TIPUL CARNIVOR

Specii consumatoare de carne Ord Carnivora (canide, mustelide, felide) Marsupiale (Dasyuromorphia) Dentiţia prezintă- carnasiere mari

- molari care sfărâmă tulpinile de bambus (Ailuropoda melanoleuca)

- dinţii s-au specializat pentru tăierea cărnii, sfărâmarea oaselor, zdrobirea insectelor şi fructelor

Hrana formată din proteine mai eficient transformată în energie decât materialul vegetal

Tub digestiv scurt, cu cecum scurt sau absent Felidele şi mustelidele ucid cu o singură muşcătură

penetrantă Hienidele ucid cu mai multe muşcături superficiale

P4, M1 se transformă în carnasiere dezvoltate la

Canidae şi Felidae, puţin dezvoltate la Procyonidae, Ursidae cu regim alimentar omnivor

Ailuropoda melanoleuca

Carnivore terestre Cu excepţia speciilor din subfamilia Lutrinae

( carnivore acvatice marine şi dulcicole) majoritatea mustelidelor vânează pe uscat

Mustelidele sunt prădători vorace care folosesc metode specializate de ucidere a prăzii

Mustela frenata- o muşcătură la baza capului sau secţionează vena jugulară

- consumă iniţial creierul, apoi inima, plămânii, oasele, blana

Felidele – simţurile auditiv, olfactiv bine dezvoltate

- ochi mari, plasaţi frontal (vedere binoculară)

- vibrise faciale dezvoltate

-gheare lungi ascuţite, retractile pentru capturarea, manipularea şi tăierea prăzii

- limba cu papile ascuţite pentru reţinerea prăzii şi îndepărtarea cărnii de pe carcasă

Canidele vânători oportunişti inteligenţi

cu organizare socială

adaptabilitate comportamentală

vânează izolat sau în haită (30 membri)

devorează prăzi mai mari

-Muşchiul temporal f. dezvoltat are rol în închiderea fălcilor şi ajută la mestecarea verticală

-Muşchiul maseter mai redus, stabilizează articulaţia fălcii

-Muşchiul pterigoideu poziţionează carnasierele

Carnivore aeriene

Specii care consumă vertebrate (rozătoare, păsări, broaşte, şopârle,peşti, alţi lilieci)

Familia Megadermatidae Nycteridae Noctilionidae Phyllostomidae Vespertilionidae

Vampyrum spectrum (canini ascuţiti, molariPuternici care zdrobesc oasele şi taie carnea)consumă păsări, lilieci, rozătoare,insecte, fructe

Megaderma lyra- şoareci, pui de păsări, amfibieni

Trachops cirrhosus

• Insecte, amfibieni, şopârle• Deosebeşte amfibienii după

sunetele emise• Deosebeşte speciile veninoase

Phyllostomidae hematofage (Mexic-Argentina)

Desmodus rotundus

Desmodus rotundusDiaemus youngi

Diphylla ecaudata preferă păsările

Rostru redus Incisivi şi canini mari ca nişte pumnale Incisivii cu vârfuri ascuţite pătrund în depresiuni ale maxilarului inferior Jugali mărunţi Limba cu o pereche de şanţuri pe margine Stomac lung tubular, extensibil, bine vascularizat pentru a spori capacitatea

de stocare a sângelui şi de absorbţie a apei şi concentrarea sângelui Intestin cu pereţi subţiri de 2x mai lung decât stomacul Rinichi cu capacitatea de excreţie corelată cu comportamentul de hrănire şi

căţărare Desmodus rotundus detectează zona vascularizată cu ajutorul cu ajutorul

unor gropiţe termosensibile care înconjoară nasul Salivă cu anticoagulanţi Curgerea continuă a sângelui este asigurată de undele peristaltice ale limbii

pe măsură ce răzuie continuu rana

Până la 13 indivizi pe gâtul unei vite (se hrănesc 9-40 min)

Consumă 50% din masa lor corporală/ noapte (constrângeri privind capacitatea de zbura)

