Curs Organizatii Inter Nation Ale, ID - REI

ORGANIZAŢII ECONOMICE INTERNAŢIONALE

Conf.univ.dr. Anca Gabriela Ilie

Asist. univ. drd. Mirona Murea

Titlul cursului: Titlul cursului: Organizaţii Economice Organizaţii Economice InternaţionaleInternaţionale

IntroducereIntroducere:: Cursul se adresează studenţilor înscrişi la programul de studiu ID, Cursul se adresează studenţilor înscrişi la programul de studiu ID,

organizat de Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale şi face organizat de Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale şi face parte din planul de învăţământ aferent anului III, semestrul I.parte din planul de învăţământ aferent anului III, semestrul I.

Obiectivele principaleObiectivele principale şi şi competenţelecompetenţele pe care studenţii le pe care studenţii le

vor dobândi după parcurgerea şi asimilarea acestui curs:vor dobândi după parcurgerea şi asimilarea acestui curs: însuşirea de către studenţi a cunoştinţelor de bază din însuşirea de către studenţi a cunoştinţelor de bază din

domeniul în care activează organizaţiile internaţionale,domeniul în care activează organizaţiile internaţionale, perfecţionarea cercetării studenţilor prin redactarea perfecţionarea cercetării studenţilor prin redactarea

proiectelor în domeniul relaţiilor internaţionale,proiectelor în domeniul relaţiilor internaţionale, îmbogăţirea cunoştinţelor şi perfecţionarea calităţilor îmbogăţirea cunoştinţelor şi perfecţionarea calităţilor

comunicării orale a studenţilor, prin simulări şi comunicării orale a studenţilor, prin simulări şi susţinerea orală a rezultatelor lucrărilor elaborate,susţinerea orală a rezultatelor lucrărilor elaborate,

dezvoltarea aptitudinilor critice prin analiza studiilor de dezvoltarea aptitudinilor critice prin analiza studiilor de caz.caz.

Organizaţii Economice Internaţionale

Cursul “Organizaţii economice Internaţionale” este structurat pe şase unităţi de învăţare (capitole),

fiecare dintre acestea cuprinzând câte o lucrare de verificare, pe care

studentul o va transmite tutorelui care i-a fost alocat.

Evaluarea cunoştinţelor

• Evaluarea cunoştinţelor se va realiza sub două forme:– evaluare continuă, pe baza lucrărilor de verificare regăsite la

sfârşitul fiecărei unităţi de învăţare;– evaluare finală, realizată prin examenul susţinut în perioada de

sesiune.

• Criteriile de evaluare constau în:– Punctajul obtinut la lucrările de verificare mentionate;– Gradul de implicare în discuţiile tematice organizate; – Punctajul obţinut la examenul susţinut în sesiune.

• Ponderile asociate fiecarui criteriu precizat sunt următoarele:– criteriul 1(C1) – câte 1 punct pentru fiecare dintre lucrările de

verificare;– criteriul 2 (C2) – 1 punct pentru grad de implicare de 100%;– criteriul 3 (C3) – 5 puncte pentru examenul susţinut în sesiune.

Cuprinsul cursului

1. Definirea şi clasificarea organizaţiilor economice internaţionale

1.1 Obiectivele unităţii de învăţare 1.

1.2. Delimitări conceptuale.

1.3. Premisele apariţiei şi proliferării O.I.

1.4. Clasificarea şi tipologia O.I. Criterii de clasificare.

Bibliografia unităţii de învăţare 1. Lucrarea de verificare nr. 1

Cuprinsul cursului

2. Sistemul Naţiunilor Unite

2.1. Obiectivele unităţii de învăţare 2.2.2. Istoric şi evoluţie.

2.3. Organele principale ale ONU.

2.4. Bugetul şi resursele ONU.

2.5. Instituţii specializate din cadrul ONU. Bibliografia unităţii de învăţare 2 Lucrarea de verificare nr. 2

Cuprinsul cursului

3. Instituţii financiare internaţionale : Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi Grupul Băncii Mondiale (BM)

3.1. Obiectivele unităţii de învăţare 3.

3.2. FMI : Apariţie, evoluţie, organizare, funcţii, rol.

3.3. Drepturile Speciale de Tragere (DST).

3.4. Formele de finanţare practicate de FMI.

3.5. Facilităţi de finanţare şi resursele FMI.

Cuprinsul cursului

3.5. Grupul Băncii Mondiale : apariţie şi mod de organizare.3.5.1. Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD).3.5.2. Corporaţia Financiară Internaţională (CFI).3.5.3. Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare (IDA).

3.5.4. Agenţia Multilaterală de Garantare a Investiţiilor (MIGA). Bibliografia unităţii de învăţare 3. Lucrarea de verificare nr. 3.

Cuprinsul cursului

4. Libertatea comerţului GATT / OMC4.1. Obiectivele unităţii de învăţare 4.

4.2. Diferenţa OMC – GATT.

4.3. Runda Uruguay – principalele caracteristici ale OMC.

4.4. Runda Doha.

Bibliografia unităţii de învăţare 4. Lucrarea de verificare nr. 4.

Cuprinsul cursului

5. Uniunea Europeană


5.2. Regionalism, bilateralism, multilateralism în relaţiile internaţionale.

5.3. Europa – în fruntea concepţiei integrării în organizaţii regionale.

5.4. Grupări economice europene regionale şi subregionale (CEFTA, ICE, CEMN). Bibliografia unităţii de învăţare 5. Lucrarea de verificare nr. 5.

Cuprinsul cursului

6. Cooperarea în domeniul securităţii şi apărării

6.1. Obiectivele unităţii de învăţare 6.6.2. Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în

Europa (OSCE ).

6.3. Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO).

6.4. Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC). Bibliografia unităţii de învăţare 6. Lucrarea de verificare nr. 6.

Cuprinsul cursului

Continutul cursului – Prezentarea conţinutului propriu-zis al fiecărei unităţi de învăţare.

Bibliografie: Bal, Ana – Economie mondială, Ed ASE, Bucureşti, 2006. Bari, I. – Tratat de Economie Politică Globală, Ed. Economică, Bucureşti,

2010. Constantin, P. – Organizaţii Internaţionale, Ed. ASE, Bucureşti, 2007. Ilie, Anca G. – International Organizations – Course Notes and Case

Studies, Ed. Irecson, Bucureşti, 2009. Roşu Hamzescu, I., Fratoştiţeanu,C. – Organizaţii Economice

Internaţionale, Ed. Universitatea Craiova, Craiova, 2007. Truman, E.M. – „Reforming the IMF for the 21st Century (Special

Report)”, Institute for International Economics, April 2006. NATO – „Defense expenditures of NATO countries. NATO Review”.

Brussels: NATO, 2007.

Unitatea de învăţare 1: Definirea şi clasificarea organizaţiilor economice

internaţionale 1.1 Obiectivele unităţii de învăţare 1.

