58
INTRODUCERE Asigurarea creanţelor a apărut din necesitatea protejării creditorilor împotriva imposibilităţii recuperării împrumuturilor acordate de aceştia debitorilor rău platnici. Acest tip de asigurare, a cărui rentabilitate este dependentă de abilitatea debitorului de a face faţă obligaţiilor sale la scadenţă, este cunoscut sub denumirea generică de asigurare a riscurilor financiare şi politice (dacă se asigură un credit extern). Asigurarea riscurilor financiare cuprinde, în general, asigurare de credite (interne, externe, asigurarea ratelor de credit şi a creditelor de investiţii), asigurarea de cauţiune (garanţii) şi asigurarea de fidelitate. Asigurarea riscurilor politice, care, în limbajul asigurărilor, se referă la o arie mult mai restrânsă decât în vorbirea curentă, denumeşte acoperirea de care dispun societăţile comerciale dintr-o ţară pentru susţinerea activităţilor lor de export, contractare şi investiţii în străinătate. Riscurile politice diferă de riscurile de credit prin faptul că, deşi ambele sunt riscuri financiare, riscurile politice implică intervenţia unui cumpărător public sau a unei puteri politice din statul cumpărătorului, în general guvernul, în timp ce riscurile de credit exclud aceste intervenţii, cauzele insolvabilităţii fiind pur comerciale. Pe măsura multiplicării creditelor acordate şi, implicit, a riscurilor care le însoţesc au apărut noi instrumente de apreciere şi de calificare a riscurilor, relevând o profesie nouă, bazată pe o tehnică statistică de apreciere şi compensare a riscurilor. Apare, astfel şi se dezvoltă instituţia asigurării creditului care, după o creştere progresivă, cunoaşte o extindere în aproape toate ţările lumii. După o evoluţie rapidă, ţinând seama că primele societăţi de asigurare a creditului au apărut în secolul XIX, contractul de asigurare a creditului pentru export a atins în prezent vârsta maturităţii. Îndeosebi, în ultimele decenii, atât societăţile de asigurare a creditului pentru export, cât mai ales organismele paraetatice de asigurare a creditului pentru export, care acţionează cu sprijinul şi pentru contul statului, au dezvoltat operaţiunile de asigurare în acest domeniu. În prezent, asigurarea creditului beneficiază de o specializare conceptuală şi de o piaţă proprie cu caracteristici structurale proprii, de o fizionomie proprie şi de o capacitate proprie de adaptare. Acest instrument juridic, adecvat evoluţiei mediului de afaceri, este frecvent utilizat de comercianţi străini, dar prea puţin cunoscut şi folosit în relaţiile comerciale internaţionale în care partea românească are calitatea de creditor/finanţator. Sectorul asigurării creditelor pentru export prezintă numeroase atu-uri pentru ca dezvoltarea să se accelereze, el cunoscând evoluţia ascendentă pe care i-o promite multiplicarea creditelor acordate în tranzacţiile internaţionale şi, implicit, a riscurilor ce însoţesc aceste credite. Asigurarea de cauţiune este o formă de protecţie prin care societatea de asigurări garantează că debitorul îşi va îndeplini obligaţiile legale sau contractuale pe care le are faţă de creditor. În fapt, cauţiunea este un serviciu similar cu cel oferit de bănci, când acestea garantează pentru clienţii lor. Asigurarea de fidelitate oferă protecţie unei societăţi împotriva daunelor cauzate de actele frauduloase sau necinstite ale angajaţilor săi, indiferent dacă aceştia au acţionat singuri sau împreună cu alte persoane. Lucrarea este structurată pe trei părţi: prima parte reprezintă o descriere generală a riscurilor financiare, urmând ca în partea a doua să facem o statistică a acestor tipuri de asigurări. Partea a treia este un studiu de caz: asigurările de riscuri financiare încheiate de Eximbank în numele şi în contul statului român.

CURS MANAGEMENT IN ASIGURARI

  • Upload
    alina-d

  • View
    33

  • Download
    2

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Management in asigurari

Citation preview

  • INTRODUCERE Asigurarea creanelor a aprut din necesitatea protejrii creditorilor mpotriva

    imposibilitii recuperrii mprumuturilor acordate de acetia debitorilor ru platnici. Acest tip de asigurare, a crui rentabilitate este dependent de abilitatea debitorului de a face fa obligaiilor sale la scaden, este cunoscut sub denumirea generic de asigurare a riscurilor financiare i politice (dac se asigur un credit extern).

    Asigurarea riscurilor financiare cuprinde, n general, asigurare de credite (interne, externe, asigurarea ratelor de credit i a creditelor de investiii), asigurarea de cauiune (garanii) i asigurarea de fidelitate.

    Asigurarea riscurilor politice, care, n limbajul asigurrilor, se refer la o arie mult mai restrns dect n vorbirea curent, denumete acoperirea de care dispun societile comerciale dintr-o ar pentru susinerea activitilor lor de export, contractare i investiii n strintate. Riscurile politice difer de riscurile de credit prin faptul c, dei ambele sunt riscuri financiare, riscurile politice implic intervenia unui cumprtor public sau a unei puteri politice din statul cumprtorului, n general guvernul, n timp ce riscurile de credit exclud aceste intervenii, cauzele insolvabilitii fiind pur comerciale.

    Pe msura multiplicrii creditelor acordate i, implicit, a riscurilor care le nsoesc au aprut noi instrumente de apreciere i de calificare a riscurilor, relevnd o profesie nou, bazat pe o tehnic statistic de apreciere i compensare a riscurilor. Apare, astfel i se dezvolt instituia asigurrii creditului care, dup o cretere progresiv, cunoate o extindere n aproape toate rile lumii.

    Dup o evoluie rapid, innd seama c primele societi de asigurare a creditului au aprut n secolul XIX, contractul de asigurare a creditului pentru export a atins n prezent vrsta maturitii. ndeosebi, n ultimele decenii, att societile de asigurare a creditului pentru export, ct mai ales organismele paraetatice de asigurare a creditului pentru export, care acioneaz cu sprijinul i pentru contul statului, au dezvoltat operaiunile de asigurare n acest domeniu.

    n prezent, asigurarea creditului beneficiaz de o specializare conceptual i de o pia proprie cu caracteristici structurale proprii, de o fizionomie proprie i de o capacitate proprie de adaptare. Acest instrument juridic, adecvat evoluiei mediului de afaceri, este frecvent utilizat de comerciani strini, dar prea puin cunoscut i folosit n relaiile comerciale internaionale n care partea romneasc are calitatea de creditor/finanator.

    Sectorul asigurrii creditelor pentru export prezint numeroase atu-uri pentru ca dezvoltarea s se accelereze, el cunoscnd evoluia ascendent pe care i-o promite multiplicarea creditelor acordate n tranzaciile internaionale i, implicit, a riscurilor ce nsoesc aceste credite.

    Asigurarea de cauiune este o form de protecie prin care societatea de asigurri garanteaz c debitorul i va ndeplini obligaiile legale sau contractuale pe care le are fa de creditor. n fapt, cauiunea este un serviciu similar cu cel oferit de bnci, cnd acestea garanteaz pentru clienii lor.

    Asigurarea de fidelitate ofer protecie unei societi mpotriva daunelor cauzate de actele frauduloase sau necinstite ale angajailor si, indiferent dac acetia au acionat singuri sau mpreun cu alte persoane.

    Lucrarea este structurat pe trei pri: prima parte reprezint o descriere general a riscurilor financiare, urmnd ca n partea a doua s facem o statistic a acestor tipuri de asigurri. Partea a treia este un studiu de caz: asigurrile de riscuri financiare ncheiate de Eximbank n numele i n contul statului romn.

  • CAPITOLUL 1. ELEMENTE DE DREPTUL ASIGURRILOR PE DOMENIUL RISCURILOR FINANCIARE

    Asigurrile de credite, asigurrile de garanii i asigurrile de riscuri financiare fac parte

    din marea categorie a asigurrilor generale i sunt reglementate de Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare i supraveghere a asigurrilor.

    Fiecare dintre cele trei forme de asigurare alctuiesc cte o clas distinct de asigurri, cu riscuri proprii de acoperire. Astfel, potrivit Anexei nr. 1 la Legea nr. 32/2000, asigurrile de credite alctuiesc clasa a paisprezecea din asigurrile generale i acoper urmtoarele riscuri: insolvabilitate, credit de export, vnzare n rate. credit ipotecar i credit agricol.

    Asigurrile de garanii formeaz clasa a cincisprezecea i acoper dou tipuri de garanii: directe i indirecte.

    Asigurrile de pierderi financiare constituie grupa a aisprezecea a asigurrilor generale i acoper: riscurile de omaj; insuficiena veniturilor; pierderi datorate condiiilor meteorologice nefavorabile; nerealizarea beneficiilor; riscurile aferente cheltuielilor curente; cheltuielile comerciale neprevzute; deprecierea valorii de pia; pierderile de rent sau alte venituri similare; pierderile comerciale indirecte, altele dect cele menionate anterior; pierderile financiare necomerciale; alte pierderi financiare, conform clauzelor contractelor de asigurare1.

    n sfrit, Codul civil stabilete i el obiectul asigurrilor de credite i garanii n cuprinsul art. 2221 alin. (1), potrivit cruia asigurrile de credite i garanii pot avea ca obiect acoperirea riscurilor de insolvabilitate general, de credit de export, de vnzare cu plata preului n rate, de credit ipotecar, de credit agricol, de garanii directe sau indirecte, precum i altele asemenea, conform normelor adoptate de organul de stat n a crui competen, potrivit legii, intr supravegherea activitii din domeniul asigurrilor.

    Dup cum se observ din prezentarea celor trei clase de asigurri i a riscurilor pe care le acoper, aceste asigurri au un pronunat caracter comercial, derivat din legtura strns cu activitatea comercial i financiar-bancar.

    Noiunea de credit n limbajul general al afacerilor, noiunea de credit are dou sensuri: n dreptul comercial

    clasic, creditul reprezint perioada de timp lsat de ctre creditor debitorului pentru a-i executa obligaia. Obligaiile ce alctuiesc noiunea creditului trebuie s aib ca obiect prestaii bneti', adic s fie vorba de creanele pe care creditorul le are mpotriva debitorului i pentru plata crora debitorul beneficiaz de un anumit termen. Aadar, n accepiunea dreptului comercial sau a activitii comerciale obinuite, noiunea de credit ncorporeaz att creana pe care creditorul o are mpotriva debitorului, ct i intervalul de timp acordat acestuia n vederea plii. Dac obligaia debitorului este cu termen, dar are ca obiect orice alt prestaie n afar de sume de bani, aceast situaie nu ndeplinete condiiile noiunii de credit.

    O alt accepiune a creditului este cea specific activitii financiar-bancare. n acest sens, n accepiunea reglementrilor bancare, creditul reprezint orice angajament de punere la dispoziie sau acordarea unei sume de bani ori prelungirea scadenei unei datorii n schimbul

    1 Gavril S. P., tefnescu B., cond. st. - Asigurarea creditelor pentru export n dreptul comerului internaional, Editura ASE, Bucureti, 2006

  • obligaiei debitorului la rambursarea sumei respective, precum i la plata unei dobnzi sau a altor cheltuieli legate de aceast sum.

    Am prezentat cele dou semnificaii ale noiunii de credit, pentru c, pe de o parte, ntre acestea exist unele deosebiri i, pe de alt parte, reglementrile din domeniul asigurrilor difer n funcie de cele dou accepiuni

    n ceea ce privete deosebirile, observm c, dei cele dou noiuni se aseamn prin aceea c ambele presupun existena unei creane, acestea se deosebesc din punctul de vedere al titularilor i al cauzei din care izvorsc. n creditul comercial obinuit, titularul creditului, al creanei, poate fi orice comerciant persoan fizic sau juridic, indiferent de comerul pe care l practic. n schimb, creditele specifice operaiunilor financiar-bancare au ca titulari exclusiv instituiile de credit i instituiile financiare nebancare.

