A
CAPITOLU XIIEXPERTIZAREA CANTITATIVA SI CALITATIVA A MARFURILOR,
AFLATE IN LITIGIU, DATORITA DEPOZITARII SI MANIPULARII12.1.
Depozitarea marfurilor Activitatea de depozitare a marfurilor poate
fi definita ca fiind o entitate economica prin care se realizeaza,
in exclusivitate, functia de gros, respectiv cumpararea intr-o
maniera continua si in cantitati mari a marfurilor, stocarea si
revanzarea acestora catre utilizatorii specializati: magazine,
unitati de alimentatie publica, producatori, alti grosisti,
diferite institutii pentru consumuri colective. Depozitul de
marfuri asigura derularea intr-o inlantuire logica, in spatiu si
timp, a unui flux tehnologic complet, format din urmatoarele
procedee: preluare (receptie), depozitare (stocare) si livrare.
Depozitele de marfuri pot fi clasificate in mai multe grupe, dupa
urmatoarele criterii:
a) Dupa caracterul activitatii principale, pe care o indeplinesc
sunt: Depozite de colectare, care concentreaza partizi relative
mici de marfuri, primate de la furnizori, in vederea formarii unor
partizi mai mari, pentru diferiti beneficiari; Depozite de
repartizare, sunt destinate acumularii marfurilor in partizi mari,
pentru a le livra beneficiarilor in partizi mici; Depozite de
tranzit si transbordare, sunt amplasate in gari si porturi, servind
pentru pastrarea temporara si, uneori, pentru pregatirea marfurilor
in vederea transportarii ulterioare la depozitele principale sau la
diversi beneficiari; Depozite pentru pastrare sezoniera sau de
lunga durata, sunt destinate acumularii de marfuri, intr-o perioada
scurta, pentru pastrare sezoniera (de ex., legume si fructe) sau
pentru pastrarea mai indelungata (cartofi, cereale).
b) Dupa gradul de specializare sunt: Depozite strict
specializate, in care se pastreaza un singur fel de marfa, a carei
caracteristica este depozitarea celui mai simplu sortiment (sare,
combustibili lichizi, etc.); Depozite specializate, au ca obiect
stocarea unei singure grupe de marfuri (confectii, incaltaminte);
Depozite combinate, asigura pastrarea a doua sau trei grupe de
marfuri, apropiate prin cererea de consum a populatiei (textile,
incaltaminte, cosmetice, galanterie); Depozite generale, sunt
destinate marfurilor alimentare sau marfurilor nealimentare;
Depozite mixte, in care se pastreaza marfuri din ambele sectoare.c)
Dupa particularitatile constructive ( forma constructiei, sistemul
de construire, materialul de constructie, inaltimea constructiei,
conditiile necesare pastrarii si nivelul solului) sunt: In functie
de forma constructiei, depozitele pot fi sub forma unor constructii
deschise (depozite libere), care se folosesc pentru marfurile
insensibile la actiunea factorilor de clima, constructii semi
deschise (depozite acoperite) destinate marfurilor ce trebuie
protejate sau constructii inchise;
Sistemul de construire se refera la procedeele tehnologice
folosite la construire, de ex.: constructii din prefabricate,
constructii monolit, constructii in sistem combinat;
In functie de materialul de constructie exista: constructii din
fier-beton, constructii din caramida, constructii din otel usor,
constructii din materiale metalice si usoare, constructii din lemn
si constructii din alte materiale;
In functie de inaltimea lor, depozitele pot fi: depozite intinse
cu inaltime de max. 3-4m, depozite inalte cu mai multe niveluri sau
cu un singur nivel, dar, cu o inaltime de peste 4m;
In functie de conditiile necesare pastrarii marfurilor
depozitele sunt: neclimatizate, partial climatizate si
climatizate;
In functie de nivelul solului sunt: depozite deasupra pamantului
(pe sol) si depozite sub pamant.d) Dupa modalitatile de depozitare
pot fi: depozite fixe (propriu-zise); depozite mobile (mijloace de
transport).In derularea fluxului tehnologic complet, privind
comertul cu marfuri, depozitul de marfuri indeplineste mai multe
functii: Depozitarea si pastrarea marfurilor, care asigura
continuitatea aprovizionarii consumatorilor individual si
industrial, in conditiile existentei unei diferente temporale intre
productie si consum, datorate fenomenului de sezonalitate si de
dispersie spatiala diferita;
Conditionarea si portionarea (dozarea) marfurilor, in vederea
constituirii unei oferte adaptate diferitelor categorii de
cumparatori;
Formarea sortimentului comercial, respectiv, corelarea cu
necesitatile ferme ale comertului cu amanuntul;
Transportarea si ambalarea marfurilor, care presupun intregirea
lantului de distributie;
Prestarea de servicii materiale, cum sunt: etichetarea si
impachetarea sau ambalarea marfurilor.Pentru asigurarea pastrarii
caracteristicilor calitative ale marfurilor, pana in
momentul desfacerii, activitatea de depozitare este privita cu
deosebita atentie, nu numai de catre comercianti, ci si de catre
intreprinderile producatoare. La producatori, depozitarea se
regaseste in urmatoarele doua tipuri:
Depozitarea temporara: consta in mentinerea temporara a
semifabricatelor sau produselor finite in magaziile temporare ale
sectiilor sau atelierelor implicate direct in activitatea de
productie; producatorii urmaresc reducerea, cat mai mult posibil, a
depozitarii temporare; Depozitarea permanenta: consta in
depozitarea planificata a produselor finite in locuri special
amenajate, destinate pregatirii loturilor de produse, in vederea
efectuarii autoreceptiei si expedierii catre clienti.In ceea ce
priveste depozitarea permanenta, producatorii au in atentie
respectarea urmatoarelor reguli:
depozitarea sa se faca numai in spatii inchise si acoperite;
produsele finite sa fie paletizate si/sau infoliate sau
containerizate;
loturile sa fie marcate pentru a facilita regasirea lor in
depozit;
se urmareste frecventa cu care se face completarea depozitului,
in functie de data fabricarii produselor;
se utilizeaza, eficient, suprafata destinata depozitarii.
