Curs 7Corporaţiile transnaţionale

Sursa: Economie mondiala, Rodica Milena ZAHARIA , disponibil la http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?

id=383&idb=

Investiţiile străine

• Investiţii directe - controlul investiţiei• Investiţii de portofoliu

– permit participarea la procesul de luare a deciziilor, dar nu permit exercitarea controlului

– considerate în general, plasamente pur financiare

Definiţii

• Investiţia străină directă: relaţie investiţională de durată între o entitate rezidentă şi o entitate nerezidentă

• De regulă, implică exercitarea de către investitor a unei influenţe manageriale semnificative în întreprinderea în care a investit

Sursa: manualul balanţei de plăţi al Fondului Monetar Internaţional, ediţia a 5-a (BPM5)

Definiţii – cont.Sunt considerate ISD-uri:• capitalul social vărsat şi rezervele ce revin unui investitor

nerezident care deţine cel puţin 10 la sută din capitalul social subscris al unei întreprinderi rezidente

• creditele dintre acest investitor sau grupul din care face parte acesta şi întreprinderea în care a investi

• profitul reinvestit de către acesta• capitalurile din companiile rezidente asupra cărora

investitorul nerezident exercită o influenţă semnificativă pe cale indirectă: capitalurile proprii ale asociatelor şi fi- lialelor rezidente ale întreprinderii rezidente în care investitorul nerezident deţine cel puţin 10 la sută din capitalul social subscris

Definiţii – cont.

• Investitorul străin direct: persoană juridică, persoană fi zică sau grup de persoane ce acţionează concertat, care deţine cel puţin 10 la sută din capitalul social subscris (respectiv din capitalul de dotare al entităţilor fără personalitate juridică) sau cel puţin 10 la sută din voturi într-o întreprindere situată în afara propriei ţări de rezidenţă.

Definiţii – cont.

• Întreprinderea investiţie străină directă: este o întreprindere rezidentă, cu sau fără personalitate juridică, în care un investitor nerezident deţine cel puţin 10 la sută din capitalul social subscris sau din voturi, respectiv din capitalul de dotare în cazul întreprinderilor fără personalitate juridică (sucursale)

• Deţinerea a cel puţin 10 la sută din capitalul social subscris sau din voturi, respectiv din capitalul de dotare, este primordială în stabilirea relaţiei de investiţie directă.

Definiţii – cont.• Întreprinderea investiţie străină directă de gradul II: este o

întreprindere rezidentă, cu personalitate juridică, în care un investitor străin direct controlează, prin intermediul unei întreprinderi investiţie străină directă, cel puţin 10 la sută din capitalul social subscris.

• Întreprinderile investiţie străină directă de gradul II - filiale sau asociate ale întreprinderilor investiţie străină directă

• Filialele reprezintă companiile rezidente în care întreprinderile ISD deţin cel puţin 50 la sută din capitalul social subscris, iar asociatele sunt companiile rezidente în care întreprinderile ISD deţin între 10 şi 50 la sută din capitalul social subscris

Definiţii – cont.Tipurile investiţiilor străine directe (diferenţiate după contribuţia fluxului de participaţii străine la capital în întreprinderile investiţie străină directă):• Greenfield: înfiinţarea de întreprinderi de către sau împreună

cu investitori străini (investiţii pornite de la zero);• Fuziuni şi achiziţii: preluarea integrală sau parţială de

întreprinderi de către investitori străini de la rezidenţi;• Dezvoltare de firme: majorarea deţinerilor de capital ale

investitorilor străini în întreprinderi investiţie străină directă.

Investiţiile străine – cont.

• Tipurile investiţiilor străine directe (diferenţiate dupa direcţia capitalului):

• Intrări de investiţii - inflows• Ieşiri de investiţii – outflows

Corporaţiile transnaţionale - fundamentare teoretică

• John Dunning, „părintele transnaţionalelor”• Transnaţionala - „o firmă care se angajează în

investiţii străine directe şi care deţine şi controlează activităţi creatoare de valoare în mai mult de o ţară”

Istoricul

• Originile corporaţiilor transnaţionale - strâns legate de marile descoperiri geografice şi de colonizarea lumii de către Anglia şi Olanda, urmate mai apoi de Spania, Franţa sau Portugalia

• Începând cu secolul XVI şi continuând până în secolul XIX, firme cum ar fi Compania Indiilor de Est au desfăşurat activităţi comerciale în Africa, America sau Asia

Istoricul

• Dezvoltarea capitalismului şi revoluţia industrială: creşterea fără precedent până atunci a productivităţii muncii şi, implicit, a producţiei

• Tehnologia performantă: dezvoltarea tehnicilor de stocare a mărfurilor şi reducerea duratei transporturilor, ceea ce a dus la reducerea costurilor şi impulsionarea activităţilor cu străinătatea

Istoricul – cont.• Sec. XIX şi începutul sec. XX: căutarea asiduă de

resurse minerale, petrol, precum şi presiunea pentru protejarea sau dezvoltarea pieţei: multe companii din Statele Unite şi Europa Occidentală înceap să desfăşoare activităţi peste graniţă

• Două treimi din investiţiile acestor companii - în Asia, America Latină, Africa şi Orientul Mijlociu

• În această perioadă se formează corporaţiile transnaţionale din domeniul petrochimic şi alimentar

• Fuziunile şi achiziţiile repetate - au determinat apariţia monopolurilor şi oligopolurilor în industrii ca cea petrochimică sau alimentară

Istoricul – cont.

