Definţia IFRS- urilor

7/23/2019 Definţia IFRS- urilor

http://slidepdf.com/reader/full/defintia-ifrs-urilor 1/15

Definţia IFRS- urilor

Standardele Internaţionale de RaportareFinanciară (IFRS) reprezintă un set de standarde decontabilitate dezvoltate de o organizaţie non-profitindependent

ănumit

ăConsiliul pentru Standarde

Internaţionale de Contabilitate (IASB).

Termenul de”Standardele Internaţionale deRaportare Financiară“ cuprinde:

-IFRS- urile

-IAS- urile

-interpretări emise de Comitetul pentru Interpretăride Raportare Financiară (IFRIC) sau de predecesorulsău, Comitetul Permanent pentru Interpretare



Introducere şi temei juridic

De la 1 ianuarie 2005, societățile cotate pe o piațăreglementată dintr -un stat membru al UE1 trebuie săutilizeze la elaborarea situațiilor lor financiare consolidateIFRS-urile î n conformitate cu dispoziţiile cuprinse înRegulamentul 1606/2002 al Parlamentului European şi aConsiliului. Regulamentul privind prospectele2 și directiva„transparență”3 extind obligația de a publica rapoartefinanciare, pe baza IFRS-urilor sau pe baza standardelor de contabilitate ale anumitor țări terțe echivalente cuIFRS-urile, la emitenții din țări terțe care fac o ofertăpublică de titluri de valoare în UE și la cei ale căror titlurisunt tranzacționate pe o piață reglementată din UE.



Unele state au folosit în mod eficient această opţiune

cum ar fi Italia, unde începând cu anul 2006 societăţilecotate la bursă trebuie să întocmească bilanţul deexerciţiu conform IFRS, sau Danemarca, undeadoptarea IFRS şi pentru bilanţul de exerciţiu a devenit obligatorie de la 1 ianuarie 2009. Câteva state de pe

continentul european, cu toate aceste, au impus companiilor utilizarea IFRS-urilor înainte de aprobareaRegulamentului UE: în Austria, de exemplu, utilizareaIFRS era deja permisă în întocmirea situaţiilor financiareconsolidate din 1988, în Malta din 1995, în Lituania din1997.Toate acestea atestă nevoia dintotdeauna resimţită deEuropa de a adopta un set unic de reguli şi normecomune care să permită armonizarea comunicăriieconomico-financiare cel puţin pe teritoriul european.



Peste tot în lume, în ultimii ani, standardele IFRS au

fost percepute ca un instrument potenţial tot maieficient în garantarea unei funcţionări sănătoase apieţei de capital, asigurând beneficiarilor de situaţiifinanciare anuale informaţiile necesare pentru a lua

deciziile economice cele mai avantajoase şi de aproteja investitorii, printr-o comparabilitate efectivă adatelor furnizate de companii.Prin urmare, unele state au decis să înlocuiască

normele (standardele) naţionale de contabilitate cuIFRS, sau au decis o aliniere a conţinutului acestora,cu cel prevăzut în standardele internaţionale.



IFRS

IFRS obligatorii

U.E.

Norvegia

Peru

Africa de Sud

Hong KongFilipine

Australia

Rusia

Singapore

Noua Zeelanda

Tari

interesate

de IFRS

Coreea

Indonezia

ThailandaIndia

Convergenta

in desfasurare

SUA

Canada

Japonia



AMERICA DE SUD

În America Latină, unele ţări au efectuat oadoptare „parţială” a IFRS: Peru, de exemplu, aadoptat toate standardele emise de IASB din decembrie 2002, în prezent având loc o

adevărată dezvoltare privind modul cumaceastă ţară poate implementa şi schimbastandardele naţionale. În Uruguay, în schimb, trebuie să fie încă

încorporate IFRS-rile emise după luna mai2004, ca şi IFRS 1-7 şi noile IFRIC, chiar dacănu a fost încă permisă aplicarea acestora.



ASIA

Există mai multe state din Asia, state care nu au adoptat IFRS-rile ca un set de standarde de referinţă, însă au trecut la orevizuire a standardelor naţionale de contabilitate, în vederea„alinierii” la IFRS. În Filipine normele contabile locale (denumite „Philippine

Financial Reporting Standards”) sunt perfect armonizate cu IFRSşi se aplică pentru toate societăţile cotate în vederea întocmiriibilanţului de exerciţiu şi bilanţului consolidat. Şi în Hong Kong s-au adoptat standarde armonizate cu IFRS, lasfârşitul unui proces de armonizare ce a durat aproximativ 6 ani. În Malaezia normele contabile locale au fost de asemenea

perfect aliniate la IFRS, fiind redenumite „Standardele deRaportare Financiară” (ERS) şi renumerotate în vederea alinieriila numerotaţia IFRS-urilor.



Noua Zeelandă, de exemplu, a aprobatrecent noi standarde şi a angajat o recenziea standardelor de contabilitate vechi, cu

scopul de a le face echivalente cu IFRS,aplicându-le de la 1 ianuarie 2007.