1.2. Delimitări conceptuale. 1.3. Premisele apariţiei şi proliferării O.I.1.4. Clasificarea şi tipologia O.I. Criterii de

clasificare.

Bibliografia unităţii de învăţare 1.Lucrarea de verificare nr. 1.

1.1 Obiectivele unităţii de învăţare 1

După studiul acestei unităţi de învăţare studentul va avea cunoştinţe despre:

Conceptul de O.I. şi rolul acestora ca mecanisme instituţionale care guvernează relaţiile dintre statele lumii.

Factorii care au determinat apariţia, proliferarea şi diversificarea O.I.

Clasificarea O.I, criterii de clasificare.

1.2. Delimitări conceptuale

Asociere de state constituită printr-un tratat, având un act constitutiv, organe comune şi personalitate juridică distinctă de cea a statelor membre care o compun.

→ : 2 elemente:

- O.I. sunt create printr-un instrument juridic (tratat, pact, constituţie, cartă).

- orice O.I. dispune de personalitate juridică

(permanenţă, îndeplinirea misiunilor, autonomie financiară ).

Componente : normative: convenţii. operaţionale : menţinerea păcii, asist tehnică, ajutor financiar.

Organe ale O.I.: organ deliberativ plenar (participă toate statele membre), organ deliberativ restrâns, organ administrativ, organe tehnice şi consultative, eventual organe jurisdicţionale.

1.3. Premisele apariţiei şi proliferării O.I. Uniunile internaţionale administrative – primele organizaţii

interguvernamentale permanente. Temenul de O.I. :

Sec XIX: “sindicatul public internaţional”, “biroul internaţional”, “comisia internaţional”,

1867 – James Lorimer : “Organizaţie internaţională”, 1880 – Constantin Frantz: “federalismul reprezintă principiul de

existenţă al organizaţiilor internaţionale”, 1908 – Walter Schücking : “Organizaţiile lumii”, după al 2-lea razboi mondial – “Naţiunile Unite”.

Factori: necesitatea prevenirii războiului, interdependenţele care apar în procesele de dezvoltare a

naţiunilor, noile probleme cu care este confruntată societatea internaţională.

1.4. Clasificarea şi tipologia O.I. Criterii de clasificare

1. Gradul de deschidere faţă de statele lumii : - organizaţii cu vocaţie universală,- organizaţii cu vocaţie restrânsă .Caracteristici comune ale organizaţiilor cu caracter universal:

Universalitatea, Imperativele globalizării, Eterogenitatea.


2. Sfera de acţiune2. Sfera de acţiune : : - - organizaţii omnifuncţionaleorganizaţii omnifuncţionale (O.N.U.) (O.N.U.), , - organizaţii specializate - organizaţii specializate ( instituţiile specializate din cadrul Naţiunilor ( instituţiile specializate din cadrul Naţiunilor

Unite).Unite).

3. Criteriul reprezentării: 3. Criteriul reprezentării: - organizaţii interguvernamentale,- organizaţii interguvernamentale,- organizaţii neguvernamentale (ONG).- organizaţii neguvernamentale (ONG).

4. Natura raporturilor dintre organizaţie şi ţările membre4. Natura raporturilor dintre organizaţie şi ţările membre : : - - organizaţiile de cooperare sau coordonare organizaţiile de cooperare sau coordonare (OCDE),(OCDE),- - organizaţii integraţioniste organizaţii integraţioniste (UE).(UE).


5. Nivelul de dezvoltare economică al ţărilor membre: - organizaţii ale ţărilor dezvoltate (OCDE), - organizaţii ale ţărilor în dezvoltare („Grupul celor 77”).

6. Criteriul geografic : - organizaţii subregionale : Piaţa Comună a Sudului (MERCOSUR, 1991, compusă din: Argentina, Brazilia, Paraguay, Uruguay), Asociaţia Naţiunilor Asiei de Sud-Est (ASEAN, 1967,ţări membre: Filipine, Indonezia, Malaezia, Singapore, Thailanda, Brunei),

- organizaţii regionale: Sistemul Economic Latino-American (SELA), 1975, NAFTA (North American Free Trade Agrement),

- organizaţii interregionale: O.C.D.E., Forumul de Cooperare Economică pentru Asia şi Pacific (APEC), Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC).


în funcţie de obiectul de interesîn funcţie de obiectul de interes : : ajutor umanitar; pace, securitate dezarmare; sprijin pentru ajutor umanitar; pace, securitate dezarmare; sprijin pentru

dezvoltare; drepturile omului;dezvoltare; drepturile omului; comerţ şi alte activităţi economice; bunăstare socială;comerţ şi alte activităţi economice; bunăstare socială; cultură ; educaţie şi cercetare; sănătate; servicii sociale; cultură ; educaţie şi cercetare; sănătate; servicii sociale;

mediu; legislaţie ; filantropie şi voluntariat; religie; afaceri, mediu; legislaţie ; filantropie şi voluntariat; religie; afaceri, asociaţii profesionale şi sindicate.asociaţii profesionale şi sindicate.

Corelare criteriul Corelare criteriul tip membri tip membri cu cel al cu cel al competenţelorcompetenţelor : : rezultă o matrice cu patru tipuri de organizaţii internaţionale:rezultă o matrice cu patru tipuri de organizaţii internaţionale:

O.I. cu competenţe comprehensive ridicate

O.I. cu competenţe comprehensive scăzute

Membri cu participare universală

ONU UE

Membri cu participare restricţionată

OIM, OMC OPEC, Agenţia Spaţială Europeană

Matrice cu patru tipuri de O.I.

Test de autoevaluare • 1. Formulaţi o întrebare cu privire la una din O.I.

enumerate şi răspundeţi la aceasta în maximum 10 rânduri.

• 2. Analizaţi succint (maximum o ½ de pagină) statutul actual al O.I., ca principali „actori” ai sistemului actual de relaţii internaţionale.

• 3. Alegeţi o organizaţie internaţională şi explicaţi pe scurt (max. o pagină) influenţa acesteia asupra unui eveniment economic internaţional produs recent.

Bibliografie Constantin, P. – Organizaţii

Internaţionale, Ed. ASE, Bucureşti, 2007.

Ilie, Anca G. – International Organizations – Course Notes and Case Studies, Ed. Irecson, Bucureşti, 2009.

Rittberger, Volker – „International Organizations – Politics and History”, Notes, 2007.

Roşu Hamzescu, I., Fratoştiţeanu,C. – Organizaţii Economice Internaţionale, Ed. Universitatea Craiova, Craiova, 2007.

Bibliografie

Unitatea de învăţare nr.2 : Sistemul Naţiunilor Unite

2.1. Obiectivele unităţii de învăţare 2.2.2. Istoric şi evoluţie.

2.3. Organele principale ale ONU.2.4. Bugetul şi resursele ONU.2.5. Instituţii specializate din cadrul ONU.


2.1. Obiectivele unităţii de învăţare 2


Rolul ONU pe plan internaţional.Organizaţiile din Sistemul Naţiunilor Unite au statut propriu, nu au caracter supranaţional, sunt organizaţii cu vocaţie universală,deschise tuturor statelor lumii.Organle ONU – atribuţiile şi componenţa acestora.