    Cauza creditelor comerciale o reprezint o multitudine de raporturi juridice izvorte din locaiune, vnzare-cumprare, executare de lucrri, prestare de servicii etc., n temeiul crora creditorul acord un anumit rgaz debitorului pentru plata creanei. Creditele financiar-bancare i au cauza, n marea majoritate a cazurilor, n contractul de mprumut de sume de bani.

    Indiferent, ns, de cauza creditelor sau titularul acestora, ca principiu, toate creditele pot constitui obiect al contractelor de asigurare.

    mprejurarea c ambele tipuri de credite, comerciale i financiar-bancare, pot fi asigurate, rezult din chiar clasa de asigurri de credite, care cuprinde att riscurile creditului financiar-bancar (reglementnd, spre exemplu, creditul ipotecar, creditul agricol), ct i riscurile specifice activitii comerciale obinuite (consacrnd, spre exemplu, riscul vnzrii n rate).

    Pe de alt parte, Ordinul nr. 10/2008 pentru punerea n aplicare a Normelor privind asigurrile de credite, emis de Comisia de Supraveghere a Asigurrilor, reglementeaz cerinele pe care trebuie s le ndeplineasc un asigurtor n momentul subscrierii riscurilor de credite de consum. Aceast reglementare vine s ntreasc susinerea anterioar, n sensul c, dei n clasa asigurrilor de credite nu este cuprins creditul de consum, potrivit Ordinului de mai sus, acesta poate forma i el obiect al polielor de asigurare. Oricum, cu valoare de principiu, putem afirma c atta vreme ct legislaia din domeniul asigurrilor nu limiteaz asumarea riscurilor aferente creditelor, n temeiul principiului libertii contractuale, asigurtorii pot subscrie riscurile oricror tipuri de credite.

    1.1. Asigurarea creditelor financiar-bancare

    Aa cum s-a artat n cele ce preced, creditele financiar-bancare i au cauza n

    mprumuturile pe care instituiile de credit i instituiile financiar-bancare le acord solicitanilor. n asigurarea creditelor financiar-bancare, obiectul asigurrii l reprezint creditele acordate, pentru c asupra lor planeaz riscurile2.

    Riscul asigurat specific acestor forme de asigurare l constituie nerambursarea total sau parial a ratelor de credit i a dobnzilor aferente. Se nelege c interesul asigurat aparine instituiei de credit sau instituiei financiare nebancare, care va avea n acelai timp i calitatea de asigurat i care, ca urmare a producerii cazului asigurat, va ncasa indemnizaia de asigurare.

    Ca atare, creditele financiar-bancare se asigur pentru riscul nerambursrii la scaden a sumelor acordate cu titlu de mprumut i a dobnzilor aferente. Prin urmare, pentru ca o poli de asigurare a creditului financiar-bancar s fie operabil, este necesar ca creditul acordat s nu fie

    2 Gavriletea D. M. - Asigurri Generale abordri teoretice i practice, Editura Fundaiei pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2009

  • rambursat la scadena stabilit n contractul de credit. Din perspectiva nerambursrii creditelor la scaden, asigurarea creditelor financiar-bancare poate fi: la prima cerere sau condiionat.

    Este la prima cerere asigurarea care antreneaz rspunderea asigurtorului n momentul mplinirii scadenei urmat, bineneles, de neplata creanei de ctre debitor. n acest tip de asigurare, ajungerea la scaden a creanei i neplata de ctre debitor este suficient pentru ca asigurtorul s fie obligat la achitarea indemnizaiei de asigurare. n asigurarea la prima cerere sau necondiionat a creditelor, motivele pentru care debitorul nu pltete creana nu prezint niciun fel de relevan din punctul de vedere al plii despgubirilor de asigurare. Este suficient ca asiguratul, adic creditorul din raporturile principale, s fac dovada c s-a mplinit scadena i c debitorul nu a pltit creana i, astfel, asigurtorul va fi obligat s acorde despgubirea.

    Alta este situaia plii indemnizaiei de asigurare n cazul asigurrii condiionate a creditului. Aa cum sugereaz nsi denumirea, acoperirea despgubirilor de ctre asigurtor este condiionat de anumite motive pentru care debitorul nu-i execut obligaia ce are ca obiect prestaii n creane. Cauzele pentru care debitorul nu i ndeplinete obligaia de restituire a creditelor i a dobnzilor pot fi multiple: insolvabilitate total sau parial, insolven prezumat sau declarat: lips vremelnic de lichiditi; diferite acte care perturb activitatea debitorului: greve, controale, amenzi, sechestrarea bunurilor, suspendarea activitii etc. n asigurarea condiionat a creditului nu este suficient ajungerea creanei la scaden i ne-executarea sa de ctre debitor, ci trebuie ndeplinit i cauza neplii, care poate fi una dintre cele menionate. Spre exemplificare: dac se ncheie o asigurare a creditelor condiionat de insolvabilitatea debitorului, pe lng scaden, pentru a opera rspunderea asigurtorului, mai este necesar ca debitorul s nu fac plata datorit strii de insolvabilitate ce caracterizeaz patrimoniul i care face imposibil achitarea creanei.

    Se constat c n asigurrile condiionate de credite, riscul nerambursrii mprumuturilor este circumstaniat de anumite motive, cauze, situaii, care la rndul lor reprezint veritabile riscuri asigurabile, cum este, spre exemplu, riscul de insolvabilitate, cuprins, de altfel, n clasa asigurrilor de credite3. Ca atare, asigurarea condiionat a creditului este asigurarea care conine mai multe riscuri asigurate.

    Diferena esenial ntre asigurarea creditelor la prima cerere i asigurarea creditelor condiionat rezid n aspectele probatorii i momentul n care ncepe s opereze rspunderea asigurtorului. Astfel, n asigurarea necondiionat a creditului, asiguratul va trebui s dovedeasc doar mplinirea scadenei i neplata creanelor de ctre debitor, pentru ca asigurtorul s fie obligat la acoperirea despgubirilor. n aceast form de asigurare, momentul rspunderii asigurtorului coincide cu scadena creanei. n schimb. n asigurarea de credite condiionat, pentru a fi ndreptit la indemnizaia de asigurare, asiguratul va face dovada mplinirii scadenei, a neplii creanelor de ctre debitor, precum i a cauzei sau motivului pentru care creana nu a fost achitat. De pild, instituia de credit sau instituia financiar nebancar va trebui s dovedeasc asigurtorului i existena cauzei pentru care debitorul nu restituie creditul (insolvabilitatea, insolven etc.).

    1.2. Asigurarea creditelor garantate

    Asigurarea creditelor specifice activitii financiar-bancare nu se confund cu asigurarea

    creditelor garantate. Am artat n cele de mai sus c din clasa asigurrilor de credite financiar-bancare face parte i creditul ipotecar. Creditul ipotecar este, prin natura sa, un credit garantat cu

    3 Davidescu R. Economia asigurrilor, Editura universitar, Bucureti, 2010

  • ipotec asupra terenului i, dup caz, a construciei ce se edific pe acesta, din sumele acordate cu titlu de mprumut. Aceeai calitate o au i creditele pentru investiii imobiliare, care sunt creditele acordate pentru cumprarea locuinelor, extinderea, mbuntirea, repararea etc. a imobilelor. i n asigurarea creditelor pentru investiii imobiliare se instituie o ipotec asupra imobilelor supuse investiiilor n favoarea creditorului4.

    Specific asigurrii creditelor garantate este faptul c, dup plata indemnizaiei de asigurare, ca efect al producerii cazului asigurat, asigurtorul se subrog n dreptul asiguratului n vederea valorificrii garaniilor constituite n favoarea acestuia. Astfel, dac este vorba despre o garanie real, asigurtorul dobndete un drept de regres mpotriva debitorului, de urmrire a bunurilor cu care s-a garantat, pentru obinerea sumelor pltite sub form de despgubiri asiguratului. Dac este o garanie personal, asigurtorul, dup plata indemnizaiei, se subrog n drepturile creditorului pltit i se va ndrepta mpotriva fidejusorului din raporturile fundamentale.

    1.3. Asigurarea bunurilor obiect al contractelor de credit ipotecar pentru investiii imobiliare

    Asigurarea garaniilor creditului Asigurarea creditelor garantate nu se confund cu asigurarea garaniilor creditului. n

    virtutea regulilor de pruden bancar, instituiile de credit i instituiile financiare nebancare au obligaia preconstituirii de garanii, care s le asigure certitudinea rambursrii mprumuturilor i a dobnzilor de ctre debitori. Din aceast cauz, mprumuttorii solicit mprumutailor garanii reale sau personale. Dintre cele mai frecvente garanii personale ntlnite n practica creditelor financiar bancare este fideiusiunea. Iar garaniile reale mai des practicate sunt ipoteca imobiliar, ipoteca mobiliar i gajul. Aa cum sugereaz i denumirea, asigurarea garaniilor creditului nu are ca obiect creditul acordat, iar riscul asigurat nu l reprezint nerambursarea mprumutului. Obiectul asigurrii n asigurarea garaniilor creditului l reprezint bunurile mobile sau imobile cu care debitorul a garantat restituirea mprumutului, iar riscul asigurat l reprezint pericolul pierderii, al furtului sau al pieirii totale ori pariale a bunurilor respective (de exemplu: incendiul, inundaia, furtul, degradarea, distrugerea etc.)5.

    n temeiul acestei asigurri, asigurtorul rspunde nu pentru nerestituirea creditului i a dobnzilor, ci pentru pieirea total sau parial a bunurilor cu care s-a garantat mprumutul. Aadar, indemnizaia de asigurare nu reprezint echivalentul creditului nerambursat, ci contravaloarea bunului din momentul pieirii. nseamn c, chiar dac debitorul nu restituie mprumutul la scaden, dar bunurile mobile sau imobile pot fi valorificate de ctre creditor, asigurtorul nu poate fi obligat la acordarea despgubirilor. Deci, dac n asigurarea creditelor garantate, asigurtorul acorda despgubire ca urmare a nerestituirii creditului, pstrnd aciunea n regres pentru valorificarea bunurilor cu care s a garantat, n asigurarea garaniilor creditului asigurtorul rspunde numai n cazul pieirii bunurilor cu care s a garantat i se nelege c nu exist aciune n regres dect dac se dovedete c exist o persoan vinovat de pieirea bunurilor obiect al garaniei6.

    Reglementare

    4 Constantinescu D.A. - Asigurri i reasigurri, Editura Brend, Bucureti, 2005 5 Mihescu L. - Asigurri i reasigurri comerciale, Sibiu, Editura Continent, 2003 6 Cristina Ciuma, Simona Drago - Asigurri Generale i de Via aplicaii practice, Editura Todesco, Cluj-Napoca, 2010

  • Creditul ipotecar constituie obiect de reglementare al Legii nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiii imobiliare. Legea nr. 190/1999 prevede c, creditul ipotecar pentru investiii imobiliare este creditul ce ndeplinete urmtoarele condiii:

    a) este acordat n scopul efecturii de investiii imobiliare cu destinaie locativ sau cu alt destinaie dect cea locativ ori n scopul rambursrii unui credit ipotecar pentru investiii imobiliare contractat anterior;

    b) acordarea creditului este garantat cel puin cu ipoteca asupra imobilului care face obiectul investiiei imobiliare pentru finanarea creia se acord creditul, respectiv cu ipoteca asupra imobilului obiect al investiiei imobiliare pentru finanarea creia a fost anterior acordat un credit ipotecar pentru investiii imobiliare, a crui rambursare urmeaz a fi astfel finanat [art. 2 lit. c) din lege]

    Prin investiie imobiliar se nelege, n concepia Legii nr. 190/1999, investiia avnd ca obiect dobndirea dreptului de proprietate asupra unui imobil prin acte juridice cu titlu oneros, amenajarea unui imobil, viabilizarea, consolidarea sau extinderea acestuia, dar fr a se limita la acestea.

    n temeiul legii, creditele ipotecare pentru investiii imobiliare trebuie s fie asigurate. n acest sens, art. 16 din Legea nr. 190/1999 dispune c, n cazul ipotecrii unei construcii, mprumutatul va ncheia un contract de asigurare acoperind toate riscurile aferente acesteia.

