Upload
violina-tihon
View
133
Download
2
Embed Size (px)
DESCRIPTION
stomato
Citation preview
Preventie primara
Sigilarea
Definitie
Sigilarea reprezintă o metodă de imunizare a suprafeţelor dure dentare cu reliefuri accentuate la pacienţi cu risc carios crescut.
InainteINAINTE
DUPĂ
Obiective
Obiectivul prioritar al sigilării este închiderea reliefurilor retentive coronare la dinţii recent erupţi pentru a se împiedica transformarea zonelor de stagnare a plăcii bacteriene în nişe ecologice de carie, favorizarea curăţirii şi autocurăţirii suprafeţelor retentive.
Indicatii
Pacienţi cu risc crescut de îmbolnăvire prin carie Şanţurile şi fosetele ocluzale ale molarilor temporari şi
definitivi (de elecţie suprafaţa ocluzală a primului molar definitiv imediat după erupţie) şi ale premolarilor;
Şanţurile şi fosetele vestibulare şi orale ale molarilor; Fosetele supracingulare; Şanţurile şi fosetele ce prezintă
coloraţii intrinseci ale smalţului la care nu s-au pus în evidenţă carii dentinare subiacente prin examen clinic şi radiologic;
Şanţurile şi fosetele cu smalţ colorat şi decalcifiat dar fără carii dentinare la acelaşi dinte, evidenţiate clinic şi radiologic;
Pacienţi cu igienă orală riguroasă;Pacienţi cooperanţi.
Contraindicatii
Dinţi care prezintă concomitent leziuni carioase proximale .
Şanţuri puţin exprimate, care sunt apreciate ca zone de risc scăzut;
Pacienţi cu tulburări ocluzale;Pacienţi cu igienă orală şi alimentară
deficitară;Pacienţi necooperanţi.
Materiale de sigilare
RĂŞINILE COMPOZITE CompoziţieRăşinile compozite conţin : - fază organică (răşini fără umplutură – fluide) şi - fază anorganică legate prin agenţi de cuplare silanici. Faza anorganică conţine
umplutura (răşini cu umplutură - vâscoase). De asemenea răşinile pot conţine fluor (Helioseal F) care se eliberează lent dezvoltând şi un efect carioprofilactic în jurul sigilării.
Mecanismul de priză este -chimic (autopolimerizare) sau -fotoindus (fotopolimerizare). Răşinile compozite utilizate pot fi - răşini fără umplutură - Delton, Deguseal, Helioseal, Teethmate-F, Concise White
Seal (3M ESPE)) şi - răşini cu umplutură - P50, Herculite, Heliomolar – utilizate în sigilările lărgite Indicaţiile de elecţie sunt în zonele supuse stressului ocluzal acolo unde materialul
trebuie să prezinte o rezistenţă la abrazie ridicată. Mecanismul de aderare este mecanic prin interpătrundere la nivelul microretenţiilor create
în smalţ prin gravaj acid. Proprietăţile preventive ale acestor materiale se bazează pe faptul că realizează un strat
foarte subţire, fluid care va etanşa substratul dentinar şi va bloca nişele ecologice de carie.
Performanţa sigilanţilor au concluzionat că nu există diferenţe prea mari între sigilanţii autopolimerizabili (cu priză chimică) şi cei fotopolimerizabili (cu priză fotoindusă) ,
GLASS IONOMERII
Compoziţie – pulbere de fluoroaluminosilicat şi lichid – acid poliacrilic Mecanismul de priză : chimic (autopolimerizare), fotoindus (fotopolimerizare) sau
mixt (răşinile modificate glass ionomer) Mecanismul de aderare - chimic prin schimb ionic între glass ionomer şi substratul
dentinar. Proprietăţile preventive ale acestor materiale se bazează pe faptul că prezintă
biocompatibilitate, efect cariostatic, adeziune chimică chiar şi în condiţii de umiditate , bună stabilitate dimensională cu o bună etanşeitate.