• Cererea de resurse naturale - a stimulat fuziunile dintre marile firme

• Activitatea transnaţionalelor americane – s-a dezvoltat

• Investiţiile europene – în declin• Japonia - zaibatsu

Istoricul – cont.A doua jumătate a sec. XX:• Investiţiile în străinătate - dominate în primele două

decenii postbelice de corporaţiile americane, simţindu-se însă şi prezenţa celor europene şi japoneze

• După cel de-al doilea război mondial - mare cerere de bunuri şi servicii, fapt care a alimentat dezvoltarea afacerilor internaţionale.

• Acţiunile de amploare iniţiate de guvernul american, ca planul Marshall - au încurajat S.U.A. să privească spre exterior, iar firmele din această ţară să aibă o perspectivă globală

• Corporaţiile multinaţionale au devenit un fenomen american

Istoricul – cont.

• În anii "50, băncile din Statele Unite, Europa şi Japonia au început să investească sume enorme în acţiuni, încurajând fuziunile şi concentrările de capital

• Progresele realizate in domeniul transporturilor, tehnicii de calcul şi comunicaţiilor - au accelerat internaţionalizarea investiţiilor şi comerţului

• Noi metode de publicitate – ajută societăţile transnaţionale să dobândească noi segmente de piaţă

• Consolidarea oligopolistică a poziţiei societăţilor transnaţionale în comerţul mondial

Istoricul – cont.

• Începând cu 1970 - se prefigurează o perioadă când o parte din vraja internaţionalizării se epuizează

• Creşterea ostilităţii guvernelor gazdă faţă de investiţiile străine

• Ostilitatea - mai ales asupra companiilor americane (cauze: succesul repurtat de către acestea, dar şi datorită neluării în calcul de către firmele americane a specificului mediului cultural al ţărilor gazdă)

Etape ale dezvoltării investiţiilor străine

• Faza 1: până in 1955 – Doi participanţi: firma şi universul său imediat : clienţi,

furnizori, proprietari• Caracteristici:

– o anumită simplitate, ca urmare a consensului existent între aceşti doi parteneri

– dominaţie absolută a americanilor în domeniul tehnologiei, maşinilor, produselor de larg consum şi managementului

– exporturi americane în creştere continuă şi apoi, ca urmare a înăspririi barierelor vamale, cu investiţii directe

– japonezii, ca şi europenii, se aflau in plină reconstrucţie şi nu puteau reprezenta concurenţi de temut

Etape ale dezvoltării investiţiilor străine – cont.

• Faza 2: perioada 1955-1970 Caracteristici:

– apare un al treilea participant - guvernul ţării gazdă– ţările în dezvoltare îşi cuceresc rând pe rând independenţa

politică şi devin din ce în ce mai preocupate de suveranitatea lor, sensibil ameninţată de corporaţiile străine

– sunt elaborate politici referitoare la investiţiile străine directe care să apere interesele statului naţional

– firmele nu mai pot ţine cont doar de obiectivele lor sau al constituenţilor lor comerciali, trebuie să ţină cont acum şi de obiectivele de dezvoltare ale guvernelor ţărilor gazdă

– relaţiile dintre firme şi statele naţional devin tot mai complexe şi tot mai importante în deciziile firmelor

Etape ale dezvoltării investiţiilor străine – cont.

• Faza 3: anii ’70• Caracteristici:

– puternică criză petrolieră – Creşte importanţa guvernelor de origine, al patrulea participant la

universul societăţilor transnaţionale– încep să apară contradicţiile, ca urmare a recunoaşterii faptului că

internaţionalizarea firmelor are efecte negative in ţara de origine asupra şomajului, comerţului etc.

– Mediul economic internaţional devine tot mai complex, iar companiile transnaţionale încep să evalueze implicaţiile activităţii lor asupra diferitelor componente ale acestuia, precum şi implicaţiile asupra propriilor afaceri

Etape ale dezvoltării investiţiilor străine – cont.

• Au fost iniţiate demersuri menite să formeze un cod de conduită unanim acceptat de către părţile implicate, cu scopul de a reglementa divergenţele tot mai accentuate dintre cei implicaţi

• Guvernele de origine se implică acum în politica de investiţii internaţionale, impulsionând sau restrângând aceste investiţii, în conformitate cu interesele sale naţionale

• Ex: o firmă americană (participantul 1) poate găsi un partener străin (participantul 2) şi poate ajunge la o înţelegere avantajoasă cu el, pe care guvernul gazdă (participantul 3) o găseşte acceptabilă şi la care guvernul american (participantul 4) poate avea obiecţii

Investiţiile străine în România