    Prile contractului de asigurare a bunurilor obiect al ipotecii n cazul creditelor ipotecare pentru investiii imobiliare

    Contractul de asigurare a construciilor asupra crora s-a constituit ipotec pentru un credit ipotecar pentru investiii imobiliare se nfieaz ca un contract distinct de contractul de credit ipotecar pentru investiii imobiliare, cu pri, obiect i efecte juridice specifice.

    n conformitate cu Legea nr. 190/1999 [art. 16 alin. (1)], obligaia ncheierii contractului de asigurare asupra construciei ce constituie obiect al ipotecii unui credit ipotecar pentru investiii imobiliare aparine mprumutatului. Potrivit aceleai legi (art. 18), contractul de asigurare se va ncheia cu o societate de asigurri, iar mprumuttorul nu va avea dreptul s impun mprumutatului un anumit asigurtor.

    Ca atare, calitatea de asigurat o va avea mprumutatul, debitorul din contractul de credit ipotecar pentru investiii imobiliare, iar cea de asigurtor societatea de asigurare aleas de ctre mprumutatul asigurat. Chiar dac drepturile sunt cesionate creditorului ipotecar, aa cum vom vedea n cele ce urmeaz, calitatea de asigurat o are doar debitorul, cel mult creditorul ar putea s ndeplineasc rolul de beneficiar al asigurrii, dar n niciun caz nu este parte contractant n contractul de asigurare.

    Durata contractului (asigurrii) Reglementrile din Legea nr. 190/1999 instituie regula potrivit creia asigurarea

    construciei obiect al ipotecii n legtura cu care s-a contractat un credit ipotecar pentru investiii imobiliare va fi cel puin egal cu durata creditului, cu perioada de rambursare a creditului respectiv. Pentru aceast situaie, art. 16 alin. (1) din lege stipuleaz: contractul de asigurare va fi ncheiat i rennoit astfel nct s acopere ntreaga durat de valabilitate a creditului.

    n consecin, prile pot ncheia de la nceput un contract de asigurare asupra imobilului ipotecat pe ntreaga perioad de valabilitate a creditului sau pe perioade mai scurte. Desigur c dac se opteaz pentru cea de-a doua modalitate, aa cum la nceput creditorul ipotecar nu poate impune un asigurtor anume, nu are aceast posibilitate nici ulterior, cu prilejul rennoirii polielor de asigurare. Nici asiguratul nu este inut s rennoiasc polia cu acelai asigurtor.

    Plata primelor de asigurare

  • Legea nr. 190/1999 menioneaz i partea creia i revine obligaia de plat a primelor pentru acest tip de asigurare. Astfel, art. 16 alin. (6) prevede c primele de asigurare vor fi achitate de mprumutat, urmnd ca acesta s prezinte creditorului ipotecar dovada plii, la datele convenite n contractul de credit ipotecar pentru investiii imobiliare.

    Sanciunea neplii primelor de asigurare sau a refuzului de a ncheia sau rennoi polia de asigurare asupra construciei ipotecate va fi cea stabilit n contractul de credit ipotecar pentru investiii imobiliare, inclusiv rezilierea contractului cu consecina considerrii ca exigibil a ntregii sume a creditului i a dobnzilor aferente. Principalul argument n soluia propus l gsim chiar n lege, mai exact n cuprinsul art. 19 i art. 20. Potrivit prevederilor art. 19 din Legea nr. 190/1999, creditorul poate trimite debitorului o notificare prin care s-l avertizeze asupra consecinelor nclcrii contractului de credit ipotecar pentru investiii imobiliare.

    n cazul n care, n termen de 30 de zile de la data notificrii, mprumutatul nu execut obligaiile asupra crora a fost notificat, contractul de credit ipotecar pentru investiii imobiliare se consider reziliat de plin drept i ntreaga sum a creditului, cu dobnzile aferente la data operrii rezilierii, devine exigibil (art. 20).

    Sanciunea rezilierii, ca urmare a nendeplinirii obligaiilor de asigurare, este cu att mai operabil cnd este inserat n contractul de credit ipotecar.

    Riscurile asigurate n legtur cu riscurile asigurate, reglementarea legal consacr dou reguli eseniale,

    dintre care una cu aplicabilitate general i cealalt pentru situaii bine determinate. Regula cu aplicabilitate general este cuprins n coninutul art. 16 din Legea nr. 190/1999, potrivit cruia, n cazul ipotecrii unei construcii, contractul de asigurare va trebui s acopere toate riscurile aferente acesteia. Aadar, asigurarea construciilor ipotecate obiect al creditelor ipotecare pentru investiii imobiliare este o asigurare a tuturor riscurilor ce planeaz asupra bunului n cauz. n concret, riscurile specifice acestei forme de asigurare pot consta n: incendiu, cutremur, alunecri de teren, inundaii etc., mai cu seam toate riscurile aferente asigurrii de bunuri, pentru c n realitate suntem pe trmul asigurrilor de bunuri. Deci, n aceast form de asigurare a construciilor asupra crora poart ipoteca ce nsoete creditul ipotecar pentru investiii imobiliare, riscul asigurat nu l reprezint nerambursarea creditului, ci pieirea total sau parial a bunului ipotecat din cauze specifice riscurilor pentru care s-a contractat asigurarea.

    Cea dea doua regul ce crmuiete riscurile specifice asigurrilor bunurilor ipotecate pentru creditele ipotecare pentru investiii imobiliare este reglementat n art. 17 din Legea nr. 190/1999. Potrivit textului de lege citat, n cazul n care prin creditul ipotecar pentru investiii imobiliare se finaneaz construirea, reabilitarea, consolidarea, extinderea unor imobile, creditorul ipotecar poate solicita mprumutatului s ncheie un contract de asigurare pentru riscul nefinalizrii investiiilor imobiliare pentru care s-a acordat creditul.

    Evident c ntre cele dou reguli de asigurare, sub aspectul situaiilor pentru care se aplic, exist deosebiri substaniale.

    Prima asigurare are ca obiect toate riscurile apte a se produce asupra bunului ipotecat, astfel cum am ncercat s exemplificm mai sus, n timp ce a doua asigurare are un obiect bine determinat, acela al nefinalizrii investiiilor imobiliare. De reinut c norma legal nu circumstaniaz cauzele din pricina crora nu s-au finalizat investiiile imobiliare, de unde consecina c acestea pot fi dintre cele mai diverse, insuficiena fondurilor datorit creterii preurilor materialelor i a materiei prime, a creterii preurilor manoperei, exproprierea pentru cauz de utilitate public. confiscarea etc.

  • O alt deosebire const n caracterul lor: asigurarea prevzut de art. 16. cea a tuturor riscurilor bunului ipotecat, este obligatorie, pe cnd asigurarea pentru riscul nefinalizrii investiiilor imobiliare este facultativ. De aceea, consecinele nerespectrii obligaiilor nscute n legtur cu aceast din urm asigurare nu vor fi att de drastice.

    Efectele celor dou tipuri de asigurri sunt i ele diferite. Asigurarea riscurilor specifice construciei ipotecate acoper i respectiv va opera doar n cazul pieirii totale sau pariale a bunului, pe cnd cea de-a doua acoper doar riscul nefinalizrii investiiei imobiliare, indiferent de cauzele din pricina crora nu s-au realizat. Nimic nu mpiedic prile s stabileasc i eventuale cauze ce atrag rspunderea asigurtorului, dar acestea trebuie prevzute expres n contractul de asigurare, altfel asigurtorul va rspunde necondiionat.

    Cesiunea drepturilor din asigurare Potrivit legii, drepturile asiguratului derivnd din ambele forme de asigurare, att cea a

    tuturor riscurilor aferente construciei ipotecate, ct i cea privind riscul nefinalizrii investiiilor imobiliare, vor fi cesionate n favoarea creditorului ipotecar. Aceasta nseamn c cesiunea va opera n virtutea legii, fr s fie necesar vreo meniune n acest sens n contractul de credit ipotecar sau n contractul de asigurare. Principala consecin a acestui efect este aceea c, n momentul producerii cazului asigurat, indemnizaia de asigurare va fi ncasat direct de ctre creditorul ipotecar.

    Trebuie reinut c, potrivit art. 24 din Legea nr. 190/1999, creanele ipotecare care fac parte din portofoliul unei instituii autorizate prin lege pot fi cesionate unei alte instituii de acelai tip ori altor entiti autorizate i reglementate n acest sens prin legi speciale. Drepturile derivnd din contractul de asigurare se transmit i ele noului creditor ipotecar odat cu cesiunea creanelor ipotecare. Art. 24 alin. (2) din Legea nr. 190/1999 prevede c cesionarul dobndete, pe lng dreptul de ipotec aferent creditului ipotecar pentru investiii imobiliare, drepturile decurgnd din contractul de asigurare pentru bunul care face obiectul acestei ipoteci. Desigur c din exprimarea normei legale rezult c vor fi cesionate doar drepturile decurgnd din contractul de asigurare a bunului ipotecat, ns nimic nu mpiedic prile s convin i cesiunea drepturilor decurgnd din contractul de asigurare asupra riscului nefinalizrii investiiilor imobiliare ca efect al cesiunii creanelor ipotecare.

    Precizarea este de mare nsemntate juridic deoarece, potrivit dreptului pozitiv, n asigurrile de bunuri persoana ce ncheie o asigurare trebuie s justifice un interes legitim n asigurarea bunului. Tot reglementrile din materia asigurrilor de bunuri prevd c pierderea interesului n asigurare are drept consecin ncetarea contractului de asigurare. Am precizat la momentul potrivit c pierderea relaiei juridice asupra bunului conduce la ncetarea asigurrii. ns acest efect nu se produce datorit excepiei pe care o reglementeaz n mod expres art. 24 alin. (2) din Legea nr. 190/1999 i astfel contractul de asigurare i pstreaz existena indiferent de numrul cesiunilor intervenite pn la producerea cazului asigurat.

    ntruct condiiile cesiunii drepturilor decurgnd din contractul de asigurare sunt reglementate n mod expres de lege, nseamn c cesiunea acestor drepturi va opera indiferent de voina asigurtorului, acesta trebuind doar s fie notificat pentru opozabilitate. Valabilitatea cesiunii drepturilor ce decurg din contractul de asigurare nu este condiionat de consimmntul asigurtorului. Cu alte cuvinte, cesiunea drepturilor din contractul de asigurare opereaz indiferent de voina societii de asigurare. Legea cere ns ndeplinirea condiiilor de publicitate. In acest scop, art. 16 alin. (3) din Legea nr. 190/1999 stipuleaz c opozabilitatea cesiunii fa de teri, cu excepia asigurtorului, se face prin nscrierea acesteia la Arhiva Electronic de Garanii Reale Mobiliare, pe cheltuiala asiguratului. Fa de asigurtor, opozabilitatea cesiunii drepturilor

  • decurgnd din contractul de asigurare, se realizeaz prin notificarea acestuia prin scrisoare cu confirmare de primire sau prin intermediul executorilor bancari ori judectoreti (art. 16 alin. (4) din Legea nr. 190/1999].

    Acordarea despgubirilor La survenirea evenimentului asigurat, despgubirile se vor acorda direct creditorului

    ipotecar i nu mprumutatului, adic asiguratului din contractul de asigurare. Soluia i are fundamentul n mecanismul cesiunii legale a drepturilor decurgnd din contractul de asigurare. Creditorul ipotecar, cesionar al drepturilor de asigurare primete astfel calitatea de beneficiar al asigurrii n care calitate va ncasa indemnizaia de asigurare. Legea nr. 190/1999 prevede n art. 16 alin. (5) c despgubirile ncasate de creditorul ipotecar vor duce la stingerea creanei n urmtoarea ordine: dobnzile scadente i neachitate aferente capitalului mprumutat, suma ratelor de credit rmase de achitat, alte sume datorate de mprumutat creditorului ipotecar la data primirii despgubirii, n baza contractului de credit. Textul de lege face o adevrat imputaie a plii asupra sumelor primite de ctre creditorul ipotecar de la societatea de asigurare.

