of 40 /40
Istoria psihologiei Cuprins Cursul 1 Obiectivele cursului de Istoria Psihologiei ............................................. 2 Cursul 2 - Credinte despre suflet la vechii Egipteni ................................................ 4 Cursul 3 - Credintele despre suflet la vechii chinezi ............................................... 6 Cursul 4 (partea I) - Conceptiile despre suflet la vechii indieni (inzi) ...................... 9 Cursul 4 (partea II) - Conceptiile despre suflet la vechii greci ............................... 13 Cursul 5 - Conceptiile Traco-getilor despre suflet ................................................ 15 Cursul 6 - Conceptiile despre suflet ale filozofilor greci (Thales, Protagoras si Anaximenes) ....................................................... ................................................. 19 Cursul 7 - Conceptia lui Amedoxes si a celorlalti eleati ........................................ 24 1

Cursuri Istoria Psihologiei 1

  • Author
    roberta

  • View
    283

  • Download
    7

Embed Size (px)

DESCRIPTION

istoria psihologiei

Text of Cursuri Istoria Psihologiei 1

Microsoft Word - Cursuri Istoria psihologiei 1.doc

Istoria psihologieiCuprins Cursul 1 Obiectivele cursului de Istoria Psihologiei ............................................. 2 Cursul 2 - Credinte despre suflet la vechii Egipteni ................................................ 4 Cursul 3 - Credintele despre suflet la vechii chinezi ............................................... 6 Cursul 4 (partea I) - Conceptiile despre suflet la vechii indieni (inzi) ...................... 9 Cursul 4 (partea II) - Conceptiile despre suflet la vechii greci ............................... 13 Cursul 5 - Conceptiile Traco-getilor despre suflet ................................................ 15 Cursul 6 - Conceptiile despre suflet ale filozofilor greci (Thales, Protagoras si Anaximenes) ........................................................................................................ 19 Cursul 7 - Conceptia lui Amedoxes si a celorlalti eleati ........................................ 24 Cursul 8 Doctrina despre idei a lui Platon .......................................................... 27 Cursul 9 - Aristotel (385 322)............................................................................. 31 Subiecte Examen.................................................................................................. 35

Cursul 1 Obiectivele cursului de Istoria Psihologiei Psihologia = stiinta sufletului Stiintele sunt de 2 feluri: Ale naturii: se ocupa de studiul determinat, perceptibil senzorial sau cu ajutorul aparatelor Ale spiritului: se ocupa de domenii spirituale, neperceptibile senzorial Psihologia este o stiinta a spiritului care are ca obiect de stiudiul sufletul uman, animal si cel al lumii. Aristotel este cel care a scris prima lucrare de psihologie, intitulata De Anima (despre suflet). Istoria psihologiei este impartita in 2 parti. Prima si cea mai lunga este cea de pana la Aristotel, iar a doua incepe de la Aristotel si continua in zilele noastre. Problema sufletului nu a fost lamurita inca. In cursul istoriei, au existat conceptii despre suflet care au evoluat sau care sunt valabile si astazi. Problemele psihologiei sunt legate de: 1. Localizarea sufletului insufleteste intregul corp uman Istoria psihologiei = istoria localizarii sufletului Localizarea sufletului => performante omenesti/sufletesti 2. Caracterul obiectiv sau subiectiv al sufletului Sufletul vine din afara, prin respiratie intra in corpul uman (caracter obiectiv) Sufletul universal (spirit) Sufletul nu poate exista fara corpul uman Fenomene parapsihologice transmitere de ganduri la distanta (telepatie) Metapsihoza = transmiterea sufletului de la unul la altul prin viata si moarte, iar in unele cazuri de la oameni la animale. 3. Reprezentarea sufletului - Reprezentare corporala, dar fantomatica 4. Distinctia dintre suflet si trup - Nemurirea sufletului sub imaginea corporala si despartit de trup 5. Legatura sufletului cu corpul - Anatomica Organica Fiziologica Transformari organice care implica transformari ale starilor sufletesti. Manifestarile sufletului Procesele psihice (senzatia, perceptia, reprezentarea, gandirea, vorbirea, afectivitatea, vointa, temperamentul si caracterul) 6. Deficientele psihice (bolile psihice) 7. Diagnoza bolilor psihice 8. Tratamentul bolilor psihice o 7-8 - Pot fi realizate de Psiholog (daca sunt legate de aspecte psihologice) o 7-8 - Pot fi realizate de Psihiatru (daca sunt legate de organe anatomice) 9. Metode de investigatie: Observatie Investigatie Producerea de fenomene psihice 10. Fenomene parapsihologice: Hipnoza Telepatia Credinta ca exista o dublura a omului (a reprezentarilor omului) = sufletul lui

Cursul 2 - Credinte despre suflet la vechii Egipteni Conceptiile despre suflet la vechii egipteni le putem intalni si reprezentate grafic pe vechile monumente (din care unele dateaza chiar din mileniul al 4-lea .Hr.) in trei moduri: 1. Trupul neinsufletit iar in dreptul pieptului sau a gurii, sufletul este reprezentat ca o pasare care zboara in sus, indepartandu-se de trup. 2. Sufletul reprezentat ca un abur localizat tot in dreptul cavitatii bucale sau a cutiei toracice. 3. Sufletul este reprezentat ca o imitatie a corpului uman, de dimensiune mai mica decat corpul, cu aceleasi localizari probabile Trupurile neinsufletite sunt depuse orizontal, uneori pe un suport de catafalc, cu mainile si picioarele intinse si cu fata in sus Catafalcul este uneori o piesa de mobilier pe care se realiza mumificarea. Persoanele din jur tineau in mana recipiente, materiale textile de tipul benzilor, cu care era infasurat trupul dupa imbalsamare. Unele vase erau desenate ca fiind transparente si continand organe (creier, plamani, ficat, etc.) Imbalsamarea trupurilor era realizata cu scopul de prezervarea a acestora pentru o perioada cat mai indelungata Unele sarcofage aveau capacul sculptat in asa fel incat incat sa reprezinte imaginea trupului care il ocupa Camerele mortuare subterane contineau deseori obiecte din aur La vremea respectiva, piramidele erau cele mai mari si mai grele constructii din lume, si serveau scopul de monumente funerare. Trupul se insufletea prin nastere sau reinviere. Pentru ca sufletul sa gaseasca trupul si sa-l reinvie, egiptenii reprezentau uneori sufletul ca o pasare venind in zbor inapoi spre mumie. Nu se cunoaste momentul invierii; dupa prepararea corpului ar putea trece chiar si mii de ani. Credinta reinvierii a dat nastere unei industrii destinate prepararii, intretinerii si semnalizarii catre spatiul cosmic. Preocuparea vechilor egipteni pentru suflet nu a fost intrecuta niciodata (amploare, maretie, puterea credintei). Se considera ca toti egiptenii isi mumificau mortii, dar ca foarte multe mumii au disparut pentru ca nu erau conservate la fel de bine ca cele ale faraonilor. Populatiile din tarile subordonate imperiului Egiptului nu practicau mumificarea. Acestia erau in mare parte sclavi si nu credeau in persistenta sufletului sau revenirea lui dupa moarte si reinvierea trupului. Dupa reprezentari, este de presupus ca sufletul era considerat nemuritor, insa nu se stie daca la in momentul reinvierii, sufletul care se intoarce este acelasi cu cel care pleaca. De mentionat este ca in momentul mumificarii se scoteau organele interne. Se presupune ca sufletele care trezeau la viata mumiile erau, in cadrul corpului reinviat, producatoare de organe. Nu se stie cum era conceputa persoana reinviata. Concluzie Mecanismul vietii in interpretarea vechilor egipteni (dupa sursele disponibile) consta in patrunderea sufletului, intr-o reprezentare sau alta, ca suflu vital prin inspiratie, in plamani, care pun in miscare inima, stimuland circulatia sanguina in organele interne, insufletind intregul corp. Procesul invers are loc in momentul incetarii fluxului sanguin, prin incetarea ritmului cardiac si iesirea sufletului din corpul persoanei decedate prin expiratie.