Funcţia renală – Prima fază- are loc la situsul de hrănire, apa este excretată

- faza a doua-are loc la înălţime-urina este concentrată

La o oră de la hrănire pierd apă preluată odată cu sângele

25% din sângele ingerat este excretat în urină- se pot întoarce în adăposturi

Excretă urină puternic concentrată (depăşind capacitatea multor mamifere de deşert de a concentra urina

Pentru a conserva apa, vampirii practică împărţirea sângelui în adăposturi, regurgitând sângele în gura altui vampir)

Desmodus rotundus

Diaemus youngiDiphylla ecaudata

Carnivore acvatice

Lobodon carcinophagus- pe coastele Antarcticii consumator de Euphausia (160 t/an)

- jugali cu cuspide elaborate

- consumatori selectivi

- elimină apa înghiţită fiind necesar un sistem de filtrare

Cantitatea medie de hrană 8 kg

Lobodon carcinophagusFamilia Phocidae

Prădători piscivori

Noctilio leporinus buza superioară modificată Membre posterioare lungi Picioare cu gheare ascuţite recurbate şi

comprimate lateral Folosesc ecolocaţia pentru a identifica undele

produse de peşti Zboară razant pe suprafaţa apei cu labele şi

ghearele curbate înainte Capturează 30-40 de peşti/ noapte vânează în lagune adăpostite, ape lin curgătoare Myotis vivesi Myotis adversus

Foci, lei de mare, delfini-regim piscivor

Dinţi mici simpli asemănători Gura formează o capcană Succesul vânătorii asigurat prin

cooperare (cârduri de 4-40 de indivizi adulţi şi juvenili ajutaţi de vocalizări)

Meganyctiphanes norvegica)

Euphausia superba, formează o biomasă de peste 500 milioane de tone. Jumătate este consumată de balene, foci, pinguini, cefalopode şi peşti. Migrează vertical hrănind prădătorii de la suprafaţă în timpul nopţii şi în ape adânci în cursul zilei.

Noctilio leporinus

Myotis vivesiMyotis adversus

Physeteridae- se hrănesc cu cefalopode (ciocul sepiei este un iritant care stimulează producţia de ambră din intestinul sau stomacul balenei)

Ambra fixator în industria cosmetică (420 kg-ex)

Fălcile şi dinţii pinipedelor sunt adaptaţi pentru reţinerea prăzii, nu şi pentru mestecarea ei (prada înghiţită cu totul)

Tubul digestiv ne-am aştepta să fie scurt (Mirounga leonina intestinul măsoară 202 m (x42 lungimea corpului)

Cecum, colon, rect sunt scurte

Ierbivoria

Plantele sunt mai abundente decât hrana animală, dar conţinutul energetic este mai scăzut

Accesul la proteinele din frunze este dificil datorită pereţilor celulari fibroşi ai plantelor

1. Mamifere care pasc (copitate Perissodactyla, Artiodactyla)

2. Mamifere care rod (Rodentia, Lagomorpha)

3. Alte ierbivore (canguri, wallabi, urşi marsupiali, languri, leneşi, elefanţi, hiracşi, dugongi, vaci de mare)

Ierbivorele consumă o mare diversitate de hrană (ierburi, frunze, fructe, seminţe, nectar, polen, sucuri, răşini, gume)

Canini reduşi sau absenţi; molari adaptaţi pentru strivirea, sfâşierea măcinarea ţesutul vegetal fibros

Rozătoarele- 1p de incisivi cu creştere continuă, cu aspect de daltă pe ambele maxilare

Lagomorpha- 2p de incisivi superiori Canini absenţi care creează un spaţiu

edentat între incisivi şi jugali-bară sau diastemă

Intestin lung fie cu stomac simplu (ierbivore nerumegătoare) sau divizat în camere cu funcţii diferite (ierbivore rumegătoare)

Mamifere omnivore (primate, urşi, porci, unele rozătoare)

-dinţi cu coroană joasă brahidontă, rădăcini bine dezvoltate în alveole, cuspide rotunjite (bunodontă), adaptaţi pentru o dietă generalizată, slab eficienţi în măcinarea ţesutului vegetal, fibros, dur