Dezavantaje: dificultatea de obţinere a unui amestec pulbere – lichid ideal (dacă dozajul şi
prepararea amestecului nu sunt optime, calităţile mecanice şi estetice se deteriorează rapid)
timp de priză prelungit, sensibilitate la umezeală în timpul prizei primare (trebuie acoperit cu un lac
protector), rugozitatea suprafeţei (pentru CIS convenţionale, cele fotopolimerizabile nu se
deshidratează, au duritate convenabilă şi se pot finisa). proprietăţi mecanice slabe, ceea ce contraindică folosirea cementurilor cu ionomeri
de sticlă în zonele supuse stressului ocluzal. Retenţia sigilantului este mai redusă decât a sigilanţilor pe bază de răşină . Cu
toate acestea mai multe studii indică faptul că efectul cariostatic se menţine şi după dispariţia materialului prin eliberarea fluorului din cementul rămas la baza fisurii.
COMPOMERII
Compoziţie – Compomerii reprezintă materiale hibride rezultate din amestecul glass ionomerilor (25%) cu răşinile compozite (75%).
Mecanismul de priză este mixt chimic prin reacţia acid-bază a glass ionomerului şi fotoindus (fotopolimerizare).
Modalitatea de prezentare este în sistem monocomponent în capsule Compoglass flow (3MESPE) sau seringi (Dyract Seal (Densply DeTrey), (Figura 7-5).
Mecanismul de aderare este mixt, mecanic (prin componentele răşinice) şi chimic (prin componentele glass ionomerului).
Proprietăţile preventive ale acestor materiale se bazează pe faptul că prezintă biocompatibilitate, efect cariostatic prin eliberare de fluor, adeziune optimă (chiar şi în condiţii de umiditate) şi o mai bună stabilitate dimensională în comparaţie cu compozitele.
Protocol clinicFisurile cu marmoraţii sau cu leziuni punctiforme situate
doar în smalţ pot fi preparate în formă de “V” cu freze speciale de turbină, diamantate, cu diametrul de 1mm.
Izolarea dinţilor cu comprese, rulouri de bumbac sau cu diga
Îndepărtarea plăcii bacteriene – se face cu paste abrazive fără ulei, glicerină sau substanţe fluorurate, aplicate cu periuţe rotative sau cu sablatorul (Prophy Max) care antrenează o pudră de bicarbonat de sodiu
Protocol clinic
Spălarea suprafeţelor cu spray de apă şi uscarea cu spray de aer.
Mordansarea smalţului timp de 15-30 sec - se utilizează acid ortofosforic în concentraţie de 37%
spălarea cu spray de apă timp de 15-30 sec. şi uscarea cu spray de aer. Suprafaţa de smalţ va avea aspect alb, cretos, mat
Aplicarea unui adeziv amelo-dentinar (opţional, dar îmbunătăţeşte adeziunea) când se utilizează ca material de sigilare răşină compozită pentru 10 secunde, uscare şi fotoactivare luminoasă
Aplicarea sigilantului se realizează cu ajutorul seringii sau a unor aplicatoare de unică folosinţă; sigilantul trebuie să acopere toate şanţurile, fosetele, precum şi versanţii cuspizilor adiacenţi; sigilantul se menţine 10 sec pentru a permite saturarea şi penetrarea optimă a smalţului gravat.
În cazul unui sigilant cu priză fotoindusă, se fotoactiveaza
Îndepărtarea izolării. verificarea ocluziei cu hârtie de articulaţie şi
îndepărtarea contactelor premature cu freze diamantate.dispensarizarea activă a pacienţilor (din 6 în 6 luni)
precum şi controlul riguros al respectării regulilor de igienă orală devine obligatorie.
Cauze posibile pentru esecgreşeli de aplicare a materialelor (gravaj
acid incomplet sau incorect, nerespectarea timpilor operatori);
contaminarea salivară după gravaj;incorectă adaptare ocluzală.
