Pagină 1 din 13

CURTEA DE APEL TIMIŞOARA

DECIZII RELEVANTE

SECŢIA PENALĂ

Trimestrul al IV-lea 2016

Selecţia şi prelucrarea speţelor a fost realizată de:

Vicepreşedintele Curţii de Apel Timişoara

Judecător Conf. univ. dr. Marian BRATIŞ

Grefier-documentarist Floare NYIREDI

Pagină 2 din 13

Cuprins §. Drept penal. Partea generală ................................................................................................................ 3

1. Aplicarea legii penale în timp, în ipoteza săvârşirii a două sau mai multe infracţiuni în

concurs, recidivă sau pluralitate intermediară, asupra fiecărei infracţiuni şi, în final, asupra

pluralităţii de infracţiuni .............................................................................................................. 3

§. Infracţiuni prevăzute în legi speciale ................................................................................................... 9

2. Pluralitate de infracţiuni compusă din infracţiunea de deţinere de droguri de risc şi

infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc. Nelegalitatea reţinerii pluralităţii de

infracţiuni. Schimbarea încadrării juridice într-o singură infracţiune. Nereţinerea cauzei

speciale de reducere a limitelor de pedeapsă, pe temeiul renunţării la urmărirea penală

pentru fapta ce face obiect al cauzei de reducere a pedepsei. Nelegalitate. Reţinerea

condiţiei privind începerea urmăririi penale şi a incidenţei cauzei de reducere a pedepsei ... 9

Pagină 3 din 13

§. Drept penal. Partea generală

1. Aplicarea legii penale în timp, în ipoteza săvârşirii a două sau mai multe

infracţiuni în concurs, recidivă sau pluralitate intermediară, asupra fiecărei infracţiuni

şi, în final, asupra pluralităţii de infracţiuni

Legea nr. 286/2009 privind Codul penal: art. 5

Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pluralităţii de infracţiuni – concurs,

recidivă, pluralitate intermediară – se realizează în mod global dacă pluralitatea de

infracţiuni a luat naştere sub imperiul unei legi şi se va soluţiona sub imperiul altei legi,

însă, ori de câte ori pluralitatea de infracţiuni a luat naştere sub imperiul legii noi, se aplică

legea nouă. Cu alte cuvinte, în cazul unui concurs de infracţiuni, în care o infracţiune s-a

comis sub imperiul legii vechi, iar a doua infracţiune s-a săvârşit sub imperiul legii noi,

pentru prima infracţiune se va aplica legea penală mai favorabilă (care poate fi legea veche

sau legea nouă), iar pentru cea de a doua infracţiune se va aplica legea penală nouă

(operând principiul activităţii legii penale) care era în vigoare la data comiterii acesteia, iar

pentru sancţionarea concursului care a luat naştere sub legea nouă se va aplica tot legea

nouă, deoarece pluralitatea de infracţiuni s-a realizat sub imperiul noii legi.

Soluţia astfel arătată, este consacrată prin dispoziţiile art. 10 din Legea nr.

186/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, care au în

vedere un spectru mai larg al pluralităţii de infracţiuni. Astfel, potrivit dispoziţiei tranzitorii

prevăzute de art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009

privind Codul penal, „tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni se aplică potrivit

legii noi atunci când cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă

sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracţiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii

vechi, mai favorabile”. Aceste dispoziţii tranzitorii oferă soluţii de aplicare a legii penale

pentru toate formele pluralităţii de infracţiuni (concurs, recidivă, pluralitate intermediară),

dacă cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă.

În aceste cazuri dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii

nr. 286/2009 privind codul penal, pentru infracţiunile săvârşite sub legea veche se vor stabili

pedepse potrivit legii penale mai favorabile (legea veche sau legea nouă), iar pentru

infracţiunea ori infracţiunile din structura pluralităţii săvârşite sub legea nouă se aplică

legea nouă, tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni fiind dat tot de legea nouă.

(Secţia penală, Decizia penală nr. 1344A din 3 noiembrie 2016 , rezumată de

judecător conf. univ. dr. Marian Bratiş)

Prin sentinţa penală nr. 283/PI/13.07.2016 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar

nr. x/30/2016, în baza art. 386 C. pr. pen., s-a respins cererea de schimbare a încadrării

juridice a faptelor din rechizitoriu din: art. 249 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.;

Pagină 4 din 13

art. 250 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C.p; art. 29 lit. b) din Legea nr.

