7
 PSIHOPATOLOGIA STĂRILOR AFECTIVE Faţă de orice aspect al ambian ţei, în orice moment al existen ţei sale, insul dezvolt ă o „tr ăire", desf ăşoar ă o atitudine bogat ă în nuanţare şi variabilitate, pe măsura electivităţii sale. Faţă de aceeaşi situaţie, faţă de acelaşi aspect al ambianţei, nu numai diverse persoane, dar chiar aceea şi persoană,  poate dezvolta reacţii diferite, după cum aceeaşi reacţie, poate avea semnificaţii diferite. Aceasta  pentru c ă procesele afective, reprezint ă o formă de manifestare a atitudinii omului faţă de situaţiile de viaţă, faţă de realitatea înconjur ătoare, în general. Ele exprim ă în modul cel mai deplin universul subiectiv, simfonia subiectivă a vieţii interioare, a individualit ăţii şi personalităţii insului. Prin caracterul s ău pregnant subiectiv, afectivitatea este procesul psihic cel mai legat de  personalitate, prin intermediul c ăruia, omul îşi manifestă caracterul său personal, ca existenţă originală, unică, irepetabil ă; prin tr ăsăturile sale afective, care-i confer ă subiectivitatea, insul îşi manifestă unicitatea sa în lume. Aceasta se realizează nu numai prin anumite tr ăsături considerate „constante" ale afectivit ăţii, ci şi prin manifest ările „dinamice" ale vieţii afective şi în primul rînd  prin sentimente. „Sentimentele sunt întotdeauna tr ăite de om, ca av=nd o leg ătur ă directă cu  personalitatea s a ; sentimentele sunt percepute de om ca expresie a propriei sale personalit ăţi" (P. M. Jacobson, 1958). In cursul capitolului, referirile asupra st ărilor afective normale vor urma sistematica şi accepţiunile lui V. Pavelcu, dup ă care, termenul de afectivitate va fi folosit în modul cel mai general, înglob=nd în el stările afective elementare, emoţiile, dispoziţiile, sentimentele şi pasiunile. Stările afective elementare includ: 1. Starea de afect, caracterizată printr-o puternic ă încărcătur ă emoţională, cu un debut brusc şi o desf ăşurare furtunoas ă însoţită de modificări mimico-pantomimice şi neuro-vegetative (tahicardie, oscilaţii tensionale, paloare sau îmbujorarea fe ţei etc). Starea de furie, de m=nie sunt considerate ca reacţii emoţionale primitive, caracterizate printr-o capacitate sc ăzută de coordonare a r ăspunsurilor, a activităţii psihomotorii, printr-o înalt ă tensiune afectivă, care limitează cîmpul conştientei la acel eveniment conflictual. Aceste stări trebuie deosebite de st ările de afect patologic, în care se tulbur ă luciditatea conştientei, subiectul pierzînd astfel capacitatea de discern ămînt şi de apreciere critică a faptelor sale şi a consecinţelor acestora. 2. Emo]iile: st\ri de spirit care implic\ modific\ri fiziologice [i psihologice Dac\ o necesitate este  bun\oar\ `ndeplinit\ emo]iile declan[ate tind s\ fie unele pozitive, pl\cute; `n absen]a `ndeplinirii unei necesit\]i, frustrarea generat\ este acompaniat\ de o coloratur\ emo]ional\ negativ\. De exemplu, dac\ un copil nu este hr\nit atunci c=nd `[i face exprimat\ dorin]a `n acest sens, devine tensionat [i frustrat exprim=ndu-[i sup\rarea prin pl=nsete [i ]ipete. R\spunsul fiziologic Efortul emo]ional, fie el agreabil sau dezagreabil resim]it, se `nso]este adesea de modific\ri fizice. Sup\rarea se `nso]e[te de cre[terea frecven]ei cardiace [i a tensiunii arteriale, fa]a se `nro[e[te respira]ia se accelereaz\ [i m`inile tremur\. Teama se acompaniaz\ de deasemeni de rfenomenele descrise mai sus sau dimpotriv\ de paloare accentuat\, gura se usuc\, buzele tremur\, respira]ia pare c\ se opre[te, tranzitul digestiv se poate accelera brusc, p\rul poate deveni erect. Chiar [i un sentiment de pl\cere are tendi]a