CURS 9

Tema 7: SISTEMUL BUGETAR ŞI PROCESUL BUGETAR (I)

(…)

Sistemul bugetar

Bugetul public exprimă relaţiile economice în formă bănească ce iau

naştere în procesul repartiţiei PIB, în conformitate cu obiectivele de

politică economică, socială şi financiară ale fiecărei perioade.

Bugetul public Din punctul de vedere al conţinutului, bugetul public poate fi analizat ca:

-document: act în care sunt prevăzute şi aprobate, în fiecare an, veniturile şi cheltuielile sau, după caz, numai cheltuielile, în funcţie de sistemul de finanţare a instituţiilor publice

-lege: act juridic în care se prevăd şi se aprobă, prin lege, veniturile şi cheltuielile anuale ale statului sau ale instituţiilor publice. Este un act de previziune (sunt indicate resursele băneşti ale statului şi destinaţiile acestora sub forma cheltuielilor), act de autorizare (puterea executivă este împuternicită de puterea legislativă să cheltuiască şi să perceapă venituri, potrivit prevederilor legale), act anual (anul bugetar în care sunt aprobate şi executate veniturile şi cheltuielile)

-sistem de fluxuri financiare: legate de formarea resurselor financiare publice (impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri publice), pe de o parte şi de repartizarea acestora, pe de altă parte

-instrument de politică economică: instrument de politică a statului în domeniul fiscalităţii şi a cheltuielilor publice, întrucât prin acest document sunt stabilite veniturile bugetare ce reflectă politica fiscală şi cheltuielile bugetare ce au un rol important în plan economic şi social

Alocarea resurselor

RESURSE PIB

IMPORT

Consum

final

Menaje Administraţie

publică

Consum

intermediar

Formarea

brută de

capital fix

Menaje

Administraţie

publică

Întreprinderi

Variaţia

stocurilor

Export

Alocarea resurselor publice

Rol bugetul public este conceput şi elaborat ca un buget consolidat

care reflectă la nivelul unui an, efortul financiar public; rolul bugetului public; -rolul alocativ reflectă în partea de cheltuieli modul de alocare a

resurselor fiecărui an bugetar; -rolul redistributiv rezultă din faptul că bugetul public este un

instrument prin care se redistribuie o parte a PIB prin intermediul impozitelor şi taxelor, precum şi prin intermediul cheltuielilor;

-rolul de reglare a vieţii economice decurge din faptul că datorită bugetului public ca instrument cu putere de lege, se poate acţiona asupra economiei stimulând sau frânând o anumită activitate.

Sistemul de bugete, RO În România, gestionarea resurselor financiare publice se realizează prin intermediul unui sistem unitar de bugete care cuprinde (Legea

finanţelor publice, Moşteanu, T. (coord.), “Buget şi trezorerie publică”)

-bugetul de stat: documentul elaborat şi administrat de către Guvern, adoptat de către Parlament, prin lege, cuprinzând veniturile şi cheltuielile aprobate prin legea bugetară anuală

-bugetul asigurărilor sociale de stat: documentul ce se întocmeşte distinct de bugetul de stat şi se aprobă de Parlament prin lege separată, fiind administrat şi gestionat de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Familiei

-bugetele locale: bugete de venituri şi cheltuieli ale unităţilor administrativ-teritoriale elaborate autonom, fapt ce stimulează iniţiativa locală în realizarea veniturilor şi satisfacerea cerinţelor locale

-bugetele fondurilor speciale: se întocmesc în vederea finanţării anumitor obiective şi acţiuni necesare în perioada considerată, pentru care se instituie prelevări obligatorii pe bază de legi speciale

-bugetul trezoreriei statului: documentul în care sunt înscrise veniturile şi cheltuielile trezoreriei privind activitatea desfăşurată de aceasta în scopul îndeplinirii funcţiilor sale

-bugetele instituţiilor publice autonome: includ veniturile şi cheltuielile, sau după caz, numai cheltuielile anuale ale instituţiilor publice centrale care nu sunt subordonate nici unei alte entităţi de drept public