656/2002 rep., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.; art. 48 C. pen., raportat la art.320 alin. (1)

C. pen.; art. 323 teza I C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., în: art. 49 din Legea

nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.; art. 27 din Legea

nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.; art. 23 lit. b) din

Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.; art. 26 C. pen., raportat la art. 288

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.; art. 291 teza I C. pen., cu aplicarea art. 5

alin. (1) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., totul cu aplicarea art. 33

lit. a) C. pen., art. 5 C. pen.

În baza art. 386 C. pen., s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a

faptelor din rechizitoriu din: art. 249 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.; art. 250 alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.; art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 rep., cu

aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.; art. 48 C. pen., raportat la art. 320 alin. (1) C. pen.; art.323

teza I C. pen., totul cu aplicarea art.38 alin. (1) C. pen., în: art.249 C. pen., cu aplicarea

art.35 alin. (1) C. pen.; art. 250 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.; art. 29

lit. b) din Legea nr. 656/2002, republicată, art. 48 C. pen., raportat la art. 320 alin. (1) C. pen.;

art. 323 teza I C. pen., fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38

alin. (1) C. pen.

S-a respins cererea inculpatului de aplicare a dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. pr.

pen., referitoare la infracţiunile de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale şi uz de

fals.

1. În baza art. 249 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 C. pen., s-a

dispus condamnarea inculpatului A..., la o pedeapsă de: 3 ani închisoare pentru săvârşirea

infracţiunii de fraudă informatică.

În baza art. 250 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 C. pen.,

acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de: 3 ani închisoare pentru săvârşirea

infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos.

În baza art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002, art.41 C. pen., acelaşi inculpat a fost

condamnat la o pedeapsă de: 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani.

În baza art. 48 C. pen., raportat la art. 320 alin. (1) C. pen., art.41 C. pen., acelaşi

inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de: 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de

complicitate la fals material în înscrisuri oficiale.

În baza art. 323 teza I C. pen., art. 41 C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la o

pedeapsă de: 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art.39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat

inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul

obligatoriu, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 3 luni închisoare.

În baza art.15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, raportat la art. 83 C. pen. 1969, cu

aplicarea art. 43 alin. (2) C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei

de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere fără permis, prevăzută de art.

86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, la care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală

nr. 123/27.04.2012, dosar nr. x/295/2012 al Judecătoriei Sânnicolau Mare, definitivă prin

nerecurare la 12.05.2012 ( termen de încercare 4 ani ).

Pagină 5 din 13

S-a dispus executarea pedepsei de 2 ani închisoare, alăturat de pedeapsa rezultantă

aplicata inculpatului în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa totală de:

7 ani şi 3 luni închisoare, în regim de detenţie.

[…]

Coroborând întreg probatoriul administrat în cauză în faza de urmărire penală,

instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Începând cu anul 2010, inculpatul A... a inițiat activitatea de obținere de bani în mod

fraudulos, prin retrageri neautorizate de sume de bani din conturile unor persoane fizice străine,

activitate derulată până la data de 10 octombrie 2014. Pentru a intra în posesia banilor, inculpatul

A... a folosit un circuit de spălare a banilor în vederea disimulării adevăratei naturi a provenienței

banilor. Astfel, a început să facă rezervări online pentru cumpărarea de bilete de avion emise de

partea civilă şi alte companii specializate în transportul aerian. Pentru plata biletelor aferente

rezervărilor a menționat diferite conturi bancare aparţinând unor persoane fizice străine, ale căror

date le deținea în mod ilegal, conturi care urmau să fie debitate cu sumele reprezentând prețul

biletelor. Inculpatul A... cumpăra online, pentru diferite persoane, bilete de la companiile de

transport aerian, plătind online, prin utilizarea unui calculator, ascunzându-şi, astfel, identitatea

prin exploatarea unor posibilități de natură tehnică (folosirea unor servere proxi pentru

ascunderea IP-ului și, implicit, a locației de unde se realiza rezervarea și ordonarea plății,

conectarea la internet prin intermediul rețelelor wireless puse la dispoziție de diferiți agenți

economici sau utilizarea unor aplicații/programe care generează IP-uri din diferite state, în

funcție de solicitarea clientului). În concret, inculpatul A... rezerva bilete de avion online, iar

pentru plata efectivă a biletelor pentru care făcea rezervarea utiliza neautorizat datele de

identificare ale unor carduri bancare emise de instituții financiare din străinătate. Pentru

retragerea banilor nu avea nevoie decât de datele de card, fără codul PIN, date pe care le-a şi

obţinut relativ uşor, respectiv prin cumpărarea de pe internet. Pentru a închide circuitul de

spălare al banilor sustrași din conturile bancare ale unor cetățeni străini în condițiile mai sus

descrise și pentru a intra în posesia faptică a banilor, inculpatul A... a ales inițial modalitatea de a

încasa de la beneficiarii biletelor, cash sau prin contul său bancar, sumele de bani reprezentând

prețul biletelor de avion vândute acestora. Ulterior, inculpatul a apelat la ajutorul martorilor B...