Cursul 3 - Credintele despre suflet la vechii chinezi Sunt diverse teorii cu privire la sufletele oamenilor O ipoteza ar fi ca prima oara omenirea s-a localizat in Africa, de unde a migrat catre Asia prin Egipt. La chinezi nu avem monumente care sa aiba legatura cu ritualurile mortuare, exista insa relatari pastrate in manastirile budiste si confucioniste, si mai recent, tibetaniste. Aceste relatari sunt mult mai recente decat cele egiptene. Se vorbeste despre suflet ca fiind legat de trupul uman, si numai de cel uman, avand ca localizare inima(organul principal al corpului). Mecanismul de functionare al inimiii este cel respirator. Sunt relatari in care se incearca o determinare cauzala intre activitatea inimii si activitatea plamanilor, intre pulsul cardiac si ritmul respirator (acceleratia ritmului respirator duce la aceleratia ritmului cardiac). Se poate influenta starea psihica prin diferite tipuri de respiratie. Chinezii aveau metode vindecare/ameliolare a sanatatii prin reglarea respiratiei. Inima intervine prin circuitul sanguin prin tot cuprinsul trupului. Principala atributie a sufletului este sensibilitatea, datorita circulatiei sangvine toate partile sunt sensibile. Sensibilitatea este facultatea psihica prin care corpul uman reactioneaza la stimulii externi si interni. Consideratiunile vechilor chinezi despre ganduri si despre sentimente: Cand sufletul este intr o stare normala, si gandurile sunt normale iar sentimentele sunt placute. Cand intervin factori externi sau interni deranjanti, atunci nici gandurile noastre si nici sentimentele nu mai sunt agreabile Chinezii localizau sediul gandurilor in inima, considerandu-le mai importante decat sentimentele, pe care le localizau in ficat. Buna functionare a inimii (o gandire corecta) influenteaza si buna functionare a ficatului (sentimentele) Ficatul are o raza de actiune abdominala si inima are o raza de actiune toracica. Creierului nu i se acorda o functie speciala; era legat numai de organele de simt (cefalice ochi, urechi, nas si cavitatea bucala) prin care avem senzatiile auditive, vizuale, olfactive si gustative. Restul e piele principalul organ tactil al sensibilitatii. O contributie deosebita legata tot de aceasta relatie dintre sistemul organic, sistemul circulator si sistemul fiziologic in genere, i-a condus pe vechii chinezi la consideratiuni despre ceea ce astazi numesc temperament. Substantele care intretin corpul uman sunt aerul, sangele si limfa (lichidul care contine globulele albe). Preponderenta lor in organismul uman determina un anumit mod de comportare: Predominanta aerului denota sensibilitate accentuata, instabilitate sentimentala si activitate corporala accentuata (uneori violenta) Predominanta sangelui denota fermitate, curaj si stabilitate sentimentala Predominanta limfei denota mobilitate redusa, incetinirea in miscari si sensibilitate redusa In psihologia contemporana temperamentele clasice sunt: 1. Coleric 2. Sanguin 3. Melancolico-flegmatic La chinezi si mai ales in zona tibetana, pana spre zilele noastre, se practica anumite ritualuri mortuare, care nu sunt de genul celor egiptene, fizico-chimice si arhitecturale, ci sunt de natura preparatorie asetico-sentimentala a mortii. Noema = gand In cartea tibetana a mortii se citeste din cartea celui care va muri, drumul pe care il va parcurge sufletul dupa moarte. Drept urmare si ei au credinta in persistenta sufletului dupa moarte. Astfel de pregatiri ale sufletului se practica si alte religii (ex: slujba de maslu) Subiecte Localizarea sufletului la vechii chinezi Functiile sau facultatile psihice la vechii chinezi sensibilitate, gandirea, sentimentele, cu localizarile lor Clasificarea temperamentelor la vechii chinezi Cursul 4 (partea I) - Conceptiile despre suflet la vechii indieni (inzi) Atat la egipteni cat si la chinezi, conceptiiile despre suflet sunt in legtura cu credintelor lor religioase (religo-religare = a lega). Religiile autentice au misiunea de a lega persoanele umane cu divinitatile prin anumite mijloace de cult sau ritualuri. Atat la egipteni cat si la chinezi existau preoti care mijloceau legatura cu divinitatea si determinau si conceptiile despre suflet, uneori conducand la o intreaga activitate social-economica condusa de reprezentatii religiilor pentru inlesnirea legaturii cu divinitatea. La vechii indieni, sufletul insusi ia locul divinitatii si este el insusi divinitatea. Denumirea zeitatii reprezentate de sufletul omului este BRAHMAN (sufletul universal). Sufletul este in acelasi timp intreg universul dar si sufletul omului (ATMAN ipostaza de suflet al omului). Indienii originali erau arianii (Indo-europenii originari din podisul Arianei, Iran). Multe obiceiuri, traditii si credinte ale indienilor sunt asemanatoare cu cele ale europenilor (ex: Sufletul la vechii indieni, ATMAN, este asociat cu aerul inspirat) Brahman si Atman unul si acelasi - sufletul universal se afla in toata lumea, in toate lucrurile, in toti oamenii si in toate sufletele lor. Sufletul in ipostaza de Brahman: Este creatorul universului, al cerului si al pamantului A creeat universul din sine insusi; in afara de el nu exista nimic Creeaza/distruge periodic universul din sine insusi prin respiratie/inspiratie universala Sufletul in ipostaza de Atman: Ipostaza de Atman reprezinta legatura sufletului cu individul si corpul uman La indieni se vorbeste si despre sufletul animalelor si al plantelor sufletul universului se gaseste in orice Numai omul este constient ca este suflet Sufletul Atman este caracterizat prin 4 tipuri de elemente: 1. Organele sufletului 2. Starile sufletului 3. Transmigratia sufletului 4. Eliberarea sufletului

1. Organele sufletului a) Creierul Organul central, sediul mental/noetic al sufletului Indienii cunosteau traseul cailor nervoase, nervii afectori si efectori ai creierului Nervii afectori (care sunt influentati, sunt legati de mintea si de vointa constienta, respectiv a celor 5 simturi) Nervii efectori (legati de vorbire, de membrele superioare, organele de procreatie si cele de evacuare) Sufletul este localizat in creier (are legatura cu mintea si cu gandirea). Din aceasta cauza este organul central conducator al corpului si sufletului uman. b) Inima Are legatura cu respiratia, circulatia sangelui, hranirea si insufletirea organismului Este legata in mod direct cu plamanii si sistemul respirator - Are rol subordonat fata de creier c) Corpul subtil Samanta trupului Este un fel de dublura fina, greu perceptibila (imperceptibila pt. majoritatea oamenilor) a corpului material Dublura functionala (nu anatomica) Dirijeaza functiile organice ale sufletului si dupa moartea corpului fizic, pe care il paraseste d) Substratul moral Karma Este alcatuit din totalitatea faptelor sufletului (bune sau rele) si il insoteste dupa moarte Rolul fundamental al creierului si al mintii umane va fi utilizat pentru dirijarea celorlalte organe Prin concentratie mentala pot fi dirijate organele sufletului Se utilizeaza diferite ritmuri respiratorii (dirijate mental) pentru inlesnirea actiunii mentale In zilele noastre, cu o anumita aparatura corpul subtil devine vizibil In functie de culoarea lui, ne dam seama de starea lui de sanatate Karma, substratul moral, este un fel de reportaj al faptelor bune si rele facute de om. Viata omului este inmagazinata in karma

