8
La finele săptămânii trecute, cu par- ticiparea unui conclav de înalţi pre- oţi, de la Sf. Scaun şi din România, a avut loc beatificarea prinţului-mon- senior . Un om aproa- pe de Divinitate prin faptele sale mi- nunate. Consemnăm mai jos ultimele pagini din cartea scriitorului , „Monseniorul Vladimir Ghika. Schiţă de portret european”, publicată în Editura Continent, Bucureşti - Sibiu, februarie 2006. Dacă avem nevoie de pilde - şi avem nevoie - prinţul-monsenior Vladimir Ghika este, cu siguranţă, un înalt exemplu pentru toţi. * „... Dacă iată, evenimente fierbinţi zguduie Europa şi pun stavilă proiectelor pe care Monseniorul crede că le lasă doar în suspensie pentru o vreme mai liniştită. Polonia este inva- dată din Apus şi din Răsărit. Vladimir Ghika se implică prin reţeaua de caritate în ajutorul refugiaţilor. Să-i cazeze, să le asigure hrană. Este invitat la Institutul Francez de pe Bulevar- dul Dacia, condus de prietenul său Jean Mouton, să ţină con- ferinţe. Conferinţe ecumenice, conferinţe despre istorie. Pre- găteşte sufletele pentru vremurile care se năpustesc violente, în cadenţă militară. Aviaţia americană bombardează zonele petrolifere şi Bucureştiul. Contrar ordonanţelor de «Protecţie antiaeriană», Monseniorul iese din casă şi stă alături de ser- gentul din colţul străzii Dorobanţi cu Dacia, să vină în aju- torul eventualilor răniţi sau muribunzi. Are cu el, într-o mică servietă, pansamente şi Instrumentele Sacre. Motivaţiile – atât cele proactive cât şi cele reactive – care au stat la baza internaţionalizării firmelor au urmărit, de la accesul la resurse (umane, ma- teriale, etc.) ieftine, până la cucerirea unor segmente din ce în ce mai mari ale pieţei globale, iar efectele – asu- pra mediului, a populaţiilor locale, a nevoilor/gusturilor şi preferinţelor, a preţurilor globale etc. nu au întârziat să apară. S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC „Când armata depinde de popor, se vădeşte până la sfârşit că guvernarea depinde de armată” c m y b c m y b DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE nr. 392 anul IX vineri, 6 septembrie 2013 1 RON „Evenimentele sunt, deseori, mai mari decât îşi pot da seama oameni“ „21 decembrie 2012“ a fost considerată data unei teribile catastrofe: „sfârşitul lumii“. Dispariţia civilizaţiei pe Terra, dispariţia chiar a omului. Preambul nu a fost deloc greu de pre- supus: gânduri negre, panică, groază. Sentimente pe care nu doar apropierea acelei „fatidice date“ ţi le inculcă, ci, deopotrivă, acţionau, acţionea- ză asupra subconştientului nostru priviri chiar sumare pe celebrele tablouri fantastic morbide ale lui Hieronymus Bosch. ...Ziua terifiantă a trecut, însă, nu s-a întâmplat cumplita nenoro- cire. „Plantoanele puteau raporta: În timpul serviciului meu nu s-a în- tâmplat nimic deosebit“. dr. Paul LUCIAN, ULBS Dan POPESCU Ştefan J. FAY D.P. dr. Lucian BELAŞCU, ULBS “Melancolia în septembrie” Educaie în era digitală - opinii - dr. Răzvan Sorin Șerbu pagina 5 Cunoaştem faptul că ştiinţa economică nu are o epistemolo- gie proprie şi este influenţată epistemo- logic şi metodologic de ştiinţele naturii, cu precădere de fi- zică; fizica mecanică şi fizica statistică. Articolul nostru doreş- te să scoată în evi- denţă existenţa unui principiu explicativ din fizica statistică, regăsit în ştiinţa economică şi care a influenţat gân- direa economică de-a lungul timpului, cu precădere în ceea ce priveşte modelarea pro- ceselor economice şi a predicţiilor din eco- nomie, cu repercusiuni, spunem noi, nu toc- mai benefice. continuare ^n pag. 2 continuare ^n pag. 4 Jilava, prima detenţie pentru monseniorul Vladimir Ghika „Sf$r}itul lumii“, ^ntre eroare }i ipoteze aproape de realitate Templu mayaş Economia }i principiul de ordine al lui Boltzmann Cazul „Ro}ia Montan@” Mecanismul de func]ionare al Politicii Agricole Comune In memoriam Petru-Ovidiu DUMBR~VEANU dr. Vasile BRĂTIAN,ULBS continuare ^n pag. 5 Dan POPESCU pag. 4 pag. 3 pag. 8 continuare ^n pag. 6 - 7 Companiile multina]ionale – strategii }i structuri competitive în contextul globaliz@rii (I) Beatificare Fizicianul Ludwig Boltzmann

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE „Când armata … · 2014-04-01 · împreună cu 7 preoţi şi 4 fete. Este bătut, torturat, de 83 de ori supus şocurilor electrice

  • Upload
    others

  • View
    6

  • Download
    0

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE „Când armata … · 2014-04-01 · împreună cu 7 preoţi şi 4 fete. Este bătut, torturat, de 83 de ori supus şocurilor electrice

La finele săptămânii trecute, cu par-ticiparea unui conclav de înalţi pre-oţi, de la Sf. Scaun şi din România,a avut loc beatificarea prinţului-mon-senior Vladimir Ghika. Un om aproa-pe de Divinitate prin faptele sale mi -nunate.Consemnăm mai jos ultimele pagini

din cartea scriitorului Ştefan J. Fay,„Monseniorul Vladimir Ghika. Schiţăde portret european”, publicată înEditura Continent, Bucureşti - Sibiu,

februarie 2006. Dacă avem nevoie de pilde - şi avem nevoie- prinţul-monsenior Vladimir Ghika este, cu siguranţă, unînalt exemplu pentru toţi.

*„... Dacă iată, evenimente fierbinţi zguduie Europa şi pun

stavilă proiectelor pe care Monseniorul crede că le lasă doarîn suspensie pentru o vreme mai liniştită. Polonia este inva-dată din Apus şi din Răsărit. Vladimir Ghika se implică prinreţeaua de caritate în ajutorul refugiaţilor. Să-i cazeze, să leasigure hrană. Este invitat la Institutul Francez de pe Bulevar -dul Dacia, condus de prietenul său Jean Mouton, să ţină con -ferinţe. Conferinţe ecumenice, conferinţe despre istorie. Pre -gă teşte sufletele pentru vremurile care se năpustesc violente,în cadenţă militară. Aviaţia americană bombardează zonelepetrolifere şi Bucureştiul. Contrar ordonanţelor de «Protecţieantiaeriană», Monseniorul iese din casă şi stă alături de ser-gentul din colţul străzii Dorobanţi cu Dacia, să vină în aju-torul eventualilor răniţi sau muribunzi. Are cu el, într-o micăservietă, pansamente şi Instrumentele Sacre.

Teorii şi motivaţii ale internaţionali -zării – categorii de factori şi impactla nivel micro- şi macroeconomic

Motivaţiile – atât cele proactive câtşi cele reactive – care au stat la bazainternaţionalizării firmelor au urmărit,de la accesul la resurse (umane, ma -teriale, etc.) ieftine, până la cucerireaunor segmente din ce în ce mai mariale pieţei globale, iar efectele – asu -pra mediului, a populaţiilor locale, anevoilor/gusturilor şi preferinţelor, a

preţurilor globale etc. nu au întârziat să apară.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

„Când armata depinde depopor, se vădeşte până lasfârşit că guvernarea depindede armată”

Rivarol

c my b

c my b

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 392 anul IX vineri, 6 septembrie 2013 1 RON

„Evenimentele sunt, deseori, mai mari decât îşi pot da seama oameni“

Francois Guizot

„21 decembrie 2012“ a fost consideratădata unei teribile catastrofe: „sfârşitul lumii“.Dispariţia civilizaţiei pe Terra, dispariţia chiar aomului. Preambul nu a fost deloc greu de pre -supus: gânduri negre, panică, groază. Sentimentepe care nu doar apro pierea acelei „fatidice date“ţi le inculcă, ci, deopotrivă, ac ţionau, acţionea-ză asupra subconştientului nostru priviri chiar

sumare pe celebrele tablouri fantastic morbide ale lui Hieronymus Bosch....Ziua terifiantă a trecut, însă, nu s-a întâmplat cumplita nenoro-

cire. „Plantoanele puteau raporta: În timpul serviciului meu nu s-a în -tâmplat nimic deosebit“.

dr. Paul LUCIAN,ULBS

Dan POPESCUŞtefan J. FAY

D.P.

dr. Lucian BELAŞCU,ULBS

“Melancolia în septembrie”

Educaie înera digitală

- opinii -

dr. RăzvanSorin Șerbu

pagina 5

Cunoaştem faptulcă ştiinţa economicănu are o epistemolo-gie proprie şi esteinfluenţată epistemo-logic şi metodologicde ştiinţele naturii,cu precădere de fi -zică; fizica mecanicăşi fizica statistică.Articolul nostru doreş-te să scoată în evi-denţă existenţa unui

principiu explicativ din fizica statistică, regăsitîn ştiinţa economică şi care a influenţat gân -direa economică de-a lungul timpului, cuprecădere în ceea ce priveşte modelarea pro-ceselor economice şi a predicţiilor din eco -nomie, cu repercusiuni, spunem noi, nu toc-mai benefice.

PUNCTULPE EUROPA

continuare ^n pag. 2

continuare ^n pag. 4

Jilava, prima detenţie pentru monseniorul Vladimir Ghika

„Sf$r}itul lumii“, ^ntre eroare }i ipotezeaproape de realitate

Templu mayaş

Economia }i principiul de ordineal lui Boltzmann

Cazul „Ro}ia Montan@”

Mecanismul defunc]ionare alPoliticii Agricole

Comune

In memoriam

Petru-OvidiuDUMBR~VEANU

dr. Vasile

BRĂTIAN,ULBS

continuare ^n pag. 5

Dan POPESCU pag. 4

pag. 3

pag. 8

continuare ^n pag. 6 - 7

Companiile multina]ionale– strategii }i structuri

competitive în contextulglobaliz@rii (I)

Beatificare

Fizicianul Ludwig Boltzmann

Page 2: DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE „Când armata … · 2014-04-01 · împreună cu 7 preoţi şi 4 fete. Este bătut, torturat, de 83 de ori supus şocurilor electrice

VIE[I PILDUITOARE2 VINERI 6 SEPTEMBRIE 2013

urmare din pagina 1Iluziile militare de cucerire a Trans-

nistriei sunt, pagină cu pagină, arse.Războiul din răsărit s-a transformatîn «front de destrămare». Un război pier -dut. Ţara îndură invazia. O singurămângâiere: eliberarea Transilvaniei deNord - dar cu ce preţ de răni, devieţi, de incendii, de lacrimi.

Sănătatea îi este şubredă, cum i-afost întotdeauna. E un bolnav. Darcelălalt om din el îl învinge mereu pebolnav şi, odată cu el, greutăţile. Se -ceta ţării. Foamete. Fiicele şi Doam -nele de caritate lucrează fără întreru-pere. Li se alătură oameni de tot na -tul. Nunciatura vine în sprijin. Se dis-tribuie lapte condensat din Elveţia,veşminte. La nevoiaşi, în sate, la mă -năstiri. Pe Monsenior nu-l mai întâl-neşti nicăieri - este peste tot! Pleacăde acasă dimineaţa, se întoarce oda -tă cu noaptea. Pe unde umblă? I-arfi imposibil să spună în câte locuri afost într-o singură zi. Câte pune lacale! Îl ajunge din urmă vestea unuibolnav. Paşii îl îndreaptă către casaaceluia. Se strecoară prin haosul eve-nimentelor. Ţara este dată peste cap.Comuniştii invadează toate organis-mele de stat. Fac manifestaţii artifi-ciale, de rău augur. O boală grea seîntinde peste oraşe, peste case, pestefamilii. E ca un nor ucigător, precumcel de la Hiroshima!