O problema importanta, ce sta in atentia marilor producatori, se
refera la utilizarea rationala a suprafetei totale a unui depozit.
Suprafata totala de depozitare cuprinde:
suprafata utila: este destinata efectiv depozitarii produselor
finite si se planifica tinand cont de norma de stoc maxim de
depozitare si de cantitatea ce poate fi depozitata pe 1m2;
suprafata auxiliara, este destinata efectuarii receptiei
produselor finite, la intrarea acestora in depozit;
suprafata de pregatire, este destinata pregatirii loturilor de
marfuri in vederea efectuarii autoreceptiei si incarcarii in
mijloacele de transport.Firmele producatoare au obligatia sa
verifice, periodic, entitatile depozitate pentru a depista
eventualele deteriorarii calitative. Calitatea marfurilor
depozitate este puternic influentata de modul de desfasurare al
operatiunilor de manipulare.
La stabilirea operatiunilor de manipulare a produselor in
depozite se au in vedere urmatoarele aspecte:
tipul de produs (caracteristicile merceologice), ce urmeaza a fi
deplasat dintr-un anumit loc in altul;
tipul de ambalaj cu care este necesar sa se efectueze
transportul produsului, pentru a nu se deteriora;
traseul, pe care este deplasat produsul;
frecventa de deplasare a produsului;
viteza de deplasare admisibila in interiorul depozitului;
echipamentul tehnic si electronic cu care se face transportul
produsului in depozit.
Pentru o manipulare corecta a produselor si pentru a evita
degradarea calitativa, in timpul manipularii, este necesara
respectarea urmatoarelor conditii:
necesitatea containerizarii produselor la punctele de lucru sau
in depozite; includerea operatiilor de ambalare, acolo unde este
posibil, ca parte integranta a fluxului tehnologic; realizarea
receptiei produselor finite, conform cerintelor prevazute in
clauzele
contractuale, in documentele de insotire, in standarde;
asigurarea conditiilor de conservare a calitatii produselor
gestionate in timpul
manipularii si depozitarii lor, in spatiile special
amenajate.
intretinerea periodica a echipamentelor de manipulare;
preocuparea pentru folosirea de personal autorizat in
activitatile de manipulare si transport;
asigurarea unei evidente clare a tuturor produselor depozitate
in scopul preintampinarii stocurilor supranormative; identificarea
si dezafectarea stocurilor cu miscare lenta, uzate moral sau
degradate; elaborarea graficelor de livrari, conform
comenzilor/contractelor incheiate;
pregatirea loturilor de marfa in baza graficelor de livrari;
expedierea loturilor, conform graficelor de livrari, in
cantitatea, calitatea si
sortimentele specificate in graficul si dispozitiile de
livrare;
asigurarea mijloacelor de transport in vederea efectuarii, in
bune conditii, a transportului, pentru a evita degradarea,
sustragerea sau pierderea produselor ce urmeaza a fi transportate;
respectarea regulilor tehnice privitoare la incarcarea si
descarcarea produselor
destinate livrarii, in mijloacele de transport; manipularea si
depozitarea loturilor in conditii care sa inlature posibilitatea
deteriorarii, amestecarii cu produse care au alte destinatii,
pierderilor sau sustragerilor;
depozitarea, in spatii special amenajate, a produselor care
prezinta neconformitati si aplicarea de marcaje corespunzatoare,
astfel incat, sa nu fie permisa utilizarea lor pana la stabilirea
destinatiei acestora;
in cazul in care apar factori ce pericliteaza securitatea
produselor gestionate, se apeleaza la elemente de identificare si
trasabilitate, astfel incat, sa se asigure investigarea planificata
a cauzelor care genereaza situatii de insecuritate si sa se poata
intreprinde actiunile corective necesare; 12.2. Tendinte noi
privind depozitarea si manipularea marfurilorPentru a preveni
deteriorarile calitative, cauzate de nefunctionarea sistemelor
de
climatizare si neasigurarea unui regim optim de pastrare, precum
si a unei manipulari defectuoase, se dovedeste utila folosirea
senzorilor de temperatura, de umiditate, precum si a senzorilor de
soc si de rasturnare. Utilizarea acestora in spatiile de depozitare
inlatura situatiile generatoare de pagube si litigii. Senzorii de
temperatura pot sesiza ridicarea temperaturii peste limita
admisa
(senzori de tip WarmMark) sau scaderea temperaturii sub limita
admisa (senzorii tip ColdMark). De asemenea, senzorii de umiditate,
senzorii de soc (Shockwatch) si senzorii de rasturnare (Tiltwatch),
constituie mijloace moderne si eficiente de control permanent a
eventualelor modificari calitative ale loturilor aparute in lantul
de distributie.
Montarea lor se face cu usurinta, direct pe ambalaje, senzorii
fiind autoadezivi, iar
colectarea datelor se realizeaza cu ajutorul unui colector
electronic, care stocheaza datele in memoria sa, apoi, acestea pot
fi descarcate pe calculator. Aici are loc prelucrarea, intocmirea
unor diagrame si analiza finala a datelor. In timpul operatiunilor
de manipulare a marfurilor in depozite, pe stivuitoare se pot monta
senzori de soc, dotati cu dispozitive electronice, care pot emite
semnale sonore in cazul unor manevre gresite si pot opri
utilajele.
Pentru planificarea si controlul fluxului de marfuri in
depozite, a resurselor umane si a altor activitati aferente
distributiei, se utilizeaza, tot mai mult, sistemele automate de
identificare a datelor.