Argumente in favoarea sigilarilor nu se cunosc efecte adverse ale sigilării; raportul cost – eficienţă este în favoarea eficienţei; izolarea corespunzătoare în cursul aplicării materialului, evită
pierderea precoce a acestuia, scăzînd rata eşecurilor; pierderea sigilantului (parţială sau totală) lasă dintele la fel de
susceptibil la carie ca şi atunci când n-ar fi fost sigilat; în situaţiile de diagnostic incert de carie trebuie acţionat conform
sintagmei “când ai dubii sigilează în loc de când ai dubii obturează”, 95% din microorganisme îşi pierd viabilitatea la două săptămâni de la sigilare prin lipsa substratului nutritiv;
prin îndepărtarea sigilantului în vederea obturării dentina are aspect uscat, lucios, cu zone de scleroză subiacentă;
eşecul pierderii materialului se poate corecta prin reaplicarea acestuia, fiind necesare 5-10 reaplicări (uneori 25-40) ale sigilantului pe un dinte;
condiţionarea suprafeţei smalţului şi utilizarea unui strat intermediar de adeziv între acesta şi sigilant scade rata eşecurilor de la 28% la 10%;
Aprecierea riscului carios
Evaluarea riscului carios se face analizând următorii parametri:
EVALUAREA BACTERIANĂ rezultatul testului pentru Streptococcus mutans: (<1.000.000) (>1.000.000); rezultatul testului pentru lactobacili: (<100 000) (>100 000).ALIMENTAŢIA obiceiul de a consuma dulciuri (zahăr); excesele şi deficienţele din alimentaţie.FACTORI DE RISC CE APARŢIN GAZDEI antecedente personale generale: medicamente ce conţin zahăr; medicamente care induc xerostomia; probleme medicale psihice şi/sau fizice. antecedente stomatologice: ultima vizită la stomatolog; obiceiuri de igienă orală (periaj dentar, clătiri cu ape de gură fără fluor). utilizarea fluorului: utilizare trecută şi curentă; folosirea apei fluorizate. rata fluxului salivar (ml/min); examenul clinic: indice de placă bacteriană; indicele CAOS (Tabel 10-1);
Predictia riscului carios
Risc carios 0
Factori etiologici: Streptococcus mutans negativ;
nivele scăzute de lactobacili în salivă (< 10.000 CFU/ml); rata de formare a PB scăzută sau foarte scăzută.
Prevalenţa cariei: carii ocluzale fără leziuni carioase, suprafeţe restaurate la molari.
Incidenţa cariei 0. Indicatori de risc externi, factori de risc şi prognosticul factorilor de risc; nuli. Indicatori de risc interni, factori de risc şi prognosticul factorilor de risc; nuli. Factori preventivi:
standard de igienă orală foarte bun; folosirea regulată a pastelor de dinţi cu fluor; dieta excelentă; ingrijiri oro-dentare preventive regulate, (1,2,3,5);
Risc carios scăzut
Factori etiologici: Streptococcus mutans < 100.000 CFU/ml;
nivele scăzute de lactobacili în salivă (< 10.000 CFU/ml); rata de formare a PB scăzută sau foarte scăzută.
Prevalenţa cariei: între 20 – 35 ani câteva carii ocluzale sau suprafeţe restaurate la molari.
Incidenţa cariei; mai puţin de o suprafaţă cariată la mai puţin de 5 ani Indicatori de risc externi, factori de risc şi prognosticul factorilor de risc:
reduşi sau nuli Indicatori de risc interni, factori de risc şi prognosticul factorilor de risc:
reduşi sau nuli Factori preventivi:
standard de igienă orală bun; folosirea regulată a pastelor de dinţi cu fluor; dietă bună; îngrijiri oro-dentare preventive regulate.
Risc carios moderat
Factori etiologici: Streptococcus mutans > 100.000 CFU/ml;
nivel crescut de lactobacili în salivă ( 10.000 CFU/ml); rata de formare a PB moderată sau mare.
Prevalenţa cariei mare: între 20 – 35 ani pot fi prezente leziuni carioase sau restaurări, cele mai multe ocluzale şi câteva pe suprafeţele aproximale posterioare.
