“ Geograful atâta ştie cât a văzut”

SIMION MEHEDINŢI (1941)

PODIŞURILE

Infaţisarea actuală a reliefului este rezultatul acţiunii îndelungate şi concomitente a agenţilor interni (miscările plăcilor tectonice, miscările de încreţire şi ridicare a scoarţei, vulcanii, cutremurele) şi externi (aerul, apele, vieţuitoarele, omul). La acestea se adaugă caracteristicile geologice ale substratului petrografic (tipurile de roci, vârsta lor, aranjarea stratelor).

Relieful Pământului , foarte variat ca formă şi dimensiuni , se află adânc înrădăcinat în structurile interne ale pământului până la nivelul mantalei , ceea ce determină caracterul tectono-structural al acestuia. Formele de relief structurale sunt acele forme rezultate în urma eroziunii exercitate de agenţii de modelare ( apă, aer, gheaţă), al căror aspect exterior este determinat de modul de dispunere al rocilor ca formaţiuni sedimentare , metamorfice sau vulcanice. Legea ce impune modelarea formelor de relief structurale este eroziunea diferenţială. Podişurile şi dealurile sunt forme de relief structural deoarece avem o alternanţă de strate alcătuite din roci moi cu strate alcătuite din roci dure, interfluviile au aspect diferit în funcţie de stratul superior afectat de procesul de eroziune. Când stratul superior este alcătuit din roci moi , interfluviul este usor rotunjit în regiunile de podiş(fig.1a). Atunci când eroziunea acţionează asupra stratului dur aflat la partea superioară , în regiunile de podiş , interfluviul este relativ plat.( fig.1b)

Fig.1 Relief dezvoltat în structură tabulară

Podişurile sunt forme de relief cu altitudini ce depăşesc 200-300m, în care râurile s-au adâncit cu peste 100 m, iar interfluviile ocupă o suprafaţă mai mare decât versanţii şi văile . Când eroziunea intersectează strate de duritate diferite rezultă un versant complex , cu forme de relief structural de detaliu , subordonate versantului ( cornişă, terasă structurală, brână, poliţă, surplombă )- foto 2 , cum este cazul podişului Colorado , unde fluviul a sculptat în rocile acestuia un canion tipic pe o structură tabulară – foto 3.

Foto 2 : Elemente de relief structural de detaliu pe structură tabulară

Foto3: Podişul Colorado – platouri şi văi dezvoltate pe structură tabulară

Podişurile sunt şi forme de relief dezvoltate pe structură monoclinală unde există o alternanţă a stratelor dure cu cele moi, procesul de eroziune diferenţială impunând trei mari forme de relief: interfluviile (cuestele), depresiunile subsecvente şi văile structurale (subsecvente, consecvente, obsecvente), cărora le sunt subordonate forme de relief de detaliu (cornişe, surplombe, poliţe structurale ş.a.) specifice şi reliefului tabular, cum este cazul podişului Moldovei.

În sens regional , cel mai dezvoltat relief structural de monoclin se gaseşte în podişul Bârladului ,cu precădere în podişul Central Moldovenesc, apoi în podişul Sucevei.

În România podişul Dobrogei este cel mai complex ca geneză şi ca subtipuri, este un podiş de platformă , cu o altitudine medie de 200-300 m şi acoperit cu loess, Are trei subtipuri :

- Podiş de platformă cu structură tabulară la suprafaţă;- Podiş de platformă peneplenizat pe şisturi verzi;- Podiş complex de munţi hercinici

Podişul Casimcei este singura şi cea mai veche unitate morfostructurală din România al cărui relief tipic de podiş (platouri puţin fragmentate) a rezultat prin erodarea până la peniplenizare a unui orogen, ajuns în stadiu de cratonizare încă de la începutul Paleozoicului. Extinderea mare a formaţiunilor şisturilor verzi a contribuit în mare măsură la formarea pe suprafeţe extinse a unui relief relativ omogen şi uniform, în interiorul căruia văile foarte largi şi puţin adâncite au creat denivelări nesemnificative.