2.2. Istoric şi evoluţie

COMPONENŢĂ: - Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU). - organele şi organismele proprii, cu caracter

permanent; - instituţiile (agenţiile) specializate, autonome.

A. Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU): creată la Conferinţa de la San Francisco, din iunie 1945, când a fost

semnată Carta ONU, Cel mai reprezentativ forum cu vocaţie universală (192 ţări membre,

2002 adera Timorul de Est + Elvetia, 2006 adera Muntenegru), membrii originari (51) şi membrii admişi.

2.3. Organele principale ale O.N.U.

Adunarea Generală, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic şi Social (ECOSOC), Consiliul de Tutelă, Curtea Internaţională de Justiţie,Secretariatul.


1. Adunarea Generală - organul cel mai reprezentativ al ONU

- iniţiază studii şi face recomandări pentru promovarea cooperării internaţionale în domeniul politic, încurajarea dezvoltării progresive a dreptului internaţional, promovarea cooperării în domeniile economic, social, cultural, învăţământ şi sănătate, sprijinirea înfăptuirii drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale,

- primeşte şi examinează raporturile anuale ale celorlalte organe ale Naţiunilor Unite, precum şi bugetul organizaţiei.


2. Consiliul de Securitate : menţinerea păcii şi securităţii internaţionale- este alcătuit din 15 membri ai ONU, dintre care 5 membri permanenţi: China, Franţa, Marea Britanie, Rusia şi Statele Unite ale Americii + 10 membri nepermanenţi aleşi pe o perioadă de doi ani, pe criteriul distribuţiei geografice echitabile : 5 din Grupurile regionale African şi Asiatic, 1 din Grupul regional est-european, 2 din Grupul regional latino-american şi caraibian şi 2 din Grupul regional vest-european.

3. ECOSOC - promovează cooperarea economică şi socială internaţională.- alcătuit din 54 de membri, aleşi pe termen de trei ani.

organe regionale subsidiare ale ECOSOC : cinci comisii economice: ♦ Comisia economică pentru Africa (ECA), sediul la Addis Abeba,♦ Comisia economică pentru Europa (CEE/ONU), sediul la Geneva,♦ Comisia economică şi socială pentru Asia şi Pacific (ESCAP), Bangkok,♦ Comisia economică pentru America Latină şi Caraibe (CEPAL), Santiago de Chile,♦ Comisia economică şi socială pentru Asia de Vest (ECLA), Amman.


4. Consiliul de Tutelă – obiectiv principal : promovarea progresului politic, economic şi social al popoarelor din teritoriile sub tutelă şi evoluţia lor spre independenţă.

5. Curtea Internaţională de Justiţie (CIJ) : principalul organ judiciar al ONU.- 15 judecători aleşi concomitent de Adunarea Generală şi Consiliul de Securitate pe o perioadă de 9 ani,- Sediul CIJ este la Haga.

6. Secretariatul este condus de secretarul general, cel mai înalt funcţionar al organizaţiei. - 1 ianuarie 2007 – prezent: secretar general al ONU este Ban Ki – moon (Coreea de Sud), - 1997 – 2007 : Kofi Annan (Ghana).

2.4. Bugetul şi resursele O.N.U.

Sediul principal al ONU este la New York + oficii la Geneva, Viena şi Nairobi.

Buget ONU – 4,19 miliarde USD , suplimentat cu 17 % pentru 2008 – 2009 =

4.87 miliarde USD.

Top 10 donatori Bugetul ONUState membre Contribuţie (% bugetul UN)

SUA 22 %

Japonia 16,6 %

Germania 8,5 %

Marea Britanie 6,6 %

Franţa 6,3 %

Italia 5,0 %

Canada 2,97 %

Spania 2,96 %

China 2,66 %

Mexic 2,25 %

Alte state membre 23,908

România 0,07 %Sursa Assessment of Member States' contributions to the United Nations regular budget for the year 2009,

http://www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=ST/ADM/SER.B/755

2.4. 2.4. Bugetul Bugetul şi resursele şi resursele ONUONU Format din contribuFormat din contribuţţia stateloria statelor membre. membre. Ceiling rate redusă de la 25 % la 22 %.Ceiling rate redusă de la 25 % la 22 %. Floor rate 0,001 din bugetul ONU.Floor rate 0,001 din bugetul ONU. LDC – plafon maxim 0,01 % din bugetul LDC – plafon maxim 0,01 % din bugetul

ONU.ONU.

2.5. Instuţii specializate

“Specializate” – acordurile încheiate de acestea cu ONU.

“Autonome” – au propriul buget şi proprii membri: Ex: OIM, UNESCO, OMS, UNICEF, FMI;

BIRD; ONUDI, OMC (GATT), România : membră a tuturor instituţiilor

specializate din cadrul ONU.

Test de autoevaluare• Rolul ONU în structura sistemului global contemporan• Menţionaţi şi comentaţi necesitatea extinderii şi

reorganizării Consiliului de Securitate al ONU.• În ce măsură a reuşit Tratatul de la Lisabona să

consolideze poziţia UE în Naţiunile Unite ?• Alegeţi o zonă de conflict şi comentaţi în maximum o

pagină implicarea ONU în soluţionarea / nesoluţionarea problemei conflictuale.

Bibliografie Constantin, P. – Organizaţii

Internaţionale, Ed. ASE, Bucureşti, 2007.

Malik Quasim Mustafa – “United Nations Security Council: Current Challenges and Implications”, Institute of Strategic Studies, 2006.


Roşu Hamzescu, I., Fratoştiţeanu,C. – Organizaţii Economice Internaţionale, Ed. Universitatea Craiova, Craiova, 2007.

Bibliografie

Unitatea de învăţare 3: Instituţii financiare internaţionale : Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi Grupul Băncii Mondiale (BM)


3.2. FMI : Apariţie, evoluţie, organizare, funcţii, rol.

3.3. Drepturile Speciale de Tragere (DST).

3.4. Formele de finanţare practicate de FMI.

3.5. Facilităţi de finanţare şi resursele FMI.

3.6. Grupul Băncii Mondiale : apariţie şi mod de organizare.

3.6.1. Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD).

3.6.2. Corporaţia Financiară Internaţională (CFI).

3.6.3. Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare (IDA).

3.6.4. Agenţia Multilaterală de Garantare a Investiţiilor (MIGA). Bibliografia unităţii de învăţare 3. Lucrarea de verificare nr. 3.



Obiectivele şi rolul FMI şi al Băncii Mondiale (BM).

Particularităţile împrumuturilor acordate de FMI şi instrumentele de împrumut ale FMI.

Opinii critice la adresa FMI.