    Legea nu dispune, dar credem c eventualele sume rmase dup satisfacerea creanelor creditorului ipotecar n ordinea stipulat de norma legal se vor restitui

    asiguratului mprumutat. O alt soluie ar conduce la mbogirea fr just cauz a creditorului ipotecar, cesionar al drepturilor decurgnd din contractul de asigurare.

    1.4. Asigurarea creditelor (creanelor) comerciale obinuite

    Creditul comercial reprezint intervalul de timp acordat de creditor debitorului, pentru plata creanei. i creditul comercial, indiferent de izvorul creanei sau de ntinderea acesteia, poate constitui obiect al polielor de asigurare

    Specific asigurrii creditelor comerciale este cauza acestora, care i are izvorul n diferite raporturi juridice dintre creditorul asigurat i debitorul raporturilor comerciale principale. n concret, riscul asigurat n asigurrile de credite comerciale l reprezint neplata creanelor care se pot nfia sub forma preului din contractul de vnzare-cumprare, a chiriei din contractul de locaiune, a antreprizei din contractul de antrepriz sau a oricror sume de bani rezultate din producerea de bunuri, executarea de lucrri sau prestarea de servicii.

    Creditorul i poate asigura toate creanele prezente i viitoare pe care le are sau care se vor nate mpotriva oricrui debitor prezent sau viitor. Prin urmare, spre deosebire de creditele financiar-bancare care presupun existena creanei n momentul ncheierii contractului de asigurare, asigurarea creditelor comerciale poate avea ca obiect i creane nenscute, adic viitoare.

    Ca regul general, asigurtorul solicit creditorului s-i asigure toate creanele, din mai multe considerente. Prima de asigurare se va calcula n funcie de numrul i ntinderea creanelor. Cu ct creanele sunt mai multe, cu att prima de asigurare este mai mare.

    Un alt motiv este cel rezultat din riscurile asigurate. n sensul c asiguratul poate s fac o selecie i s-i asigure doar creanele pe care le are mpotriva debitorilor ru-platnici, realizndu-se astfel o expunere mare a asigurtorului. Or, prin asigurarea tuturor creanelor se realizeaz o dispersie a riscurilor (de expunere) din partea asigurtorului, prin aceea c creanele (rele) greu recuperabile se compenseaz cu primele aferente creanelor mpotriva debitorilor care prezint garania plii acestora.

    n concluzie, asigurtorul va plti indemnizaia de asigurare numai pentru creanele pe care creditorul nu le-a ncasat de la debitor. i aici asigurarea poate fi necondiionat sau

  • condiionat de anumite cerine (insolvabilitatea sau insolven debitorului, suspendarea activitii, pierderea anumitor piee, greve etc.).

    Asigurarea creditului comercial condiionat este menit s protejeze asigurtorul de orice mainaiuni dolosive ale creditorului. Spre exemplu, dac avem n vedere asigurarea creditului ce poart asupra preului bunurilor livrate n temeiul unui contract de vnzare-cumprare. asigurarea poate fi condiionat de executarea cu promptitudine a obligaiei de predare a bunurilor sau a mrfurilor de ctre vnztor, n cazul nostru de ctre asigurat, i de ndeplinirea cu exactitate a acestei obligaii, n sensul ca vnztorul s fi livrat marfa n cantitatea i calitatea cerut n mod expres de ctre cumprtor. Prin urmare, n asigurarea condiionat a creditului comercial, pentru atragerea rspunderii asigurtorului i, implicit, activarea poliei de asigurare, asiguratul, adic creditorul, va trebui s fac dovada c el nsui i-a ndeplinit obligaiile cu promptitudine i exactitate. Altfel asigurarea este fr cauz.

    Prima de asigurare i indemnizaia de asigurare n asigurarea creditului Indiferent c este vorba de creditul comercial sau de creditele specifice activitii

    financiare, prima de asigurare se stabilete n raport de ntinderea creanei pe care o are de recuperat creditorul asigurat de la debitor. Ca regul, asigurarea acoper, n cazul creditului financiar-bancar, i dobnzile aferente, iar n cazul creditelor comerciale, i accesoriile creanei, respectiv dobnzile sau penalitile de ntrziere.

    Trebuie menionat c, n cazul creditelor comerciale, prima de asigurare se raporteaz la valoarea creanelor pe care le declar asiguratul. n cazul n care suma asigurat sau valoarea creanelor asigurate este depit, pentru a beneficia de asigurarea tuturor creanelor, asiguratul trebuie s plteasc un supliment de prim. n caz contrar, indemnizaia de asigurare se va limita la suma asigurat, sau la creanele declarate n momentul perfectrii poliei de asigurare. Prima de asigurare poate fi pltit integral sau n rate, dup distinciile fcute n contractul de asigurare i poate fi achitat intermediarilor cu care s-a ncheiat asigurarea. De regul, asigurtorii solicit asigurailor s prezinte, periodic, situaia creanelor i a debitorilor acestora.

    O ultim meniune ce trebuie fcut n legtur cu prima de asigurare, este aceea c, n cazul asigurrii creditului, prima se stabilete n raport de valoarea nominal a creanelor sau a creditului, dup caz.

    Indemnizaia de asigurare ntruct prima de asigurare se fixeaz la valoarea nominal a creanelor, tot astfel i

    indemnizaia de asigurare se va plti n funcie de valoarea nominal a creanelor nencasate. Aceasta nseamn c despgubirea va acoperi doar valoarea nominal a creanei i, dup

    caz, accesoriile acesteia (dobnzi, penaliti), ns, ea nu va cuprinde i devalorizarea creanei prin deprecierea monedei n care se pltete . Altfel spus, riscul devalorizrii creanei ca efect al erodrii monedei n care se pltete nu se acoper n asigurarea creditului.

    De asemenea, asigurarea creditului nu acoper i beneficiul nerealizat al asiguratului. Pentru ca asiguratul s fie indemnizat i pentru pierderea de profit, ori beneficiul nerealizat, este necesar ncheierea unei asigurri de pierderi financiare, cuprins n clasa a aisprezecea de asigurri. Se nelege c cele dou tipuri de asigurare, respectiv asigurarea creditului i asigurarea riscurilor pentru pierderi financiare pot coexista pentru acelai asigurat, deoarece au obiect i finalitate diferite.

    Ambele asigurri de credit, comercial i financiar bancar, dau dreptul asigurtorului, dup ce a pltit indemnizaia de asigurare, s exercite aciunea n regres mpotriva celui vinovat de producerea cazului asigurat, adic a debitorului din raporturile principale. Subrogaia asigurtorului se exercit fie mpotriva garaniilor creditului, cum este cazul creditelor garantate,

  • fie mpotriva ntregului patrimoniu al debitorului. Obiectul aciunii n regres l constituie indemnizaia efectiv pltit de asigurtor, cheltuielile de judecat la care a fost obligat, precum i cheltuielile ocazionate de exercitarea regresului.

    Reguli speciale aplicabile asigurrilor de credite i garanii Datorit importanei i complexitii asigurrilor de credite i asigurrilor de garanii,

    legiuitorul a reglementat cteva reguli cu caracter de principii, care guverneaz cele dou clase de asigurri.

    Astfel, potrivit dispoziiilor art. 2221 alin. (2) Noul Cod Civil, dac s-a convenit ca printr-un contract de asigurare direct de credite i garanii s se acopere riscul ca un debitor al asiguratului s nu plteasc un credit care i s-a acordat, asigurtorul nu poate condiiona plata indemnizaiei de asigurare de declanarea de ctre asigurat mpotriva acelui debitor a procedurilor de reparare a prejudiciului, inclusiv prin executare silit.

    1.5. Asigurarea de garanii directe i indirecte

    Precizam n rndurile de mai sus c, dup obiectul garaniilor, acestea se mpart n garanii reale i n garanii personale. Dintre acestea, cele mai frecvente n activitatea comercial sunt cauiunea, ipoteca imobiliar, ipoteca mobiliar i gajul.

    n lipsa unor prevederi exprese n reglementrile dreptului comun i n cele din domeniul asigurrilor, garaniile sunt directe atunci cnd creditorul beneficiaz n mod nemijlocit de acestea, i sunt indirecte cnd ele depind de alte persoane sau situaii. De exemplu, cazul rspunderii solidare.

    Trebuie fcut precizarea c noiunea de garanie are cel puin dou sensuri: unul desemneaz nsui bunul sau patrimoniul cu care se garanteaz, iar ntr-o alt accepiune, garania reprezint obligaia asumat de o persoan, prin care aceasta va executa o anumit prestaie n cazul n care debitorul nu-i execut el nsui obligaia garantat.

    n dreptul pozitiv bancar, pentru anumite credite legiuitorul impune mprumutatului s ncheie un contract de asigurare asupra bunurilor cu care s-a garantat creditul acordat. Este cazul creditelor ipotecare pentru investiii imobiliare n care creditatul are obligaia asigurrii bunurilor ipotecate.

    n dreptul asigurrilor, asigurarea de garanii desemneaz asigurarea obligaiei asumat de ctre garant. Aadar, obiectul asigurrii, n aceast clas de asigurri, l reprezint, nu bunurile sau patrimoniul cu care s-a garantat, ci obligaia asumat, angajamentul luat de ctre girant n favoarea unui creditor. Aa fiind, asigurarea de

    garanii poart asupra unor obligaii cu caracter accesoriu, pentru c garania este ea nsi un accesoriu al principalului, adic a obligaiei pe care o garanteaz.

    Consecina esenial ce decurge din caracterul de accesorialitate al asigurrii de garanii rezid n aceea c, ntruct garania urmeaz soarta obligaiei principale, tot astfel, i asigurarea va avea acelai regim juridic.

    Prima de asigurare, n asigurarea de garanii va fi determinat n raport de ntinderea obligaiei de garanie i nu de valoarea bunurilor cu care se garanteaz.

    Tot ca efect al accesorialitii garaniilor, rspunderea asigurtorului i, implicit, indemnizaia de asigurare, vor varia n raport de obligaia principal i de felul rspunderii giranilor. n concret, rspunderea asigurtorului va fi atras numai dac se va solicita i rspunderea girantului.

  • Plata indemnizaiei de asigurare depinde, precizam mai sus, de felul rspunderii girantului. Astfel, dac prin contractul de garanie girantul renun la beneficiul de diviziune i de discuiune, indemnizaia de asigurare va trebui pltit imediat ce a fost stabilit sau solicitat rspunderea girantului. Din contr, dac girantul beneficiaz de discuiune i de diviziunea rspunderii, se nelege c asigurtorul va rspunde dup aceste distincii.

    n toate cazurile ns, indemnizaia de asigurare nu poate depi ntinderea obligaiei de garanie a girantului. Se apreciaz, totui, c singurele sume ce pot fi aprobate, sunt cele reprezentnd cheltuielile de judecat sau cheltuielile reclamate de executarea garaniei.

    Precizm c asigurat n asigurrile de garanii poate fi att creditorul cnd asigur garaniile aferente creanei, sau acesta poate fi beneficiar al asigurrii, cnd creditorul solicit debitorului s-i aduc o poli de asigurare pentru garaniile instituite, ct i debitorul-garant, cnd el nsui ncheie o poli de asigurare pentru eventualitatea n care va fi chemat s rspund n temeiul garaniilor asumate.

    La fel ca n asigurarea creditului, i n asigurarea de garanii, dup plata despgubirii, asigurtorul se subrog n drepturile girantului, urmrindu-l pentru recuperarea creanei pe debitorul principal.

    Asigurarea de garanii poate coexista cu asigurarea bunurilor garantate, dar cu obiect i efecte distincte. n asigurarea de garanii, pentru c obiectul asigurrii l reprezint obligaia de garanie, rspunderea asigurtorului opereaz numai n cazul n care girantul este urmrit de creditor, n timp ce asigurarea bunurilor cu care se garanteaz, fiind o asigurare de bunuri, rspunderea asigurtorului i, respectiv, indemnizaia de asigurare, opereaz numai n cazul n care se produce riscul asigurat ce a cauzat pieirea total sau parial a bunului asupra cruia poart garania7.