și C..., prin intermediul cărora a reușit să intre în posesia banilor, reprezentând contravaloarea

biletelor de avion astfel procurate. La începutul activității infracționale – ianuarie 2010,

inculpatul A... a lansat în D…, în mediile frecventate, ideea că poate obține bilete de avion la

prețuri mai mici decât cele afișate în mod oficial de E…, primii clienți fiind din D…. Ulterior ,

ideea a fost propagată de beneficiari și astfel s-a ajuns la un număr mare de persoane, din mai

multe orașe și zone ale țării, care au apelat la inculpatul A... , pentru a călători cu avionul. Prețul

biletelor era încasat de la beneficiari personal de inculpatul A... . Spre sfârșitul anului 2011,

inculpatul A... a fost dat în urmărire generală, având de executat o pedeapsă cu închisoarea de

doi ani de zile pentru comiterea unor infracţiuni rutiere. În aceste condiții, nu s-a mai putut

prezenta personal pentru încasarea banilor, astfel că de acest lucru s-a ocupat pentru el martorul

B… . Pentru a intra în posesia banilor, fără a se expune pericolului de a fi prins, inculpatul A... a

început să utilizeze atât contul său personal deschis la data de 10.04.2011 la banca […], cât și

contul inculpatei C... […] deschis la data de 25.09.2012 la banca – aceasta manifestându-și

acordul ca inculpatul să-i folosească contul, sens în care i-a remis atât cardul bancar, cât și codul

Pagină 6 din 13

PIN aferent. Aceste două conturi au fost utilizate de inculpatul A... pentru a colecta banii

obţinuţi din vânzarea biletelor online : fie beneficiarii virau direct contravaloarea biletelor, fie

martorii – intermediari B... și C... depuneau sumele de bani încasate direct, cash de la beneficiari.

Inculpatul A... a utilizat banii astfel obţinuţi ( prin retrageri de numerar de la bancomat, ori prin

plata cu cardul la comercianţi), pentru a se întreține sau pentru a juca pa poker, acesta neavând

nicio activitate legală aducătoare de venituri, dovedită.

[…]

În ceea ce priveşte legea aplicabilă inculpatului, raportat la data epuizării

infracţiunilor-10.10.2014, instanţa de fond a reţinut că aceasta este situată după intrarea în

vigoare a noului Cod penal, 01.02.2014, fiind aplicabilă în exclusivitate legea nouă, motiv

pentru care s-a dispus înlăturarea dispoziţiilor art. 5 C. pen., menţionată în rechizitoriu. Este

adevărat că infracţiunea de fals este săvârşită în 2013, însă, potrivit art. 10 din Legea nr.

187/2012, tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni se aplică potrivit legii noi,

atunci când cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea

nouă. Prin aplicarea dispoziţiilor art. 386 C. pr. pen., instanţa de fond a reţinut dispoziţiile art.

35 alin. (1) C. pen., respectiv forma continuată a infracţiunilor de fraudă informatică şi

efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, întrucât, în baza aceleiaşi rezoluţii

infracţionale, inculpatul a efectuat în mod repetat rezervări online, iar pentru plata biletelor a

introdus date informatice deţinute ilegal, fără consimţământul titularilor, efectuând repetat

transfer de fonduri din conturile unor persoane fizice străine, pentru plata biletelor emise de

E… .

Prin aplicare aceloraşi dispoziţii legale, s-a reţinut în sarcina inculpatului şi starea de

recidivă prevăzută de art. 41 alin. (1) C. pen., omisă în rechizitoriu, raportat la împrejurarea că

activitatea infracțională a inculpatului s-a desfășurat înăuntrul termenului de încercare de care

inculpatul a beneficiat în ceea ce privește condamnarea de 2 ani închisoare pentru săvârşirea

infracţiunii de conducere fără permis, prev. de art. 86 alin. (1) O.U.G. nr. 195/2002, la care a

fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr. 123/27.04.2012, dos.114/295/2012 al

Judecătoriei Sânnicolau Mare, definitivă prin nerecurare la 12.05.2012 ( termen de încercare 4

ani ), iar prezentele fapte au fost epuizate în 10.10.2014.