Termenii de identificare automata si captura a datelor, se
refera la tehnologiile care realizeaza transferul direct al datelor
de identificare al marfurilor intr-un calculator sau intr-un sistem
controlat de un microprocesor, fara a se utiliza, in acest sens, o
tastatura sau un periferic similar. Un sistem de identificare
automata a marfurilor se bazeaza pe urmatoarele trei elemente, care
constituie, totodata, si pasi parcusi secvential in cadrul
proceselor de captura automata:
1. Codificarea informatiei. Un cod este un set de simboluri sau
de semne ce reprezinta caractere alfanumerice. Cand informatiile
legate de produs sunt codificate, caracterele sunt transformate
intr-un cod ce poate fi interpretat doar de masini (la majoritatea
tehnologiilor, informatia codificata nu poate fi citita de un
operator uman). O eticheta sau un cip, continand datele codificate,
este atasata produsului, pentru a permite identificarea sa
ulterioara.
2. Citirea informatiei codificate. Este realizata cu ajutorul
unui scanner sau a unui cititor; acesta are, de regula, doar rolul
de a transforma informatia citita intr-un semnal electric;
3. Decodificarea si prelucrarea informatiei. Este efectuata de
un decodor si un echipament de calcul. Pe langa aceste elemente,
mai sunt necesare un purtator de informatie (eticheta cu cod de
bare sau cu cip) si echipamentele de comunicatie adecvate. In cazul
codurilor de bare, care, in prezent, sunt cele mai raspandite si
usor de utilizat, echipamentele necesare implementarii unui sistem
de identificare automata a marfurilor sunt:
Software si imprimanta, capabila sa codifice datele referitoare
la produs/lot de marfa, respectiv, sa o tipareasca sub forma de
coduri de bare multiliniare sau matriciale. Intr-un cod de bare
bidimensional, avand o suprafata de 5 cm2, se pot introduce toate
informatiile existente intr-o foaie de expeditie. Echipamente de
citire a codurilor de bare portabile permit personalului cu
atributii in receptia marfurilor sa citeasca, instantaneu,
informatiile stocate in codurile de bare bidimensionale. Astfel, se
poate realiza un transfer rapid si fara erori a informatiilor, in
memoria scanner-lui portabil. Din memoria acestuia, datele pot fi
transferate prin intermediul unor echipamente de comunicatii fara
fir, cu acoperire locala, in memoria calculatorului, responsabil cu
gestiunea stocurilor. Acesta specifica, daca este necesar,
echipamentului portabil, locul si conditiile de depozitare sau alte
informatii necesare personalului. Toate aceste transferuri de date
dureaza mai putin de o secunda. Echipamente mobile de comunicatii
fara fir cu o acoperire larga, capabile sa asigure transmiterea
informatiilor in zona depozitelor, danelor sau aeroporturilor si sa
retransmita informatiile catre locul de expediere.
Combinatia dintre echipamentele portabile de citire a datelor si
reteaua locala de comunicatii fara fir, aduce o imbunatatire
semnificativa a managementului, circulatiei marfurilor prin
depozit, oferind solutii viabile, indiferent de nivelul si traficul
care trebuie satisfacute. De ex., pentru un trafic ridicat pot fi
utilizate retele locale dedicate, in timp ce un trafic scazut poate
fi satisfacut de catre retelele de comunicatii mobile existente. La
alegerea solutiei trebuie sa se tina cont si de considerentele
economice, dar, si de considerentele tehnice, precum,
compatibilitatea retelelor de comunicatie cu echipamentele de
citire a datelor.
Utilizarea efectiva, a sistemelor automate de identificare a
marfurilor, faciliteaza receptia, inventarierea si expedierea
marfurilor, si creeaza posibilitatea efectuarii unor operatii cu o
dinamica ridicata, precum manipularea si transbordarea
marfurilor.La sosirea in depozit, echipamentul de citire asigura
identificarea loturilor de marfa si a eventualelor instructiuni de
manipulare. Datele sunt transmise, instantaneu, sistemului central
de managementul informational. Acesta comunica, in cateva secunde,
locul unde trebuie depozitata marfa si care sunt conditiile de
depozitare.
Automatizarea operatiilor de depozitare, care este posibila in
anumite situatii, asigura identificarea si directionarea
marfurilor, chiar in timpul deplasarii lor, pe banda rulanta.
Astfel, echipamentele de citire omnidirectionale preiau datele de
pe etichete, le transmit sistemului central de management
informational, iar acesta actioneaza trapele si sistemele de
directionare ale benzii rulante.
Prin citirea si transmiterea, in acest mod, a datelor, si prin
adaugarea altor informatii, se pot planifica si controla, mult mai
bine, fluxurile marfurilor si toate activitatile aferente
distributiei.
In momentul de fata, in multe domenii de activitate, sunt
standardizate si utilizate, pe scara larga, sisteme de codificare
si etichetare prin care se poate atribui un cod unic unui transport
sau unui produs. Astfel, pot fi mentionate: sistemele UPC/EAN de
codificare a marfurilor, sistemele de codificare a containerelor
SSCC-18, respectiv, sistemul American MH 10.8.
Utilizarea codurilor de bare, si a altor purtatori de
informatie, nu exclude, ci se imbina armonios cu schimbul
electronic de date (EDI) si comunicatiile prin Internet, pe care le
completeaza.
Principiile care stau la baza identificarii marfurilor si
comunicarii datelor, legate de acestea, pot fi utilizate pentru
administrarea informatiilor despre marfuri si circulatia lor in
cadrul lantului de distributie. Accentul se pune pe preluarea
rapida a datelor, fara erori, si intr-o forma in care sa poata fi
transmise si utilizate cu usurinta in cadrul sistemului de
management informational.12.3 Factorii care genereaza deprecierea
marfurilor in timpul depozitariiIn practica curenta, s-a observat
ca, de cele mai multe ori, cauzele generatoare de
litigii, in procesul depozitarii, sunt legate de nerespectarea
conditiilor de pastrare impuse de standarde pentru fiecare
categorie de marfuri in parte.Factorii care actioneaza direct
asupra caracteristicilor de calitate ale marfurilor, in
perioada de depozitare, pot fi grupati in doua grupe mari:
factori externi si factori interni.