2. Starile sufletului a) Starea de veghe - Caracterizata prin activitatea organelor sufletului, prin sensibilitate, perceptivitate si gandire

b) Starea de vise Presupune incetarea partiala a functiilor organelor sufletului; o pierdere partiala a legaturii cu lumea inconjuratoare Functionarea partiala a organelor determina anumite reprezentari: vise Visele sunt compuse din imagini ale intamplarilor anterioare (nu sunt clare si nici totale) Nefiind coordonate, pot produce imagini fantastice, ireale; ele pot fi amestecate, combinate si cu senzatiile partiale pe care le transmit organele de simt (sunete, mirosuri, etc)

c) Somnul fara vise Somn mult mai profund, in timpul caruia organele functioneaza foarte slab, fara sa mai produca senzatii si perceptii memorabile In timpul somnului fara vise se realizeaza intreruperi partiale, trecatoare ale organelor senzitive cu lumea inconjuratoare; se obtin stari deosebite. Experimentand prin hipnoza artificiala sau autohipnoza se pot obtine stari cataleptice (intepenire), stari de insensibilitate la durere. Se realizeaza trecator si o reuniune de scurta durata a sufletului individual cu cel universal.

d) Starea de reunire a sufletului individual cu cel universal Atman cu Bratman - Reunirea cu sufletul universal poate fi spontana sau intentionata 3. Transmigratia (metempsihoza)

Transmigratia este redescoperirea sufletului individual de cel universal prin reincarnare: devine iar trup, sub o alta infatisare (orice regn netural-organic sau anorganic), aceasta depinzand in functie de karma, daca ea contine fapte bune sau rele. Transmigratia sufletelor in functie de faptele personale se face progresiv sau regresiv. Progresiv Inspre fiinte tot mai elevate Regresiv Catre regnurile anorganice Persoanele care au o soarta dificila nu si-o pot indrepta: ispasesc pacatele persoanelor anterioare; insa isi pot imbunatati soarta viitoare prin fapte bune. Critica consta in faptul ca persoana umana (sufletul individual) nu-si cunoaste nici trecutul si nici viitorul; face fapte bune, dar nu pentru el, ci pentru cineva care va duce mai departe transmigratia sufletului. Transmigratia nu este in favoarea sufletului individual Reincarnarea este condamnare la suferinta (boala, batranete, foame, etc.) Tendinta este de a duce o viata atat de elevata, prin asceza aproape totala de tot ceea ce este lumesc, astfel incat sufletul sa nu se mai reincarneze niciodata; sa se contopeasca cu sufletul universului pentru totdeauna.

4. Eliberarea totala Egiptenii lucrau pentru pastrarea corpurilor in vederea reanimarii lor, in timp ce indienii traiau toata viata incercand sa nu se mai reincarneze niciodata. In ambele conceptii, sufletul are o importanta capitala. Viata si moartea se fac pentru suflet.

Cursul 4 (partea II) - Conceptiile despre suflet la vechii greci Istoria Greciei incepe in jurul anului 1600 .Hr. In acea perioada, in grecia au coborat din nord populatii de tip traco-get, care au ajuns pana in Pelopones, si chiar pana in insula Creta. Acestia se numeau Ahei (popor de tip nordic, arian) si sunt indo-europenii. O parte din ahei au mers spre India, stabilindu-se in Ariana (denumirea podisului Iran din zilele noastre), iar restul in zona carpatica. Coborand spre Grecia, arienii au intalnit popoare vechi (pelasgii). Arienii aveau pielea alba, ochii albastri, parul blond/roscat imagine asemanatoare cu cea zeilor greci (de tip arian). Homer a descris razboiul din Troia in secolul XII .Hr. in Iliada si Odiseea, unde aheii s-au luptau cu tracii din Anatolia (Asia Mica). Dupa secolul XII .Hr, din nord coboara si alte valuri de arieni: dorienii. Aheii, dorienii traco-getii si pelasgii = populatia greaca Apar relatari despre sufletul care se desparte de trup in momentul mortii este imaginat ca abur / rasuflare este imaginat ca o forma eterica, asemanatoare infatisarii corporale Eter = quinta esentia = a cincea esenta, o substanta care umple toate golurile si constituie cuprinsul intregului cosmos (lat. Univers) unum in diversum = univers ceea ce este totul Apar conceptii mitologice despre suflet (mythos = povestire) se considera ca sufletele persoanelor decedate se duc sub pamant, intr-ul loc numit Tartar (lat. Infern) Tartarul/Infernul era despartit de lume prin raul mortii, Aheron Sufletele trebuiau sa treaca acest rau, dar nu o puteau face singure. Un luntras le trecea raul, Caron; acesta le cerea o taxa: un obol Obolul era o moneda pe care, inainte de incinerarea trupului, se punea in gura mortului, pentru ca acesta sa poata plati taxa de trecere in lumea cealalta (o parte din credintele vechilor greci erau comune cu cele ale tracogetilor; se pastreaza si astazi in expresii, proverbe, etc.) Trecerea in lumea infernului presupunea si ajungerea zeul infernului (zeitate subpamanteana), Hades (la greci) si Pluto (la romani) Hades facea impartirea sufletelor bune si rele dupa faptele lor Cele bune se duceau pe campiile Elysee (campurile fericirii) Sufletele, odata intrate in Tartar, nu mai puteau iesi niciodata (nu exista reincarnare) Paznicul infernului este un caine urias cu trei capete (Cerber) Reprezentari ale mortii: La greci, moartea era un barbat foarte frumos, imbracat intr-o mantie lunga, neagra, uneori cu aripi, cu o sabie foarte ascutita Tanatos (moartea) lua sufletul omului si il conducea catre raul mortii; treceau prin tot felul de locuri, de tuneluri, etc -> acest lucru era relatat de persoane care reveneau la viata (din moarte clinica) In Infern, sufletele erau imaginate ca niste umbre ale oamenilor (coborarea lui Ulise in infern)