[…]

Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate din prisma motivelor de

apel precum şi din oficiu potrivit art. 417 alin. (2) C. pr. pen., instanţa de apel apreciază că

hotărârea penală atacată este legală şi temeinică în deplină concordanţă cu starea de fapt şi

ansamblul probator administrat în cauză.

[…]

În ceea ce priveşte greșita aplicare a legii penale mai favorabile, în sensul că

activitatea ilicită a inculpatului în ceea ce priveşte zborurile cuprinse în tabelul depus de E…

s-au epuizat în anul 2013, sens în care, faptele fiind săvârşite sub imperiul Codului penal

anterior, se impunea aplicarea acestei reglementări. Instanţa de apel apreciază eronată

susţinerea inculpatului, întrucât activitatea ilicită acestuia s-a derulat şi în cursul anului 2014,

epuizarea infracțiunii având loc la momentul reținerii sale, respectiv 10.10.2014, până la acea

dată inculpatul având preocupări în ceea ce priveşte racolarea potenţialilor clienţi şi punerea la

dispoziţia acestora a biletelor de avion achiziţionate prin folosirea în mod fraudulos a datelor

Pagină 7 din 13

de cont deţinute de alte persoane. Prin urmare, faptele fiind săvârşite după intrarea în vigoare

a noului cod penal, aspecte care rezultă şi din procesele verbale de redare a convorbirilor

telefonice, în mod corect instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului în temeiul

reglementării în vigoare, fiind în prezenţa unei infracţiuni continuate, activitatea ilicită

prelungită în timp fiind circumscrisă laturii obiective a infracţiunilor de fraudă informatică,

efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos şi spălare de bani.

Încadrarea juridică dată faptelor de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale

şi uz de fals este temeinică şi legală, în noul Cod penal menţinându-se incriminarea acesteia

după cum urmează: art. 320 C. pen. actual – infracţiunea de „ fals material în înscrisuri

oficiale” presupune „ falsificarea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a

subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecinţe juridice” şi art.

323 C. penal - „uzul de fals” presupune „ folosirea unui înscris oficial cunoscând că este fals,

în vederea producerii de consecinţe juridice.” Singura distincţie între cele două reglementări o

constituie împrejurarea că pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale noua

reglementare prevede un minim al pedepsei mai mare, de 6 luni, spre deosebire de

reglementarea anterioară în care minimul era de 3 luni, ceea ce ar putea conduce la ideea că

noua lege ar fi mai favorabile. Cu toate acestea, instanţa de apel constată că raportat la

împrejurările cauzei, la situaţia concretă a inculpatului această diferenţiere nu are relevanţă în

speţă întrucât apelantul nu se află la primul conflict cu legea penală, clemenţa din partea

organelor judiciare nu a condus la reeducarea acestuia, la prevenirea comiterii unor fapte

penale şi la formarea unei conduite conforme respectării valorilor sociale apărate de lege, iar

tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni urmează a fi aplicat în conformitate cu

noile dispoziţii penale.

[…]

S-a susţinut de către apărare că faptele fiind comise sub imperiul codului penal

anterior, în mod obligatoriu tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni era dat de

prevederile art. 33 şi 34 din Codul penal anterior. Au fost prezentate mai sus considerentele

pentru care pentru cele 3 infracţiuni prevăzute de art. 249, art.250 din Codul penal şi art. 29

lit. b) din Legea nr. 656/2002 s-a constatat că activitatea infracţională a continuat şi după data

de 1.02.2014 când a intrat în vigoare noul Cod penal. Astfel că fiind în prezenţa unei activităţi

continuate, este incidentă actuala reglementare, fiind corect prin urmare raţionamentul

instanţei de fond în ceea ce priveşte prelungirea activităţii pe perioada de timp după intrarea

în vigoare a noului cod.

