14
CURS III III. TEHNOLOGIA REPRODUCERII ȘI EXPLOATĂRII GĂINILOR Materialul biologic utilizat depinde de tipul producției dorite: puicuțe destinate producției de ouă sau pui pentru carne; actualmente se folosesc: Părinţii puicuţelor hibride Albo 70, Albo 2000, Roso 70 şi Roso SL etc. – în cazul reproducţiei pentru obţinerea puicuţelor de găini ouătoare. Părinţii puilor de carne (părinții broilerilor de găină, Cobb, Hybro, Ross, Robro, Sasso etc.), de regulă diferite linii de cocoşi Cornish, varietate albă sau galbenă şi linii de găini din rasa Plymouth Rock, varietatea albă. III.1. REPRODUCEREA - PERIOADE DE CREȘTERE ȘI EXPLOATARE III.1.1. Perioada de creștere Perioada de creștere durează până la 18-20 săptămâni, se poate realiza pe așternut permanent sau în baterii și, dependent de hibrid, se urmărește atingerea mai multor obiective (figura III.1). De regulă, după vârsta de o săptămână sau după dobândirea unei greutăți de peste 220-250 g se practică controlul creșterii reproducătorilor; practic, are loc un control strict al greutății și o furajare restricționată, până la vârsta de 14-15 săptămâni, vârstă după care crește durata luminii și nivelul furajării. Microclimatul și programul de lumină din halele de creștere depinde esențial de specializarea productivă și de vârsta păsărilor (vezi tabelul III.1); se recomandă următoarele: Obiectiv I – dezvoltarea sistemului osos, imunitar, cardiovascular, încurajarea apetitului și îmbrăcarea cu pene. Obiectiv II – atingerea greutății corporale uniforme, dezvoltarea scheletului, musculaturii și penelor. Obiectiv III – urmărirea curbei de creștere cu păstrarea uniformității. Obiectiv IV – stimularea dezvoltării aparatului reproductiv prin intensificarea creșterii. Obiectiv V – stimularea funcției de reproducere prin intensificarea creșterii și prin programul de iluminat. Figura III.1. Creșterea părinților reproducători ROSS 308 – obiective tehnologice 1. controlul temperaturii, ventilației, distribuției furajului și profilaxia specifică; 2 – controlul uniformității, greutății și creșterea lotizată (pe loturi de greutate) pentru controlul creșterii și uniformității; 3 – încetarea creșterii lotizate și reunirea loturilor de puicuțe; 4 – creșterea nivelului furajării în funcție de graficul de creștere; 5- stimularea luminoasă; 6 – introducerea cocoșeilor, în vederea călcării; 7 – furajarea masculilor pentru atingerea greutății corporale și a femelelor pentru a susține creșterea, producția și masa ouălor 8 – furajarea femelelor pentru a susține producția și masa ouălor Prelucrare după Ross, 2007

Curs 03 Pasari Reproductie Ok

Embed Size (px)

DESCRIPTION

generalitati

Citation preview

Page 1: Curs 03 Pasari Reproductie Ok

CURS III

III. TEHNOLOGIA REPRODUCERII ȘI EXPLOATĂRII GĂINILOR

Materialul biologic utilizat depinde de tipul producției dorite: puicuțe destinate producției

de ouă sau pui pentru carne; actualmente se folosesc:

Părinţii puicuţelor hibride Albo 70, Albo 2000, Roso 70 şi Roso SL etc. – în cazul

reproducţiei pentru obţinerea puicuţelor de găini ouătoare.

Părinţii puilor de carne (părinții broilerilor de găină, Cobb, Hybro, Ross, Robro, Sasso

etc.), de regulă diferite linii de cocoşi Cornish, varietate albă sau galbenă şi linii de găini din rasa

Plymouth Rock, varietatea albă.

III.1. REPRODUCEREA - PERIOADE DE CREȘTERE ȘI EXPLOATARE

III.1.1. Perioada de creștere

Perioada de creștere durează până la 18-20 săptămâni, se poate realiza pe așternut

permanent sau în baterii și, dependent de hibrid, se urmărește atingerea mai multor obiective

(figura III.1). De regulă, după vârsta de o săptămână sau după dobândirea unei greutăți de

peste 220-250 g se practică controlul creșterii reproducătorilor; practic, are loc un control strict

al greutății și o furajare restricționată, până la vârsta de 14-15 săptămâni, vârstă după care

crește durata luminii și nivelul furajării.