    1.6. Asigurarea de pierderi financiare

    Dup cum am menionat n rndurile de mai sus, asigurarea de pierderi financiare formeaz coninutul clasei a aisprezecea de asigurri i acoper o serie de riscuri ce pot genera pierderi financiare. Din cauza faptului c riscurile pe care le acoper asigurarea de pierderi financiare sunt suficient de detaliate n Legea nr. 32/2000, nu vom insista asupra lor, ci ne vom rezuma la a nfia aspectele specifice acestei forme de asigurare.

    Potrivit noului cod civil (art. 2222), dac nu s-a convenit altfel prin contractul de asigurare, indemnizaia pentru asigurarea mpotriva riscului de pierderi financiare trebuie s acopere paguba efectiv i beneficiul nerealizat, incluzndu-se i cheltuielile generale, precum i cele decurgnd direct sau indirect din producerea riscului asigurat.

    Rezult din cele de mai sus c, spre deosebire de asigurarea de credite i asigurarea de garanii, care sunt asigurri la valoarea nominal a creanelor, n cazul asigurrii de pierderi financiare, indiferent de valoarea nominal a creanelor pierdute, indemnizaia de asigurare va acoperi i profiturile sau beneficiile nerealizate, inclusiv cheltuielile fcute pentru evitarea sau limitarea riscurilor.

    7 Cristina Ciuma, Simona Drago - Asigurri Generale i de Via aplicaii practice, Editura Todesco, Cluj-Napoca, 2010

  • CONTRACTUL DE ASIGURARE: CONCEPT, TRSTURI, FUNCII I ELEMENTE

    Asigurarea are o form juridic ce i-o confer, pe de o parte contractul de asigurare (legea

    prilor), iar pe de alt parte legea propriu-zis. Prin contractul de asigurare asiguratul se oblig s plteasc o prim asigurtorului, iar acesta se oblig ca la producerea unui anume risc, s plteasc asiguratului sau beneficiarului despgubirea sau suma asigurat, n condiiile i la termenele convenite.

    1. Trsturile contractului de asigurare

    1. Contractul de asigurare este un contract consensual n sensul c se ncheie prin simplul

    acord de voin al prilor fr a fi nevoie de o form special de manifestare a voinei lor. Forma scris este cerut de lege pentru a proteja interesele asigurailor i pe cele ale terilor. 2. Contractul de asigurare este un contract sinalagmatic, adic prile i asum obligaii reciproce i independente. n caz contrar contractul este lovit de nulitate sau este valabil pentru o sum mai mic.

    Drepturile i obligaiile asiguratului pn la producerea evenimentului asigurat se refer la urmtoarele: - dreptul de a modifica contractul; - dreptul de a ncheia asigurri suplimentare; - dreptul de rscumprare; - obligaia asiguratului privind plata primei de asigurare; - obligaia de a informa asiguratorul n privina modificrii circumstanelor care agraveaz riscul; - obligaia de ntreinere a bunului asigurat n bune condiii conform dispoziiilor legale n vigoare. Drepturile i obligaiile asiguratului dup producerea evenimentului asigurat se refer la urmtoarele: - de a ncasa indemnizaia de asigurare; - combaterea efectiva a calamitilor pentru limitarea pagubei i salvarea bunurilor asigurate; - pstrarea i paza bunurilor ramase pentru prevenirea degradrilor ulterioare; - avizarea asiguratorului, n termenele prevzute n condiiile de asigurare, cu privire la producerea evenimentului asigurat; - participarea la constatarea cazului asigurat produs i a pagubei rezultate; - furnizarea de date i acte referitoare la evenimentul asigurat. Drepturile i obligaiile asiguratorului pn la producerea evenimentului asigurat se refer la urmtoarele: - dreptul de a verifica existena bunului asigurat i a modului n care acesta este ntreinut; - dreptul de a aplica sanciuni legale cnd asiguratul a nclcat obligaiile privind ntreinerea, folosirea i paza bunurilor asigurate; - obligaia de a elibera, la cerere, duplicatul documentului de asigurare, dac asiguratul l-a pierdut pe cel original. Drepturile i obligaiile asiguratorului dup producerea evenimentului asigurat se refer la urmtoarele: - achitarea indemnizaiei ctre asigurat; - constatarea procedurii evenimentului asigurat i evaluarea pagubelor; - stabilirea cauzele daunelor i mprejurrile n care acestea s-au produs pentru determinarea obligaiei sale de plat i a mrimii indemnizaiei. Pentru aceasta este necesar s se verifice:

    o dac asigurarea era n vigoare la data producerii riscului; o dac primele de asigurare au fost pltite i perioada de timp pentru care au fost achitate; o dac bunurile n cauza sunt cuprinse n asigurare;

  • o dac evenimentul productor de daune este datorat unui risc mpotriva cruia s-ancheiat asigurarea. 3. Este un contract aleatoriu, n sensul c prile nu cunosc de la nceput existena sau

    ntinderea avantajelor patrimoniale ce vor rezulta pentru ele din contract, depinznd de un eveniment viitor i incert denumit alea (de exemplu n cazul unei asigurri mpotriva inundaiilor, plata despgubirii de ctre asigurtor va avea loc numai n cazul producerii inundaiilor. Dac despgubirea datorat depete ca mrime primele achitate pn n acel moment de asigurat, avantajul va fi de partea acestuia. ns, n cazul n care, pe parcursul contractului, nu se produce nici o inundaie, avantajul va fi de partea asigurtorului, care a ncasat de la asigurat prima de asigurareconvenit, fr s-i datoreze vreo indemnizaie).

    4. Este un contract cu titlu oneros, adic fiecare parte urmrete obinerea unui ctig, a uneicontraprestaii n schimbul obligaiilor pe care i le asum (asiguratul transfer riscul i beneficiaz de protecia asigurtorului, iar acesta din urm preia riscul n schimbul unei sume de bani prima de asigurare sau cotizaie).

    5. Contractul de asigurare este cu executare succesiv deoarece nu are loc dintr-o singurprestaie, ci se ealoneaz n timp.

    6. Este un contract de adeziune n sensul c, dei este imprimat i redactat de ctreasigurtor, la el a aderat asiguratul.

    7. este un contract de bun credin adic presupune ca executarea acestuia s se fac cubun credin de ctre pri.

    8. Contractul de asigurare este unic pe ntreaga s durat; unicitatea se menine i n cazulunei modaliti de plat a primei n pri periodic achitate. n cadrul unei perioade de asigurare determinat, contractul de asigurare poate fi modificat la cererea asiguratului pentru includerea unui risc suplimentar, caz n care I se coteaz i se aplic o prim suplimentar fa de prima de baz.

    nscrisul constatator al asigurrii poart denumiri diferite: poli de asigurare, contract de asigurare, contractare. Acest document poate fi, dup caz:

    nominal; la ordin; la purttor.Contractul de asigurare i definete specificul n funcie: de ramura de asigurare, de

    riscurile asigurate i de caracterul asigurrii. De regul, contractul de asigurare cu durat determinat nceteaz prin ajungerea la termen,

    adic odat cu expirarea perioadei pentru care a fost ncheiat. Un alt mod de ncetare a contractului l constituie producerea evenimentului asigurat. Dup

    plata sumei asigurate, obligaiile asiguratorului fa de asigurat se sting, ceea ce echivaleaz cu ncetarea automat a contractului. Aceasta situaie se ntlnete la asigurarea de via i de accidente a persoanelor, cnd survine cazul asigurat. Pentru asigurarea de bunuri contractul nceteaz numai dac prin realizarea riscului bunul asigurat a fost distrus n totalitate. Dac distrugerea a fost parial contractul poate continua s-i produc efectele, n principiu pentru o sum asigurat redus. n cazul asigurrii de rspundere civil dac suma asigurat nu se epuizeaz prin achitarea despgubirii terului prejudiciat prin fapta asiguratului, asiguratorul va rspunde n continuare pn la concurena sumei contractate.

    Constituie alte moduri de ncetare a contractului de asigurare: denunarea este o modalitate de ncetare a contractului care const n exercitarea acestuia

    n mod unilateral, din cauze autorizate de lege; rezilierea nseamn desfacerea acestuia pentru viitor, datorit neexecutrii obligaiei uneia

    dintre pri din cauze care-i sunt imputabile. nulitatea contractului - poate rezulta din declaraiile neexacte sau necomplete fcute de

    asigurat cu prilejul contractrii asigurrii, ca urmare a ncetrii prevederilor cuprinse ncondiiile de asigurare, sau din lipsa de interes la bunurile asigurate, n momentulcontractrii asigurrii.Legea constituie, alturi de contract, o alt form juridic de realizare a asigurrii.

  • Asigurarea facultativ (ex contractu) are la baz principiul facultativitii, adic se ncheie din dorina persoanelor fizice i juridice interesate, mpotriva unor eventuale riscuri, pentru a obine o despgubire sau o fructificare a sumei asigurate.

    Asigurarea obligatorie (ex lege) are la baz principiul obligativitii i se ncheie de ctre toate persoanele fizice i juridice, deintoare de bunuri care fac obiectul unei asemenea asigurri. Fondul din care se acord despgubire se constituie la fel ca i n cazul asigurrii facultative, adic din contribuiile asigurailor. Se aseamn i cu asigurrile sociale n sensul c are caracter obligatoriu, dar se deosebete prin faptul c se bazeaz pe primele de la asigurai i nu pe resursele provenind de la asigurai i/sau nonasigurai. Este mai puin costisitoare dect asigurarea obligatorie.

    Trsturile caracteristice ale asigurrii ncheiate cu o instituie de specialitate: - fondul de asigurare mbrac forma bneasc, adic indemnizaia de asigurare este achitat n numerar asiguratului sau unui ter, la producerea riscului asigurat; - fondul de asigurare se constituie n mod descentralizat, din primele de asigurare ncasate de la asigurai; - fondul de asigurare se constituie n vederea acoperirii unor pagube provocate de evenimente viitoare i nesigure; - asigurarea presupune existena unei comuniti de risc, n sensul c persoanele ameninate de aceleai pericole acioneaz pentru aprarea intereselor comune; - se aplic principiul mutualitii, adic toi membrii particip la formarea fondului de asigurare, dar acesta se repartizeaz numai acelor care au suferit pagube de pe urma producerii riscului asigura; - fondul de asigurare se utilizeaz n mod centralizat pentru acordarea despgubirilor sau sumelor asigurate la asigurrile de persoane; luarea unor msuri privind prevenirea pagubelor; constituirea unor rezerve ale societii de asigurare sau organizaiei mutuale de asigurare; - formarea i utilizarea fondului de asigurare d natere la anumite relaii economice ntre participanii la asigurare:

    fluxurile bneti sub forma primelor de asigurare care pornesc de la persoanele fizice ijuridice asigurate ctre societile sau asociaiile mutuale de asigurri;

    fluxuri bneti sub forma despgubirilor care pornesc de la fondul de asigurare constituit ladispoziia societilor de asigurare ctre persoanele fizice sau juridice, afectate de producerea evenimentului asigurat.

    Contractele de asigurare se desfoar pa baza unor principii: a) Principiul despgubirii este cel mai important pentru pri, conform cruia contractele de

    asigurare nu ofer despgubiri peste valoarea pierderilor suferite de un asigurat. Despgubirea poate fi ns mai mic dect valoarea pagubei fiind diminuat datorit deducerii franizei, datorit limitelor de asigurare sau datorit altor limitri privind despgubirea. Un obiectiv absolut urmrit prin aplicarea acestui principiu este reducerea riscului subiectiv prin eliminarea interesului pentru profit. Riscul subiectiv apare atunci cnd o persoan provoac intenionat evenimentul pentru care a fost ncheiat contractul sau exagereaz n privina pagubelor suferite

    b) Principiul interesului asigurabil: interesul asigurabil este definit drept expunerea uneipersoane fizice sau juridice la un prejudiciu financiar. Principiul n cauz stipuleaz c despgubirile vor fi cuvenite doar acelor persoane care s-au asigurat mpotriva unui risc, care poate provoca o pierdere financiar;

    c) Principiul subrogaiei acioneaz n acele situaii n care asigurtorul ofer despgubireunor tere persoane crora asiguratul le-a adus prejudicii (ex. asigurarea de rspundere civil). ncheierea i derularea asigurrilor de ctre asigurator impune parcurgerea mai multor faze sau etape care conduc, n ultim instan la ntocmirea contractului (poliei) de asigurare: - ntocmirea declaraiei (cererii) de asigurare const n rspunsurile asiguratului, n scris, la ntrebrile formulate de asigurator i prin care se manifest voina de a ncheia contractul. - evaluarea nivelului de risc prezint pentru asigurtor o importan deosebit, deoarece, n funcie de acest element esenial al contractului, se apreciaz dac se poate accepta riscul i dimensiunile primei de asigurare aferente.