În ceea ce priveşte tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni, instanţa de

apel apreciază incidente dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 şi decizia nr. 7 din

2.03.2016 a completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie

şi Justiţie publicată în Monitorul Oficial al României nr.251 din 5.04.2016. Astfel, aplicarea

legii penale mai favorabile este reglementată prin dispoziţiile art. 5 alin. (1) C. pen., potrivit

cu care „în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au

intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”. Aplicarea legii

penale mai favorabile în cazul pluralităţii de infracţiuni – concurs, recidivă, pluralitate

intermediară – se realizează în mod global dacă pluralitatea de infracţiuni a luat naştere sub

imperiul unei legi şi se va soluţiona sub imperiul altei legi, însă, ori de câte ori pluralitatea de

Pagină 8 din 13

infracţiuni a luat naştere sub imperiul legii noi, se aplică legea nouă. Cu alte cuvinte, în cazul

unui concurs de infracţiuni, în care o infracţiune s-a comis sub imperiul legii vechi, iar a doua

infracţiune s-a săvârşit sub imperiul legii noi, pentru prima infracţiune se va aplica legea

penală mai favorabilă (care poate fi legea veche sau legea nouă), iar pentru cea de a doua

infracţiune se va aplica legea penală nouă (operând principiul activităţii legii penale) care era

în vigoare la data comiterii acesteia, iar pentru sancţionarea concursului care a luat naştere

sub legea nouă se va aplica tot legea nouă, deoarece pluralitatea de infracţiuni s-a realizat sub

imperiul noii legi.

Prin urmare, pentru faptele săvârşite după data de 1 februarie 2014, dispoziţiile art. 5

C. pen., respectiv Decizia Curţii Constituţionale nr. 265/6 mai 2014, nu pot fi extinse în

condiţiile în care de la comiterea infracţiunii şi până la judecarea definitivă nu s-au succedat

mai multe legi care ar obliga la aplicarea legii penale mai favorabile.

Soluţia astfel arătată, este consacrată prin dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 186/2012

pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, care au în vedere un

spectru mai larg al pluralităţii de infracţiuni. Astfel, potrivit dispoziţiei tranzitorii prevăzute de

art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul

penal, „tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni se aplică potrivit legii noi atunci

când cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă,

chiar dacă pentru celelalte infracţiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai

favorabile”. Aceste dispoziţii tranzitorii oferă soluţii de aplicare a legii penale pentru toate

formele pluralităţii de infracţiuni (concurs, recidivă, pluralitate intermediară), dacă cel puţin

una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă. În aceste cazuri

dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009

privind codul penal, pentru infracţiunile săvârşite sub legea veche se vor stabili pedepse

potrivit legii penale mai favorabile (legea veche sau legea nouă), iar pentru infracţiunea ori

infracţiunile din structura pluralităţii săvârşite sub legea nouă se aplică legea nouă,

tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni fiind dat tot de legea nouă.

S-a solicitat de către apărătorul inculpatului a se constata că instanţa de fond a

revocat în mod greşit o suspendare condiționată a executării unei pedepse de 2 ani închisoare,

deşi inculpatul a executat integral acea pedeapsă. Instanța de apel reţine că aşa cum rezultă

din copia cazierului judiciar al inculpatului – fila 66 vol. X dosar UP, acesta a fost condamnat

la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 86 alin. (1) din

O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic art. 37 lit. b) C. pen. anterior, condamnare dispusă prin sentinţa

penală nr. 379/12.10.2010 pronunţată de Judecătoria Lugoj în dosar nr. x/2009, emiţându-se

în acest sens mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 713/2011. Ulterior, prin sentinţa

penală nr. 123/27.04.2012 pronunţată de Judecătoria Sânnicolau Mare în dosar nr. x/2012,

acelaşi inculpat apelant a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea

infracţiunii prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, dispunându-se suspendarea

condiţionată a executării pedepsei şi stabilindu-se termen de încercare de 4 ani pe seama

inculpatului. Prin urmare, în momentul săvârşirii activităţii infracționale din prezentul dosar,

inculpatul se afla in termenul de încercare al suspendării condiționate dispusă în cauză, astfel

că în mod corect instanţa de fond a dispus revocarea suspendării.

Pagină 9 din 13

Astfel, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen. se va respinge ca nefondat apelul

declarat de inculpatul A... împotriva sentinţei penale nr. 283/13.07.2016 pronunţată de

Tribunalul Timiş.

[…]

§. Infracţiuni prevăzute în legi speciale

2. Pluralitate de infracţiuni compusă din infracţiunea de deţinere de droguri de

risc şi infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc. Nelegalitatea reţinerii

pluralităţii de infracţiuni. Schimbarea încadrării juridice într-o singură infracţiune.

Nereţinerea cauzei speciale de reducere a limitelor de pedeapsă, pe temeiul renunţării la

urmărirea penală pentru fapta ce face obiect al cauzei de reducere a pedepsei.