Microclimatul și programul de lumină din halele de creștere depinde esențial de

specializarea productivă și de vârsta păsărilor (vezi tabelul III.1); se recomandă următoarele:

Obiectiv I – dezvoltarea sistemului osos, imunitar, cardiovascular, încurajarea apetitului și îmbrăcarea cu pene.

Obiectiv II – atingerea greutății corporale uniforme, dezvoltarea scheletului, musculaturii și penelor.

Obiectiv III – urmărirea curbei de creștere cu păstrarea uniformității.

Obiectiv IV – stimularea dezvoltării aparatului reproductiv prin intensificarea creșterii.

Obiectiv V – stimularea funcției de reproducere prin intensificarea creșterii și prin programul de iluminat.

Figura III.1. Creșterea părinților reproducători ROSS 308 – obiective tehnologice 1. controlul temperaturii, ventilației, distribuției furajului și profilaxia specifică; 2 – controlul uniformității, greutății și

creșterea lotizată (pe loturi de greutate) pentru controlul creșterii și uniformității; 3 – încetarea creșterii lotizate și reunirea

loturilor de puicuțe; 4 – creșterea nivelului furajării în funcție de graficul de creștere; 5- stimularea luminoasă; 6 –

introducerea cocoșeilor, în vederea călcării; 7 – furajarea masculilor pentru atingerea greutății corporale și a femelelor

pentru a susține creșterea, producția și masa ouălor 8 – furajarea femelelor pentru a susține producția și masa ouălor

Prelucrare după Ross, 2007

Page 2: Curs 03 Pasari Reproductie Ok

Curs TCPA monogastrice – 2009/2010

© Ioan Huțu, 2010

III-2

- în primele zile de viață, puii trebuie să beneficieze de umiditate relativă mai mare, pentru a

nu se deshidrata, mediul de incubație din care aceștia provin având umiditate mare, de 80%.

- în cazul raselor grele iluminatul are o durată și o intensitate mai mică (lucși) față de cazul

celor de ouă (10 lucși); tranziția de la lumină la întuneric și invers se face în mai multe trepte

ale intensității luminoase (0,5→2→5→10→20 lucși).

Densitatea la populare depinde de tipul creșterii, rasă și sex; spre exemplu, în cazul

raselor grele și a creșterii sexate la sol se vor asigura densități de 3-4 cocoșei/m2 și 4-7

puicuțe/m2, iar în cazul raselor ușoare se asigură 4-5 cocoșei/m2 și 5-7 puicuțe/m2.

Furajarea are particularități deosebite, mai cu seamă în cazul raselor grele, la care există

riscul depășirii greutății corporale peste baremurile stabilite și nedobândirea condiției de

reproducție.

Nivelul furajării – este ad libitum, până la atingerea unei greutăți de 230 g, după care

până la vârsta de 15-24 săptămâni se practică furajarea restricționată; după această vârstă,

dependent de greutatea păsărilor, nivelul furajării crește cu 10-15%.

Numărul tainurilor depinde de vârstă și tipul productiv. În primele 6 săptămâni, furajarea

se face de două ori/zi, după care, pentru evitarea supraponderalității (cauză majoră a

tulburărilor aparatului reproductiv, a bolilor membrelor și a tulburărilor comportamentale la

masculi), până în săptămâna a 18-a, în cazul raselor ușoare și a 22-a în cazul raselor grele; se

practică furajarea restricționată skip a day, furajare în 5 din cele 7 zile ale săptămânii sau

furajarea zilnică, dar sub controlul greutății.

Controlul greutății păsărilor se face în ideea evitării greșelilor (care,o dată făcute în

perioada de creștere, nu mai pot fi remediate în perioada de exploatare a pasărilor) și a

optimizării producțiilor de ouă incubabile. Este cunoscut faptul că găinile subponderale produc

ouă mici și prezintă o scădere accentuată a curbei de ouat; cocoșii supraponderali nu execută

saltul (nu calcă), fapt care va cauza creșterea proporției ouălor nefecundate.

Frontul de furajare este de 5 cm în primele 5-8 săptămâni și 10 cm după această vârstă;

hrănitoarele se reglează la talia păsărilor.

Performanțele înregistrate în perioada de creștere fac referire la viabilitate, greutatea

corporală și consum de furaj.

