Curs Id Institutii Politice I Muraru 1411

UNIVERSITATEA NICOLAE TITULESCU

FACULTATEA DE DREPT

INSTITUłII POLITICE

1- CURS PENTRU ÎNVĂłĂMÂNTUL LA DISTANłĂ -

2- Coordonatorii activităŃilor: prof. univ. dr. I.

MURARU; lector univ. drd. A. MURARU

An universitar 2009- 2010

Acest material este destinat uzului studenŃilor, forma de învăŃământ la distanŃă.ConŃinutul cursului este proprietatea intelectuală a autorului/autorilor; designul, machetarea i transpunerea în format electronic aparŃin Departamentului de ÎnvăŃământ la DistanŃă al UniversităŃii din Bucure ti.

1

ARGUMENTUM

Acest suport de curs a fost redactat în atenŃia studenŃilor înscri i la forma de învăŃământ la distanŃă i reprezintă o sinteză extrem de succintă a informaŃiilor esenŃiale necesare pentru însu irea cuno tinŃelor de bază la disciplinele Drept constituŃional i InstituŃii politice. El este inspirat i realizat după manualul universitar

„DREPT CONSTITUłIONAL l INSTITUłII POLITICE"ẞ

prof.dr.loan MURARU & prof.dr.Simina TĂNĂSESCU

Studierea acestui manual de bază este călduros recomandată tuturor studenŃilor. De asemenea, celor care doresc să aprofundeze problematica expusă le este recomandată i studierea bibliografiei menŃionate în acest suport de curs, în manualul amintit, precum i în alte manuale de specialitate.

2

CAPITOLUL I - PUTEREA DE STAT

Pentru înŃelegerea fenomenului de putere este necesar să fie examinată relaŃia - putere politică - stat - putere de stat. Unicul deŃinător al puterii politic poporul, care nu o poate exercita direct, iar, pe cale de consecinŃă, instituŃionalizează (creează) statul, în accepŃiunea sa de sumă a autorităŃilor publice (statale). Statul, pentru a- i realiza scopurile, este înzestrat cu putere de stat.

Puterea statală este forma de organizare statală a puterii poporului (sau a puterii politice). Dacă această organizare se realizează prin mai multe grupe (categorii, autorităŃi, puteri) de organe de stat, cu funcŃii (împuterniciri) i trăsături clar definite i caracterizate prin autonomie organizatorică i funcŃională, precum i prin echilibru reciproc i colaborare, suntem în prezenŃa separaŃiei/echilibrului puterilor. Această stare este specifică sistemelor de guvernământ democratice. Dacă ea se caracterizează printr-o exercitare unitară i uniformă, realizată de organe de stat aflate sub controlul unuia singur, de regulă investit cu puteri supreme, ne aflăm în prezenŃa fenomenului de unicitate sau confuzie a puterilor în stat.în procesul de exercitare a puterii de stat se observă o anumită separare a funcŃiilor (competenŃelor) autorităŃilor publice care nu implică o separare în cadrul puterii unice politice. Această separare presupune echilibru i colaborarea dintre "puterile", care realizează funcŃiile separate.

Conform teoriei separaŃiei puterilor în stat, cel care deŃine putere este înclinat să abuzeze de ea, de aceea puterea trebuie să fie îngrădită. îngrădirea trebuie făcută prin divizarea puterii unice (absolute monarhice), în trei puteri (legislativă, executivă i judecătorească), pentru ca "puterea să fie înfrântă de putere".

Teoria a evoluat în timp, astăzi manifestându-se mai ales prin echilibrul si colaborarea dintre autorităŃile statului însărcinate cu realizarea celor trei forme de manifestare a puterii de stat.

REPREZENTARE GRAFICĂ

TrăsăturileCaracterul de putere

puterii de stat

Caracterul de putere de constrângere

Caracterul social

Necesitatea de a exprima i realizavoinŃa guvernanŃilor ca voinŃă general

- obligatorie

Caracterul organizat

Suveranitatea

3

Aplicată la ConstituŃia României, separaŃia puterilor în stat se prezintă astfel:

a) Raporturile Parlament - Executiv - presupun implicarea legislativului în activitatea efului de stat i a guvernului i, invers, implicarea celor două autorităŃi în activitatea adunării reprezentative.

Implicarea legislativului în activitatea executivului:1) în raporturile cu eful statului Parlamentul

1• prime te jurământul Pre edintelui;(82 alin 2) 2• poate prelungi mandatul acestuia, în caz de război sau catastrofă; (83 alin 3) 3• poate hotărî punerea sub acuzare a efului de stat pentru înaltă trădare; (96) 4• ascultă mesajele efului de stat; (65 alin 2 lit a) 5• ratifică tratatele internaŃionale încheiate de eful de stat în numele României i

negociate de Guvern; (91 alin 1) 6• aprobă declararea de către eful de stat a mobilizării parŃiale sau generale a

forŃelor armate; (92 alin 2) 7• încuviinŃează instituirea stării de asediu sau a stării de urgenŃă; (93 alin 1) 8• poate suspenda din funcŃie Pre edintele României în cazul săvâr irii unor fapte

grave prin care acesta a încălcat prevederile ConstituŃiei; (95) 9• stabile te indemnizaŃia i celelalte drepturi ale Pre edintelui României.(l0l)

2) în raporturile sale cu Guvernul Parlamentul 1• acordă votul de încredere asupra programului i a întregii liste a Guvernului; (103

alin 3) 2• retrage încrederea acordată; (113 alin 1); 3• poate cere informaŃii i documente privind activitatea Guvernului (111 alin 1); 4• prin deputaŃi i senatori se pot pune întrebări i adresa interpelări (112) ; 5• apreciază asupra răspunderii politice a Guvernului, poate cere urmărirea penală a

membrilor Guvernului pentru faptele săvâr ite în exerciŃiul funcŃiei lor; stabile te prin lege cazurile de răspundere i pedepsele aplicabile membrilor Guvernului (109) ;

6• abilitează Guvernul pentru a emite ordonanŃe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. (115 alin 1)

Compatibilitatea calităŃii parlamentare cu cea de membru al Guvernului este i ea un aspect al implicării reciproce. (105 alin 1)

Implicarea executivului în activitatea legislativului:

1) Pre edintele României 1• promulgă legile, putând cere, o singură dată reexaminarea legii; (77) 2• poate dizolva Parlamentul în condiŃiile art.89.

2) Guvernul 1• are iniŃiativă legislativă; (74) 2• poate solicita adoptarea, cu procedură de urgenŃă, a proiectelor sau propunerilor

legislative; (76 alin 3) 3• î i poate angaja răspunderea în faŃa Parlamentului asupra unui program,

declaraŃii de politică generală, sau proiect de lege acestea considerându-se aprobate dacă Guvernul nu este demis; (114)

4

poate fi abilitat să emită ordonanŃe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, etc.(115 alin 1)

1) Raporturile dintre legislativ i puterea judecătorească implică, în primul rând, principiul independenŃei judecătorilor i supunerii lor numai legii. Prin urmare, intervenŃia în sfera justiŃiei a celorlalte autorităŃi ale statului contravine principiului separaŃiei puterilor în stat. Aceasta nu exclude însă anumite raporturi constituŃionale:

1• organizarea i funcŃionarea instanŃelor judecătore ti se realizează potrivit legii;(126)

2• ConstituŃia nominalizează numai înalta Curte de CasaŃie si JustiŃie, sistemul judecătoresc fiind stabilit prin lege;(126)

3• contenciosul electoral parlamentar este de competenŃa instanŃelor judecătore ti de drept comun;

4• acolo unde judecarea excepŃiei de neconstituŃionalitate este de competenŃa instanŃelor judecătore ti, justiŃia intervine practic în activitatea legislativă.

ÎNTREBĂRI I EXERCIłII:ẞ

• ExplicaŃi relaŃia popor-putere politică, stat - putere de stat. DefiniŃi aceste categorii.

1• IdentificaŃi i explicaŃi principalele ideii ale teoria separaŃiei puterilor în stat.

2• Cum a evoluat în timp teoria separaŃiei puterii?

3• Principiul separaŃiei puterilor în stat este sau nu înscris în ConstituŃia

României în vigoare?

TESTE GRILĂ:

1 .Trăsăturile generale ale puterii de stat sunt:1. caracterul de putere; putere politică; putere socială; putere de a exprima i

realiza voinŃa guvernanŃilor ca voinŃă de stat; caracterul organizat; suveranitatea puterii de stat;

2. suveranitatea puterii de stat; caracterul de putere; putere socială; putere de a exprima i realiza voinŃa guvernanŃilor ca voinŃă de stat; caracterul organizat; putere de constrângere;

c. putere politică; putere socială; putere de a exprima i realiza voinŃa guvernanŃilor ca voinŃă de stat; caracterul organizat; supremaŃia puterii de stat.

2. Categoria putere apare în diferite exprimări ca: 1. putere de stat, putere politică, putere publică, puteri publice, suveranitate de

stat; 2. putere de stat, putere politică, putere publică, autoritate publică, suveranitate

de stat; 3. putere de stat, putere politică, putere publică, puteri publice, i uneori

suveranitate.

3. Exercitarea puterii politice este încredinŃată:

5

întotdeauna de către stat - înŃeles în accepŃiunea sa juridică restrânsă - poporului; 1. de către popor, statului - înŃeles în accepŃiunea sa juridică restrânsă – cu

excepŃia cazurilor în care poporul o exercită direct, prin referendum; 2. întotdeauna, de către popor, statului (înŃeles în accepŃiunea sa juridică

restrânsă).

4. Potrivit concepŃiei lui Montesquieu între cele trei puteri (puterea legislativă, puterea executivă privitoare la chestiuni care Ńin de dreptul ginŃilor i puterea executivă privitoare la chestiunile care Ńin de dreptul civil) trebuie să existe următoarea relaŃie:

1. să se exercite separat, independent i trebuie să colaboreze între ele; 2. să se exercite separat, independent, dar să nu se autolimiteze, echilibrându-se

i trebuie să colaboreze între ele; 3. să se exercite separat, dar nu independent, să se autolimiteze, echilibrându-se

i trebuie să colaboreze între ele.

5. Ce anume a determinat ca în prezent separaŃia / echilibrul puterilor să nu se mai realizeze între "puteri", ci între majoritate i opoziŃie parlamentară ?

1. instaurarea regimurilor politice totalitare; 2. introducerea votului universal, secret, direct i liber exprimat; 3. apariŃia partidelor politice i a rolului lor în configurarea instituŃiilor

politice i juridice.

6. ConstituŃia României reglementează câteva structuri necesare garantării libertăŃilor publice i bunei funcŃionări a autorităŃilor statale. în acest sens, sunt prevăzute:

1. Parlament, Guvern, înalta Curte de CasaŃie i JustiŃie; 2. Consiliul Superior al Magistraturii, Comisia Juridică a Camerelor

Parlamentare; 3. Avocatul Poporului, Curtea ConstituŃională, Curtea de Conturi.

7. Conform ConstituŃiei actuale a României implicarea executivului în activitatea Parlamentului poate interveni în următoarele situaŃii:

1. promulgarea legilor de către Pre edinte care poate cere o singură dată reexaminarea legii; iniŃiativa legislativă; poate fi abilitat să emită ordonanŃe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, etc;

2. controlează activitatea Parlamentului; cu prilejul promulgării legilor; iniŃiativa de revizuire a constituŃiei;

3. aprobarea legilor de către Pre edinte care poate cere o singură dată reexaminarea legii; iniŃiativa legislativă; poate fi abilitat să emită ordonanŃe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, etc.

BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL I

1• Ioan Muraru i Simina Tănăsescu, Drept constituŃional i instituŃii politice, vol.II, AII Beck, Bucure ti, 2009.

2• Nicolae Popa, Teoria generală a dreptului, Ed. Actami, Bucure ti, 1996.

6

CAPITOLUL II - Partidele politice

DEFINIłIA I FUNCłIILE PARTIDULUI POLITICẞ

ApariŃia partidelor politice este în strânsă corelaŃie cu:1• apariŃia i dezvoltarea parlamentarismului; 2• ideea de reprezentare în viaŃa politică.

Trăsăturile partidelor politice:1• asociaŃii; 2• libere; 3• constituite din cetăŃeni; 4• cuprind membri de partid; 5• scopul este de a cuceri i a exercita puterea, prin exprimarea voinŃei politice a

cetăŃenilor.

Partidele politice sunt asociaŃii înfiinŃate în temeiul dreptului fundamental de asociere (vezi i OrdonanŃa Guvernului nr. 26/2000 privind asociaŃiile i fundaŃiile, Monitorul Oficial nr.39/31 ianuarie 2000).

Partidele politice pot fi definite ca asociaŃii libere ale cetăŃenilor, prin care se urmăre te, pe baza unei platforme (program), definirea i exprimarea voinŃei politice a cetăŃenilor, asociaŃii care au i î i afirmă clar i deschis, vocaŃia i aptitudinea guvernării.

FuncŃiile partidelor politice:1• definire i exprimare a voinŃei politice a cetăŃenilor, respectând suveranitatea

naŃională, integritatea teritorială, ordinea de drept i principiile democraŃiei; 2• formarea opiniilor, selectarea candidaŃilor, coordonarea ale ilor 3• funcŃii electorale, funcŃii de control si funcŃii de definire si exprimare a

poziŃiilor politice.

CATEGORII I VARIANTE DE PARTIDE POLITICE:ẞ

1• partide confesionale, religioase, naŃionale, de clasă i etnice; 2• partide democratice, liberale, conservatoare, social - democrate, de stânga, de

centru i de dreapta; 3• partide de cadre i de mase; 4• partide suple i rigide; 5• partide de unice, unificate i dominante;

Sistemele de partide: partidul unic, bipartidismul i multipartidismul.

În România partidele politice au avut o bogată istorie între cele două războaie mondiale i după decembrie 1989. în prezent, organizarea i funcŃionarea partidelor politice în România este reglementată prin Legea partidelor politice nr. 14/2003 (Monitorul Oficial nr.25/17 ianuarie 2003).

7


AsociaŃieTrăsăturile partidelor politice

Liber constituită

Din cetăŃeni

Cuprind membri de partid

Scopul de a cuceri si

exercita puterea

Categorii i variante deConfesionale, religioase,

partide politicenaŃionale, de clasă i etnice

Democratice, liberale, conservatoare, social-

democratice, de stânga, de centru i de dreapta

De cadre i de mase

Suple i rigide

Unice, unificate, dominante

ÎNTREBĂRI I EXERCIłIIẞ

1• IdentificaŃi trăsăturile partidului politic între celelalte asociaŃii, precum i faŃă de alte grupări politice.

2• DefiniŃi partidul politic.

3• Care sunt funcŃiile partidului politic?

4• IdentificaŃi i explicaŃi pe scurt categoriile i variantele de partide politice, i sistemele de partide politice.

5• AnalizaŃi categoria de pluralism politic i comentaŃi aplicabilitatea sa de-a lungul timpului în reglementările constituŃionale ale statului român.

8

Cine se poate pronunŃa asupra neconstituŃionalităŃii sau nelegalităŃii partidelor politice?

TESTE GRILĂ:

1. Trăsăturile specifice partidelor politice sunt:

1. reprezintă o asociaŃie; este rezultatul unei asocieri libere; asocierea este formată numai din cetăŃeni; funcŃionează pe baza unei platforme (program); are drept scop exprimarea voinŃei politice a cetăŃenilor;

2. este persoană juridică de drept public; este formată numai din cetăŃeni români cu domiciliul în Ńară, are drept scop exprimarea voinŃei politice a cetăŃenilor;

3. reprezintă o asociaŃie (persoană juridică de drept privat); este rezultatul unei asocieri libere; asocierea este formată numai din cetăŃeni; funcŃionează pe baza unei platforme (program); are drept scop exprimarea voinŃei politice a cetăŃenilor.

2. înscrierea unei persoane într-un alt partid politic constituie:

1. demisie din partidul al cărui membru a fost, dar numai după aprobarea din partea acestui partid;

2. de drept demisie din partidul al cărui membru a fost;

3. nu constituie demisie, el putând să figureze ca membru al ambelor partide.

3. Partidele politice se organizează i funcŃionează pe criteriul:

1. administrativ-teritorial;

2. al locului de muncă al membrilor;

3. desfă urării de activităŃi politice în cadrul agenŃilor economici sau al instituŃiilor publice, precum i administrativ-teritorial.

4. Caracteristica partidelor confesionale o reprezintă:

1. exprimă interesele unei clase sociale;

2. criteriu de constituire, i anume credinŃele religioase;

3. interesele reprezentate, i anume ale diferitelor regiuni ale unui stat unitar sau ale diferitelor părŃi ale unui teritoriu naŃional neajuns încă la unificare.

5. Partidele politice îndeplinesc mai multe funcŃii. ConstituŃia României statuează că funcŃia esenŃială a acestuia este:

1. contribuie la definirea i la exprimarea voinŃei politice a cetăŃenilor;

2. contribuie la educarea politică a cetăŃenilor i încurajează participarea acestora la viaŃa publică;

9

c. stimulează participarea cetăŃenilor la scrutinuri i organizează iniŃiativa legislativă a cetăŃenilor.

BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL II


2• P.P. Negulescu, Partidele Politice, Editura Garamond, (reeditare nedatată), ColecŃia Etos i logos.

3• Partidele Politice, editată de Centrul de drept constituŃional i instituŃii politice i Regia Autonomă Monitorul Oficial, Bucure ti, 193.

4• Legea nr. 14/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.25 din 17 ianuarie 2003.

10

CAPITOLUL III - Statul

NOłIUNEA DE STAT

Între instituŃiile politice ale unei societăŃi, statul este cea mai importantă. ImportanŃa i necesitatea statului pentru organizarea i conducerea societăŃii rezultă cu prisosinŃă din caracterul său istoric, forma sa depinzând de transformările sociale i istorice care s-au produs de-a lungul timpului. Statul este un instrument de organizare i conducere socială, prin care grupurile sociale i-au promovat interesele i în care i-a găsit expresia concentrată întreaga societate.

Din punct de vedere juridic statul reprezintă:1• ordine juridică, mai mult sau mai puŃin centralizată i care se găse te în strânsă

legătură cu ordinea internaŃională. Cel care a fundamentat statul privit din punctul de vedere juridic a fost Hans Kelsen, susŃinătorul teoriei normativiste, care caracteriza statul ca fiind o ordine normativă de constrângere, diferită de ordinea naturală, dotată cu putere de comandă, care emite "imperative" în virtutea raportului de subordonare, ce există între indivizi i stat i care are o organizare i o voinŃă distinctă de voinŃa indivizilor i deasupra lor.

2• persoană juridică, titulară de drepturi i obligaŃii.

3• un concept interdisciplinar (interesează dreptul public intern i pe cel internaŃional).

4• subiect de drept (se accentuează capacitatea de conducere a sa i competenŃele sale normative. Statul este caracterizat, din acest punct de vedere prin capacitatea sa juridică, adică prin aptitudinea sa de a fi subiect de drept în diferite raporturi juridice de drept public sau privat).

5• instituŃie politică (cea mai importantă a societăŃii i prin care puterea politică se poate realiza - Maurice Hauriou).

Din definiŃiile date în doctrină se pot desprinde elementele de conŃinut ale unei definiŃii a noŃiunii de stat (chiar dacă statul poate comporta o multitudine de definiŃii) i anume:

1• formă de organizare politică a unei colectivităŃi umane constituită istoric;

2• teritoriul - ca localizare geografică;

3• existenŃa unor guvernanŃi investiŃi cu atribuŃii de conducere i de exercitare a autorităŃii publice în numele poporului (puterea de stat).

Se poate defini statul ca fiind cea mai importantă instituŃie politică a societăŃii, modalitate de organizare a puterii politice, care realizează puterea sa de comandă, prin intermediul guvernanŃilor i în numele poporului.

ApariŃia statului modern

Formele (tipurile) statului reprezintă etape ale apariŃiei statului modern i sunt:1• statul feudal suveran; 2• statul absolutist; 3• statul de drept i naŃional; 4• statul de drept i social.