Cursul 5 - Conceptiile Traco-getilor despre suflet Este vorba despre conceptii mentionate de catre istoricii, scritorii si folozofii greci despre traco-getii din sec VII VI .Hr. Populatia traco-geta este mentionata in VESTUL Greciei pana in Carpati, in Peloponezic (central Greciei) si in Anatolia (sau Asia Mica) - La razboiul din Troia, troienii erau Traci. S-au confruntat cu Ahei in anul 1000 .Hr. Si o parte dintre Ahei erau Traci O parte dintre obiceiurile si credintele lor au fost imprumutate de catre greci, odata cu coborarea lor dinspre Carpati si Balcani. Ex: Mitul Prometeic are originea in Carpatii de S-E, muntii Bucegi; acolo era o stanca in forma de coloana si Langa ea un cap de vultur. Mitul spunea ca Prometeu a fost inlantuit de coloana cerului ca pedeapsa pentru ca a adus oamenilor focul si a fost mancat de vulturi. Relatarile mai vorbesc despre o populatie cvasi-omogena numeroasa, care insa nu era unitara; cu toate acestea, in anumite regiuni (Dacia, Getia si Tracia), existau forme de organizare statala, conduse de regi. Relatarile despre acestea cuprind si o parte din obiceiurile lor. Regii lor erau si preoti, cel mai cunoscut fiind Xalmoxis ( xal = piele; xis = rege) = rege impielitat. Prima zeitate geomorfa = lupul; cultul lupului se mentine pana in jumatate mileniului 1 .Hr. si in Grecia, dovada fiind localitatiile care purtau numele lupului: Lycaonia, Lykaea. Lykantropia era transformare a omului in lup Catalepsie = amortirea corpului, cu ajutorul unor substante Ritualuri de inmormantare a vatafului Din punct de vedere psihologic ne intereseaza lykantropia = metode psihohipnotice (muzica, dans si sugestie mentala). Dupa starea de catalepsie, Lykantropul, pentru o periaoda limitata de timp, are o putere, o activitate musculara deosebita si este imun la durere. Astfel de metode se folosesc si in zilele noastre, mai ales in instutitiile psihologice militare, adica metode prin care persoanele umane sunt transpuse in stari delirante pentru a obtine de la ele anumite informatii; este vorba de metode psihohipnotice interzise. Traco-getii erau specialisti in aceste metode, deoarece duceau lupte permanente si militarii trebuiau sa fie in stari Lykantropice; aveau in aceelasi timp si credinta in nemurirea sufletului. Ei considerau ca moartea eroica in lupta nu este altceva decat o metoda de transpunere a sufletului in starea nemuritoare in care ar ajunge in preajma zeului rege Xalmoxis care oficia ritualurile Lykantropice, fiind imbracat in piele de lup si avand pe cap maxilarul superior si capul lupului. Avem date despre cateva personalitati traco-gete care au venit in legatura cu grecii su au fost mentionate in scrierile lor. Datorita credintelor si a unor comportamente deosebite, unele personalitati traco-gete au fost considerate ca facand parte din cei sapte intelepti de la inceputul filosofiei grecesti. Filosofie: filo = iubire; sofia = intelepciune Termenul a fost introdus de catre Pitagora, considerandu-se ca inteleptii sunt personalitati deosebite, pe cand iubitorii de intelepciune sunt cei care se straduiesc sa fie ca inteleptii. Se considera ca numarul lor ar fi fost 7; diferite variante de personalitati care au facut lucruri deosebite Ex: Solon a facut primul cod juridic (legile) In unele variante, printer cei 7 intelepti figureaza si 4 traco-geti (Pittacos, Anacharsis, Xalmoxis si Orfeus) Din punct de vedere psihologic ne intereseaza Xalmoxis si Orpheus: Xalmoxis era preotul rege si zeu. Luptatorii mort in razboaie supravietuiau spiritual prin sufletele lor nemuritoare si traiau un preajma zeului. Despre el se spunea ca s-ar fi retras intr-o pestera, pe muntele Cogaion, unde ar fi stat 4 ani fara sa fie vazut de nimeni; dupa 4 ani a inviat, a iesit din pestera si a fost sarbatorit cu jocuri razboinice, obicei adoptat si de greci, care din 4 in 4 ani faceau serbari la inceput in cinstea zeului lup, aducand uneori si jertfe umane (jocurile olimpice) La traco-geti mai era obiceiul ca prin jertfirea umana sa fie trimisi mesageri la zeu, care sa ii transmita problemele cu care se confruntau Intr-un dialog Charmides al lui Platon, personajul Socrate relateaza o discutie cu un medic traco-get pe care il numeste Xalmoxian, despre care se spunea ca stapanea mestesugul de a te face nemuritor; Dupa invatatura acestuia, nu poate fi vindecata o parte a trupului daca nu se vindeca intregul corp. Metoda aceasta se numeste medicina homeopata si este practicata si in zilelele noastre. Homeopatia, psihoterapia si sugestia verbala au aparut la traco-geti Medicul spunea ca nu poti sa vindeti trupul daca nu vindeci sufletul; ca sa-l vindeci trebuie sa te interesezi de starea lui sufleteasca; daca reusesti sa-I creezi o stare sufleteasca optimista, atunci ai sansa de a trata in conditii bune si trupul; de cele mai multe ori prin tratarea sufletului se obtine si sanatatea fizica ; metoda se numeste psihoterapie tratamentul psihic se realizeaza prin vorbe frumoase. Colos = vorba frumoasa (sugestie verbala)

Orfeus rege al Traciei avea conceptii deosebite Considera ca sufletul este nemuritor, ca sta in trup ca o inchisoare unde sufera impreuna cu trupul de foame si frig, si ca tendinta lui este de a scapa din trup. De influenta metempsihotica, considera ca daca sufletele nu sunt ingrijite prin asceza, selectarea mancarurilor, vegetarianism si abstinenta, acestea nu se pot elibera de trupuri. Orfeu a fost initiatorul unui cult care a inceput sa se practice si in lumea greceasca: Orfism = este o doctrina de purificare a sufletului si trupului in vederea despartirii sufletului nemuritor de trup. Metodele folosite de catre Orfeu erau sugestio-terapia (terapia prin sugestie verbala) si muzico-terapia (terapia prin muzica) folosind poezia, cantecul vocal si cantecul instrumental. Orfeu este reprezentat in picturi cu o lira in mana. Anumite melodii erau combinatii de sunete care linistesc sau care agita. Se spunea ca Orfeu a reusit sa-i vrajeasca pe vrajitorii infernului si sa o scoata pe sotia lui Euridice din infern. Orfeu a fost initiatorul unui cult deosebit care a inceput sa se practice si in lumea greceasca. Important din punct de vedere psihologic este faptul ca fara consideratiuni fiziologice, traco-getii dispuneau de metode de tratament bazandu-se pe credinta in nemurirea sufletului. Subiecte: 1. Semnificatia Lykantropiei la populatiile traco-gete 2. Relatari despre medicina Xalmoxiana 3. Metode psiho-terapeutice in doctrina lui Orfeus 4. Conceptiile lui Xalmoxis despre suflet 5. Conceptiile lui Orfeu despre suflet Cursul 6 - Conceptiile despre suflet ale filozofilor greci (Thales, Pitagora si Anaximenes) In Grecia, incepand cu mijlocul mileniului 1 .Hr, datorita perfectionarii mijloacelor de locomotie (cavalerie uscat, flote Marea Egee si Marea Adriatica), Grecia se afla in permanenta in razboi. Pe uscat cu triburile tracogete din nord; pe mare cu persanii din Asia Mica si traco-getii din Anatolia. Pe reprezentarile lor din perioada respectiva, pana si zeii erau imbracati in armuri. Cand porneau la lupte, vietiile oamenilor nu mai aveau nici o valoare si intentia lor era de exterminare a popoarelor cu care se luptau, omorand inclusiv animalele. Pana in vremea lui Aristotel se mai prcatica Lykantropia(cultul lupului), militarii erau educati in mod special pentru a omori. Conceptiile despre suflet au luat o alta turnura decat ceea de cultivare a sufletului. In cadrul confruntarilor dintre populatii, istoricii din zilele noastre considera ca superioritatea armatei se datora igrotehnicii (tehnica focului) Pentru a te putea lupta era nevoie de arme din metal atat pentru atac cat si pentru aparare. Drept urmare, tehnica focului era necesara. Intreaga colectivitate trebuia sa aiba o conceptie despre viata si despre moarte Erau necesare cunostiinte tehnice de prelucrare a minereurilor cu scopul de fabricare a armelor si tehnici de ridicare a cetatilor pentru aparare. Toate aceste preocupari au avut consecinte asupra conceptiilor conceptiilor de viata Au aparut persoane vestite prin conceptiile lor despre lume si prin faptele lor A aparut termenul de filosof = persoanele care invatau intelepciune Intelepciune greceasca consta in pregatirea pentru viata a unui prototip de om: HOMO EUROPEUS, care sa nu mai astepte pasiv interventia zeitatiilor venerate in perioada respectiva, ci sa se pregateasca singur pentru supravietuire. Primii filozofi greci aveau o conceptie materialista despre lume, considerand ca universul (gr. Cosmos) este unul material, iar fiintele umane sunt cele care prelucreaza aceste materiale pentru a se folosi de ele. Omul insusi este considerat ca nu este altceva decat o alcatuire materiala, el se deosebindu-se de celelalte vietuitoare numai prin faptul ca are anumite calitati deosebite: Corpul sau este alcatuit din substante care se gasesc in mediul inconjurator Se considera ca exista numai 5 substante: pamant, apa, aer, foc si eter (eter = quinta esentiae, a 5-a esenta => mediul in care existau celelalte 4 substante) Corpul omului era alcatuit din cele 4 elemente; uneori se considera ca sufletul ar fi format din eter Primii filosofi greci considerau ca unul dintre aceste elemente era de baza, iar celelalte elemente se nasteau din acesta Thales (624 547 .Hr) este unul dintre primii filosofi greci; s-a nascut in orasul Milet Considera ca substanta fundamentala a lumii, ce care determina tot ceea ce exista, este apa. Fara apa nu traiesc vietuitoarele, apa la o anumita ttemperatura se transforma in gheata, iar din apa murdara se face si pamantul. Totul este compus din apa, inclusiv corpul omului Oamenii care sufera de hidropsie mor prin deshidratare Sufletul este compus tot din apa este elementul activ, care se misca; sangele este un lichid care contine apa Prin trecerea apei prin organism (circulatia lichidului sanguin) se produce viata; prin scurgerea lichidului din corp inceteaza viata Exista diferite metode de tratament a diferitelor afectiuni organice cu apa si lichide curatarea organismului. Sunt metode de scos apa din organism (medicina hipocratica lasarea de sange) Anaximenes (585 525 .Hr.) Considera ca elementul principal este aerul, nu apa, fiind de parere ca apa provine tot din aer (ex: ploaia) Anaximerus face consideratiuni mai concrete despre suflet, referindu-se si la mecanismul de functionare: sufletul este localizat in zona toracica, fiind legat in mod special de aparatul respirator (pneuma) Mecanismul este acela de inspiratie, de tragere a aerului in plamani, aerul fiind mai rece decat sangele pe care il pompeaza inima, are rolul de a raci inima (gr. psyhron = A raci) Sufletul psyhe consta in racirea inimii cu ajutorul aerului mai rece inspirat, si cu ajutorul aerului mai cald expirat. In momentul in care nu se mai face circulatia aerului, adica nu se mai respira, persoana sau animalul moare. Sufletul nu mai este imaginat ca aer care persista dupa moarte; este pur si simplu aerul care paraseste pneuma fara sa mai continue respiratia.