s\ produc\ modific\ri fiziologice chiar dac\ de regul\, nu at=t de intense ca cele evocate de furie, ur\, team\ sau nelini[te. ~n sindromul de “lupt\ sau fug\” (reac]ia acut\ de stres) reac]iile fizice ce acompaniaz\ emo]iile de fric\ sau furie preg\tesc corpul pentru agresiune activ\ sau fuga din fa]a a ceea ce este redutat.. Glandele adrenale revars\ `n circula]ia sangvin\ cantit\]i sporite de adrenalin\ [i astfel o contitate crescut\ de for]\ si energie rezult\ [i este disponibil\ pentru o ac]iune rapid\. To]i oamenii resimt emo]ii pl\cute sau nepl\cute; oamenii au necesit\]i pe care doresc s\ le `ndeplineasc\. C=nd necesit\]ile sunt `ndeplinite emo]iile sunt pozitive, dar nerealizarea lor aduce emo]ii dezagreabile. Oamenii sunt creaturi sf=[iate de multe emo]ii contradictorii. Ei parcurg `ntreaga gam\ de sentimente extreme de la dragoste la ur\, `ncrederea naiv\ [i suspiciozitate paranoic\, de la curajul extrem [i sacrisficiu de sine p=n\ la poltronerie. Eo]iile sunt motivatori puternici ai comportamentului. Controlul emo]ional

Curs10. Psihopatologia Starilor Afective

Embed Size (px)

Citation preview

PSIHOPATOLOGIA STRILOR AFECTIVE Fa de orice aspect al ambianei, n orice moment al existenei sale, insul dezvolt o trire", desfoar o atitudine bogat n nuanare i variabilitate, pe msura electivitii sale. Fa de aceeai situaie, fa de acelai aspect al ambianei, nu numai diverse persoane, dar chiar aceeai persoan, poate dezvolta reacii diferite, dup cum aceeai reacie, poate avea semnificaii diferite. Aceasta pentru c procesele afective, reprezint o form de manifestare a atitudinii omului fa de situaiile de via, fa de realitatea nconjurtoare, n general. Ele exprim n modul cel mai deplin universul subiectiv, simfonia subiectiv a vieii interioare, a individualitii i personalitii insului. Prin caracterul su pregnant subiectiv, afectivitatea este procesul psihic cel mai legat de personalitate, prin intermediul cruia, omul i manifest caracterul su personal, ca existen original, unic, irepetabil; prin trsturile sale afective, care-i confer subiectivitatea, insul i manifest unicitatea sa n lume. Aceasta se realizeaz nu numai prin anumite trsturi considerate constante" ale afectivitii, ci i prin manifestrile dinamice" ale vieii afective i n primul rnd prin sentimente. Sentimentele sunt ntotdeauna trite de om, ca av=nd o legtur direct cu personalitatea sa ; sentimentele sunt percepute de om ca expresie a propriei sale personaliti" (P. M. Jacobson, 1958). In cursul capitolului, referirile asupra strilor afective normale vor urma sistematica i accepiunile lui V. Pavelcu, dup care, termenul de afectivitate va fi folosit n modul cel mai general, nglob=nd n el strile afective elementare, emoiile, dispoziiile, sentimentele i pasiunile. Strile afective elementare includ: 1. Starea de afect, caracterizat printr-o puternic ncrctur emoional, cu un debut brusc i o desfurare furtunoas nsoit de modificri mimico-pantomimice i neuro-vegetative (tahicardie, oscilaii tensionale, paloare sau mbujorarea feei etc). Starea de furie, de m=nie sunt considerate ca reacii emoionale primitive, caracterizate printr-o capacitate sczut de coordonare a rspunsurilor, a activitii psihomotorii, printr-o nalt tensiune afectiv, care limiteaz cmpul contientei la acel eveniment conflictual. Aceste stri trebuie deosebite de strile de afect patologic, n care se tulbur luciditatea contientei, subiectul pierznd astfel capacitatea de discernmnt i de apreciere critic a faptelor sale i a consecinelor acestora. 