11

Statul feudal se caracterizează prin:1• fărâmiŃare feudală i dorinŃa de unitate politică; 2• existenŃa raporturilor de dependenŃă i de supu enie dintre popor i

monarh. Statul absolutist se caracterizează prin: 3• concentrarea puterii la nivel central;

4• suveranul absolut produce i impune dreptul, justiŃia i nu este supus regulilor juridice;

5• statul devine tot mai teritorializat, iar doctrinele naŃionaliste sedimentează populaŃia;

6• exercitarea puterii devine o preocupare constantă; 7• constituŃia i legea devin expresii formale ale statului; 8• apar germenii secularizării statului i a puterii sale.

Statul de drept i naŃional caracterizat prin:1• stabilirea frontierelor sale culturale i naŃionale (apare principiul

naŃionalităŃilor); 2• se formează naŃiunea (unitatea culturală) i statele naŃionale; 3• apare sensul clar al suveranităŃii de stat (legat de naŃiune i de cetăŃenie); 4• apare democratizarea puterii politice.

Statul de drept i social se caracterizează prin:1• expansiunea puterii politice i a democraŃiei; 2• apar noi generaŃii de drepturi; 3• evoluŃia sistemului politic i apare domnia legii; 4• apare constituŃionalismul i constituŃionalizarea sistemului politic; 5• politica se circumscrie unor reguli juridice; 6• apare garantarea drepturilor sociale i economice; 7• statul î i asumă noi sarcini în economie i în politicile sociale.

Legitimitatea i funcŃiile statului

Conceptul de legitimitate a statului presupune stabilirea puterii constituante originare i care stabile te "competenŃa competenŃelor". Nu există un criteriu pentru analiza legitimităŃii, pentru că există atâtea legitimităŃi câte state sunt. Contractul social schimbă temeiul legitimităŃii statului i scopurile sale. în epoca modernă legitimitatea statului rezultă din democraŃie (procesul electoral) i principiul majorităŃii. Legitimitatea statului se mai bazează, i pe principiul legalităŃii, prin invocarea teoriei puterii constituante originare, care a fost la începuturile statului (precum cuvântul în Biblie).

Din punct de vedere juridic funcŃiile statului:1• se concretizează prin acte juridice; 2• exprimă legătura dintre un tip de activitate i finalitatea sa i nu pot fi separate; 3• sunt diverse datorită diversităŃii exigenŃelor umane.

Se pot clasifica după multe criterii i sunt:1• interne i externe; 2• economice, culturale, sociale, represive etc; 3• legislative, executive i jurisdicŃionale (cea mai cunoscută).

12

Elementele statului

Statul este analizat, din punctul de vedere sociologic (mai puŃin juridic) ca fiind compus din:

1• populaŃie; 2• teritoriu; 3• suveranitate (sau putere).

PopulaŃia: 4• Este un element absolut indispensabil statului, datorită caracterului social al

puterii. 5• Termenul este vag i nu trebuie confundat cu poporul sau naŃiunea. 6• Poporul este o colectivitate umană care locuie te la un moment dat, pe un

teritoriu sau pe alte teritorii i care prezintă aceea i identitate lingvistică, culturală, etnică i religioasă.

7• NaŃiunea este poporul de ieri, de azi i de mâine, poporul în istorie i se identifică cu conceptul cultural, de unitate culturală.

8• Are o sferă de cuprindere mai largă decât poporul i naŃiunea, pentru că poate cuprinde i alte categorii de oameni, necuprin i în cele două categorii, de exemplu minorităŃile naŃionale, egali cu ceilalŃi membri ai populaŃiei prin cetăŃenia comună, precum i cetăŃenii străini i apatrizii.

9• Regrupează pe toŃi cetăŃenii unui stat (alături de cetăŃenii străini i apatrizii), cetăŃeni care:

1■ au o legătură specifică cu puterea politică instituŃionalizată; 2■ au un statut juridic aparte (faŃă de cetăŃenii străini i apatrizii).

Teritoriul:1• Delimitează cadrul geografic al statului, în care se exercită puterea politică

instituŃionalizată (puterea de stat). 2• Este elementul material al statului, iar populaŃia elementul personal. 3• Delimitarea geografică a teritoriului se face prin intermediul frontierelor i

cuprinde: 1■ solul; 2■ subsolul; 3■ coloana de aer, care se ridică deasupra solului, cuprins între

frontiere.

Suveranitatea:NoŃiunea a apărut o dată cu statul i este legată de puterea de stat i de independenŃa statului. Termenul de suveranitatea este plurisemantic. în decursul istoriei au fost emise numeroase i diferite concepŃii cu privire la suveranitate, care au mers de la afirmarea i justificarea sa ca realitate i principiu, până la negarea sa, pentru că ar fi ceva învechit, demodat i chiar până la considerarea suveranităŃii ca o sursă de conflicte. Ideile i concepŃiile despre suveranitate s-au materializat în mai multe teorii:

1• Teoriile teocratice. 2• Teoria contractului social 3• Teoria referitoare la titularul suveranităŃii

Suveranitatea poporului - teoria afirmă că titularul suveranităŃii este poporul ("puterea constituantă") i parlamentul; poporul se supune legii adoptate de parlament.

13

Suveranitatea naŃionala - titularul suveranităŃii a fost declarată naŃiunea.


Elementele statuluiPopulaŃia

(abordare sociologică)

Teritoriul Inalienabil

IndivizibilEsenŃa statului

Suveranitatea(titularul suveranităŃii)

Manifestare deLegitimitatea

Instrument devoinŃă

statului

constrângere

FuncŃiile Interne i externestatului

(exemplificativ)

Economice,culturale, sociale,

represive

Legislative

Executive

Judecătore ti

NOłIUNEA DE FORMA DE GUVERNĂMÂNT• Forma de guvernământ este determinată de modul de constituire, organizare i funcŃionare a organelor supreme ale statului (în principal eful statului).

Tipurile formei de guvernământ

Monarhia - eful statului este un monarh desemnat, de regulă, pe cale ereditară

Republica - eful statului este desemnat prin alegeri libere, directe sau indirecte

14REPREZENTARE

GRAFICĂ

Tipuri de forme de Monarhia absolută

guvernământ

limitată

parlamentar dualistă

parlamentarcontemporană

Republica parlamentară

prezidenŃială

Structură de stat

Structura de stat este organizarea de ansamblu a puterii de stat în raport cu teritoriul. Ea indică dacă un stat este format din unul sau mai multe state membre.

Statul unitar i statul federal sunt formele structurii de stat, care nu trebuie confundate cu asociaŃiile de stat (confederaŃiile, uniunile personale, uniunile reale, uniunile inegale i alte uniuni).

AsociaŃiile de state

1• uniuni de două sau mai multe state suverane i independente;

2• nu creează un nou stat;

3• forme ale relaŃiilor de drept internaŃional;

4• se constituie pe baza unor instrumente internaŃionale;

CARACTERELE CONSTITUłIONALE ALE STATULUI ROMÂN România

- stat suveran i independent

ConstituŃiile române au consacrat în formulări din ce în ce mai clare, suveranitatea i independenŃa României. în ConstituŃia României din 8 decembrie 1991 reglementarea ei se regăse te în art. 2, cqre îmbina suveranitatea populara cu cea naŃionala (vezi explicaŃii anterioare).

România - Stat unitar i indivizibil

România are toate trăsăturile unui stat unitar:

1• pe teritoriul său fiind organizată o singură formaŃiune statală;

15

existând un singur rând de autorităŃi publice centrale (un singur Parlament, un singur Guvern i o singură Curte Supremă de JustiŃie);

1• existând o singură organizare administrativ - teritorială;

2• existând o singură cetăŃenie, cea română.

3• administraŃia publică locală se fundamentează pe principiul autonomiei locale.

Statul român i componentele sale sunt indivizibile, în sensul că, nu pot fi segmentate (împărŃite) sau divizate, parŃial sau total, în orice scop. Acest caracter, care se regăse te încă din ConstituŃia română din anul 1866, prive te toate elementele constitutive ale statului: teritoriul, populaŃia i puterea de stat (suveranitatea).

România - Stat naŃional

Caracterul naŃional identifică o trăsătură a statului care define te unul din elementele sale componente - populaŃia. La baza constituirii statului român a stat noŃiunea de naŃiune, formarea statului român modern fiind rezultatul unui îndelungat proces istoric.

Pe teritoriul statului român se află i minorităŃi naŃionale, care nu fac parte din naŃiunea română, alături de care totu i au trăit, au luptat, au muncit i au murit. Sunt însă formate din persoane, care sunt cetăŃeni ai statului în care trăiesc i faŃă de care acesta din urmă trebuie să aibă obligaŃii foarte importante, prevăzute, în România, în art. 6 din ConstituŃie.

Caracterul naŃional al statului român urmăre te să sublinieze originile istorice ale statului i naŃiunii române, existenŃa unei legături strânse între stat i naŃiunea română, fără a se putea aduce vreun prejudiciu niciunei persoane care deŃine cetăŃenia română, indiferent de naŃionalitatea sa.

Statul de drept

A apărut mai târziu în istoria societăŃii, ca o replică la statul despotic, atunci când s-a considerat că i guvernanŃilor trebuie să li se opună regulile juridice. Fundamentat în secolul XIX în doctrina germană, dar el apare însă din secolul XVIII, ca o garanŃie a drepturilor i libertăŃilor fundamentale. în acest din urmă secol sursa primordială a statului de drept a fost coala dreptului natural. în democraŃiile actuale, statul de drept a devenit fundamentul societăŃii. Statul de drept semnifică subordonarea statului faŃă de drept.

ConŃinutul complex al statului de drept constă în:1• domnia dreptului; 2• valorificarea la dimensiunile lor reale a drepturilor i libertăŃilor fundamentale; 3• realizarea echilibrului/colaborării reciproce a autorităŃilor publice; 4• realizarea accesului liber la justiŃie.

România - Stat social

Statul trebuie să intervină pentru realizarea interesului general, adică să aibă o atitudine activă i nu pasivă, cum cere doctrina clasică liberală. Statul trebuie să protejeze pe cel slab; să sprijine sectoarele economice necesare promovării interesului general; să asigure funcŃionarea serviciilor publice i a protecŃiei sociale. Caracterul de stat social al statului român rezultă din natura statului i din funcŃiile sale. Tehnicile de intervenŃie a statului sunt multiple i sunt detaliate în alte ramuri ale

16

dreptului. EsenŃială este stabilirea gradului intervenŃiei în fiecare etapă a dezvoltării economice i sociale, grad care nu trebuie nici să exacerbeze intervenŃia, dar nici să transforme statul într-un simplu "partener de afaceri" sau "simplu observator".

România - Stat democratic

Presupune ca autorităŃile publice să î i întemeieze activitatea pe voinŃa poporului, exprimată prin alegeri libere i corecte. Implică:1• un sistem pluralist; 2• responsabilitatea guvernanŃilor; 3• obligaŃia de a se conforma legilor; • exercitarea imparŃială a justiŃiei de către judecători independenŃi iinamovibili;1• domnia dreptului; 2• exercitarea suveranităŃii de către popor; 3• asigurarea participării poporului la rezolvarea treburilor publice; 4• aplicarea principiului separaŃiei / echilibrului i colaborării autorităŃilor publice. REPREZENTAREA GRAFICĂ

Suveran i independent

Unitar i indivizibil

NaŃionalCaracterele constituŃionaleale statului român

Stat de drept

Social

Democratic

NOłIUNEA DE ORGANIZARE ADMINISTRATIV - TERITORIALĂ

Organizarea i delimitarea teritoriului sunt administrative, prin natura lor, iar pe plan local î i desfă oară activitatea i alte organe ale statului, alături de cele executive i anume cele judecătore ti. Cele două noŃiuni de "organizare" i de "delimitare" sunt folosite de ConstituŃie i lege (art. 3 alin. 3 din ConstituŃie i art. 3 din Legea nr. 69/1991).

Problema stabilirii diferenŃei dintre organizarea administrativ - teritorială i structura de stat:

• Acestea au fiecare un conŃinut i un sens propriu, dar i un factor comun al celor două instituŃii juridice - teritoriul.

17

Deosebirea principală constă însă "... în faptul că prima se referă la organizarea puterii la nivelul statului în întregul său, în timp ce organizarea administrativă a teritoriului are în vedere crearea pe teritoriul statului a unui număr de unităŃi în scopul unei mai eficiente conduceri de stat pe plan local".

Putem defini organizarea administrativă a teritoriului ca fiind delimitarea teritoriului în unităŃi geografice, având, o anumită suprafaŃă delimitată prin lege i condiŃionată de componenta populaŃie, de dezvoltarea economico - socială, delimitare realizată în scopul exercitării unitare a puterii de stat, pe întreaga Ńară.

Organizarea administrativă a teritoriului României

în anul 1968 s-a adoptat Legea nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului, în vigoare i azi, de i a suportat mai multe modificări succesive. Conform art. 3 alin. (3) din ConstituŃia României i Legii nr. 2/1968, teritoriul României este organizat în următoarele unităŃi:1• judeŃul; 2• ora ul; 3• comuna.

JudeŃele, ora ele i comunele sunt persoane juridice i în acest sens au capacitate juridică, un patrimoniu distinct i iniŃiativă în ceea ce prive te administrarea intereselor publice locale, exercitându- i autoritatea în limitele administrativ -teritoriale legal stabilite.

JudeŃul1• Este o unitate administrativă complexă din punctul de vedere economic i social -

cultural. 2• Formată din mai multe ora e i comune. 3• în stabilirea numărului judeŃelor au fost avute în vedere mai multe criterii:

suprafaŃa, numărul de locuitori, căile de comunicaŃie, potenŃialul economic, posibilitatea valorificării resurselor materiale locale.

4• în prezent există un număr de 40 de judeŃe.

5• SuprafaŃa unui judeŃ este în medie de 6100 km2, iar populaŃia în medie de 450.000 locuitori.

Ora ul 6• Este un centru de populaŃie mai dezvoltat din punctul de vedere economic,

social - cultural i edilitar - gospodăresc. 7• Ora ele au un număr mare de locuitori, o însemnătate deosebită în viaŃa

economică social - politică i cultural - tiinŃifică a Ńării. 8• Cele care au condiŃii de dezvoltare în aceste direcŃii sunt organizate i declarate

prin lege ca municipii. 9• Municipiile pot avea subdiviziune administrativ - teritoriale.

Comuna 10• Este unitatea administrativă, pe teritoriul căreia trăie te populaŃia rurală

unită prin comunitate de interese i tradiŃii; 11•alcătuită din unul sau mai multe sate i cătune, în funcŃie de condiŃiile

economice, social - culturale, geografice i demografice, conform Legii nr. 69/1991, modificată i republicată în anul 1996.

18

StaŃiunile balneo - climatericeNu constituie unităŃi administrative distincte, ci sunt acele ora e i comune (sate i cătune), care datorită condiŃiilor climaterice, hidrografice sau a ezării lor, prezintă importanŃă pentru ocrotirea sănătăŃii i asigurarea ordinii cetăŃenilor.

REPREZENTAREGRAFICĂ

judeŃe

Organizareaora e

administrativ-teritorială actuală

a României

comune


1• Care este scopul statului? IdentificaŃi principalele idei filosofice.

2• IdentificaŃi principalele momente ale apariŃiei statului modern. Care sunt formele (tipurile) de stat?

3• Care sunt principalele idei privind legitimitatea statului?

4• IdentificaŃi i prezentaŃi pe scurt elementele statului.

5• ExplicaŃi noŃiunea de populaŃie.

6• ExplicaŃi noŃiunea de teritoriu i natura sa juridică.

7• ExplicaŃi pe scurt noŃiunea de suveranitate. Care sunt principalele teorii referitoare la suveranitate?

8• IdentificaŃi i prezentaŃi pe scurt formele de guvernământ.

9• IdentificaŃi principalele momente ale evoluŃiei formei de guvernământ în România.

10•DefiniŃi conceptul de structură de stat.

11•IdentificaŃi deosebirile dintre structura de stat i asociaŃia de state.

12•IdentificaŃi i explicaŃi pe scurt asociaŃiile de state i clasificaŃi-le.

13•IdentificaŃi în cuprinsul ConstituŃiei textele ce consacră caracterele statului român i comentaŃi-le pe scurt.

14•De ce România este stat suveran i independent?

19

Pluralismul politic constituie o caracteristică a statului român ori o valoare supremă a acestuia ? ArgumentaŃi.

1• IdentificaŃi rolul populaŃiei în organizarea administrativă a teritoriului. DefiniŃi noŃiunea de organizare administrativ teritorială.

• Există deosebiri între împărŃirea administrativ teritorială a României i organizarea administrativ teritorială?

TESTE GRILĂ

1. Din punct de vedere juridic statul reprezintă:

1. un produs al evoluŃiei sociale a civilizaŃiilor;

2. colectivitate umană istoric constituită i organizată pe un anumit teritoriu, care politic se structurează între guvernanŃi i restul populaŃiei;

3. o ordine juridică mai mult sau mai puŃin centralizată i care se găse te în strânsă legătură cu ordinea internaŃională.

2. Statul feudal se caracterizează prin:

1. fărâmiŃare feudală i dorinŃa de unitate politică; existenŃa raporturilor de dependenŃă i de supu enie dintre popor i monarh;

2. concentrarea puterii la nivel central;

3. expansiunea puterii politice i a democraŃiei.

3. FuncŃiile statului au fost clasificate după multe criterii. Ele sunt:

1. interne i externe; economice, culturale, sociale, represive etc; legislative, executive i jurisdicŃionale;

2. intrinseci si extrinseci statului;

3. morale, politice, de constrângere.

4. Caracterele teritoriului statului sunt:

1. inalienabilitatea i suveranitatea;

2. inalienabilitatea si indivizibilitatea;

3. inalienabilitatea, indivizibilitatea i suveranitatea.

5. Prin suveranitate a poporului înŃelegem:

1. dreptul poporului de a decide singur asupra sorŃii sale, de a- i stabili linia politică a statului i alcătui autorităŃile (organele) sale, precum i de a controla activitatea acestora;

2. dreptul fiecărei naŃiuni la autodeterminare i la dezvoltarea independentă, fie că posedă sau nu o organizare proprie a statului;

3. dreptul statului de a decide singur asupra politicii sale interne i externe.

20

6. Republica parlamentară se caracterizează prin:

1. alegerea efului de stat de către cetăŃeni, direct i liber exprimat, la fel ca i alegerea Parlamentului;

2. alegerea efului statului prin intermediul colegiilor electorale;

3. alegerea efului de stat de către parlament în faŃa căruia de altfel i răspunde, nuanŃat desigur.

7. în România forma monarhică a fost înlocuită cu forma republicană de guvernământ prin:

1. ConstituŃia din 1938;

2. Legea nr. 363/1947;

3. ConstituŃia din 1948.

8. Statul federativ se caracterizează prin:

1. existenŃa unei singure formaŃiuni statale unice i a unui singur rând de organe centrale de stat; cetăŃenii au o singură cetăŃenie;

2. statul este format din două sau mai multe state membre, din unirea cărora apare un subiect unitar de drept; există două rânduri de organe centrale de stat;

3. statul este format din unul sau mai multe state membre , există două rânduri de organe centrale de stat, cetăŃenii putând avea una, respectiv două cetăŃenii.

9. AsociaŃiile de state pot da na tere la :

1. state noi, constituind subiecte de drept noi;

2. state noi întrucât constituie forme ale structurii de stat;

3. nu pot da na tere la state noi întrucât nu constituie forme ale structurii de stat.

10.Art. 1 al ConstituŃiei române prevede următoarele caractere ale statului român:

1. stat naŃional, independent, unitar i indivizibil;

2. stat naŃional, suveran, independent i unitar;

3. stat naŃional, suveran, independent, unitar i indivizibil, stat de drept, democratic i social, având formă republicană de guvernământ.

11. Caracterul indivizibil al statului se referă la :

1. teritoriu, populaŃie, suveranitate;

2. teritoriu, origine etnică, cetăŃenie;

3. teritoriu, administraŃie, cetăŃenie.