-bugetul instituţiilor publice finanţate integral/parţial din BS, BASS, BL, BFS: include cheltuielile anuale ale instituţiilor publice ce funcţionează doar pe baza resurselor primite de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale. Cuprinde veniturile şi cheltuielile anuale ale insituţiilor publice ce primesc subvenţii de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondruilor speciale în compeltarea fondurilor proprii şi sunt în subordinea instituţiilor publice autonome

-bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii: documentele în care sunt prevăzute şi aprobate veniturile şi cheltuielile instituţiilor publice aflate în subordinea unor instituţii publice autonome, ce funcţionează doar pe baza veniturilor proprii ce provin din chirii, organizarea de manifestări culturale sportive etc

-bugetele creditelor externe rambursabile, contractate sau garantate de stat: documentele în care sunt prevăzute şi aprobate veniturile şi cheltuielile fondurilor externe contractate sau garantate de stat şi a căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice

-bugetele fondurilor externe nerambursabile:documentele în care sunt prevăzute şi aprobate veniturile şi cheltuielile fondurilor externe care nu sunt rambursate

Principii bugetare (I) Principiul anualităţii

-se referă, pe de o parte la perioada de timp pentru care se întocmeşte şi se aprobă bugetul, iar pe de altă parte, la perioada de timp în care se încasează veniturile şi se efectuează cheltuielile înscrise în autorizaţia dată Guvernului de către Parlament;

-factorii care influenţează data începerii anului bugetar: caracterul economiei, nivelul de dezvoltare, perioada de lucru a Parlamentului, tradiţia etc.;

-execuţia bugetului, respectiv încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor autorizate pentru fiecare an bugetar, se poate organiza într-unul din următoarele sisteme:

sistemul de gestiune: la finele anului bugetar bugetul se închide în mod automat, în contul de încheiere a exerciţiului bugetar fiind înscrise doar veniturile încasate şi cheltuielile efectuate, în timp ce veniturile neîncasate şi cheltuielile angajate dar neefectuate urmează a se reflecta în bugetul anului în care se vor realiza; dezavantajul sistemului constă în faptul că nu pot fi cunoscute cu exactitate veniturile şi cheltuielile anului bugetar încheiat;

sistemul de exerciţiu: presupune existenţa unei perioade de 3-6 luni din momentul expirării anului bugetar până la încheierea contului de exerciţiu bugetar, timp în care se continuă încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor; dezavantajul constă în existenţa în paralel a doua bugete, cel al anului expirat şi cel al anului în curs, care creează dificultăţi în ceea ce priveşte sistemul de evidenţă şi control.

-în România, conform legii finanţelor publice, exerciţiul bugetar este anual, coincide cu anul calendaristic şi cu cel financiar, execuţia bugetară se încheie la data de 31 decembrie a fiecărui an iar orice venit neîncasat şi orice cheltuială neefectuată până la această dată se va încasa sau se va plăti în contul bugetului pe anul următor, creditele bugetare neutilizate până la închiderea anului sunt anulate de drept.

Principii bugetare (II) Principiul universalităţii

-presupune înscrierea veniturilor şi a cheltuielilor în buget în sumele lor globale (totale, brute), fără omisiuni şi compensări reciproce;

-avantajele acestui principiu constau în faptul că:

permite cunoaşterea cât mai exactă şi reală a volumului total al veniturilor şi cheltuielilor publice;

permite cunoaşterea corelaţiei existente între anumite categorii de venituri şi cheltuieli aflate în conexiune strânsă;

facilitează controlul financiar.