2. Emo]iile: st\ri de spirit care implic\ modific\ri fiziologice [i psihologice Dac\ o necesitate este bun\oar\ `ndeplinit\ emo]iile declan[ate tind s\ fie unele pozitive, pl\cute; `n absen]a `ndeplinirii unei necesit\]i, frustrarea generat\ este acompaniat\ de o coloratur\ emo]ional\ negativ\. De exemplu, dac\ un copil nu este hr\nit atunci c=nd `[i face exprimat\ dorin]a `n acest sens, devine tensionat [i frustrat exprim=ndu-[i sup\rarea prin pl=nsete [i ]ipete. R\spunsul fiziologic Efortul emo]ional, fie el agreabil sau dezagreabil resim]it, se `nso]este adesea de modific\ri fizice. Sup\rarea se `nso]e[te de cre[terea frecven]ei cardiace [i a tensiunii arteriale, fa]a se `nro[e[te respira]ia se accelereaz\ [i m`inile tremur\. Teama se acompaniaz\ de deasemeni de rfenomenele descrise mai sus sau dimpotriv\ de paloare accentuat\, gura se usuc\, buzele tremur\, respira]ia pare c\ se opre[te, tranzitul digestiv se poate accelera brusc, p\rul poate deveni erect. Chiar [i un sentiment de pl\cere are tendi]a s\ produc\ modific\ri fiziologice chiar dac\ de regul\, nu at=t de intense ca cele evocate de furie, ur\, team\ sau nelini[te. ~n sindromul de lupt\ sau fug\ (reac]ia acut\ de stres) reac]iile fizice ce acompaniaz\ emo]iile de fric\ sau furie preg\tesc corpul pentru agresiune activ\ sau fuga din fa]a a ceea ce este redutat.. Glandele adrenale revars\ `n circula]ia sangvin\ cantit\]i sporite de adrenalin\ [i astfel o contitate crescut\ de for]\ si energie rezult\ [i este disponibil\ pentru o ac]iune rapid\. To]i oamenii resimt emo]ii pl\cute sau nepl\cute; oamenii au necesit\]i pe care doresc s\ le `ndeplineasc\. C=nd necesit\]ile sunt `ndeplinite emo]iile sunt pozitive, dar nerealizarea lor aduce emo]ii dezagreabile. Oamenii sunt creaturi sf=[iate de multe emo]ii contradictorii. Ei parcurg `ntreaga gam\ de sentimente extreme de la dragoste la ur\, `ncrederea naiv\ [i suspiciozitate paranoic\, de la curajul extrem [i sacrisficiu de sine p=n\ la poltronerie. Eo]iile sunt motivatori puternici ai comportamentului. Controlul emo]ional

Una din problemele principale pe care fiecare o are de rezolvat este s\ `nve]e s\-[i controleze emo]iile. ~nc\ din din copil\rie el `nva]\ diferite modalit\]i de a-[i exprima sau reprima emo]iile. Unele forme de exprimare emo]ional\ sunt acceptabile `n grupurile sociale, altele nu sunt. Fiecare cultur\ `[i define[te propriile norme de comportament [i pentru a fi socialmente accepta]i cet\]enii ei trebuie s\ se conformeze acestor norme. Unele culturi impun un control mai mare al emo]iilor, altele mai pu]in.Ca un exemplu putem avansa exemplul unui copil japonez prin comparare cu unul european meridional, s\ spunem unul italian. Copilul japonez crescut [i educat s\-[i reprime expresia emo]ional\ pentru a deveni stoic; aceasta nu vrea s\ `nsemne c\ el este impasibil. Bine`n]eles c\ el resimte acelea[i emo]ii de bucurie, dragoste, ur\, team\, la fel ca oricare alt\ fiin]\ uman\, dar acceptarea social\ din partea tribului s\u, depinde `n parte de modul `n care `nva]\ s\-[i controleze exprimarea acestor emo]ii. Cutuma `i cere ca s\ exhibe o expresie facial\ `ncremenit\ chiar atunci c=nd resimte team\, bucurie sau durere intens\. Copilul italian cre[te `ntr-o atmosfer\ intens emo]ional\; el este `ncurajat s\-[i exprime bucuriile sau nepl\cerile liber; el este extrem de verbal, [i r=sul sau lacrimile pot s\ apar\ u[or. Sup\rarea cresc=nd\ poate degenera u[or `n comportament agresiv. Poate c\ este o consecin]\ mai bun\ dec=t `n cazul copilului indian, deoarece, dac\ emo]iile sunt prea puternic reprimate, ele au tendin]a s\ aib\ ca [i consecin]\ un comportament exploziv, dac\ tensiunea emo]ional\ cre[te prea mult.