La 30 Decembrie 1947, forţat deaparatul de ocupaţie, Regele Mihai Ial României abdică.

Odată cu familia regală pleacă înexil şi diplomatul Dimitrie Ghika îm -preună cu soţia sa, Elisabeta, Doam -nă de onoare la Palat.

Se zvonise că anumite persoanedin conducerea partidului comunist îlsfătuiseră pe Monsenior să plece cufratele său. A refuzat. Asupra Ţăriică zuseră vremuri foarte grele. Şi încămai grele aveau să vină. Ţara deve-nea lagăr. Chiar ocupanţii nu se je -nau să-ţi numească sistemul «Lagărcomunist»! Lagăr!

Închisoare. Vladimir Ghika ştie săcitească în adâncimea vremii. Ştiemulte despre destinul oamenilor şi alomului. Datoria asumată era să fieacolo unde este suferinţă. Rană des -chisă. Adsum!

Se mută cu un simplu şi mic gea-mantan în mână din apartamentul

fratelui său de pe Bulevardul Daciaîntr-una din odăile de serviciu din vastaaşezare a sanatoriului înfiinţat de el,care devenise «Institutul Dr. C. I. Parhon»- celebritate medicală şi prezidenţialăcare nu avusese absolut nimic cufundarea aşezământului. «A preferat sărămână cu fraţii săi nă păstuiţi» - vascrie Cardinalul Maurice. Episcopul Pari-sului, care-l cunoştea prea bine.

În curtea Sanatoriului este la elacasă. Înconjurat de dragostea suro-rilor, a infirmierelor, a doctorilor. Darlinişte nu e.

Odată cu exilul regelui loviturilevin necruţătoare. În 1949 sunt desfi-inţate prin lege Congregaţiile de în -văţământ şi cele de ajutor umanitar.Este naţionalizat Sanatoriul «SfântulVicenţiu de Paul». Sunt arestaţi sutede preoţi, călugări, călugăriţe şi risipi -ţi în ţară. Cei mai mulţi bolnavi dinsanatoriu expulzaţi. Câteva secţiuni des-fiinţate. Medici concediaţi ori obligaţisă rămână în post. Capela Sanato -riului închisă. Este arestat EpiscopulSchubert. Episcopia catolică intră încriză sub presiunea securităţii, care vreasă aducă în vârful ei prelaţi închinaţireformelor puterii atee. MonseniorulGhika se află în vârtejul de salvare aEpiscopiei. Paginile care ne stau la în -demână, lăsate de Monseniorul Hierony -mus Menges - condamnat la 20 de aniînchisoare - dezvăluie aceas tă istorie aopresiunii. Monseniorul Ghika reuşeştesă menţină Episcopia pe linia de plu-tire. O întreagă dramă umană, pre-oţească, în aceste câteva cuvinte.

Dar de acuma securitatea nu-l vamai ocoli nici pe el. La 18 noiembrie1952 este chemat la casa unui bol-nav - dar se presupune că apelul afost dat de securitate spre a-l scoateîn stradă - şi este arestat. În altăversiune se spune că a fost arestatchiar în incinta sanatoriului. Oricum- a fost arestat!

Părintele Horia Cosmovici relatea -ză - printre multele lui amintiri legatede Monsenior - că a văzut pe masade lucru a acestuia un Crucifix debronz, adus din Franţa, care l-a im -presionat, şi despre «care mi-a po -vestit» spune dânsul - că nu au fostturnate decât două exemplare: unul aajuns la Călugărul Charles de Fou -cauld, celălalt, «prin întâmplări provi -denţiale, la Msg. Vladimir Ghika».Crucifixul Părintelui Foucauld a dis-părut la 1 Decembrie 1916, când

preotul misionar în Africa a fostasasinat de tuaregi. Cel al Monsenio -rului Ghika avea să dispară la ares -tarea acestuia. Amândouă Crucifică -rile - martore Christice ale unor ase -mănătoare destine din marea carte aMARTIROLOGIULUI CREŞTIN!

*Monseniorul Vladimir Ghika are 80

de ani. Intră în anchetă la închisoa -rea URANUS, într-un lot «Vatican»,împreună cu 7 preoţi şi 4 fete. Estebătut, torturat, de 83 de ori supusşocurilor electrice. La 24 octombrie1953 lotul este dus la proces. Esteslăbit, se mişcă greu, cu paşi mici.Nu are decât un singur plămân. Vo -cea îi este slabă, dar limpede. Refuzăapărarea. La insistenţele brutale alejudecătorului, îi strigă: «Am un singurjudecător: pe Dumnezeu!» Atitudinealui, slăbiciunea lui hieratică îi dauînfăţişarea unui sfânt coborât dintr-ofrescă de mănăstire ortodoxă din Mol -dova. Dovedeşte nu doar putere mo -rală ci - surprinzător! - o putere fi -zică uimitoare când, declarat nebun

de către judecător - poliţia tribunalu-lui vrea să-l scoată din sală şi nureuşeşte să-i desprindă mâinile de pemuchia balustradei dinaintea căreiase află. Mai târziu le va spune celordin lot, condamnaţi ca el: «Am vrutsă vă dau putere ca să rezistaţi!»

Acuzat de spionaj în slujba Va -ticanului şi a puterilor imperialiste -după tipicul Beria. Va fi închis înFortul de la Jilava - fostă cazematăpe linia de apărare a Bucureştiului.După unele informaţii, într-o camerăde 5 pe 6 metri, cu paturi suprapuseîn care se aflau peste 40 de deţinuţi,el fiind al 45-lea, Menges al 46-lea.După alte informaţii, într-o încăperecu 242 de deţinuţi. Este posibil ca întimpul detenţiei să fi trecut prin amân -două încăperile.

Sosirea lui surprinde pe toţi ceiînchişi. O apariţie de puritate în mij -locul durerii generale. Cine aste acestbătrân cu părul alb? Din şoaptă înşoaptă se află. Un prinţ! Prinţul Ghika.Monseniorul Ghika. Tăcut şi netulbu-rat de starea în care fusese aruncat,în fiecare dimineaţă şi seară VladimirGhika oficiază mica slujbă. Deţinuţiise adună în jurul lui ori stau în pi -cioare în dreptul paturilor. Iau partela rugăciunile şoptite, cu vestitori atenţila apropierea pazei. Vin la dânsul şise spovedesc - ortodocşi, catolici, atei,ţigani - victime politice, deţinuţi ai re -gimului de opresiune dezlănţuit înîntreaga ţară. Găseşte pentru fiecarecuvântul potrivit spre a-i da linişteaDuhovnicească. «Nu alegem noi nicinaşterea, nici moartea, dar avem aalege tot restul». Sau: «Ceea ce estegreu, nu este să-l găsim pe Dumne -zeu, ci să nu-l pierdem, pentru că Else află pretutindeni». Unui deţinut că -zut în deznădejde îi spune: «Destinulnostru e mai mare decât credem şidecât noi înşine. Fiecare viaţă are dem-nitatea unei misiuni».

Păstrează firimituri de pâine pen-tru a fi sfinţite la slujbă. Deţinuţii vin,ei înşişi cu resturi de pâine pentru afi folosite la slujbă. Şi are loc aici,în subsolul Fortului de la Jilava, ma -rea taină a Întrupării, Misterul cobo -rârii harului asupra nenorocirilor aces -tui pământ al României.

Are darul de a fi minunat povesti-tor. Nu vorbeşte despre ceea ce estesocotit, încă de pe acum, ca minuniînfăptuite de el - pe care le socoteşte

prelungiri fireşti ale credinţei şi rugă-ciuni. «Rugăciunea trebuie făcută per-manent - le spune - fiindcă Dumne -zeu este permanent». Le vorbeşte de-ţinuţilor despre istoria Ţării, grea şifrământată şi mult înşelată, despreţările pe care le-a călătorit. Cunoaşteamănunte istorice, politice din viaţaoamenilor de ştiinţă, a artiştilor, anec-dote, o nesfârşită bogăţie mângâietoa -re. Judecată de înţelept, vorbire deprieten. Transmite pace. În aceastăcorabie scufundată în jale, unde fieca -re are nevoie de un crâmpei de pace,aduce lumină. Vere Dominus est locoisto et ego nesciebam. Cu adevărat,Dumnezeu se află în acest loc şi nuo ştiam! Cu alt diapazon decât alfilozofului bine cunoscut, el este, prinharul dumnezeiesc sub pavăza căruias-a aşezat în chip voit - Omenesc,prea Omenesc!

Se topea din zi în zi. Este ajutatsă se ridice, să se aşeze. Câte un de-ţinut - ca nepotul amiralului Fundăţea-nu - îi dă mîncare cu lingura, îi spalăobrazul cu o batistă udă. Nu mai areputere. La 13 mai 1954 incetează sămai mănânce. Nu mai poate. «Nu vă voimai deranja!» şopteşte. Spun unii căar fi şoptit chiar «căci peste patru zilevoi muri». E dus la infirmeria în chisorii.Se stinge la 17 mai. Sfârşit de suferin -ţă, de frig, de umezeală, de boală. Sfârşitde viaţă, aici, în mormântul săpat decomunism. Deţinuţii află. Plâng în grotalor subpământeană moartea unui sfântcare a îm părţit cu ei pâinea duhovni -cească şi poveşti din lumea întreagă.Şi-şi amin tesc de vorba acestui sfânt:«Moartea noastră trebuie să fie celmai mare act al vieţii!»

*Spune Constantin Noica într-un poem:

«Ne e greu să mai înălţăm cerul laloc în tării».

Dar eu zic: Atunci când pământulţării noastre dă oameni ca Monse -niorul Vladimir Ghika, cerul este cuadevărat săltat la loc, în tării.

Şi mai spun că, atunci când Ro -mânia, în ciuda istoriei ei zbuciumateşi mai cu seamă nedreptăţite, dă -ruieş te Europei exemple de tărie mo -rală precum a dovedit MonseniorulVladimir Ghika, strălucita afirmaţiedubitativă a lui André Malraux ca -pătă, aici, un categoric răspuns: Mi -leniul trei va fi al credinţei!”

Nisa, 2005

BeatificareŞtefan J. FAY

Regretatul Ştefan J. Fay la aproape 90 de ani

Monseniorul prinţ Vladimir Ghika

Page 3: DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE „Când armata … · 2014-04-01 · împreună cu 7 preoţi şi 4 fete. Este bătut, torturat, de 83 de ori supus şocurilor electrice

3AGRICULTUR~ EUROPEAN~VINERI 6 SEPTEMBRIE 2013

Pentru realizarea obiectivelor PACdefinite în Tratatul de la Roma şi înspiritul principiilor stabilite de refor-ma de la Stresa, s-a construit un sis-tem complex de reguli şi mecanismecare reglementează producţia, comerţulşi prelucrarea produselor agricole, gru-pate sintetic sub denumirea de Orga -nizaţii Comune de Piaţă. Treptat, Organi-zaţiile Comune de Piaţă le-au înlocuitpe cele naţionale pentru produsele/sec -toarele care cad sub incidenţa PAC.în prezent, circa 90% din produseleagricole din Uniunea Europeană facparte dintr-o Organizaţie Comună dePiaţă, şi anume: cereale, carne deporc, ouă şi carne de pasăre, fructeşi legume proaspete şi procesate, ba-nane, vin, lapte şi produse lactate,carne de vită şi viţel, orez, uleiuri şigrăsimi, zahăr, flori şi plante decora-tive, furaje uscate, tutun, în şi câne -pă, hamei, seminţe, carne de oaie,carne de capră, precum şi alte pro-duse cărora li se aplică numai anu-mite reglementări.