-elefanţii şi unele rozătoare au jugali cu creste transverse (lofi) pe suprafaţa de triturare (lofodonţi); suprafaţa se menţine aspră pentru că smalţul, dentina şi cementul au durităţi diferite

Elefanţi – 6 jugali pe fiecare ½ de maxilar

Tiparul de erupţie modificat Primii 3 jugali sunt mici şi simplii Al 4-lea erupe şi funcţionează în al 4-

lea su al 5-lea an: se deplasează gradat anterior şi este înlocuit după 8 ani de al 5-lea jugal

Al 6-lea erupe la 25 de ani Doar un molar este funcţional la un

moment dat Fiecare dinte care apare este mai

mare , mai complex

La cai jugali hipsodonţi cu coroana înaltă, cu creste pliate complex pe suprafaţa de ocluzie

La artiodactilele rumegătoare, suprafaţa de triturare a dinţilor prezintă tuberculi longitudinali semilunari, dentiţie selenodontă, adaptată pentru distrugerea materialului vegetal dur.

Mişcarea masticatorie laterală Muşchii masticatori majori- maseter,

pterigoideu, temporalul este slab dezvoltat La cai, incisivii inferiori sunt folosiţi pentru

tăierea tulpinilor fibroase dure Maxilarul inf şi complexul maseter-

pterigoideu la cervide mai slab dezvoltate decât la cai (frunzele, consumate de cervide, necesită o masticaţie mai uşoară decât ierburile, tulpinile )

Artiodactilele rumegătoare au pierdut incisivii superiori, seceră frunzişul folosind incisivii inferiori; maxilarul superior prevăzut cu o pernă îngroşată care acţionează ca o margine de tăiere.

Ierburile rotite în jurul limbii mobile Materialul vegetal este reţinut în

diastemă (spaţiul dintre incisivii inferiori şi jugali determină un bot îngust care poate pătrunde în spaţii înguste pentru procurarea hranei)

Apoi este mutat spre jugali pentru tăiere

Nu sintetizează enzime celulozolitice (simbioză cu MO, care metabolizează celuloza şi eliberează acizii graşi şi zaharurile care pot fi absorbite şi folosite de gazdă)

Rozătoarele şi iepurii inoculează tubul digestiv cu protozoare anaerobe şi bacterii, consumând materii fecale materne, ungulatele consumă sol pentru a procura MO

Ungulatele au perfecţionat 2 sisteme diferite pentru distrugerea celulozei

1.Fermentaţia în intestinul anterior 2.Fermentaţia în intestinul posterior

Fermentaţia în intestinul anterior Camelide, girafide, antilocapride,

cervide, bovide, canguri, maimuţe colobus

Stomac multicameral cu MO care digeră celuloza: rumen (ierbar)- hrana este înmuiată şi frământată amestecându-se cu mo

reticulum (ciur)- sac cu aspect de fagure în care se formează o pastă moale; se continuă fermentaţia

ambele compartimente absorb acizii graşi cu catenă scurtă

Animalul se odihneşte şi pasta moale este regurgitată şi animalul rumegă; materialul vegetal este distrus de amilaza salivară

Hrana este reînghiţită a doua oară şi pătrunde în omassum (foios)+ chiag

Materialul trece în intestin unde produşii digestiei microbiene şi acide sunt absorbiţi

O fermentaţie suplimentară şi absorbţia se desfăşoară în cecum

Fermentaţia în intestinul posterior (Sistemul monogastric) Cai , tapiri, rinoceri, elefanţi, lagomorfe,

hiracşi, rozătoare Mestecă alimentele, iniţiind digestia cu

enzime salivare Digestia continuă în stomacul simplu Hrana trece în intestin pe măsură ce o nouă

hrană este înghiţită Nu regurgitează hrana Nutrienţii sunt absorbiţi în intestinul subţire Particulele de sediment alimentar trec din

intestin în cecum, particulele alimentare mari trec prin intestinul gros sub formă de materii fecale

