentele în carieră şi în hobby-uri? Îmi folosesc vreun talent în lucrare şi misiune?

Cum îţi foloseşti banii? Îmi investesc COMOARA în Împărăţia lui Dumnezeu? Ce procentaj din banii tăi merge spre Împărăţia lui Dumnezeu?

Unii dintre voi aţi uitat de ce jertfim. Aţi uitat motivul pentru care facem lucrul acesta. Aşa că nu mai practicaţi dărnicia şi nici nu mai înaintaţi în lucrare. Aţi uitat de ce jertfim. Nu jertfim de dragul de a jertfi. Jertfim pentru că oamenii fără Cristos vor păşi într-o eternitate fără Cristos. Toţi au nevoie de Isus şi trebuie să le pregătim un loc. Trebuie să te rededici. Va fi necesar să jertfeşti ca să faci lucrul acesta, dar fă-l, deoarece contează şi are o mare importanţă. Vreau să te provoc să foloseşti cât poţi de mult din timpul tău, din talentul tău şi din comoara ta pentru a te pregăti pentru veşnicie. Cea mai bună investiţie pe care o vei face vreodată nu e cea financiară. Într-o zi vei sta în faţa lui Isus Cristos, iar El îţi va spune: „Bine rob bun şi credincios. Ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri.”

Matei 6:20-21 (NCV): „Strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile sau rugina şi unde nu le fură hoţii. Unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.”

Cea mai bună investiţie: Să duci oameni în cer!

Cum îţi trimiţi comoara în cer? N-o poţi lua cu tine, dar o poţi trimite înainte. Cum? Investind-o în oamenii care merg acolo. Îţi strângi o comoară în cer, investind în oamenii care se îndreaptă într-acolo.

Probabil că următorul verset e cel mai ciudat şi cel mai greşit înţeles verset din Biblie – Luca 16:9 (NLT): „Vă spun, folosiţi-vă de bogăţiile voastre din lume pentru a-i ajuta pe alţii şi pentru a vă face prieteni...” Despre ce vorbeşte aici Domnul Isus? „Astfel, generozitatea voastră vă va strânge o răsplată în ceruri.” El nu spune să-ţi faci prieteni aici, ci să-ţi faci prieteni în veşnicie. El spune că atunci când îţi investeşti banii în evanghelizare şi misiune, astfel încât oamenii să meargă în cer, îi investeşti de fapt în ei; iar, atunci când vei ajunge şi tu în cer, ca urmare a generozităţii tale vei primi acolo o răsplată.

Există două lucruri pe care nu le poţi face în cer: să păcătuieşti şi să mărturiseşti. Dumnezeu nu te-a lăsat pe pământ să păcătuieşti, ci să le spui altora despre El.

PENTRU CE VEI TRĂI RESTUL VIEŢII TALE? ALEGEREA ÎŢI APARŢINE.

Fapte 13:36 (NIV): „David a slujit planului lui Dumnezeu în generaţia lui.”

209


Mă rog ca şi tu să slujeşti planului lui Dumnezeu în generaţia ta şi împreună să slujim planului lui Dumnezeu în generaţia noastră. Cum putem face aceasta?

2 Timotei 2:21-22 (NLT): „Dacă te păstrezi curat vei fi un instrument în mâna lui Dumnezeu, pe care El îl va putea folosi pentru planul său. Viaţa ta va fi curată şi vei fi pregătit ca Stăpânul să te folosească pentru orice lucrare bună.” Trebuie să-ţi curăţeşti viaţa, astfel încât Dumnezeu să te folosească pentru planul Său. Mă rog să fii ca Pavel, care spune în Fapte 20:24 (GWT): „Vreau să închei alergarea pe care am început-o. Vreau să duc la bun sfârşit misiunea pe care am primit-o de la Domnul Isus, misiunea de a mărturisi Evanghelia bunătăţii lui Dumnezeu.”

Nu există bucurie mai mare, nici scop mai măreţ şi nici sens mai extraordinar în viaţă! Cel mai mare lucru pe care-l poţi face pentru vreun om este să-l ajuţi să ajungă în cer. Nu poţi face nimic mai important pentru cineva, decât să-i pecetluieşti destinul etern pentru eternitate. Pavel spune în 1 Tesaloniceni 2:19-20 (LB): „Căci pentru aceasta trăim. Cei pentru care trăim ne dau speranţă şi bucurie. Sunt răsplata şi cununa noastră. Voi sunteţi aceştia. Da, voi ne veţi aduce multă bucurie când vom sta înaintea Domnului Isus Cristos, când va veni din nou pentru voi, trofeul şi bucuria noastră.”