Viabilitatea pe durata creșterii depinde de sistemul de creștere și de hibridul ales;

viabilitatea este mai mare la rasele ușoare (96-97%) decât la cele grele (95%).

Greutatea corporală depinde de tipul de hibrid supus creșterii; astfel, în cazul hibrizilor

pentru ouă consum, greutatea la 18 săptămâni este de 1,3-1,5 kg (1,5 kg la Roso SL-200), iar

în cazul raselor de carne, greutatea găinilor/cocoșilor la 20 săptămâni ajunge la 1,8 - 3,0 kg

Tabelul III.1

Limitele parametrilor de microclimat și programul de lumină la puicuțele de înlocuire

Vârsta Temperatura

ºC

Umiditate

relativă, %

Programul de lumină Volumul de aer

m3/oră și kg GV durată intensitate

Săptămâna I 35-30 (65)55-60 23 ore 20-30 lucși

0,4-0,7 m3 pe

durata iernii

5,0-7,0 m3 pe

durata verii

Săptămâna a II-a 29-28 60-65 16-23 ore 10-20 lucși

Săptămâna a III-a 27-25 65-70 12-23 ore 5-10 lucși

Săptămâna a IV-a 24-22 70-75 10-12 ore 5-10 lucși

Săptămâna a V-a 21-18 70-75 8-12 ore 5-10 lucși

Săptămânile VI-XVIII 18-20 70-75 8-9 ore 5-10 lucși

Săptămâna XIX, rase grele 18 70-75 10-11 ore 5-10 lucși

Săptămâna XX, rase grele 18 70-75 11-12 ore 5-10 lucși

Compilare bibliografică după notele tehnice de creștere a principalilor hibrizi

Page 3: Curs 03 Pasari Reproductie Ok

TEHNOLOGIA REPRODUCERII ȘI EXPLOATĂRII GĂINILOR

III-3

(1,80 kg la Mini-Rock; ♀♀2,15/♂♂3,05 la Robro; ♀♀2,12/♂♂2,51 kg, la Ross etc.); după cum

se observă, greutatea masculilor este mai mare cu 15-25%.

Consumul de furaj depinde de asemenea de tipul hibridului; în cazul raselor ușoare, se

consumă pe durata primelor 18 săptămâni 6-7 kg furaj (5,7-6,2 kg la Albo SL-2000, 7,1 kg în

cazul hibridului Roso SL 2000), iar în cazul celor grele, în primele 20 săptămâni, se

înregistrează un consum cumulat de 9,5-11 kg furaj (9,7 kg pentru Arbor Acres).

III.2.1. Perioada de ouat

De regulă, puicuțele se cresc separat de cocoșei; masculii se amestecă cu femelele la

populare (recomandat), înainte ca intensitatea ouatului să ajungă la 5%.

Sistemul de exploatare a găinilor utilizate pentru reproducţie depinde de particularitățile

fermei și rasă, de regulă în funcție de tipul morfoproductiv al păsării:

- în cazul raselor uşoare, sistemele de exploatare sunt la sol, cu sau fără stinghii, care pot

acoperi 50-60%, şi în baterii;

- în cazul raselor grele, întreţinerea este la sol, pe aşternut permanent, cu sau fără stinghii.

Durata exploatării este de 44 săptămâni, cu începere de la vârsta de 20 săptămâni şi se

termină la 64 săptămâni; la rasele de carne, vârsta începerii poate fi de 20-22 săptămâni și

durata exploatării eficiente economic 40 săptămâni. Dacă se adaugă cele 2-4 săptămâni de

pauză între două serii succesive, durata unui ciclu de producţie în tehnologia reproducţiei la

adulte este de 46-48 săptămâni.

III.2. REPRODUCEREA GĂINILOR LA SOL, PE AŞTERNUT PERMANENT ȘI

STINGHII Exploatarea păsărilor de reproducţie se face în hale cu așternut permanent și stinghii

(vezi fig. III.2) sau în hale cu aşternut permanent care, de cele mai multe ori, sunt împărțite în 2-

4 compartimente, cu o arie de aproximativ 140 m2, despărţite de o alee centrală

corespunzătoare și, transversal, de o cameră tampon, la jumătatea adăpostului care împarte

hala în două jumătăți ale halei.