Pentru implementarea măsurilor co -mune de reglementare a pieţelor, Co -munitatea E uropeană are la dispozi -ţie următoarele instrumente: preţurile,intervenţia pe piaţă, ajutoarele finan-ciare, cotele de producţie, protecţiavamală comună.

Mecanismul general de funcţio -nare a pieţelor produselor agricole înUniunea Europeană este bazat pe unsistem complex de reglementare apreţurilor de comercializare a produ -selor. Astfel, anual se stabilesc decătre Consiliul U.E. trei niveluri de preţpentru produsele de sub incidenţaPAC: preţul indicativ, preţul de inter-venţie şi preţul prag.

Preţul indicativ este preţul la careConsiliul U.E. recomandă comercia -lizarea produselor agricole pe PiaţaInternă. Nivelul său este consideratcel potrivit pentru a asigura un stan-dard „rezonabil” al veniturilor produ -cătorilor agricoli. în acest spirit, ini -ţial, preţurile indicative au fost fixatela niveluri foarte ridicate, în specialpentru cereale.

Preţul de intervenţie este preţul mi -

nim garantat care poate fi obţinut pen-tru producţia comercializată pe piaţainternă.

Atunci când preţurile unor produse(în special la cereale, produse lacta -te, carne de vită, de porc, zahăr, orez),ating nivelul minim (când oferta esteîn exces faţă de cerere), ComunitateaEuropeană intervine prin achiziţia şistocarea produsului respectiv, nepermi -ţând scăderea preţului de piaţă subpreţul de intervenţie şi asigurând fer-mierilor garanţia unor venituri mini -me. Iniţial, în stadiul de început al PAC,nivelul preţului de intervenţie era multsuperior celui de pe piaţa mondială.Măsura era în spiritul obiectivului asi -gurării unui nivel de trai echitabil pen-tru populaţia agricolă. însă, preţurilemari la produsele alimentare consti-tuiau un stimulent puternic pentrucreşterea producţiei, încât s-a ajunsla situaţii de supraproducţie şi produc -ţie pe stoc.

Prin reformele PAC, preţul de in -tervenţie a fost adus spre nivelul depe piaţa mondială, în special pentruprodusele generatoare de surplusuri(culturi arabile, carne de vită, lapte şiproduse lactate), concomitent cu acor-darea, către fermieri, de ajutoare fi -nanciare (plăţi compensatorii), caresă compenseze pierderile suferite.

În cazul cerealelor şi al orezului,nivelul preţului de intervenţie creşteîn fiecare lună pentru a acoperi chel-tuielile determinate de stocarea pro-ducţiei de către fermieri în perioadade recoltare şi comercializare. Creş -terea lunară a preţului de intervenţieare rolul de a evita situaţiile de pla -sare pe piaţă a întregii recolte, fer-mierii fiind încurajaţi în acest fel săcomercializeze producţia treptat, întranşe mai mici.

Preţul prag este preţul sub care im-porturile de produse agricole nu potpătrunde în Uniunea Europeană.

Raţiunea este aceea că, după adău-garea cheltuielilor specifice de trans-port şi comercializare pe parcurs co -munitar, preţul la consumator al pro-duselor importate să fie mai maredecât preţurile produselor interne. Ni -velul preţului prag se obţine prin apli -carea taxelor vamale la nivelul preţu-lui mondial. Iniţial, taxele (prelevările)

vamale sunt variabile, în funcţie de va-riaţiile preţului mondial. Acordul pen-tru agricultură, negociat în 1995 încadrul rundei Uruguay a OrganizaţieiMondiale a Comerţului, a prevăzut trans-formarea tuturor barierelor netarifare(inclusiv a prelevărilor variabile) întaxe vamale.

Intervenţia pe piaţă se realizeazăatunci când preţurile de piaţă aleunor produse ating niveluri mai micisau apropiate de cele stabilite prin sis-temul preţurilor de intervenţie, Agenţiiautorizate cumpără şi stochează aces-te produse pentru a restabili nivelulpreţului. Este încurajată şi stocarea decătre producătorii privaţi, prin acor-darea de sprijin financiar către aceş-tia. Produsele stocate sunt fie revându -te când se restabileşte echilibrul pepiaţă, fie exportate la preţuri derizoriipe pieţele internaţionale, fie distruse.

Intervenţia s-a aplicat mai ales lacereale, produse lactate, zahăr, ulei demăsline, seminţe oleagionase.

Măsura a determinat, în timp, chel-tuieli bugetare însemnate în planulintern şi tensiuni comerciale în planulextern. De aceea, tendinţa actuală estede a diminua la limită rolul intervenţieiîn mecanismul de funcţionare a PAC.

Ajutoarele financiare (subvenţii) cu -prind: plăţi directe şi alte ajutoarefinanciare, şi refinanţări la export

Plăţi directe sunt formate din aju-toarele pentru producţie şi plăţile com-pensatorii.

Subvenţiile pentru producţie se apli -că produselor al căror consum ar fidescurajat în situaţia unui preţ preamare, obţinut spre exemplu prin im -punerea unui nivel ridicat al protec -ţiei vamale. Ele se calculează şi seacordă fie pe unitate de produs, fiela suprafaţă, sau pe cap de animal.

Rolul lor este dublu: pe de o parte,preţul pentru consumatori este men -ţinut la un nivel rezonabil, iar pe de altăparte, veniturile producătorilor rămânridicate. Astfel de ajutoare se acordăpentru: ulei de măsline, seminţe olea-ginoase, carne de oaie, tutun. Tot înaceastă categorie se încadrează şiplăţile care au ca scop influenţareaunor anumite comportamente ale pro-ducătorilor (cum sunt primele pentrucalitate la grâu dur, primele pentru

vacile care alăptează, prime pentrusacrificare), precum şi plăţile pentruprocesare (ajutoare pentru uscarea ce -realelor/seminţelor, pentru procesareafructelor/legumelor)

Plăţile compensatorii au fost intro-duse odată cu reformele McSharrydin 1992, pentru a compensa pierde -rile suferite de fermieri în urma scă -derii nivelurilor preţurilor de interven -ţie înspre preţurile de pe piaţa mon-dială. în acest fel, o parte din efortu -rile financiare pentru subvenţionareaagriculturii au trecut de la consuma-tori (care subvenţionau prin preţurilemari plătite) la contribuabili. Plăţilecompensatorii se acordă fie sub formaunei sume anuale fixe la hectar, fiepe cap de animal.

Consiliul U.E. stabileşte un cuan-tum uniform al subvenţiei valabil pen-tru toate ţările membre. Fermierii tre-buie să îndeplinească unele cerinţe pen-tru a beneficia de plăţi compensatorii.

Prima este respectarea unor stan -darde de mediu şi ocupare (cross com-pliance), stabilite de fiecare stat mem-bru în parte. Dacă se constată ne -con formarea cu standardele, statelemembre pot reduce cuantumul aju-toarelor directe care li s-ar fi cuvenitbeneficiarilor.

A doua, este cea a îngheţării te -renurilor (set-aside), stabilită la mini -mum 10% din suprafaţa terenurilorcu destinaţia culturi arabile. Măsurase referă atât la prevenirea situaţiilorde supraproducţie, dar are în vedereşi protejarea mediului.

Produsele pentru care se acordăplăţi directe sunt: culturi arabile, in -clusiv cereale, cartofi pentru amidon,în fără destinaţia fibre, ulei de măsli -ne, leguminoase cu seminţe, în, câne-pă, viermi de mătase, banane, stafide,tutun, seminţe, hamei, orez, carne devită şi viţel, lapte şi produse lactate,carne de oaie şi capră.

Sistemul plăţilor directe aduce, caalternativă de subvenţionare a agricul -turii, câteva avantaje faţă de subven -ţia prin preţ:

- în primul rând, creşte gradul detransparenţă. în sistemul de susţinerea veniturilor agricole prin preţ, con-sumatorii plătesc preţurile mari, fărăa şti ce procent din acestea subven -ţionează agricultura. în noul sistem,o parte din efortul financiar pentrusubvenţionare a trecut de la consu -matori (prin reducerea preţurilor) lacontribuabili, prin sistemul fiscal.

- în al doilea rând, sistemul plăţilordirecte avantajează producătorii agricoli.

În sistemul de susţinere a agricul-turii prin preţ, de subvenţiile agricolebeneficiază mai degrabă diverşii in -ter mediari dintre producători şi con-sumator şi anume engrosiştii, proce-satorii,agenţiile de intervenţie/stocare,exportatorii.

- în al treilea rând, sunt mult di -minuate stimulentele de supraproduc -ţie, pe de o parte prin nivelul mai mical preţului care poate fi obţinut pepiaţă, iar pe de altă parte, prin decu-plarea plăţilor directe de volumul pro-ducţiei.

În sfârşit, prin mutarea centruluide greutate al pârghiilor subvenţionis -te dinspre pieţe înspre producători,este de aşteptat ca fermierii mici săbeneficieze în mod proporţional cucei mari de subvenţiile agricole.

În prezent, o minoritate de ferme -cele mari, reprezentând cam 20% dintotal obţin circa 80% din totalul ajutoa -relor. La această situaţie s-a ajunstocmai datorită sistemului de susţine -re a veniturilor prin intermediul preţu-lui: cei care produc mai mult (fermelemari) îşi atrag proporţional şi venitu -rile mai mari.

Producătorii agricoli mai pot primidi verse alte ajutoare financiare, acorda -te fie din bugetul comun, fie individualde către statele membre, în ambele si -tuaţii cu respectarea condiţiilor stabi -lite de Comunitate Europeană.

Spre exemplu, ajutoare financiare su-plimentare se acordă: în situaţii cândare loc o scădere justificabilă a venitu -rilor din producţia şi comercializareaunui produs, cum ar fi în cazul unorcalamităţi naturale; pentru îngheţareavoluntară a terenurilor şi/sau conferi -rea unei alte destinaţii, cum ar fi culti-varea cu plante pentru biomasă; pen-tru comercializarea produselor lactate;asociaţiilor de producători/comercianţicare doresc să implementeze anumitemăsuri de creştere a calităţii produse -lor; statele membre pot acorda aju-toare suplimentare fermelor mici carenu beneficiază în proporţie egală cucele mari de sprijinul comunitar, ş.a.

Refinanţările la export, datorită ni -velului mai ridicat al preţurilor produ -selor agricole pe Piaţa Internă faţă dePiaţa Mondială, producătorilor le lip -seşte motivaţia financiară de a exporta,ei având certitudinea că prin plasareaprodusului pe piaţa Uniunii Europene,nu vor obţine un preţ mai mic decâtpreţul de intervenţie, superior preţu-lui mondial.

De aceea, exporturile de produseagricole către alte ţări sunt încurajatede Uniunea Europeană prin acordarea,către exportatori, a unor sume repre -zentând diferenţa dintre preţul indica-tiv şi preţul mai mic care se obţinepe piaţa internaţională. Măsura esteimportantă mai ales în cazul produse -lor pentru care Uniunea se confruntăcu surplusuri: cereale, produse lactate,carne de vită, carne de porc, carne depasăre, ouă, unele fructe şi legume,ulei de măsline, orez, vin, zahăr.

Cu cât producţia obţinută este maimare, cu atât sunt mai mari şi costu -rile pentru finanţarea PAC. De aceea,pentru a preveni şi limita suprapro-ducţia, în anii '80 a fost introdus in -strumentul cotelor de producţie. Co -tele reprezintă cantităţile maxime admisepentru producţia anumitor produse :lapte, legume/fructe, zahăr, cartofi cudestinaţia amidon, banane, furaje us -cate, în şi cânepă pentru fibre, ulei demăsline, tutun.

