Cursuri 6-10 Geografia Turismului

Geografia turismului – suport de curs, Patrichi Ioana Page 1

Resursele pentru turism ale biosferei

Vegetația contribuie alături de celelate componente ale mediului la dezvoltarea

turismului.

Diversitatea acestea, peisajele create sunt atracții pentru turiști.

Durata de viață a unor plante și a florilor lor, este un alt motiv de interes turistic: unele

specii durează doar câteva minute (alge), Câteva ore (trandafirul japonez, cactuși), câteva zile

(narcisele sălbatice) sau câteva sute de ani (sequoia gigantea).

Există rarități vegetale, demne de cartea recordurilor, cum sunt Pinul de Huon (12000

ani) în insula Tasmania – cel mai vechi arbore de pe Terra, Ienuperus Șah din Podișul

Anatoliei, Turcia, vechi de peste 800 de ani și cu o circumferință a tulpinii de 12 m.

Plantele atrag prin dimensiuni – arbori giganți de 100-150 m înălțime și zeci de metrii

în diametru (sequoia gigantea, cedrii japonezi) sau foarte mici (bonsaii).

Rolul faunei în dezvoltarea turismului

Elemenetle faunistice deosebite sau rare sunt proetjate în cadrul unor grădii zoo sau

parcuri special amenajate.

Ariile naturale protejate și rolul lor în dezvoltarea turismului

Peste 100 000 de arii protejate ocupă 12 % din suprafaţa pământului, aproximativ un

sfert dintre acestea găsindu-se în regiunile montane. Munţii au reprezentat un subiect

important pentru Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii (UICN) încă de la

crearea acesteia în anul 1948, iar ideea de conservare şi protejare a peisajului montan a apărut

la sfârşitul secolului al XIX-lea.

Influenţa tot mai evidentă a societăţii umane asupra mediului înconjurător naturii a

determinat acţiuni de salvgardare a unor importante specii floristice şi faunistice, a unor zone

cu natură sălbatică. În aceste condiţii au apărut primele parcuri naţionale şi naturale,

rezervaţii ale biosferei şi rezervaţii naturale. Prin frumuseţile naturale şi valorile biologice pe

care le conservă, acestea au devenit destinaţii turistice atractive.

Din punct de vedere stiintific, un parc national este definit ca „un areal relativ întins,

unde unul sau mai multe ecosisteme nu sunt material alterate de exploatarea si ocuparea

umană, unde speciile de plante si animale, aspectele geomorfologice si habitatele sunt de un

interes stiintific, educativ si recreativ deosebit, sau care detine un peisaj natural de o mare

frumusete; unde autoritatea cea mai competentă a tării a luat măsuri de prevenire sau

eliminare cât mai curând posibil a oricărei exploatări sau locuiri a întregului areal de întărire

efectivă a respectului fată de factorii ecologici, geomorfologici sau estetici care au justificat


stabilirea lui; unde vizitatorilor le este permisă intrarea în conditii speciale pentru scopuri de

cercetare, educatie, culturale si recreative”.

Organizarea unor parcuri naţionale şi naturale trebuie să rămână nu doar o simplă

sarcină socială , nu doar o simplă încercare de ocrotire a naturii ci şi o modalitate de

valorificare turistică a unor elemente ale mediului ambiant cu statutul de unicat .

Ariile protejate care deţin suprafeţe importante includ trei zone componente: zona strict

protejată, zona tampon cu rol intermediar şi zona economică, care permite exploatarea şi

valorificarea controlată a unor resurse naturale în folosul comunităţilor locale. În aceste zone

economice, situate la periferie sunt permise şi o serie de amenajări turistice.

Acestea presupun următoarele intervenţii:

– realizarea unor unităţi turistice de cazare şi alimentaţie de dimensiuni medii şi mici,

cu materiale locale, respectând stilul arhitectural existent în regiune;

– drumurile de acces să fie bine semnalizate, dotate cu locuri de popas şi de observare a

naturii;

– transportul turiştilor să se realizeze în interior prin folosirea animalelor şi nu a

mijloacelor motorizate care produc zgomote;

– amenajarea unor puncte de control asupra circulaţiei turistice pentru garda ecologică

şi de intrare a turiştilor în aceste arii protejate.

Activităţile umane sunt supuse unui regim special în parcurile naţionale şi naturale :

exploatările miniere şi forestiere , vânătoarea , pescuitul , păşunatul animalelor domestice ,

practicarea agriculturii , industriei şi comerţului , construcţia de baraje , locuinţe , linii

electrice de înaltă tensiune sunt interzise şi este limitată construirea căilor de comunicaţie şi a

altor activităţi care ar duce la ruperea echilibrului ecologic .

Sunt permise însă o serie de acţiuni legate de organizarea turismului (elemente ale bazei

materiale , marcarea unor trasee , filmarea documentară a unor obiective protejate ,

practicarea unor sporturi ca echitaţia , canotajul , schiul , etc.) , cercetarea ştiinţifică în

laboratoare şi staţiuni specializate .

Acţiunea de amenajare a ariilor protejate trebuie gândită pe două coordonate

fundamentale: protejarea elementelor bio diversităţii , alături de cointeresarea comunităţilor

umane în realizarea acestui deziderat din perspectiva dezvoltării durabile , a habitatelor

umane.

Parcurile nationale si rezervatiile naturale sunt perimetre selectate de guverne sau de

organizatii particulare pentru a beneficia de protectie specială. Sunt alese astfel zone ce


cuprind frumuseti naturale, elemente de interes stiintific, mosteniri culturale ale zonelor

rurale, etc.

Nu întâmplător, primul parc national din lume apartine americanilor, un popor extrem

de interesat de resursele sale naturale. Este vorba de Yellowstone National Park, înfiintat în

1872, acoperind o parte din Montana (Wyoming) si Idaho, întinzându-se pe o suprafată de

888708 ha.

Însă, termenul de „parc national” a fost folosit pentru prima dată pentru Royal National

Park creat în New South Wales – Australia în 1979. Ulterior, conceptul de parc national s-a

extins în Canada si Noua Zeelandă în anul 1880 până când a fost creat primul parc national

din Europa în Suedia.