12.3.1 Factorii externi se grupeaza, dupa natura lor,
astfel:
factori fizico-chimici: temperatura, umiditatea si compozitia
aerului dinspatiile de pastrare, circulatia aerului, lumina solara
si alte radiatii la care sunt expuse produsele;
factori biologici: microorganismele (bacterii, mucegaiuri),
insecte, rozatoare; factori externi fizico-mecanici (solicitari
mecanice in timpul manipularii, compresiuni produse prin stivuire,
etc.). 12.3.2. Factorii interni, provocatori de modificari
calitative, sunt: structura si compozitia chimica a produselor,
proprietatile fizice generale (starea de agregare, masa volumica,
proprietati termice, electrice), precum si proprietatile chimice
(comportarea fata de medii acide sau bazice, comportarea fata de
agentii corozivi, fata de umiditate, etc.).
Se considera ca, pastrarea marfurilor fara modificari, pana in
momentul desfacerii, este posibila numai prin asigurarea unui regim
optim de pastrare, mai precis, alcatuirea unui microclimat care
reprezinta totalitatea factorilor de mediu impusi de normele
tehnice: temperatura, umiditatea relativa a aerului, viteza de
circulatie a aerului, precum si gradul sau de puritate
(concentratia aerului in particule de praf, gaze toxice si
microorganisme). Factorii cei mai agresivi, generatori de
deteriorari calitative, se dovedesc a fi factorii de mediu din
spatiile de depozitare: temperatura din spatiul de depozitare,
umiditatea relativa a aerului, circulatia aerului, compozitia
chimica a aerului, radiatiile si factorii biologi.
12.3.2.1 Temperatura aerului din depozit poate influenta, atat
calitatea, cat si durata de pastrare a marfurilor, de aceea, ea
trebuie mentinuta in limitele impuse de standarde, pentru fiecare
grupa de produse in parte. Orice fluctuatie de temperatura
influenteaza negativ echilibrul ce trebuie sa existe intre
umiditatea aerului si umiditatea produselor, conducand la umectarea
sau la uscarea acestora. De cele mai multe ori, oscilatiile
temperaturii aerului din depozite (mai ales depozitele
neclimatizate) sunt influentate de oscilatiile temperaturii din
mediul exterior. Pe parcursul unui an, temperatura mediului
exterior variaza de la un anotimp la altul, de la o luna la alta,
de la o zi la alta si, chiar pe parcursul unei zile. Pentru
expertizele in care este necesara reconstituirea temperaturilor
mediului ambiant, pe o anumita perioada de timp, expertul trebuie
sa tina cont de toate aceste variatii de temperatura si de faptul
ca, diferenta dintre cea mai mare si cea mai mica valoare medie a
temperaturii mediului exterior este foarte mare vara si mai mica
iarna. Expertii pot calcula temperatura efectiva a aerului exterior
unui depozit, folosind relatia:
te = tem + cAz,
in care:
te = temperatura efectiva, in 0C;
tem = temperatura medie zilnica, in functie de localitatea si
gradul de asigurare in care este incadrat depozitul: (prin grad de
asigurare se intelege numarul maxim de zile dintr-o perioada
mentionata, de ex., pentru primavara, luna aprilie) in care nu se
depasesc valorile indicate ale temperaturii aerului exterior, in
0C;
c = coeficient de corectie pentru amplitudinea oscilatiei
zilnice a temperaturii aerului exterior (acest coeficient ia
diverse valori de-a lungul a 24 de ore. De ex., la ora 5 are
valoarea -1, iar la ora 15 are valoarea +1);
Az = amplitudinea oscilatiei zilnice de temperatura, in functie
de localitate, in 0C. Pentru depozitele climatizate, situatia este
diferita, deoarece, in anotimpul rece se realizeaza incalzirea
depozitelor la temperatura necesara, iar, in anotimpul calduros, se
realizeaza o ventilatie rationala sau o conditionare partiala a
aerului. Este recomandat sa nu existe diferente de temperatura mai
mari de 1-20C in plus sau in minus (in special la produsele
alimentare depozitate), pentru a se limita degradarile posibile. O
operatiune foarte importanta, in vederea asigurarii unui regim
optim de depozitare o reprezinta ventilarea, prin intermediul
careia, atat temperatura, cat si umiditatea relativa a aerului din
depozit, se mentin la valori constante. Ventilarea se poate realiza
fie prin mijloace naturale (prin deschiderea usilor, ferestrelor
sau prin orificii de aerisire), fie prin mijloace mecanice
(instalatii speciale de ventilatie).12.3.2.2 Umiditatea relativa a
aerului din depozit este un factor important de mentinere a
caracteristicilor calitative ale marfurilor pana in momentul
desfacerii.
Umiditatea relativa a aerului se exprima prin raportul dintre
masa vaporilor de apa, existenti in aer, la un moment dat, si masa
vaporilor in stare saturata dintr-un m3 de aer, in aceleasi
conditii de temperatura.
Umiditatea relativa a aerului se poate defini si prin raportul
dintre presiunea partiala a vaporilor de apa si presiunea vaporilor
saturati la aceeasi temperatura.Se exprima procentual (ex.70%; 80%,
etc.).
Umiditatea relativa trebuie urmarita cu deosebita atentie in
cazul depozitarii produselor horticole, la care se continua
procesul de respiratie si dupa recoltare (legume si fructe
proaspete, cereale). In general, presiunea vaporilor de apa la
nivelul celulelor, este mai mare decat presiunea vaporilor difuzati
in mediul exterior. Acest fapt determina un flux continuu de vapori
din interiorul fructelor sau legumelor spre aerul din exterior
(fluxul este cu atat mai mare, cu cat umiditatea relativa a aerului
din depozit este mai scazuta, iar temperatura mai ridicata). Nu
este indicat sa se mentina o umiditate relativa ridicata in
spatiile de depozitare (95 100%), deoarece, aceasta conduce,
deseori, la umidificarea produselor depozitate si la dezvoltarea
microorganismelor atat pe peretii depozitelor, cat si pe marfuri.