De mic copilul `nva]\ c\ exprimarea unor emo]ii inaceptabil\. Dar c=t\ vreme el resimte aceste emo]ii ca gelozia, ura, furia, teama, agresivitatea, iar exprimarea lor `i atrage pedepse el trebuie[te s\ `nve]e s\ [i le reprime de o manier\ sau alta. Represia este un mecanism de ap\rare care refuleaz\ g=ndurile sau sentimentele dezagreabile `n subcon[tient. {i cu toate c\ el nu este con[tient de aceste sentimente refulate, ele pot s\-i influien]eze de o manier\ semnificativ\ alegerile sale constiente. Asemenea sentimente refulate pot genera la o persoan\ sentimente de culp\, depresie, ostilitate sau alte sentimente negative care pot s\-i apar\ ca inexplicabile. Copilul poate deplasa aceste sentimente asupra juc\riilor sale, asupra animalelor de companie sau alte lucruri; de exemplu poate distruge sau sparge obiecte sau maltrata animalele. Parin]ii aten]i [i con[tien]i ar trebui s\ -[i `ncurajeze copii s\-[i simt\ pe deplin sentimentele [i s\ [i le verbalizeze atunci c=nd este cazul. Ei ar trebui s\-i ajute s\ g\seasc\ mijloacele s\-[i exprime sentimentele care nu sunt pernicioase social. St\ri emo]ionale omene[ti Furie Nelini[te Am\r\ciune Plictis Disperare Disperare Exaltare Entuziasm Invidie Team\ Furie Jen\ Culpabilitate Ur\ Nostalgie Speran]\ Diseperare Satisfac]ie Curiozitate Cinism Depresie Jalousie Bucurie Dragoste Serenitate U[urare Abandon Venera]ie Ru[ine Timiditate Smugness ~ncredere

Parcurg=nd aceast\ list\ am resim]it poate vreo emo]ie. Lucrul cel mai paradoxal este c\ suntem obi[nui]i s\ resim]im mai degrab\ emo]iile `n corp dec=t `n creerul nostru. Sentimentele se interp\trund cu manifest\rile somatice.