În prezent există în lume peste 1388 de titluri care desemnează arii protejate. Se pot

găsi astfel arii protejate care au denumiri diferite, dar care au acelasi scop, cum ar fi:

rezervatie naturală strictă în Bhutan; rezervatie pentru managementul naturii în Bahamas;

rezervatie naturală în Ontorio – Canada; rezervatie naturală natională în Cehia; rezervatie

naturală marină în Indonesia; arie pentru conservarea naturii în Japonia si rezervatie naturală

strictă în Sri Lanka, dar toate reprezentând acelasi lucru, si anume o Rezervatie Strict

Protejată – categoria Ia conform IUCN.

În practica turistică internatională se constată un interes crescând al potentialilor

consumatori de turism pentru vizitarea zonelor protejate. Această tendintă este argumentată

de valoarea stiintifică, de originalitatea, de caracterul de unicat al atractiilor adăpostite de

aceste perimetre la care se adaugă nevoia turistilor de a petrece o mare parte a vacantei în

conditiile unei naturi nealterate, nepoluate.

Amenajarea turistică a acestor spații naturale ocrotite variază de la o țară la alta, asa

cum diferă si echipamentele turistice ale fiecărui parc, acestea fiind determinate în mare

măsură de specificul obiectivelor sale naturale, motivația vizitării, posibilitățile de

valorificare, dotările existente încadrându-se cantitativ si calitativ în limitele impuse de

ecosistemele respective, a căror depăsire poate perturba echilibrul lor.

Dotările turistice cuprind, în ansamblul, unități de cazare foarte diversificate (de la

locuri de campare, cabane, vile la hoteluri, moteluri, sate de vacanță), unități de alimentatie,

dotări de agrement si sport, caracteristice fiecărui loc, în functie de tipul de resurse turistice

existente.

Indiferent de gradul de dotare a parcurilor, fiecare dintre ele trebuie să aibă un

echipament turistic minim, constituit din instalații diverse aflate în tot parcul, poteci si alei


marcate, locuri de odihnă si amenajări specifice pentru vizitarea diferitelor obiective naturale

sau antropice.

Valorificarea prin turism a ariilor protejate presupune următoarele acțiuni, acțiuni ce

trebuie desfăsurate printr-un plan / program de monitorizare a activității desfăsurate în

ariile protejate:

• stabilirea judicioasă a punctelor de intrare si iesire a turistului în spaȚii si rezervaȚii, a

itinerariilor;

• organizarea Centrului de Vizitare si Informare Turistică;

• realizarea infrastructurii generale (rețea rutieră, stradală, pietonală, parcări, alimentare

cu apă, curent electric, etc.);

• organizarea circulației turistice, ceea ce prevede stabilirea fluxurilor turistice, a

dimensiunilor acestora, departajarea orară pe grupe de vizitare, frecvența acestora, durata

vizitării, etc.;

• amenajarea spațiilor de cazare, alimentație, sport si agrement în conformitate cu

condițiile concrete, specificul resurselor, cu principiile de amenajare turistică a teritoriului si

cu indicatorii standardelor de dezvoltare;

• amenajarea pentru vizitare a obiectivelor turistice;

• refacerea peisajelor si obiectivelor turistice degradate;

• semnalizarea obiectivelor turistice, a dotărilor si utilitătilor.

Amenajarea turistică a parcurilor naturale şi naţionale variază de la o ţară la alta , aşa

cum diferă şi echipamentele turistice ale fiecărui parc în funcţie de specificul lui . Dotările

turistice cuprind în general baze de cazare foarte diversificate (terenuri de campare , corturi ,

cabane , refugii , vile , hoteluri , tabere de tineret , sate de vacanţă , etc. ) , baze de alimentaţie

publică (restaurante moderne cu specific local , chioşcuri , cofetării , etc.) , ici magazine

pentru comerţ adecvat , călărie , şi alte dotări pentru divertisment caracteristice fiecărui loc .

Cele mai mari ca suprafaţă şi mai vizitate rămân parcurile naţionale din Statele Unite

ale Americii, dar de acceaşi importanţă sunt şi cele din Europa, America de Sud, Africa, Asia

şi Australia.

Cel mai vechi parc naţional din lume, Yellowstone, datează din anul 1872, şi se află în

SUA. Cu o suprafaţă de 900 000 ha parcul ocupă o parte a Munţilor Stâncoşi, fiind înscris în

patrimoniul UNESCO din anul 1978. Tot în SUA se află parcurile Glacier (la graniţa cu

Canada), Grand Canyon, Yosemite, Grand Smoky Mountain, Mammoth Cave, Rocky

Mountain, Hawaii Volcanoes etc. Numărul total al parcurilor naţionale din SUA depăşeşte

50, având o suprafaţa de peste 12 mil. ha.


În Canada, 1.3% din suprafaţa ţării este ocupată de parcuri naţionale, 7 dintre acestea

fiind în regiunea Munţilor Stâncoşi. Cele mai vizitate sunt: Mount Revelstoke, Yoho, Glacier,

Jasper, Kootenay, acestea incluzând peisaje spectaculoase, numeroase lacuri, gheţari,

gheizere, dar şi specii de vegetaţie şi faună foarte rare sau unicat.

Franţa deţine o serie de parcuri naturale în Munţii Alpi, precum: La Vanoise, Des

Ecrins, Vercors şi Cevennes. În celelalte ţări alpine sunt vizitate: Engandine şi Grisons

(Elveţia), Abruzzo şi Gran Paradiso (Italia), Hohe Tauern şi Gams Wildalpen (Austria). Pe

teritoriul Europei se mai află parcuri naţionale importante în Pirinei, Tatra, Carpaţii

româneşti.

În ţara noastră au fost create astfel de arii protejate în zona montană, fiind căutate de

turişti mai ales parcurile: Piatra Craiului, Bucegi, Retezat, Rodeni, Cozia, Vânători Neamţ,

Maramureş, Apuseni etc. Cele mai multe dintre acestea au fost recunoscute în mod oficial în

anul 1990, prin legea 5/2000.

O experienţă nouă o reprezintă crearea unor parcuri naţionale transfrontaliere,

rezultate ca urmare a colaborării dintre guvernele a două sau mai multe state. Astfel, guvernul

eveţian împreună cu cel francez şi cel italian a pus bazele unui parc naţional cu vocaţie

internaţională, în arealul masivului Mont Blanc, pe văile Valais, Valle d’Aosta şi Pays du

Mont Blanc. Parcul are drept scop protecţia patrimoniului natural, precum şi valorifcarea

acestuia în scopuri turistice.