Cotele se stabilesc anual la nivelcomunitar, iar apoi se negociază şise repartizează pe ţări, şi în continua -re pe ferme, la nivelul naţional. Pentruproducţia în surplus faţă de cotă, fer-mierii sunt fie penalizaţi, fie preţul deintervenţie pentru anul agricol urmă-tor scade.

În linii generale, pentru realizareaimportului produselor agricole în Uniu-nea Europeană este necesară obţine -rea unei licenţe de import - condi -ţionată de constituirea unui depozitpână în momentul în care importato -rul dovedeşte că produsele sale res -pectă normele sanitare şi fitosanitare,precum şi cerinţele de calitate euro -pene - şi plata taxelor vamale.

Taxele vamale au luat locul prele -vărilor variabile la import, ca urmarea rezultatelor negocierilor din cadrulOrganizaţiei Mondiale a Comerţului -Runda Uruguay.

În Uniunea Europeană funcţionea -ză în prezent un sistem unic de impu-nere la import pentru toate produse-le agricole. Potrivit acestuia, produse -le agricole care intră în spaţiul comu-nitar sunt supuse nivelului de impu -nere vamală care se regăseşte în tari -ful vamal comunitar. De asemenea,potrivit angajamentelor internaţionaleasumate de Uniunea Europeană, pen-tru o serie de produse agricole existăcontingente tarifare.

Mecanismul de func]ionare al Politicii Agricole Comunedr. Paul LUCIAN, ULBS

Page 4: DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE „Când armata … · 2014-04-01 · împreună cu 7 preoţi şi 4 fete. Este bătut, torturat, de 83 de ori supus şocurilor electrice

PROGNOSTICURI VINERI 6 SEPTEMBRIE 20134

c my b

c my b

c my b

c my b

urmare din pagina 1...Pentru creştini a venit apoi marea

sărbătoare a Crăciunului, mulsulmaniiau avut şi ei sărbătorile lor, a venit,pentru toţi, petrecerea de Anul Nou2013. S-a uitat de rău iar lucrurile auînceput să reintre în normal. Într-o anu-me normalitate, aceea, deseori peni -bilă, care ne în conjoară. Am scăpat,totuşi, de teroare? Cred că da. Amscăpat însă de teama unei distrugerimai mult sau mai puţin imi nente acivilizaţiei noastre, a omului aşa cumîl considerăm ca atare? Cred că nu.

Câteva argumente. Pe de o parte,interpretarea lui „21 decembrie 2012“din perspectiva calendarelor maya afost, afirmă specialiştii, eronată. Maya(Mayas), o remarcabilă civilizaţie veche.Generatorii şi purtătorii ei au fost in -dienii din America Centrală (Honduras,Guatemala şi Yucatan), mai ales înepoca precolumbiană. Vechiul Imperiu(320 - 987) şi Noul Imperiu (987 -1687). Şi acum - mai ales acum, încondiţiile unui rafinament artistic ne -al terat, pronunţat - operele de artă maya- piramide, palate, basoreliefuri, fres-ce, ş.a. - fac deliciul privitorilor, dez-voltă satisfacţii exceptionale la cunos -cători. Ele generează şi nutresc in -vidii nemărginite şi presiuni penale laposesorii unor colecţii de artă pri-vate... Aceştia au fost şi au rămasin dienii maya.

Spre sfârşitul secolului XIX, pio-nierii arheologiei maya au străpunsmisterele semnelor lor scrise pe plă-cile ceremoniale, morminte etc. Prin -tre acestea, numele zilelor, al ciclu -rilor temporale, al unor date semni-ficative pentru ei, ş.a. S-a putut, dar,reconstrui, desigur, parţial, istoria atâtde spectaculoasă a acestui tip de ci -vilizaţie. Pe un loc central: prezenţacalendarului. Civilizaţia maya şi reflexi-vă şi contemplativă, dar mai alesactivă, dinamică, prospectivă, acordăo mare însemnătate timpului, scur -

gerii sale. Calendarul ritual maya, scrieprofesorul francez de antropologie so-cială Elise Ferrau, se referea la 260zile, combinate într-un an solar de360 de zile, fiind adăugate 5 zileintercalate. Principiile, sistemul aces-ta de calendar era elementul comunal tuturor culturilor vădite în acelevremuri în aria geografică dintreMexic şi Honduras. Deci nu reprezen-ta un fapt al unei zone restânse, izo-late, întâmplătoare poate. Fără să intrămîn detalii, ediţii ale calendarului res -pectiv, conceput pe orizont mare detimp, s-au oprit la sfârşitul anului2012. Aşa a fost. Dar nu a fostvorba, în nici un fel, nimic nu a lăsatsă se înţeleagă acesta, de o datăfatidică astfel, de prezicerea, atunci,a sfârşitului lumii, a unor evenimentecatastrofice care s-ar fi putut petreceîn vremea de la sfârşitul calendaru-lui. Oameni mai de demult şi mai deacum, fără prea multe argumente, au„înflorit“ în acest sens. S-au ivit min -ţile iscoditoare ingenioase astfel, alecelor ce s-au numit „the doomsayers“profeţii nenorocirii, ai unor cumplitedezastre. Am scris despre ei, despreteoriile lor încă din 1980, în volumulmeu „Civilizaţie şi Industrie“ (EdituraAlbatros, Bucureşti, 1981). Teo riile apo -caliptice au proliferat sănătos în timp,a atras atenţie discursul „noi ere“,„era de după nimic“. Mult mai bine,mai spectaculos, a prins, prinde, -oamenilor dintotdeauna le-a plăcut şile place astfel, au avut şi au oanume aplecare către teribilitate - pre -dicţia mai mult sau mai puţin iminen -tă a unui „sfârşit al lumii“, al „distru -geri catastrofale a Terrei“, decât ra -ţio nalitatea argumentelor arheologilor,decât raţionalitatea argumentelor spe-cialiştilor în istoria veche şi argumen -tele comunităţilor maya contempora -ne. Poate şi din cauza faptului că înlimba sanscrită „maya“ înseamnă „iluzie“iar în budism înseamnă chiar „ansam-blul iluziilor ce compun lumea noas-tră“, mai bine spus percepţia noastră

despre chiar lumea noastră. Cert este- acum, cu atât mai mult - că 21decembrie 2012 nu a însemnat şi nuînseamnă nici pe departe „sfârşitullumii“. Şi nici până în 6 septembrie2013, atunci când este pe piaţă nu -mărul respectiv din „EuroeconomiaXXI“. Dar mai târziu, peste câteva zeci,sute, mii, sute de mii de ani, un ast-fel de sfârşit ar fi de actualitate? Şicum? În acest sens, eu cred că lu -crurile nu sunt deloc simple, iar o ne-gare severă comportă ris curi imense,mult mai mari decât cele aferenteunei afirmaţii. De ce?

Sunt încă elemente de relevat. „Apo-calipsa vine“, se arată în mai multelucrări de la începutul mileniului 1.„Sfârşitul lumii este o ştire bună. Easemnifică că Dumnezeu are ultimulcuvânt asupra forţelor răului“, aratăIoan (Yohanau) devenit apostol al luiDumnezeu. Mai departe, în secolulXII, un faimos episcop a făcut o listăa viitorilor su verani pontifi. Potrivitacestei scrieri, domnia celui al 112-lea papă va coincide cu „sfârşitul vre-

murilor“. Or papa Benoit al XVI-leaeste al 111-lea suveran pontiv. Sun-tem, dar, aproape de „final“?

...Într-o scrisoare pentru fiul său, în1555, Mi chel de Nostre-Dame, aliasNostra damus (1503-1566), celebrul pre-zicător, printre altele, al Revoluţiei fran-ceze, fugii regelui Ludovic al XVI-leala Varennes, al venirii la putere a luiHitler, avertizează că profeţiile sale seopresc la anul 3797. Posibil acumu -lări succesive care vor finaliza într-ocatastrofă. Iar Nostradamus lanseazăun teribil avertisment în contra celorinapţi să înţeleagă: „Cei care mă citescsă reflecteze adânc! Profanul şi igno-rantul nu au ce căuta aici! Dease me -nea, astrologii, preoţii, şarlatanii! Să fieblestemat cel care va acţiona altfel!“.Dacă ne gândim la cât rău fac oame -nii, în timpul nostru, propriilor semeni,la aceea că „oamenii sunt inamicii Terrei“,la aceea că „populaţia ar putea distru -ge omul“, spusele lui Nostradamussunt mai aproape de o realitate pecare o trăim zi de zi. Cu o privire, poateşchioapă, dar poate nu, către viitor...

Nu doar Biblia, creştinismul, ci şireligia islamică a avansat astfel deprofeţii. Iată ce scrie astfel profesorulMalek Chebel, antropolog al religiilorşi eseist de referinţă în ce priveşteislamul şi lumea arabo-musulmană.Deci, potrivit lui Anas, un companional Profetului, acesta ar fi spus: „Printresemnele de dinaintea Orei supremevom vedea ştiinţa dispărând şi igno-ranţa amplificându-se. Alduterul va fides întâlnit; se va bea mult vin; băr-baţii vor diminua ca număr în vreme cefemeile vor deveni atât de numeroasecă nu va fi mai mult de un bărbatpentru a susţine cincizeci de femei“.Ar mai fi spus Profetul: „Minciuna seva răspândi, vor apărea stelele căză-toare, iar piaţa (ca viaţă, dezvoltare)va cunoaşte o recesiune“ (o dare îna-poi, n.n.). Fireşte că sunt elementeasupra cărora trebuie reflectat...

Pe urmă, frica teribilă care a cu -prins omenirea în preajma anului1000. Apocalipsa lui Ioan evocă reîn-toarecerea lui Satan, 1000 de ani maitârziu faţă de anul în care Christos l-aînlănţuit în infern. Nici acum nu a fostvreun sfârşit, dimpotrivă, Evul Mediua pier dut din viteza ignoranţei, izbân -dind un capitalism cu mult mai multăvi goare. Apoi, catharii, seminţie din Fran-ţa de astăzi, cu ereziile lor, cathariicare „aşteptau sfârşitul lumii cu en -tuziasm deoarece - afirmau ei - su -fletele salvate vor putea părăsi astfelpământul şi urâţeniile sale. Se vorsfârşi, tot astfel, reîncarnările, de pânăla nouă ori, în corpurile animalelor şicele umane. În sfârşit, libertatea“, scriedoamna Anne Brenon, fondatoarea şidirectoarea până in 1998 a Centrului

naţional de studii cathare de la Car -cassonne, Anne Brenon consacrândcatharilor 15 volume (vezi în acest sensşi studiile Dan-Alexandru Popescu). Însfârşit, dar nu în ultimul rând, fel şifel de secte care au preferat şi pre -feră sinuciderea individuală sau înbloc din cauza „răului“ de pe lume câtşi a celui ce va urma...