La produsele horticole, daca umiditatea este prea scazuta, iar
temperatura prea ridicata, au loc evaporari masive de apa din
tesuturile produselor si, ca urmare, acestea se vestejesc. In
general, pentru marfurile depozitate, limitele optime ale
umiditatii relative variaza intre 55-95%. In mediul exterior,
umiditatea relativa variaza de-a lungul unei zile, cat si-n
diferite perioade ale anului, fiind influentata, indeosebi, de
temperatura aerului si de presiunea atmosferica.
Pe parcursul unui an, cea mai mare umiditate relativa se
inregistreaza iarna (lunile noiembrie-ianuarie cu valori ale
umiditatii relative de 73-90%), iar cea mai scazuta umiditate
relative se inregistreaza in lunile aprilie-iulie (70-75%). Pe
parcursul unei zile, cele mai mari valori ale umiditatii relative
se inregistreaza odata cu cele mai mici valori ale temperaturii
aerului (in zori sau dimineata). Oscilatiile umiditatii relative,
pe parcursul fiecarei luni a anului, sunt diferite (asimetrice). In
spatiile de depozitare, umiditatea relativa se poate regla cu
ajutorul temperaturii.
In depozitele climatizate, prevazute cu mijloace de incalzire,
aceasta reglare se realizeaza usor, in schimb, la depozitele
neclimatizate reglarea este dificila, deoarece umiditatea relativa
a aerului din interior are tendinta de a urma umiditatea relativa a
aerului din mediul exterior, similar paralelismului de fluctuatii
termice. O importanta deosebita trebuie sa se asigure produselor
higroscopice, prin mentinerea unei umiditati de echilibru (care
reprezinta raportul dintre elasticitatea vaporilor de apa din
mediul ambiant si elasticitatea vaporilor existenti la suprafata
produsului). Umiditatea de echilibru este direct proportionala cu
umiditatea relativa atmosferica si este invers proportionala cu
temperatura.Temperatura la care aerul, prin racire, devine saturat
cu vapori de apa, fara a i se schimba umiditatea absoluta este
denumita temperatura punctului de roua sau de condens. Racirea
aerului saturat, sub punctul de roua, are drept consecinta
umectarea produselor, iar, daca punctul de roua are valori sub 00C,
apa se depune pe produse sub forma de bruma. 12.3.2.3 Circulatia
aerului din spatiile de depozitare se poate realiza in mod natural
(datorita diferentelor de temperatura si de presiune ale aerului,
in diferite locuri ale depozitului) sau in mod artificial (prin
actiuni mecanice).
Circulatia mecanica, a aerului din depozit, se poate exprima
prin coeficientul de circulatie care reprezinta raportul intre
volumul de aer circulat (in m3/h) si volumul incaperii depozitelor;
practic, se exprima prin numarul de recirculari pe parcursul unei
ore. Pentru mentinerea temperaturii din spatiile de depozitare, in
limitele dorite, este necesar un coeficient de circulatie
reprezentat prin 7-8 recirculari/h. O recirculare este considerate
normala daca diferenta dintre temperature aerului introdus si cel
evacuat nu depaseste 20C. Cand umiditatea relativa este mica,
circulatia puternica a aerului poate determina pierderi mari ale
continutului de apa din interiorul produselor. In cazul produselor
ambalate si stivuite prea compact, nu se poate realiza o buna
circulatie a aerului si, deci, temperatura va inregistra cresteri
de valori. In ambele cazuri se pot inregistra deprecieri ale
calitatii marfurilor.
Circulatia aerului, in depozite, indiferent ca este naturala sau
controlata, urmareste:
omogenizarea si egalizarea temperaturii produselor depozitate
si, intr-o anumita masura, a umiditatii relative;
activarea racirii produselor (mai ales, a celor depozitate in
spatii frigorifice);
antrenarea (eliminarea) in afara ambalajelor a compusilor
volatili si a gazelor.
Pentru a se micsora temperatura, intr-un spatiu de depozitare,
circulatia aerului se realizeaza cu viteze mari. Dupa obtinerea
unui regim optim de temperatura este necesara scaderea vitezei de
circulatie a aerului.
12.3.3 Compozitia chimica a aerului este un element important in
prevenirea modificarilor de calitate ale produselor depozitate.
Aerul atmosferic este un amestec de gaze si de particule lichide
sau solide. Componentele cele mai importante sunt: oxigenul,
hidrogenul, argonul, heliul, xenonul (componente fixe), oxidul si
bioxidul de carbon, vapori de apa in diferite proportii (componente
variabile) si dioxid de sulf, amoniac, oxid de azot, metan, vapori
de acizi, particule de praf organic sau mineral si microorganisme
(componente intamplatoare). Aerul atmosferic poate fi considerat
aer uscat (continand toate componentele, mai putin vaporii de apa)
sau aer umed (cand se iau in considerare si vaporii de apa). In
spatiile de depozitare se recomanda pastrarea unei atmosfere
controlate (cu posibilitati de reglare a proportiei dintre oxigen
si dioxid de carbon). In situatiile in care nu se poate mentine o
atmosfera controlata, se recomanda realizarea unei atmosfere
modificate (cazul ambalajelor captusite cu polietilena sau la care
se adauga gheata carbonica). Anumite componente ale aerului, pot
avea, in anumite conditii, efecte favorabile asupra marfurilor
depozitate. Astfel, ozonul provoaca reimprospatarea si
dezinfectarea aerului din depozit, dioxidul de sulf inhiba
dezvoltarea mucegaiurilor, iar, dioxidul de carbon, intr-o anumita
proportie, opreste evolutia microorganismelor.