21

Caracterul democratic este determinat de:

1. autorităŃile publice se întemeiază pe voinŃa poporului, exprimată în alegeri libere i corecte, cu proclamarea i garantarea liberalităŃilor publice;

2. domnia evidentă a dreptului, realizarea colaborării i controlului reciproc al puterilor publice, cu posibilitatea înlăturării efului statului de către eful Guvernului, atunci când situaŃia o impune;

3. activitatea statului de participant la realizarea binelui comun, de susŃinerea celor dezavantajaŃi de destin i ansă, de sprijinire a sectoarelor economice în criză, cu sprijinirea prioritară a sectorului de stat în detrimentul celui particular.

13.Constituie unitate administrativ-teritorială:

1. regiunea;

2. municipiul;

3. staŃiunea balneo-climaterică.

14.Actuala prevedere constituŃională consideră că:

1. teritoriul este împărŃit în judeŃe, ora e i comune;

2. teritoriul este organizat în judeŃe, ora e i comune;

3. teritoriul este organizat în judeŃe, ora e, comune i sate.

15.Ora ul reprezintă:

1. o unitate administrativă complexă din punct de vedere economic i social - cultural, formată din mai multe comune;

2. un centru de populaŃie mai dezvoltat din punct de vedere economic, social - cultural i edilitar - gospodăresc;

3. unitatea administrativă pe teritoriul căreia trăie te populaŃia rurală unită prin comunitate de interese i tradiŃii.

BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL III


2• Mihai Constantinescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Simina Tănăsescu, ConstituŃia României revizuită, AllBeck, Bucure ti, 2004.

3• Aristotel, Politica, Ed. Antet, Bucure ti, 1996.

4• Nicollo Machiavelli, Principele, Ed. Minerva, Bucure ti, 1994.

5• Montesquieu, Despre spiritul legilor, I, ES, Bucure ti, 1964.

6• Ioan Muraru, Gheorghe Iancu .a., ConstituŃiile române, Ed. RAMO, 1993.

22

CAPITOLUL IV - Sistemul electoral

NOłIUNEA DE SISTEM ELECTORAL

Normele juridice prin care sunt reglementate relaŃiile sociale care privesc alegerea prin vot a deputaŃilor si senatorilor, a efului de stat si a autorităŃilor locale alcătuiesc sistemul electoral.

DREPTURILE EXCLUSIV POLITICE

Drepturile fundamentale exclusiv politice, care au o sferă mai restrânsă decât sfera drepturilor electorale ale cetăŃenilor, sunt:

1• dreptul de vot;

2• dreptul de a fi ales.

În sistemul juridic românesc nu este reglementat dreptul de revocare.

Dreptul de vot

Presupune lămurirea trăsăturilor votului:• Universalitatea votului - Trebuie diferenŃiată de votul restrâns, care la rândul său îmbracă două aspecte: votul cenzitar i votul capacitar. (Censurile pot fi: de avere; de domiciliu; de sex; de vârstă; profesional etc). (Votul capacitar - alegătorul poate participa la alegeri doar dacă dovedea un anumit grad de instruire). O persoană poate vota în România dacă:

1o este cetăŃean român; 2o are vârsta de 18 ani împliniŃi până în ziua alegerilor inclusiv; 3o este în deplinătatea facultăŃilor mintale; 4o are aptitudinea morală de a vota (sunt consideraŃi a nu avea aptitudini morale cei condamnaŃi, prin hotărâre judecătorească definitivă, la

pierderea drepturilor electorale, pe toată perioada stabilită prin

hotărârea judecătorească de condamnare). o aredeplinătatea facultăŃilor

mintale (nu au drept de vot debilii sau alienaŃii mintali pu i sub interdicŃie, prin hotărâre judecătorească, definitivă i irevocabilă).• Egalitatea votului - concretizare a principiului constituŃional al egalităŃii cetăŃenilor (art. 16 din ConstituŃie). în conŃinut presupune:1o fiecare cetăŃean are dreptul la un singur vot pentru alegerea aceluia i organ de stat (egalitatea de valoare a fiecărui vot) 2o circumscripŃiile electorale, pentru alegerea aceluia i organ de stat, să fie egale ca număr de locuitori ("norma de reprezentare"). Presupune i înlăturarea unor tehnici i procedee electorale care alterează egalitatea votului:

1• Geografia electorală presupune crearea unor circumscripŃii electorale inegale ca număr de locuitori pentru alegerea aceluia i organ de stat. Prin acest procedeu se pot crea circumscripŃii mari ca număr de locuitori, care pot cuprinde adversari ai partidelor de guvernământ i în care se alege un număr egal sau mai mic de parlamentari decât în circumscripŃii mai mici.

23

Colegiile electorale. Conform acestui sistem, corpul electoral este grupat legal, în vederea alegerilor, în două sau mai multe categorii, în funcŃie de avere, denumite colegii electorale. Aceste colegii electorale, inegale ca număr de alegători, fie aleg acela i număr de parlamentari, fie un număr diferit de parlamentari dacă colegiile sunt egale.

1• Votul plural - Constă în faptul că anumite categorii de cetăŃeni, într-o singură circumscripŃie, pe lângă votul pe care îl au toŃi alegătorii, mai dispun i de unul sau mai multe voturi suplimentare, pentru alegerea aceluia i organ sau autoritate de stat. Aceste categorii de cetăŃeni trebuie să îndeplinească anumite condiŃii de avere, număr de copii, titluri tiinŃifice etc. pentru a beneficia de votul plural.

2• Votul multiplu - asemănător votului plural, numai că, potrivit acestuia, alegătorul care trebuie să îndeplinească anumite condiŃii, dispune de mai multe voturi pentru acela i organ sau autoritate de stat, dar în circumscripŃii electorale diferite, putând astfel să voteze de mai multe ori în aceste circumscripŃii.

3• Prima electorală - Procent, legal stabilit, de mandate (un plus de mandate), care se atribuie automat grupării declarate majoritară, peste ceea ce i se cuvenea proporŃional cu voturile obŃinute i care a realizat un anumit procent în alegeri, nu neapărat de peste 50%.

2• Caracterul direct al votului - Presupune că alegătorul poate i trebuie să î i exprime opŃiunea sa personal i nu prin intermediari sau reprezentanŃi. În unele sisteme constituŃionale, este admis i votul indirect, cu mai multe faze, prin care alegătorii nu î i aleg ei reprezentanŃii (electorii), ci desemnează, în acest scop un număr de intermediari (alegători de gradul al doilea).

3• Caracterul secret al votului - Este trăsătura constituŃională care dă posibilitatea alegătorului de a- i manifesta opŃiunea sa cu privire la candidaŃii propu i astfel încât această opŃiune să nu fie cunoscută de alŃii sau supusă vreunei presiuni. Votul este public dacă scrutinul se realizează la vederea tuturor.

4• Caracterul liber al votului - Este liber exprimat, în cazul participării la vot, prin aceea că, alegătorul are posibilitatea de a- i manifesta liber opŃiunea pentru o anumită listă sau un anumit candidat. Unele sisteme electorale folosesc votul obligatoriu, care se fundamentează pe ideea calităŃii de alegător privită ca o funcŃie publică (Italia, Grecia, Luxemburg, Australia, Chile, Brazilia, Belgia). în Ńara noastră, votul obligatoriu a funcŃionat sub regimul ConstituŃiilor din 1923.

Dreptul de a fi ales

1• CondiŃiile impuse pentru ca acest drept să poată fi exercitat nu trebuie confundate cu incompatibilităŃile. CondiŃiile constituŃionale sunt prevăzute în art. 37 din ConstituŃie.

24

SCRUTINUL

Reprezintă modalitatea prin care alegătorii desemnează autorităŃile publice reprezentative. Există trei tipuri de scrutin:

1• majoritar (uninominal i de listă); 2• reprezentarea proporŃională (la nivel naŃional; la nivel de circumscripŃie,

sistemul d'Hondt); 3• mixt (echilibrat, preponderent majoritar i preponderent cu reprezentare

proporŃională).

ORGANIZAREA I DESFĂ URAREA ALEGERILORẞ ẞ

Organizarea i desfă urarea alegerilor parlamentare - OperaŃiunile electorale sunt:

1• Stabilirea datei alegerilor; 2• Stabilirea numărului, delimitarea i numerotarea circumscripŃiilor electorale; 3• Alcătuirea listelor electorale si a cărŃilor de alegător:

1■ Permanente; 2■ Speciale.

4• Stabilirea componentei birourilor electorale: 1■ Central (BEC); 2■ De circumscripŃie; 3■ Al secŃiei de votare.

5• Stabilirea secŃiilor de votare; 6• Înregistrarea candidaturilor; 7• Stabilirea buletinelor de vot, a semnelor i tampilelor electorale; 8• Campania electorală; 9• Desfă urarea votării; 10• Stabilirea rezultatelor obŃinute în alegeri:

1■ La secŃii; 2■ La circumscripŃiile electorale 3■ Pe Ńară.

ORGANIZAREA I DESFĂ URAREA ALEGERILOR PREZIDENłIALEẞ ẞ

1• Acelea i operaŃiuni electorale, cu unele nuanŃări legate de: 1■ Candidaturi. 2■ Rolul CurŃii ConstituŃionale în supravegherea acestor alegeri. 3■ Stabilirea rezultatelor alegerilor.


Reprezentare La nivel de ŃarăproporŃională

Apropiată

25


1• IdentificaŃi i explicaŃi pe scurt drepturile electorale fundamentale. Care sunt trăsăturile constituŃionale ale votului?

• Sistemul d 'Hondt este un scrutin - reprezentare proporŃională - sau omodalitate de repartizare a resturilor?

1• În dreptul românesc există drept de revocare ? ExaminaŃi-1.

2• DefiniŃi conceptul de prag electoral i analizaŃi necesitatea existenŃei sale. IdentificaŃi în reglementările sistemelor electorale ale statelor moderne prezenŃa pragului electoral. ComentaŃi pe scurt aceste reglementări.

TESTE GRILĂ:

1. Teoria mandatului imperativ presupune:

1. parlamentarii pot acŃiona numai potrivit instrucŃiunilor obligatorii date de alegătorii lor, iar în cazul în care încalcă aceste instrucŃiuni alegătorii pot să-I revoce după o motivare solidă;

2. parlamentarii primesc un mandat dat de întreaga naŃiune fără să li se stabilească dinainte de către alegători obligaŃiile, ei fiind autorizaŃi de către naŃiune să o reprezinte;

3. parlamentarii pot acŃiona numai potrivit instrucŃiunilor obligatorii date de alegătorii lor, iar în cazul în care încalcă aceste instrucŃiuni alegătorii pot să-i revoce fără vreo motivare.

2. Sistemele electorale au individualizat trei sisteme diferite de atribuire a mandatelor:

1. sistemul uninominal, sistemul de listă i sistemele mixte;

2. sistemul majoritar, reprezentarea proporŃională i sistemele mixte;

3. sistemul majoritar, reprezentarea proporŃională i sistemul cu două tururi de scrutin.

3. Alegerile parlamentare se organizează i se desfă oară pentru desemnarea:

1. primarilor i consilierilor locali;

2. deputaŃilor i a senatorilor;

3. efului de stat.

4. Listele electorale sunt de două feluri:

1. obi nuite i speciale;

2. permanente i anuale;

3. permanente i speciale.

26

Eliberarea cărŃilor de alegător se face:

1. numai pentru alegătorii înscri i pe listele electorale permanente ale localităŃii unde domiciliază ace tia, de către primari, pentru a fi folosită numai pentru "consultări electorale cu caracter naŃional";

2. oricărui alegător, de către primari, pentru a fi folosită numai pentru "consultări electorale cu caracter naŃional";

3. alegătorilor, de către primari, pentru a fi folosită cu ocazia oricăror consultări electorale.

6. în exercitarea atribuŃiilor sale, Biroul Electoral Central lucrează legal după cum urmează:

1. în prezenŃa majorităŃii absolute membrilor săi; hotărârile se iau cu votul majorităŃii membrilor prezenŃi i se aduc la cuno tinŃă în edinŃă secretă;

2. în prezenŃa majorităŃii membrilor săi; emite hotărâri, care se iau cu votul majorităŃii membrilor prezenŃi; hotărârile se aduc la cuno tinŃă în edinŃă publică;

3. în prezenŃa majorităŃii absolute membrilor săi; hotărârile se iau cu votul a 50 % plus unu dini membri prezenŃi; hotărârile se aduc la cuno tinŃă în edinŃă publică.

7. Legea alegerilor parlamentare prevede că alegerile parŃiale se pot organiza înurmătoarele situaŃii:

1. când realităŃile politice le impun;

2. când un mandat de deputat sau de senator devine vacant în primii trei ani ai mandatului, iar postul devenit vacant nu poate fi ocupat, din orice motive, de supleantul de pe lista de candidaŃi din alegerile generale i când eful statului le solicită;

3. când în cadrul alegerilor generale, alegerile dintr-o circumscripŃie sau mai multe au fost anulate de către Biroul Electoral Central i când un mandat de deputat sau de senator devine vacant în primii trei ani ai mandatului, iar postul devenit vacant nu poate fi ocupat, din orice motive, de supleantul de pe lista de candidaŃi din alegerile generale.

8. Alegerea Pre edintelui României se poate desfă ura:

1. în două tururi de scrutin, dacă în primul tur nici un candidat nu a obŃinut majoritatea absolută a votului alegătorilor înscri i în listele electorale, prin scrutin de listă;

2. într-un singur tur de scrutin, fiind desemnat câ tigător cel ce a obŃinut cel mai mare număr de voturi;

3. în două tururi de scrutin, dacă în primul tur nici un candidat nu a obŃinut cel puŃin majoritatea votului alegătorilor înscri i în listele electorale, prin scrutin uninominal.

27

BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL IV


2• Simina Tănăsescu, Legile electorale - comentarii i explicaŃii, AII Beck, Bucure ti, 2004

3• Gheorghe Iancu, Sistemul electoral, Ed. RAMO, Bucure ti, 1998.

4• Ioan Muraru, Drepturile electorale ale cetăŃenilor români, în revista "Drepturile omului", nr. 1/1992.

28

CAPITOLUL V - Referendumul

DEMOCRAłIA DIRECTĂ I DEMOCRAłIA REPREZENTATIVĂẞ

Sistemul electoral descrie realitatea conform căreia cetăŃenii pot participa în mod nemijlocit la exercitarea puterii de stat prin desemnarea unor reprezentanŃi care, o dată ale i, pe durata mandatului ce le-a fost acordat, vor exercita puterea în numele i pe seama întregului popor. Acest mod de instaurare i exercitare a puterii de stat poartă denumirea de democraŃie reprezentativă, datorită faptului că deŃinătorul puterii de stat, poporul, nu o exercită în mod direct, nemijlocit, ci deleagă exerciŃiul puterii unui grup restrâns de cetăŃeni (guvernanŃii) prin procedeul alegerilor. DemocraŃia reprezentativă nu este lipsita de unele dezavantaje, cel mai des citat fiind acela că există posibilitatea ca clasa guvernanŃilor să se distanŃeze atât de mult de cei guvernaŃi încât să ajungă să exercite puterea de stat pentru sine i nu pentru popor. Pentru a preveni acest neajuns au fost imaginate multiple instituŃii i mecanisme, politice i juridice, precum separaŃia puterilor în stat, sau forme de control din partea poporului asupra reprezentanŃilor săi, cum ar fi răspunderea în dreptul public.

Acest procedeu de guvernare nu este unic. Astfel, se cunosc state care practică exercitarea directă, de către popor, a puterii de stat doar în privinŃa funcŃiei legislative, celelalte funcŃii statale fiind delegate unor autorităŃi desemnate de fie prin alegeri, fie pe calea numirii.

într-o încercare de înlăturare a neajunsurilor celor două sisteme de guvernământ menŃionate anterior i pentru a valorifica aspectele lor pozitive, mai ales după al doilea război mondial s-au înscris în constituŃii, alături de regulile tradiŃionale ale democraŃiei reprezentative i unele instrumente specifice democraŃiei directe. Instrumentul democraŃiei directe cel mai des utilizat a fost i rămâne referendumul, întrucât el reprezintă modul cel mai eficient i clar de consultare directă a voinŃei populare, dar mai pot fi citate în acela i sens i plebiscitul sau iniŃiativa populară. Sistemul de guvernământ născut din îmbinarea democraŃiei reprezentative cu unele instrumente proprii democraŃiei directe a primit în doctrină denumirea de democraŃie semi-directă sau, în măsura în care participarea directa a poporului se realizează nu doar prin instrumente juridice, ci i prin unele de natură eminamente politică (dezbaterea publică a proiectelor de lege, veto popular, etc), democraŃie participativă.

INSTRUMENTELE DEMOCRAłIEI SEMI-DIRECTE ÎN CONSTITUłIA ROMÂNIEI

ConstituŃia României adoptată în 1991 a reŃinut atât referendumul, cât i iniŃiativa populară ca modalităŃi de facilitare a participării directe a poporului la exercitarea puterii de stat. De aici rezultă că nu poate exista o a treia modalitate prin care puterea de stat să fie exercitata în România, dar i că oricare din cele două modalităŃi menŃionate pot fi utilizate cu egală îndreptăŃire, în condiŃii legale, nici referendumul i nici exercitarea puterii prin organe reprezentative neputând fi considerate a avea natură subsidiară unul faŃă de celălalt.

IniŃiativa populară

IniŃiativa populară reprezintă o procedură prin care populaŃia unui stat dă impulsul (iniŃiază) un proces decizional; acest început de decizie se poate finaliza tot cu

29

intervenŃia poporului (referendum) sau printr-o decizie adoptată de autorităŃile legal desemnate de acesta (lege adoptată de Parlament).

Referendumul

La un nivel foarte general, referendumul este definit în doctrină drept o procedură de consultare democratică a populaŃiei. Consultarea poate fi iniŃiată de autorităŃile statului sau chiar de populaŃia înse i; ea poate avea un pur caracter informativ, spre o mai clară exprimare a voinŃei generale, sau un caracter decizional, care să se impună si autorităŃilor care au solicitat-o. însă, datorită faptului că prin referendum, cel mai adesea, poporul apare în calitate de arbitru pentru probleme fie extrem de importante, fie extrem de generale se consideră că el este prin excelenŃă un mod de exercitare directă a puterii de stat.

IniŃiativa populară -procedură de iniŃiere a unui proces decizional de către populaŃia unuistat (se poate finaliza cu o nouă intervenŃie - decizională - din parteapopulaŃiei)

Referendum -procedură de consultare democratică a populaŃiei de către autorităŃile

(lat. gerunziu refero) statului.

PopulaŃia = arbitru —> garanŃie pentru legitimitatea deciziei.

Plebiscit -procedură de consultare a plebei / populaŃiei de către autorităŃile unui

(lat. plebs + scire) stat, de regulă pentru confirmarea / întărirea legitimităŃii autorităŃiiiniŃiatoare

Art.90 din ConstituŃie consacră un referendum de tip consultativ, facultativ, referitor la chestiuni de principiu i prin care se urmăre te o simplă consultare populară i nu luarea unei decizii, care are, a adar, toate trăsăturile unui plebiscit.

Art.95 din ConstituŃie consacră un referendum obligatoriu, de natură decizională, dar care vizează un anumit aranjament instituŃional i nu adoptarea sau abrogarea unui act normativ. Prin această consultare populară se realizează una din singularele forme ale mandatului imperativ, prin aceea că referendumul organizat ulterior suspendării din funcŃie a Pre edintelui României pentru a decide revocarea sau nu a mandatului său, are dubla dimensiune a unei forme de răspundere specifică dreptului public, fiind în acela i timp i o manifestare a particularităŃilor sancŃiunilor normelor de drept constituŃional.

Art.151 din ConstituŃie consacră un referendum de tip obligatoriu, decizional, normativ la nivel constituŃional. Decizia astfel adoptată este una de o importanŃă care justifică recursul la exercitarea directă a puterii de stat de către popor, legitimitatea ei fiind astfel pusă în afara oricărei îndoieli. Reglementarea juridică a referendumului se regăse te în ConstituŃie i în legea organică corespunzătoare. Legea stabile te detaliat modul de organizare i desfă urare al referendumurilor, atât naŃionale, definite ca forma i mijlocul de consultare directă i de exprimare a voinŃei suverane a poporului român, cât i locale, ce pot fi organizate cu privire la probleme de interes deosebit pentru unităŃile administrativ-teritoriale.