Pitagora (584 504 .Hr.) este un important filosof grec, nascut la Samos. A cunoscut conceptii orientale, egiptene si probabil indiene In ciuda faptului ca el considera ca toate lucrurile sunt numere si raporturi numerice (si sufletul era un numar), considera ca el este diferit de corp si ca functioneaza pe baza altor raporturi numerice decat cele corporale Raportul dintre suprafata, greutate si volum, caracteristice obiectelor anorganice si organice sunt diferite in cazul sufletului (exista corpuri mai grele/usoare, corpuri foarte grele cu suprafata si volum mic solide, lichide sau gazoase; exista gaze grele/usoare) Sufletul are o suprafata si un volum mare, dar este foarte usor; nu are contur determinat ca sa il putem calcula. Prin manifestarile lui, sufletul intrece celelalte corpuri, fiindca el se extinde si in trecut (amintiri) si in viitor (ganduri, dorinte) Sufletul are alte raporturi numerice fata de restul corpurilor Asa se explica faptul ca unele persoane au ganduri comune si sentimente comune, cu prelungire in trecut si viitor, ceea ce inseamna ca un suflet care a trait in trecut poate sa traiasca si in prezent si in viitor, dar nu in acelasi corp fiindca corpurile insufletite au o durata limitata, in timp si spatiu. Sufletele pot trece din trecut in prezent, dintr-un corp in altul, ceea ce inseamna ca metempsihoza (transmigratia sufletelor) Sufletele sunt de 3 feluri: vegetale, animale sau umane. In functie de comportamentul sufletelor, ele se reincarneaza in regnuri superioare sau inferioare. Persoanele umane in special, pot contribui prin comportamentul lor, la reincarnari superioare. Pitagoreicii alcatuiau si un fel de secta secreta, (unii masoni se revendica de la pitagoreici) avand semne de recunoastere dupa anumite formule matematice (aritmetice/geometrice). Semnul de recunoastere este pentagrama (steaua cu 5 colturi) sau pentagonul (fig. geometrica cu 5 laturi). Latura pentagonului se obtine prin taietura de aur sau numarul de aur ( - Phi) - o proportie intre doua segmente inegale. Cine nu stia cum se alcatuieste un pentagon nu putea fi recunoscut ca fiind parte a cultului pitagoreic pentru ca se considera ca sufletul trebuie exersat in gandire matematica. Sufletul este un numar al numerelor, are capacitatea de a gandi matematic, dar numai cei instruiti gandesc matematic; numai cei ce cunosc secretele raporturilor numerice. Membrii sectei trebuiau sa respecte si prescriptii alimentare foarte severe: nu aveau voie sa manance produse animale, deorece ar fi insemnat sa distruga sufletele animalelor; nu consumau decat anumite produse vegetale, in special cele care nu produceau gaze intenstinale, tocmai pentru faptul ca acelea contineau sufletele vegetale. Astfel pregatiti prin diete alimentare, asceze, abtineri de la anumite fapte si ducand o viata morala deosebita se pregateau pentru sufletele asemanatoare cu cele ale zeitatilor, care au facut lumea dupa formule matematice, fiindca totul in cosmos se desfasoara dupa numar si proportie. Pitagoreicii au calculat distantele dintre planete, observand raporturi numerice, regularitatea circumferintelor si ale miscarilor astrale. Ei au calculat si distantele numerice dintre sunetele muzicale, au facut primele portative si au demonstrat pe baza instrumentelor muzicale ca melodia nu este decat un raport numeric intre sunete. Au introdus notiunea de: octava, de cvinta, ton, semiton, gama muzicala si considera ca raporturile acestea numerice - cand sunt armonioase - produc o linistire a sufletului, o inaltare a acestuia, o desprindere a lui de restrictiile corporale, inlesnind calatoria lui in trecut si viitor, avand si efecte terapeutice (sub influenta tracogeta a psihoterapiei). Sunetele care nu respecta legile aromniei muzicale produc disconfort psihic si pot determina excitarea sufletului prin ritmuri muzicale, care determina ritmuri cardiace patologice.