12.3.4 Radiatiile, in special, cele luminoase, sunt considerate
daunatoare pentru marfurile depozitate, mai ales, atunci cand
actiunea lor este conjugata cu actiunea unor valori de temperatura
si umiditate relativa, nepermise de standardele in vigoare.
Radiatiile luminoase actioneaza nefavorabil asupra marfurilor,
in special, asupra marfurilor alimentare. Se mentioneaza faptul ca,
sub actiunea radiatiilor luminoase, sunt
distruse,partial,vitaminele din grupul B si vitamina C, precum si
alte substante active din produsele alimentare, dar, si din
produsele cosmetice si medicamentoase. La unele produse
nealimentare (cauciuc, piele, materiale plasyice, textile,
sintetice), sub actiunea radiatiilor solare se declanseaza
fenomenul de imbatranire; in plus, la produsele din piele,
grasimile din compozitia acestora isi modifica consistenta si
exudeaza la suprafata produselor, deteriorandu-le, major,
calitatea.12.3.5 Factorii biologici sunt considerati deosebit de
periculosi, deoarece pot provoca degradari ireversibile produselor
depozitate. In conditii favorabile de temperature si umiditate, se
dezvolta rapid microorganismele (drojdii, mucegaiuri), care pot
afecta produsele alimentare, acestea devenind improprii consumului
uman. Astfel, sub actiunea microorganismelor la unele produse
alimentare se produc fermentatiile: alcoolica, acetica, lactica,
butirica, precum si mucegairea si putrefactia. De asemenea pot
aparea procesele de respiratie, incoltire, maturatie si autoliza.
Produsele textile, confectiile din piele, confectiile din lemn,
etc., pot suferi deteriorari importante, datorita mucegaiurilor,
afectandu-se estetica acestor produse prin aspectul dezagreabil si
prin mirosul specific neplacut, dezvoltat de mucegaiuri. Alti
factori biologici, cum sunt insectele xilofage (cariile) pot
distruge produsele lemnoase, iar moliile distrug produsele din
lana, matase, confectiile de blana, etc. Un pericol pentru
integritatea ambalajelor si produselor, cat si pentru igiena lor,
il constituie insectele si rozatoarele. Pentru combaterea
factorilor biologici sunt necesare respectarea unor conditii
stricte de igiena, operatiuni periodice de dezinfectie, dezinsectie
si deratizare, ca si operatiunile de eliminare a mirosurilor prin
ventilare sau prin utilizarea carbunelui absorbant. Este
obligatorie respectarea stricta a conditiilor de vecinatate admisa,
a produselor, in conformitate cu reglementarile in vigoare.
12.4 Metodologia expertizarii marfurilor aflate in litigiu
datorita depozitarii si manipulariiDin momentul fabricarii lor,
pana in momentul achizitionarii de catre consumatori, marfurile
parcurg un circuit tehnic complex, a carui derulare depinde de
sistemul comercial practicat. In timp, acest circuit tehnic poate
dura de la 2-3 ore pana la 2 ani. Pe parcursul acestei perioade,
circulatia marfurilor poate parcurge o serie de etape sau
operatiuni tehnice, cum sunt: transportul, depozitarea, pastrarea,
sortarea, preambalarea, transvazarea, debitarea, portionarea, etc.
Circulatia produselor de consum, se poate desfasura intr-o veriga
sau mai multe, in functie de caracteristicile organizatorice ale
comertului, modul de aprovizionare, particularitatile teritoriale
ale activitatii. In cadrul acestor verigi, operatiunea de
aprovizionare cu marfuri a unitatilor de desfacere, se poate face
din:
Depozitele unitatilor comerciale de desfacere;
Depozitele unitatilor comerciale cu ridicata;
Depozitele unitatilor producatoare.
Schematic, aprovizionarea unitatilor de desfacere se poate
reprezenta astfel:
T reprezinta mijlocul de transportFig. 12.1 Aprovizionarea
unitatiilor de desfacere In expertiza merceologica, cunoasterea
operatiunilor tehnice, specifice fiecarei etape, este deosebit de
importanta, deoarece expertul trebuie sa-si precizeze si sa-si
localizeze investigatiile, in zona probabila in care s-au produs
modificarile calitative ale marfurilor.
Expertiza merceologica, solicitata pentru produsele la care apar
modificari in timpul pastrarii, are in vedere situatiile de
neconcordanta intre calitatea initiala, reala, a produselor
depozitate, si cazurile de modificare a calitatii, inregistrate la
un moment dat, pe parcursul pastrarii la aceleasi produse.
Expertul este solicitat sa stabileasca natura modificarilor,
cauzele care au generat transformarile de calitate, sa stabileasca
marimea prejudiciului si posibilitatile existente de valorificare a
loturilor.
Principalele aspecte, care intervin in expertizarea proceselor
de depozitare, privesc cercetarea relatiilor produs-ambalaj, pe de
o parte, si produs-mediu, pe de alta parte. Se impune verificarea
respectarii regimului de pastrare (temperatura, umiditate
relativa), in functie de caracteristicile merceologice ale
marfurilor, respectarea conditiilor de vecinatate impuse,
verificarea termenului de garantie, amenajarea adecvata a
depozitelor, modul de amplasare si stivuire a marfurilor,
organizarea rampelor de incarcare-descarcare a mijloacelor de
transport, etc. Expertul, care elucideaza cauzele modificarilor
calitative la un lot de marfa, va trebui sa reconstituie traseul
parcurs de lotul respectiv, din momentul receptionarii la
beneficiar (depozitul in cauza), pana in momentul constatarii
deprecierilor si, sa stabileasca parametrii reali ai mediului de
pastrare din depozitul supus verificarii. Daca este necesara
reconstituirea parametrilor de mediu, aceasta presupune masurari
ale parametrilor din depozit, intr-o perioada identica cu cea a
depozitarii, dar, a anului in curs, precum si culegerea de
informatii asupra valorilor exterioare ale parametrilor urmariti,
de la Institutul de Meteorologie, atat pentru perioada
corespunzatoare anului de depozitare, cat si pentru cea a anului in
curs.