30


Efect

e

decizional juridice

consultativ

obligatoriu

IniŃiativa

facultativ

normativ/ abrogativ

constituŃion

al leg

al convenŃional

Manifestare de voinŃă a uneia sau mai multor autorit

ăŃi

Manifestare de voinŃă a

electoratului ≠ iniŃiativă

populară

Texte aprobate de Parlament

Obiect

ProiectPropunere concretăChestiune de principiu

CondiŃii formale —> quorum de participare - nerecomandat (detentorul puterii)

de aprobare - recomandabil (legitimitatea deciziei)

Control jurisdicŃional asupr

adreptului de vot (exercitare)

regularităŃii proceduriivalidităŃii obiectuluivalidităŃii rezultatului (?) (discutabil)

Quid rolul parlamentului într-o

democraŃie reprezentativa de tip participativ ?

ÎNTREB

1•

aŃiei directe reglementate în ConstituŃia României.

2• Care este diferenŃa dintre plebiscit i referendum ?

3• În sistemul juridic românesc există consacrat dreptul de revocare a mandatului ? ExaminaŃi-1.

31

TESTE GRILĂ:

1. în funcŃie de obiectul asupra căruia poartă decizia luată de către popor, se distinge între:

1) referendumul obligatoriu i referendumul facultativ;

2) referendumul normativ i referendumul abrogativ;

3) referendumul decizional i referendumul consultativ;

4) referendumul constituŃional, referendumul legal i referendumul convenŃional.

2. Nu reprezintă niciodată o procedură cu caracter decizional:

1) iniŃiativa populară constituŃională;

2) referendumul;

3) plebiscitul.

3. în funcŃie de tipul de decizie adoptată în cadrul referendumului, se face distincŃia între:

1) referendumul obligatoriu i referendumul facultativ;

2) referendumul normativ i referendumul abrogativ;

3) referendumul decizional i referendumul consultativ;

4) referendumul constituŃional, referendumul legal i referendumul convenŃional.

4. Referendumul naŃional organizat în condiŃiile art. 90 din ConstituŃie este:

1) consultativ i obligatoriu;

2) decizional i facultativ;

3) decizional i obligatoriu;

4) consultativ i facultativ.

5. Referendumul privind revizuirea ConstituŃiei României este valabil dacă la acesta participă:

1) cel puŃin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale;

2) majoritatea absolută a persoanelor înscrise în listele electorale speciale;

3) cel puŃin două treimi din numărul persoanelor cu drept de vot;

4) cel puŃin trei pătrimi din numărul persoanelor înscrise în listele electorale;

5) jumătate din numărul persoanelor înscrise în listele electorale.

32

în România, organizarea i desfă urarea referendumului este reglementată prin:

1) lege organică;

2) lege ordinară;

3) ordonanŃă simplă;

4) hotărâre a Guvernului României.

BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL V

1. Tudor Drăganu, Drept constituŃional i instituŃii politice. Tratat elementar, vol.I, Lumina LEX, 1998, Bucure ti, p.235.

2. Ion Deleanu, InstituŃii i proceduri constituŃionale, editura Servo-SAT, 1999, Arad, p.393.

3. Legea nr.3/2000 privind organizarea i desfă urarea referendumului, publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr.84 din 24 februarie 2000, cu modificările ulterioare.

4. Florin Coman-Kund, ConsideraŃii privind referendumul local în România, Revista de Drept Public nr.3/2004, p.38.

33

CAPITOLUL VI - Parlamentul

FUNCłIILE PARLAMENTULUI

Împuternicirile parlamentului trebuie să valorifice poziŃia statală pe care acesta o ocupă i trebuie să fie specifice înfăptuirii, la cel mai înalt nivel, a conducerii statale, pentru că este ales direct de către cetăŃeni; reprezintă voinŃa poporului. Ca urmare, funcŃiile parlamentului sunt de conducere (deliberative).

Parlamentul este puterea legislativă, unicul organ legiuitor. Au fost exprimate si rezerve pentru că, Parlamentul nu este singurul care "face" legi, el împarte această funcŃie cu guvernul (iniŃiativa legislativă, legislaŃia delegată), (limite ale funcŃiilor parlamentului).

Parlamentul are funcŃii de control. Se pune întrebarea dacă parlamentul poate avea funcŃia de constituantă, precum i funcŃii jurisdicŃionale. FuncŃia constituantă i funcŃia legislativă nu se confundă, pentru că parlamentul doar legiferează. Parlamentul poate avea funcŃii constituante, dar dacă le prime te numai prin dispoziŃii constituŃionale exprese. O altă problemă este dacă parlamentul are o funcŃie jurisdicŃională. Răspunderea efului de stat sau mini trilor, urmată de posibilitatea suspendării sau demiterii lor din funcŃie, are prin excelenŃă, un caracter politic. Pe cale de consecinŃă, parlamentul nu are funcŃii jurisdicŃionale.

Parlamentul are o competenŃă în principiu nelimitată. Această opinie se fundamentează pe caracterul său larg i direct reprezentativ, adică prin aceea că este investit cu împuterniciri direct de către popor. Această competenŃă trebuie însă să fie prevăzută în constituŃie.

FuncŃiile parlamentului pot fi clasificate în funcŃie de criteriul conŃinutului acestora în:1• legislativă (adoptarea legilor); 2• stabilirea principalelor direcŃii ale activităŃii social - economice, culturale,

statale i juridice; 3• alegerea, formarea, avizarea formării, numirea sau revocarea unor autorităŃi

statale; 4• controlul parlamentar; 5• exercitarea conducerii în politica externă; 6• organizarea i funcŃionarea proprie.

FuncŃia legislativă - Legiferarea rămâne funcŃia principală a parlamentului. Această funcŃie legislativă constă în edictarea de norme juridice, obligatorii pentru executiv iar, în caz de litigii i pentru puterea jurisdicŃională. Legea are două accepŃiuni:

1• una largă ca act juridic normativ; 2• una restrânsă ca act al parlamentului, la care trebuie să ne referim. în această

accepŃiune adoptarea legilor aparŃine numai parlamentului ca unica autoritate legiuitoare a Ńării (art. 58 din ConstituŃie).

Executivul se implică în funcŃia legislativă, în diferite modalităŃi, iar aceste implicări i consideră limitări ale puterii legiuitoare. Limitările parlamentului rezultă i din determinarea domeniului rezervat legii (liste de materii, care prin natura lor trebuie reglementate numai prin lege).

34

FuncŃia de stabilire a principalelor direcŃii ale activităŃii social - economice, culturale, statale i juridice - Parlamentul poate decide în problemele cele mai importante, prevăzute în ConstituŃie. Această funcŃie se realizează prin lege i se exercită:

1• fie de parlament în întregul său; 2• fie de una din adunările (Camerele) parlamentului, în cazul structurii bicamerale.

În realizarea acestei funcŃii parlamentului îi revin următoarele atribuŃii:1• adoptarea bugetului; 2• aprobarea programului guvernului; 3• declararea mobilizării generale sau parŃiale; 4• reglementarea alegerilor; 5• reglementarea organizării i desfă urării referendumului; 6• organizarea i funcŃionarea organelor de stat, precum i a partidelor politice; 7• organizarea forŃelor armate i a apărării naŃionale; 8• stabilirea regimului juridic al stării de asediu i a celei de urgenŃă; 9• stabilirea infracŃiunilor i pedepselor; 10• acordarea amnistiei; 11•reglementarea cetăŃeniei; 12• stabilirea regulilor privind statutul i capacitatea persoanelor fizice i juridice; 13• stabilirea sistemului general al impozitelor i taxelor; 14• emisiunea de monedă; 15• stabilirea regimului proprietăŃii i al mo tenirii; 16• stabilirea regulilor generale privind raporturile de muncă, sindicatele i

securitatea socială; 17• organizarea învăŃământului; 18• organizarea administrativă a teritoriului; 19• stabilirea statutului funcŃionarilor publici; 20• stabilirea procedurilor jurisdicŃionale etc.

FuncŃia de alegere, formare, avizare a formării, numire sau revocare a unor autorităŃi statale - Exprimă o anumită preeminenŃă a parlamentului faŃă de alte autorităŃi publice, în special faŃă de executiv. Parlamentele:

1• aleg i revocă efi de state (republica parlamentară), efi de guverne; 2• aprobă componenŃa guvernelor sau revocă guverne (moŃiuni de încredere,

moŃiuni de cenzură); 3• numesc în funcŃii înalŃii funcŃionari, aleg i revocă judecători.

FuncŃia de control parlamentar - Controlul parlamentar este necesar, deplin i diferenŃiat. Se exercită fie direct, de către întregul parlament, fie de una din camerele sale (în sistemul bicameral), fie prin alte mijloace i forme de control. El este:

1• necesar deoarece parlamentul, căruia poporul îi deleagă funcŃia deliberativă, trebuie să constate direct, cum sunt respectate i aplicate constituŃia i legile, cum autorităŃile publice î i realizează rolul ce-1 au în mecanismul statal;

2• deplin, pentru că se întinde asupra întregii activităŃi desfă urate, potrivit constituŃiei i legilor;

35

diferenŃiat atât în funcŃie de natura activităŃii controlate cât i de poziŃia în sistemul statal a autorităŃii controlate. Aceasta explică nuanŃările din dispoziŃiile constituŃionale, precum i diversitatea formelor i mijloacelor de control.

FuncŃia de conducere în politica externă - Parlamentul este competent să:1• ratifice i denunŃe tratatele internaŃionale; 2• declare starea de război; 3• suspende sau înceteze ostilităŃile militare.

FuncŃia de organizare internă i funcŃionare autonomă: - Parlamentul are următoarele principale atribuŃii:

1• Validarea sau anularea alegerii parlamentarilor; 2• Adoptarea regulamentului de organizare i funcŃionare; 3• Alegerea organelor interne ale camerelor parlamentului; 4• Aprobarea bugetului propriu; 5• Alte atribuŃii privind statutul deputaŃilor sau senatorilor.

36


legislativă

FuncŃiile Parlamentului

de stabilire a principlalelor direcŃii ale activităŃii

social-economice, culturale, statale i juridice

prin dări de seamă,mesaje, rapoartede control parlamentar

prin comisii parlamentare

prin întrebări i interpelări

prin dreptul parlamentarilor de a

cere i obŃine informaŃiile necesare

prin rezolvarea de petiŃii

prin Avocatul Poporului

de conducere în politica externă

de organizare internă validarea sau anulareaproprie i funcŃionare alegerii parlamentarilor

adoptarea regulamentelor

alegerea organelor interneale camerelor Parlamentului

aprobarea bugetului propriu

alte atribuŃii privindstatutul parlamentarilor

STRUCTURA PARLAMENTULUIParlamentele pot fi formate:

1• fie dintr-o singură adunare (structura unicamerală); 2• fie din două sau mai multe adunări (structura bicamerală sau multicamerală).

Structura parlamentului este în strânsă legătură cu structura de stat. în unele sisteme constituŃionale, considerându-se inutilă i fără importanŃă o a doua cameră a parlamentului, aceasta a fost suprimată (Danemarca 1953, Suedia 1969). într-un sistem bicameral, camerele pot avea aceea i legitimitate, precum i aceea i competenŃă sau competenŃe diferite. Cea de a doua cameră se poate prezenta sub patru ipostaze:

37

camera aristocraŃiei; 1• camera federală; 2• camera democratică; 3• camera economică.

Justificarea i criticile bicameralismului în statele unitare

1• Cât prive te justificarea bicameralismului în statele unitare: ■ ingeniozitatea constituŃională;■ ponderare în activitatea legislativă, temperează avântul camerei

reprezentative, de deputaŃi (aleasă prin vot universal i direct);

1■ contrapondere, balanŃă, chiar frână; 2■ se înlătură despotismul parlamentului; 3■ chibzuinŃă în adoptarea legii; 4■ se evită surpriza, votarea pripită; 5■ se asigură timpul pentru ca opinia publică să ia cuno tinŃă i să

reacŃioneze; 6■ reduce conflictele dintre parlament i guvern.

2• Cât prive te criticile în legătură cu sistemul bicameral în statele unitare: 1■ este ilogică faŃă de unitatea statului i a naŃiunii; 2■ poate înmulŃi conflictele constituŃionale. 3■ în opinia noastră structura bicamerală a parlamentului în statele

unitare: 4■ trebuie să fie o garanŃie solidă că parlamentul nu se va îndepărta

de la mandatul dat; 5■ trebuie găsite criterii care să unească cele două camere, dar să le i

diferenŃieze, conferindu-le fiecărei camere un statut propriu.

Parlamentul României este format din două camere, Camera DeputaŃilor i Senatul, ambele alese prin vot universal, egal, direct i liber exprimat i, în principiu, au acelea i atribuŃii cu unele nuanŃări. Urmare a revizuirii ConstituŃiei din 2003 competenŃele legislative ale celor două camere ale Parlamentului sunt diferenŃiate după cum rezultă din tabelul alăturat:

38

Legi organice

COMPETENłA DECIZIONALĂ

COMPETENłA DECIZIONALĂ COMPETENłADECIZIONALĂ

CAMERA DEPUTAłILOR SENAT EDINłĂ COMUNĂẞ

1. Art. 3 alin. 2 Art. 31 alin. 5 Art. 67 alin. 1

Regimul frontierei Servicii publice de radio i TVJurământul parlamentarilor

Frontierele Ńării sunt consfinŃite prin lege Serviciile publice de radio i de televiziune DeputaŃii i senatorii intră în exerciŃiul

organică, cu respectarea principiilor i a sunt autonome. Ele trebuie să garanteze mandatului de la data întrunirii legale a

celorlalte norme general admise ale dreptului grupurilor sociale i politice importante Camerei din care fac parte, sub condiŃia

internaŃional. exercitarea dreptului la antenă. Organizarea validării alegerii i a depunerii

acestor servicii i controlul parlamentar jurământului. Jurământul se stabile te

asupra activităŃii lor se reglementează prin prin lege organică.

lege organică.2. Art. 5 alin. 1 Art. 37 alin. 3 (în legile cu caracter Art. 68 alin. 3

Regimul cetăŃeniei instituŃional) IncompatibilităŃi pentru parlamentariCetăŃenia româna se dobânde te, se păstrează sau IncompatibilităŃi la asocierea în partide Alte incompatibilităŃi se stabilesc prin

se pierde în condiŃiile prevăzute de legea politice lege organică.

organică. Nu pot face parte din partide politicejudecătorii CurŃii ConstituŃionale, avocaŃii

poporului, magistraŃii, membrii activi ai

armatei, poliŃi tii si alte categorii de

funcŃionari publici stabilite prin lege

organică.3. Art. 12 alin. 4 Art. 55 alin. 1 Art. 72 alin. 3 lit. c)

Stema i sigiliul Ńării Regimul instituŃiei Avocatului Poporului Statutul deputaŃilor i al senatorilor,

Stema Ńării i sigiliul statului sunt stabilite prinAvocatul Poporului este numit de Senat, pe o stabilirea indemnizaŃiei i a celorlalte

legi organice.durată de 4 ani, pentru apărarea drepturilor i drepturi ale acestora

a libertăŃilor cetăŃenilor. Organizarea ifuncŃionarea instituŃiei Avocatului Poporului

se stabilesc prin lege organică.4. Art. 41 alin. 2 Art. 72 alin. 3. lit. e)

ProtecŃia proprietăŃii private Prin lege organică se reglementează

Proprietatea privată este garantată i ocrotită în organizarea Guvernului i a Consiliuluimod egal de lege, indiferent de titular. CetăŃenii Suprem de Apărare a łării;

străini i apatrizii pot dobândi dreptul deproprietate asupra terenurilor numai în condiŃiile

rezultate din aderarea României la UniuneaEuropeană i din alte tratate internaŃionale la care

România este parte, pe bază de reciprocitate, încondiŃiile prevăzute prin legea organică, precum

i prin mo tenire legală.5. Art. 48 alin. 2 Art. 72 alin. 3. lit. k)

Regimul dreptului persoanei vătămate de o Prin lege organică se reglementează

autoritate publică organizarea i funcŃionarea ConsiliuluiCondiŃiile i limitele exercitării acestui drept se Superior al Magistraturii, a instanŃelor

stabilesc prin lege organică. judecătore ti, a Ministerului Public i a

CurŃii de Conturi;6. Art. 60 alin. 1 Art. 72 alin. 3. lit. jl)

Prelungirea mandatului Camerelor Prin lege organică se reglementeazăCamera DeputaŃilor i Senatul sunt alese pentru contenciosul administrativ;

un mandat de 4 ani, care poate fi prelungit, prin

lege organică, în caz de război sau de catastrofă.

7. Art. 72 alin. 3. lit. a) Art. 72 alin. 3. lit. m)

Prin lege organică se reglementează Prin lege organică se reglementează

sistemul electoral; organizarea i funcŃionarea organizarea generală a învăŃământului;

AutorităŃii Electorale Permanente8. Art. 72 alin. 3. lit. b) Art. 72 alin. 3. lit. n)

Prin lege organică se reglementează Prin lege organică se reglementeazăorganizarea, funcŃionarea i finanŃarea partidelor organizarea administraŃiei locale, a

politice; teritoriului, precum i regimul general

privind autonomia locală

9. Art. 72 alin. 3. lit. d) Art. 79 alin. 2

Prin lege organică se reglementează Consiliul Legislativ

organizarea i desfă urarea referendumului; înfiinŃarea, organizarea i funcŃionarea

Consiliului Legislativ se stabilesc prin lege

organică.

10 Art. 72 alin. 3. lit. f) Art. 101 alin. 3

Prin lege organică se reglementează ComponenŃa Guvernuluiregimul stării de mobilizare parŃială sau totală a Guvernul este alcătuit din prim-ministru,

forŃelor armate i al stării de război; mini tri i alŃi membri stabiliŃi prin lege

organică.

39




CAMERA DEPUTAłILOR SENAT EDINłĂ COMUNĂẞ

11 Art. 72 alin. 3. lit. g) Art. 104 alin. 2Prin lege organică se reglementează regimul IncompatibilităŃi ale funcŃiei de mebru alstării de asediu i al stării de urgenŃă; Guvernului

Alte incompatibilităŃi se stabilesc prin legeorganică.

12 Art. 72 alin. 3. lit. h) Art. 116 alin. 3

Prin lege organică se reglementează înfiinŃarea de autorităŃi administrativeinfracŃiunile, pedepsele i regimul executării autonomeacestora; AutorităŃi administrative autonome se pot

înfiinŃa prin lege organică.

13 Art. 72 alin. 3. lit. i) Art. 117 alin. 2Prin lege organică se reglementează Sistemul de apărareacordarea amnistiei sau a graŃierii colective; Structura sistemului naŃional de apărare,

organizarea armatei, pregătirea populaŃiei, aeconomiei i a teritoriului pentru apărare,precum i statutul cadrelor militare, sestabilesc prin lege organică.

14 Art. 72 alin. 3. lit. j) Art. 117 alin. 3

Prin lege organică se reglementează Serviciile secrete, de poliŃie i altestatutul funcŃionarilor publici; componente ale forŃelor armate Prevederile

alineatelor (1) i (2) se aplică, în modcorespunzător, poliŃiei i serviciilor deinformaŃii ale statului, precum i celorlaltecomponente ale forŃelor armate.

15 Art.72 alin. 3. lit. 1) Art. 125 alin. 3 (pentru procedură - CameraPrin lege organică se reglementează regimul DeputaŃilor)juridic al proprietăŃii si al mo tenirii Organizarea i funcŃionarea înaltei CurŃi de

CasaŃie i JustiŃieCompunerea înaltei CurŃi de CasaŃie iJustiŃie, regulile de funcŃionare, competenŃa i procedura de judecată se stabilesc prinlege organică. ________________________

16 Art.72 alin. 3. lit. o) Art. 125 alin. 4

Prin lege organică se reglementează regimul înfiinŃarea de instanŃe specializategeneral privind raporturile de muncă, sindicatele, Este interzisă înfiinŃarea de instanŃepatronatele i protecŃia socială extraordinare. Prin lege organică pot fi

înfiinŃate instanŃe specializate în anumitematerii, cu posibilitatea participării, dupăcaz, a unor persoane din afara magistraturii.