Incidenţa cariei: mare, mai mult de o suprafaţă cu leziune carioasă pe an. Indicatori de risc externi, factori de risc şi prognosticul factorilor de risc: frecvenţa mare de consum a produselor zaharoase (clearance prelungit); nivel socio-economic necorespunzător. Indicatori de risc interni, factori de risc şi prognosticul factorilor de risc:
reducerea secreţiei salivare stimulate; capacitate tampon redusă; răspuns imunologic redus.
Factori preventivi: standard de igienă orală deficitar; folosirea neregulată a pastelor de dinţi cu fluor; regim alimentar deficitar; îngrijiri oro-dentare preventive neregulate.
Risc carios mare
Factori etiologici: Streptococcus mutans > 1.000.000 CFU/ml;
nivele crescute de lactobacili în salivă ( >100.000 CFU/ml); rata de formare a PB mare sau foarte mare.
Prevalenţa cariei foarte mare: între 20 – 35 ani prezintă mai mult de un dinte pierdut prin carie direct sau indirect (de cauza endodontică sau rădăcini fracturate în trecut), restaurări ocluzale, cele mai multe suprafeţe aproximale, includ incisivul maxilar şi suprafeţele orale .
Incidenţa cariei: foarte mare, mai mult de două noi suprafeţe cariate pe an. Indicatori de risc externi, factori de risc şi prognosticul factorilor de risc: frecvenţa foarte
mare de consum a produselor zaharoase: nivel socio-economic scăzut sau foarte scăzut (nivel educaţional scăzut) utilizarea medicamentelor hiposialice; indicatori de risc interni, factori de risc şi prognosticul factorilor de risc: rata secreţiei salivare foarte scăzută sau xerostomie; capacitate tampon foarte redusă; boli cronice care duc la xerostomie (sdr. Sjögren); răspuns imunologic sever compromis.
Factori preventivi: standard de igienă orală foarte scăzut; folosirea neregulată a pastelor de dinţi cu fluor; regim alimentar mult deficitar. Îngrijiri oro-dentare preventive neregulate sau absente.
Nr crt Factori de risc Scor 1 Carii în dentină 62 Carii în smalţ 43 Restaurări (<12 luni) 34 >5 dinţi absenţi sau restauraţi 25 Igienă orală precară 26 Dietă cariogenă 27 Fluorizări neadecvate 28 Flux salivar scăzut 29 Pacient necooperant 210 Restaurări incorecte 111 Suprafeţe radiculare expuse 1
Evaluarea riscului carios - cel mai semnificativ predictor – observatia clinica a semnelor si simptomelor vechi de boala
Intervalul între şedinţele de evaluare
Suma val. Risc Nr.sedinţe/an
> 12 Mare 8 – 12
9 - 11 Mediu 4 – 8
< 9 Mic 1 - 2
Professional Prevention in Dentistry
Scop: - de a stabili intervalul repetarii examenului clinic
Probabilitatea evitării apariţiei de noi leziuni carioase depinde de 4 factori: A- alimentaţia – frecvenţa meselor şi conţinutul alimentaţiei; B - cantitatea şi calitatea plăcii bacteriene;S - susceptilibilitatea gazdei - saliva, ţesuturile dentare;C- circumstanţe – experienţa trecută referitoare la caria dentară, starea de sănătate generală;
Probabilitate (%)
Circumstanţe
Susceptibilitate
Alimentaţie
Factor microbian
CARIOGRAMĂ – EVALUAREA RISCULUI CARIOS
AM
S
C P
Probabilitatea de 62% a evita formarea cariilor este similară pentru toate cele trei cazuri, dar determinanţii sunt diferiţi:
1. reducerea tuturor determinanţilor contribuie la riscul carios scăzut; 2. determinantul major este alimentaţia, dar reducerea marcantă a celorlalţi
compensează; 3. determinantul major este reprezentat de circumstanţe (experienţa unui risc
carios major în trecut), dar prin îmbunătăţirea situaţiei celorlalţi determinanţi, situaţia poate fi stăpînită.