Fermentaţia celulozei cu ajutorul mo are loc în cecum şi intestinul gros

1. Fermentaţia în intestinul anterior este eficientă pentru că mo distrug materialul vegetal înainte de a ajunge în intestinul subţire unde are loc absorbţia

2. mo sunt distruse de acizii din stomac 3. materialul care rezultă (hidraţi de carbon,

proteine sintetizate de mo şi produşi de fermentaţie sunt transferaţi în intestinul subţire şi colon)

4. MO din rumen detoxifică alcaloizii periculoşi din plante

5.Răşinile, taninurile inhibă funcţia mo din rumen

6. Plantele cu conţinut ridicat de siliciu se distrug încet şi împiedică deplasarea hranei din rumen.

7.Rumegătoarele au avantajul de a recicla ureea, de aceea supravieţuiesc cu puţină apă, în timp de perisodactilele care trăiesc în zone aride trebuie să bea zilnic apă pentru a elimina ureea din urină

Fermentaţia în intestinul posterior 1. hrana trece rapid în intestinul subţire

şi apoi este amestecată cu mo în cecum 2.Nu digeră mo prezente în cecum 3.Absorb substanţele toxice în sânge, le

transportă în ficat pentru detoxifiere sau sechestrare

4.Procesează mai rapid materialul vegetal (30-45 de ore la cal faţa de 70-100 de ore la vacă)

5. Digeră eficient hrana bogată în proteine (cantităţi mari de hrană pot fi procesate rapid), siliciu, răşini (compuşii trec rapid prin tubul digestiv şi pe lângă cecum)

6.Trebuie să consume cantităţi mari de hrană în scurt timp

7. Când hrana este de calitate inferioară, cu conţinut ridicat de fibre , nelimitată cantitativ este avantajos să fie procesată rapid cantităţi mari

8. perisodactilele supravieţuiesc în regiuni cu secetă sezonieră şi hrană de calitate slabă în care rumegătoarele nu ar putea prelucra hrana destul de rapid pentru a supravieţui.

Pe câmpiile Serengeti din Africa de Est turmele migratoare influenţează succesiunea plantelor şi împărţirea resurselor disponibile

La început Equus burchellii intră în comunităţile înalte de ierburi şi consumă tulpinile înalte, teaca şi aproape deloc frunze (material de calitate slabă). Procesează de 2x mai mult material vegetal decât artiodactilele. Compensează prin cantitate ceea ce pierd prin calitate. Sunt mai mari decât antilopele şi gazelele şi consumă mai puţină energie/unitate de masă

Apoi vin turmele de Connochaetes taurinus care consumă ierburile scurte, teci şi frunze

Ultima invazie este a gazelei Thomson, Gazella thomsonii care se hrăneşte cu ierburi scurte în sezonul uscat şi resturi neconsumate de predecesori

Există mai puţine perisodactile decât artiodactile datorită capacităţii lor de a recicla azotul şi de a digera bacteriile care conţin proteine (nu trebuie să procure toţi aminoacizii şi îşi concentrează hrănirea pe speciile preferate de plante; această independenţă le dă libertatea partiţiei resurselor într-un mod mai fin decât perissodactilele )

Mamifere rozătoare Nu rumegă Fermentaţia are loc în cecum şi colon (Gliridele nu au cecum,

hrana lor conţine puţină celuloză) Stomac simplu (are de la 1-3 camere) Intestinul subţire scurt Intestinul posterior complex, cecum cu pliuri spirale, cotloane

şi expansiuni saciforme Dietele abundente în material fibros (Subfamilia Arvicolinae),

asociate cu climatul rece duce la creşterea frecvenţei hrănirilor şi la creşterea dimensiunii intestinului posterior comparativ cu cel al Sciuridelor

Buze pliate în spatele incisivilor (pentru a împiedica pătrunderea aşchiilor sau a solului)