Programele Băncii Mondiale şi Beneficiarii împrumuturilor BM.

Opinii critice la adresa BM.

Deosebiri şi Asemănări între cele 2 instituţii financiare internaţionale.

3.2. FMI : Apariţie, evoluţie, organizare, funcţii, rol

Bretton Woods, în iulie 1944 – înfiinţarea FMI si Băncii MondialeFMI - obiective principale :• promovarea cooperării monetare internaţionale;• facilitarea şi creşterea echilibrată a comerţului internaţional;• promovarea stabilităţii cursurilor valutare şi evitarea devalorizărilor

monetare, ca mijloc de concurenţă internaţională;• contribuţia FMI la stabilirea unui sistem multilateral de plăţi în ceea ce

priveşte tranzacţiile curente dintre ţările membre şi la eliminarea restricţiilor valutare, care stânjenesc dezvoltarea comerţului internaţional;

• oferirea ţărilor membre de credite pe termen scurt mijlociu şi lung în vederea reducerii dezechilibrelor temporare din balanţele de plăţi.

3.2. FMI : Apariţie, evoluţie, organizare, funcţii, rol

Conducerea FMI:1) Consiliul Guvernatorilor - format din reprezentanţii ţărilor membre;2) Consiliul de administraţie - format din 21 de membri;3) Directorul General (Dominique Strauss-Kahn );România este membră a FMI din anul 1972;186 ţări membre (2009).

Principalele funcţii ale FMI:supravegherea politicilor financiar-valutare;asistenţa financiară;• Creditele acordate de FMI sunt pe termen mediu (2 – 5 ani) sau termen

lung (4 – 10 ani) şi se solicită garanţii specifice pentru rambursare asistenţa tehnică.

Ţară membră FMI Cotă de subscripţie

(milioane DST)

SUA 37.149

Japonia 13.312

Germania 13.008

Franţa 10.738

Marea Britanie 10.738

România 1030

3.3. Drepturile Speciale de Tragere (DST) Create în 1969. DST - valori de rezervă internaţionale care servesc

drept unităţi de cont şi drept mijloace de plată utilizate de către statele membre ale FMI.

DST-urile se constituie ca parte a rezervei valutare oficiale a unui stat.

- etalon monetar; - mijloc de procurare de monede naţionale convertibile.

Operaţiuni de utilizare a DSTOperaţiuni de utilizare a DST Obţinerea de valute prin tranzacţii bazate pe acord direct între Obţinerea de valute prin tranzacţii bazate pe acord direct între

membri, chiar şi atunci când nu este necesară finanţarea membri, chiar şi atunci când nu este necesară finanţarea balanţei de plăţi.balanţei de plăţi.

Încheierea de acorduri "Încheierea de acorduri "swapswap" prin care un membru poate " prin care un membru poate transfera altuia DST in schimbul altui activ de rezerva, cu transfera altuia DST in schimbul altui activ de rezerva, cu excepţia aurului, cu obligatia de a restitui valuta la o data excepţia aurului, cu obligatia de a restitui valuta la o data viitoare si la un curs stabilit de comun acord. viitoare si la un curs stabilit de comun acord.

Efectuarea de operaţiuni "Efectuarea de operaţiuni "forwardforward" prin care o ţară membră a " prin care o ţară membră a FMI poate vinde sau cumpăra DST cu obligaţia plăţii la o FMI poate vinde sau cumpăra DST cu obligaţia plăţii la o dată viitoare în schimbul oricăror active monetare, cu dată viitoare în schimbul oricăror active monetare, cu excepţia aurului, la un curs la termen previzionat în excepţia aurului, la un curs la termen previzionat în momentul încheierii tranzacţiei.momentul încheierii tranzacţiei.

3.3. Drepturile Speciale de Tragere (DST)

Constituirea resurselor F.M.I.Constituirea resurselor F.M.I. Fiecare ţară membră a FMI Fiecare ţară membră a FMI - - cotă de cotă de

subscripţie subscripţie sau sau cotă partecotă parte, care este exprimată , care este exprimată în echivalent DST. în echivalent DST.

Mărimea cotelor subscripţiilor se stabileşte Mărimea cotelor subscripţiilor se stabileşte pornindu-se de la indicatori identici, ţinând de pornindu-se de la indicatori identici, ţinând de puterea economică a fiecărei ţări. puterea economică a fiecărei ţări.

3.4. Formele de finanţare practicate 3.4. Formele de finanţare practicate de FMIde FMI

Tragerile ordinare (normaleTragerile ordinare (normale ) )• Tranşe:Tranşe:

• a) tragerile în cadrul tranşei de rezervăa) tragerile în cadrul tranşei de rezervă - se acordă - se acordă automat, fără condiţionări. Dimensiunea lor este automat, fără condiţionări. Dimensiunea lor este determinată de ponderea DST în totalul cotei-părţi a ţării determinată de ponderea DST în totalul cotei-părţi a ţării în cauză. în cauză.

• b) tragerile în cadrul tranşelor de creditb) tragerile în cadrul tranşelor de credit . O ţară . O ţară recurge la astfel de trageri atunci când şi-a epuizat recurge la astfel de trageri atunci când şi-a epuizat drepturile de tragere în cadrul tranşei de rezervă. drepturile de tragere în cadrul tranşei de rezervă.

- - patru tranşe de creditpatru tranşe de credit: : 125, 150, 175 şi 125, 150, 175 şi 200 200 % din cota – parte a ţării în cauză. % din cota – parte a ţării în cauză.

Trageri ordinare - Tranşe

Transa de rezerva

Tranşa de credit 1 : 125 % din cota parte a ţării




aranjamente stand-by, facilităţi de finanţare extinsă, facilităţi de transformare sistemică, facilităţi de finanţare compensatorii, facilităţi de finanţare a stocurilor tampon.

________________________________

● New!! ● facilităţi de precauţie.

3.5. Facilităţi de finanţare şi resursele FMI

3.5. Facilităţi de finanţare şi resursele FMI

Resurse alocate FMI în creştere, 2009: 250 mld USD (deja în gestiunea Fondului) x 3 = 750 mld USD

• 100 de miliarde dolari – Japonia,

• statele UE - 100 miliarde dolari,

• 50 mld alţi parteneri,

• 250 mld USD de la NAB (New Arrangements to Borrow),● NAB + GAB (General Arrangements to Borrow) – aranjamente de creditare între

FMI şi ţări sau instituţii care vor să suplimenteze resursele Fond,

● martie 2009, Conf Dar El Salaam (Tanzania) : imprumut de concesiune = subvenţionarea ratelor dobânzii la creditele efectuate de cele mai sarace tari (5 - 6 mld USD),

● “+” încă 250 mld USD = resursele disponibile la FMI ale ţărilor sale membre.