17 Art. 72 alin. 3. litp) Art. 140 alin. 4

Prin lege organică se reglementează statutul Organizarea i funcŃionarea CurŃiiminorităŃilor naŃionale din România ConstituŃionale

Curtea ConstituŃională se înnoie te cu otreime din judecătorii ei, din 3 în 3 ani, încondiŃiile prevăzute de legea organică a CurŃii.

18 Art. 72 alin. 3. litr)Prin lege organică se reglementează regimul general al cultelor

19 Art. 83 alin. 3 Prelungirea mandatului Pre edintelui României Mandatul Pre edintelui României poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă.

40

REPREZENTARE GRAFICA - STRUCTURA PARLAMENTULUI

Structuraunicamerală

Camera aristocratică

bicamerală

Camera federală

Camera democratică

Camera economică

ORGANIZAREA INTERNĂ A PARLAMENTULUI

Camerele parlamentului sunt organisme colegiale, cu o compoziŃie numeroasă, care lucrează i decid numai în plenul lor. Ca munca parlamentară să fie eficientă i activitatea să fie pregătită se organizează i formaŃiuni restrânse de lucru, parŃiale i închise, care constituie organizarea internă a camerelor. Cuprinde:1• birouri; 2• comitete; 3• comisii; 4• grupuri.

Structura internă se organizează potrivit regulamentului fiecărei camere. Ele sunt alese, numite, formate de către fiecare cameră, fără amestecul executivului (guvernul). Organizarea internă a camerelor parlamentului cuprinde:1• birouri; 2• comitete; 3• comisii.

Grupurile politice parlamentare

Partidele sunt resortul esenŃial i principal al parlamentului i fără partide nu există un regim parlamentar. Grupările politice reunesc parlamentari ai aceluia i partid sau proferând acelea i idei. Constituirea grupurilor parlamentare este, în general, o facultate. Constituirea grupurilor politice parlamentare implică i acordarea de drepturi sau înlesniri pentru membrii acestora. Grupurile parlamentare funcŃionează pe baza unor reguli cutumiare, stabilite prin statute sau prin regulamente parlamentare. în Parlamentul României, deputaŃii i senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare potrivit regulamentului fiecărei Camere (art. 61 din ConstituŃie).

OpoziŃia parlamentară

Un sistem democratic permite însă reflectarea, în deciziile parlamentare i a opoziŃiei. OpoziŃia, care poate fi majoritatea de mâine, ocupă un rol oficial în cadrul parlamentului. în unele sisteme constituŃionale eful opoziŃiei este o veritabilă funcŃie, fiind considerat omologul primului - ministru. Minoritatea parlamentară trebuie să fie protejată, iar intervenŃiile sale să fie exprimate în conŃinutul deciziilor luate de către

41

Parlament.

Birourile i comitetele

Fiecare cameră sau parlamentul în întregul său î i aleg birouri denumite uneori permanente:

1• Sunt formate din deputaŃi, respectiv senatori. 2• Sunt alese pe durata unei legislaturi sau numai a unei sesiuni. 3• Cuprind, de regulă, un pre edinte, vicepre edinŃi, secretari i chestori. 4• Au atribuŃii referitoare la buna organizare i desfă urare a lucrărilor camerei,

sprijinirea activităŃii deputaŃilor sau senatorilor.

Comisiile parlamentare

Au rol de pregătire a lucrărilor, precum i în exercitarea funcŃiilor parlamentare, în special a celor legislative i a celor de control. în raporturile lor cu camera parlamentară decizia aparŃine numai camerei sau parlamentului, care nu pot fi înlocuite de nimeni.

Clasificarea comisiilor parlamentare

1• Comisiile parlamentare pot fi clasificate pe criteriul timpului, pentru care sunt alese:

1■ Permanente - alese pe durata mandatului camerei (parlamentului) sau a sesiunii; specializate pe domenii de activitate corespunzător unor ministere sau departamente.

2■ Temporare (ad - hoc) - pot fi alese pentru orice probleme determinate sau domenii de activitate. AtribuŃiile lor se limitează la scopul înfiinŃării. De regulă sunt alese comisii temporare pentru redactarea unor proiecte de legi sau pentru exercitarea unui control aprofundat în anumite domenii de activitate (ele se regăsesc aici sub denumiri ca "de anchetă", "speciale" etc). Trebuie să li se stabilească atât atribuŃiile cât i modul de lucru. în lipsa unor dispoziŃii exprese, comisiile temporare li se aplică acelea i reguli ca i comisiilor permanente.

2• Există comisii parlamentare comune, pentru ambele camere i proprii fiecărei camere (comisii speciale, comisii de anchetă, comisii de mediere).

3• în unele state este prevăzută obligaŃia de a face parte dintr-o comisie, în altele în care parlamentarii pot face parte numai din cel mult două comisii. De asemenea, în unele sisteme există i membri supleanŃi.

4• Reguli privind funcŃionarea comisiilor parlamentare - înscrise în regulamentele Camerelor:

1■ Privesc comisiile permanente, pentru că acestea au rolul cel mai important.

2■ Reguli specifice comisiilor temporare, dar numai în măsura în care ele derogă sau completează pe cele privind comisiile permanente.

3■ edinŃele comisiei sunt convocate de către pre edintele sauẞ vicepre edintele acesteia, cu o perioadă prestabilită înainte.

42

DeputaŃii i senatorii sunt obligaŃi să participe la aceste edinŃe. 1■ edinŃele nu sunt publice, dar pot fi invitate să participe i alteẞ

persoane. Comisia însă poate hotărî ca edinŃa să fie publică. 2■ Cvorumul de lucru este cel puŃin jumătate plus unu din membrii

săi i se hotără te cu votul a cel puŃin jumătate plus unu din numărul membrilor săi.

3■ Votul este, de regulă, deschis, dar comisia poate hotărî i vot secret.

4■ Regulamentele prevăd că zilele rezervate activităŃii în comisie se stabilesc de Camere, conform programului săptămânal.

5■ Sesizarea comisiilor se face de către biroul permanent al camerei.

6■ Comisiile pot Ńine edinŃe comune cu aprobarea camerelor.

REPREZENTARE GRAFICĂ – ORGANIZAREA INTERNĂ A PARLAMENTULUI

Organizarea internă a Parlamentului

Grupurile

oziŃiaparla

mentară

ourilei comitetele

misiile parlamentare

permanente temporare

Comisia întregii camere

Comisii speciale

Comisii fără specializare

Comisii comune

Comisii de anchetă

Comisii de mediere

43

FUNCłIONAREA PARLAMENTULUI

Legislatura

Prin legislatură se înŃelege perioada de timp, pentru care este ales parlamentul (sau camerele) i în care î i exercită împuternicirile sale. Legislaturile pot fi de 4 sau 5 ani. Unele camere ale parlamentului se pot reînnoi la 2 sau 3 ani, câte o treime, (Senatul SUA). în general legislatura începe cu data când au loc alegerile de deputaŃi i senatori i încetează la data efectuării alegerilor pentru noul parlament. Se încheie la expirarea termenului, afară de cazul când camerele sunt dizolvate mai înainte sau se autodizolvă. Unele constituŃii prevăd posibilitatea prelungirii legislaturii de către parlament, în cazul în care se constată existenŃa unor împrejurări care fac imposibilă efectuarea alegerilor (starea de război, starea de asediu, calamităŃi naturale).

SesiuneaCamerele parlamentare î i desfă oară activitatea periodic în sesiuni:

1• ordinare în care camera (adunarea, parlamentul) este obligată a se întruni (art. 61(1) din ConstituŃie);

2• extraordinare, care se pot Ńine ori de câte ori este nevoie, în afara sesiunilor ordinare (art. 63(2) din ConstituŃie).

Convocarea în sesiuni i durata lor:

1• Dreptul de a convoca aceste sesiuni a aparŃinut guvernului (executivului în general). Pe parcurs, parlamentul i-a dobândit dreptul de a decide singur când să se reunească în sesiune. Adunările pot fi convocate în sesiuni fie de către pre edinŃii camerelor, fie de către alte organisme (birouri, comitete). Convocările pot fi:

1■ la datele stabilite de parlament, de lege sau de constituŃie (uneori obligatoriu, conform art. 114 din ConstituŃie);

2■ la cererea (de regulă a efului statului, în prima edinŃă, după alegeri);

3■ de drept, în situaŃii excepŃionale (stare de asediu i stare de urgenŃă).

2• Convocarea sesiunilor se poate face i de către eful de stat, iar aceasta apare ca o imixtiune în autonomia parlamentară.

3• Durata sesiunilor este: 1■ fie stabilită explicit prin lege; 2■ fie, de regulă, durează până la epuizarea problemelor înscrise pe

ordinea de zi.

edinŃeleẞ1• în cadrul sesiunilor, camerele parlamentului lucrează în edinŃe (separate i

comune). ConstituŃia nominalizează situaŃiile în care Camerele lucrează în edinŃe comune.

2• edinŃele sunt publice cu excepŃia situaŃiilor când se hotără te edinŃăẞ secretă.

Ordinea de zi i programul de activităŃi al camerelor 3• Ordinea de zi este aprobată de parlament, datorită autonomiei sale funcŃionale.

4• Conform Regulamentului Senatului proiectul ordinii de zi i programul se

44

întocmesc de Biroul permanent. Conform Regulamentului Camerei DeputaŃilor, proiectul ordinii de zi i programul se întocmesc de Biroul permanent al camerei DeputaŃilor i se supun aprobării Comitetului ordinii de zi.

Sistemul de vot

Asupra problemelor discutate, camerele parlamentului hotărăsc prin vot, care poate fi:1• Deschis - se exprimă prin:

1■ ridicarea de mâini; 2■ apel nominal; 3■ ridicare în picioare; 4■ vot electronic.

2• Secret:

1■ buletine de vot; 2■ prin bile; 3■ electronic.

Se stabile te pentru fiecare problemă în parte i felul votului, afară de cazul în care chiar prin regulamentele de organizare i funcŃionare nu se stabile te i caracterul votului, (exemplu art. 34 din Regulamentul edinŃelor comune ale Camerei deputaŃilor i Senatului, prevede votul secret cu bile pentru acordarea votului de încredere Guvernului).

REPREZENTARE GRAFICĂ - FUNCłIONAREA PARLAMENTULUI

Legislatura

FuncŃionarea (mandat)

Parlamentului

Sesiunea

edinŃeleẞ

DEPUTAłII I SENATORIIẞ

Membrii parlamentului poartă, de regulă, denumirea de deputaŃi sau senatori. în structura bicamerală, o cameră este denumită adunarea sau camera deputaŃilor, camera reprezentanŃilor i cealaltă senat. DeputaŃii i senatorii sunt ale i prin vot universal, direct, secret i liber exprimat, numiŃi sau pot reprezenta unele categorii sociale minoritare (art. 4 din Legea privind alegerea Parlamentului i a Pre edintelui României), soluŃie preluată de către ConstituŃie în art. 59(2). Senatorii pot fi ale i,

de drept, i numiŃi.

Alegerea parlamentarilor le conferă o mai mare independenŃă faŃă de executiv, un prestigiu aparte, ei sunt mai aproape de sursa puterii decât mini trii, iar camera din care fac parte are atribuŃii mai importante. în România ( i aceasta este regula) deputaŃii i senatorii intră în deplinătatea drepturilor i îndatoririlor de la data alegerii, confirmată prin certificatele doveditoare a alegerii, sub rezerva validării alegerii. Calitatea de deputat sau de senator încetează la data întrunirilor legale a

45

Camerelor nou alese sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.

Drepturile i îndatoririle parlamentarilor

Drepturile i îndatoririle parlamentarilor sunt stabilite atât prin constituŃie cât i prin regulamentele camerelor. în funcŃie de conŃinutul lor pot fi grupate în:

1• drepturi i îndatoriri, care privesc organizarea internă a adunărilor;

2• cele pe care le au în cadrul raportului de reprezentare i a responsabilităŃilor faŃă de alegători.

în funcŃie de timpul în care pot fi exercitate, drepturile i îndatoririle deputaŃilor i senatorilor pot fi clasificate în:

1• drepturi i îndatoriri, pe care deputaŃii le exercită în timpul edinŃelor;

2• cele pe care le exercită între edinŃe.

în funcŃie de actul normativ în care sunt cuprinse acestea se pot clasifica în:

1• drepturi i îndatoriri prevăzute de ConstituŃie;

2• cele prevăzute în legi.

IncompatibilităŃi i imunităŃi

IncompatibilităŃile constau în: imposibilitatea exercitării concomitente a unor funcŃii sau demnităŃi; parlamentarul trebuie să se concentreze numai asupra activităŃii parlamentare.

Imunitatea parlamentară urmăre te punerea parlamentarului la adăpost împotriva unor urmăriri judiciare abuzive sau icanatorii i nu pentru înlăturarea răspunderii parlamentarului. Există două categorii de imunităŃi parlamentare:

1• inexistenŃa răspunderii (iresponsabilite), care prive te activitatea legală de exercitare a mandatului său (discursuri, opinii, vot);

2• inviolabilitatea, care cuprind reguli speciale privind percheziŃia, reŃinerea, arestarea sau trimiterea în judecată, penală sau contravenŃională, a deputaŃilor sau senatorilor.

Răspunderea i sancŃiunile parlamentarilor

DeputaŃii i senatorii au o serie de obligaŃii referitoare la respectarea regulamentelor, în cazul încălcării acestora pot fi sancŃionaŃi potrivit regulamentelor. Procedura de aplicare a sancŃiunilor este prevăzută tot de regulamente.

ACTELE PARLAMENTULUI

Parlamentul adoptă:1• legi; 2• regulamente; 3• hotărâri; 4• declaraŃii; 5• moŃiuni; 6• mesaje;

46

apeluri.

Între actele parlamentului există deosebiri:1• de denumire; 2• de conŃinut; 3• de forŃă juridică; 4• privind procedurile de adoptare.

ConstituŃia stabile te doar actele prin care organele statului î i exercită atribuŃiile nu i caracterul acestor acte sau clasificarea lor. în activitatea parlamentelor se întâlnesc unele manifestări de voinŃă lipsite de efecte juridice i care nu se încadrează în categoria actelor juridice. Acestea sunt acte cu caracter exclusiv politic. Ele cuprind manifestări de voinŃă, în scopul de a produce anumite efecte sociale, afirmaŃii de principiu sau luări de atitudine, lipsite de efect juridic imediat, dar care, prin faptul că emană de la organele situate pe cele mai înalte trepte ale aparatului de stat, se bucură de un deosebit prestigiu i de o largă influenŃă în viaŃa socială i politică. Aceste acte sunt:

1• declaraŃia; 2• mesajul; 3• apelul.

Clasificarea actelor juridice ale Parlamentului

Prin ConstituŃii sunt nominalizate următoarele acte juridice ale Parlamentului:1• legile; 2• regulamentele Camerelor; 3• hotărârile; 4• moŃiunile.

în funcŃie de faptul dacă conŃin sau nu norme juridice, actele pot fi clasificate în două categorii i anume:

1• acte juridice cu caracter normativ - legile i regulamentele Camerelor, fără excepŃie, precum i hotărârile cu caracter normativ.

2• acte juridice cu caracter individual (nenormativ) - hotărârile individuale (care cuprind drepturi i obligaŃii în sarcina unor subiecte de drept determinate) i moŃiunile.

LEGEA CA ACT JURIDIC AL PARLAMENTULUI

Termenul de lege este folosit în două accepŃiuni:

1• o accepŃiune largă {lato sensu), care exprimă orice act normativ;

2• o accepŃiune restrânsă {stricto sensu), prin care se desemnează actul juridic al parlamentului. Ambele accepŃiuni sunt corecte i în mod curent utilizate.

în definirea legii se au în vedere două aspecte i anume conŃinutul actului normativ (criteriul material) i procedura sa de adoptare (criteriul formal). DefiniŃia legii ca act juridic al parlamentului conduce la identificarea domeniului rezervat legii. Legea reglementează cele mai generale i mai importante relaŃii sociale. Practic legea nu poate reglementa totalitatea relaŃiilor sociale, de i ideal a a ar trebui să fie. S-a impus deci o selecŃie valorică a relaŃiilor ce revin spre reglementare legii, sau numai legii,

47

selecŃie ce a impus în timp categoria de domeniu rezervat legii.

Clasificarea legilorTradiŃional legile sunt clasificate în:

1• legi constituŃionale - de revizuire a ConstituŃiei sunt acele legi, care conŃin reglementări ale relaŃiilor sociale fundamentale i esenŃiale pentru instaurarea, menŃinerea i exercitarea puterii de stat. Sub aspect procedural ele se adoptă cu cel puŃin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere i sunt aprobate prin referendum;

2• legi organice - care reglementează în domeniile prevăzute de art. 73, precum i în alte domenii din ConstituŃie. Sub aspect procedural ele se adoptă cu votul majorităŃii membrilor fiecărei Camere.;

3• ordinare - reglementează relaŃii sociale de mai mică importanŃă, iar procedural sunt adoptate cu votul majorităŃii membrilor prezenŃi în fiecare Cameră.

Introducerea referendumului ca mod de adoptare a unor legi, a dus la clasificarea legilor în patru categorii:

1• legi constituŃionale; 2• legi referendum (adoptate prin referendum); 3• legi organice; 4• legi obi nuite, ordinare.

SupremaŃia legii

"Acea caracteristică a ei care î i găse te expresia în faptul că normele pe care le stabile te nu trebuie să corespundă nici unor alte norme în afară de cele constituŃionale, iar celelalte acte juridice emise de organele statului îi sunt subordonate din punctul de vedere al eficacităŃii lor juridice." SupremaŃia legii reprezintă o condiŃie a unităŃii întregului sistem de izvoare ale dreptului.

Fundamentarea tiinŃifică a supremaŃiei legii

Opinii exprimate în doctrină:1• Fundamentarea tiinŃifică a supremaŃiei legii prin caracterele generale ale

puterii i îndeosebi prin deplinătate i suveranitate.

2• Fundamentarea tiinŃifică a supremaŃiei legii prin poziŃia în sistemul statal a autorităŃii eminente (parlamentul).

3• Fundamentarea tiinŃifică a supremaŃiei legii prin supremaŃia ConstituŃiei. Este exactă, dar nu este motivată.

4• Fundamentarea tiinŃifică a supremaŃiei legii prin cauzele care o determină i o explică i care generează conŃinutul i forma legii, precum i poziŃia sa supraordonată în sistemul normativ, opinia pe care o împărtă im.

SupremaŃia legii în raport cu supremaŃia constituŃiei

Argumente care justifică examinarea supremaŃiei legii:1• nu întotdeauna i peste tot s-a făcut distincŃie (cât prive te supremaŃia) între

ConstituŃia i lege;

2• constituŃia este documentul politic i juridic fundamental, care cuprinde principiile întregii vieŃi economice, politice, sociale, culturale i juridice. Legea dă reglementări unor relaŃii sociale din anumite compartimente ale

48

vieŃii;

1• vasta reŃea de norme juridice se elaborează în baza, în aplicarea i executarea legii, se raportează direct, mai întâi la lege, urmărindu-se permanent conformitatea cu ea;

2• în practică i în teorie referirile se face numai la lege.

ConsecinŃe juridice ale supremaŃiei legii

Din supremaŃia legii în sistemul normativ rezultă o serie de consecinŃe juridice, privind legea ca atare, care vor fi explicate i care sunt:

1■ elaborarea legii; 2■ modificarea, suspendarea i abrogarea legii; 3■ conformitatea cu legea a celorlalte acte emise de organele statului

i privind normele existente în sistemul constituŃional.