  • - momentul ntocmirii contractului de regul, contractul de asigurare se consider ncheiat la plata primelor de asigurare i emiterea poliei de asigurare i este valabil exclusiv pentru bunurile i riscurile specifice n poli. - coninutul contractului (poliei) de asigurare - n principiu, contractul de asigurare cuprinde dou pri: clauzele imprimate (sub forma unor extrase din condiiile generale care reglementeaz raporturile dintre asigurat i asigurtor, menite s atrag atenia asiguratului asupra drepturilor i obligaiilor sale) i prile neimprimate ale documentaiei (care se refer, n principal, la indicarea prilor contractante, denumirea riscurilor, suma asigurat i durata contractului cu indicarea datei intrrii n vigoare). - durata contractului reprezint perioada de timp la care se refer drepturile i obligaiile prilor. - proba contractului consimmntul valabil al prilor se cere a fi exprimat n scris. El nu poate fi dovedit cu martori, chiar dac exist un nceput de dovad scris. - interpretarea contractului principiul care se aplic n materie de asigurri este cel al interpretrii stricte a condiiilor contractului. nelesul termenilor din polia de asigurare, ca i cel al expresiilor curente, se vor interpreta n sensul lor de baz, folosit de persoane obinuite.

    2. Elementele contractului de asigurare

    I. Prile implicate 1. Asiguratul este persoana fizic sau juridic, care pe baza legii sau a unor clauze

    contractuale, i asigur bunurile mpotriva unor calamiti naturale sau accidente ori pe ea nsi mpotriva unor evenimente ce pot interveni n viaa s sau pentru prejudiciul pe care l poate aduce unor tere persoane, pltind n schimb asigurtorului o prim de asigurare. Asiguratul poate fi i alt persoan dect aceea care a contractat asigurarea ( n cazul n care tutorele ncheie asigurarea pentru minori sau o firm i asigur muncitorii pe timpul transportului de la sediu la punctul de lucru; n aceste cazuri asiguratul este minorul sau muncitorul).

    Asiguratul are obligaia de a preveni pierderile, de a lua cele mai eficiente msuri pentru pstrarea n bune condiii a bunului asigurat, s ntreprind msuri pentru combaterea, limitarea pagubelor i salvarea bunurilor. Dac asiguratul nu respect aceste obligaii i ca urmare a nerespectrii lor, se produc pagube, actele normative n materie prevd fie reducerea despgubirii acordate, fie neacordarea despgubirilor.

    n cazul n care se produce evenimentul asigurat, asiguratul are obligaia s ntiineze imediat societatea de asigurri (asigurtorul), s respecte instruciunile date de acesta, s participe la constatarea cazului asigurat, respectiv la stabilirea daunei, s furnizeze date adevrate cu privire la evenimentul asigurat, s participe la conservarea i salvarea bunurilor asigurate.

    2. Asigurtorul este persoana juridic (societatea de asigurri sau organizaia mutual deasigurri), care n schimbul primei de asigurare ncasate de la asigurat, preia riscurile asigurate, pltind despgubiri n cazul producerii evenimentului (pagube produse bunurilor asigurate de calamiti naturale sau accidente, pagube produse persoanelor asigurate de evenimente din viaa lor, sau pagube produse de persoanele respective unor tere persoane).

    Asigurtorul poate fi reprezentat, n Romnia, de societi pe aciuni, societi mutuale, filiale ale unor asigurtori strini, constituite ca persoane juridice romne, precum i de sucursale ale societilor de asigurri, persoane juridice strine, autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurrilor.

    Fiecare asigurtor trebuie s menin cumulativ a. capitalul social vrsat sau, n cazul unei societi mutuale, fondul de rezerv liber vrsat;b. marja de solvabilitate.Asigurtorii pot investi, parial sau n totalitate, capitalul social, rezervele de capital i

    rezervele tehnice pe piaa de capital, monetar sau imobiliar. Asigurtorul este obligat s-i conduc activitatea cu respectarea normelor prudeniale

    specifice asigurrilor i s se preocupe de: organizarea i desfurarea activitii cu pruden i

  • profesionalism, n concordan cu natura i mrimea activitii prestate; ncadrarea unui numr suficient de persoane care ndeplinesc condiiile de pregtire i de competen profesional. Asigurtorul care exercit asigurri de via este obligat: s in conturi distincte pentru asigurrile de via; s nregistreze toate veniturile i cheltuielile aferente asigurrilor de via n conturi separate, care s constituie i s aparin unui fond de asigurare distinct (fondul asigurrilor de via); s asigure conducerea contabilitii fondului asigurrilor de via, pentru identificarea operativ a activelor i a obligaiilor acestuia. Asigurtorii care practic asigurri facultative i elaboreaz: condiiile de asigurare, cu respectarea prevederilor legale referitoare la contractul de asigurare; clauzele de asigurare, care pot modifica condiiile de asigurare, n funcie de opiunea proprie sau de cea a asiguratului; criteriile proprii de stabilire a primelor de asigurare; reglementri proprii i instruciuni de constatare i de lichidare a daunelor, n concordan cu prevederile cuprinse n condiiile i clauzele de asigurare; reglementri interne privind constituirea i meninerea rezervelor tehnice, n funcie de sistemul propriu de eviden operativ, cu respectarea normelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurrilor. Asigurtorul are obligaia s conduc evidena contabil i operativ, care s permit ntocmirea rapoartelor cerute de Comisia de Supraveghere a Asigurrilor i analiza rezultatelor tehnice pe clase de asigurri, pentru a determina rentabilitatea; s supravegheze activitatea unitilor din subordine i a agenilor si, astfel nct s nu fie periclitat activitatea de asigurri; s-i organizeze controlul financiar intern etc. De asemenea, asigurtorul are obligaia s ramburseze cheltuielile efectuate de asigurat pentru diminuarea sau limitarea pagubei produse ca urmare a survenirii unui eveniment asigurat. Se compenseaz numai cheltuielile necesare, care trebuie fcute raional i util de ctre asigurat, precum i cheltuielile efectuate de asigurat pentru constatarea i evaluarea pagubei.

    3. Beneficiarul asigurrii este persoana ndreptit s ncaseze despgubirea sau sumaasigurat la producerea riscului asigurat fr s aib calitatea de parte la contractul de asigurare. Asiguratul desemneaz pe beneficiarul asigurrii fie n momentul ncheierii asigurrii sau pe parcursul derulrii acesteia, printr-o declaraie ntocmit n acest scop i depus la asigurtor sau prin testament. n cazul n care sunt mai muli beneficiari, acetia particip la suma asigurat n mod egal, dac asiguratul nu a dispus altfel1. de regul beneficiarul asigurrii este nsui asiguratul.

    4. Contractantul asigurrii este persoana fizic sau juridic care semneaz polia de asiguraren nume propriu i se oblig s plteasc primele de asigurare, fr a obine obligatoriu calitatea de asigurat (n cazul asigurrii cltorilor pe timpul cltoriei contractantul este firma de transport, iar asiguratul este potenialul cltor). De cele mai multe ori contractantul asigurrii coincide cu asiguratul.

    5. Terul pgubit poate fi o persoan fizic sau juridic implicat ntr-un accident creia i s-au produs pagube materiale sau i-a fost afectat sntatea, integritatea corporal (invaliditatea) sau chiar viaa (decesul). Terul pgubit nu se cunoate dect n momentul producerii riscului i cnd se stabilete despgubirea.

    6. Brokerul de asigurare poate fi o persoan juridic autorizat de Comisia de Supravegherea Asigurrilor s intermedieze asigurri ntre o societate de asigurri i asigurai. Brokerul de asigurri lucreaz contra unui comision care se calculeaz asupra primelor de asigurare totale ncasate n baza contractelor de asigurare ncheiate i se pltete de societatea de asigurri.

    Importana pe care o acordm faptului c producerea unui risc care a fost ignorat atrage dup sine pierderi financiare, reprezint esena nelegerii activitii desfurate de profesionitii n asigurri.

    Consecinele pe care le manifest expunerea la risc nseamn mult mai mult dect valoarea unui transfer al riscului ctre o societate de asigurri.

    Practic numai o analiz specializat poate arata dimensiunea costurilor financiare iniiale ce nlocuiesc pierderile posibile n cazul producerii unui risc asigurat.

    Relaia pe care o are un broker de asigurri cu un client al su este o relaie de parteneriat, brokerul reprezentnd interesele asiguratului n faa societilor de asigurri.

    1 Bistriceanu Gh., Bercea Fl., Macovei Em., Lexicon de protecie social, asigurri i reasigurri, Editura Karat, Bucureti, 1997.

  • Forma de organizare a unui broker de asigurri este ca persoan juridic specializat n transferul riscului prin activitatea de asigurare.

    Brokerul de asigurare asist clientul n relaia cu societatea de asigurri pentru cumprarea unei polie de asigurare sau pentru conceperea unui program special adaptat analizei de management al riscului.

    Pentru un program de asigurare deja existent al unui asigurator, brokerul poate verifica sau chiar negocia condiiile contractuale i prima de asigurare pe care o pltete clientul sau.

    Un alt serviciu important pe care l poate face un broker este consultana sau chiar asistena n cazul dosarelor de daun pentru clienii si.

    Veniturile unui broker sunt de obicei din comisionul primit de la societatea de asigurri pentru asigurrile pe care acesta le cumpr n numele clienilor si. Pentru serviciile pe care le face un broker acesta este pltit de ctre societatea de asigurri sau de reasigurri prin aplicarea unei cote procentuale asupra primei de asigurare sau de reasigurare pe care o pltete clientul.

    n lume exist foarte muli brokeri care lucreaz la nivel internaional pentru a fi mai aproape de interesele clienilor i pentru a cunoate permanent situaia pieelor de asigurri i reasigurri n special n marile centre financiare ale lumii.

    Stabilirea unei strategii pentru gsirea unei soluii optime la o situaie concret pornete de la identificarea riscurilor, evaluarea acestora, continund cu elaborarea unui program de acoperire a riscului iar n final gestionarea i controlul acestora pe ntreaga durat a proteciei.

    Brokerii de asigurare prin serviciile de consultan oferite au un rol foarte important n reducerea cheltuielilor privind acoperirea riscului i monitorizarea unui program de asigurare, fiind astfel considerai experi n asigurri.

    II. Obiectul asigurrii este redat de bunurile sau persoanele expuse unor anumite riscuri, nfuncie de care asigurrile se mpart n asigurri de bunuri, persoane sau rspundere civil.

    1. Bunurile sunt valorile materiale de orice fel care sunt expuse unor avarieri produse decalamiti naturale sau accidente.

    2. Persoanele pot constitui obiect al asigurrii datorit faptului c societatea de asigurri(asigurtorul) garanteaz persoanei fizice (asiguratul) sau unei tere persoane (beneficiarulasigurrii) plata sumei asigurate la producerea riscului asigurat.