Nelegalitate. Reţinerea condiţiei privind începerea urmăririi penale şi a incidenţei cauzei

de reducere a pedepsei

Legea nr. 143/2000: art. 4 alin. (1) şi (2), art. 15

Legea nr. 286/2009 privind Codul penal: art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5)

Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală: art. 386

Sub aspectul încadrării juridice, cu referire la infracţiunea incriminată de art. 4

din Legea nr. 143/2000, se observă că în speţă, în aceeaşi împrejurare, inculpatul a

deţinut atât droguri de risc [care atrag încadrarea juridică de bază – incriminată de

alineatul (1)] cât şi droguri de mare risc [care implică extinderea încadrării şi la forma

agravată – prevăzută de alineatul (2)]. Prin urmare, nu ne aflăm în faţa unui concurs de

infracţiuni sau a unei infracţiuni continuate, ci a unei infracţiuni simple – care este

prevăzută de art. 4 alineatele (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

În condiţiile în care inculpatul, în faza de urmărire penală, a formulat un denunţ

şi a colaborat cu organele de urmărire penală, participând chiar la două cumpărări

autorizate de droguri de risc, activităţi în urma cărora s-a dispus începerea urmăririi

penale in rem şi in personam, ulterior administrării probelor fiind dispusă soluţia de

renunţare la urmărirea penală, inculpatul beneficiază de cauzele de reducere ale limitelor

de pedeapsă prevăzute de art. 15 din Legea nr. 143/2000 [pentru infracţiunea prevăzută

de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000] şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 [în cazul

infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) Cod penal], fiind evident că acesta a denunţat şi

facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane implicate în

comiterea de infracţiuni legate de droguri.

Potrivit jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei – Secţia penală (Decizia

nr. 158/A/13.04.2016 – disponibilă pe pagina de internet a instanţei) „aplicabilitatea

dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 nu este condiţionată de emiterea

Pagină 10 din 13

rechizitoriului de către procuror, fiind suficient ca denunţul să conducă la începerea

urmăririi penale”.

Decizia penală invocată de parchet în susţinerea tezei contrare, respectiv Decizia

penală nr. 3789/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei – Secţia penală (disponibilă pe

pagina de internet a instanţei), nu contrazice decizia menţionată în paragraful anterior –

dimpotrivă în partea de sinteză a deciziei se precizează în mod explicit că dispoziţiile art.

16 (actualul art. 15) din Legea nr. 143/2000 nu sunt aplicabile inculpatului denunţător

dacă s-a dispus neînceperea urmăririi penale a persoanei împotriva căreia s-a formulat

denunţul. Per a contrario, dacă s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de persoana

împotriva căreia s-a formulat denunţul, inculpatul denunţător beneficiază de dispoziţiile

art. 15 din Legea nr. 143/2000.

(Secţia penală, Decizia penală nr. 1319/A din 28 octombrie 2016 , rezumată de

judecător conf. univ. dr. Marian Bratiş)

Prin sentința penală nr. nr. 234 din data de 7 iulie 2016 pronunțată de Tribunalul

Arad în dosarul x/108/2015, în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi

republicată cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) Cod penal a fost condamnat

inculpatul A..., la 6(şase) luni închisoare pentru infracţiunea de deţinere de droguri de risc

pentru consum propriu.

În baza art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificată şi republicată cu aplicarea

art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) Cod penal a fost condamnat acelaşi inculpat – A..., la

1(an) închisoare pentru infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc pentru consum

propriu.

În baza art. 336 alin. (2) Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5)

Cod penal a fost condamnat acelaşi inculpat – A..., la 1(un) an şi 6 (şase) luni închisoare

pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană

aflată sub influenţa unor substanţe psihoactive.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate

inculpatului A... fiind aplică acestuia pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare la

care s-a adăugat sporul de 6 luni închisoare urmând ca inculpatul A... să execute pedeapsa

rezultantă de 2 (doi) ani închisoare, în regim de detenţie.

[…]

Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză atât în faza de

urmărire penală şi în faţa primei instanţe, prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:

În data de 4 septembrie 2014, în jurul orei 18,00, inculpatul a condus pe str. […]

din oraşul […], autoturismul marca […], fiind oprit în trafic de către organele de poliţie.

În momentul solicitării documentelor, inculpatul a devenit recalcitrant şi s-a

manifestat violent, astfel că s-a procedat la imobilizarea acestuia şi la controlul corporal

respectiv al mijlocului de transport. În aceste condiţii, în buzunarul din partea stângă al

pantalonilor inculpatului s-a găsit o cutiuţă din material plastic galbenă, în care se afla o

substanţă vegetală de culoare verde olive, cu miros înţepător, iar în portiera stânga faţă a

autoturismului s-a identificat învelită într-o bucată de hârtie, o substanţă pulverulentă de

Pagină 11 din 13

culoare albă. Inculpatul a declarat că aceste substanţe îi aparţin şi sunt destinate

consumului propriu.