ARC – MIC – 62% probabilitate de a evita probabilitate de a evita aparitia leziunilor carioaseaparitia leziunilor carioase
PA
M
S C
APA
MS
A
C
S P
Diagnosticul cariei dentare
Diagnosticul cariei- obiective
Identificarea leziunilor care necesita tratament nechirurgical
Identificarea leziunilor care necesita tratament chirurgical
Identificarea pacientilor cu risc carios crescut evaluarea statusului nivelului de afectare prin carie a
pacientului (bilant, activitate, sediul leziunilor, etc) evaluarea riscului carios, cariograma, teste salivare
Managementul modern al cariei – 7 etape
Adaptat după N.B. Pitts, J Dent Research, 2004
3. Stadiile leziunii
2. Evaluarea
Pacient Dentaţie
5. Diagnostic, prognostic, luarea deciziei clinice
6. Implementarea regimului terapeutic/preventiv
1. Detecţia
4. Măsurarea activităţii
7. Monitorizarea rezultatelor şi bilanţul (revizuirea)
Diagnosticul clinic al leziunilor carioaseInspecţia =? Detecţie sigură
Iluminare Îndepărtarea biofilmului + abraziunea cu aer Uscarea suprafeţei Coloranţi specifici pentru smalţ (Fluocal ZGA,
Acriflavin, Acridin)Palparea - controverse Privire ascuţită şi sondă boantă
Semne patognomice Modificare de culoare Opacitate Suprafaţa aspră Cavitaţie
Diagnosticul cariei dentare
Diagnosticul pozitiv al cariei dentare se poate pune pe baza următoarelor elemente de diagnostic:
Sensibilitatea la agenţi chimici, termici care încetează odată cu îndepărtarea excitantului;
Prezenţa petelor cretoase şi marmoraţiilor smalţului;Pierderea de substanţă dură dentară;Prezenţa dentinei ramolite în cavitatea carioasă;Sensibilitatea dentinei la palparea cu sonda; Integritatea camerei pulpare;Testele de vitalitate pozitive.
SISTEMUL INTERNATIONAL DE DETECTIE SI EVALUARE A CARIEI (ICDAS II)Metoda lui Ekstrand, Ricketts şi Kidd
Formulat de ICDAS - Baltimore Workshop 2005
O nouă paradigmă (model) de măsurare a cariei dentare
Sistem unitar şi integrat
Bazat pe evidenţă clinică revizuită
Desemnat standardizării diagnosticului şi facilitării
prognosticului şi managementului cariei dentare Diagnosticul cariei văzut ca un proces desfăşurat în trei
etape: detecţia leziunii → evaluarea severităţii leziunii → evaluarea activităţii leziunii
Procedura de examinare ICDAS Igienizarea minuţioasă a dinţilor – înaintea
examinării, ideal prin periaj sau profesional Evaluarea fiecărui dinte în parte Dacă nu este prezentă nici o leziuneUscarea dintelui cu jet de aer pentru 5 sec. Reexaminarea dintelui
Umplerea leziunii din smalţ cu apă
Umplerea leziunii din smalţ cu aer
Indicele de refracţie al apei este apropiat de al smalţului
Indicele de refracţie al aerului este diferit de al smalţului
Principiile stadializării folosind ICDAS
Scor 1
Scor 2
Scor 3
Scor 4
Scor
0 lipsa leziunii
1 Leziune vizibilă numai prin uscare
2 Leziune vizibilă pe structura dentara umeda
3 Distrucţie localizată a smalţului
4 Prezenţa sau lipsa unei distrucţii localizate a smalţului + umbra dentinei cariate prin smalţul intact
5 Cavitate distinctă în smalţ + expunerea dentinei cariate
6 Cavitate distinctă extinsă
Diagnosticul paraclinic al leziunilor carioase
Evaluarea clinică a testelor de vitalitate (teste termice, electrice, foraj explorator)
Examenul radiografic convenţional- subiectivism (incidenţa, timpul de expunere calitatea restaurărilor, poziţia dinţilor)- nu poate identifica leziunile în stadiile incipiente, Radiografii digitale directe – elimină dezavantajul manipulării imagistice
Conductibilitatea electrică (Magitot 1878) – determinări sensibile şi specifice în cariile de smalţ –
• suprafeţe sănătoase – conductibilitate slabă, • în dintele afectat creşte 600KW+ sănătos, • 250-600KW carie de smalţ, • 15-250 KW carie în dentină, • 15 KW – leziune pulpară. Vanguard Electronic Caries Detector – acelaşi principiu,
scală de la 0-9 LODE Diagnostic – creşterea sensibilităţii şi a
specificităţii
Diagnosticul paraclinic al leziunilor carioase
Transiluminarea (1984) – oglindă dentară cu sistem de iluminare eficienţă variabilă – incisivi, premolari
DIFOTI- stocarea imaginilor sistem de 2-3 ori mai sensibil.