...Mai sunt multe altele de arătat.Oricum, istoria vieţii relevă că toatespeciile vor dispărea într-un timp maimult sau mai puţin lung, cu o duratămedie de existenţă de câteva mili -oane de ani. 65,5 milioane de ani aufost necesari ca să dispară dinozau-rii şi ecosistemele asociate. Iar dis-pariţiile de un fel sau altul nu au fostşi nu sunt deloc identice. Nu puţine spe-cii nu au lăsat descendenţi, în vremece altele s-au transformat. Or, de laapariţia genului uman se ştie că autrecut mai mult de două milioane deani, timp în care s-au vădit mai multespecii umane, multe au trăit în para-lel, înainte ca să apară specia noas-tră, sunt aproape 200 de mii de ani,în Cornul Africii. Aproape de fiecaredată, însă, în acest cadru au fost des-cendenţi. Şi spunea paleontologul Jean-Luc Voisin că, oricum, şi „Umanitateaactuală este condamnată la dispariţie,Dar nu ştim nici când, nici cum. Sin -gura certitudine este că nu va fi pânăîn timpul scurs până acum...“

Fireşte că „Omul de astăzi dispunede resurse tehnologice care îi permitsă reziste la o catastrofă «cosmică»”,scrie istoricul Eric Buffetaut. «Omul deastăzi», însă, este o noţiune mult preagenerală. Care om, cel din Africa, celdin zone întinse din Asia năpădit defoame şi de mizerie? După cum învreme de criză economico financiarămondială, fapt foarte departe de sfâr -şitul lumii anunţat de proroci, ţăriles-au repliat de la global, spre naţio -nal, lăsând la o parte mai multe dinprincipiile importante ale integrării şisolidarităţii între state, la o situaţieeconomică mai acută nu doar ţările,ci chiar indivizii se vor replia spre eiînşişi. N-ar mai fi valabile cele brele de -vize „Scapă cine poate!“ sau „Dupămine, Potopul!“? Nu prea cred. Dinpăcate, gesturile nesăbuite ale oa me -nilor care rănesc atât de grav me diul,egoismul lor, deloc nesemnifi cativ, încondiţiile în care el se re levă acumdepăşit de timpuri, războa iele, con-flictele care rănesc civilizaţiile, imen-sa sărăcie a multora, atât de con-trastantă cu super bogăţia plantur-oasă, mult dincolo de bunul sunt, acelor câţiva, risipirea resurselor, con-fuziile în ceea ce priveşte utilitatea,etc, etc, nu ne îndepărtează de un re-lativ sfâr şit al civilizaţiei actuale. Dim-potrivă, ne apropie de el...

„Sf$r}itul lumii“, ^ntre eroare }i ipoteze aproape de realitateDan POPESCU

„Substanţială” dezbaterea pentru „Roşia Montană“. Ie-se la iveală, o dată mai mult, întreaga mizerie generatăde distrugere, de batjocorirea industriei, economiei româ -neşti de 24 de ani încoace. Printre altele, în folosul unorîmbogăţiţi peste noapte prin corupţie şi jaf. Desigur, ceidin localitate, oamenii de acolo, sunt disperaţi: nu au lo -curi de muncă, nu pot trăi aşa, copii nu au cum să mear -gă la şcoli, pe bătrâni nu are cine să-i ţină, tinerii nu auperspective, bolile vin şi ele etc. Cu vorbe că „o să fiebine” dar fără nimic concret, nu au cum să supravie -ţuiască. Dar nu doar la Roşia Montană se întâmplă ast-fel, ci şi la Călăraşi, la Alexandria, la Reşiţa, la Hunedoara,chiar la Bucureşti, la Cluj, Braşov, Iaşi etc. Li s-au dis-trus locurile de muncă, oamenii nu au de mâncare. Pe dealtă parte, cei de la „Gold Corporaţion“ au „proiectul“, îlsusţin cu hotărâre, dar nu dau garanţii solide statuluiromân că şi România va avea de câştigat corespunzător.În sfârşit, cei care sunt „contra“, în gene ral oameni, maiales tineri, bine intenţionaţi, prezintă argumente generale,unele şi punctuale: deteriorarea gravă a mediului prin tehno -logiile cu cianuri, înstrăinarea, aproape pe nimic, a bogăţi-ilor ţării, ş.a. Au şi ei dreptatea lor.

Discuţia, în pofifa proiectului de lege guvernamental, parerelativ superficială. Au fost şi sunt chemaţi să-şi dea cupărerea oameni stimabili, dar, care, dincolo de subiectivis-mul lor ca atare, nu sunt în problemă. Unde sunt fizi -cienii, chimiştii, ecologiştii, biologii, geografii, economiştii,juriştii, inginerii, sociologii etc? În opinia mea, acololucrurile sunt clare: „Gold Corporation“ nu ia în calculexternalităţile negative dezvoltate de proiect, pentru mediu,pentru resurse, pentru oameni, pe termen mediu şi lungetc. Rămâne de văzut dacă luate în calcul şi internalizateacestea, aşa cum este normal, proiectul mai este profi -tabil. Desigur, „canadienii“ au „încălzit“ acolo atmosfera,câştigul lor s-ar vădi imens, iar oamenii au început săspere referitor la locurile de muncă: cu burta goală şi bo -găţiile în subsol, sau cu salarii pentru 10-15 ani şi bogăţi-

ile spulberate în folosul „canadienilor“. Cei mai mulţi din-tre localnici „merg“ pe prima variantă.

Cel puţin trei lucruri trebuie făcute:a) Studierea atentă a diferitelor variante ale „Legii mi -ne lor“ din perioada interbelică şi a felului cum s-au so -lu ţionat astfel de litigii atunci. De fapt, ne trebuie o legeadecvată pentru toate resursele subsolului şi nu doarpentru Roşia-Montană.b) Concretizarea unor altenative pentru dezvoltarea zoneiîn condiţiile în care proiectul „cade“. Până la urmă, nu putemexploata noi înşine aurul? Fără cianuri?c) Mai este un lucru: decât dezbaterii amatoare şi la tele-vizor, de ce nu se ia în seamă Raportul respectiv făcutde Academia Română? Acei oameni au lucrat degeaba?

Asemenea etape parcurse şi valorificate ar lumina şicâştigurile sociale, dar şi frunţile unor oameni care nu maipot trăi deoarece nu au unde să lucreze, nu au unde să-şicâştige pâinea. Cum spuneam, sunt imens de mulţi în ţarăastfel. Acţionând şi aici potrivit intereselor concrete ale unuisau altui politician, cu preţul rănirii României, efectiv nemerităm, o dată mai mult, soarta pe care o avem. Dacă nuaflăm soluţii, ne apropiem şi pe această cale, multiplicabilă,însă, la dimensiunile ţării, de un fel de „sfârşit al Terrei“...

D.P.

„Ro}ia Montan@“: de la dezbateri spre solu]ii

Roşia Montană

Hieronymus Bosch - „Grădina plăcerilor pământeşti”

Page 5: DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE „Când armata … · 2014-04-01 · împreună cu 7 preoţi şi 4 fete. Este bătut, torturat, de 83 de ori supus şocurilor electrice

urmare din pagina 1În cele ce urmează, vom da câte-

va coordonate cu privire la apariţia prin-cipiului de ordine al lui Boltzmann[extras din lucrarea noastră post-doc-torală susţinută la Academia Româ -nă, 2012, Organizaţia economică şiparadigma sistemului logic viu, publi -cată la Editura Lambert Academic Pu-blishing, Germania, 2012].

După apariţia termodinamicii, înfizică, diversitatea calitativă a energieişi tendinţa acesteia la degradare autrebuit acceptate ca axiome. Atomiştiiau refuzat să renunţe la ceea ce eiconsiderau a fi ambiţia însăşi a fiziciişi anume de a reduce complexitateafenomenelor naturale la simplitatea com-portamentelor elementare.

Astfel, fizicianul Ludwig Boltzmanna găsit o inovaţie în conceptul deprobabilitate. Această inovaţie a con-stat în introducerea probabilităţilor înfizică nu cu titlul de instrument, cica un principiu explicativ, arătându-se în acest sens ce comportare nouăpoate să adopte un sistem prin fap-tul că este format din componentenumeroase.

Acesta a atras atenţia că se poateinterpreta ”creşterea ireversibilă a en -tropiei ca expresie a creşterii dezor-dinii moleculare, a uitării progresivea oricărei disimetrii iniţiale, căci oricedisimetrie este improbabilă în raportcu starea ce corespunde unui numărmaxim de îmbinări”.

”Această uitare provine din faptulcă, oricare ar fi evoluţia particulară asistemului, el va ajunge în cele dinurmă la stările microscopice care săcorespundă stării macroscopice dedezordine şi de simetrie maximă.”i

Cu alte cuvinte, Boltzmann a în -cercat să identifice entropia cu nu -mărul de îmbinări moleculare. Altfelspus, entropia (S)ii caracterizează fie -care stare macroscopică prin nu -mărul de modalităţi diferite de a rea -li za această stare (), respectiv.iii

”Formula de mai sus face din evo-luţia termodinamică ireversibilă o evo-luţie spre stări de probabilitate cres -cândă şi din starea de atracţie, stareamacroscopică realizată de aproapetotalitatea stărilor microscopice în carese poate afla sistemul.”iv

Conchidem, spunând că ”Principiulde ordine al lui Boltzmann implicăfaptul că starea cea mai probabilăaccesibilă unui sistem este aceeacând multitudinea evenimentelor carese produc simultan în acest sistemcompensează statistic efectele lor.”v

Acestea fiind spuse, ne punem ur -mătoarea întrebare: Este valabil acestprincipiu explicativ în cunoaşterea pro-ceselor economice?

Să ne imaginăm un sistem econo -mic (o mulţime de elemente compo-nente şi o mulţime de interacţiuni în -tre elementele componente) în careexistă oameni foarte bogaţi şi, în ace-laţi timp, oameni foarte săraci. Potri -vit principiului de ordine al lui Boltz -mann, constatăm că efectul îmbogă -ţirii unora compensează efectul sără-cirii altora şi, ca urmare, societateapoate să fie considerată chiar unaprosperă. Sau să ne imaginăm unsistem economic în expansiune peseama resurselor naturale. Potrivit prin-cipiului de ordine al lui Boltzmann,constatăm că efectul expansiunii eco-nomice compensează statistic efectuldiminuării resurselor naturale.

Este oare aceasta realitatea? Atunci,de ce avem revoluţii, războaie, schim-barea climei, crize economice etc.?Posibil ca răspunsul să fie că tocmaiprin aceste stări trebuie să treacă sis-temul pentru a se stabiliza. Aşadar,credem că sistemele sociale, cu pre -cădere sistemele economice, nu suntsisteme la echilibru, ci sisteme carese auto-organizează, auto-reglează, de-parte de echilibru.

În termodinamică, Ilya Prigogine aconstruit o teorie a sistemelor stabilecare se mentin departe de echilibrultermodinamic.

Acesta a plecat de la premisa căvariaţia entropiei (dS) pentru un ast-

fel de sistem este o sumă dintrefluxurile ”utile” (deS), respectiv fluxulde entropie dintre mediu şi sistem(ansamblul transformărilor sistemuluideterminate de fluxurile de schimbcu mediul putând fi anulate printr-oinversiune a acestor fluxuri) şi fluxu -rile ”disipate” (diS), pierdute, respec-tiv acele fluxuri care nu pot fi redusela sursa de căldură printr-o inversi-une de funcţionare a sistemului. Pri -gogine precizează, în continuare, căacesta este rolul funcţiei de stare S,entropia (dS=deS+diS).

vi

Cu alte cuvinte, sistemele care facschimb de entropie cu mediul sunt sis-teme disipative, adică îşi scad entropiape seama creşterii entropiei în mediu.

Acest cercetător precizează faptulcă pentru sistemele disipative (sis-teme complexe) principiul de ordineal lui Boltzmann nu funcţionează. Cualte cuvinte, sistemele disipative, careîşi scad entropia pe seama creşteriientropiei în mediu, sunt sisteme de -parte de echilibru şi nu sunt liniare.

Sistemele disipative sunt caracteri -zate de neliniaritate şi autopoieză (suntautopoietice). Aşadar, aceste sistemenu sunt la echilibru, ci se păstreazădeparte de echilibrul termodinamic.