Podişul Transilvaniei este podiş intramontan şi este situat pe fundament de platformă – orogen , puternic sedimentat şi a fost peneplenizat în mai multe rânduri, elementele structurale cu influenţe asupra reliefului sunt boltirile de tip dom, sâmburii de sare din cutele diapire si orientarea slab monoclinală a stratelor sedimentare.

Podişul Getic este cel mai simplu sub aspect structural , a fost ridicat la nivel de podiş (300-700m) în cuaternarul mediu şi superior se desfăşoară peste două unităţi structurale separate de falia pericarpatică, înscrisă pe traseul Piteşti – Filiaşi – Strehaia – Drobeta Turnu Severin.

Podişul Mehedinţi , deşi foarte mic , este un podiş cu structură carpatică peneplenizat, el se compune din şisturi cristaline şi roci sedimentare , dominant mezozoice şi cu un carst foarte dezvoltat, care au fost retezate de eroziune . În concluzie se disting mai multe tipuri de podişuri:

- După structură –cu structură tabulară şi monoclinală;

- După geneză - de eroziune ( Pod. Casimcei), de acumulare ( Pod. Getic);- După altitudine – înalte ( Pod. Pamir), medii ( Pod. Someşan)şi joase ( Pod. Dobrogei);- După poziţie – intramontane ( Pod Transilvaniei), extramontane ( Pod. Moldovei);- După vârstă – vechi (Pod. Casimcei) şi recente (pod. Getic);- După alcătuirea geologică – din roci sedimentare (Pod. Getic), din roci vulcanice ( Pod. Decan) şi din roci

cristaline (Pod. Casimcea)

Printre cele mai importante podişuri ale planetei se numără Podişul Matto-Grossu din America de Sud , Podişul Tibet din Asia având o altitudine medie de 4785 m , Podişul Pamir

DEALURILE

Dealurile sunt forme de relief ce au înălţimi minime de câteva sute de metrii şi se prezintă sub forma unor interfluvii rotunjite, faţă de care reţeaua hidrografică s-a adâncit cu peste 100 m. Versanţii şi văile ocupă o suprafată mult mai mare decât cea a interfluviilor . Dealurile însoţesc frecvent lanţurile muntoase , cu care pot avea o geneză comună ( cazul dealurilor subcarpatice de pe teritoriul ţării noastre). Dealurile se formează prin depunerea de sedimente, transportate de apele curgătoare sau erodarea unor munţi şi podişuri.

Se pot separa mai multe tipuri de dealuri având în vedere criterii genetice evolutive , astfel dupa geneză sunt:

- dealuri rezultate prin procese de cutare şi ridicare . Cuta este alcătuită dintr-o arcuitură convexă numită anticlinal şi dintr-o arcuitură concavă numită sinclinal. Elementele unei cute sunt: şarniera, flancurile cutei, creasta, talpa, planul axial, înălţimea, lăţimea

ELEMENTELE UNEI CUTE

- dealuri rezultate prin bombare diapiră (acest tip de structură corespunde anticlinalelor formate prin împingerea şi străpungerea de către un sâmbure de rocă plastică (sare, sulf, gips, cărbune etc.), a unor strate sedimentare acoperitoare .

SECŢIUNE PRINTR-O STRUCTURĂ DIAPIRĂ

- dealuri formate din fragmentarea unei regiuni de podiş.

După altitudine sunt:- dealuri joase la altitudine de 200-400 m ( Delurile de Vest);- dealuri mijlocii la 400-600m ( Dealurile Târnavelor);- dealurile înalte la peste 600 m ( o parte din Subcarpaţi).

După alcătuirea petrografică se mai pot separa :- măguri vulcanice( Şimleul);- măguri cristaline ;- dealuri sedimentare