Endoscopia cu fluorescenţă filtratăSisteme ultrasoniceComputer tomografia
Diagnosticul paraclinic al leziunilor carioase
Metoda Laser-Fluorescenţei CantitativeBenedict 1928 – zone întunecate – prezenţa
leziunii carioase, Dezavantaj:lipsa de accesibilitate pentru
suprafeţele aproximale. Leziunile incipiente pot fi detectate mai repede decât cu radiografiile bite-wing
Diagnosticul paraclinic al leziunilor carioase
DIAGNO-dent (Kavo) intensitatea fluorescenţei în cariile dentare o
poate depăşi pe cea din ţesuturile sănătoase- diagnosticarea leziunilor necavitare şi cele dentinare.
Citiri sub 10 nu prezintă carii Citiri 10-20 de obicei au tartru sau carii de smalţ • Citiri peste 35 în general au carii în dentină Citiri de 99 au carii profunde în dentină Citirile 20-35 necesită evaluare individuală• Citirile separate ale DIAGNOdent-ului nu sunt suficiente pentru
diagnostic – trebuie făcută o corelaţie cu aspectul clinic şi gradul de risc al pacientului
DIAGNOdent
Utilizarea coloranţilor (roşu de glicol) în diagnosticul şi tratamentul cariei dentare
Prevenţie secundară şi terţiară
Restaurarea Preventiva cu Rasini
Restaurarea leziunilor trebuie să ţină cont de anumiţi factori: tipul de carie prezentă, zonele supuse stressului ocluzal, capacitatea de a proteja structura dentară, aspectul fizionomic, dimensiunea cavităţii, factorii socio – economici.
SIMONSEN şi STALLARD introduc în 1977 conceptul “restaurării preventive cu ajutorul răşinilor”, această metodă fiind aplicabilă leziunilor carioase incipiente de la nivelul şanţurilor şi gropiţelor . Această metodă constă în prepararea cât mai puţin distructivă a defectului localizat şi obturarea acestuia cu răşini compozite pentru restaurare şi răşini de sigilare .
Scopurile acestui tip de tratament sunt:
realizarea unor preparaţii minime cu sacrificiu dentar redus, strict a defectului localizat;
restaurarea cu materiale bioadezive care nu necesită preparare clasică, acestea înlocuind prin calităţile lor principiul retenţiei, rezistenţei şi extensiei preventive clasice cu forma de adeziune
sigilarea restaurărilor cu ajutorul răşinilor de sigilare care vor realiza o extensie chimică non-distructivă prin imunizarea suprafeţelor ocluzale.
În funcţie de situaţia clinică şi metoda de tratament putem întâlni trei tipuri de restaurări preventive cu răşini:
RPR I - atunci când avem diagnostic incert de carie sau când există marmoraţii;
RPR II - în caz de leziune punctiformă, ce cuprinde smalţul şi dentina pe o zonă limitată;
RPR III – leziuni punctiforme separate prin punţi late de smalţ.