AUSTRALIA

Un proces de armonizare asemănător a avutloc în Australia, care a adoptat recent AIFRS – „Australian International Financial Reporting

Standards”, dezvoltându-le pe baza conţinutuluiIFRS-urilor, chiar dacă în acest caz nu se poatevorbi de o armonizare totală, deoarece anumite

opţiuni contabile prevăzute în IFRS nu au fostimplementate de către Consiliul Australian(Australian Board).



CANADA

Proiecte de convergenţă au fost lansate şi deCanada, unde a fost lansat un program de cinciani care să permită adoptarea IFRS-rilor în 2011,dar şi în Brazilia, unde un număr mare de filiale

aparţinând companiilor europene, au contribuit lacreşterea interesului pentru normele IFRS.O revizuire a standardelor în statele prezentatemai sus, demonstrează, cu precizie, o voinţăconcretă, manifestată de cea mai mare parte astatelor lumii de a avea un corp de normecontabile comune pentru toţi. Cu toate acestea realizarea unei adevărate „globalizări contabile”este lungă.



În alte ţări, nu numai că nu se poate vorbi de o adoptare aIFRS „tout court”, însă se poate remarca faptul că s-au făcutpaşi importanţi în iniţierea unui proces de convergenţă între

standardele contabile naţionale şi IFRS. Fără îndoială,procesul de convergenţă cel mai important se referă la IFRS şistandardele contabile ale SUA (americane), proces care ainfluenţat (a determinat) necesitatea modificării respectivelor seturi de standarde internaţionale de contabilitate, atât dinpartea IASB cât şi a FASB.

Într-o şedinţă din 21 aprilie 2005, Whiliam Donaldson,preşedintele SEC, şi Charles McGreevy, Comisarul PieţeiInterne a UE au confirmat nu numai sprijinul lor cu privire la

programul de convergenţă în curs dintre IASB şi FASB, dar aexpus şi parcursul (road map) propus de personalul din cadrulSEC, ce are drept scop evidenţierea dintre standardeleinternaţionale privind elaborarea raportărilor financiare IFRS şi

US GAAP.



Însă această convergenţă nu se referă numai la normele IFRS şistandardele contabile americane. IASB şi Accounting Standards Board al Japoniei au lansat un

proiect pentru reducerea diferenţelor dintre IFRS şi standardelecontabile japoneze unde se tratează doar o primă fază a unuiplan mai amplu, care să permite o convergenţă deplină între cele2 seturi de standarde contabile.Prima întâlnire dintre cele 2 organisme, a avut loc în primultrimestru al anului 2005, la Tokyo, unde, echivalenţa dintrestandardele IFRS şi standardele contabile japoneze, a devenit oprioritate pentru Japonia, acest proces de convergenţă, care sepresupune a fi de scurtă durată, având în vedere diferenţele miciexistente între cele două categorii de standarde. Este prevăzut un termen mai lung pentru realizarea convergenţei

dintre IFRS şi standardele contabile chineze, chiar dacă înmartie 2006, ministrul chinez al finanţelor a anunţat adoptarea a38 de noi standarde contabile, care să reducă decalajul faţă destandardele IFRS, şi care au fost aplicate începând cu 1 ianuarie2007 de către societăţile cotate la bursă.



Diversitatea sistemelor contabile în lume esteaşadar, un fapt uşor de constatat. Se poateafirma că evoluţia economică, marcată de internaţionalizarea pieţelor şi de activitateacompaniilor, mai ales creşterea investiţiilor internaţionale directe, va determina din ce în ce

mai mult, ca naţiunile să încerce o apropiere asistemelor lor contabile, apropiere cerută cuinsistenţă de investitorii internaţionali caredoresc să poată compara, după criterii

echivalente, oportunităţile de plasare alecapitalului.



IASB consideră că armonizarea poate progresa dacă se vaconcentra pe situaţiile financiare ale companiilor, de aceea, ceeace se reproşează cel mai des acestui organism este faptul căsuferă de influenţa FASB (Financial Accounting StandardsBoards), organismul răspunzător de armonizarea contabilăamericană. Acesta nu face decât să evidenţieze prepotenţa primei puterieconomice mondiale, care înclină să fie punctul de referinţăpentru pieţele de capital, pentru metodele şi ideile în materie de

management. IASB-ul, urmărind în logica sa crearea uneidoctrine internaţionale şi inspirându-se din primele lucrări aleFASB pentru un proiect de cadru teoretic contabil, a publicat în1989 „un cadru pentru pregătirea şi prezentarea situaţiilor financiare”.Creşterea transparenţei informaţiilor din situaţiile financiare

împreună cu o mai bună claritate a strategiilor economiceconduc la o îmbunătăţire a credibilităţii companiilor şi valoriieconomice a acesteia; de fapt un bilanţ conform IFRS poate îmbunătăţi în mod semnificativ imaginea entităţii pe piaţă.



CONCLUZIE

Viitorul armonizării internaţionale acontabilităţii se va desfăşura într -un raportde forţe între organizaţiile profesionale,organizaţiile politice internaţionale, marilefirme multinaţionale şi statele naţiunilor puternic dezvoltate.

Documents

Definţia IFRS- urilor