Pe continentul african se află o serie de parcuri naţionale, preferate de turiştii pentru

foto-safari: Mount Kenya şi Mount Longonot din Kenya, Bale Mountains şi Simien

Mountains în Etiopia, Mount Kilimajaro în Tanzania etc. De asemenea, astfel de parcuri

naţionale se găsesc şi pe continentele asiatic, australian (Marea Barieră de Corali), sau

american de sud.

Deşi există o experienţă de peste 120 de ani în amenajarea şi dezvoltarea parcurilor

naţionale, o serie de probleme nu şi-au găsit rezolvarea din diferite motive. De exemplu nu s-

a reuşit la ajungerea unui consens general în definirea conceptului de „capacitate de primire

turistică a unui sit”, nici în teorie dar nici în practică.

ELEMENTELE DE POTENȚIAL ANTROPIC

Acestea s-au format de-a lungul timpului.

Au apărut pentru scopuri și cu funcții diferite față de cele actuale.

In timp au căpătat semnificații și un grad de atractivitate intrând în categoria de

patrimoniu turistic.


Număr mare și extrem de variate.

Atractivitatea obiectivelor turistice antropice

Gradul de atractivitate rezultă dintr-o serie de caracteristici .

Unicitatea. Atunci când este vorba de un element unicat, care așa a fost de la apariția

lui sau a dobândit această calitate în timp (prin dispariția altora similare).

Exp. Turnul Eiffel, Turnul din Pisa, Palatul Parlamentului, Marele zid chinezesc etc.

La Sichuan este cea mai mare statuie de piatră în lume a zeului Buddha. El a fost cioplit

în stâncă de gresie în timpul dinastiei Tang (618–907) în provincia Sichuan din China. Statuia

zeului are privirea îndreptată spre muntele Emei Shan, iar picioarele lui se află pe malul

fluviului. În 1982 statuia a fost declarată monument național chinez iar în 1996 a fost declarat

patrimoniu mondial UNESCO.

Statuia are 71 m înălțime el înfățișează pe zeul "Maitreya" (Buddha viitorului) șezând,

mâinile i se află așezate pe genunchi. Spatele statuii are o lățime de 28 m, pe unghia mâinii

are loc fără probleme o persoană așezată.

Construcția statuii a fost începută în anul 713 de călugări sub conducerea lui Haitong,

care spera că zeul va liniști apele periculoase ale fluviului. Legenda spune că din evlavie

călugărul și-ar fi scos ochii, atunci când un funcționar de stat a dorit să acapareze banii

colectați pentru construcția statuii.

După 90 de ani discipolii săi au terminat construcția statuii, care are o mărime

gigantică. Probabil cantitatea mare de pietre provenite de la construcția statuii și care au căzut

în apă, au contribuit la liniștirea apelor fluviului.

Dimensiunea. Poate fi un element de atractivitate atunci când atinge extremele: fie

foarte mare (gigantice), fie cele foarte mici (miniaturale).

Cele mai mari construcții datează din antichitate: piramidele din Egipt și Mexic,

Sfinxul. Din perioada feudala avem Marele zid chinezesc. În secolele XX avem zgârie norii.

Piramidele de la Gizeh

Scopul acestor piramide era de a ingropa regii pentru a-i ajuta sa treaca în lumea de

dincolo. Aceste piramide erau aranjate intr-un anumit mod astfel incat sa se reflecte Luna in

acestea. Dar inainte de a fi ingropati in aceste morminte,erau imbodobiti cu bunuri de pret

pentru ca Faraonii credeau ca vor invia in lumea de dincolo si trebuia sa aiba tot ce le trebuie.

Egiptenii munceau din greu pentru a putea construi aceste piramide.

Pietrele din cariere erau transportate cu plutele pe Nil, apoi inălțate pe țărm cu ajutorul

unor frânghii și pârghii.De aici erau târâte pe o rampă de sute de muncitori.În fața blocurilor


se turna apă sau ulei, pentru a aluneca mai ușor.Un supraveghetor bătea din două plăci de

lemn pentru a ritma efortul muncitorilor

Palatul Parlamentului. Măsoară 270 m pe 240 m, 86 m înălțime, și 92 m sub pământ.

Are 12 nivele la suprafață și alte 8 subterane. Conform World Records Academy, Palatul

Parlamentului este cea mai mare clădire administrativă pentru uz civil ca suprafață din lume,

cea mai scumpă clădire administrativă din lume și cea mai grea clădire din lume.

Clădirea are o suprafață desfășurată de 330.000 m², înscriindu-se, după World Records

Academy, la capitolul "Clădiri Administrative", pe locul 2 în lume după clădirea

Pentagonului, iar din punct de vedere al volumului, cu cei 2.550.000 m³ ai săi, pe locul 3 în

lume, după clădirea de asamblare a rachetelor spațiale de la Cape Canaveral din Florida și

după piramida lui Quetzalcoatl din Mexic.

Pentru comparație se poate menționa că această clădire depășește cu 2% volumul

piramidei lui Keops din Egipt, și de aceea unele surse o caracterizează ca pe o construcție

„faraonică”

Ineditul. Atrage doarece omul are o curiozitate pentru nou și nemaivăzut. Ineditul poate

apărea în arhitectură (operele lui Gaudi, zgârie norii), materialul din care este creat obiectivul

(oțel, sticlă, piatra etc.), culoarea (mănăstirile din Nordul Moldovei), proiecte nefinalizate

(catedrala din Strasbourg, Sagrada Familia etc.), amplasarea în locuri deosebite (Cetatea San

Marino, Manastirile de la Meteora etc.).

Meteora „mijlocul cerului”, „suspendat în aer” sau „sus în ceruri” - etimologic referitor

la „meteorit”) este unul dintre cele mai mari și cele mai importante complexe de mănăstiri

ortodoxe din Grecia, al doilea după Muntele Athos.

Cele șase mănăstiri sunt construite pe piloni din piatră naturală (gresie), la marginea de

nord-vest a Câmpiei Tesaliei în apropierea râului Pinos și Munții Pindului, în centrul Greciei.

Cel mai apropiat oraș este Kalambaka. Meteora este inclusă în Patrimoniul mondial

UNESCO.

Ca fenomen fizic este unic în toată lumea. Această formațiune de stânci a luat naștere

datorită unui con în formă de deltă, constituit din pietre de râu și nămol, care se vărsau în

vechiul lac tessalic. După separația geologică a masivilor muntoși ai Olimpului și ai Ossei,

apele lacului au găsit ieșire la Marea Egee prin valea Tembi. Atunci, acest masiv în formă de

deltă s-a scindat în pietre și stânci uriașe compacte cu înălțimi de până la 400 metri.