Cursul 7 - Conceptia lui Amedoxes si a celorlalti eleati Este perioada in care grecii si-au extins teritoriile. In sudul Italiei era o colonie care se numea Eleea. Spre deosebire de alti filosofi, eleatii considerau ca sufletul are 2 parti. a) Sensibilitatea Este alcatuita din cele 5 simturi din care ne dam seama de ceea ce se petrece in exteriorul nostru, dar simturile sunt inselatoare datorita imperfectiunilor. Anumite fenomene se manifesta cu mare intensitate vizuala sau sonora, fiind insa mai slabe decat altele care se manifesta in forme mai putin intense. b) Gandirea Numai prin intermediul gandirii ne dam seama ca ceva este mai mare sau mai mic dar, pe de alta parte, cosmos-ul (care este totul si unul singur) nu se misca fiindca nu are in ce sa se miste, ceea ce inseamna ca dpdv al gandirii nu trebuie sa ne incredem in simturi. Miscarea, deplasarea si diversitatea sunt iluzorii dpdv al gandirii. Au fost trei mari reprezentanti ai filosofiei Eleate Xenophanes, Parmenides si Zenon Acestia cautau sa infirme ceea ce noi percepem senzorial prin explicatii logice, in ideea ca numai prin gandire cunoastem adevarul. Aporia = un fel de demonstratie care combate evidenta senzoriala prin argumente logice. DEX - APORE s. f. 1. (fil.) incapacitate de a decide ntre dou argumentri contradictorii. 2. problem grea sau imposibil de rezolvat. (< fr.aporie, lat., gr. aporia) Ex: Aporia Achile si broasca testoasa consta in demonstratia ca nu se poate ajunge din punctul A in punctul B pentru ca trebuie sa ajungi la jumatatea distantei, punctul C, s.a.m.d. Simturile noastre sunt perceptii si ori de cate ori percepem ceva trebuie sa ne intrebam daca nu cumva ni se pare si trebuie sa descoperim adevarul. Aceasta filosofie a condus pana in zilele noastre la studiul special al gandirii, ceea ce a condus la ideea ca este mai greu sa ai o boala care iti afecteaza gandirea decat una care iti afecteaza simturile. Empedocles (490 430 .Hr.) credea ca sufletul este cel care intretine atat sensibilitatea cat si gandirea si pornind printr-o analogie, zicea ca organele noastre de simt ar fi ca niste receptacule care inregistreaza si aduna emanatiile din lumea inconjuratoare. Aceasta teorie a emanatiilor, dezvoltata cu ajutorul aparaturii moderne este valabila pana in zilele noastre, doar interpretarea difera. Teoria contrara sustine ca nu obiectele trimit ceva spre organele noastre, ci organele noastre trimit aceste emanatii, asemanator cu sistemul RADAR. Socrates (464 399 .Hr.) este primul mare filosof care s-a ocupat de problemele sufletului. El considera, ca si eleatii, ca cea mai importanta parte a sufletului este gandirea. In timp ce senzatiile exprima cum sunt obiectele, prin gandire se exprima ce sunt obiectele (prin idei / notiuni se exprima esenta lucrurilor, obiectelor si fenomenelor). Socrate a fost primul care s-a interesat cum obtinem gandurile: pornind de la lucrurile, obiectele, fenomenele perceptibile senzorial la descoperirea esentelor acestora si la exprimarea lor lingvistica prin cuvinte articulate. Procedeul este acela de generalizare si abstractizare. Obiectele nu au nume decat in momentul in care stim ce sunt. Intervine procesul de cunoastere a obiectelor prin insusirile si particularitatile lor si incepem sa le grupam in grupe de obiecte. Caracterizarea ideilor, gandurilor prin genuri proxime si diferente specifice se numeste definitie. Socrate este primul filosof care se ocupa de definitiile notiunilor prin generalizarea si abstractizarea insusirilor specifice. Platon a scris despre Socrate in Dialogurile sale - niste lucrari filosofice cu personaje care de regula vorbeau in contradictoriu. Conform dialogurilor lui Platon, Socrate considera ca aceste adevaruri care exprima esentele obiectelor pot fi obtinute printr-o metoda numita MAIEUTUCA - Metod prin care se urmrete ajungerea la adevr pe calea discuiilor, a dialogului. Socrate considera ca sufletele oamenilor, inainte de a se intrupa in diferite corpuri, traiesc intr-o lume a sufletelor, a ideilor, iar dupa ce se nasc uitam ca am trait in lumea ideilor si trebuie sa ni le aducem aminte. Socrate era adeptul unei maxime scrise pe Templul de la Delphi (Templul lui Apollon) care spunea cunoaste-te pe tine insuti. Prin aceasta cunoastere iti aduci aminte ceea ce stiai din lumea ideilor. Totodata, Socrate considera ca fiecare om are un fel de daimon. Daimonul era un fel de suflet personal nematerializat, difuz in mintea omului. Socrate zicea ca daimon-ul sau ii vorbeste prin ganduri fara sa-l intrebe el. Nu-I spunea niciodata ce sa faca dar uneori cand vrea sa faca ceva il opreste. Daimon-ul acesta este un fel de personalizare a constiintei umane care te opreste sa faci anumite lucruri opuse constiintei tale morale. Daca ne insusim anumite idei despre bine, frumos, dreptate si libertate, daca ne cunoastem pe noi insine, nu vom comite fapte contrare conceptiilor noastre.