Principii bugetare (III) Principiul unităţii bugetare

-presupune înscrierea tuturor veniturilor şi a cheltuielilor, în sumele lor globale, într-un singur document;

-unitatea bugetară este asigurată prin intermediul sistemului conturilor naţionale, în cadrul cărora sunt grupate atât veniturile şi cheltuielile statului cât şi cele aferente colectivităţilor locale şi bugetului asigurărilor sociale;

-adaptarea la cerinţele actuale ale finanţelor moderne facilitează operaţiunea de debugetizare care constă în modificarea modului de finanţare a cheltuielilor bugetare (facilitează efectuarea unor cheltuieli publice pe seama unor resurse complementare, în condiţiile în care veniturile ordinare nu sunt suficiente). Presupune două accepţiuni:

trecerea de la finanţarea publică la cea privată;

dezangajarea statului, prin glisarea unor cheltuieli publice din bugetul general către bugetele anexe şi conturile speciale de trezorerie.

Derogări de la principiul unităţii bugetare legea rectificativă a bugetului şi modalităţile de repartizare a creditelor bugetare aprobate: în

cazul în care pe parcursul exerciţiului bugetar nu se încasează veniturile previzionate sau intervin cheltuieli ecxepţionale se procedează la o redimensionare a resurselor şi a cheltuielilor printr-o lege rectificativă.

Principii bugetare (IV) Principiul neafectării veniturilor

-depersonalizarea veniturilor, astfel încât, totalitatea lor este utilizată pentru acoperirea tuturor cheltuielilor;

-nerespectarea principiului unităţii sau al universalităţii conduce şi la încălcarea principiului neafectării veniturilor.

Principiul specializării bugetare -veniturile bugetare trebuie înscrise în buget şi aprobate de Parlement pe surse de provenienţă iar

cheltuielile în funcţie de destinaţia lor şi de conţinutul economic (clasificaţie bugetară).

Principiul echilibrului bugetar -princpiul specific teoriei finanţelor clasice care presupunea întocmirea unor bugete echilibrate

-veniturile publice trebuie să acopere cheltuielile publice, înscopul asigurării echilibrului dintre nevoile colective şi resursele financiare publice

.Principiul publicităţii -dezbaterea publică a proiectelor de buget, a contruilor generale anuale de execuţie a acestora

-publicare în Monitorul Oficial a bugetelor şi conturilor anuale de execuţie

Principii bugetare (V)

Observaţie : conform Legii nr.500/2002 privind finanţele

publice, principiile ce stau la baza elaborării bugetului de stat

în România sunt: principiul universalităţii, unităţii,

specializării, anualităţii, publicităţii şi unităţii monetare

(toate operaţiunile bugetare se exprimă în moneda

naţională).

Tipuri de bugete buget de mijloace: bugetul în forma sa tradiţională, în care sunt

prezentate şi detaliate mijloacele financiare alocate diferitelor categorii de servicii publice; are finalitate anuală;

buget funcţional: datorită insuficienţei resurselor se impune selectarea (în funcţie de costul şi randamentul serviciilor publice) cheltuielilor publice ce pot fi finanţate la un moment dat;

bugete-program: instrumente moderne ale gestiunii finanţelor publice care sunt elaborate în funcţie de obiectivele propuse în condiţiile lărgirii orizontului de referinţă la un număr mai mare de ani (3,5 ani).

Metode de dimensionare a veniturilor şi a cheltuielilor bugetare (I) Metode clasice

metoda automată: pentru previzionarea veniturilor şi a cheltuielilor pentru anul următor (t+1) se iau drept bază veniturile şi cheltuielile aferente anului (t-1) al cărui exerciţiu s-a încheiat; metodă simplă, nu necesită un volum mare de lucru dar are dezavantajul manifestării instabilităţii la nivel economic, social, politic etc.;

metoda majorării (diminuării): se iau în considerare rezultatele exerciţiilor bugetare aferente a cinci sau mia mulţi ani premergători celui pentru care se realizează previziunea, pe baza cărora se calculează ritmuri medii de modificare a veniturilor şi a cheltuielilor bugetare, ritmuri care se aplică veniturilor şi cheltuielilor anului în curs pentru obţinerea unei previziuni privind anul viitor;

metoda evaluării directe: presupune efectuarea unor calcule pentru fiecare sursă de venit şi pentru fiecare categorie de cheltuieli, în funcţie de execuţia preliminată a bugetului pe anul în curs şi de previziunile pentru anul următor şi în strânsă corelaţie cu evoluţia PIB.