REPREZENTARE GRAFICĂ - ACTELE PARLAMENTULUI

Actele politicedeclaraŃ

ia

Parlamentului

mesajul

apelul

constituŃionale

juridice normative legile

organice

ordinare

nenormative referendare

hotărârile regulamentele

moŃiunilehotărâ

rile

simple de cenzură

Elaborarea legii

Este prestabilită prin ConstituŃie i lege. în procedura de elaborare a legii, intervin, cu titluri diferite, organisme politice, sociale i statale, precum i cetăŃenii. Determinantă este participarea parlamentului, care este de fapt autoritate legiuitoare. Procedura de elaborare a legilor este în directă legătură cu clasificarea legilor. În procedura de elaborare a legilor trebuie nominalizate numai operaŃiunile

49

de care parlamentul ia cuno tinŃă direct, astfel spus numai acelea prevăzute de ConstituŃie i regulamentele Camerelor Parlamentului i anume:

1• iniŃiativa legislativă - Cuprinde posibilitatea de a propune proiecte de legi sau propuneri de legi, corelată cu obligaŃia parlamentului de a le examina, dezbate i a se pronunŃa asupra lor. Prin Legea nr. 24/2000 sunt reglementate regulile de tehnică - legislativă pentru întocmirea i depunerea iniŃiativelor legislative.

2• sesizarea Camerei competente - vezi tabelul de mai sus.

3• examinarea i avizarea proiectului de lege de către comisiile parlamentare - Comisiile parlamentare examinează iniŃiativa legislativă i pot propune adoptarea sa, eventual cu amendamente sau respingerea proiectului. Ele nu pot însă propune un alt text decât cel prezentat de către iniŃiatori. Asupra iniŃiativei legislative hotără te numai Parlamentul.

4• includerea proiectului de lege pe ordinea de zi a edinŃelor camerelor - IniŃiativa legislativă implică obligaŃia includerea ei pe ordinea de zi a edinŃelor Camerei. La întocmirea proiectului ordinii de zi, biroul camerei trebuie să aibă în vedere proiectele de legi i propunerile legislative înregistrate.

5• dezbaterea proiectului de lege în Plenul fiecărei Camere - După votare sau după expirarea termenului prevăzut pentru examinarea proiectului sau propunerii legislative de camera prima sesizata proiectul sau propunerea se trimite celeilalte Camere a Parlamentului.

6• votarea proiectului de lege în fiecare Cameră - Votarea intervine în fiecare Cameră după discutarea amendamentelor, rezervelor sau declaraŃiilor, după caz, ori după constatarea că, la acea iniŃiativă, nu au fost formulate asemenea propuneri

7• (medierea i concilierea) - Sistemul parlamentar bicameral implică votarea unei legi de către ambele camere, în conŃinut i formă identice.

8• semnarea legii de către pre edinŃii Camerelor - Semnătura atestă respectarea procedurii de elaborare a legilor.

9• promulgarea i publicarea legii - legea este înaintată efului de stat pentru promulgare. eful statului, pre edinte de republică, este obligat să promulgeẞ legea dacă ea a fost adoptată regulamentar. Publicarea legilor este operaŃiunea prin care acestea, de regulă, intră în vigoare. Legea poate să prevadă o altă dată de intrare în vigoare, dar cu respectarea principiului neretroactivităŃii legii.

10• aprobarea legii prin referendum - în procedura de legiferare, unele sisteme constituŃionale au instituŃionalizat referendumul. Referendumul este legislativ sau constituŃional, iar fiecare la rândul său poate fi aprobativ, abrogativ, de modificare ori de completare a actului normativ respectiv. ExplicaŃia referendumului constă în aceea că, legiferarea trebuie să se desfă oare sub controlul permanent al poporului.

Alte reguli constituŃionale privind elaborarea legii

Din ConstituŃie i din regulamentele Camerelor rezultă unele situaŃii, în care procedura de elaborare a legii, a a cum am prezentat-o, cunoa te anumite nuanŃări:

50

adoptarea proiectelor de legi sau propunerile legislative cu procedură de urgenŃă.

1o angajarea răspunderii Guvernului - procedura se desfă oară conform Regulamentului edinŃelor comune ale Camerei DeputaŃilor i Senatului.

2o legile adoptate în edinŃe comune.

Alte aspecte privind legea ca act juridic al parlamentului

Modificarea, suspendarea i abrogarea legii - Procedurile de modificare, suspendare i abrogare a legii trebuie să pună în valoare supremaŃia acesteia. Modificarea, suspendarea i abrogarea legii se realizează tot printr-o lege, adoptată la rândul său cu majoritatea prevăzută de ConstituŃie, conform principiului simetriei în drept.

Deosebirile dintre constituŃie i legi:

1• de conŃinut;

2• de formă;

3• de forŃă juridică.

Conformitatea cu legea a celorlalte acte emise de către organele statului

SupremaŃia legii fundamentează ( i se fundamentează) chiar pe principiul legalităŃii, pentru că, într-o accepŃiune restrânsă, legalitatea înseamnă respectarea legii, ca act juridic al parlamentului.

1• Conformitatea cu legea a tuturor actelor juridice este o consecinŃă a supremaŃiei legii.

2• Conformitatea tuturor actelor juridice cu legea este asigurată prin o serie de garanŃii (îndatorirea constituŃională de respectare a legii, controlul judecătoresc al legalităŃii).

REGULAMENTELE PARLAMENTARE

Potrivit principiului autonomiei regulamentare, fiecare Cameră a Parlamentului î i adoptă câte un regulament propriu de organizare i funcŃionare, precum i un regulament al edinŃelor comune. Regulamentul este supus obligaŃiei de publicare, sub semnătura pre edintelui camerei, sau a ambilor pre edinŃi, în cazul celui al edinŃelor comune. Regulamentul poate face obiectul controlului de constituŃionalitate.

HOTĂRÂREA, CA ACT JURIDIC AL PARLAMENTULUI

Hotărârile pot avea atât caracter normativ cât i caracter nenormativ.

MOłIUNILE I ACTELE STRUCTURILOR PARLAMENTAREẞ

MoŃiunile

MoŃiunile privesc, în general, poziŃia faŃă de guvern în cadrul raporturilor parlament - guvern i dreptul parlamentului de a control activitatea guvernului. MoŃiunile sunt

51

simple (art. 111(2) - din ConstituŃie) i de cenzură (art. 112 i 113 din ConstituŃie). Actele

structurilor parlamentare

Aceste acte sunt ale structurilor din cadrul organizării interne a parlamentului. în România pre edinŃii Camerelor emit decizii pentru convocarea în sesiune a Camerelor sau pentru asigurarea conducerii Camerei pe perioada lipsei pre edintelui acesteia. Cât prive te comisiile permanente, a a cum am mai arătat deja, ele emit:

1• avize; 2• rapoarte.


1• IdentificaŃi funcŃiile Parlamentului i explicaŃi funcŃia legislativă.

2• Care sunt caracteristicile controlului parlamentar, formele i mijloacele prin care se realizează ?

3• DefiniŃi rolul opoziŃiei parlamentare.

4• ClasificaŃi comisiile parlamentare.

5• DefiniŃi legislatura i sesiunile.

6• Care sunt drepturile i obligaŃiile deputaŃilor i senatorilor în Parlamentul României?

7• DefiniŃi incompatibilitatea i imunitatea parlamentară i identificaŃi formele acesteia în ConstituŃia României.

8• Care este natura juridică a Regulamentelor parlamentare ?

9• IdentificaŃi i explicaŃi regulile constituŃionale referitoare la moŃiunea de cenzură.

TESTE GRILĂ:

1. Controlul parlamentar în România poate fi exercitat prin una din următoarele forme:

1. control exercitat prin dări de seamă, mesaje, rapoarte, programe prezentate parlamentului; control exercitat prin comisiile parlamentare asupra activităŃii pre edintelui României;

2. control exercitat prin întrebări i interpelări; control exercitat prin avocatul poporului;

c. dreptul deputaŃilor de a cere i obŃine informaŃiile necesare de la senatori;control exercitat prin rezolvarea petiŃiilor cetăŃenilor; control exercitat prin

Avocatul Poporului.

2. Controlul parlamentar prezintă următoarele caracteristici:

1. este necesar, deplin, diferenŃiat;

2. este politic, indirect i supraordonat;

52

este politico-jurisdicŃional, direct i deplin.

3. Menirea constituŃională a Avocatului Poporului este:

1. de a apăra drepturile i libertăŃile cetăŃene ti, îndeosebi în raport cu autorităŃile publice i în special cu cele executive;

2. de a apăra drepturile i libertăŃile cetăŃene ti, îndeosebi în raport cu autorităŃile judecătore ti;

3. de a media conflictele ce pot să apară între stat i cetăŃeni.

4. Camerele parlamentului reprezintă:

1. organe de lucru ale parlamentului;

2. organisme colegiale, cu o compoziŃie numeroasă, care lucrează i decid numai în plenul lor;

3. grupări parlamentare, cu o compoziŃie numeroasă, care lucrează i decid numai în plenul lor.

5. Imunitatea parlamentară are drept scop:

1. înlăturarea răspunderii politice a parlamentarului;

2. punerea parlamentarului la adăpost împotriva unor urmăriri judiciare abuzive sau icanatorii i nu înlăturarea răspunderii parlamentarului;

3. punerea parlamentarului la adăpost împotriva unor urmăriri judiciare abuzive sau icanatorii pe perioada exercitării mandatului.

6. InexistenŃa răspunderii reprezintă una dintre formele imunităŃii parlamentare care:

1. cuprinde reguli speciale privind reŃinerea, arestarea, percheziŃionarea sau trimiterea în judecată penală, în cazul în care deputaŃii sau senatorii sunt învinuiŃii de crime sau delicte;

2. pune parlamentarul la adăpost pentru tot ce prive te activitatea legată de exercitarea mandatului său (discursuri, opinii, vot);

3. cuprinde reguli speciale privind trimiterea în judecată civilă a parlamentarilor.

7. Clasificarea legilor române în legi de revizuire a ConstituŃiei, legi organice i legi ordinare se realizează în baza a trei criterii. Acestea sunt:

1. conŃinutul actului normativ, forŃa juridică a normelor sale, procedura de adoptare;

2. conŃinutul actului normativ, organul competent să adopte actul normativ, forŃa juridică a normelor sale;

3. organul căruia îi aparŃine iniŃiativa legislativă, organul competent să adopte actul normativ, procedura de adoptare.

53

Parlamentul adoptă numai:

1. legi, regulamente, hotărâri;

2. legi, regulamente, ordonanŃe, moŃiuni, mesaje, apeluri;

3. legi, regulamente, hotărâri, declaraŃii, moŃiuni, mesaje, apeluri.

BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL VI

1• Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu (coord.), ConstituŃia României. Comentariu pe articole, CH Beck, 2008.



4• Ioan Muraru, Mihai Constantinescu, OrdonanŃa guvernamentală. Doctrină i jurisprudenŃă, Ed. Lumina Lex, Bucure ti, 2000.

5• Ioan Muraru, Mihai Constantinescu, Drept parlamentar românesc, Editura Actami, Bucure ti, 1999.

6• Legea nr. 35/1997 privind organizarea i funcŃionarea instituŃiei Avocatul Poporului, publicată în Monitorul Oficial nr. 48 din 20 martie 1997, modificată i completată prin Legea nr. 181/2002, republicată.

7• Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 139 din 31 mai 2000.

• Legea nr. 3/2000 privind organizarea i desfă urarea referendumului. Publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 84/2000.

1• Legea nr. 189/1999 privind exercitarea iniŃiativei legislative de către cetăŃeni, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 611 din 14 decembrie 1999.

2• Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea guvernamentală, publicată în Monitorul oficial nr. 300 din 28 iunie 1999, modificată i completată prin Legea nr. 253/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 334 din 20mai 2002.

54

CAPITOLUL VII - Puterea executivă

CONSIDERAłII GENERALE I TERMINOLOGICEẞ

Activitatea autorităŃilor executive (administrative) constă în organizarea executării i executarea în concret a legilor i conducerea politicii naŃionale, pentru care dispun de aparatul administrativ. Dreptul constituŃional interesează, în ceea ce prive te structura executivului, doar:

1• identificarea marilor structuri executive, din sistemul statal;

2• raporturile constituŃionale cu celelalte autorităŃi.

IDENTIFICAREA MARILOR STRUCTURI ALE EXECUTIVULUI

Marile structuri ale executivului sunt:1• eful de stat; 2• guvernul; 3• ministerele i celelalte autorităŃi ale administraŃiei publice centrale; 4• autorităŃile administraŃiei publice locale, la care se adaugă aparatul

administrativ însărcinat să pregătească i să execute decizii, la nivelul fiecărei structuri executive.

eful de statẞ

eful de stat va fi explicat distinct, într-un alt capitol.ẞ

Guvernul

Terminologic există denumiri diferite pentru acesta, precum cele de cabinet, guvern, consiliu de mini tri, în funcŃie de sistemul constituŃional. Guvernul are două componente:

1• eful guvernului (acolo unde există) - el există sub denumiri diferite, precum de prim - ministru, pre edinte, în funcŃie de denumirea guvernului.

2• mini tri i secretari de stat.

Ministerele i celelalte autorităŃi ale administraŃiei publice centrale execută legile în domeniile lor de activitate. Sunt denumite de domeniu sau de resort i se subordonează guvernului.

AutorităŃile administraŃiei publice locale î i desfă oară activitatea în unităŃile administrativ - teritoriale. Ele cunosc:

1• o subordonare ierarhică (pe verticală) faŃă de autorităŃile executive superioare;

2• o subordonare pe orizontală faŃă de autorităŃile locale alese prin vot de către cetăŃeni.

RAPORTURILE DINTRE LEGISLATIV I EXECUTIVẞ

Raporturile dintre legislativ i executiv presupun:

1• explicarea implicării legislativului în formarea i activitatea executivului;

2• compatibilitatea funcŃiei parlamentare i funcŃiei executive;

3• tendinŃa de cre tere a rolului executivului în raport cu parlamentul.

55

Rolul legislativului în formarea executivului

Desemnarea efului executivului1• în forma de guvernământ monarhică (ereditară) intervenŃia parlamentului este

rară i doar în cazul schimbării dinastiei.

2• în republica prezidenŃială eful statului fiind ales prin vot universal i direct, rolul parlamentului este redus doar la solemnitatea depunerii jurământului i preluării funcŃiei.

3• în republica parlamentară eful statului este ales de parlament, iar rolul legislativului este foarte mare.

Desemnarea efului de guvern i a membrilor acestuia 4• eful guvernului este figură juridică distinctă în cadrul oricărui guvern (cuẞ

excepŃia situaŃiilor, în care funcŃia este exercitată nemijlocit de către eful de stat). De regulă, eful guvernului este desemnat pe criterii foarte clare, iar el prezintă lista membrilor guvernului, în funcŃie de regimul politic.

5• În regimurile politice prezidenŃiale (Brazilia, SUA, Mexic) funcŃiile de ef de stat i de ef de guvern sunt îndeplinite de aceea i persoană, eful de stat, desemnat de naŃiune. Numirea mini trilor revine efului de stat fără intervenŃia parlamentului este realizată de către eful de stat, cu avizul sau acordul Senatului.

6• În regimurile politice semiprezidenŃiale i în cele parlamentare sunt mai multe situaŃii.

o într-o primă situaŃie se folose te formula alegerii directe a primului - ministru de către parlamente cu o majoritate absolută. Membrii guvernului sunt desemnaŃi potrivit aceleia i proceduri la propunerea efului guvernului (procedeul s-a practicat în statele din Estul Europei).

o într-o a doua situaŃie sunt statele (Australia, India, Anglia) în care eful partidului majoritar al camerei populare este invitat, de către eful de stat, să formeze guvernul, ca rezultat al votului din alegeri. Membrii guvernului, la propunerea primului - ministru, sunt numiŃi de eful statului, după care va obŃine învestitura din partea parlamentului.

o într-o a treia situaŃia sunt statele, în care obŃinerea unei majorităŃi parlamentare este dificilă (Belgia, Italia). eful statului însărcinează cuẞ formarea guvernului un membru al parlamentului considerat a avea anse reale în obŃinerea învestiturii parlamentare. Membrii guvernului sunt ale i de partidul lor i numiŃi de eful statului. Propunerile sunt dinainte negociate i acceptate.

o într-o a patra situaŃie sunt statele în care parlamentul are un rol redus în desemnarea efului guvernului (Monaco, Tailanda, Zambia).

1• eful statului desemnează primul ministru, după unele consultări i apoi el îlẞ nume te prin decret, care nu mai este supus nici unei aprobări din partea parlamentului. Tot eful statului, după consultări, cheamă în guvern membri ai parlamentului i alte personalităŃi.

56

Raporturile legislativ - executiv în legătură cu activitatea acestora Rolul autorităŃilor executive este de a lua decizii, de a realiza programe, dea angaja i realiza negocieri, de a recompensa pe cei devotaŃi, de a sancŃiona încălcările, de a reglementa afacerile i problemele curente, ceea ce nu poate face o adunare parlamentară. AutorităŃile executive sunt înarmate din punctul de vedere tehnic (oameni de decizie, ierarhizaŃi), din punctul de vedere politic (membrii executivului sunt lideri ai partidului majoritar), din punctul de vedere instituŃional (dispune de mijloacele necesare executării legilor) faŃă de parlament. Rezultă un raport favorabil executivului faŃă de parlament. Partidul învingător în alegeri are posibilitatea de a- i impune opŃiunea sa politică atât prin parlament cât i prin guvern.

IntervenŃia legislativului în activitatea executivului

Se realizează prin:1• stabilirea legilor, pe care executivul trebuie să le pună în executare; 2• aprobarea programului executivului (a se vedea pentru România, art. 102 din

ConstituŃie); 3• aprobarea delegării legislative (a se vedea pentru România art. 114 din

ConstituŃie); 4• controlarea activităŃii guvernului. Se realizează astfel controlul parlamentar,

care pierde din semnificaŃii dacă guvernului îi corespunde o majoritate confortabilă în parlament. în statele cu instabilitate politică guvernul nu deŃine o astfel de majoritate parlamentară fidelă, iar ameninŃarea controlului este reală, dar datorită deciziilor luate de statele majore ale partidelor politice i a altor cauze.

IntervenŃia executivului în activitatea legislativului

O astfel de intervenŃie este conformă conŃinutului teoriei separaŃiei / echilibrului i a controlului reciproc al puterilor în stat. IntervenŃia se manifestă prin:

1• iniŃiativa legislativă; 2• promulgarea legilor; 3• referendum.

Compatibilitatea funcŃiei parlamentare i funcŃiei executive

în unele sisteme constituŃionale exercitarea unei demnităŃi de ministru este incompatibilă cu exerciŃiul unui mandat în parlament (SUA, FranŃa). Dacă un parlamentar dore te să accepte ocuparea unui post de ministru trebuie să demisioneze din parlament. Un alt sistem permite cumularea celor două funcŃii (mandate). într-un al treilea sistem mini trii nu sunt obligaŃi să fie i parlamentari, dar cu toate acestea ei trebuie să îndeplinească condiŃiile de eligibilitate (Liechtenstein).

în România, potrivit ConstituŃiei, funcŃia de membru al guvernului este compatibilă cu cea de parlamentar.

Argumente pentru compatibilitate:1• o identitate de atitudini ale majorităŃii parlamentare i guvernului; 2• majoritatea parlamentară i guvernul au aceea i sursă a legitimităŃii i afinităŃii

i anume a majoritatea electoratului, 3• se înlătură conflictele constituŃionale între puteri; 4• permite cunoa terea directă a problemelor legislative i executive (operativitate i

eficienŃă).

57

Argumente contra compatibilităŃii:1• compatibilitatea este contrară separaŃiei puterilor în stat, chiar în

interpretarea sa suplă; 2• ea ar fi o cale de concentrare a puterii în mâna executivului; 3• face ineficient controlul parlamentar.