Diastemă (reţine hrana înainte de a trece spre jugali) Majoritatea sunt lipsite de premolari Buzunare bucale interne, externe care pot fi eversate

adaptate pentru transportul hranei Mişcări masticatoare antero-posterioare la rozătoare, laterale

la lagomorfe

Coprofagia

Hrănirea cu fecale (la lagomorfe, rozătoare, chiţcani, marsupiale )-întrucât treceerea hranei se face rapid, procesare fibrelor este minimă şi nu există regurgitare

Majoritatea produselor de digestie cu excepţia vitaminei B, trec din intestin în circuitul sanguin

Mineralele şi vitaminele s-ar pierde dacă nu ar fi consumate materiile fecale

Lagomorfele produc două tipuri de fecale

Unele umede acoperite de mucus, de culoare neagră, eliminate şi apoi promt înghiţite din anus, stocate în stomac şi apoi amestecate cu hrana rezultată din masa alimentară

Unele dure rotunde care trec normal Frecvenţa coprofagiei-2x/zi Împiedicarea coprofagiei conduce la o reducere a

creşterii cu 15-25% Aplodontia rufa- extrage cecotrofele din anus cu

incisivii, le ascunde în pământ în camere speciale , reingerându-le ulterior

9 specii de soricide au cecotrofie (Blarina brevicauda) nu se cunoaşte semnificaţia ei. Ar putea fi o modalitate de reducere a ingestiei zilnice de hrană şi de extragere a unor nutrienţi esenţiali şi vitamine

Specializări mamifere granivore (fructe, alune, seminţe)

buzunare bucale, externe mari, acoperite cu blană, simţ olfactiv

Fam Heteromyidae (succesul lor a fost asigurat de diversitatea şi disponibilitatea seminţelor în ecosistemele de deşert)

Dipodomys-cangur şobolan Microdipodops-canguri-şoareci Perognathus Heteromys specii tropicale şi subtropicale Rozătoarele folosesc 75% din seminţele produse în

deşerturile Mohave, Chihuahuan (Dipodomys merriami consumă peste 95% din din seminţele de Erodium cicutarium, cantitatea de seminţe în habitatele deşertice 80-1480kg/ha). Ascund seminţele, le stochează în cămări din vizuinile lor, împrăştie stocul în ascunzători din afara adăpostului, folosesc buzunarele bucale pentru a colecta numeroase seminţe la o singură recoltare

Cangurii şobolan colectează seminţele direct din plante, retezând ramurile cu fructe, îndepărtând seminţele din capsule sau smulgând seminţele din fructe

Folivoria Consum de frunze şi de tulpini 42 de genuri de mamifere Frunzele sunt dificil de digerat, au valoare nutritivă

scăzută Conţin fenoli şi terpene 3 sp de marsupiale trăiesc cu frunze de eucalipt Phascolarctus cinereus-koala Petauroides volans- marele planor Pseudocheirus peregrinus- possum cu coadă în inel Doar 5 sp de eucalipt întră în dieta ursuleţilor koala Maxilare puternice, molari cu creste ascuţite,

cuspide înalte care macină fin frunzele de eucalipt

500 g frunze consumate zilnic Stomac mic Colon şi cecum lungi, locul fermentaţiei mo măsoară de 4x

lungimea corpului Microde eucalipt, flora detoxifică anumite uleiuri esenţiale,

15% trec prin tubul digestiv fără să se transformesau să se absoarbă

Compuşii toxici sunt inactivaţi în ficat prin acţiunea acidului glucuronic şi eliminaţi

Cecumul joacă un rol important în absorbţia apei Conţinutul de apă al fecalelor este scăzut 48% ca la cămile şi

canguri şobolan Economia de apă este esenţială pentru că nu beau apă şi se

bazează pe apa din frunze Indri Languri Gorile (86% din dietă formată din frunze) colobus

Cangurii şobolan colectează seminţele direct din plante, retezând ramurile cu fructe, îndepărtând seminţele din capsule sau smulgând seminţele din fructe