Întrucât inculpatul era incoerent în exprimare, prezenta un comportament anormal,

violent, existând suspiciunea că se află sub influenţa substanţelor halucinogene, cu acordul

său a fost transportat la Spitalul Judeţean [….], în vederea recoltării de probe biologice.

Din buletinul de analiză toxicologică nr. 120/T/V/19.09.2014 al Laboratorului de

Toxicologie din cadrul IML Timişoara a reieşit în urma verificării probei de urină ridicată

de la inculpat, rezultatul acesteia pozitiv pentru amfetamină, metamfetamină, ecstasy

(MDMA) şi marijuana (THC, cannabis) iar aceste substanţe se încadrează în categoria

celor psihoactive, în accepţiunea art. 336 alin. (2) Cod penal şi art. 1 şi 2 lit. e) din Legea

nr. 194/2011 modificată şi republicată.

Prin raportul de constatare tehnico - ştiinţifică nr. 2488866/2.10.2014 al

Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor Bucureşti s-a concluzionat că

probele înaintate în cauză privind pe inculpatul A... sunt constituite din 0,17 grame

substanţă crem care conţine amfetamine şi cafeină şi din 0,77 grame cannabis, produse care

fac parte din tabelele anexă nr. II şi respectiv III din Legea nr. 143/2000 modificată şi

republicată şi au fost consumate în procesul analizelor de laborator.

Referitor la încadrarea juridică, prima instanţă a reţinut că faptele inculpatului A...

astfel cum au fost descrise mai sus au constituit infracţiunile de deţinere de droguri de risc

pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi

republicată, deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu prevăzută de art. 4

alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată şi republicată şi conducere pe drumurile

publice a unui vehicul de către o persoană aflată sub influenţa unor substanţe psihoactive

prevăzută de art. 336 alin. (2) Cod penal.

[…]

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termenul legal, inculpatul, acesta

solicitând reducerea pedepsei şi stabilirea unei forme de executare neprivativă de libertate.

Apelul este fondat, în parte, pentru considerentele care vor fi expuse în

continuare:

Inculpatul este acuzat că în data de 04.09.2014 a deţinut asupra sa droguri de risc

(0,77 grame cannabis) şi de mare risc (0,17 grame amfetamină) pentru consumul propriu,

precum şi că a condus pe drumurile publice un autoturism, aflându-se sub influenţa

substanţelor psihoactive (amfetamină, metamfetamină, ecstasy – MDMA, marijuana THC,

cannabis), fapte încadrate de parchet într-un concurs de 3 infracţiuni, prevăzute de art. 4

alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 336 alin. (2)

Cod penal.

[…]

Această apărare este contrazisă chiar de către inculpat, care, în declaraţia olografă

dată în data de 04.09.2014 (f. 11 dup) – în ziua prinderii sale - , precizează în mod explicit

că în momentul în care poliţiştii au procedat la verificarea interiorului maşinii, „a încercat”

să înghită conţinutul unui pachet depozitat în portiera din stânga, însă nu a reuşit, fiind

imediat imobilizat de către poliţişti. În plus, în declaraţia olografă din data de 10.02.2015

(f. 64 dup) şi în declaraţiile de suspect (f. 66 dup) şi de inculpat (f. 70 dup), ambele date în

Pagină 12 din 13

prezenţa avocatului, acesta a recunoscut inclusiv conducerea autovehiculului sub influenţa

substanţelor psihoactive. În acest context, Curtea apreciază apărarea inculpatului ca fiind

nereală.

Sub aspectul încadrării juridice, cu referire la infracţiunea incriminată de art. 4 din

Legea nr. 143/2000, se observă că în speţă, în aceeaşi împrejurare, inculpatul a deţinut atât

droguri de risc [care atrag încadrarea juridică de bază – incriminată de alineatul (1)] cât şi

droguri de mare risc [care implică extinderea încadrării şi la forma agravată – prevăzută de

alineatul (2)]. Prin urmare, nu ne aflăm în faţa unui concurs de infracţiuni sau a unei

infracţiuni continuate, ci a unei infracţiuni simple – care este prevăzută de art. 4 alineatele

(1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

În condiţiile în care inculpatul, în faza de urmărire penală, a formulat un denunţ şi

a colaborat cu organele de urmărire penală, participând chiar la două cumpărări autorizate

de droguri de risc, activităţi în urma cărora s-a dispus începerea urmăririi penale in rem şi

in personam, ulterior administrării probelor fiind dispusă soluţia de renunţare la urmărirea

penală (f. 44 dosar fond), inculpatul beneficiază de cauzele de reducere ale limitelor de

pedeapsă prevăzute de art. 15 din Legea nr. 143/2000 [pentru infracţiunea prevăzută de art.