În prezent există 24 de mănăstiri, unele se găsesc într-o stare de ruină (Sfântul Duh,

Sfântul Dimitrie, Sfântul Nicolae Padova și altele), în timp ce altele se conservă foarte bine,


intacte și funcționează (Marele Meteor, Varlaam, Sfânta Treime, Sf. Ștefan, Rusanou, Sf.

Nicolae).

Funcția. Poate avea rezonanță istorică (Turnul Londrei, Castelul Fontainebleau lângă

Paris), sau poate fi reflectarea importanței dobândite mai recent (Capitoliul și Casa Albă din

Washington, Palatul ONU din New York etc.). Unele obiective au avut altă funcție inițială,

iar în prezent se conservă tocmai pentru a putea reflecta ceea ce a fost, devenind muzee

(închisoarea Alcatraz din San Francisco, lagărele de concentrare de la Auschwitz etc.). Există

o categorie de obiective care au fost create pentru a avea funcție turistică (parcurile de

distracție).

Insula Alcatraz este situată în centrul "Golfului San Francisco" California din SUA.

Inițial, a fost construită o fortăreață, "Fort Alcatraz", iar ulterior închisoarea vestită

"Alcatraz", închisă în 1963, azi atracție turistică. Insula este alcătuită din gresie, având

lungimea de 500 m, o înălțime de 41 m, cu o suprafață de 85.000 m² . Pe această suprafață

erau clădite închisoarea și cel mai vechi far de pe coasta de vest americană.

Din cauza apei reci și a curenților puternici din golf, „The Rock“ (Stânca) devine o

închisoare ideală din punct de vedere al securității. Primii aduși aici (în 1934) sunt 53 de

deținuți din Atlanta. Alcatraz rămâne închisoare timp de 29 de ani cu 302 (în total 1.576)

deținuți, în ciuda protestelor și demonstrațiilor pentru drepturile omului, până la 21 martie

1963, când va fi definitiv închisă. Aici au fost în detenție gangsteri renumiți ca: Al Capone

(1934-39), Robert Franklin Stroud (1942-59), George "Machine Gun" Kelly (1934-51) și

Alvin "Creepy" Karpis (1936-62).

Semnificația unor obiective turistice în viața unor popoare sau a locuitorilor unei

regiuni apropie această însușire de unicitate: religioasă (Lourdes în Franța), istorică (câmpul

de bătălie de la Waterloo, Auschwitz, Turnul Londrei etc.), în dispariția unor specii (ursul

panda în Chengdu), etnografică (muzee ale satului etc.).

Vechimea. Atrage interesul turiștilor, indiferent de starea lor de conservare, de loc sau

de modul de prezentare.

Fie că sunt prezentate în muzee sau în aer liber acestea atrag turiștii pe tot parcursul

anului.

Categorii de potențial antropic

Edificii și elemente materiale cu funcție turistică

a. Locurile preistorice – se împart în:


Construcții megalitice – se întâlnesc în vestul Europei (Marea Britanie, Spania, Franța)

și au o vechime foarte mare (înainte de anul 3000 BC). Sunt cunoscute prin forma blocurilor

din piatră necioplită aflate în diferite poziții: menhire (înfipte vertical în pământ), dolmene (

așezate orizontal peste menhire), cromlehuri (dispuse în cerc și semicerc).

Stonehenge (Anglia) este format din patru cercuri concentrice construite din pietre.

Cercul exterior (cercul Sarsen), de 33 m în diametru, este construit din 30 de blocuri imense

de gresie (megaliți - menhire), așezate vertical; astăzi doar 17 dintre aceste blocuri mai sunt

în picioare. Desupra acestor blocuri de piatră au fost așezate ca niște praguri (buiandrugi) alte

blocuri curbate (în formă de arc de cerc).

În interiorul acestui lanț exterior se află un alt cerc de blocuri mai mic din piatră vânătă.

Acestea împrejmuiesc un aranjament în formă de potcoavă, construit tot din piatră vânătă, în

interiorul căreia se află o placă din gresie mecacee, denumită Piatra de Altar. Toată

construcția este înconjurată de un lanț circular care măsoară 104 m în diametru. În interior, se

ridică un banc de nisip care cuprinde 56 de morminte cunoscute sub numele de "găurile lui

Aubrey" (după numele celui care le-a descoperit John Aubrey).

Carnac-Menec (Franța)

Pietrele au fost ridicate in timpul neoliticului, probabil in jur de 3.300 i.Hr., dar unele

pot fi datate ca fiind vechi de 4.500 i.Hr.

Format din peste 3.000 de monoliti, ansamblul de la Carnac se intinde pe 12 kilometri de-a

lungul coastei de vest a Frantei si sunt cea mai mare colectie de acest tip din lume.

Traditia locala sustine ca motivul pentru care stau in astfel de linii perfect drepte este faptul

ca reprezinta de fapt o legiune romana transformata in piatra de Merlin sau Cornelius Saint.

Exista trei grupe majore de randuri de piatra – Ménec, Kermario si Kerlescan – care poate au

format in trecut un singur grup, dar care ulterior au fost divizate si repartizate in alte scopuri.

Insula Pastelui

Marile statui de piatră denumite moai și pentru care Insula Paștelui este faimoasă, au

fost sculptate între anii 1100 și 1680 (interval obținut prin datare cu radio-carbon). Până acum

a fost inventariat un total de 887 de statui monolitice (dintr-un singur bloc de piatră) aflate fie

pe insulă fie în diferite muzee. Deși adesea cunoscute sub numele de „Capetele din Insula

Paștelui” statuile sunt de fapt reprezentări complete de torsuri sau de figuri îngenunchiate și

cu mâinile petrecute peste abdomen. Unele statui moai au fost îngropate până la gât în

decursul timpului din pricina alunecărilor de teren.

Fiecare statuie reprezenta liderul decedat al unui neam sau familie extinsă.


Cel mai mare moai urcat pe platforma sa este „Paro” și cântărește 82 de tone și are 9,8

metri înălțime.