Cre terea rolului executivului

TendinŃa de cre tere a rolului executivului, ceea ce se explică prin rolul hotărâtor al partidelor politice în crearea celor mai importante instituŃii statale. Guvernului "element motor i dinamic al întregului sistem politic" (Pierre Pactet) i s-a rezervat posibilitatea luării marilor decizii politice, care se traduc prin măsurile executive, legiuitorul rezervându- i rolul de reflecŃie i de control al guvernului. Cre terea rolului guvernului este deja instituŃionalizată după cum urmează:

1• eful de stat este ales prin vot universal (SUA, FranŃa, România). Aceasta legitimează o poziŃie statală egală cu a parlamentului;

2• eful guvernului este numit de către eful statului; 3• datorită legislaŃiei delegate (FranŃa, România).

REPREZENTARE GRAFICĂ - PUTEREA EXECUTIVĂ

Marile structuri ale eful statuluiẞ efulẞ

executivului Guvernului

GuvernulComponenŃa

Mini tri i

secretari destat

Structura monist

Ministerele i dualistcelelalte autorităŃiale administraŃieipublice centrale

AutorităŃileadministraŃieipublice locale


1• Care sunt componentele Guvernului i de câte feluri este executivul?

2• ExplicaŃi pe scurt rolul legislativului în formarea i activitatea executivului.

3• Executivul poate interveni în activitatea legislativului ? ComentaŃi.

58

TESTE GRILĂ:

1. Activitatea autorităŃilor executive (administrative) constă în:

1. punerea în executare a legilor adoptate de Parlament;

2. organizarea executării i executarea în concret a legilor, conducerea politicii naŃionale pentru care dispun de un aparat administrativ;

3. activitatea de apărare a drepturilor i libertăŃilor cetăŃene ti, îndeosebi în raport cu autorităŃile publice i în special cu cele executive.

2. Structurile executivului sunt:

1. eful de stat; guvernul; ministerele i celelalte autorităŃi ale administraŃiei publice centrale;

2. eful de stat; guvernul; ministerele i celelalte autorităŃi ale administraŃiei publice centrale; autorităŃile administraŃiei publice locale, la care se adaugă aparatul administrativ însărcinat să pregătească i să execute decizii, la nivelul fiecărei structuri executive;

3. prim ministru; guvernul; ministerele i celelalte autorităŃi ale administraŃiei publice centrale; autorităŃile administraŃiei publice locale, la care se adaugă aparatul administrativ însărcinat să pregătească i să execute decizii, la nivelul fiecărei structuri executive.

3. IntervenŃia legislativului în activitatea executivului se realizează prin:

1. iniŃiativa legislativă; promulgarea legilor; referendum;

2. stabilirea legilor pe care puterea executivă trebuie să le pună în executare; numirea primului ministru; controlarea activităŃii guvernului;

3. stabilirea legilor pe care puterea executivă trebuie să le pună în executare;

aprobareaprogramului

executivului;

aprobarea

delegării

legislative;

controlarea activităŃii guvernului.

4. în România funcŃia de membru al guvernului:

1. este compatibilă cu cea de parlamentar;

2. nu este compatibilă cu nici o altă funcŃie publică sau privată;

3. este compatibilă cu funcŃia de parlamentar i cadru didactic universitar.

5. Pentru aprobarea programului i listei Guvernului este necesar votul:

1. majorităŃii deputaŃilor i senatorilor;

2. a 2/3 din numărul deputaŃilor i senatorilor;

3. majorităŃii membrilor prezenŃi în edinŃa comună a celor două camere.

6. Desemnarea candidatului la funcŃia de prim-ministru se face de către:

59

Pre edintele Senatului;

1. Pre edintele partidului care a câ tigat alegerile;

2. Pre edintele României.

7. Primul-ministru interimar este numit de :

1. Pre edintele României, dacă primul ministru se află în imposibilitate de a- i exercita atribuŃiile;

2. Pre edintele Senatului dacă primul-ministru demisionează;

3. Pre edintele Camerei DeputaŃilor, dacă primul ministru este revocat.

BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL VII


2• Mihai Constantinescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Simina Tănăsescu, ConstituŃia României revizuită, AUBeck, Bucure ti, 2004.

3• Ioan Muraru, Mihai Constantinescu, OrdonanŃa guvernamentală. Doctrină i jurisprudenŃă, Ed. Lumina Lex, Bucure ti, 2000.

4• Ioan Muraru, Mihai Constantinescu, Drept parlamentar românesc, Editura Actami, Bucure ti, 1999.

60

CAPITOLUL VIII - InstituŃia efului de stat

CONSIDERAłII GENERALE

Explicarea instituŃiei efului de stat trebuie realizată în funcŃie de structura executivului i de locul efului de stat în acest executiv. Acest loc exprimă i relaŃia popor, parlament, ef de stat. Am arătat deja că în unele state executivul este format dintr-un organ statal unic, adeseori un pre edinte, care- i legitimează împuternicirile pe votul universal. Suntem evident în regimurile prezidenŃiale pure, în care pre edintele dispune de o echipă care-1 ajută în atribuŃiile sale de guvernare, dar membrii acestei echipe sunt de fapt funcŃionari i nu guvernanŃi.

într-un al doilea grup de state puterea executivă este realizată de două organe de stat - ef de stat i guvern. Acest sistem este legat de dezvoltarea regimului parlamentar în Anglia. El a rezultat din slăbirea progresivă a coroanei i din cre terea corelativă a puterii mini trilor care nu erau la origine decât simpli auxiliari ai monarhului. Alături de eful de stat, care personifică naŃiunea, a apărut cabinetul, mai exact spus un grup de funcŃionari cu misiunea de a asigura concret gestiunea afacerilor publice. Această structură a puterii executive, devenită deseori dualistă, se regăse te în multe Ńări considerate a avea un "regim de cabinet". EvoluŃia cabinetului este definitivă acolo i atunci când, unul dintre membrii acestuia ocupă o poziŃie juridică superioară i când alături de eful de stat există i un ef de guvern (prim-ministru, pre edinte).

în unele Ńări, funcŃia de ef de stat a fost îndeplinită de organe colegiale, denumite prezidii, consilii de stat, consilii prezidenŃiale. Asemenea organisme au existat în România (1947-1974) în alte Ńări foste socialiste (Bulgaria, Ungaria, Polonia). Pentru Ńara noastră vom da explicaŃiile cuvenite. Pentru celelalte state vom observa că, fundamentate pe unicitatea puterii, organismele menŃionate erau considerate organe ale puterii de stat i nu organe executive.

în fine, un exemplu de regim colegial, considerat unic, este regimul elveŃian.

EVOLUłIA INSTITUłIEI EFULUI DE STAT ÎN ROMÂNIAẞ

în istoria statală românească au existat trei categorii de ef de stat:1• domn (specific Ńării noastre); 2• rege; 3• pre edinte.

într-o anumită perioadă de timp (1948 - 1974) această demnitate a avut caracter colegial. Domnul a fost considerat ef de stat sub imperiul constituŃiilor de la 1864 i 1866 (până în anul 1884). Regele a fost eful statului român sub imperiul constituŃiilor de la 1866 (după anul 1884), 1923 i 1938, până la 30 decembrie 1947. în baza Legii nr. 363/1947 se instaurează un ef de stat colegial. ConstituŃia din 1948, încredinŃează funcŃia de ef de stat unui alt organ colegial, Prezidiului Marii Adunări NaŃionale, menŃinut i de ConstituŃia din 1952. în anul 1974 s-a creat funcŃia de pre edinte de republică, îndeplinită de o singură persoană. După revoluŃia din decembrie 1989, prin Decretul - Lege nr. 2/1989 privind constituirea, organizarea i funcŃionarea Consiliului Frontului Salvării NaŃionale se creează funcŃia de pre edinte al consiliului. Decretul - Lege încredinŃează atribuŃiile de ef de stat pre edintele consiliului. Prin Decretul - Lege nr. 92/1990 privind alegerea parlamentului i a Pre edintelui României, funcŃia de ef de stat este încredinŃată Pre edintelui României, ales prin vot universal, egal, direct, secret i liber exprimat. Această

61

soluŃie este consacrată i prin ConstituŃia actuală a României.

ROLUL, FUNCłIILE I ATRIBUłIILE EFULUI DE STAT ÎN ALTE SISTEMEẞ ẞ CONSTITUłIONALE

AtribuŃiile efului de stat (împuternicirile) depind de structura, funcŃiile i raporturile dintre puterile publice, garanŃiile constituŃionale, durata mandatului organelor reprezentative, modul de desemnare a efului de stat (ereditar, alegere), responsabilitatea acestuia (Ioan Muraru).

AtribuŃiile efului de stat ar putea fi următoarele:

1• reprezentarea statului; 2• semnarea tratatelor; 3• aprobarea unor acte normative elaborate de anumite organe de stat; 4• semnarea legilor i a altor acte în vederea publicării; 5• prezidarea edinŃelor unor organe de stat; 6• acordarea unor calităŃi i titluri; 7• numiri în funcŃii superioare; 8• acordarea graŃierii (de regulă individuală); 9• proclamarea stării de asediu sau de urgenŃă; 10• primirea scrisorilor de acreditare etc.

Această enumerare nu este limitativă, ea fiind deosebit de utilă i pentru stabilirea domeniilor în care eful de stat intervine prin acte juridice cu caracter normativ sau individual.

ROLUL, FUNCłIILE I ATRIBUłIILE PRE EDINTELUI ROMÂNIEIẞ ẞ

Rolul i funcŃiile Pre edintelui României rezultă din ConstituŃie. Clasificate după conŃinutul acestora, atribuŃiile Pre edintelui României sunt următoarele:

1• AtribuŃii privind legiferarea; 2• AtribuŃii privind organizarea i funcŃionarea puterilor publice; 3• AtribuŃii privind alegerea, formarea, avizarea formării, numirea sau revocarea

unor autorităŃi publice 4• AtribuŃii în domeniul apărării Ńării i asigurării ordinii publice; 5• AtribuŃii în domeniul politicii externe; 6• Alte atribuŃii.

DESEMNAREA EFULUI DE STATẞ

Desemnarea efului de stat se face în funcŃie de forma de guvernământ i este legată de funcŃiile i raporturilor efului statului cu celelalte autorităŃi publice. Există patru moduri de desemnare a efului de stat:

1• pe cale ereditară; 2• prin alegere de către parlament; 3• prin alegere de către un colegiu electoral; 4• prin alegere prin vot universal.

DURATA MANDATULUI EFULUI DE STAT. NUMĂRUL MANDATELORẞ

în formele de guvernământ monarhice "mandatul" este pe viaŃă. în celelalte forme de guvernământ, mandatul efului de stat este limitat. De regulă aceea i persoană poate ocupa funcŃia de ef de stat pentru cel mult două mandate.

62

PROCEDURI, SOLEMNITĂłI, PROTOCOL

Investirea unei persoane cu calitatea de ef de stat presupune depunerea jurământului.

RĂSPUNDEREA EFULUI DE STATẞ

Răspunderea efului statului nu este cunoscută în formele de guvernământ monarhice, datorită, în primul rând procedurii de contrasemnare a actelor normative (art. 87 din ConstituŃia română din 1923 i art. 44 din ConstituŃia română din 1938). în formele de guvernământ republicane, eful statului nu este în afara responsabilităŃii, chiar în condiŃiile existenŃei contrasemnăturii, răspunderea putându-se angaja pentru alte motive.

Imunitatea. efii de stat se bucură de imunitate în condiŃiile prevăzute de constituŃii.ẞ

în România Pre edintele se bucură de inexistenŃa răspunderii i de inviolabilitate. Răspunderea Pre edintelui României este:

1• politică - se angajează pentru fapte grave, prin care se încalcă ConstituŃia; aparŃine i Pre edintelui interimar; daca propunerea de suspendare din funcŃie este aprobată, demiterea Pre edintelui României se poate decide numai de către un referendum i care se organizează în cel mult 30 de zile.

2• juridică - este penală si civilă (se angajează în acelea i condiŃii ca pentru orice cetăŃean al României).

ACTELE EFULUI DE STATẞ

Actele prin care eful statului î i exercită atribuŃiile sunt denumite decrete. Ele pot fi cu caracter normativ sau caracter individual. Decretele trebuie contrasemnate, cel care contrasemnează luându- i răspunderea îndeplinirii prevederilor acelui act contrasemnat. Contrasemnarea este o condiŃie de valabilitate a actului. ConstituŃia României prevede reguli referitoare la contrasemnătură în art. 99(2).

REPREZENTARE GRAFICĂ - INSTITUłIA EFULUI DE STATẞ

Reprezentarea statului

AtribuŃiile efului de stat

Semnarea tratatelor

Aprobarea unor acte normative elaborate deanumite organe de stat

Semnarea legilor i a alor acte în vederea publicării

Prezidarea edinŃelor unor organe de stat

Acordarea unor calităŃi i titluri

Numiri în funcŃii superioare

Acordarea graŃierii (de regulă individuală)

Proclamarea stării de asediu sau de urgenŃă

Primirea scrisorilor de acreditare

63

AtribuŃiile AtribuŃii privind legiferarea

Pre edintelui României

AtribuŃii privind organizarea i funcŃionarea puterilor publice

AtribuŃii privind alegerea, formarea, avizarea formării, numirea sau revocarea unor autorităŃi

publice

AtribuŃii în domeniul apărării Ńării i asigurării ordinii publice

AtribuŃii în domeniul politicii externe

Alte atribuŃii


1• ExplicaŃi pe scurt rolul, funcŃiile i atribuŃiile pre edintelui în România.

2• Care sunt modalităŃile de desemnare a efului de stat?

3• Un ef de stat, pre edinte, poate fi făcut răspunzător ? Dacă da, în ce condiŃii?

4• DezbateŃi pe scurt rolul Pre edintelui de mediator între puterile statului. ExemplificaŃi situaŃii în care Pre edintele i-a exercitat funcŃia de mediator între puterile statului.

TESTE GRILĂ:

1. în istoria statală românească au existat următoarele categorii de ef de stat:

1. domnitor i pre edinte;

2. domn, rege i pre edinte;

3. domn, principe, rege i pre edinte.

2. Pre edintele României are următoarele atribuŃii:

1. reprezentarea statului; semnarea tratatelor; aprobarea unor acte normative elaborate de anumite organe de stat;

2. atribuŃii privind legiferarea; atribuŃii privind organizarea i funcŃionarea puterilor publice; atribuŃii privind alegerea, formarea, avizarea formării, numirea sau revocarea unor autorităŃi publice; atribuŃii în domeniul apărării Ńării i asigurării ordinii publice; atribuŃii în domeniul politicii externe;

3. de reprezentare; de apărare; de ordin ceremonial; de arbitraj.

64

Rezultatul alegerilor pentru funcŃia de pre edinte este validat de:

1. Curtea de Conturi;

2. Camera DeputaŃilor i Senat, în edinŃă comună;

3. Curtea ConstituŃională.

4. Durata mandatului de pre edinte în România este de :

1. de 5 ani, cu posibilitatea de prelungire, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă;

2. pe parcursul a două mandate de 5 ani;

3. cel mult 8 ani, cu posibilitate de prelungire prin lege organică în caz de război sau catastrofă.

5. Pre edintele poate emite următoarele acte:

1. ordonanŃe pre edinŃiale;

2. decrete cu caracter normativ sau individual;

3. hotărâri de aplicare a legilor.

6. Răspunderea penală a Pre edintelui României intervine:

1. pentru crima de înaltă trădare;

2. pentru crima de genocid;

3. pentru crime de război.

BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL VIII

1• Ioan Muraru i Simina Tănăsescu, Drept constituŃional i instituŃii politice, vol.II, AII Beck, Bucure ti, 2009


65

CAPITOLUL IX - Autoritatea judecătorească

CONSIDERAłII GENERALE I TERMINOLOGIEẞ

Denumirea de autoritate judecătorească evocă foarte clar justiŃia, ca funcŃie (activitate) i ca sistem. Prin justiŃie tradiŃional se înŃelege:

4. sistemul organelor judecătore ti;

5. activitatea de soluŃionare a proceselor civile, administrative, comerciale, penale, de muncă etc.

în timp, faŃă de sensul tradiŃional, justiŃia i-a îmbogăŃit conŃinutul în sensul efectuării controlului asupra modului cum guvernanŃii acŃionează în limitele constituŃiei i dreptului, adică în realizarea principiului legalităŃii. Statul de drept a devenit de neconceput fără justiŃie. FuncŃiile justiŃiei au fost i sunt încredinŃate unor autorităŃi distincte, investite cu puteri statale care-i dau eficienŃă i care trebuie să fie independente i imparŃiale, instanŃele judecătore ti. S-au dezvoltat i activităŃi înfăptuite i de alte organisme decât instanŃele judecătore ti care presupun folosirea acelea i proceduri judecătore ti. Pentru a lega aceste activităŃi cu justiŃia se utilizează (în legislaŃie i doctrină) denumirea de activitate jurisdicŃională, care cuprinde atât aceste activităŃi cât i justiŃia. JustiŃia rămâne însă partea substanŃială a activităŃii jurisdicŃionale. Este necesară individualizarea justiŃiei, faŃă de restul activităŃii jurisdicŃionale (care împrumută trăsăturile i principiile justiŃiei).

Ansamblul judecăŃilor (hotărârilor judecătorilor) formează jurisprudenŃa, care limpeze te textele obscure. întrebarea este până unde poate merge jurisprudenŃa în interpretarea textelor obscure ale legii. Rolul justiŃiei este de a aplica dreptul i nu de a crea drept. în urma judecăŃii se dau hotărâri, în care se stabilesc drepturi i obligaŃii pentru subiectele de drept (participanŃi în proces), se aplică sancŃiuni, se stabilesc despăgubiri, se dau ordine de executare atât părŃilor în proces, cât i autorităŃilor publice. Hotărârile judecătore ti trebuie să fie respectate i executate de către cetăŃeni i autorităŃile publice.

SPECIFICUL ACTIVITĂłII JURISDICłIONALE

JustiŃia (în general activitatea jurisdicŃională) este o activitate de rezolvare a litigiilor, în litera i spiritul constituŃiei, legilor, obiceiului, convenŃiilor i contractelor. Judecătorul care înfăptuie te justiŃia caută să afle adevărul, în procesul respectiv, pentru a identifica exact încălcarea legii, victimele, cauzalitatea, răspunderea i responsabilii.

PRINCIPIILE CONSTITUłIONALE DE REALIZARE A JUSTIłIEI

1• Principiul legalităŃii - Acest principiu este de esenŃa statului de drept i cuprinde două aspecte: legalitatea instanŃelor judecătore ti i legalitatea infracŃiunilor i a pedepselor.

2• JustiŃia este unică i egală pentru toŃi 3• Folosirea limbii oficiale i a limbii materne în justiŃie 4• Dreptul la apărare 5• PrezumŃia de nevinovăŃie 6• IndependenŃa judecătorului i supunerea lui numai legii

66

GaranŃii ale independenŃei judecătorilor sunt:1• condiŃiile de recrutare; 2• inamovibilitatea; 3• avansarea; 4• controlul activităŃii judecătorilor.

ORGANELE JUDECĂTORE TIẞ

Organele judecătore ti sunt:1• instanŃele judecătore ti 2• Ministerul public, care cuprinde procurorii, organizaŃi în parchete i care în

mod generic intră în categoria magistraŃilor; 3• Consiliul Superior al Magistraturii, care este autoritatea creată în vederea

exercitării a două funcŃii, prevăzute de ConstituŃie.

Sistemul instanŃelor judecătore ti este format în general din:1• judecătorii; 2• tribunale; 3• curŃi de apel; 4• curŃi supreme etc.

Organizarea i funcŃionarea instanŃelor judecătore ti sunt stabilite prin lege.

RAPORTURILE CU LEGISLATIVUL I EXECUTIVULẞ

Raporturile autorităŃii jurisdicŃionale cu Parlamentul:

1• organizarea i funcŃionarea instanŃelor judecătore ti se realizează numai potrivit legii, prin care se stabile te competenŃa i procedura potrivit căreia î i desfă oară activitatea;

2• prin lege se stabilesc infracŃiunile i pedepsele. 3• în unele state autoritatea judecătorească (justiŃia) poate interveni în

activitatea legislativă prin controlul constituŃionalităŃii legilor.