Intr-o astfel de situatie, expertul va prelucra datele obtinute
si va calcula anumiti coeficienti de corelatie, urmand sa faca
apoi, reconstituirea propriu-zisa a parametrilor de mediu. El va
compara valorile de mediu prescrise in standarde, sau in alte acte
normative referitoare la marfurile afectate, cu valorile obtinute
in urma reconstituirii.
Dupa examinarea lotului de produse incriminate (in totalitate
sau pe baza de esantion), expertul va trebui sa stabileasca
proportia de produse afectate si, sa descrie tipul si gradul de
deteriorare (partial sau total). In raport se vor face referiri
amanuntite la cauzele care au generat deprecierile calitative,
tinand cont ca, in timpul depozitarii, problemele cele mai des
intalnite sunt cauzate de:- nerespectarea regimului optim de
depozitare (temperatura, umiditate relativa, ventilatie), in
functie de natura loturilor;- modul de ambalare neadecvat, starea
ambalajelor;
- nerespectarea conditiilor de stivuire;
- nerespectarea conditiilor de vecinatate admise;
- nerespectarea regulilor de manipulare, in functie de natura
marfurilor;
- nerespectarea unor conditii stricte de igiena;
- neurmarirea termenului de garantie si a datei durabilitatii
minimale in circuitul desfacerii produselor catre consumator.
Marfurile deteriorate calitativ, in urma unor astfel de
nereguli, vor fi individualizate prin indicarea seriilor de
fabricatie si ambalajelor din care provin.
Beneficiarul loturilor incriminate trebuie sa puna la dispozitia
expertului toate documentele necesare intocmirii raportului de
expertiza: contractul de depozit, anexele la contract, note de
comanda, grafice de livrari, facturi, liste de specificatii, aviz
de expediere, proces verbal sau fisa de receptie, proces verbal de
autoreceptie, proces verbal de custodie, documente de transport,
documente de certificare a calitatii, buletine de analiza,
certificate de stare sanitara si fitosanitara. Expertul va
consulta, de asemenea, standarde sau norme referitoare la calitate
pentru grupa de produse analizate si bibliografia de profil.
Litigiile pot fi generate, in anumite situatii, nu numai de
conditiile existente in depozitele fixe, ci, si de conditiile
prezente in depozitele mobile. Un caz aparte il constituie
magaziile pentru depozitarea marfurilor existente pe navele
comerciale. La solicitarea unei expertize, intr-o astfel de
situatie, expertul trebuie sa verifice daca s-au indeplinit
conditiile specifice obligatorii pentru spatiile de depozitare
existente pe nave, cunoscand ca navele pot parcurge trasee lungi,
iar conditiile climatice, de la punctul de plecare pana la
destinatie, pot fi foarte diferite.
Expertul trebuie sa verifice daca pregatirea magaziilor, pentru
primirea marfurilor pe nava, s-a facut cu respectarea urmatoarelor
conditii obligatorii:
curatarea, ventilarea si uscarea interiorului magaziilor, pentru
a se indeparta mirosurile straine sau eventualele surse de
infestare de la incarcarile anterioare;
deratizarea sau dezinsectia navei, ori numai a magaziilor, in
scopul evitarii
deteriorarii marfurilor de catre rozatoare sau insecte;
folosirea de materiale, de separatie si stivuire (MSS). Acestea
au un rol esential la depozitarea in bune conditii a loturilor,
deoarece pot servi, in raport cu felul marfurilor, urmatoarelor
scopuri:
protejarea fata de apa de condens ce se scurge de pe bordaj,
coaste sau traverse, sau fata de scurgerile altor marfuri
invecinate;
practicarea canalelor si spatiilor necesare circulatiei aerului
pentru ventilare;
fixarea marfurilor stivuite si completarea spatiilor ramase
goale pentru a impiedica deplasarea si avarierea marfurilor;
repartizarea uniforma a greutatii marfurilor, incarcate deasupra
altor marfuri;
separarea marfurilor intre ele in functie de caracteristicile
merceologice;
asigurarea unei bune manipulari la descarcare, facilitand
desprinderea din stiva;
verificarea instalatiilor de ventilatie;
verificarea bunei functionari a pompelor de santina;
verificarea mijloacelor de inchidere/deschidere a
magaziilor;
controlul portilor etanse;
verificarea tubulaturii ce trece prin magaziile de marfa, pentru
asigurarea etanseitatii acesteia si prevenirea deteriorarii
marfii;
verificarea bunei functionari a instalatiilor de stins
incendiul;
verificarea traseelor electrice din magazii pentru prevenirea
declansarii incendiilor.
Multe din litigiile privitoare la marfurile depozitate si
transportate cu ajutorul navelor sunt legate de nerespectarea
conditiilor de pastrare impuse, in functie de caracteristicile
specifice grupelor de marfuri. Pentru unele produse se impun masuri
de asigurare a unei circulatii eficiente a aerului, mentinerea unui
regim constant de temperatura si umiditate, ventilatie ritmica,
etc. De exemplu:
la porumb, ovaz, seminte oleaginoase, trebuie asigurata o
temperatura constanta si o circulatie a aerului eficienta, pentru a
preintampina incoltirea, mucegairea, pierderea in greutate;
lana, iuta, fibrele naturale, precum si canepa proaspata,
trebuie atent stivuite si ventilate pentru a preintampina
autoaprinderea;
carbunii, maresc riscul aprinderii prin emanare de gaze si prin
incingere, iar valoarea lor calorica scade daca nu se respecta
conditiile impuse de depozitare.