SIMONSEN consideră că procesul carios este minim atunci când lărgimea lui nu depăşeste 1/3 din distanţa de la vârful cuspidului vestibular la cel lingual şi nu se întinde de-a lungul şanturilor adiacente .
Semnele clinice ale cariei incipiente
Soluţii terapeutice conservatoare
RPR I RPR II RPR III
Modificări de culoare Da Da Da
Reţinerea sondei NU(eventual da ) Da Da
Prezenţa smalţului cretos Nu Da Da
Elemente cheie în restaurarea odontală1. Prepararea suprafeţei2. Etape preliminare3. Gravaj acid – timp si suprafata4. Adeziv amelo-dentinar. 5. Alegerea materialului de restaurare;6. Topografia leziunii;7. Particulele - mărime, volum;8. Tehnica de restaurare;9. Tipul de aplicare;10. Sistemul de tratament;11. Mecaniscmul de fotoinitiere – sursa cu
halogen, plasmă, laser.
1. Prepararea suprafeţei
Prevenţie sau intervenţie operativă
Tratament minim invaziv – prepararea structurii dentare
Tratament neinvaziv – numai în smalţ – nici o preparare – sigilare
Principiile moderne de preparare a cavităţii
Deschiderea procesului carios şi exereza dentinei alterate – îndepărtarea strictă a
ţesutului dentar cariat – principiu de bază
Principii moderne de tratament al cavităţii
Principiul retenţiei • –Macro – adeziune
• Micromecanică• Submicromecanică• Chimică
Tehnici de preparare1. Mecanice
1.1. Tehnica rotativă, viteză înaltă şi joasă
1.2. Tehnica restaurativa atraumatică- ART
1.3. Oscilaţii sonice – SONICSYSmicro
2. Mecano - chimice - Cariosolv
3. Kinetice3.1. abrazia cu aer
3.2. laser
1. Tehnici de preparare mecanice
1.1.Tehnica rotativăPrepararea ocluzală
SmalţAmeloplastieFisurotomie
DentinăRPR–localizate înainte de joncţiunea S-DRestaurări ocluzale – pereţii cavităţii sunt în
dentină
Sigilare
Răşină compozită flow
Tehnici de preparare mecanice
1.2.Tehnica restaurativă atraumatică – ART Îndepărtarea leziunii carioase instrumentar Black
Carii active Îndepărtarea dentinei afectate
Însănătoşirea dentinei afectateGI
Sigilare După o lună
1.3. Tehnici de preparare sonică
2.Tehnici de preparare mecano - chimice
Preparare mecano-chimică
Tehnici de preparare kinetică
Abrazia cu aer – Black, 1940
Indepărtarea defectelor superficiale ale smalţului Curăţirea fisurilor şi a suprafeţelor preparate pentru sigilare Îndepărtarea sau repararea restaurărilor de compozit, glass-
ionomer şi porţelan Prepararea cavităţilor mici de la clI-V Prepararea suprafeţelor cervicale necariogene Îndepărtarea coloraţiilor exogene din şanţuri şi fosete înainte de
aplicarea unor restaurări fizionomice directe sau indirecte Curăţarea şi prepararea suprafeţei dentare pentru cimentarea inlay-
urilor sau onlay-urilor
Tehnici de preparare kinetică Iradierea cu laser
“Topirea”smalţului
Nd:YAG:LaserLeziune initială Preparare cu
Er: YAG Laser
2. Etape preliminare
2.1. Izolare2.2. Configuraţia cavităţii.2.3. Evitarea contaminării 2.4. Îndepărtarea tesuturilor dentare afectate -
principiile2.5. Protectia ariei de conductanţă hidraulică
Alegerea materialului în funcţie de situaţia clinică
5. Alegerea materialului de restaurare
6. Particulele - mărime, volum;
7. Tehnica de restaurare;
8. Tipul de aplicare;
Clasificarea materialelor de restaurare bioadezive
GI RMGI C RDC
PA + ++ +++ ++++
CP + ++ +++ ++++
Rezistenta laabrazie