Participanţi GAB şi sumele alocateParticipanţi GAB şi sumele alocateParticipanţi Suma alocată (DST)

1983 - 2008

Belgia 595

Canada 893

Germania (Bundesbank) 2380

Franţa 1700

Italia 1105

Japonia 2125

Olanda 850

Sveriges Riskbank (Suedia) 383

Swiss National Bank 1020

Marea Britanie 1700

SUA 4250

Total 17000

Arabia Saudită (credit suplimentar)

1500

http://www.imf.org/external/np/exr/facts/gabnab.htm

Participanţi NAB şi sumele alocateParticipanţi NAB şi sumele alocate• 26 state• Australia, Austria, Chile,

Belgia, Canada, Danemarca, Germania, Finlanda, Franţa, Hong Kong, Italia, Japonia, Koreea, Kuweit, Luxemburg, Malaezia, Olanda, Norvegia, Arabia Saudită , Singapore, Spania, Suedia, Elveţia, Thailanda, Marea Britanie, SUA

• Total 34000 DST

http://www.imf.org/external/np/exr/facts/gabnab.htm

3.6. Grupul Băncii Mondiale : apariţie şi mod de organizare

1944, la Bretton Woods (S.U.A.) – FMI + BIRD „Grupul Băncii Mondiale” :

• BIRD;

• Corporaţia Financiară Internaţională (CFI),1956;

• Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare (AID), 1960;

• Agenţia de Garantare Multilaterală a Inv estiţiilor (MIGA),1988.

Sediul Băncii Mondiale – Washington-DC.

3.6.1. Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD):

Principalele Principalele obiectiveobiective ale BIRD: ale BIRD: sprijinirea reconstrucţiei şi dezvoltării ţărilor sprijinirea reconstrucţiei şi dezvoltării ţărilor

membre; membre; încurajarea investiţiilor străine private, prin încurajarea investiţiilor străine private, prin

intermediul garanţiilor oferite sau participării la intermediul garanţiilor oferite sau participării la împrumuturi de capital;împrumuturi de capital;

stimularea dezvoltării echilibrate de lungă durată a stimularea dezvoltării echilibrate de lungă durată a comerţului internaţional şi menţinerea unor balanţe comerţului internaţional şi menţinerea unor balanţe de conturi echilibrate;de conturi echilibrate;

ajutarea ţărilor membre în efortul de trecere de la ajutarea ţărilor membre în efortul de trecere de la economia de război la economia de piaţă.economia de război la economia de piaţă.

3.6.1. Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD)

B.I.R.D. - 185 de ţări membre.1947 – Adunarea Generală a ONU i-a acordat statutul de instituţie specializată a ONUConducere :

• Consiliul Guvernatorilor; • Administratorii Executivi; • Preşedintele (1 iulie 2007 Robert B. Zoellick);• Consiliul consultativ;• Comitetele de împrumuturi.

Resursele financiare ale BIRD:CContribuţiile la capital ale statelor membre şi resurse atraseontribuţiile la capital ale statelor membre şi resurse atrase..Principala sursă de capital pentru împrumuturi a Băncii Mondiale o constituie pieţele Principala sursă de capital pentru împrumuturi a Băncii Mondiale o constituie pieţele financiare internaţionale, care acoperă aproximativ 85% din resursele salefinanciare internaţionale, care acoperă aproximativ 85% din resursele sale..O altă sursă de fonduri pentru BIRD destinate împrumuturilor, o constituie beneficiul său net O altă sursă de fonduri pentru BIRD destinate împrumuturilor, o constituie beneficiul său net care provine, în principal, din dobânzile şi comisioanele percepute la împrumuturile acordate.care provine, în principal, din dobânzile şi comisioanele percepute la împrumuturile acordate.Rata dobânzii la creditele BIRD - 5,2%, scadenţa 15 – 20 de ani , perioada de graţie fiind de Rata dobânzii la creditele BIRD - 5,2%, scadenţa 15 – 20 de ani , perioada de graţie fiind de minimum 5 ani.minimum 5 ani.

3.6.2. Corporaţia Financiară Internaţională (CFI)

179 de membri; Susţine dezvoltarea economică a

activităţilor sectorului privat; CFI realizează investiţii de capital în

întreprinderi private din sectoarele cheie ale ţărilor în dezvoltare;

Scadenţa împrumuturilor: 3 - 13 ani.

3.6.3. Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare (IDA)

166 membri; IDA este cel mai important organism din lume în furnizarea de

asistenţă tehnică şi resurse financiare ieftine, efectuând, în acelaşi timp, investiţii în proiecte fundamentale pentru dezvoltarea economică şi a resurselor umane;

Scopul principal al IDA - reducerea sărăciei prin promovarea unei dezvoltări economice sustenabile în zonele cel mai slab dezvoltate ale lumii.

171 membri; Scop: atragerea de investiţii străine în

scopuri productive în ţările în curs de dezvoltare.

3.6.4. Agenţia Multilaterală de Garantare a Investiţiilor (MIGA)

Test de autoevaluare• Consideraţi că împrumuturile obţinute de România de la FMI

(2009-2010) sunt suficiente pentru remedierea impactului crizei financiare cu care se confruntă ţara noastră ?

• Ce măsuri a întreprins Banca Mondială pentru a sprijini România pe toată durata de criză ?

• Realizaţi un eseu (max. 2 pag) despre cum unele politici impuse de FMI au dus la adâncirea sărăciei naţiunilor (Studii de caz, la alegere: Argentina, Brazilia, Mexic şi /sau Asia de S-E).

Bibliografie Rogoff, K. – “Straight Talk, Moral

Hazard and IMF Loans. How big a Concerns?”, IMF – Finance and Development, vol. 39, September 2003.

Szablowski, D. – „Transnational Law and Local Struggles: Minning Communities and the World Bank”, Hart Publishing, Portland .

Truman, E.M. – „Reforming the IMF for the 21st Century (Special Report)”, Institute for International Economics, April 2006

Wendt, N., Sheppard, S. , Weidner,M. – „The World Bank abd IMF Respons to Criticisms”, University of Iowa Center for International Finance and Development, 2004.

IMF (International Monetary Fund). 2008. Structural Reforms and Economic Performance in Advancedand Developing Countries. Available at www.imf.org.

Bibliografie

Unitatea de învăţare 4: Libertatea comerţului GATT / OMC

4.1. Obiectivele unităţii de învăţare 4.4.2. Diferenţa OMC – GATT.4.3. Runda Uruguay – principalele caracteristici

ale OMC.4.4. Runda Doha.

Bibliografia unităţii de învăţare 4. Lucrarea de verificare nr. 4.



OMC – reprezintă baza legală şi instituţională a sistemului multilateral comercial.În cadrul OMC sunt prevăzute principalele obligaţii contractuale care implementează legislaţia comercială internă.

Prin intermediul OMC evoluează relaţiile comerciale dintre ţări prin intermediul dezbaterilor colective şi negocierilor.Beneficii şi limite ale OMC.