Folivoria Consum de frunze şi de tulpini 42 de genuri de mamifere Frunzele sunt dificil de digerat, au valoare nutritivă

scăzută Conţin fenoli şi terpene toxice 3 sp de marsupiale trăiesc cu frunze de eucalipt Phascolarctus cinereus-koala Petauroides volans- marele planor Pseudocheirus peregrinus- possum cu coadă în inel Doar 5 sp de eucalipt întră în dieta ursuleţilor koala Maxilare puternice, molari cu creste ascuţite,

cuspide înalte care macină fin frunzele de eucalipt

500 g frunze consumate zilnic Stomac mic Colon şi cecum lungi, locul fermentaţiei mo măsoară de

4x lungimea corpului Microflora detoxifică anumite uleiuri esenţiale de

eucalipt, 15% trec prin tubul digestiv fără să se transforme sau să se absoarbă

Compuşii toxici sunt inactivaţi în ficat prin acţiunea acidului glucuronic şi eliminaţi

Cecumul joacă un rol important în absorbţia apei Conţinutul de apă al fecalelor este scăzut 48% ca la

cămile şi canguri şobolan Economia de apă este esenţială pentru că nu beau apă

şi se bazează pe apa din frunze 12% dintre dintre genurile de primate sunt folivore Indri Languri Gorile (86% din dietă formată din frunze) Colobus (excepție Pygathrix pygathryx maimuța lui

Brehlich)

Stomac anterior modificat, sunt capabile să rumege (reg superioară saculară are rol în fermentație microbiană, reg inferioară cu enzime digestive)

Digestie sporită de enzimele salivare Choloepus și Bradypus consumă frunze, tulpini și

fructe

Stomac compartimentat cu bacterii

colon și cecum simple, rect extins pt stocarea fecalelor

fecalele și urina se elimină o dată pe saptamana Carnivore care practică folivoria Ailuropoda fulgens –panda roșu (lăstari de bambus,

rădăcini și fructe) Ailuropoda melanoleuca -deget suplimentar

opozabil la membrele anterioare, expansiune a unuia dintre oasele articulației care ajută la apucarea și manipularea tulpinilot

- carnasiere pentru zdrobit și feliat (12 h /zi manâncă 40 kg de bambus digerând mai puțin de 20%)

Dermoptere Hystricidae Hiracși Lemurieni din Madagascar Megachiroptere

FRUGIVORIAPteropodidae

Phllostomidae Ord Chiroptera

Phalangeridae

Tupaiidae

Indriidae

Lorisidae Ord Primata

Cercopithcidae

Colobinae

Dinți adaptați pentru străpuns și zdropbit Nr redus de jugali de tip bunodont Chiropterele au rol în polenizarea florilor, dispersia

semințelor (130 de genuri de plante tropicale și subtropicale mai ales a speciilor care înfloresc doar noaptea avocado-Persea

Dario zibethinus Eucalyptus Ficus guava Psidium

guajava kopok (Ceiba

pentandra) papaya Carica

papaa banana Musa

paradisiaca unele semințe au rate mai mari de germinație după trecerea prin tubul digestiv (chiropterocorie)

Megaciropterele consumă fructele a 145 de genuri de plante din 50 de familii

Fructe localizate după miros Dinți puțini, molari inferiori reduși cu

suprafețe aplatizate Rousettus aegyptiacus Epomophorus wahlbergi Eidolon helvum agenți de dispersie ai

baobabului (Adamsonia digitata)

Nectarivore

Megachiroptere Microchiroptere Marsupiale Bot alungit Dinți mărunți, slabi, puțini Limbă lungă suplă proiectată în afara cavității

bucale cu aspect de pensulă la vârf Florile de gave și Carnegia gigantea sunt baza

dietei liliacului Leptoncteris nivalis (se asociază în grupuri de 25 de indivizi cu comportament antagonic minim, au eficiență crescută în hrănire)

Choeronycteris me xicana consumator de polen

Tarsipes rostratus possum de miere,- degete lărgite la vârf cu rol de a apuca ramurile, olfacție dezvoltată, limbă lungă protractilă cu țepi la vârf stomac mic, intestin scurt, cecum absent

Nectarul și polenul sunt localizate cu ajutorul ochilor și simțului olfactiv

Polenul trece rapid prin tubul digestiv și apare în fecale după 45 de min- majoritatea proteinelor este asigurată de polen și zaharidele din nectar jută la acoperirea nevoilor energetice.