+ ++ +++ ++++
Remineralizare ++++ +++ ++ +
Estetica + ++ +++ ++++
FP cu LASERAvantaje: adancimea mare de penetrare a radiatiei
(6 mm de RDC la 2 min de la expunere, la 1 min, 90% este polimerizat)
duritate finala adeziune a-d imbunatatita 800% mai rapid - halogen reducerea timpului de FP cu 75% rata de conversie interna - 80 - 85% reducerea absorbtiei de apa intensitatea iradiantei constanta
Dezavantaj: influenta negativa asupra adaptarii
marginale a compozitului (scurtarea timpului e reactie, viteza mare de polimerizare)
ideal utilizarea combinata a doua surse. reactie exoterma puternica
FP cu lampa cu generator de plasma
Este de 10 ori mai eficienta decat lampa cu laser (prin activarea mai multor molecule fotosensibile in acelasi timp) rata de conversie interna - 80-85%
dehiscenta RDC - DINTE mica
formarea de caldura - 2.20C
Lampa cu LED
600 – 800 EurEficienţăManevrabilitateRegim de
polimerizare intentitate mică, medie, mare
Tehnici care reduc efectul contractiei de polimerizare
Tehnica “step by step” Tehnica centripeta “Lasfargues” cl II-a - transiluminare dinspre V spre O liner RMGI (↓Contracţia de polim. cu 41%) sensul contratiei de polimerizare in raport cu natura
materialului (A, F) orientarea fasciculului luminos dinspre material spre
tesuturile dure dentare - evitarea dehiscentei marginale utilizarea icurilor transparente particule prepolimerizate
TOPOGRAFIA LEZIUNII
Leziuni carioase în smalţ
În zone nesupuse stressului ocluzalRMGI – risc carios mareCompomer flowRăşină compozită flow
În zone supuse stressului ocluzalRăşină compozităCompomer – risc carios mediu şi mare
Leziuni carioase în dentină
Obturaţie de bază
Obturaţie definitivă
RC mic RMGICompomer
Răşină compozită
RC mediu GIRMGICompomer
În funcţie de zonă supusă sau nu stressului ocluzalRMGIGiomerCompomerCompozit
RC mare GIRMGICompomer
METODE SI INDICATII RECOMANDARI TEHNICI/MATERIALE
Consum redus de HC- Indicatii:-Expunere la HC-Dieta saraca calitativ
< Nr. Duratei si Intensitatii atacurilor acide
Eliminarea HC dintre meseReducerea substantiala a consumului de HC in general
Modificarea microflorei -Indicatii:-Nivel >SM-Nivel > L
Trat. antimicrob. intensiv Evitarea reinfectiei cu SM
CHX – Plakout. CorsodylFluorizare localaAntibiotice
Indepartarea PB - Indicatii:-Indici PB >-Gingie inflamata-Indici de sangerare >
Indepartarea PBScaderea cantitativa a PBImbunatatirea capacitatii tampon
Periaj FlossingMijloace adjuvante (Oxyjet Oral Bs)
Imbunatatirea substrat. - Indicatii:-Leziuni incipiente-Suprafete rugoase
Cresterea rezistentei la demineralizareScaderea retentiei de PB
Fluorizare generalaFluorizare localaNetezirea suprafetelor
Stimularea fluxului salivar - Indicatii:-Xerostomie-Mucoasa rosie-Medicatie hiposialica
Cresterea clearance-luiImbunatatirea capacitatii tampon
Consum de alimente necariogene, Gume de mestecat fara zaharStimularea fluxului salivar medicamentos
Restaurare - Indicatii:-Leziuni cavitare-Santuri si fosete la RC>-Restaurari deficitare
Eliminarea niselor ecologice ce contin SM si L
Restaurarea leziunilor cavitareSigilarea santurilor si fisurilor la pac. cu RC >Corectarea restaurarilor incorecte
Modelul medical de tratament al cariei dentareOperative Dentistry 2002