Revenind la economie, ceea cecredem noi este că sitemele economi -ce sunt sisteme complexe asemeneasistemelor disipative, caracterizate deatractori, bifurcaţii, emergenţă, reţele,autopoieză şi, ca urmare, a cunoaştestarea sistemului la un moment datsau a face predicţii cu privire la evo -luţia sistemului, prin intermediul unuiprincipiu statistic, este refutabil şi nuare de-a face cu realitatea. Mai multdecât atât, considerăm că teoriile laechilibru din ştiinţa economică tre-buie revizuite, sau chiar înlocuite cuteorii stabile de evoluţie. Teoriile laechilibru sau aproape de echilibru suntteorii probabilistice, respectiv teorii li-niare (vezi econometria, ca instrumentde testare a teoriilor economice). Teo-riile departe de echilibru sunt teoriineliniare, teorii în care principiul de

ordine al lui Boltzmann şi principiulsuperpoziţiei nu se respectă.

Bibliografie:i. Prigogine, I., Noua Alianţă, op.cit.pg. 179 şi 180.ii. Boltzmann fost cel care a conside -rat că entropia este echivalentă cu de -zordinea moleculară.iii. Unde S este entropia, factorul keste un factor de proporţionalitate subforma unei constante universale denu -mită constanta lui Boltzmann, iar P re-prezintă numărul de îmbinări, care in-dică numărul modalităţilor în care sepoate realiza o repartiţie particulară aunui număr de N particule. Spreexem plu, într-o cutie N, împărţită îndouă compartimente N1 şi N2 egale,P(N1,N2)=N!/N1!N2!.iv. Citat din Noua Alianţă, pg. 179.v. Prigogine, I., Noua Alianţă, (1984),op. cit. 180.vi. Prigogine, I., Noua Alianţă, (1984),.pg. 176-177, apud Brătian, disertaţie post-doctorală, Academia Română, 2012.

În ultimii ani, apar pe piaţă totmai multe şi mai multe gadgeturi darşi softuri destinate şi procesului edu-caţional din învăţământul superiordar şi din învăţământul primar, gim-nazial sau liceal, care facilitează noileforme de învăţământ şi deci transfer-ul de la întâlnirile faţă în faţă spre e-learning, conturând ceea ce se credecă va definii viitorul educaţiei, “blend-ed learning”. Această formă este dejautilizată pe scară din ce în ce mailargă atât în învăţământul primar, gim-nazial, liceal şi superior şi este întâl-nită şi sub denumirea de proces de„învăţare combinată”. Optez să folos-esc totuşi în acest articol denumireaenglezească care este general recunos-cută: „blended learning”. Asupra aces-tui proces mă voi apleca în rândurilece urmează.

Din ce în ce mai mulţi profesoridepun efort pentru a converti cursu -rile lor şi a le adapta noii forme de„blended learning”. Această formă deînvăţare atrage din ce în ce mai mulţistudenţi şi elevi, reprezentanţi ai noiigeneraţii, mari consumatori ai noilortehnologii revoluţionare.

Instituţiile de învăţământ sunt şiele din ce în ce mai intresate în aadopta această formă de „blended

learing” deoarece ea atrage un nu -măr mai mare de doritori elevi şistudenţi şi înlesneşte o mai bunăcomunicare cu şi între aceştia. Darpentru un “blended learning” de suc-ces este nevoie de mai mult decâtdoar de noile tehnologii. Este nevoieaici de efortul profesorilor, un efortsuplimentar care să asocieze cursu -rilor şi prelegerilor utilizarea noilorteh nologii, să faciliteze prin aceastăcombinaţie o mai bună interacţiunecu studenţii şi elevii, să motiveze maiatent participarea acestora la discuţiişi să selecteze partea în prelegere şidialog care să se desfăşoare faţă înfaţă şi partea care să utilizeze noiletehnologii informaţionale.

Toate acestea sunt susţinute şi detrendul favorabil pe care Internetul îlînregistrează în România. Conformunui studiu foarte recent realizat deGfK România pe un eşantion repre -zentativ pentru populaţia României,penetrarea Internetului a crescut con-stant în ultimii ani, atingând 53% lanivel naţional şi 63% la nivel urbanîn rândul persoanelor cu vârsta depeste 15 ani. În acelaşi timp, apetit-ul românilor pentru tablete şi smart-phone-uri este în continuă creştere.Vânzările au cunoscut o importantătendinţă ascendentă în ultimii ani,smartphone-urile ajungând la o pon-

dere de 25% din totalul pieţei detelefoane mobile în unităţi în 2012,iar numărul de tablete vândute acrescut de aproape 5 ori în 2012faţă de 2011.

Aceste evoluţii îşi pun amprentanu doar asupra stilului de viaţă alpopu laţiei, ci şi asupra formării şieducării ei. Dacă până nu de mult edu-caţia se baza pe mediile tradiţionalede comunicare, în prezent Internetulcunoaşte o utilizare pe scară largă.

Un studiu desfăşurat de GfK Ro -mânia pe un eşantion reprezentativpentru populaţia urbană utilizatoarede Internet, cu vârste între 15 şi 45de ani, relevă rolul important al Inter -netului în redefinirea comportamentu-lui de cumpărare. 70% dintre cei ches-tionaţi declară că Internetul a devenitun instrument de cumpărare foarteutil, iar 44% menţionează că reţelelesociale au devenit la fel de impor-tante ca şi alte surse de informaţiipentru a face cele mai bune alegeride produse.

Accesarea site-urilor destinate edu-caţiei, consultarea online a paginiloruniversităţilor sau instituţiilor de for-mare şi calificare a personalului, des -crierilor detaliate şi a recenziilor ab -solvenţilor, schimbul de informaţii dinreţelele sociale, toate acestea suntactivităţi desfăşurate din ce în ce mai

mult în vederea luării celei mai bunedecizii alegere a carierei şi a insti-tuţiei care să se ocupe de pregătireadidactică. În acest sens accesul lasurse multiple de informare atât faţăîn faţă cât şi on-line oferă populaţieiactuale un mare avantaj.

În afară de mediul online, treptat sedezvoltă şi alte medii de interacţiune,cum ar fi cel prin intermediul smart-phone-urilor sau al tabletelor. În acestmediu în care populaţia este mult maiconştientă de instrumentele pe carele are la îndemână şi mai implicatăîn procesul de perfecţionare continuă,utilizând tot mai multe pârghii pentru

această perfecţionare, devine tot maievidentă importanţa implementării şiperfecţionării procesului de blendedlearning pentru a asigura succesul pepiaţă, nu doar pentru a satisfacenevoile actuale de cunoaştere, ci maiales pentru a anticipa aşteptările într-o societate cu grad atât de înalt dedigitalizare.

Conform celui mai recent studiuGfK Omnibus, 82% dintre românii caredeţin un telefon mobil declară că aucumpărat acest gadget nou. Procentuleste similar atât la telefonul mobilobişnuit cât şi la smartphone.

(va urma)

VINERI 6 SEPTEMBRIE 2013 5

c my b

c my b

c my b

PARADIGME

c my b

Vedere din Berlin

Economia }i principiul de ordine al lui Boltzmann

Educa]ie în era digital@ (I) - OPINII

dr. Vasile BRĂTIAN, ULBS

dr. Răzvan Sorin ŞERBU, ULBS

Page 6: DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE „Când armata … · 2014-04-01 · împreună cu 7 preoţi şi 4 fete. Este bătut, torturat, de 83 de ori supus şocurilor electrice

urmare din pagina 1Termenul de companie multinaţio -

nală (CMN) a apărut pentru prima oarăîn dicţionarele americane în jurul anu-lui 1970, iar de atunci a fost definitîn diferite modalităţi în publicaţiile şima nualele economice. Certo (2002) de -fineşte CMN drept o ”companie caredesfăşoară operaţiuni semnificative încel puţin două ţări. În mod esenţial,CMN este o organizaţie care este im -plicată în derularea afacerilor pe planinternaţional. Ea îşi desfăşoară activi -tăţile la scară internaţională, dincolode graniţele naţionale, şi este îndruma -tă de o strategie comună elaborată lacentrul companiei”. CMN se înca -drea ză într-o gamă care se întinde dela organizaţii puţin implicate în activi -tatea multinaţională, care pur şi sim-plu exportă produse într-o ţară străi -nă, până la organizaţii foarte impli-cate în activitatea multinaţională, careau o parte din proprietari în alte ţări– dar studiile internaţionale întreprin -se converg în a concluziona că in -ves titorii din întreaga lume apreciazămai mult CMN decât firmele naţiona -le – cu precădere în domenii precumtehnologie, producţie şi bunuri de largconsum. Deciziile fundamentale pri -vind iniţierea sau extinderea operaţiu -nilor internaţionale, dimensiunea şi vi-teza extinderii şi modalitatea optimă dea o pune în practică depind de firmăşi de factorii de piaţă (Mockler, 2001).

Internaţionalizarea firmelor este de -terminată de o serie întreagă a moti-vaţiilor proactive şi reactive – faptsurprins de către literatura de spe-cialitate în domeniul economiei şi afa-cerilor internaţionale: • căutarea de oportunităţi ale creş-terii prin diversificarea pieţei; câştigulunor profituri în marje ridicate; do -bândirea de idei noi privind produse-le, serviciile sau metodele de afaceri;o mai bună satisfacere a nevoilorclienţilor cheie; apropierea de surse-le de aprovizionare şi câştigarea deavantaje din aceasta; dobândirea ac -cesului la factori de producţie maiieftini sau mai valoroşi; afirmarea maieficace pe arena concurenţei globale;investiţia într-o relaţie cu potenţial

câştig alături de un partener străin etc.(Cavusgil et al., 2008).• motivaţii proactive: avantajele în rea -lizarea profitului, calitatea de producă -tor unic, avantajul tehnologic, informa -ţia exclusivă, implicarea managerială,avantajele fiscale, economiile de scară;motivaţii reactive: presiunea concuren -ţei, supraproducţia, scăderea vânzări -lor pe piaţa internă, excesul de capaci -tate, saturarea pieţelor interne, apropiereade clienţi şi parteneri (Popa, 2002).

Încercând o sinteză a opiniilor, Voi -nea (2007) afirmă că: ”literatura de spe-cialitate este, în linii mari, de acordcu existenţa a patru categorii mari demotivaţii pentru procesul de interna -ţionalizare a unei firme, şi anume:

• Căutarea de resurse. Acesta afost, de fapt, motivaţia economică prin -cipală a apariţiei imperiilor coloniale,în care unii autori văd precursorii cor -poraţiilor transnaţionale de astăzi. Nereferim, în special, la resurse natura -le, a căror lipsă în ţara de origine obli -gă corporaţia să se extindă în străi -nătate. Corporaţia poate căuta şi stimu-lente fiscale, multe ţări oferind dife -rite forme de asemenea stimulente (re -duceri de taxe), sau stimulente finan-ciare (unele state de origine sau or -ganisme intenaţionale oferă stimulen -te financiare corporaţiilor care inves -tesc în ţările subdezvoltate sau în cursde dezvoltare). De asemenea, existen -ţa unor parteneri locali dornici să ex -ploateze împreună (prin societăţi mixte)resursele existente poate constitui omotivaţie din această categorie.

• Căutarea de pieţe. Firmele do -resc să se extindă pe pieţele care suntmari fie prin numărul de consuma-tori (de exemplu, China), fie prin pu -terea de cumpărare (de exemplu, SUA).Este importantă nu numai analiza sta-tică a unei pieţe, ci şi analiza dinami -că. Alte variabile importante din aceas-tă categorie includ: costurile de trans-port, barierele tarifare şi netarifare, exis-tenţa unei forţe de muncă educate,calitatea infrastructurii şi dezvoltareainstituţională, existenţa serviciilor desuport pentru afaceri, politicile macro -economice locale.

• Căutarea eficienţei (reducerea cos-turilor). Din această categorie fac partereducerea costurilor de producţie (cos -turi scăzute cu forţa de muncă, cumaterialele, cu utilajele), stimulente in -

vestiţionale (de exemplu, amortizareaaccelerată sau subvenţiile publice),existenţa unor clustere de profil, pre -zenţa altor firme complementare dinlanţul de producţie şi distribuţie, inte -grarea activităţilor de cercetare-dez-voltare.