Gumivorie Consum de exudate: rășini, seve, gume Marmoseți Cebuella Lemurieni Microcebus Cheirogaleus Galago Perodicticus Petaurus Gymnobelideus leadbeateriLemurienii folosesc un pieptene dentar (incisivi și canini inferiori pentru a îndepărta guma de pe suprafața unei plante), incisivii au email ros pe fața externă și sunt lipsiți de email pe fața internă, cu aspect de daltă

Se ancorează cu incisivii superiori de scoarță și cu cei inferiori perforează găuri ovale în trunchiurile copacilor de 2-3 cm diametru

Gheare ascuțite Gumele se digeră în cecum de către

baceriile simbionte

Micofagie Basidiomycets Ascomycetes Phycomycetes Licheni Sciuridae Muridae Marsupiale (Fam Potoroidae, Phalangeridae Sporocarpul trece prin tractul digestiv și este

eliminat fără modificări sau pierderea viabilității, în timp ce alte țesuturi sunt digerate

Rata trecerii sporilor 12-24 de ore. Fungii cărnoși conțin 70-90% apă dar și

proteine, fosfor)

Sporocarpul fungilor hipogei conțin azot, vitamine și minerale.

Fungii conțin hidrați de carbon în pereții celulari

Speciile forestiere consumă cantități mari de spori ai fungilor din micorize care trec nemodificați prin tractul digestiv

Dispersia sporocarpului servește reinoculării habitatelor și refacerea pădurilor după catastrofe naturale și despăduriri

Modele de comportament

1. Decizii pe care animalul trebuie să le ia când se hrănește

Valoarea implicată Cum afectează constrângerile tiparul

comportamnetului de hrănire timpul cheltuit pentru a găsi hrana timpul de manipulare echilibrarea nevoii de a găsi și consuma hrana cu un grad de vigilență comportamentul de stocare

Rata netă E hrană-(E de căutare+E de urmărire+E de manipulare+ E consum)A intrării=De energie Timp de căutare+T de urmărite+T de manipulare +T de consum

Stocarea hraneiOrdinul Rodentia, Carnivora, Burramys parvus, Blarina brevicauda, Talpa europaeaCanidae, Ursidae , Mustelida, Hyaenidae, Felidaee stochează hrana într-un singur situs

Phascolarctus cinereus

Indri indri

Alouatta-caraya

Gorilla gorilla

Colobus guereza

Nasalis concolor

Pygathrix brelichi

Bradypus variegatus

Choloepus

Ailurus fulgens rock hyrax

Procavia capensis

 

FrugivoriaFamilia PteropodidaeFamilia PhyllostomidaeFamilia PhalangeridaeFamilia TupaiidaeFamilia IndriidaeFamilia LorisidaeFamilia CercopithecidaeSubfamilia Colobinae

Pteropus giganteus

Rousettus egyptiacus Epomophorus wahlbergi

Leptonycteris nivalis(flori de agave şi Carnegia giganteagrupuri de 25 de indivizi)

Specii nectarivore

Choeronycteris mexicana (Familia Phyllostomidae)

Macroglossus minimus

Syconycteris australis

Tarsipes rostratusPossumul de miere

GumivoriaConsum de răşini , seve ,gume

Cebulella tamarinMicrocebus

CheirogaleusGalago

Gymnobelideus leadbeateri

Perodicticus

Petaurus

Phaner furcifer(fork-marked lemur)

Suricata suricatta

Rata netă E hrană-(E de căutare+E de urmărire+E de manipulare+ E consum)A intrării=De energie Timp de căutare+T de urmărite+T de manipulare +T de consum

Stocarea hraneiOrdinul Rodentia, Carnivora, Burramys parvus, Blarina brevicauda, Talpa europaeaCanidae, Ursidae , Mustelida, Hyaenidae, Felidaee stochează hrana într-un singur situs