Mai există câteva statui similare ca dimensiuni și greutate pe coastele sudice și nordice

ale insulei. Încă nu este cunoscut cum au fost deplasate statuile. Unii au sugerat că transportul

acestora a necesitat un ”miro manga erua”, adică un fel de sanie în formă de Y, trasă cu

ajutorul unor funii făcute din scoarța dură a arborelui hau-hau (triumfetta semitriloba) care

erau legate în jurul gâtului statuii. Pentru deplasarea în acest mod erau necesari între 180 și

250 de oameni, în funcție de mărimea statuii. 50 dintre statui au fost reînălțate în epoca

modernă. Primul moai care a fost reînălțat a fost Ahu Ature Huke, la plaja Anakena în 1958,

în timpul expediției lui Thor Heyerdahl. Pentru aceasta s-au folosit metode tradiționale.

b. Edificii și locuri cu importanță istorică – sunt răspândite în toate ariile populate ale

globului, aparțin în general mariilor civilizații.

Castrele romane datează din perioadade glorie și extindere a imperiului din bazinul

Mediteranei către centrul și nordul Europei până spre Asia Mică. Au avut drept rol întărirea

granițelor.

Majoritatea au fost distruse după căderea imperiului, păstrându-se doar parțial.

York, Chester, Bath în Anglia, Apullum (Alba Iulia), Potaissa (Turda) etc.

Castelele perioadei feudale (medievale) au fost construite ca locuințe ale feudalilor în

interiorul proprietății lor. Îndeplineau rolul de sediu al autorității economice, administrative,

politice și militare din regiune. Fiind simbolul puterii feudalilor au constituit edificii întărite

cu ziduri și turnuri de apărare, contraforturi, șanțuri umplute cu apă, poduri etc.

Castelele fortificate sunt amplasate în locuri înalte , izolate, din zonele deluroase și

montane. Sunt numeroase în Franța (Foix, Lourdes etc.), Spania (Urgel), Austria (Salzburg),

Bran și Huniazilor în țara noastră .

Unele castele au fost amplasate în locuri izolate pe promontorii stâncoase, pe culmile

înconjurate de versanți abrupți (pe valea Rhinului, Heidelberg, Neuschwanstein).

Cetățile sunt construcții masive, înconjurate de fortificații sub forma zidurilor,

bastioanelor și a șanțurilor periferice umplute cu apă.

Cetățile grecești de la Marea Neagră și Mediterană (Tomis, Callatis, Histria, Micene

etc.).

Astăzi se află în ruine.

Cetățile feudale se caracterizează prin ziduri masive și fortificații, apărute din

necesitatea apărării de dușmani.


Cetățile Vienei, Bratislavei și Budei (pe malurile Dunării), Constantinopului (pe

malurile Bosforului), Suceava, Tg. Neamț, Sighișoara, Rupea etc.

În Transilvania sunt răspândite și cetățile țărănești construite de sași – Biertan, Prejmer,

Hărman, Râșnov, Câlnic etc.

Fortificațiile și turnurile de apărare au avut rol de apărare.

Exemple – turnul din La Rochelle (Fr), York (MB), Turnul Chindiei (Târgoviște),

Bastionul Croitorilor (Cluj Napoca), Turnul cu Ceas (Sighișoara), Turnul Londrei (MB) etc.

Este o construcție gigantică considerată după volum ca cea mai mare de pe glob, cu o

lungime de 21.196,18 km. Zidul a fost construit cu scopul de apărare a graniței imperiului

chinez contra atacurilor popoarelor nomade din nordul Chinei.

Cea mai celebră legendă din jurul construirii monumenalului Zid este aceea a unei

femei care a mers în vizită la soţul ei care lucra la construierea marelui zid. Legenda spune

că, omul era decedat în momentul când aceasta a ajuns acolo iar colegii neputând să ii spună

adevărul despre soţul ei, i-au spus că „se află în următorul turn”. Aceasta a mers din turn în

turn până la capătul zidului. La finalul zidului aceasta a aflat ceea ce i se întâmplase soţului ei

, a început să plângă atât de tare încât lacrimile ei au creat o breşă în Zid. Astazi, acolo este

un templu in cinstea ei.

Turnul Chindiei, cunoscut și ca Turnul Chindia, este un turn construit în secolul al

XV-lea, în Târgoviște, care face parte din ansamblul de monumente Curtea Domnească.

Turnul a fost construit de către domnitorul Vlad Țepeș, în timpul celei de-a doua domnii,

inițial pentru scopuri militare, clădirea servind drept punct de pază, foișor de foc, dar și

pentru stocarea tezaurului. Actualmente, clădirea măsoară 27 de metri în înălțime și 9 metri în

diametru. Între anii 1847 și 1851, turnul a fost complet restaurat de către domnitorul

Gheorghe Bibescu, forma actuală datorându-se acestuia, inclusiv înălțarea sa cu circa 5 metri

față de construcția inițială.

Forturile sunt construcții masive cu turnuri de observație și creneluri. S-au dezvoltat

foarte mult pe continentul american.

Construcții și lăcașe de cult

Construcțiile religioase au fost amplasate în locuri retrase, chiar ascunse, pentru

meditație sau rugăciune.

Formele acestora s-au modificat pe parcursul dezvoltării societății și s-au diversificat ca

urmare a varietății religiilor, tradițiilor și vechimii populării regiunii.

Ele sunt specifice cultelor pe care le servesc: temple, sanctuare, biserici, catedrale,

mănăstiri, moschei, sinagogi, mausolee, cimitire etc.


Templele

Au fost construite din timpuri preistorice, ca o casă a divinității pe pământ, pentru

preaslăvirea căreia, imaginația nu a avut limite.

Primele temple au fost amenajate în peșteri, având altare, unele fiind decorate cu

picturi. Ulterior au fost săpate temple subterane sculptate. Cele mai cunoscute le găsim în

insula Elefanta în aproprierea țărmului vestic al Indiei, nu departe de orașul Mumbai

(Bombay).

Templele indiene sunt săpate în granit, iar tavanul se sprijină pe statui și coloane uriașe

dedicate divinităților indiene: Brahma, Shiva și Vishnu.

În Egipt sunt templele de la Abu Simbel ce conțin un număr mare de statui. Alte temple

în Egipt sunt la Karnak (cea mai mare suprafață cu construcții religioase din lume), Luxor,

Teba, Napata.

În Grecia templele sunt printre cele mai importante obiective turistice, răspândite pe tot

teritoriul. La Delphi se păstrează incinta și coloanele templului lui Apollo, la Olimpia se află

templul lui Zeus, templele Artemisei de la Delos și Efes, complexul arhitectural de la

Acropole în Atena etc.

Acropola din Atena colina sacră fortificată din centrul orașului, este cea mai cunoscută

acropolă din lume.

A adăpostit, încă din cele mai vechi timpuri, principalele edificii de cult ale Atenei.