• Căutarea unor active strategice.Accesul la tehnologie sau la posibili -tatea de dezvoltare a unor noi tehno -logii este principalul argument în aceastăcategorie de factori.

Analizând teoriile privind CMN careau dominat lumea academică de-a lun -gul ultimelor patru decenii, Forsgren(2008) a formulat şase ”poveşti” des-pre ”fenomenul căruia îi spunem firmămultinaţională”, în încercarea sa de asurprinde întreg caleidoscopul de mo -tivaţii, formule şi relaţii care a definitde-a lungul timpului CMN:

• CMN dominatoare: o poveste des-pre puterea pe piaţă – după Forsgren,aceasta este ”prima teorie despreISD, dezvoltată de către economistulStephen Hymer. Ea aplică teoria or -ganizării industriale la investiţiile străi-ne directe şi este prima încercare dea dezvolta un model la nivelul firmei.A avut un impact imens asupra tu -turor teoriilor ulterioare dezvoltate îndomeniu şi poate fi privită ca aflân-du-se la originea tuturor modelelorde gândire moderne asupra firmelormultinaţionale";

• CMN coordonatoare: o poveste des -pre costul eficienţei – ”acest model esteîn primul rând o aplicare a econo -miei costurilor de tranzacţie la CMN.El susţine că existenţa CMN reflectădificultăţile pieţei în a gestiona anumi -te tranzacţii între firme independen te.CMN internalizează astfel de tranza-cţii şi le coordonează dincolo de gra -niţele unei ţări”;

• CMN a cunoştinţelor: o povestedespre crearea de valoare – aceastăteorie ”dezvoltă o premisă fundamen-tală a teoriilor anterioare: nevoia cao CMN să deţină un avantaj competi -tiv. (...) Ea susţine că procesul conti -nuu de creare a unor astfel de valoriunice pentru fiecare firmă reprezită oexplicaţie importantă pentru existenţaşi comportamentul CMN. Această abor -dare îşi are originea în ceea ce senumeşte viziunea firmei bazate pe re -surse sau viziunea firmei bazate pecunoştinţe”;

• CMN flexibilă: o poveste despreadaptarea strategică – ”viziunea estecă CMN pot exista pe termen lungdacă, şi numai dacă, ele au abilitatea

de a-şi adapta sistemele organizaţio -nale şi de control la schimbările me -diului. Spre deosebire de celelalte teo -rii, această abordare aduce mediulCMN în centrul analizei. Teoria contin -gentă este platforma de bază a aces-tei analize”;

• CMN reţea: o poveste despre re-laţiile de afaceri – pentru aceastăteorie, ”mediul este în primul rând de -finit în termeni de relaţii cu clienţii,furnizorii şi alte părţi interesate. Aceas-tă abordare susţine că reţeaua de afa -ceri, în care fiecare subsidiară este în -corporată, are un impact profund asu-pra vieţii interne a CMN în ceea cepriveşte deciziile cu privire la strate-gie şi investiţii viitoare. Teoria reţe -lelor de afaceri şi teoria dependenţeide resurse sunt fundamentele acesteiabordări”;

• FMN politică: o poveste desprelegitimitate şi putere – această teorieinsistă mai mult asupra componenteişi rolului politic al CMN (în detrimen-tul celor economice). ”Abordarea seconcentrează asupra mediilor institu -ţionale diferite cărora CMN trebuie săle facă faţă dar şi asupra posibilităţiifirmei de a influenţa aceste medii prindiferite mijloace. Inspiraţia sa vine dela teoria instituţionalistă”.

La finalul lucrării sale, Forsgren(2008) grupează într-o matrice sinteti -că cele şase ”poveşti” definitorii pen-tru firma multinaţională – văzută ca”frumoasa sau bestia economiei glo -bale”, comparându-le pe baza câtor-va dimensiuni cheie: originea teoriei,abilitatea cheie a CMN, viziunea asu -pra organizaţiei, rolul sediului central,principalele caracteristici ale mediului,impactul asupra bunăstării.

Modele şi strategii ale internaţionalizării companiilor

Internaţionalizarea companiilor poateurma diferite strategii, de la aborda -rea "step by step"– în timp şi/sau înspaţiu – până la cea a atacării simul-tane a tuturor flancurilor, respectiv pie-ţelor. ”Răspândirea bogăţiei la scarăglobală” sau ”pierderea urmelor” devinnoi motivaţii şi factori motorii. Inter -naţionalizarea a fost definită de lite -ratura de specialitate drept „un pro-ces de creştere a implicării firmei înoperaţiuni internaţionale” (Popa, 2001).Caracterizarea naturii procesului inter -naţionalizării se poate face prin evi-denţierea a ceea ce unii autori numescdimensiunile internaţionalizării şi anume:

• metoda de operare (cum) – aceas-ta se concretizează în diferitele formede realizare a afacerilor internaţionale,care merg de la exportul simplu,până la producţia în străinătate

• obiectul vânzărilor (ce) - (bunu -rile şi serviciile exportate) tinde să sediversifice pe măsura creşterii impli -cării firmei în piaţa mondială. Aceastase poate realiza în două moduri: pede o parte, prin comercializarea înexterior a unui produs care era ofe -rit în mod curent pe piaţa internă, oriprin conceperea unui produs nou pen-tru export; pe de altă parte, prin schim-barea radicală a politicii de produs şicrearea unui "pachet" cuprinzând bunul,plus servicii, tehnologie, know-how etc.

• pieţele ţintă (unde) - capacitateaorganizaţională, personalul, finanţele –piaţa-ţintă rezultă în urma unor opţi-uni ale managementului privind se -lectarea debuşeurilor şi a parteneri -lor; de regulă, în fazele iniţiale aleinternaţionalizării se abordează pieţemai uşor accesibile în termeni de cos-turi, riscuri, concurenţă, distanţă geo-grafică şi cultură; capacitatea organi-zaţională se referă la măsura în caresistemul de management al firmei -cadrul instituţional pentru manifesta -rea funcţiilor managementului - esteîn măsură să valorifice în mod efi-cient funcţiile firmei.

Strategia de internaţionalizare adop-tată de către întreprinderi este reflec -tarea voinţei acestora de a se angajaîntr-o economie globala. Etapele elabo-rării unei asemenea strategii sunt ur -mătoarele (Popa şi Filip, 2001):

• Analiza contextului economic mon -dial şi a datelor proprii întreprinderii– aceasta presupune identificarea deoportunităţi şi riscuri asociate dez-voltării afacerilor internaţionale. Identi-fi carea oportunităţilor se face plecândde la analiza cererii pe o anumita pia -ţă, a dinamicii acesteia, a concurenţeiexistente, a restricţiilor privind acce-sul pe piaţă (norme tehnice, barierecomerciale, regim fiscal etc.), a mediu-lui tehnologic, cultural etc. Evaluareariscurilor are în vedere pe de o parteriscurile politice, pe de altă parte pecele economice (riscuri conjunctu -rale, contractuale).

• Determinarea obiectivelor inter-naţionalizării – ele decurg pe de oparte din opţiunile de bază ale firmei,exprimate de politica sa generală şicare se referă la alegerea între dez-voltarea autonomă sau parteneriat,orientare pe termen scurt sau lung,

COMPANII DEZVOLTARE VINERI 6 SEPTEMBRIE 20136

dr. Lucian BELAŞCU, ULBS

Companiile multina]ionale – strategii }i structuricompetitive în contextul globaliz@rii (I)

Londra-City

Singapore, aproape o altă lume.

Page 7: DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE „Când armata … · 2014-04-01 · împreună cu 7 preoţi şi 4 fete. Este bătut, torturat, de 83 de ori supus şocurilor electrice

COMPANII DEZVOLTAREVINERI 6 SEPTEMBRIE 2013 7

strategie monoprodus sau multipro-dus, concentrare versus diversificareetc, pe de altă parte ele sunt expri-mate în termeni de rentabilitate acapitalului, nivel al profitului, cifră deafaceri proiectată, cote de piaţă deatins, dispersia activităţilor de cerce -tare-dezvoltare etc.

• Algerea modalităţilor de inter-naţionalizare – acestea pot fi grupateîn 3 mari categorii: (1) operaţiuni co -merciale: exportul/importul de bunurişi/sau servicii şi operaţiunile comer-ciale combinate; primele sunt domi-nante ca pondere şi se caracterizea -ză, de regulă, prin orizontul de timpscurt al operaţiunii, chiar dacă relaţiaîntre parteneri este de durată; opera -ţiunile comerciale combinate sunt celecare îmbină operaţiuni de export, im -port, producţie, prestări de servicii,într-un mecanism unic, realizat de re-gulă de către întreprinderi specializa -te (acestea includ contrapartida, ope -raţiunile de reexport şi operaţiunilede switch); (2) alianţe şi cooperari(strategii asociate de pătrundere pepiaţa externă): ele pot îmbrăca maimulte forme: cooperări pe baze con-tractuale (licenţierea, franciza, subcon -tractarea, coproducţia în întreprinderiseparate, contractul de managementetc); cooperarea instituţionalizată (so -cietăţi mixte); alianţele strategice subforma consorţiilor pentru construireade obiective în comun, pentru livrărila cheie sau alte tipuri de alianţe; (3)modalităţi de implantare (investiţio -nale): se realizează pe calea investiţi-ilor directe de capital, acestea presu -punând o opţiune pe termen lung dinpartea firmei investitoare şi participa -rea la gestiunea societăţii vizate; prin-cipalele caracteristici ale implantăriisunt următoarele: crearea de structu -ri organizatorice pe piaţa externă, carefie aparţin de firma iniţiatoare (birouricomerciale, sucursale), fie sunt per-soane juridice autonome (filiale); pro-cesul internaţionalizării implică activi -tăţi pe termen teoretic nelimitat; struc-turile implantate în străinătate pot des -făşura activităţi diverse: producţie, co -merţ exterior, cercetare-dezvoltare etc.

• Elaborarea şi realizarea strate-giei de internationalizare.

În analiza mecanismului de interna -ţionalizare a firmei, abordările din lite -ratura de specialitate diferă în funcţiede premisele teoretice de la care por-nesc. O diferenţă de abordare pro -vine din modul de înţelegere a naturiiprocesului internaţionalizării: ca un pro-ces evoluţionist sau ca unul fortuit,nedeterminat. Teoriile evoluţioniste aratăcă o firmă locală (naţională) care seimplică în afaceri internaţionale par-curge, treptat, mai multe stadii, căro-ra le corespund strategii de dezvol -tare şi structuri organizatorice speci-fice. Unele firme parcurg aceste stadii

mai rapid, altora le este necesară operioadă mai îndelungată până să de -vină cu adevărat firme multinaţionale.Un model explicativ al dezvoltării in -ternaţionale în şapte stadii este prezen-tat de Phatak (1989), pe următoarelecoordonate: (I) răspunsul la comandaexternă; (II) exportul activ; (III) expor-tul direct; (IV) sucursala şi filiala decomercializare; (V) asamblarea în străi -nătate; (VI) producţia în străinătate;(VII) integrarea filialelor străine.