4.2. Diferenţa OMC - GATT

Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (GATT) – Geneva, 1947 – Obiectiv : liberalizarea comerţului internaţional.

1 ian 1995 – OMC, Acordul de la Marrakech 15 aprilie 1994.

OMC – 153 membri. Crearea OMC asigură apariţia celui de al 3-

lea pilon al economiei mondiale , alături de FMI şi MB.

4.2. Diferenţa OMC - GATT OMC are caracter mult mai global decât GATT (nr de ţări şi

teritorii care vor cădea sub incidenţa GATT va fi de cca 150). OMC are o arie de aplicare mai largă: include şi activităţi

comerciale legate de comerţul cu servicii, investiţii şi drepturile de proprietate intelectuală.

GATT a fost aplicat de o manieră provizorie, în timp ce OMCa fost creat pe o bază definitivă.

OMC administrează un pachet de acorduri la care sunt angajaţi toţi membrii, iar la acordurile GATT au aderat doar un nr restrâns de ţări.

OMC denunţă politicile protecţioniste în anumite sectoare sensibile care erau mai mult sau mai puţin tolerate de GATT.

4.3. Runda Uruguay – principalele caracteristici ale OMC

Sept 1986 – lansată cea de a 8-a Rundă de negocieri comerciale desfăşurate sub auspiciile GATT.

A fost cea mai cuprinzătoare şi mai ambiţioasă dintre rundele GATT (a durat 7 ani).

Rezultate: Continuarea liberalizării comerţului cu mărfuri. Îmbunătăţirea regulilor GATT şi ale acordurilor asociate cu

aplicare la comerţul cu mărfuri. Abordarea unor noi domenii, comerţul cu servicii (GATS),

dreptul de proprietate intelectuală. Constituirea OMC.

4.3. Runda Uruguay – principalele caracteristici ale OMC

Runda Uruguay a realizat şi îmbunătăţirea condiţiilor de acces pe pieţe a produselor industriale şi agricole. Pt produsele industriale s-a realizat o reducere a

nivelului de protecţie la frontieră, prin reducerea cu 40 % a taxelor vamale de către ţările industrializate în 5 ani.

Pt produsele agricole: Încadrarea comerţului cu aceste produse în regulile

OMC. Reducerea subvenţiilor la export.

4.4. Runda Doha

Lansată în nov 2001, Doha, destinată ajutorării ţărilor sărace. Scop: reducerea barierelor comerciale îndeosebi în sectorul agricol Obiective: eliminarea tuturor subvenţiilor la export, simplificarea regulilor

privind exporturile provenite din ţările cele mai slab dezvoltate, acţiuni concrete privind bunurile de importanţă deosebită pentru aceste state - cum ar fi accesul la medicamente.

Este prima rundă care nu se bazează pe reciprocitate totală (fiecare membru reduce in mod egal taxele vamale). Runda Doha ţine cont de nivelul de dezvoltare al ţărilor participante, astfel încât ţările dezvoltate vor reduce mai mult taxele vamale decât ţările în curs de dezvoltare, iar ţările cel mai puţin dezvoltate nu vor fi obligate să reducă.

Celor mai sărace ţări în curs de dezvoltare nu li se vor cere concesii în plus decât aceea de consolidare a taxelor vamale actuale, adică să se angajeze să menţină nivelul actual al deschiderii de piaţă. De aceea Runda Doha este numită şi „o rundă pe gratis”.

4.4. Runda Doha Obiectivele U. E. în cadrul Rundei Doha:

Menţinerea pieţelor deschise – prin utilizarea reglementărilor privind barierele comerciale, UE dă dreptul producătorilor să depună plângeri în cazul în care consideră că le sunt impuse bariere comerciale injuste.

Asigurarea comerţului loial – UE foloseşte măsurile anti-dumping şi anti-subvenţii pentru a restabili corectitudinea concurenţei internaţionale şi a asigura poziţii egale pentru toţi producătorii de pe piaţa UE. In plus, măsurile de salvgardare pot acţiona ca o valvă de siguranţă faţă de creşterea bruscă a importurilor. In Runda Doha UE îşi propune să progreseze în următoarele direcţii:

În anti-dumping, UE este îngrijorată de proliferarea utilizării acestui instrument. De aceea, UE se angajează să crească transparenţa, să reducă costurile astfel încât părţile interesate să coopereze în investigaţie şi să întărească disciplinele curente. În acelaşi timp, UE încearcă să menţină eficienţa acestor instrumente prin stabilirea unor măsuri anti-circumvenţie şi prin elaborarea unui pachet special, bine definit, pentru ţările în curs de dezvoltare.

Runda Uruguay a introdus discipline generale privind măsurile anti-subvenţii, dar este clar că aceste reguli sunt doar parţial operaţionale, ceea ce a determinat UE să insiste pentru reguli mai ferme. De asemenea, UE încearcă să obţină creşterea transparenţei în domeniul notificărilor pe care Membrii trebuie să le facă pentru programele interne de subvenţii şi, totodată , măsuri mai severe în cazul nerespectării acestei obligaţii.

UE susţine de asemenea şi introducerea unor reguli speciale privind subvenţiile pentru pescuit, care să identifice subvenţiile care ar trebui interzise şi pe cele care ar trebui permise. De asemenea, trebuie convenite şi reguli privind transparenţa, implementarea şi tratamentul special şi diferenţiat pentru ţările în curs de dezvoltare.

măsuri compensatorii – UE propune întărirea regulilor şi creşterea eficienţei măsurilor , reducerea costurilor investigaţiei, clarificarea iniţierii de standarde. In ceea ce priveşte ţările în curs de dezvoltare, UE este pregătită să ia în considerare aplicarea unor soluţii constructive în situaţiile în care sunt identificate subvenţii interne.

Implementarea obiectivă şi transparentă a legislaţiei – UE dispune de proceduri clare pentru aceste situaţii. Dacă un sector consideră că importurile subvenţionate sau la preţ de dumping produc prejudiciu material, pot depune o plângere la Comisia Europeană.

Test de autoevaluare• Credeţi că există o legătură între

comerţul liber şi drepturile omului ?

• UE este responsabilă de eşecul negocierilor din cadrul Rundei Doha din iulie 2008 ?

• Are Rusia nevoie de OMC ?

Bibliografie Adlung, Rolf, and Martin Molinuevo

– „Bilateralism in Services Trade: Is There Fire Behind the (Bit) Smoke? „ Journal of International Economic Law, 11 (2), 2008.

Barnett, Michael; Finnemore, Martha – “Rules of the World. International Organizations in World Politics”, Cornell University Press, 2004.

Beattie, Alan - “Business loses heart in Doha drudgery,” Financial Times, July 24, 2008.

Gootiiz, B., and A. Mattoo - Services in Doha: What’s on the Table? Washington: World Bank, 2008.

Messerlin, Patrick - “Doha deal would aid many European farmers,” Financial Times, July 20, 2008.

Bibliografie

Unitatea de învăţare 5: Uniunea Europeană (U.E.)