Emoia dispune de un sistem motivaional mai complex i presupune mecanisme elaborate n via, datorit crora beneficiaz de o condiionare social mai pregnant; ele au o manifestare spontan, brusc sau de lung durat; tensiunea afectiv este de mai mic amplitudine dec=t n starea precedent, fapt ce permite aprecierea logic a situaiei pe linia semnificaiei fenomenelor. Datorit acestor caracteristici, emoiile presupun o expresivitate desfurat ct i disimulat, precum i o detaare de situaie i reinere, conform creia emoiile pot fi pasive i active. Cu toate acestea, emoiile i menin ntotdeauna caracterul obiectual, referina la un obiect, situaie, idee, persoan, n funcie de care i capt polaritatea i coninutul. Tririle emoionale ale omului variaz deci dup cum toate aceste elemente satisfac sau nu trebuinele sau nzuinele subiectului. Din prima categorie fac parte emoiile pozitive ca plcerea, satisfacia, bucuria, din cea de-a doua (emoiile negative) neplcerea, tristeea, frica. Dup tonalitatea lor, emoiile se mpart n: o stenice (mresc capacitatea de efort psihic); o astenice (scad aceast capacitate). Emoiile dominante, n totalitatea lor, formeaz starea afectiv a subiectului ntr-un moment sau altul al existenei, fiind astfel strns legate de o dispoziie bun, de veselie, de calm sau de o dispoziie de tristee, de nelinite, de irascibilitate. 3. Dispoziia este o stare afectiv general, de fond, de obicei de durat, av=nd o intensitate medie, care reflect starea de funcionalitate a organismului, fiind rezultanta tuturor impulsurilor exteno-, intero- i proprioceptive contientizate sau insuficient contientizate. Dispoziia este deci determinat att de gradul de adaptare la ambian, ct i de starea subiectiv precedent, care nglobeaz att elemente anterior contientizate, ct i elemente insuficient contientizate. Sentimentele sunt tririle emoionale cele mai complexe, stabile i generalizate. Ele realizeaz n modul cel mai nalt trirea raportului insului cu ambiana. Au i ele un obiect precis i relativ statornic, care le confer nu numai continuitatea, ci i posibilitatea de influenare a conduitei, angajnd insul pe latura voliional, acional i chiar cognitiv. Sentimentele sunt mai interiorizate, mai discret polarizate, i de o mai vag expresivitate, dei prin complexitatea lor pot realiza fundalul unor emoii variate. Aceast form subiectiv de trire are o condiionare social evident, a crei valoare este n funcie de semnificaia social a obiectului lor. n forma lor superioar, se manifest prin sentimente de prietenie, dragoste fa de colectiv, de patrie sau sub forma sentimentelor etice, estetice etc. 4. Pasiunile se deosebesc de sentimente prin amplitudinea mai mare a tririi, prin angajarea mai puternic, prin caracterul mai stabil al relaiilor pe care le realizeaz cu ambiana. Puternic instrumentate voli-ional, genereaz impulsuri spre activitate,- fiind susceptibile de mari nfptuiri. Dac fora lor dinamogen const n componenta voliional, valoarea lor este legat de structura personalitii i de semnificaia social a obiectului lor. Pasiunea pentru art, pentru tiin, pentru profesia aleas nnobileaz omul. Sunt ns i pasiuni negative egocentrice, individualiste care dezvolt personaliti avare, egoiste, teroriste, sadice. n psihopatologie, tulburarea strilor afective a fost apreciat dup urmtoarele criterii : natura (polaritatea)) intensitatea, fora, labilitatea, coninutul, adecvarea motivaional sau motivarea delirant. Tulburrile de afectivitate pot fi de asemenea analizate sub aspectul modificrilor cantitative (hiper i hipotimiile), ct i sub aspectul modificrilor calitative (paratimiile). Dac n privina interpretrii i aprecierii strilor afective, exist o mare variabilitate ntre autori i coli, n privina accepiunii noitiunilor ce desemneaz diferite stri afective, variabilitatea este extrema, neexistnd un consens nici asupra faptelor, nici asupra cuvintelor" (E. Claparede). Astfel, nu putem fi de acord cu semnificaia noiunii de distimie prin care majoritatea autorilor desemneaz o modificare n sens depresiv a tonusului afectiv. Prefixul dis semnificnd o tulburare nespecific, nu poate fi restrns numai la tulburrile afective cu coninut depresiv, fapt pentru care, prin distimie desemnm toate abaterile afective - pozitive sau negative - de la starea de disconfort afectiv la eutimie.