Distrusă în întregime de către perși în timpul războaielor medice, ea a fost reconstruită în

perioada "secolului de aur" al lui Pericle (secolul al V-lea î.Hr.). La realizarea acesteia au

participat arhitecți renumiți ca: Ictinios, Callicrates, Mnesicles, precum și sculptori aflați sub

conducerea lui Fidias. Monumentele mai importante de pe Acropolă sunt templele Partenon

și Erehteion, ambele dedicate zeiței Atena.

Foarte multe temple regăsim în Asia: Nara și Kyoto în Japonia, Datong, Lhasa, Nanjing

din China, Angkor Wat în Cambodgia, Borobudur în Indonesia etc.

Pe teritoriul Americilor, vechile civilizații (aztecă, mayașă, incașă, toltecă) au ridicat

temple impunătoare în Mexic și pe platourile înalte din Anzi (Templul Broaștelor din

Teotihuacan și Templul Soarelui din Machu Pichu).

Sanctuarele

Au fost suprafețe delimitate prin pietre sau ziduri, având destinație religioasă. Erau

foarte răspândite în Grecia antică, fiind în strânsă legătură cu mitologia bogată.

În interiorul lor erau amplasate templele și alte construcții religioase. Sanctuarul lui

Apollo din Delphi era cel mai faimos.


Dintre celelalte sanctuare mai renumite erau Olimpia, Epidaur, Delos, Dodona, Patras

etc.

Sanctuarele apar și la japonezi.

Bisericile

Sunt edificii religioase care atrag turiștii datorită funcției lor, vechimii sau noutății, dar

și prin specificul arhitectural și decorațiile interioare.

În Europa se găsește un număr extrem de mare de biserici, în special în Italia, Franța,

Grecia, Bulgaria, România etc.

În țara noastră le întâlnim mai ales în nordul Moldovei, Oltenia, Bucovina, Dobrogea.

Bisericile din lemn din Maramureș sunt obiective turistice de interes național și

internațional. Turlele înalte sunt punctul de atracție al acestora.

Bisericile fortificate din Transilvania reprezintă o categorie aparte întâlnită pe teritoriul

țării noastre.

Ele sunt construite de sașii care au locuit în această regiune, fiind întărite cu fortificații

de tipul zidurilor, contraforturilor sau turnurilor pentru a fi mai bine apărate.

Exemple: Cristian, Biertan, Prejmer, Hărman, Viscri, Feldioara, Saschiz etc.

Catedralele

Sunt răspândite în regiunile în care creștinismul are mulți adepți (Europa, America).

Sunt construcții impresionante prin dimensiuni și cu o arhitectură de excepție (stiluri

diferite).

În Italia sunt recunoscute Basilica San Marco de la Veneția, Domul din Milano,

Catedrale din Pisa, Florența, Catedrala San Piedro din Roma etc.

În Germania – Mainz, Limburg, Koln etc.

În Franța – Notre Dame din Paris si Reims, Chartres, Strasbourg etc.

În Spania – Santiago de Compostela, Sagrada Familia etc.

În Anglia – Londra (Westminster), York, Salisbury etc.

Mănăstirile

Sunt lăcașe de retragere din viața laică a unor persoane ce au chemare spre credință,

locuri de smerenie și rugăciune.

Ele funcționează în jurul unei biserici sau a unei catdrale și sunt situate în locuri retrase,

cu o valoare peisagistică deosebită.

În Europa sunt foarte răspândite în Grecia (Muntele Athos, Meteora, Varlaam etc.),

Bulgaria (Rila, Nesebar), Rusia (480 mănăstiri), Franța (Mont St Michel, Cluny etc.), etc.


Mănăstirea Voroneţ a devenit celebră prin culoarea albastru care predomină pe pereţii

săi exteriori. Se spune că nici până astăzi nu s-a reuşit descifrarea compoziţiei acestei culori,

care rămâne încă un mister imposibil de elucidat. Mănăstirea, construită în timpul lui Ştefan

cel Mare (1488), are pictată pe peretele vestic „Judecata de Apoi” unică în arta orientului

creştin, prin prezenţa unor instrumente muzicale moldoveneşti (bucium, cobză), a unor

peisaje locale sau veşminte populare. Pictura interioară şi exterioară a mănăstirii datează din

timpul lui Petru Rareş (1534-1535), fiind realizată în cea mai mare parte de artişti locali.

Moscheile

Sunt edificii religioase construite de credincioșii islamici (musulmani). Cele mai

cunoscute prin frumusețea și măreția lor sunt Moscheea Albastră și Moscheea Valid din

Istambul, Kocatepe din Ankara, Marea Moschee din Cordoba, Omeazil din Damasc, El

Mansour din Marrakech etc.

Specificul și atracția acestora sunt date de minarete, turnurile înalte și suple destinate

chemării credincioșilor la rugăciune, decorate cu mozaicuri.

La noi în țară le întâlnim în Dobrogea.

Sinagogile

Templele de rit iudaic sunt construite de evrei ca locuri de rugăciune și păstrare a

credinței. Sunt ușor de deosebit de biserici , catedrale și moschei prin arhitectura specifică.

Cele mai frumoase sunt în Israel la Ierusalim, Tel Aviv și Haifa.

Locuri care adăpostăsesc rămășițele pământești ale unor persoanlități sau sunt

închinate unor eroi

Mausoleele

Numele lor provine de la regele Mausol al Cariei, căruia i s-a închinat un somptuos

monument la Halicarnas.

Au mare răspândire în India (Taj Mahal), Turcia (Mausoleul lui Ataturk din Ankara),

Coreea (Mausoleul lui Kim Ir Sen în Pyongyang), China (Mausoleul lui Mao din Beijing),

Rusia (Mausoleul lui Lenin din Kremlin, Moscova), Franța (Mausoleul lui Napoleon din

Domul Invalizilor, Paris) etc.

Statuile

Au fost ridicate în cinstea unor personalități care se multiplică pe teritoriul unei țări, au

valoare de simbol pentru acea țară.

Sunt figuri de oameni politici, artiști, scriitori, poeți etc.

Piramidele


Au aceași funcție ca și mausoleele, dar au o arhitectură mai impunătoare.

Ele impresionează și astăzi prin tehnica abordată în vechime pentru construirea lor.

În Egipt au reprezentat locuri de înhumare al regilor (Valea Nilului).