    3. Rspunderea civil poate constitui obiect al asigurrii prin faptul c societatea de asigurrise oblig s plteasc sub form de despgubire toate obligaiile asiguratului fa de o terpersoan fizic sau juridic, creia asiguratul I-a pricinuit un prejudiciu.III. Riscul asigurat reprezint elementul esenial i caracteristic al contractului de asigurare,

    fr care o asigurare nu poate exista. Se definete prin evenimentul (sau grupul de evenimente) viitor i nesigur, dar posibil, care odat produs, datorit pagubelor pe care le produce l oblig pe asigurtor s plteasc asiguratului (sau beneficiarului asigurrii) despgubirea sau suma asigurat.. ns riscul exprim i probabilitatea producerii fenomenului (evenimentului) mpotriva cruia se ncheie asigurarea sau mrimea rspunderii asumate de asigurtor la ncheierea unei asigurri.

    Evenimentul asigurat, care a fost deja produs, se numete caz asigurat sau sinistru.. Nu toate evenimentele sunt ncadrate n categoria riscurilor asigurabile, ci numai acelea care

    ndeplinesc cumulativ urmtoarele condiii: - producerea fenomenului s fie posibil (nu inevitabil), n mod contrar nefiind nevoie de

    asigurare; ca urmare fenomenele care duc n mod inevitabil la daune sau a cror probabilitate de producere este foarte mare, nu pot fi acoperite prin vnzare;

    - survenirea evenimentului s fie real, adic s prezinte un anumit grad de periculozitate pentru persoana asigurat;

    - producerea fenomenului s se produc cu o anumit regularitate i pe un teritoriu ct mai ntins, pentru a cuprinde ct mai muli asigurai (mutualitatea necesar formrii unui fond de asigurare de dimensiuni corespunztoare);

    - evenimentul trebuie s aib un caracter ntmpltor, att ca moment ct i ca intensitate, prile necunoscnd momentul producerii riscului (excepie riscul de deces, care dei se cunoate

  • c se va produce n mod cert, este un risc asigurabil datorit faptului c nu se cunoate momentul producerii lui de ctre nici una din pri);

    - producerea fenomenului trebuie s aib o anumit frecven, putnd fi supus evidenei statistice i calculrii probabilitii producerii;

    - producerea fenomenului s fie independent de voina asiguratului, beneficiarului asigurrii sau asigurtorului, s fie o urmare a ntmplrii;

    - fenomenul s poat fi determinat i exprimat valoric; - riscul s fie licit, s nu contravin ordinii publice, fiind de natur a favoriza, n detrimentul

    interesului general, daune intenionate. n prezent, prin aceeai asigurare, se acoper mai multe riscuri, unele legate ntre ele, iar

    altele de natur diferit. Avantajele unei asemenea asigurri sunt: cheltuieli de administrare mai reduse dect dac s-ar fi ncheiat cte un contract distinct pentru fiecare risc, acoperirea unor riscuri , care dac erau luate n mod individual nu erau asigurabile, prime de asigurare mai reduse dect n cazul n care s-ar proceda la asigurarea separat a fiecrui risc.

    Riscul asigurabil este acela care ndeplinete condiiile pentru a fi inclus n oferta unei societi de asigurri, ce se poate asigura i la producerea cruia se pltete o despgubire.

    Exist mai multe categorii de riscuri. Riscuri excluse (neasigurabile) sunt acele evenimente la survenirea crora societatea de

    asigurri nu pltete despgubiri. Aceste riscuri sunt nominalizate obligatoriu n condiiile de asigurare. Iat cteva exemple de riscuri excluse: pagube ca urmare a temperaturii atmosferice asupra motorului; reducerea valorii autovehiculelor cu fiecare reparaie efectuat; daune ca urmare a trepidaiilor; cheltuieli ca urmare a mbuntirilor aduse autovehiculului; efectele cutremurului asupra fundaiilor, frescelor i decoraiunilor interioare; pagube produse cldirilor care n-au fost date nc n folosin; infiltrarea apei de ploaie, zpad prin geamuri neetanate; pagube produse de abur; pagube produse ca urmare a uzurii morale i/sau fizice a autovehiculului; pagube produse cu ocazia probelor de presiune; ruperea fuzetelor, amortizoarelor, a barei de direcie, a crucii cardanice, spargerea pistoanelor, explozia pneurilor etc; riscurile de rzboi, invazie, jocurile de noroc; riscurile valutare .a.

    Riscuri pure sunt acele evenimente, independente de voina omului, care pot aduce consecine negative bunului asigurat sau persoanei asigurate. Riscurile pure survenite provoac numai pierderi i niciodat ctiguri, ca de exemplu: incendii, accidente auto, invaliditi, decese, explozii, naufragii, furtun, furt .a.

    La producerea unui asemenea risc, asiguratul nu va realiza un ctig. Raiunea asigurrii este nu de a obine de ctre asigurat sau pgubit a unui avantaj (ctig), ci de a readuce bunul la parametrii iniiali, cei avui nainte de producerea riscului. Asigurarea are menirea s creeze asiguratului o stare de linite, de siguran n afacerile sale, fr s rite ca bunurile sale agonisite cu trud s se transforme ntr-o ruin sau cenu.

    Riscuri fundamentale sunt acelea care afecteaz societatea uman n general, fie numai o parte, fie anumite grupuri de persoane. Un risc fundamental presupune elementul de catastrof.Riscurile fundamentale se manifest atunci cnd forele naturii se dezlnuie, n cazul calamitilor naturii, convulsiilor sociale, grevelor, demonstraiilor, inflaiei, omajului, conflictelor armate, evenimentelor politice etc.

    Dat fiind extinderea foarte mare a efectelor n spaiu i uneori n timp, se consider c aceste riscuri sunt probleme ale ntregii societi care trebuie rezolvate la nivelul guvernelor sau chiar la nivel internaional. Cnd riscurile fundamentale au dimensiuni de dezastru foarte mare, ele apar ca fiind neasigurabile din punctul de vedere al societilor de asigurri. Exemple de riscuri fundamentale: foametea, omajul, cutremurul, poluarea etc.

    Riscuri particulare sunt evenimente a cror frecven de producere este relativ redus (asigurarea salariailor de ctre patron, catastrofe aviatice, exces de vitez, sustragerea salariilor de ctre casier etc).

    Riscuri speculative (antreprenoriale) sunt acelea care prin producerea lor pot provoca o pierdere sau obine un ctig. Ele sunt atractive. Riscurile speculative cuprind: riscurile comerciale,

  • pariurile la cursele de cai, jocurile de noroc, riscurile valutare, schimbri ale ratelor dobnzilor .a. Aceste riscuri nu sunt asigurabile.

    Riscuri previzibile sunt evenimente provocate de factori ce pot fi prevzui nainte de asumarea obligaiilor contractuale: boala, invaliditatea, btrneea, decesul, variaia cursurilor valutare etc.

    Riscuri imprevizibile sunt evenimente independente de voina prilor contractante care pot s apar n activitatea economico-social, cum sunt: grindina, ploile toreniale, inundaiile, uraganul, alunecrile de teren, cutremurul de pmnt, secet etc. Riscurile imprevizibile sunt i cele care apar n relaiile dintre oameni: greve, revolte, revoluii, colapsuri economice, rzboaie etc. Astfel de riscuri pot interveni indiferent de voina oamenilor i se ivesc n relaiile oameni-natur.

    Riscuri interne sunt evenimente generate de factori din interiorul unitii economice i depind de managementul acesteia: capacitatea profesional, cuantumul resurselor materiale i financiare, aprovizionarea, depozitarea, gestionarea resurselor, calitatea produciei, realizarea la timp i la parametrii proiectai a obiectivelor de investiii etc. Riscuri interne sunt considerate i cele care se produc n limitele granielor rii.

    Riscuri externe sunt evenimente care provin din afara unitii economice i care pot reprezenta: insolvabilitate, faliment, interzicerea transferului valutar, amnarea plii n valut, moratoriul guvernamental etc. De asemenea, sunt considerate riscuri externe i cele care se produc n afara granielor rii.

    Riscuri economice sunt evenimentele cu implicaii economice care se pot produce n industrie, agricultur, transporturi, comer, turism, finane, btvci etc.

    Riscuri sociale sunt evenimente care se manifest cu o intensitate sau alta n economiile tuturor rilor, cum pot fi: mbolnviri, accidente, invaliditate, omaj, scderea nivelului de via, convulsii sociale, greve, demonstraii etc. Aceste riscuri depind de nivelul de dezvoltate economic, de formele de protecie social etc.

    Riscuri politice sunt cele generate de politica guvernelor rilor. Iat cteva exemple1, naionalizri, embargouri, stri beligerante, blocade economice, manevre militare, revoluie, rzboi etc.

    Riscuri generale sunt riscuri asigurabile, ca de exemplu: incendiu, naufragiu, euare, explozie, rsturnarea navei sau a ambarcaiunii, coliziune, deraiere sau rsturnare a mijlocului de transport terestru, prbuire a aeronavei, descrcarea navei ntr-un port de refugiu, cutremur de pmnt, erupie vulcanic, sacrificiul n avaria comun. Aceste riscuri sunt cuprinse, de regul, n condiiile generale de asigurare.

    Riscuri speciale sunt riscuri asigurabile ce se pot produce datorit aciunii oamenilor, ca de exemplu: grev, rscoal, revolt, revoluie, insurecie, stare de rzboi declarat sau nedeclarat, rzboi etc. Riscuri speciale sunt i cele care in de natura mrfii (mucegire, alterare, ruginire, zgriere etc). Aceste riscuri se asigur separat, la solicitarea expres a asigurailor, pentru care se pltete o prim suplimentar aferent fiecrui risc i nu sunt incluse n condiiile generale de asigurare.

    Fiecare societate de asigurri este liber s-i grupeze riscurile dup cum apreciaz c este optim pentru ea i pentru asigurai. Cuprinderea riscurilor n anumite categorii nu este permanent, definitiv.

    IV. Evaluarea este o etap necesar n procesul ncheierii contractului de asigurare deoarecereprezint operaiunea prin care se stabilete valoarea bunurilor n vederea cuprinderii lor n asigurare. Att asiguratul ct i asigurtorul urmresc evaluarea ct mai exact a bunului asigurat. Astfel, supraevaluarea bunurilor poate conduce la scderea interesului pentru ntreinerea i repararea bunului, ducnd chiar la fapte intenionate ale beneficiarilor despgubirii. Subevaluarea bunurilor nu permite, n caz de pagub, nlocuirea pierderii suferite. Valoarea de asigurare poate fi mai mic sau cel mult egal cu valoarea bunului respectiv.

    V. Suma asigurat reprezint nivelul maxim al indemnizaiei de asigurare care poate fi pltit asiguratului n cazul producerii riscului

  • n cazul asigurrii de bunuri, suma asigurat poate fi mai mic sau cel mult egal cu dect valoarea real a bunului asigurat i n nici un caz superioar acesteia, datorit faptului c asigurarea nu permite acordarea unor despgubiri mai mari dect pierderile. La asigurrile de bunuri obligatorii, suma asigurat se stabilete pe baza normelor de asigurare, iar la cele facultative n funcie de propunerea asiguratului.

    n cazul asigurrilor de persoane i de rspundere civil, deoarece nu exist valoare de asigurare, suma asigurat se stabilete n mod diferit, n funcie de tipul asigurrii: obligatorie sau facultativ. La asigurrile obligatorii, suma asigurat este stabilit prin lege (norm de asigurare). La asigurrile facultative de persoane i rspundere civil, suma asigurat se stabilete pe baza propunerii asiguratului i n limita prevederilor din actele normative.

    VI. Norma de asigurare este valoarea cuprins n asigurare, stabilit prin lege, pe unitatea deobiect de asigurare (ha, mp, animal, etc) i se folosete numai la asigurrile prin efectul legii.

    VII. Prima de asigurare reprezint suma de bani pe care asiguratul se oblig s o plteascasigurtorului, pentru ca acesta s-i poat constitui un fond din care s suporte eventualele despgubiri acordate i alte fonduri prevzute de lege.

    Pa = Cp * S unde: Pa = prima de asigura Cp = cota de prim tarifar (prima brut) S = suma asigurat

    Cota de prim tarifar, denumit i prim brut, are n structur cota de baz, denumit i prim net, i adaosul la aceasta. Prima net este utilizat pentru formarea fondului necesar achitrii despgubirilor i sumelor asigurate, iar adaosul servete pentru acoperirea cheltuielilor privind constituirea i administrarea fondului de asigurare, prevenirii pagubelor, constituirii unor fonduri de rezerv i realizrii unui anumit profit.