De asemenea, depresia nu reprezint\ o hipotimie, ntruct starea afectiv - indiferent de intensitatea ei -, chiar atunci c=nd se prezint fenomenologic ca stare, este n fond o reacie, implic=nd o atitudine fa de o situaie stresant real sau imaginar ndeprt=ndu-se de abscisa eutimic pe msura intensitii sale, depresia realizeaz o ncrcare afectiv cu un coninut negativ. Hipotimia reprezint o scdere n grade variabile a tensiunii afective i elanului vital p=n la apatie i indiferen. Se traduce printr-o redus expresivitate mimic i se ntlnete n oligofrenii, stri de deteriorare cognitiv, traumatisme cranio-cerebrale, stri confuzionale de etiologie variat. Atimia, indiferentismul afectiv, athymhormia (Dide i Guiraud) se caracterizeaz printr-o foarte accentuat scdere a tonusului afectiv i a capacitii de rezonan afectiv la situaiile ambianei, ilustrnd stri somatice sau psihice grave ; ea se manifest printr-o inexpresivitate mimico-pantomimic i se ntlnete n strile de idioie, n demene, stri confuzionale grave, catatonii sau stri defectuale schizofrene. n schizofrenii ns, atimia are un caracter aparent, fiind mai degrab vorba de o comutare motivaional, explicat prin disocierea proceselor psihice i a autismului. Apatia reprezint conceptul sinonim atimiei, caracterizat prin lips de tonalitate afectiv i interes fa de propria persoan i ambian. Ca termen generic, apatia semnific i situaiile psihologice care nu ating o amplitudine clinic i la baza crora st n primul rnd lipsa de interes. Depresia (hipertimia negativ) Se caracterizeaz printr-o puternic trire, printr-o participare afectiv intens sub un evantai restrns, cu sentimentul durerii morale, al inutilitii i devalorizrii. Dispoziia deprimata, coninutul perceptual cenuiu, lipsit de voioie, uneori neclar (ca prin fum, ca prin ceaa), ideaia lent cu coninut trist, dureros, se exteriorizeaz pe plan motor printr-o inhibiie marcat sau printr-o nelinite anxioas, mimica, pantomimica exprimnd concordant coninutul dureros al tririlor afective (fruntea ncreit n omega melancolic, treimea interioar a pleoapelor ridicat, comisurile bucale coborte, corpul ncovoiat, braele cad pasiv pe ling corp sau sunt ridicate exprimnd dezndejdea. ~n tot ceea ce simte i triete, depresivul ntrezrete nenorocirea, prevestirea de ru, contiina lui actualize=nd aproape exclusiv tririle cu coninut neplcut, trist, amenintor. Faciesul exprim tristee profund, cu accentuarea pliului cutanat interspr=ncenos, denumit omega melancolic ; comisurile bucale sunt coborte. Depresia, ca expresie a unei stri patologice de intensitate psihotic sau nevrotic nu trebuie confundat cu reaciile de deprimare determinate de situaiile de doliu, pierderi materiale, dureri morale, insuccese, decepii etc, care sunt de obicei de scurt durat i de intensitatea unor reacii caracteristice subiectului aflat n situaii emoionale negative. Simptomatologia depresiv este una din formele de tulburare psihic ntlnit extrem de frecvent, ncepnd cu sindroamele nevrotice din bolile somatice p=n la fazele depresive ale psihozei maniaco-depresive, unde ea mbrac forma cea mai autentic. Anestezia psihic durenoas const n aceea c bolnavul invoc faptul c nu se mai poate bucura, ntrista, nduioa, c nu mai poate simi intens afeciunea unor persoane apropiate, c nu-i mai poate manifesta simpatia fa de ele. Este de fapt durerea moral a bolnavului care contientizeaz slbirea sau pierderea capacitii de rezonan afectiv i sufer din cauz c nu poate suferi, ca nu poate tri afectiv relaiile cu cei din jur, evenimentele care se desfoar n mediul Depresie, faciesul exprim tristeeprofund, accentuarea pliului cutanat intersprncenos, denumit omega melancolic ; comisurile b l b