Cimitirele

Reprezintă locuri de atractivitate numai în măsura în care acolo sunt înhumate

personalități de renume național sau mondial.

Unele dintre acestea au intrat în circuitele turistice și sunt vizitate de un număr ridicat

de turiști.

Pere Lachaise din Paris, Arlington din Washington, Piskariovsky (Sankt Petersburg),

Novodevici (Moscova), Bellu din București etc.

Edificiile culturale

Majoritatea păstrează funcția avută inițial sau căpătată în timp.

Atractivitatea lor derivă din exercitarea funcției lor, la care se adaugă uneori și

atractivitatea construcției în sine.

Agora sau forumul

Este o construcție antică cu elemente arhitecturale care delimitează o incintă, în care se

desfășurau principalele evenimente ale așezării.

Era de formă dreptunghiulară sau pătrată, înconjurată de construcții impunătoare.

Cele mai cunoscute sunt Agora din Atena, a Romei și forul din Pompei.

Acestea s-au păstrat până astăzi, în proporție mai mare sau mai mică.

Teatrele în aer liber

Datează tot din antichitate și erau construcții de dimensiuni mari. Majoritatea au formă

liniară sau curbată în funcție de configurația terenului pe care erau amenajate. Teatrele erau

construcții întâlnite în toate orașele grecești, cele mai cunoscute fiind în Atena, Olimpia,

Micene, Epidaur. Mai târziu le regăsim și la romani.

Acestea erau destinate distractiei unde romanii puteau vedea lupte de gladiatori, parade

militare, intreceri sportive. Cuprindeau tribune pt spectatori, arene, culise pt luptatori si custi

pentru animale: Colosseum, Pompei.

Operele

Folosesc clădiri impunătoare care atrag un număr mare de specatori și de turiști. Sunt

celebre fie pentru arhitectura construcției, fie pentru spectacolele puse în scenă aici. Scala din

Milano, Opera Garnier din Paris, Opera din Sydeny sau cea din New York sunt doar câteva

exemple.

Muzeele


Conserva si expun creatii ale epocilor anterioare de mare interes dpdv istoric,artistic,

stiintific, tehnic. Sutn de 3 feluri: muzee nationale,muzee regionale, muzee locale.

Dintre muzeele de mare valoare internationala si cele mai vizitate :Louvre,British

Museum, Prado, Muzeul Vaticanului,Muzeul Spaghetelor(Italia),Muzeul

Aurului(Hunedoara), Madame Tussaud (Londra), Muzeul Ceasurilor si Pendulelor(Zurich).

O mare raspandire o au muzeele de istorie: Atena,Roma, Florenta, Cairo, Constanta.

Muzeele stiintelor naturii: Muzeul de Oceanografie-Monte Carlo, Muzeul Stiintele

Naturii-Grigore Antipa.

Muzeele etnografice: Muzeul Satului din Bucuresti, Muzeul de Arta Populara Astra din

Sibiu.

Casele memoriale

Adapostesc un set de obiecte si marturii despre viata si personalitatea celui care s a

nascut intr o astfel de cladire: Casa memoriala Avram Iancu din Vidra de Sus, Mihai

Eminescu din Ipotesti, Liviu Rebreanu din Prislop, Nichita Stanescu din Ploiesti, Mozart din

Salzburg.

Universitatile: focare de aleasa cultura:Bologna(1088), Ravena,Oxford, Sorbona,

Cambridge, Roma,Pisa, Praga, Cracovia,Viena, Koln,Basel,Copenhaga.

Bibliotecile: atractie turistica prin istoria si arhitectura cladirii, prezenta cartilor si a

manuscriselor originale,nr de volume,etc: Biblioteca Congresului SUA, Biblioteca

Vaticanului, Biblioteca Academiei Romane, Biblioteca Nationala a Romaniei.

Edificii și amenajări pentru sport

Amfiteatrele au constituit, din punct de vedere architectural, modele pentru stadioanele

moderne. Acestea sunt răspândite în toate marile orașe și sunt construcții grandioase, capabile

să primescă un număr mare de spectator. Exemple: Maracana (Rio de Janeiro), San Siro

(Milano), Santiago Bernabeu (Madrid), Camp Nou (Barcelona), Arena Națională (București)

etc.

Unele stadioane au devenit cunoscute prin tradiția competițiilor organizate – Wembley

(Londra), Roland Garos (Paris) etc.

Satele olimpice au fost construite în aria sau în apropierea marilor orașe gazde ale

Jocurilor Olimpice.

Construcții tehnice cu funcție turistică

Se remarca: poduri si viaducte, tuneluri,metrouri, canale, apeducte, baraje si lacuri de

acumulare, tunuri,sedii unor firme,institutii, expozitii economice.


Poduri si viaducte: lucrari de arta inginereasca in domeniul rutier si feroviar, necesare

pt traversarea unor fluvii,rauri, lacuri,golfuri,stramtori. Prin grandoare si spectaculozitate:

posurile amplasate peste Dunare la Budapesta, Fetesti-Cenavoda; sau de arhitectura urbana:

Podul Minciunilor din Sibiu.

De mare atractivitate sunt si podurile basculante:Tower Bridge, podurile din Sankt

Petersburg.

Printre cele mai spectaculoase poduri din lume, adevarate simboluri a locurilor

respective se remarca: Podul Akashi(Japonia), Podul Humber(M.B.), Podul Brooklyn(New

York), viaductul Millau(San Francisco).

Tunelele: permit realizarea unei cai de comunicatie subterane, strabatand regiuni

muntoase sau colinare.

Cele mai spectaculoase tunele feroviare sunt: Eurotunel:Franta-Marea Britanie ;

Appenino:Bologna- Florenta.

Tunelele rutiere sunt mai raspandite in zona mlor Alpi: Tirol: Austria-Elvetia; Mont

Blanc:Franta- Italia.

Metrourile: sunt atractive prin stilul architectural abordat, dar si prin designul decorarii

statiilor(Moscova), vechime(Londra), dimensiuni(New York). Cele mai utilizate metrouri

sunt: Londra, New York, Chicago, Budapesta, Paris, Viena, Berlin, Madrid, Tokyo.

Canalele: constructii hidrotehnice, cu rol important in transporturile navale prin legarea

a 2 sau mai multe suprafete de apa. Unele canale leaga mari sau oceane: Suez, Panama,

Corint; altele leaga fluvii de mari: Dunare-Marea Neagra; sau fluvii intre ele: Rhin-Main-

Dunare.