5.1. Obiectivele unităţii de învăţare 5.5.2. Regionalism, bilateralism, multilateralism în relaţiile internaţionale.5.3. Grupări economice europene regionale şi subregionale (CEFTA, ICE, CEMN).




Istoria integrării economice şi U.E.

Importanţa negocierilor bilaterale, regionale şi multilaterale.

Tendinţe în comerţul internaţional.

Forme integraţioniste în Europa.

5.2. Regionalism, bilateralism, multilateralism în relaţiile internaţionale Bilateralism în relaţiile economice externe:

Actul Acordurilor Comerciale (1934) din SUA : Principiul reciprocităţii bilaterale a concesiilor vamale.

Negocierile şi concesiile bilaterale iniţiate şi practicate de SUA - prim pas în calea comerţului exterior.

Clauza naţiunii celei mai favorizate.RegionalismRegionalism în relaţiilîn relaţiilee economice internaţionale: economice internaţionale:

Tendinţe în comerţul internaţionalTendinţe în comerţul internaţional:: Globalizarea pieţeiGlobalizarea pieţei Crearea de organisme economice regionaleCrearea de organisme economice regionale● ● Regionalizare şi globalizare - tendinţe complementareRegionalizare şi globalizare - tendinţe complementare : :

realizarea de grupări regionale facilitează şi grăbeşte realizarea de grupări regionale facilitează şi grăbeşte liberalizarea internaţională a comerţului liberalizarea internaţională a comerţului

5.2. Regionalism, bilateralism, multilateralism în relaţiile internaţionale Valuri de integrare economică şi de regionalizare a comerţului internaţional:Valuri de integrare economică şi de regionalizare a comerţului internaţional:

1- prima etapă a regionalizării comerţului internaţional (primul val)1- prima etapă a regionalizării comerţului internaţional (primul val) a a debutat în anii ’60 în Europa, prin crearea Comunităţilor Europenedebutat în anii ’60 în Europa, prin crearea Comunităţilor Europene..

2 – lea val2 – lea val : mijlocul anilor ’80, principal iniţiator SUA. : mijlocul anilor ’80, principal iniţiator SUA.

Multilateralism – Factori: accentuarea liberalizării schimburilor comerciale; dezvoltarea pieţelor de capitaluri; internaţionalizarea producţiei şi a distribuţiei STN; dezvoltarea comerţului cu servicii; intensificarea fluxurilor de ISD; comunicaţii rapide şi de transport, ce facilitează legăturile economice

între zonele şi economiile planetei; formarea de grupări economice cu grade diferite de integrare a pieţei,

capitalurilor, serviciilor, forţei de muncă; extinderea economiei de piaţă la nivelul economiei mondiale.

5.3. Grupări economice europene regionale şi subregionale (CEFTA, ICE, CEMN)

• Asociaţia Europeană a Liberului Schimb (EFTA) – Tratatul de la Stockholm (1959): Elveţia, Islanda, Lichtenstein, Norvegia.

• Zona de Liber Schimb din Europa Centrală (CEFTA) – ianuarie 1993: membri fondatori Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria + Slovenia, România (1997), Bulgaria (1999), Croaţia (2003).

• CEFTA este cel mai important acord multilateral de comerţ liber din centrul şi sud - estul Europei

• Noul Acord CEFTA semnat la Bucuresti în dec. 2006, de România (retras), Bulgaria (retras), Albania, Bosnia şi Hertegovina, Croaţia, Macedonia, Republica Moldova, Muntenegru şi Serbia.

• 19 dec. 2006 , summit “Getting closer to Europe”, Bucureşti.• Iniţiativa Central Europeană (ICE) – organism economic subregional constituit din

iniţiativa Italiei (1989) . ICE curpinde state membre UE, non-membre UE şi NATO. • State membre ICE: Austria, Cehia, Italia, Polonia, Slovacia, Slovenia , Ungaria,

România, Bulgaria , Albania, Bosnia şi Herţegovina, Croaţia, Macedonia, Serbia, Muntenegru; Republica Moldova, Belarus, Ucraina

• 1 ian – 31 dec : Romania la presedintia ICE.• Organizaţia de Cooperare Economică în regiunea Mării Negre (CEMN – 1992).

Membri: Albania, Bulgaria, Grecia, România, Turcia (membri fondatori), R. Moldova, Rusia, Ucraina ,Armenia, Azerbaidjan şi Georgia.

Uniunea Europeană

• Uniunea Europeană: 27 ţări membre: Belgia, Olanda, Luxemburg, Franţa, Italia, Germania, Danemarca, Irlanda, Marea Britanie, Grecia, Portugalia, Spania, Austria, Finlanda, Suedia, Cipru, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia, Bulgaria, România.

Bibliografie Bari, I. – Tratat de Economie

Politică Globală, Ed. Economică, Bucureşti, 2010.

Miron,D.; Folcuţ,O. – Economia integrării europene, Ed. Universitară, Bucureşti, 2008.

Pîrvu, G.- Economie Europeană, Ed. Sitech, Craiova, 2005.

Bibliografie

Test de autoevaluare• Arătaţi importanţa celui de al doilea război mondial

pentru integrarea vest europeană.• Câştigători şi perdanţi în cadrul CEFTA• Care este raportul României cu ţările CEFTA ?• Care este diferenţa între regionalizare şi regionalism ?• Răspundeţi pe scurt (max 1 pag) la următoarea

întrebare: “Globalizare sau regionalism ?”

Unitatea de învăţare 6 : Cooperarea în domeniul securităţii şi apărării

6.1. Obiectivele unităţii de învăţare 6.6.2. Organizaţii internaţionale de securitate. Statut şi rol.6.3. Organizaţia pentru Securitate şi

Cooperare în Europa (OSCE ).6.4. Organizaţia Tratatului Atlanticului de

Nord (NATO).6.5. Politica Externă şi de Securitate

Comună (PESC).Bibliografia unităţii de învăţare 6.Lucrarea de verificare nr. 6.



OSCE şi rolul său unic în sistemul organizaţiilor internaţionale.Limitele OSCE.OIS – statut şi rol în sistemul mondial.NATO – organizaţie internaţională pentru colaborare defensivă.Implicaţii economice ale funcţionării NATO.PESC şi Strategia de Securitate a UE.

6.2. Organizaţii internaţionale de securitate. Statut şi rol

Sarcini : promovarea dialogului de securitate şi gestionarea crizelor ca sarcini de bază

destinate stabilirii şi/sau menţinerii păcii; crearea de sisteme de cooperare militară bazate pe constrângeri reciproce; promovarea standardelor democratice şi respectarea drepturilor omului ca scopuri în

sine; promovarea securităţii prin mecanisme economice.