Se urmareste, de asemenea, protejarea marfurilor higroscopice,
cum sunt: piperul, ceaiul, cafeaua, cacaoa, pieile uscate, turtele
oleaginoase, etc., care nu se depoziteaza in acelasi spatiu sau in
apropierea unor marfuri cum sunt: pieile proaspete sau sarate,
pestele sarat, melasa (acestea pierd cu usurinta din propria
umiditate, prin evaporare).
Nerespectarea conditiilor de vecinatate impuse, poate genera, de
asemenea, litigii. Marfurile care imprumuta mirosuri straine, cum
sunt: ceaiul, zaharul, orezul, untul, margarina, fructele,
tesaturile, firele de bumbac, nu se depoziteaza in aceleasi spatii
cu marfurile care emana mirosuri puternice, ca: faina de peste,
faina de oase, pieile sarate, mirodeniile, ceapa, usturoiul,
gudronul, terebentina, hidrocarburile, etc.
In practica comerciala maritima exista reguli specifice de
selectionare a loturilor de marfuri, in scopul evitarii amestecarii
acestora. De ex.: se evita incarcarea de ciment peste cherestea;
fosfat sau zahar peste ciment; uleiuri peste cauciucuri; marfuri
sub forma de pulbere peste zahar, seminte, cereale; uleiuri
industriale peste uleiuri comestibile; terebentina, marfuri acide,
piei sarate sau recipienti cu scurgeri peste/sau in apropierea
marfurilor alimentare; negru de fum peste oricare alte marfuri,
etc. Pentru marfurile depozitate pe nave exista numeroase marcaje
utilizate in circuitul international al marfurilor care au rolul de
a proteja marfurile atat din punct de vedere calitativ cat si
cantitativ cu conditia cunoasterii semnificatiei lor (Fig. 12.2).
Modalitatea de efectuare a expertizelor, privind starea calitativa
a marfurilor depozitate si transportate pe navele comerciale, nu
difera mult de alte tipuri de expertize (particularitatile acestor
expertize au fost explicate si la Cap.XII).
In concluzie, expertul chemat sa efectueze expertize pentru
litigii generate de nerespectarea conditiilor de depozitare va
redacta raportul de expertiza luand in calcul investigatiile de
teren, studierea documentelor operative, actele normative care
prescriu calitatea marfurilor incriminate si bibliografia de
profil. Raportul expertului va fi inaintat organului care a
solicitat expertiza.
Fragil (fragile) Marfa astfel etichetat trebuie manipulat cu
grij. Coletele nu vor fi
trte sau lovite i vor fi aezate (i nu aruncate) pe suprafee
plane i solide. Se va
evita supraetajarea excesiv, care ar putea deteriora marfa din
rndurile inferioare.
Nu folosi crlige (use no hooks) Se interzice folosirea crligelor
metalice la
manipularea mrfurilor n saci de iut i, mai ales, de plastic, la
cartoane, bale i
baloturi cu mrfuri scumpe i delicate etc.
Se pstreaz la loc uscat (keep dry) Mrfurile astfel etichetate
vor fi ferite de umiditate.A se feri de cldur (keep away from heat)
Aceste mrfuri nu vor fi stivuite n
locuri cu temperaturi ridicate i nu vor fi supuse timp ndelungat
influenei directe a
razelor solare.Pot necesita controlul temperaturii (may require
temperature control) nsemnul
respectiv se aplic n special pe ambalajul mrfurilor
perisabile.Container cptuit sau punte alturat (line container or
adjacent deck) Mrfurile
astfel ambalate trebuie stivuite separat, deoarece sunt duntoare
altor mrfuri
(prin mirosuri penetrante, scurgeri care pteaz etc).Pericol de
contaminare (posible taint problem) Mrfurile respective pot
produce contaminare sau pot fi contaminate (n special prin
mirosuri penetrante).
Pericol de incendiu (posible fire risk) Etichet care marcheaz
mrfurile
inflamabile, predispuse aprinderii spontane, sau aprinzibile
prin nclzire.Pericol de otrvire (possible poison) Evident este
vorba de substane otrvitoare,
care trebuie stivuite departe de mrfurile alimentare i
delicate.
Pericol de corodare (rust risk) Prin scurgeri, marfa respectiv
produce corodarea
altor mrfuri sau containerului n care este stivuit, distruge
vopseaua etc. Alte asemenea
mrfuri avariaz mrfurile din vecintate prin degajarea de gaze.
Altele (ca de exemplu
sarea) produc oxidarea rapid i intens n condiii de umiditate i n
contact direct cu metalul.Pericol de infestare (possible
infestation problem) Mrfurile n cauz pot conine
insecte. In aceste cazuri spaiile implicate, dup descrcare, vor
fi fumigate. Sunt nsoite
de documente sanitare obinute din ara de origine.Produc praf sau
se pot cerne (may shift or give off dust) Este cazul
nisipurilor,
produselor mcinate, diferite medicamente - prafuri, minereuri,
cereale, semine etc.
Pot produce umezeal (may give of moisture) Mrfurile etichetate
astfel sunt predispuse
scurgerilor, sau conin mult ap, produc umiditate prin evaporare,
transpir, absorb
vaporii de ap etc.
Pot fi mrfuri periculoase (may be dangerous goods) Pentru modul
de stivuire i
condiii de transport, se va consulta i respecta Codul IMO al
mrfurilor periculoase
(IMDG Code).
Pot necesita ventilare (may require ventilating) Funcie de
mediul nconjurtor
i caracteristicile mrfurilor, se pot impune msuri pentru o
ventilare
corespunztoare, n principal constnd din evitarea condensrii,
introducerea n magaziile
de marf de aer uscat, eliminarea umiditii din interior
A nu se rsturna (no overturn)
Unitate producatoare
T
Comert cu ridicata
T
Unitate de desfacere
Fig. 12.2 Marcaje utilizate in circuitul international al
marfurilor si semnificatiile lor
PAGE 15