Apeductele: constructii monumentale ale Antichitatii, pt aductiunea apei de la mari

distante si alimentarea oraselor si cetatilor: Segovia-Spania; Sarmisegetuza; Histria;

Adamclisi.

Baraje si lacuri de acumulare: au functie dubla,economica si turistica. In apropierea

lacurilor de acumulare,a caror paleta larga de functii include si pe cele cu scop

turistic:pescuit, sporturi nautice, se pot pune bazele unor statiuni turistice. Baraje :Rogun,

Inguri,Vidraru.

Turnurile

Obeliscuri egiptene, coloane romane, minarete islamice, clopotnite, foișoare, faruri.

Farurile

Apar încă din Antichitate pentru orientarea navigatorilor. Sunt construite pe

promontorii sau locuri înalte stâncoase, pentru ca lumina să fie vizibilă de la mare depărtare.


Turnurile de televiziune

Au apărut odată cu răspândirea acestui mijloc de comunicare în masă. Oferă puncte de

belvedere.

Exp. Eiffel din Paris, Ostankino din Moscova, Berlin, Toronto etc.

Sediile unor firme sau inteprinderi economice

Au o arhitectură modernă și includ:

- Complexe expoziționale: Montreal, Osaka, Torino, Sevilla;

- Clădirile burselor din Londra, New York, Paris, Moscova;

- Aerogările din New York (JFK), Paris (Orly, CHG), Tokyo (Narita);

- Sediul ONU din New York;

- Sediul Parlamentului European din Strasbourg etc.

Arcurile de triumf

Își au originile în timpul imperiului roman și au avut rolul de a slăvi gloria împăratului.

Coloanele

Sunt monumente ce glorifică personalități – Columna lui Traian.

Plăcile comemorative

Amintesc de personalități care au trăit sau despre evenimente care s-au produs în locul

respectiv.

ACTIVITĂȚI SOCIALE CU FUNCȚIE TURISTICĂ

Târgurile organizate la dată fixă sunt centre de polarizare a unor activități comerciale.

Unele au caracter național, iar altele sunt internaționale.

Pot avea caracter mixt sau să se refere la un anumit domeniu (târguri de carte, de

turism, de electronică, auto etc.).

Ele pot fi un motiv de competiție și performanță într-un anumit domeniu.

Pentru vizitarea lor se organizează excursii.

Targul de fete de pe Muntele Găina

În fiecare an, în cea mai apropiată duminică de 20 iulie, se organizează, din vremuri

străvechi, "Târgul de fete de la Găina". Această manifestare etno-culturală a fost menţionată

prima dată în documente în 1816.

Se spune că fetele veneau cu zestrea încărcată pe cai, iar cununia se făcea pe loc de

către preoţi care veneau acolo în acest scop. Ceremonia era însoţită de cântece şi jocuri cu

"strigături", iar fetele "se luau", nu se cumpărau.


Astăzi Târgul de fete de la Găina s-a transformat într-o mare sărbătoare folclorică, la

care îşi dau concursul locuitorii din zona Munţilor Apuseni, din judeţele apropiate şi chiar din

ţinuturi mai îndepărtate ale ţării. Pregătirile se fac cu câteva zile înainte, iar plecarea spre

munţi se face în jurul orei patru dimineaţa. Deschiderea o fac vestitele tulnicărese de la

Avram Iancu, după care urmează programul artistic al participanţilor care durează până spre

seară.

Expozițiile

Marchează un moment important din istoria culturii și a civilizației umane. Acestea nu

se organizează la date fixe.

Se organizează astfel expoziții internaționale de flori, de costume populare, de tablouri,

de sculptură, pictură, ceasuri etc.

Unele expoziții sunt găzduite de marile muzee ale lumii sau se organizează în locuri de

renume.

Exp. Human Body – de la Muzeul Antipa.

Festivalurile

Sunt manifestări artistice care se desfășoară într-un anumit domeniu: muzicale (ptr

muzică clasică, folk, muzică modernă, teatrale, cinematografice, folklorice etc.

Pot avea un caracter național (San Remo, Mamaia) sau internațional (Festivalul de film

de la Cannes).

Majoritatea de desfășoară la aceeași dată, în același loc sau în locuri diferite.

Festivalul taurilor-Pamplona/Spania

Cursele cu tauri de la Pamplona fac parte din festivalul anual dedicat Sfantului Fermin,

sau Sanfermines cum il numesc localnicii. Festivalul incepe pe 6 iulie, la pranz, dupa ce

primarul anunta oficial deschiderea, de la balconul primariei. Se pare ca sarbatorile dateaza

inca din secolul XIII.

Carnavalurile

Sunt manifestări de mare amploare care se desfășoară anual, în anumite locuri devenite

consacrate: carnavalul de la Nisa datează din 1924, carnavalul de la Rio care se desfășoară la

începutul fiecărui an, carnavalul de la Veneția etc.

Sunt manifestări extravagante ce impresionează prin imaginația organizatorilor și prin

modul de atragere și implicare a spectatorilor.

Pelerinajele religioase

Atrag pelerini din toată lumea. Destinația o reprezintă marile centre religioase ale lumii.

Ele au caracter național de cele mai multe ori, dar există și excepții


Astfel de centre sunt: Vatican, Lourdes (Franța), Santiago de Compostella (Sp), Fatima

(Portugalia), Meca, Medina, Lasha etc.

Nedeile

Sunt evenimente dedicate unor tradiții din viața popoarelor, multe dintre ele se produc

primăvara în perioada de apariție a florilor, pe care oamenii de pretutindeni se adună să le

sărbătorească.

Au devenit cunoscute la nivel internațional: sărbătoarea înfloririi cireșilor la japonezi

(Sakura), a crizantemelor (Kiku), a lalelor la olandezi etc.

La noi în țară sunt nedei legate de înflorirea narciselor sau a liliacului.

TIPURI SI FORME DE TURISM

Sunt variate si s-au dezvoltat in functie de motivatiile turistice.Acestea sunt:

-turismul de recreere si agreement;

-turismul de ingrijire a sanatatii;

-turismul cultural;

-turismul educational;

-turismul social;

-turismul de tip complex;

-turismul gastronomic;

-turismul de shopping.

ATENTIE! ACESTA ESTE UN SUPORT ORIENTATIV CARE VA

FI INSOTIT OBLIGATORIU DE MANUALUL “GEOGRAFIA

TURISMULUI”, AUTOR MIHAELA DINU!

Documents

Cursuri 6-10 Geografia Turismului