    VIII. Durata despgubirii reprezint perioada de timp n care rmn valabile raporturile deasigurare ntre asigurtor i asigurat.

    IX. Paguba sau dauna reprezint pierderea, exprimat valoric, intervenit la un bun asiguratca urmare a producerii riscului i este mai mic sau cel mult egal cu valoarea bunului asigurat. Paguba poate fi de dou feluri: pagub parial (pierderea mai mic dect valoarea bunului) sau pagub total (pierderea este egal cu valoarea bunului).

    X. Despgubirea de asigurarea reprezint suma de bani pe care asigurtorul este obligat s o plteasc asiguratului la producerea riscului asigurat. Despgubirea nu poate depi suma asigurat i este mai mic cel mult egal cu paguba, n funcie de principiul aplicat. n cazul asigurrilor de riscuri financiare, societile de asigurri practic doua principii:

    1. Principiul primului risc conform cruia despgubirea este egal cu paguba, cu condiia s nudepeasc suma asigurat (asigurarea cldirilor i a altor construcii).

    2. Principiul rspunderii limitate, conform cruia asiguratul de oblig s suporte o parte dinpagub, dinainte stabilit, absolut sau relativ, numit franiz. Franiza poate fi de doufeluri:

    a) atins sau simpl, caz n care asigurtorul acoper n ntregime paguba, cu condiiaca aceasta s fie mai mare dect nivelul franizei;

    b) deductibil sau absolut, caz n care despgubirea este egal cu diferena dintrepagub i nivelul franizei.

  • I. Asigurarea riscurilor financiare

    Asigurarea riscurilor financiare este o forma de asigurare complex, putnd avea un cmp de manifestare i pe plan intern, dar, n deosebi, se manifest pe plan internaional.

    n sistemul asigurrilor pentru riscurile financiare se disting: a. asigurarea creditelor, respectiv:

    a.1. asigurarea creditelor interne; a.2. asigurarea creditelor de export; a.3. asigurarea ratelor la credite; a.4. asigurarea creditelor pentru investiii;

    b. asigurarea de garanii (de cauiune);c. asigurarea de fidelitate.

    a. n cadrul acestor asigurri, un loc deosebit l ocup asigurarea creditelor care au drept scopprotejarea comercianilor i productorilor mpotriva daunelor financiare generate de insolvabilitatea cumprtorilor.

    Primele ncercri de asigurare a creditelor s-au facut n Frana, n 1850, dar prima societate de asigurri specializat, care a procedat la preluarea riscurilor respective, a fost American Credit Indemnity Company - 1893.

    Asigurarea de credite este specific economiei de pia care presupune existena unui sistem de credite dezvoltat.

    n ara noastr s-a practicat, nainte de 1989, numai asigurarea de credite de export, dar, n procesul de tranziie, asigurarea de credite s-a amplificat.

    a.1. Asigurarea de credite interne Aceasta se impune n condiiile unei piee concurentiale, constituind un instrument care faciliteaz

    protecia vnztorului fa de riscul de insolvabilitate al debitorului, dar i protecia bncii care a acordat creditul.

    Asigurarea de credite se refer la riscurile poteniale n toate etapele procesului de producie i de distribuie.

    Polia emis variaz n funcie de legislaia i de uzanele din fiecare ar, putndu-se utiliza ntr-o tranzacie individual sau ntr-un flux de afaceri continuu.

    O alternativ este polia special, care asigur un numr de tranzacii, cu unul sau mai muli cumprtori, stabilite pe o perioad de 12 luni.

    O alta alternativ este polia general pe cifra de afaceri, pe credit, prin care se asigur toate afacerile realizate pe o perioad de timp (de regul 12 luni). Pentru emiterea unei astfel de polie, societatea de asigurri face investigaii n privina agentului economic cu privire la:

    volumul afacerilor n anul anterior; volumul creditelor anterioare; structura i bonitatea cumprtorilor; volumul creditelor furnizor; volumul tranzaciilor estimate pe perioada de asigurare.Polia de asigurare de credite interne nu acoper integral paguba prin intermediul despgubirilor.

    Asiguratul suport pn la 20 - 25 % din pierdere, practicndu-se sistemul despgubirilor limitate prin franchis.

    Suma asigurat o poate constitui, dup caz: cifra de afaceri a asiguratului n perioada de referin; volumul tranzaciilor cu partenerii nominalizai.n practica rii noastre, asigurarea de credite interne este redus.

    a.2. Asigurarea de credite externe Contractul de export are ca obiect: livrarea de mrfuri, executarea de lucrri sau prestarea de

    servicii, cesiunea de licene i brevete de invenii n favoarea unor cumprtori sau beneficiari strini.

  • ntrucat, cel mai adesea, prile contractante convin, prin contract, asupra unui decalaj ntre momentul livrrii i momentul plii, furnizorul acord cumprtorului extern un credit comercial i, deci, furnizorul i asum att riscul exportatorului pe credit, ct i efectele de trezorerie ale operaiilor de export cu plata la termen.

    Acest fapt implic blocarea resurselor financiare ale furnizorului o perioad de timp, iar deblocarea impune apelul la credite bancare.

    Asigurarea creditelor bancare se coreleaz cu mecanismul formelor pe care le mbrac creditele la export:

    credit - furnizor; credit - cumprtor; credit - ajutoare din resurse publice.Asigurarea creditelor de export acoper o multitudine de riscuri care, privite prin prisma

    momentului n care se pot produce, sunt grupate n: riscuri premergtoare semnrii contractului; riscurile ulterioare semnrii contractului.Concurena tot mai puternic pe plan internaional determin agenii economici s lanseze oferte

    ferme, valabile o anumit perioad de timp. Modificarea condiiilor economice, n perioada de valabilitate a ofertei (pre, dobnd, curs

    valutar), poate genera, pentru exportatori, n cazul ncheierii unor contracte comerciale, o serie de pierderi care nu pot fi recuperate de la importatori.

    n perioada premergtoare semnrii contractului, ofertantul este obligat s depun o cauiune n favoarea cumprtorului, care s-i garanteze acestuia c ofertantul va ncheia contractul, n condiiile prevzute n ofert.

    n faza ulterioar ncheierii contractului, pot interveni o serie de riscuri: specifice intervalului dintre momentul semnrii contractului i livrarea bunurilor; specifice intervalului dintre momentul livrrii bunurilor i ncasrii contravalorii acestora.Contractul de asigurare pentru credite la export intr n vigoare, n cazul aigurrii creanelor

    rezultate din vnzri de bunuri, la data la care s-a efectuat prima livrare de bunuri i drepturile asupra acestora au trecut asupra cumprtorului extern, iar n cazul asigurrii creanelor rezultate din prestri de servicii, la data la care a nceput prestarea.

    Rspunderea asigurtorului nceteaz la data ultimei scadene a creditului acordat, dac acesta a fost complet rambursat, n condiiile nerambursrii creditului ca urmare a producerii unor riscuri excluse de asigurare, o dat cu plata despgubirilor de ctre asigurtor i n cazul denunrii sau rezilierii contractului de asigurare.

    Cele mai uzuale excluderi ale unui astfel de tip de poli se refer la: reclamaii pentru livrri de bunuri sau prestri de srevicii necorespunztoare; penaliti sau orice alte pierderi n legatur cu nerespectarea obligaiilor contractuale; amenzi de orice fel; pierderi din diferene de curs valutar; pierderi rezultate ca urmare a producerii unor riscuri politice; pierderi provocate de rzboi civil, revoluie; pierderi provocate de calamiti naturale.Suma asigurat la un asemenea tip de poli nu poate depi valoarea din factura extern. n

    general, suma asigurat se exprim n valuta n care s-a ncheiat contractul comercial. Franchisa se situeaz, n practic, ntre 10 - 50 %, procent stabilit n funcie de: bonitatea i solvabilitatea cumartorului; ramura economic; ara n care se face exportul; perioada de creditare.Prima de asigurare se stabilete pe baza cotaiei de prim determinat de asigurator n functie de

    criteriile enumerate. n general, prima se achit anticipat i integral, pe ntreaga perioad de valabilitate a contractului.

    La asigurrile incheiate pe perioade mai mari de 1 an, prima poate fi achitat i n rate anuale.

  • Plata despgubirilor se face n baza unor documente care s ateste insolvabilitatea debitorului sau nendeplinirea obligaiilor contractuale din cauze comerciale.

    Situaiile cele mai frecvente se refer la: depirea perioadei de ateptare prin neplata prelungit; iniierea procedurii de faliment.Constatarea i evaluarea daunelor se efectueaz de asigurtor sau de experi desemnai de acesta. Pentru stabilirea despgubirilor, din valoarea daunei se scad: plile efectuate de debitori pn la producerea riscului asigurat; sumele obinute din valorificarea garaniilor; eventualele prime de asigurare datorate de asigurat pn la sfritul perioadei de asigurare; franchisa stabilit prin contractul de asigurare.

    a.4. Asigurarea creditelor de investiii Aceasta servete deintorului ei la asigurarea contului sau de debitor pe termen mediu i lung. Polia cea mai uzual este polia general pe cifra de afaceri (tranzaciile individuale se utilizeaz

    mai rar). Acest tip de asigurare se folosete att la asigurarea exporturilor de bunuri, ct i a celor de capital

    (sub form de mprumuturi sau investiii de capital). Aceast direcie a cunoscut o dezvoltare important n asigurarea tranzaciilor de leasing. n multe

    state, aceast form de garantare cade n sarcina unor organisme guvernamentale.

    b. Asigurarea de garanii (de cauiune)Aceasta este o alt form de asigurare prin care asigurtorul garanteaz c debitorul i va

    ndeplini obligaiile contractuale pe care le are fa de creditor. Cauiunea reprezint un serviciu similar celui oferit de bnci. Cele mai utilizate forme se refer la: garanii pentru licitaii; garanii de restituire a avansului; garanii pentru asigurarea serviciului de ntreinere; garanii pentru vam; garanii pentru ndeplinirea diverselor obligaii fa de organismele oficiale.

    Garaniile pentru licitaii se garanteaz faptul c, n cazul n care ctig licitaia,debitorul va semna contractul i va furniza garania, respectiv cauiunea de bun execuie a contractului.

    Dac debitorul nu va semna contractul sau dac nu va aduce cauiunea, ctigtorul licitaiei va fi urmtorul ofertant, iar asigurtorul va plti diferena dintre valoarea licitat de debitorul asigurat i al doilea ofertant.

    Garaniile de restituire a avansului - n situaia n care creditorul prefinaneaz debitorulprin plata unui avans. Astfel, se garanteaz rambursarea sumei pltite cu anticipaie, printr-o cauiune a crei valoare descrete proporional cu valoarea lucrrilor executate.

    Garania de bun executare a contractului presupune emiterea unei polie de cauiune prin care s fie garantat ndeplinirea, la termen, a contractului.

    Riscul valutar Acesta apare ca urmare a faptului c, n relaiile dintre asigurat i asigurtor, se utilizeaz 2

    monede: moneda naional a exprtatorului i o alt moned n care a fost ncheiat contractul comercial extern.

    Cursul de schimb poate fluctua de la o zi la alta i, astfel, n schimbul valutar pot aprea influene financiare care avantajeaz sau dezavantajeaz pe asigurat.

    Pentru a se proteja de eventualele consecine nefavorabile, asiguratul poate solicita asigurtorului inserarea n contractul de asigurare a unor clauze de schimb valutar, n baza crora societatea de asigurri preia riscul asupra sa.

    Riscul valutar poate fi acoperit prin asigurare numai n condiiile n care perioada asigurabil solicitat este de cel puin 2 ani.

  • Riscurile valutare, decurgnd din tranzaciile pe termen scurt, pot fi protejate de bncile comerciale prin contracte de schimb la termen.

    c. Asigurarea de fidelitateAceasta este o form de asigurare prin care se ofer protecie unei societi mpotriva u