Dezvoltarea durabilă şi imperativultriplei performanţe a companieiEmergenţa şi dezvoltarea noii

paradigme a dezvoltării – dezvoltarea durabilă

Analiza, la nivel global, a sistemu -lui socio-economic al ultimilor o sutăde ani, şi cu precădere al perioadeice a urmat celui de-al doilea războimondial, relevă existenţa a două ten -dinţe diametral opuse care i-au mar-cat evoluţia: pe de o parte, creştereasemnificativă a rezultatelor economi -ce pe total şi pe locuitor, iar pe dealtă parte, degradarea stării generalea mediului natural, a sănătăţii plane -tei – realitate ce denotă menţinereaîntr-un plan secund a preocupărilorvizând asumarea datoriilor pe care dez -voltarea economică le face pe seamamediului natural şi a viitorului plane -tei. Conştientizarea problemelor globale(sărăcia extremă, deteriorarea parame -trilor mediului şi schimbările climati -ce, urbanizarea necontrolată, migraţialicită şi cea ilicită, terorismul, crizeleeconomico-financiare sau geopolitice,etc.) şi a necesităţii controlării în vede -rea soluţionării acestora (pentru a seputea asigura supravieţuirea într-olume care nu se rezumă doar la indi-catori macroeconomici, ci este în pri -mul rând un mediu socio-uman alcărui echilibru general dinamic esteîn pericol) a condus la creşterea pre-ocupărilor privind dezvoltarea dura-bilă (ca şi concept care, bazat fiindpe ideea de egalitate a şanselor întregeneraţiile prezente şi viitoare, a în -ceput să-l înlocuiască treptat pe celde dezvoltare economică.

Regândirea raporturilor om-naturăprin mutaţia de la statutul de “duş-mani” ai unui război nedeclarat la celde “aliaţi” în cadrul aşa numitei “or -ganizări naturale” – în care procesuleconomic apare ca o continuare aevoluţiei biologice – s-a concretizatîn apariţia şi dezvoltarea în timp aunei noi ramuri a ştiinţelor economi -ce, economia protecţiei mediului natu -ral, “al cărei obiect îl constituie ges-tionarea naturii din punctul de vedereal îmbinării armonioase a intereselorimediate cu cele de perspectivă şipermanente ale societăţii omeneşti încondiţiile maximizării eficienţei efortu -

lui făcut, în opera de gestionare”(Constantinescu, 1976). Începerea “ereidezvoltării durabile” – marcată înanul 1992 cu ocazia Conferinţei ONUasupra Mediului Înconjurător şi Dez -voltării desfăşurată la Rio de Janeiro– a însemnat punctul de la careaceastă noţiune a trecut din literatu-ra academică (rapoartele diferitelor fo -ruri internaţionale cu vocaţie univer -sală) pe prima pagină a ziarelor şi deaici în limbajul curent şi preocupareaconstantă ale guvernelor şi organis-melor internaţionale.

Dezvoltarea durabilă “presupune creş-terea economică (nu creştere zero saunegativă) în consonanţă cu cerinţeleechilibrului ecologic (nu cu prezerva -rea naturii pur şi simplu) şi cu în -trea ga dezvoltare umană, ceea ce în -seamnă că se au în vedere toate as -pectele ce ţin de progresul în om şipentru om – cultură, ştiinţă, civiliza-ţie, egalitate şi echitate între oameni,etnii, naţiuni şi popoare” (Dobrotă,1997). Din această perspectivă, dez-voltarea durabilă apare ca un procescomplementar celui reprezentat de tran-ziţia la economia umană – care, larândul ei, “constituie o perspectivă năs-cută din necesitatea rezolvării profi -tabile pentru om a problemelor eco-nomice, ecologice, financiare, tehnice,tehnologice şi de securitate ale unorentităţi prinse în reţeaua ireversibilă ainterdependenţei” (Popescu et al., 1996).

Plasând fiinţa umană – în toate di -mensiunile sale – în centrul priorită -ţilor, elementele definitorii ale dezvol -tării durabile sunt date de: compati-bilitatea generală şi universală întremediul natural şi cel creat de om; men -ţinerea egalităţii şanselor generaţiilorcare se succed în timp; interpretareaprezentului prin prisma viitorului şimaximizarea profitului în consonanţăcu securitatea ecologică; compatibili-

tatea strategiilor naţionale de dezvol -tare cu cele de protecţie a mediuluiecologic; asigurarea bunăstării gene -rale prin trecerea de la aspectele prio -ritar cantitative ale creşterii la celecalitative; redefinirea obiectivelor eco-nomice şi sociale, în cadrul cărora ur-mează să-şi găsească locurile cuve -nite capitalul ecologic, capitalul tehnic,capitalul uman; subordonarea obiec-tivelor dezvoltării economice însănă-toşirii omului, el însuşi cea mai com-plexă creaţie.

Dezvoltarea durabilă reprezintă, po-tri vit raportului Brundtlant (1987) acel„tip de dezvoltare care satisface ne -voile prezente fără a compromite şansageneraţiilor viitoare de a-şi satisfacepropriile nevoi”. Principalele instru-mente şi totodată obiective ale dez-voltării durabile au în vedere îmbună -tăţirea calităţii vieţii şi răspândirea pro -gresului la scară globală. La nivelulfirmei, scopul privind dezvoltarea du -rabilă este atins dacă aceasta ţinteşteatingerea unei triple performanţe: eco-no mică, socială şi ecologică (Mercier,2004).

Propunându-şi să surprindă schim-barea tipului de creştere economică,controlul poluării, crearea unui cadruinstituţionalizat şi legislativ adecvatlor şi eficace şi a unor noi sisteme:educaţional (în măsură să anticipezeşi să aprofundeze cunoştinţele), de in -strumente economice (care să pre vi -nă, să protejeze şi să asigure resur -sele rare), de indicatori specifici (dupăcare se apreciază calitatea dezvoltăriişi vieţii oamenilor), strategia dezvol -tării durabile necesită o serie de stra -tegii pe orizonturi scurte şi medii, gli -sante însă pe termen lung în pers -pectiva a 20-25 de ani; în acest sens,sunt necesare politici la nivel regional,internaţional şi planetar, la nivel destat şi la nivel de firmă, cu obiectivecompatibile în timp şi spaţiu, pe bazaunor criterii ce decurg din îmbună -tăţirea condiţiilor de viaţă ale oame-nilor. Concomitent cu fundamentareaacestor politici este esenţial ca la fie -care nivel să funcţioneze o sumă demijloace de reglementare, cu caractereconomic, juridic, de substituţie şiinformaţionale, care să asigure înfăp-tuirea obiectivelor propuse. În vede -rea evaluării mijloacelor de acţiunesunt necesare criterii de eficacitate şieficienţă economică şi socială, echi-tate, fezabilitate, acceptabilitate şi com-patibilitate instituţională. La orice ni -vel la care se pune problema dezvol -tării durabile este necesar să se reali -zeze o planificare strategică, cu obiec-tive clare de atins, cu criterii de apre -ciere şi indicatori de măsurare, cu me-canisme de susţinere – juridice, eco-nomice şi spiritual-culturale – cu ma -nagementul ecologic al proceselor, pefiecare ciclu de viaţă, ca şi cu audi-tul ecologic necesar, cu dezvoltareaunor tehnologii curate care să atingă<<zero defecte>> etc.

Noua paradigmă a progresului du-rabil a schimbat modul în care fir -mele fac afaceri, iar această schim-bare cuprinde:

• în loc să creadă că dezvoltareadurabilă înseamnă doar costuri şi di -ficultăţi, firmele înţeleg că acest con-cept înseamnă folosirea eficientă a re -surselor şi poate genera oportunităţi;

• evoluţia de la metode de comba -tere a poluării bazate pe tratarea efec -telor acesteia la folosirea de tehnologiimai eficiente şi mai puţin poluante peîntreg parcursul proceselor de pro-ducţie şi, mai mult, la încercarea dea integra dezvoltarea durabilă în pro-cesul de dezvoltare a afacerilor;

• trecerea de la o abordare li -niară, concentrată pe producţie, la oviziune comprehensivă, sistematică,ce cuprinde ansamblul proceselor deproducţie şi consecinţele lor;

• trecerea de la percepţia că pro -blemele de mediu şi sociale sunt res-ponsabilitatea departamentelor tehniceşi experţilor la convingerea că aces-tea sunt, de fapt, responsabilitatea în-tregii companii;

• confidenţialitatea şi secretizarea exa-cerbate au fost înlocuite de o po liticăbazată pe deschidere şi transparenţă;

• politicile de lobby cu orizonturilimitate au fost înlocuite de discuţiideschise cu partenerii de interes.

În această epocă, ce se caracteri -zează prin pieţe geografice deschise,precum şi printr-o pronunţată mobil-itate între firme, epocă a know-how-ului şi a tehnologiei, o direcţie strate-gică pentru managementul firmei opoate reprezenta necesitatea ca suc-cesul managementului strategic alfirmei să fie măsurat din perspectivădinamică, apelându-se la evaluarea bi -lanţului ei social (Allaire şi Fârşirotu,1998), a contribuţiei la atingerea unuiansamblu de obiective atât sociale,cât şi economice, iar nu exclusiv prinproductivitate, capacitate creatoare, efi -cienţă economică, urmărindu-se maxi -mizarea valorii economice a firmei.Drept urmare, a vedea dezvoltareadurabilă mai degrabă ca pe o oportu -nitate decât ca pe o povară, se dove -deşte a fi o posibilă sursă de avan-taje competitive (Oprea, 2005).

Acest obiectiv prioritar este în modnecesar compatibil cu luarea în consi -derare a intereselor şi aşteptă rilor di -fe ritelor categorii de stakeholders, în tr-un cadru care menţine primatul rolu-lui economic al firmei, întrucât aceastanu este doar un concept ho listic, unsistem conceput pentru a crea valoa -re economică; ea reprezintă în fapt oinvestiţie preţioasă, legiti mată de încre -derea acordată de cum părătorii pro-duselor sau serviciilor sale, de furni -zorii de capitaluri, de an gajamentul şiataşamentul personalului şi de respec-tarea riguroasă a obli gaţiilor care-i re -vin în mediul juridic, social şi politicîn care-şi exercită activitatea.

(va urma)Tel-Aviv

San Francisco

Page 8: DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE „Când armata … · 2014-04-01 · împreună cu 7 preoţi şi 4 fete. Este bătut, torturat, de 83 de ori supus şocurilor electrice

... În acest colţ de pagină nu vor mai apare, ca până acum,de peste 4 ani încoace, atât de potrivitele articole – comentarii,pe tema „Artă“ - Economie, ale maestrului Petru OvidiuDumbrăveanu. Sâmbăta trecută, excelentul artist, pictor, cre-atorul a atâtor pânze deosebite, pline de sensibilitate, degingăşie dar şi de realism, criticul atât de dotat şi omul devastă cultură, iubitorul de frumos şi de ţară, de oameni şi viaţă,a plecat dintre noi. Desigur că regretele, condoleanţele cătrefamilie, către noi înşine, nu pot compensa marea durere pe careo simţim în faţa accestei grele pierderi. Dumnezeu să te odih-nească, iubite maestre!

“Euroeconomia XXI”

ART~ ECONOMIE VINERI 6 SEPTEMBRIE 20138

c my b

c my b

c my b

c my b

Articolele ap@rute în revist@ exprim@punctele de vedere ale autorilor, care pot fi

diferite de cele ale redac]iei.

Colegiul de

redac]ie

Redactor }ef coordonator:DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGEN IORD~NESCUIORD~NESCU

NICOLAE E{ANUE{ANU

dr. Alin OPREANA,OPREANA,secretar general de redac]ie

editor

GRUPUL DE PRES~

CONTINENT

CAMERA DE COMER[,

INDUSTRIE {I AGRICULTUR~

A JUDE[ULUI SIBIU

NOBLESSE SRL

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail [email protected]

Petru-Ovidiu DUMBRĂVEANU

10 septembrie 1898. Împărăteasa Elisabeth (Sisi) a Austro-Ungarieieste asasinată la Geneva de un anarhist.

“Nocturnă II”

“Sibiu”“Portretu lui Radu Stanca”

În memoriam

Universul lui Petru - Ovidiu Dumbrăveanu