Caracteristici: -inexistenţa planurilor militare ale unui membru faţă de ceilalţi; -existenţa unor valori politice compatibile; -existenţa capacităţii guvernelor de a reacţiona rapid şi fără violenţă, la

problemele ce intervin în desfăşurarea activităţii; -existenţa unui comportament predictibil al tuturor membrilor; -existenţa unor programe comune de instruire.

6.3. Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE )

Se concentrează asupra prevenirii conflictelor, administrării crizelor şi reconstrucţiei post-conflictuale.

56 de ţări participante din Europa, Mediterană, Caucaz, Asia Centrală şi America de Nord, acoperind spaţiul emisferei nordice "de la Vancouver la Vladivostok".

Se caracterizează prin: Comprehensivitate – acţionează tridimensional în plan politico – militar,

economic şi mediu uman. Cooperativitate – toţi membri se bucură de drepturi egale, iar deciziile sunt

de natura politică, nu legală.- Activităţile sale sunt finanţate din contribuţiile statelor participante (de la 1

ian 1999 exprimate în Euro): 9% Franţa, Germania, Rusia, Marea Britanie şi SUA, 5,45 % Canada, 3,65 % Spania, 0,7 % - România, Grecia, Ungaria, 0,55 % Bulgaria şi până la 0,19 % Croaţia, Estonia, Letonia, LItuania, Slovenia, Republica Moldova.

6.3. Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE )

Limitele OSCE: În domeniul drepturilor omului, se află în concurenţă cu Consiliul

Europei, OSCE este avantajată de statutul de membru al SUA, care sunt interesate de gestionarea Orientului Extins.

Folosirea mijloacelor diplomaţiei preventive a determinat, mai degrabă menţinerea conflictelor îngheţate (Ex: Abhazia, Osetia de Sud, Nagorno Karabah, Transnistria – eşec OSCE în soluţionarea tensiunilor locale) decât soluţionarea lor (este lipsită de instrumentele unei organizaţii de apărare, până acum nu s-a constituit nici o forţă de menţinere a păcii sub mandat OSCE.

Lărgirea UE a determinat includerea unor state care au folosit OSCE ca pe un mod de apropiere faţă de Occident, dar care acum nu mai este folositor (politica de vecinătate a UE este o alternativă la OSCE, prin intermediul rel bilaterale cu statele din Estul Europei şi bazinul Mării Negre).

6.4. Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO)

Cuprinde 19 state din Europa şi America de Nord Politici şi planuri de acţiune: securitate, consultare, descurajare şi apărare,

managementul situaţiilor de criză, parteneriat + binomul securitate – economie (se manifestă în dublu plan: în cazul ţărilor dezvoltate, dar şi al ţărilor nou venite în Alianţă),

În deciziile de politică externă şi apărare, implicaţiile economice ale acţiunilor militare sunt corelate cu situaţia economică a partenerilor. Interes maxim se acordă unor domenii, precum: Managementul resurselor în costul apărării. Transparenţa planificării şi stabilirea bugetului pentru apărare. Gestionarea fostelor baze militare. Restructurarea industriilor de apărare, dar şi privatizarea lor. Problemele regionale. Diferenţa între recrutarea obligatorie şi formarea unei armate profesioniste.

6.4. Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO)

Implicaţii economice ale funcţionării NATO: Costurile aderării au devenit minime, cât să acopere cheltuielile strict necesare pt

formalităţile întreprinse. Costul mentenanţei unui stat în interiorul NATO - evaluarea costurilor şi

beneficiilor funcţie de interesele fiecărui stat.- Ţările care deţin ponderea cea mai mare în bugetul NATO : SUA, Germania şi

Franţa.- Cooperarea economică : Comitetul Economic NATO – singurul organism care se

ocupă de consultări pe probleme economice, în strânsă legătură cu politicile de securitate.

- Probleme economice: compararea cheltuielilor militare, evoluţia industriei de apărare, ajutorul economic între ţările membre.

6.5. Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC)

După adoptarea Tratatului de la Maastricht (febr 1992) şi crearea UE – noi trăsături ale apărării europene = PESC (Pilonul II).


Factorii determinanţi ai cooperării din politica externă : poziţiile fundamentale diferite faţă de suveranitatea naţională; schimbările din sfera internaţională (după 1990);► PESC din Tratatul de la Amsterdam, intrat în vigoare la 1 mai 1999 - este introdus un "Înalt Reprezentant pentru PESC" (Javier Solana),

care, în sfârşit, reuşeşte să contureze imaginea politicii externe europene, dotând-o cu o unitate de planificare strategică şi de alarmă imediată;

- a fost înlesnită procedura decizională, prin faptul că abţinerile nu aveau să mai blocheze luarea hotărârilor; trecerea absolut necesară la deciziile majoritare nu s-a înfăptuit însă;

- politica de securitate şi de apărare a început să joace un rol important; - 1998 – 2001 – sectorul apărării s-a dezvoltat f rapid, ducând la apariţia

Politicii Europene de Securitate şi Apărare (PESA), creând aşadar braţul militar al PESC.




Comitetul Politic al CPE se transformă, odată cu Tratatul de la Nisa în Comitetul Politic şi de Securitate (CPS). Acesta se ocupă de toate aspectele PESC, urmând să funcţioneze totodată şi ca „motor“ al PESC şi PESA.

CPS constituie punctul de legătură în ceea ce priveşte schimbul de informaţii dintre diversele instituţii şi actorii implicaţi în structurile PESC/PESA — inclusiv NATO (funcţie de legătură).

Bibliografie Amara, J. – “NATO Defense

Expenditures : Common Goals or Diverging Interests? A Structural Analysis”, Working Paper Series, Defense Resources Management Institute, iunie 2006.

Amara, J. - „Evaluating NATO long run defense budgets using unit root tests. Defense and Peace Economics „ Forthcoming, 2007.

Constantin, P. – Organizaţii Internaţionale, Ed. ASE, Bucureşti, 2007.


Schia, Nagelhus Niels; Ulriksen, Stale – “The UN, EU and NATO : Common Challenges in Multidimensional Peace Operations”, Working Paper No 728, Norwegian Institute for International Affaires, 2007.

Bibliografie

Test de autoevaluare• Comentaţi pe scurt (max. o pagina) care sunt avantajele /

dezavantajele aderării României la NATO.• Care au fost provocările anilor 90 pe care Alianţa le-a

gestionat cu succes ?• Care sunt, în prezent , priorităţile României ca membru NATO?• Explicaţi pe scurt (max. 10 rânduri) implicaţiile OSCE în

Kosovo.• Alegeţi 2 obiective de securitate ale NATO şi UE şi redactaţi

un eseu (max. 20 pag) privind contribuţia României la îndeplinirea celor 2 obiective (alese de dvs) de securitate ale NATO şi UE.

• Care sunt zonele de interes strategic ale României şi factorii de risc la adresa securităţii României ?

• Comentaţi în max. 10 rânduri afirmaţia următoare: “România , ţară furnizoare de securitate”.

Documents

Curs Organizatii Inter Nation Ale, ID - REI