ambiant. Acest tip de tulburare se nt=lnete n fazele tardive ale unor depresii, n sindroamele de depersonalizare i derealizare i mai ales n unele forme de debut sau n stadiile preremisionale ale schizofreniei. Depresia, i uneori tririle din anestezia psihic dureroas, culmineaz prin exacerbri critice, ca o consecin a tensiunii depresive potenate de anxietate. Aceste interferene poart denumirea de raptus melancolic i se caracterizeaz prin agitaie psihomotorie, acte impulsive de auto- sau heteroagresiune (defenestrri, sinucideri, omucideri, automutilri). Anxietatea nsoete de cele mai multe ori strile depresive, ea fiind definit de P. Janet ca team fr obiect". Aceast stare de team difuz se manifest prin nelinite psihic i motorie cu rsunet neuro-vegetativ (palpitaii, tulburri vasomotorii, oscilaii tensionale, transpiraii difuze etc). Anxietatea nu poate fi socotit ntotdeauna ca expresie a unor stri patologice, ea constituind adesea caracteristica inerent condiiei umane de existen. Fiind desprins de concret, nedistinct, este proiectat n viitor, pe care insul l consider ncrcat de surprize negative, cu semnificaii implacabile. Datorit acestui fapt, ea este mai mult potenial dect actual i n acelai timp mai mult gndit dect trit. Inerent fiecruia n anumite momente existeniale, anxietatea nu se nscrie ntotdeauna n sfera psihopatologiei, avnd uneori, cnd se desfoar ntr-o amplitudine mai redus, rol mobilizator i adaptativ. Cnd atinge o amplitudine clinic, anxietatea fie c scade randamentul i capacitatea de adaptare (n nevroze), fie c dezorganizeaz conduita, constituind fundalul propice dezvoltrii unor elemente psihotice. Se ntlnete cu predilecie n melancolia anxioas, psihastenie, psihopatia psihastenic, neurastenie, stri paranoide, intoxicaii, n perioadele de sevraj ale toxicomanilor, n perioada de debut a psihozelor, n cursul unor afeciuni endocrine (hipertiroidie, hipoparatiroidie, hipoovarie). Cnd anxietatea are un acompaniament somatic resimit printr-o senzaie penibil de disfuncie a unui organ, aparat sau sistem (constricie laringian, toracic, algii precordiale etc.) poart numele de angoas. Prin precizarea coninutului su, angoasa face trecerea spre fobie (teama cu obiect precizat), prin disfuncia somatic respectiv, ea devine mai mult trit dect gndit, fiind (spre deosebire de anxietate), mai mult actual dect potenial. Considerm necesare aceste distincii, ntruct n argou literar angoasa este considerat ca o anxietate extrem. Este greu de precizat dac aceast accepiune literar se datorete caracterului fonematic al noiunii sau dac autorii respectivi, conserv ideea psihiatrului francez Littre, conform creia nelinitea, anxietatea i angoasa sunt trei grade diferite ale aceleiai stri. Dei noi pstrm distincia anxietate-angoas, prima fiind esenialmente de natur psihic, iar a doua de natur psihofiziologic, literatura psihiatric german i anglo-saxon denumesc aceste stri diferite printr-o singur noiune angst" i respectiv anxiety". Mania, hipomania Se caracterizeaz printr-o ncrctur afectiv pozitiv, prin exagerarea dispoziiei n sensul veseliei, strii de plenitudine, de bine general, de sntate, de putere, nsoite de fug de idei, logoree cu ironii i glume deseori contagioase, mimic expresiv, bogat, gesturi largi i variate, tendina de supraapreciere a propriei persoane i exacerbarea tendinelor i trebuinelor (n special a celor sexuale). Euforicului totul i se pare posibil, percepe doar paleta hipercrom a existenei, unghiul deschis realitii oferindu-i doar viziunea roz, animat, vesel, plcut. Strile euforice de mic amplitudine pot fi expresia psihic a unor succese, a antrenrii ntr-o ambian animat, vesel. Evantaiul euforiei ca expresie de esen psihopatologic, dei ceva mi restrns dect al depresiei, poate fi ntlnit sub form frust, n intoxicaiile uoare (alcool, cafea, morfin, cocain, benzin etc), n strile nevrotice prin suprasolicitare, n strile subfebrile. n forma ei autentic, euforia se ntlnete n fazele maniacale ale psihozei maniaco-depresive, cu aspecte particulare de intensitate i productivitate, euforia este prezent n sindroamele