Cursul 8 Doctrina despre idei a lui Platon Platon este considerat primul mare filosof care a scris in mod explicit despre suflet. El imparte sufletul in trei categorii: vegetal, animal si uman. Platon considera ca sufletul omului este superior celorlalte pentru ca le contine si pe acestea, adica sufletul vegetal, sufletul volatile si sufletul rational. Sufletul vegetal era localizat in abdomen, principalele lui functii fiind sensibilitatea si apetitul. Sufletul volatil era localizat in piept. Uneori acesta era localizat intr-o glanda numita tumus. Oamenii curajosi erau numiti megathymes, adica cu suflet mare. Ratiunea, gandirea isi avea sediul in cefal. Platon era adeptul teoriilor eleate, urmand linia unei traditii filosofice (Pitagora, Heraclit). El considera simturile inselatoare si ratiunea sigura. Prin ratiune, omul emite ganduri sai idei despre obiecte, lucruri, vietuitoare si fenomene. Ideile sau gandurile despre lucruri raman neschimbate si, asa cum spunea Socrate, fiecare ide are o definitie care ramane pentru totdeauna aceiasi, indifferent cm se schimba, se nasc, traiesc si dispar obiectele perceptibile. Definitia se face prin genul proxim si diferenta specifica. Genul proxim este o alta ide care o cuprinde pe cea definite, iar diferenta specifica este tot o ide care o distinge de celelalte idei din aceiasi categorie. Omul este animal rational. Animalul este genul din care fac parte si alte vietuitoare de care insa omul se deosebeste prin ratiune. Indiferent de oamenii care au trait in trecut, present sau vor trai in viitor, definitia ramane aceiasi. Doctrina platonica despre idei sta la baza teoriei cunoasterii si a eticii a lui Platon. Ideile sunt modelele, prototipurile, formele primordiale imuabile, eterne ale tuturor fiintelor si a lucrurilor existente in lume si chiar ale unor concept abstracte ca virtutea sau binele. In ierarhia lumii ideilor, primul loc il ocupa binele. Binele inalta sufletul, raul si nedreptatea il degradeaza. Nu exista om care sa cunoasca binele si totusi sa faca rau. Raul inseamna ignoranta, dupa cum virtutea inseamna cunoasterea binelui. Aceasta idee suprema a binelui regleaza si explica si mersul Universului in care totul exista si actioneaza in vederea unui scop, aceala al armoniei. Dupa modelul lumii ideilor a aparut lumea fenomenala in care fiecare fiinta sau obiect este doar o umbra, o copie imperfecta a ideii respective, care e perfecta. Fiecarui lucru, obiect, fiinta sau fenomen ii corespunde cate o idee perfecta. Creatorul Demiurgos a facut lumea dupa modelul ideilor. Lucrurile sunt copii sau umbre ale acestora. Noi le vedem, le auzim, pe pipaim dar nu percepem ideea lor. Cu toate acestea, ele ne amintesc de ideile adevarate prin asemanare mai mult sau mai putin vaga. Platon sustinea faptul ca sufletele oamenilor traiesc in lumea ideilor, sufletele fiind o idee. Fiecare om a contemplat inainte de a se naste perfecta lume a ideilor, idei pe care apoi, dupa nastere, datorita inchisorii trupului imperfect, a simturilor, omul le-a si uitat. Dar omul si le reaminteste in momentul in care cauta si gaseste in sine insusi adevarul rational. trupului imperfect, a simturilor, omul le-a si uitat. Dar omul si le reaminteste in momentul in care cauta si gaseste in sine insusi adevarul rational. A cauta si a invata nu este altceva decat a iti reaminti, spunea Platon. Forta care ne propulseaza spre amintirea acestor idei este iubirea, care in conceptia lui Platon se identifica cu pasiunea sufletului. Iubirea este un exercitiu etic, purificator al sufletului. Platon sustinea ca din lumea ideilor, sufletele se intrupeaza in anumiti indivizi care isi reamintesc in unele imprejurari de lumea ideilor in care au stat candva sufletele lor. Aceasta amintire se numeaste Anamneza. Opera lui Platon, pastrata probabil in intregime, cuprinde 34 de dialoguri si 13 scrisori. Fiecare dialog este centrat pe o anumita problema sau idee. Dialogurile lui Platon au si aspecte estetico-literare. Platon utiliza tot felul de povestiri si alegorii. Alegoria este o poveste sau o pilda, de regula frumoasa, pe care autorul o spune pentru o mai buna intelegere a ideii. Opera lui Platon, pastrata probabil in intregime, cuprinde 34 de dialoguri si 13 scrisori. Fiecare dialog este centrat pe o anumita problema sau idee. Dialogurile lui Platon au si aspecte estetico-literare. Platon utiliza tot felul de povestiri si alegorii. Alegoria este o poveste sau o pilda, de regula frumoasa, pe care autorul o spune pentru o mai buna intelegere a ideii. Mitul cavernei Ca sa explice relatia dintre lumea umbrelor, a imitatiilor si lumea ideilor, Platon a folosit alegoria sau mitul cavernei, publicat in partea a VII-a a dialogului Republica. Lucrurile sunt umbre palide, inconstiente ale ideilor, care sunt adevarata realitate. In mitul cavernei, Platon explica cum trebuie inteleasa aceasta lume a ideilor. Oamenii din mitul cavernei sunt niste prizonieri legati intro pestera. Ei nu pot privi decat inainte si nu pot privi lumina soarelui. Departe, in spatele lor este un foc iar printre foc si prizonieri se perinda tot felul de oameni, animale sau obiecte. Prizonierii vad doar propria lor umbra si cele ale obiectelor, proiectate pe peretii pesterii. Simturile le creeaza iluzia ca umbrele pe care le vad pe peretele din fata lor ar fi chiar lucruri insele. Omului ii vine foarte greu sa se desprinda de cunoasterea superficiala a lucrurilor ca umbre si sa se adanceasca pana la cunoasterea esentelor. Smuls cu forta din pestera si adus la lumina soarelui, prizonierul nu este in stare sa vada nimic pentru ca lumina il orbeste. Pentru a fi in stare sa cunoasca esentele, prizonierul trebuie mai intai sa-si obisnuiasca ochii, sa vada lumina. O data ce a vazut lumina insa, el nu mai doreste sa se intoarca in pestera. El stie deja ca realitatea adevarata nu este cea a umbrelor, a sensibilului, ci aceea pe care o cunoastem prin inteligenta. Ratiunea este adevarata, sensibilitatea este iluzorie. Una din trasaturile caracteristice principale a conceptiei social-politice a lui Platon este legatura lui stransa cu invatatura sa etica. Statul este pentru el asemeni omului, iar omul asemeni statului. De aceea omul poate fi perfect din punct de vedere moral doar intr-un stat bine organizat. Virtutiile sociale si cele individuale se conditioneaza reciproc. Invatatura lui Platon despre stat se axeaza pe teoria sufletului. Dupa cum stim, Platon considera ca sufletul uman are trei componente: vointa, ratiune si pasiunea generala. Conform acestor componente existau trei tipuri de oameni: oameni dotati cu mai mult spirit apetitiv, oameni cu vointa si oameni cu minte, ratiune. Potrivit acestor criterii statul bine organizat va fi format din trei clase de cetateni: inteleptii sau filosofii care au rolul de a conduce statul si de a elabora legi, strategii care au in grija apararea statului si agricultorii, cei cu dorinte apetitive, care trebuie sa munceasca, sa produca alimente. Diviziunea muncii trebuie sa corespunda cu inclinatiile oamenilor. Platon opta pentru lichidarea familiei, mai ales in cadrul celor doua clase superioare. Pentru a exclude protejarea celor doua clase superioare a copiilor lor, Platon recomanda educatia in comun a acestora. Dupa ce se nasc, copii sunt predati in crese comune unde toate mamele hranesc fara deosebire toti copii. Orice legatura personala intre mama si copil este intrerupta. Astfel copiii se deprind cu ideea ca orice femeie si orice barbat le sunt parinti. Educati la comun si lipsiti de orice legatura personala, copiii se supun mai bine vietii disciplinate in cetate. Ei nu cunosc alta familie si alti parinti decat cetatea. Cele 5 simturi. Localizarile sufletului Platon este considerat primul mare filosof care a scris in mod explicit despre suflet. El imparte sufletul in trei categorii: vegetal, animal, uman. Sufletul vegetal este pasiv. El este receptionat de mediu dar nu este mobil. Sufletul animal este senzitiv, receptiv, dar este si activ si mobil. Se deplaseaza in mediul inconjurator si il influenteaza. Platon considera ca sufletul omului este superior celorlalte pentru ca le contine si pe acestea, adica sufletul vegetal, sufletul volatil si sufletul rational. Sufletul vegetal era localizat in abdomen, principalele lui functii fiind sensibilitatea si apetitul. Sufletul volatil era localizat in piept. Uneori acesta era localizat intr-o glanda numita timus. Oamenii curajosi erau numiti megathymos, adica cu suflet mare. Ratiunea, gandirea isi are sediul in creier. Platon era adeptul teoriilor eleate care considerau simturile inselatoare si ratiunea sigura. Cursul 9 - Aristotel Aristotel (385 322) este cel care a intemeiat psihologia ca stiinta cu lucrarea