4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000] şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 [în cazul

infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) Cod penal], fiind evident că acesta a denunţat şi

facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane implicate în

comiterea de infracţiuni legate de droguri.

Potrivit jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei – Secţia penală (Decizia

nr. 158/A/13.04.2016 – disponibilă pe pagina de internet a instanţei) „aplicabilitatea

dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 nu este condiţionată de emiterea rechizitoriului

de către procuror, fiind suficient ca denunţul să conducă la începerea urmăririi penale”.

Decizia penală invocată de parchet în susţinerea tezei contrare, respectiv Decizia

penală nr. 3789/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei – Secţia penală (disponibilă pe

pagina de internet a instanţei), nu contrazice decizia menţionată în paragraful anterior –

dimpotrivă în partea de sinteză a deciziei se precizează în mod explicit că dispoziţiile art.

16 [actualul art. 15] din Legea nr. 143/2000 nu sunt aplicabile inculpatului denunţător dacă

s-a dispus neînceperea urmăririi penale a persoanei împotriva căreia s-a formulat denunţul.

Per a contrario, dacă s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de persoana împotriva

căreia s-a formulat denunţul, inculpatul denunţător beneficiază de dispoziţiile art. 15 din

Legea nr. 143/2000.

Or, în speţă, nu numai că s-a început urmărirea penală faţă de persoana denunţată

de inculpat; mai mult, inculpatul a participat activ la administrarea probatoriului, fiind

autorizat să cumpere droguri de risc. Din simpla lectură a ordonanţei de renunţare la

urmărirea penală rezultă că persoana denunţată a săvârşit infracţiuni legate de droguri [art.

2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 38 alin. (1) Cod penal], procurorul

apreciind la finalul urmăririi penale că infracţiunile au avut o gravitate redusă iar

infractorul nu prezintă o periculozitate ridicată, motive pentru care nu s-ar justifica

trimiterea sa în judecată. Această din urmă împrejurare nu are însă nicio relevanţă în

aplicarea art. 15 din Legea nr. 143/2000 şi art.19 din Legea nr. 682/2002, cât timp este clar

Pagină 13 din 13

stabilită existenţa denunţului şi a colaborării active şi eficiente a inculpatului (care au

condus la identificarea infractorului şi la dovedirea infracţiunii).

[…]

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2) lit. a) Cod procedură penală va

admite apelul declarat de inculpatul A... împotriva Sentinţei penale nr. 234/07.07.2016

pronunţată de Tribunalul Arad, Secţia penală în dosarul nr. x/108/2015.

Va desfiinţa parţial sentinţa apelată, şi în rejudecare:

În baza art. 386 Cod procedură penală va schimba încadrarea juridică din cea

reţinută în rechizitoriu în art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41

alin. (1), art. 43 alin. (5) Cod penal, art. 15 din Legea nr. 143/2000, art. 79 alin. (3) Cod

penal şi art. 336 alin. (2) Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) Cod penal,

art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 79 alin. (3) Cod penal, totul cu aplicarea art. 38 alin. (1)

Cod penal.

În baza art. 396 alin. (2) Cod procedură penală raportat la art. 4 alin. (1), (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) Cod penal, art. 15 din

Legea nr. 143/2000, art. 79 alin. (3) Cod penal îl va condamna pe inculpatul A..., la

pedeapsa principală de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de

droguri de risc şi mare risc pentru consum propriu, fără drept.

În baza art. 396 alin. (2) Cod procedură penală raportat la art. 336 alin. (2) Cod

penal cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) Cod penal, art. 19 din Legea nr.

682/2002, art. 79 alin. (3) Cod penal îl va condamna pe inculpatul A... la pedeapsa

principală de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de

conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.

În baza art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal va contopi cele

două pedepse principale stabilite în pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare,

sporită cu 4 luni, inculpatul A... urmând să execute pedeapsa principală rezultantă de 1 (un)

an şi 10 (zece) luni închisoare în regim privativ de libertate.

[…]