Raporturile autorităŃii judecătore ti cu executivul:

1• numirea i avansarea magistraŃilor aparŃine executivului ( efului de stat, ministrului justiŃiei etc), prin proceduri care să pună în evidenŃă numai competenŃa profesională a celor în cauză;

2• controlul legalităŃii actelor administrative de către justiŃie

67


Principiile Principiul legalităŃii constituŃionale de

realizare a justiŃiei

JustiŃia este unică i egală pentru toŃi

Folosirea limbii oficiale i a limbii materne în justiŃie

Dreptul la apărare

Organizarea activităŃii jurisdicŃionale pe trei grade de jurisdicŃie(fond, apel i

recurs)

PrezumŃia de nevinovaŃie

IndependenŃa judecătorului i supunerea lui numai legii

Sistemul InstanŃele judecătore ti Judecătorii

organelorjudecătore ti

Tribunale

CurŃiDe

apel

Supreme

Ministerul PublicParchete

Consiulul Suporior alMagistraturii


1• PrezentaŃi raportul dintre justiŃie i activitatea jurisdicŃională.

2• Care este rolul jurisprudentei în acoperirea lacunelor legii ?

3• Care sunt garanŃiile independenŃei judecătorilor?

4• Autoritatea judecătorească se poate implica în activitatea legislativului i executivului, dacă da, cum?

5• Parlamentul poate avea atribuŃii jurisdicŃionale?

68

TESTE GRILĂ:

1. Principiul legalităŃii:

a. este de esenŃa statului de drept i cuprinde două aspecte: legalitatea instanŃelor judecătore ti i legalitatea infracŃiunilor i a pedepselor;

2. nu excede justiŃiei, având aplicare în principal în domeniul civil;

3. nu excede justiŃiei, având aplicare în principal în domeniul penal.

2. Considerarea unei persoane nevinovate atât timp cât nu s-a pronunŃat o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare reprezintă conŃinutul:

1. principiul dreptului la apărare;

2. principiul justiŃiei unice i egale pentru toŃi;

3. principiul prezumŃiei de nevinovăŃie.

3. Principiul independenŃei judecătorului i supunerea lui numai legii presupune că:

1. judecătorul se supune numai legii i con tiinŃei sale;

2. judecătorul se supune numai legii i soluŃiilor date în procesele anterioare;

3. judecătorul se supune numai legii i ordinelor date de ministrul justiŃiei.

4. Inamovibilitatea constă în :

1. recrutarea judecătorilor numai pe bază de concurs;

2. recrutarea judecătorilor prin numire de către ministrul de justiŃie;

3. judecătorul nu poate fi nici revocat, nici retrogradat, nici transferat pe un post echivalent, nici avansat fără consimŃământul său.

5. Controlul hotărârilor judecătore ti trebuie efectuat în următoarele condiŃii:

1. numai de către înalta Curte de CasaŃie si JustiŃie i numai după proceduri jurisdicŃionale;

2. numai de către instanŃe judecătore ti i numai după proceduri jurisdicŃionale;

3. numai de către ministrul justiŃiei în conformitate cu prevederile exprese ale legii.

6. Organele judecătore ti reglementate de ConstituŃia României sunt:

1. înalta Curte de CasaŃie si JustiŃie i celelalte instanŃe prevăzute de lege;

2. instanŃele judecătore ti i parchetele;

69

instanŃele judecătore ti; Ministerul public care cuprinde procurorii, în parchete, care în mod generic intră în categoria magistraŃilor; Consiliul Superior al Magistraturii.

7. între autoritatea jurisdicŃională i Parlament se stabile te următoarea relaŃie:

1. numirea i avansarea magistraŃilor aparŃine parlamentului, prin proceduri care să pună în evidenŃă numai competenŃa profesională a celor în cauză; controlul legalităŃii actelor parlamentului de către justiŃie;

2. organizarea i funcŃionarea instanŃelor judecătore ti se realizează numai potrivit legii, prin care se stabile te competenŃa i procedura potrivit căreia î i desfă oară activitatea; prin lege se stabilesc infracŃiunile i pedepsele;

3. prin lege se stabilesc infracŃiunile i pedepsele; controlul legalităŃii actelor parlamentului de către justiŃie.

BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL IX



3• Viorel Ciobanu, Tratat teoretic i practic de procedură civilă, volumul I, Teoria generală, Editura NaŃional, Bucure ti, 1996.

70

CAPITOLUL X - Controlul constituŃionalităŃii legilor în România

TRĂSĂTURILE CURłII CONSTITUłIONALE.

Controlul constituŃionalităŃii legilor este încredinŃat de ConstituŃia României unei autorităŃi publice denumită Curte ConstituŃională. Din ConstituŃie i legea de organizare i funcŃionare a CurŃii ConstituŃionale rezultă trăsăturile ce o caracterizează:

1• este o autoritate publică. Curtea este o autoritate publică (fără însă să fie o "putere" în stat), chiar dacă nu este cuprinsă, firesc, printre autorităŃile publice enumerate în Titlul III al ConstituŃiei;

2• este unica autoritate de jurisdicŃie constituŃională din România; 3• este independentă faŃă de orice autoritate publică. în activitatea sa Curtea

ConstituŃională se supune numai ConstituŃiei i legii sale de organizare i funcŃionare;

4• scopul curŃii este de a garanta supremaŃia ConstituŃiei;

Poate fi considerată "o autoritate publică politico - jurisdicŃională. Caracterul politic rezultă din modul de desemnare a membrilor CurŃii ConstituŃionale, precum i din natura unor atribuŃii. Caracterul jurisdicŃional rezultă din principiile de organizare i funcŃionare (...), precum i din alte atribuŃii i proceduri."

ORGANIZAREA CURłII CONSTITUłIONALE

Curtea ConstituŃională este formată din 9 judecători. Numirea judecătorilor se face de Camera DeputaŃilor (trei), de Senat (trei) i de Pre edintele României (trei), numai cu acordul prealabil exprimat în scris al candidatului. Curtea se reînnoie te cu o treime din judecători din 3 în 3 ani. Mandatul judecătorilor este de 9 ani i nu poate fi nici prelungit i nici reînnoit. Judecătorii răspund disciplinar pentru încălcarea cu vinovăŃie a obligaŃiilor expres prevăzute de art. 40 din Legea nr. 47/1992. Judecătorii CurŃii nu pot fi arestaŃi sau trimi i în judecată contravenŃională sau penală decât cu aprobarea Biroului permanent al Camerei care i-au ales sau a Pre edintelui României, după caz, i la cererea procurorului general.

Pre edintele CurŃii ConstituŃionale

I se aplică prevederile legale referitoare la judecători, cu unele circumstanŃieri. Este ales dintre membrii CurŃii de ace tia. Pre edintele CurŃii are atribuŃiile prevăzute de art. 11 din Legea nr. 47/1992 i art. 6 din Regulament.

Plenul CurŃii ConstituŃionale

Curtea ConstituŃională î i desfă oară activitatea jurisdicŃională în plen. Cvorumul de lucru este de două treimi din numărul judecătorilor CurŃii. Plenul adoptă acte cu votul majorităŃii judecătorilor. edinŃele plenului se convoacă i sunt conduse de pre edinteleẞ CurŃii. edinŃele de judecată sunt în principiu publice, cu excepŃia cazurilor în care s-aẞ hotărât de plen, că edinŃa este secretă.

ACTELE SUPUSE CONTROLULUI DE CONSTITUłIONALITATE

1• legile; 2• iniŃiativele de revizuire a ConstituŃiei; 3• regulamentele Camerelor Parlamentului; 4• ordonanŃele.

71

PROCEDURA ÎN FAłA CURłII CONSTITUłIONALE

Stabilită, pe larg, în Legea nr. 47/1992 i în Regulamentul de organizare i funcŃionare a CurŃii ConstituŃionale. Potrivit art. 16 din lege, procedura se completează cu regulile din Codul de procedură civilă, în măsura în care ele sunt compatibile cu natura procedurii în faŃa CurŃii ConstituŃionale, compatibilitatea hotărându-se exclusiv de către Curte. Câteva reguli generale de procedură:

1• sesizarea CurŃii ConstituŃionale se face numai în scris i motivat; 2• plenul CurŃii hotără te edinŃa secretă; 3• părŃile au acces la lucrările dosarului; autorităŃile publice, instituŃiile,

regiile autonome, societăŃile comerciale i orice alte organizaŃii au obligaŃia să comunice CurŃii la cererea acesteia, informaŃiile, documentele i datele pe care le deŃin;

4• cererile adresate CurŃii sunt scutite de taxa de timbru.

ACTELE CURłII CONSTITUłIONALE

ConstituŃia nominalizează două acte juridice i anume decizia i avizul consultativ. Legea organica precizează deciziile; hotărârile; avizele.

EFECTE JURIDICE ALE ACTELOR CURłII CONSTITUłIONALE

Deciziile emise în exercitarea controlului de constituŃionalitate a legilor sunt obligatorii pentru toate subiectele de drept.

Cât prive te iniŃiativa de revizuire a ConstituŃiei, decizia CurŃii ConstituŃionale nu poate depă i forŃa juridică a unui aviz.

în situaŃia obiecŃiei de neconstituŃionalitate legea care ar fi declarată neconstituŃională este obligatoriu returnată în Parlament pentru a fi pusă de acord cu prevederile ConstituŃiei. în situaŃia excepŃiei de neconstituŃionalitate, decizia CurŃii ConstituŃionale este de asemenea definitivă i obligatorie; ca urmare, prevederea legală declarată neconstituŃională nu mai poate fi aplicată, iar legea se transmite la Parlament pentru a fi pusă de acord cu prevederile ConstituŃiei în termen de maxim 45 de zile.

Deciziile CurŃii ConstituŃionale privind neconstituŃionalitatea regulamentelor Parlamentului se comunică obligatoriu acestuia pentru a fi reexaminate.

Efectele juridice ale deciziei CurŃii ConstituŃionale privind neconstituŃionalitatea unui partid politic constau în radierea partidului politic din evidenŃa partidelor legal constituite, de la Tribunalul Bucure ti.

Hotărârile CurŃii ConstituŃionale trebuie apreciate nuanŃat, în funcŃie de situaŃiile în care intervin. Unele nu pot depă i efectele juridice ale unui aviz.


1• IdentificaŃi i explicaŃi pe scurt trăsăturile CurŃii ConstituŃionale a României.

2• În ce constă independenŃa CurŃii ConstituŃionale a României i care este scopul acesteia ?

3• RealizaŃi o comparaŃie între cele două modalităŃi ale controlului constituŃionalităŃii legilor: anterior i posterior promulgării.

72

1• În ce constă modelul european i cel american de control al constituŃionalităŃii legilor?

2• Care sunt efectele juridice ale actelor CurŃii ConstituŃionale? Argumentai-vă poziŃia faŃă de efectele deciziei CurŃii ConstituŃionale în cadrul controlului anterior promulgării legii.

TESTE GRILĂ:

1.CompetenŃa CurŃii ConstituŃionale poate fi stabilită astfel:

1. de către parlament;

2. nu poate fi contestată de nici o autoritate publică, aceasta fiind singura în drept să hotărască asupra competenŃei sale;

3. de către instanŃele de drept comun.

2. Actele ce pot fi supuse controlului de constituŃionalitate exercitat de Curtea ConstituŃională sunt:

1. legile, iniŃiativa de revizuire a ConstituŃiei, regulamentele Parlamentului, ordonanŃele i hotărârile Guvernului;

2. legile, iniŃiativa de revizuire a ConstituŃiei, hotărârile Parlamentului, ordonanŃele i hotărârile Guvernului;

3. legile, iniŃiativa de revizuire a ConstituŃiei, regulamentele Parlamentului, ordonanŃele Guvernului, iniŃiativele legislative populare.

3. ExcepŃia de neconstituŃionalitate se judecă:

1. pe două grade de jurisdicŃie, în primă instanŃă în complet format din 3 judecători i în recurs în complet format din 5 judecători;

2. de către plenul CurŃii ConstituŃionale, cu votul majorităŃii judecătorilor;

3. de către plenul CurŃii ConstituŃionale, cu votul majorităŃii calificate a judecătorilor.

4. Curtea ConstituŃională în exercitarea atribuŃiilor sale:

1. întotdeauna trebuie să fie sesizată, ea nu se poate sesiza din oficiu;

2. oricând se poate sesiza i din oficiu;

c. trebuie să fie sesizată, existând o singură excepŃie - controlul constituŃionalităŃii iniŃiativelor de revizuire a ConstituŃiei - situaŃie în care Curtea se poate sesiza din oficiu.

5. Actele CurŃii ConstituŃionale sunt:

1. decizii, avize obligatorii, hotărâri;

2. decizii, hotărârii, avize consultative;

3. hotărârii, decrete, decizii.

73

6. Decizia de neconstitutionalitate a unor prevederi dată în cadrul controlului excepŃiei de neconstitutionalitate produce următoarele efecte:

1. scoate din vigoare prevederile considerate neconstituŃionale;

2. determină neaplicarea prevederilor legale considerate neconstituŃionale;

3. obligă la reexaminarea de către Parlament a prevederilor legale considerate neconstituŃionale.

BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL X

1• Ioan Muraru, Mihai Constantinescu, Curtea ConstituŃională a României, Ed. Albatros, Bucure ti, 1997.

2• Ioan Muraru, Mihai Constantinescu, Simina Tănăsescu, Marian Enache, Gheorghe Iancu, Interpretarea ConstituŃiei, Ed. Lumina Lex, Bucure ti, 2002.



5• Legea nr. 47/1992 privind organizarea i funcŃionarea CurŃii ConstituŃionale, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 101 din 22 mai 1992, republicată.

74

TABLA DE MATERII

CAPITOLUL I-PUTEREA DE STAT 3

Reprezentare grafică 3

întrebări i exerciŃii: 5

Teste grilă: 5

Bibliografie la Capitolul 1 6

CAPITOLUL II - Partidele politice 7

DefiniŃia i funcŃiile partidului politic 7

Categorii i variante de partide politice: 7


întrebări i exerciŃii 8

Teste grilă: 9

Bibliografie la Capitolul II 10

CAPITOLUL III - Statul 11

NoŃiunea de stat 11

ApariŃia statului modern 11

Legitimitatea i funcŃiile statului 12

Elementele statului 13

PopulaŃia: 13

Teritoriul: 13

Suveranitatea: 13


NoŃiunea de formă de guvernământ 14

Tipurile formei de guvernământ 14


Structură de stat 15

AsociaŃiile de state 15

Caracterele constituŃionale ale statului român 15

România - stat suveran i independent 15

România - Stat unitar i indivizibil 15

România - Stat naŃional 16

Statul de drept 16

România- Stat social 16

România - Stat democratic 17

Reprezentarea grafică 17

NoŃiunea de organizare administrativ- teritorială 17

Organizarea administrativă a teritoriului României 18

JudeŃul 18

Ora ul 18

Comuna 18

StaŃiunile balneo - climaterice 19


întrebări i exerciŃi 19

Teste grilă 20

Bibliografie la Capitolul III 22

CAPITOLUL IV - Sistemul electoral 23

NoŃiunea de sistem electoral 23

Drepturile exclusiv politice 23

Dreptul de vot 23

Dreptul de a fi ales 24

Scrutinul 25

Organizarea i desfă urarea alegerilor 25

Organizarea i desfă urarea alegerilor prezidenŃiale 25



Teste grilă: 26

Bibliografie la Capitolul IV 28

CAPITOLUL V - Referendumul 29

DemocraŃia directă i democraŃia reprezentativă 29

75

Instrumentele democraŃiei semi-directe în ConstituŃia României 29

IniŃiativa populară 29

Referendumul 30



Teste grilă: 32

BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL V 33

CAPITOLUL VI - Parlamentul 34

FuncŃiile Parlamentului 34


Structura parlamentului 37

Justificarea i criticile bicameralismului în statele unitare 38

Legi organice 39

Reprezentare grafică - Structura Parlamentului 41

Organizarea internă a parlamentului 41

Grupurile politice parlamentare 41

OpoziŃia parlamentară41

Birourile i comitetele 42

Comisiile parlamentare42

Clasificarea comisiilor parlamentare 42

Reprezentare grafică - Organizarea internă a parlamentului 43

FuncŃionarea parlamentului 44

Legislatura 44

Sesiunea 44

Camerele parlamentare î i desfă oară activitatea periodic în sesiuni: 44

Convocarea în sesiuni i durata lor: 44

edinŃeleẞ 44

Ordinea de zi i programul de activităŃi al camerelor 44

Sistemul de vot 45

Reprezentare grafică - FuncŃionarea parlamentului 45

DeputaŃii i senatorii 45

Drepturile i îndatoririle parlamentarilor 46

IncompatibilităŃi i imunităŃi 46

Răspunderea i sancŃiunile parlamentarilor 46

Actele Parlamentului 46

Clasificarea actelor juridice ale Parlamentului 47

Legea ca act juridic al parlamentului 47

Clasificarea legilor 48

SupremaŃia legii 48

Fundamentarea tiinŃifică a supremaŃiei legii 48

SupremaŃia legii în raport cu supremaŃia constituŃiei 48

ConsecinŃe juridice ale supremaŃiei legii 49

Reprezentare grafică - Actele parlamentului 49

Elaborarea legii 49

Alte reguli constituŃionale privind elaborarea legii 50

Alte aspecte privind legea ca act juridic al parlamentului 51

Deosebirile dintre constituŃie i legi: 51

Conformitatea cu legea a celorlalte acte emise de către organele statului 51

Regulamentele parlamentare 51

Hotărârea, ca act juridic al parlamentului 51

MoŃiunile i actele structurilor parlamentare51

MoŃiunile 51

Actele structurilor parlamentare 52


Teste grilă: 52

Bibliografie la Capitolul VI 54

CAPITOLUL VII - Puterea executivă 55

ConsideraŃii generale i terminologice 55

Identificarea marilor structuri ale executivului 55

eful de statẞ 55

76

Guvernul55

Raporturile dintre legislativ i executiv 55

Rolul legislativului în formarea executivului 56

Desemnarea efului executivului 56

Desemnarea efului de guvern i a membrilor acestuia 56

Raporturile legislativ - executiv în legătură cu activitatea acestora 57

IntervenŃia legislativului în activitatea executivului57

IntervenŃia executivului în activitatea legislativului57

Compatibilitatea funcŃiei parlamentare i funcŃiei executive 57

Cre terea rolului executivului 58

Reprezentare grafică - Puterea executivă 58


Teste grilă: 59

Bibliografie la Capitolul VII 60

CAPITOLUL VIII - InstituŃia efului de stat 61

ConsideraŃii generale 61

EvoluŃia instituŃiei efului de stat în România 61

Rolul, funcŃiile i atribuŃiile efului de stat în alte sisteme constituŃionale 62

Rolul, funcŃiile i atribuŃiile Pre edintelui României 62

Desemnarea efului de stat 62

Durata mandatului efului de stat. Numărul mandatelor 62

Proceduri, solemnităŃi, protocol 63

Răspunderea efului de stat 63

Actele efului de stat 63

Reprezentare grafică - InstituŃia efului de stat 63


Teste grilă: 64

Bibliografie la Capitolul VIII 65

CAPITOLUL IX - Autoritatea judecătorească 66

ConsideraŃii generale i terminologie 66

Specificul activităŃii jurisdicŃionale 66

Principiile constituŃionale de realizare a justiŃiei 66

Organele judecătore ti 67

Raporturile cu legislativul i executivul 67

Raporturile autorităŃii jurisdicŃionale cu Parlamentul: 67

Raporturile autorităŃii judecătore ti cu executivul: 67



Bibliografie la Capitolul DC 70

CAPITOLUL X - Controlul constituŃionalităŃii legilor în România 71

Trăsăturile CurŃii ConstituŃionale71

Organizarea CurŃii ConstituŃionale 71

Pre edintele CurŃii ConstituŃionale 71

Plenul CurŃii ConstituŃionale 71

Actele supuse controlului de constituŃionalitate 71

Procedura în faŃa CurŃii ConstituŃionale 72

Actele CurŃii ConstituŃionale 72

Efecte juridice ale actelor CurŃii ConstituŃionale 72

Teste grilă: 73

Bibliografie la Capitolul X 74

77

Documents

Curs Id Institutii Politice I Muraru 1411