maniacale nt=lnite n forma expansiv a paraliziei generale progresive, n boala hipertonic i arteriosoleroza cerebral,. n strile demeniale senile, vasculare, traumatice i n oligofrenii. Euforia autentic trebuie deosebit de euforia neoontagioas pueril, de multe ori ntng, din hebefrenie, de rsul spasmodic al pseudo-bulbarilor, i mai ales de moria, sindrom observat n unele leziuni cerebrale, n special ale lobului frontal, caracterizat prin jovialitate expansiv, familiariti, calambururi, puerilism i, n general, expansivitate srac, uor epuizabil. Spre deosebire de depresie, care este n general persistent i are o evoluie n platou, euforia nu descrie o curb linitit, prezentnd mai frecvent (pe fundalul bunei dispoziii) mici variaii de amplitudine. Aceste oscilaii trebuie distinse ns de labilitatea afectiv (versatilitatea timic) ale crei variaii se ntind ntre polul pozitiv i cel negativ ; este vorba de o alternan a dispoziiei ntre euforie i depresie sau chiar m=nie. Astfel de stri se ntlnesc n manie (unde tristeea are un caracter superficial i efemer), n oligofrenii i n unele psihopatii, unde modularea afectiv este univoc strii afective a celor din jur (poikilotimie). Aspectul poikilotim se ntlnete i n ciclotimie, isterie, paralizie general progresiv, demene, hipertiroidie etc. Forma extrem a labilitii afective poart denumirea de incontinen afectiv i se caracterizeaz prin trecerea rapid sau incoercibil de la o stare emoional la opusul ei. Acest tip de tulburare o ntlnim n special n fazele avansate ale arterioselerozei cerebrale. Una din formele mixte ale tulburrilor de afectivitate cunoscut n literatura de specialitate sub denumirea de disforie" se caracterizeaz printr-o dispoziie depresiv, anxioas, de ru general, de disconfort somatic, de nelinite care asociaz logoreea, excitabilitatea crescut, impulsivitatea i n general un aspect comportamental coleros. Aceast stare mixt o ntlnim n perioadele interoritice ale epilepticilor, la alcoo- ' iicii cronici, n unele encefalopatii posttraumatice, postencefalitice, n perioadele de abstinen ale toxicomanilor. Psihopatologia poate distinge i unele modificri predominant calitative ale strilor afective, pe care le denumim paratimii. Ele se caracterizeaz prin reacii afective aberante i inadecvate, uneori paradoxale fa de motive, situaii sau evenimente ; de exemplu, o situaie afeetiv-negativ ntmpinat cu veselie i invers. n locul unui exemplu .clinic, poate fi citat unul din literatur, deosebit de elocvent : I-a fulgerat de-odat-n gnd S rd, cci vedea plngnd O lume-ntreag-n rugciuni, n faa unei gropi s-aduni Atta lume de nebuni ! S mori rznd !" G. Cobuc

Paratimiile pot fi deci ntlnite i la persoane care trec prin momente intens psihotraumatizante sau n strile reactive ; ele mbrac ns o form mult mai stabil i intens n schizofrenie. n cadrul rspunsurilor afective aberante, poate fi ncadrat inversiunea afectiv, care const n reacia afectiv univoc negativ , n sensul c bolnavul dezvolt o stare de ostilitate fa de persoanele pe oare nainte de mbolnvire le-a iubit, sau pe care, n mod firesc ar trebui s le iubeasc (prini, frai, copii) ; se ntlnete n special n schizofrenie, parafrenie, n delirul de gelozie i mai rar n paranoia. Tot n schizofrenie, coexist uneori ntr-o aparent concomitent, stri afective opuse calitativ (dragoste-ur, atracie-repulsie) fa de aceeai persoan sau situaie, fenomen ce poart numele de ambivalen afectiv. Ea se ntlnete n special n schizofrenie i uneori ia vrsta naintat, odat cu scderea libidoului.