De anima (despre suflet). Legaturile sufletului cu activitatile anatomice si fiziologice erau cunoscute dar psihologia nu era inca o stiinta si nici nu putea fi deoarece lipsea instrumentul constructiei stiintifice si anume logica. Aristotel este parintele logicii, al stiintei despre logos. Pe baza acestei teorii a gandirii care se refera la forma de baza a gandirii (notiunea, judecata si rationamentul), Aristotel a elaborat stiintele. A raspuns la intrebarea ce este fizica?; a delimitat-o din cadrul realitatii, i-a precizat notiunile, judecatile si rationamentele si a facut-o stiinta. A elaborat poetica, biologia, etica, estetica, economia, politica si psihologia. Aristotel a cautat notiunile fundamentale ale psihologiei: senzatia, perceptia, reprezentarea si gandirea. A cautat sa vada care sunt relatiile dintre ele si a facut rationamente cu ele (daca o persoana are ochi buni, senzatiile sunt clare. Daca ochii acesteia nu sunt sanatosi, ca senzatiile sa fie mai clare, poarta ochelari.) Stiinta psihologiei se ocupa cu notiunile fundamentale ale psihicului uman, in relatiile dintre acestea si cu rationamentele care pot fi facute cu ele. Contributia lui Aristotel in domeniul psihologiei este valabila pana in zilele noastre. Ce apare in plus pe la inceputul secolului trecut, este faptul ca psihologia devine o stiinta experimentala, adica nu se mai ocupa doar cu rationamente, judecati ci si cu dovezi. Aristotel facea demonstratii, nu cauta dovezi. Psihologia era pe atunci o stiinta teoretica, deci facea parte din filosofie. Cand a inceput sa devina stiinta experimentala a inceput sa produca relatiile dintre fenomenele psihice, nu numai sa explice cum se produc. Ca sa demonstreze ca barbatii sunt mai puternici decat femeile a zis: si barbatii au mai multi dinti decat femeile. El nu aducea dovezi. Nu lucra experimental. Nu facea disectii, nu isi murdarea mainile. Din aceasta cauza notiunile fundamentale ale psihologiei erau definite (ce este?). Senzatiile sunt procesele psihice prin intermediul carora simtim realitatea noastra interna si externa. Ele sunt in relatie cu organele specializate de simt, dar depind si de stimuli interni sau externi. In acest fel, daca un stimul este mai puternic sau mai slab, atunci si senzatia corespunzatoare va fi mai puternica sau mai slaba. Daca insa stimulul este prea puternic si depaseste capacitatea senzitiva a organului de simt atunci nu mai poate fi simtit. Exista anumite praguri ale sensibilitatii. Aristotel este primul care face asemenea rationamente. Un stimul prea slab nu mai este auzit. El nu mai este auzit nici daca se a fla la o distanta prea mare de organul auditiv. Acestea sunt rationamente despre relatiile dintre organele de simt si senzatii. Perceptia este un complex de senzatii (senzatia de culoare, marime, distanta, duritate, caldura, etc). Aristotel e primul care leaga senzatiile si perceptiile de placere si neplacere. Senzatia si placerea sunt insa sentimente. Sentimentele sunt senzatii, perceptii si reprezentari care deternima un anumit tonus psihic de placere sau neplacere, de tristete sau bucurie. Reprezentarea, care joaca un rol important pentru ca face legatura intre sensibilitate si ratiune, se bazeaza pe memorie, pe capacitatea psihica de a pastra intr-o forma mai mult sau mai putin clara perceptiile anterioare. Reprezentarea seamana cu perceptia, fiind insa mai slaba si producandu-se fara prezenta obiectului perceput anterior. Gandul, notiunea sau ideea se obtin prin abstractizarea reprezentarii. Mintea omului are capacitatea de a extrage din reprezentare aspectele esentiale ale obiectelor, fenomenelor vietuitoarelor, etc. Trasaturile esentiale sunt acelea fara de care ceva nu poate sa fie ceea ce este. Notiunea este un raspuns la intrebarea ce este?. Numai mintea umana are capacitatea de a surprinde esenta obiectelor prin ratiune si logica. Aristotel defineste omul ca vietuitor sau animal social (zoon politikon) - fiinta rationala dotata cu capacitatea de a extrage ce estele obiectelor si ale lucrurilor. Tot Aristotel face legatura dintre ratiune si vorbire deoarece esenta nu este perceptibila senzorial, ea se exprima prin cuvant si nu are vreun corespondent perceptibil senzorial. Formele de baza ale gandirii sunt notiunea, judecata si rationamentul pe baza carora psihologia devine stiinta. Senzatiile si perceptiile, fiind legate de placere sau neplacere sunt si dorite sau nedorite. Dorinta este tendinta organismului uman de a obtine senzatii, perceptii si reprezentari placute. Obtinerea acestora si permanentizarea lor creeaza sentimentele de bucurie sau tristete. Vointa este determinata pe cale rationala. Ea nu este o simpla dorinta corporala, ci este tendinta preconceputa a unor actiuni de regula benefice pentru cel care le face si malefice pentru ceilalti. Toate acestea se produc fie in starea de veghe, fie in starea de somn. Starea de veghe este starea in care toate organele senzoriale functioneaza normal, la fel ca si memoria si gandirea. Starea de somn este starea in care acestea functioneaza partial, producandu-se interferente intre reprezentarile trecute, dorinte, placeri si neplaceri, care produc visele. Astfel de amestecuri se pot produce spontan sau intentionat si in starea de veghe avand ca rezultat si anumite imagini mai mult sau mai putin reale. Aceasta este imaginatia. Sentimentele, dorintele si vointa, placerea sau neplacerea creeaza o stare sentimentala a carui persistenta se numeste pasiune. Aristotel trateaza despre pasiuni. Pasiunile pot fi pozitive sau negative, malefice sau benefice si determina si actiuni corespunzatoare: iubirea, ura, gelozia, rusinea, invidia. Unele pasiuni pot produce perturbari psihice, fiind daunatoare nu numai celorlalte persoane ci si persoanei care le are. O parte dintre aceste pasiuni au fost denumite in teologia crestina cele sapte pacate. Pasiunea poate fi invinsa prin vointa care este determinata si de ratiune. Unele pasiuni deosebite se numesc idealiri si posesorii isi dau viata pentru ele. Conform lui Aristotel, cea mai deosebita pasiune centrolata de ratiune este virtutea. Virtutea este idealul vietii psihice a persoanei umane. William shakespeare: In fiecare din piesele lui William Shakespeare este vorba de un anumit sentiment (iubire, ura, razbunare, hiperperseverenta). Acesta trateaza pasiunile respective in 5 acte (timpi). In primul act este vorba de o vaza normala, cand personajul se comporta ca toate celelalte. In actul doi se dovedeste ca personajul are o anumita pasiune. In cel de-al treilea act personajul incepe sa sufere pentru ca nu isi poate manifesta sentimentele ca atare. Aceasta este faza psihopatica. Urmeaza faza nevrotica, in actul patru, in care personajul este bolnav psihic. Faza nevrotica este ireversibila. In actul cinci apare psihoza sau criza psihica. Personajul intra in conflict cu toata lumea si fie ucide pe cineva fie este ucis. Subiecte Examen 1. 1 1 24 2. Obiectivele cursului de istoria psihologiei 3. Reprezentari ale sufletului la vechii egipteni 4. Ritualurile mortuare la vechii egipteni 5. Conceptii despre suflet si despre reinviere 6. Localizari plauzibile ale sufletului la vechii egipteni 7. Localizarea sufletului la vechii chinezi 8. Functiile sau facultatile psihice la vechii chinezi sensibilitate, gandirea, sentimentele, cu localizarile lor 9. Clasificarea temperamentelor la vechii chinezi 10. Sufletul universal si sufletul individual la indieni 11. Organele sufletului individual si functiile lor 12. Starile sufletului individual 13. Transmigratia sufletelor 14. Eliberarea sufletelor 15. Concepria despre suflet la vechii greci 16. Semnificatia Lykantropiei la populatiile traco-gete 17. Relatari despre medicina Xalmoxiana 18. Metode psiho-terapeutice in doctrina lui Orfeus 19. Conceptia lui Thales 20. Conceptia lui Anaximenes 21. Conceptia lui Pitagora 22. Semnificatia psihologica a maximei lui Socrate: Cunoaste-te pe tine insuti 23. Conceptia lui Empedocles 24. Conceptia filosofilor eleati (Parmenide, Xenofan si Zenon 25. Doctrina despre idei (Platon) 26. Mitul cavernei (Platon) 27. Anamneza (Platon) 28. Partile sufletului comparate cu partile cetatii (Platon) 29. Probleme psihosociale (Platon) 30. Localizarile sufletului (Platon) 31. Cele 5 simturi (Platon) 32. Imaginatia (Platon) 33. Delirul (Platon) 34. Intemeierea psihologiei ca stiinta la Aristotel 35. Principalele notiuni fundamentale ale psihologiei (Aristotel) 36. Raportul dintre sensibilitate si ratiune (Aristotel) 37. Sentimentele, vointa si virtutea (Aristotel) 38. Pasiunile sufletului (Aristotel) 39. Cele 5 faze de accentuare a personalitatii la Shakespeare si in psihiatria moderna 40. Introspectionismul 41. Asociationismul 42. Behaviorismul