Metode de dimensionare a veniturilor

şi a cheltuielilor bugetare (II) Metode moderne

-se bazează pe criteriile cost-avantaje sau cost-eficacitate (ex.VAN);

(…)

Bugetele locale buget local - document prin care sunt prevazute si aprobate in

fiecare an veniturile si cheltuielile unitatilor administrativ-

teritoriale (OUG 45/2003)

Principiul descentralizării locale

Principiul autonomiei

Principiile autonomiei locale (Carta Europeană a Autonomiei Locale)

colectivităţile locale au dreptul la resursele proprii adecvate de care să poată dispune liber, în vederea exercitării atribuţiilor lor

Resursele financiare ale colectivităţilor locale trebuie să fie proporţionale cu responsabilităţile stabilite de ele prin constituţie sau lege

Cel puţin o parte din resursele financiare ale colectivităţilor locale trebuie să provină din impozite şi taxe locale

Colectivităţile locale trebuie să fie consultate, într-o manieră adecvată, asupra modalităţilor în care vor fi alocate resursele distribuite

Subvenţiile acordate colectivităţilor locale nu trebuie să fie destinate finanţării unor proiecte specificate

În scopul finanţării propriilor obiective de investiţii, colectivităţile locale trebuie să aibă acces la piaţa de capital

Autonomia locală

Sistemul organizării locale:

Autonomie completă: comunităţile locale au libertate

deplină în administrarea intereselor fără nici un control din

partea autorităţilor centrale

Autonomie limitată: control din partea autorităţilor centrale

Tutelă: problemele locale sunt rezolvate de către autorităţile

centrale, administraţiilor locale revenindu-le competenţe doar

în acţiuni de mică importanţă

Gestiunea bugetului local (I)

Constituirea veniturilor:

Constituirea veniturilor proprii în virtutea dreptului de a

percepe impozite şi taxe

Completarea veniturilor proprii cu sume defalcate din

veniturile bugetului autorităţilor publice centrale

Finanţarea integrală din bugetul central

Furnizarea descentralizată a bunurilor

publice

P

C

B

A

BP* BPa BPb BP

P

Cmg

Gestiunea bugetului local (II)

Veniturile bugetelor locale se constituie din:

a) venituri proprii formate din: impozite, taxe, contributii, alte

varsaminte, alte venituri si cote defalcate din impozitul pe venit;

b) sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;

c) subventii primite de la bugetul de stat si de la alte bugete;

d) donatii si sponsorizari.

Gestiunea bugetului local (III)

Fundamentarea cheltuielilor bugetelor locale:

Fundamentarea, dimensionarea si repartizarea cheltuielilor bugetelor

locale, pe ordonatori de credite, pe destinatii, respectiv pe actiuni,

activitati, programe, proiecte, obiective, se efectueaza in concordanta

cu atributiile care revin autoritatilor administratiei publice locale, cu

prioritatile stabilite de acestea, in vederea functionarii lor si in

interesul colectivitatilor locale respective.

Fundamentarea si aprobarea cheltuielilor bugetelor locale se

efectueaza in stricta corelare cu posibilitatile reale de incasare a

veniturilor bugetelor locale, estimate a se realiza.

Gestiunea bugetului local (IV) Trecerea de catre Guvern, in administrarea si finantarea autoritatilor

administratiei publice locale, a unor cheltuieli publice, ca urmare a descentralizarii unor activitati, precum si a altor cheltuieli publice noi se face prin lege, numai cu asigurarea resurselor financiare necesare realizarii acestora, dupa cum urmeaza:

a) in primul an, prin cuprinderea distincta, in anexa la legea bugetului de stat, a resurselor necesare finantarii cheltuielilor publice transferate sau noilor cheltuieli publice, precum si a criteriilor de repartizare;

b) in anii urmatori, prin cuprinderea resurselor respective in ansamblul sumelor alocate unitatilor administrativ-teritoriale, cu exceptia celor nominalizate distinct prin anexa la legea bugetului de stat.

(...)