La examenul de absolvire, Dumnezeu are pentru noi trei întrebări:

1. Prima întrebare, când vei stai într-o zi înaintea lui Dumnezeu, va fi: „Ce ai făcut cu Fiul Meu, Isus Cristos?” Cunoşti răspunsul la această întrebare: „L-am primit în viaţa mea. Am făcut din El Mântuitorul meu şi m-am încrezut în El pentru mântuire. El este Domnul vieţii mele.”2. Apoi Dumnezeu îţi va pune a doua mare întrebare: „Ce ai făcut cu ce ţi-am dat?” M-am simţit bine... M-am pensionat... Această întrebare se referă la lucrare.

3. Mai este o a treia întrebare pe care ţi-o va pune Dumnezeu când vei ajunge în cer: „Ai adus pe cineva cu tine? Ţi-a păsat suficient de mult de cineva ca să-l aduci cu tine?”

Va ajunge oare cineva în cer datorită ţie?

Isaia 6:8 (NIV): „Atunci am auzit glasul Domnului spunând: «Pe cine să trimit? Şi cine va merge pentru Noi?» Iar eu am răspuns: «Iată-mă. Trimite-mă!»”

Eşti tu gata să spui: „Doamne, indiferent cât m-ar costa, vreau să mă foloseşti aşa cum sunt, chiar dacă încă şovăi şi mă poticnesc”? Nu trebuie să fii teolog. Nu trebuie să fii un specialist în Biblie. Însă trebuie să le spui altora ce a făcut Dumnezeu pentru tine.

Biblia spune că într-o zi, „fiecare genunchi se va pleca şi fiecare limbă va

210


mărturisi că Isus Cristos este Domnul”. Toată lumea va fi acolo şi toţi vor spune: „Isus este Domnul.” Unii o vor spune spre fericirea lor, alţii spre condamnarea lor. Tu trebuie să spui: „Mai mult decât orice altceva, vreau să împlinesc planul lui Dumnezeu pentru viaţa mea.” Vreau să împlinesc misiunea pentru care am fost aşezat pe acest pământ. Am risipit o mulţime de ani, dar nu mai vreau să risipesc nici unul. Îi spun lui Dumnezeu că sunt gata să-L urmez oricând şi oriunde.” Te invit să mi te alături în rugăciune.

Rugăciune:

Angajamentul de la cursul 401 spune: „Mă angajez ca tot restul vieţii mele să fiu un mesager al Veştii Bune a lui Dumnezeu către ceilalţi oameni şi să-mi folosesc timpul, talentul şi comoara pentru Împărăţia Sa, indiferent de locul în care mă călăuzeşte Dumnezeu şi de preţul pe care trebuie să-L plătesc.” Dacă ai făcut din aceasta rugăciunea ta, roagă-te cu voce tare împreună cu mine.

Tată, vreau să-Ţi mulţumesc pentru aceşti oameni. Îţi mulţumesc pentru că au venit la aceste cursuri. Îţi mulţumesc pentru dedicarea lor, pentru dorinţa lor, pentru bucuria lor şi pentru dragostea lor. Doamne, Tu ne-ai adus împreună pentru un motiv anume. Uitându-ne la lumea Ta, observăm că Tu ai hotărât data şi locul în care să ne naştem şi să trăim. Ne-ai pus aici, în această biserică. Dorim să Te rugăm să Te foloseşti de noi. Foloseşte-ne aşa cum nici nu ne-am fi imaginat. Vrem ca vieţile noastre să conteze şi să aibă valoare. Vrem ca vieţile noastre să aibă sens. Vrem ca ele să conteze pentru Împărăţia Ta. Şi vrem să fim mesagerii Tăi în lume, către cei mai apropiaţi nouă, şi să ajutăm cu tot ce putem noi la răspândirea mesajului în toată lumea. Tată, ştiu că sunt aici unii pe care îi vei chema la o slujire pe termen scurt. Alţii vor merge pentru o perioadă de un an sau poate chiar doi. Alţii îşi vor face o carieră din asta. Pe alţii îi vei chema să rămână aici şi îi vei binecuvânta să câştige mulţi bani pentru a susţine misiunea. Fiecare din noi are un rol bine stabilit. Da, Doamne, Te rog să ne foloseşti. Ai spus că ai nevoie de oameni pe care să-i foloseşti, iar noi îţi spunem: Iată-ne, trimite-ne. Vrem să fim folosiţi de Tine. În Numele lui Isus, Amin.

211

Documents

descoperirea misiunii