Densitatea la populare

Numărul păsărilor introduse în hală depinde de rasă și de densitatea pe care o pot

susține echipamentele din hală; astfel, la vârsta de 18-20 săptămâni, se introduc:

- 6,5-6,7 păsări din rase uşoare/m2, cu un raport între sexe de 1/10; la o suprafaţă

utilă de 1100 m2, din cele 7150-7370 păsări, 650-670 vor fi cocoşi, iar restul găini.

- 3,5-6,0 păsări din rase grele/m2, cu un raport între sexe de 1/10; în acest caz, la

suprafaţa utilă de 1100 m2, din cele 6600 păsări, 6000 sunt găini și 600 cocoşi.

Pregătirea păsărilor în vederea populării halelor presupune derularea următoarelor

activități: tratament antistres, începând cu 5 zile înaintea transferului; sistarea furajării în ziua

transferului și bonitarea şi gruparea păsărilor în funcție de greutatea corporală, conformaţie,

caractere de rasă și constituţie.

Pregătirea și transferul păsărilor în hale

Pregătirea halei presupune introducerea aşternutului permanent pe sol în grosime de 10

cm (înainte de dezinfecţia a II-a) şi în cuibare, precum şi a echipamentelor, dependent de

parametrii tehnologici care vor trebui asiguraţi.

Page 4: Curs 03 Pasari Reproductie Ok

Curs TCPA monogastrice – 2009/2010

© Ioan Huțu, 2010

III-4

În cazul raselor uşoare, echipamentele din compartiment vor asigura:

- hrănitoare – 10 cm front furajare/pasăre;

- adăpătoare - 2,5 cm front de adăpare/cap;

- cuibare de ouat pe trei niveluri - 5-6 găini/cuibar;

- eventual, stinghii de lemn, care pot ocupa între 1/2-1/3 din suprafaţa utilă.

În cazul raselor grele, inventarul compartimentului va asigura:

- hrănitoare – 12 cm front furajare/pasăre;

- adăpătoare – 3,0 cm front de adăpare/cap;

- cuibare de ouat pe două niveluri – 4,5 găini/cuibar;

La transferul păsărilor în hală se recomandă respectarea următoarelor aspecte:

- durata transferului trebuie să fie egală cu durata zilnică de iluminat în ultima săptămână

în hala de tineret, precum şi cea din prima săptămână de exploatare a adultelor (8 ore).

- primii transferați sunt cocoşii, pentru a se obișnui cu noul mediu de viață; dacă se

procedează invers, găinile transferate în aceeași zi bat şi izolează cocoşii, situaţie care

va afecta fertilitatea ouălor;

- păsările transferate în același compartiment trebuie să fie uniforme sub aspectul

dezvoltării corporale;

Furajarea găinilor adulte de reproducție

Furajarea se face o singură dată pe zi, la aceeași oră și este diferențiată pe sexe, este

controlată și restricționată, în ideea de a se evita situațiile în care reproducătorii devin fie

supraponderali, fie subponderali.

În situația reproducătorilor supraponderali, nu se reduce raţia furajeră, corectarea

greutății se face în timp, prin ușoare corecții ale cantității; nu se recomandă înfometarea până la

atingerea greutăţii propice reproducerii, pentru că aceasta va întârzia intrarea lor la ouat.

Figura III.2. Adăpost pentru exploatarea găinilor ouătoare la sol 1 - pardoseala de tip grătar sau stinghii pentru accesul la cuibare cu o lățime de 2,40 m; 2 - pardoseala la sol cu sau

fără așternut permanent (minimum 2,85 m); 3 – cuibare cu unul sau două niveluri (care asigură 83,3 păsări/m2

suprafață cuibar în cazul creșterii organice și 120 păsări/m2 suprafață cuibar, conform directivei EC nr. 74/1999; 4 –

linie de adăpare; 5 linii de furajare; 6 – coș de exhaustare; 7 – inleturi (guri de admisie a aerului).

Prelucrare după Big Dutchman

Page 5: Curs 03 Pasari Reproductie Ok

TEHNOLOGIA REPRODUCERII ȘI EXPLOATĂRII GĂINILOR

III-5

În cazul păsărilor subponderale, raţiile furajere vor creşte în ritm constant, preferându-se

ca păsările să intre mai târziu în ouat, decât să se forţeze creşterea greutăţii. Dependent de

sex, nivelul producției și temperatura din hală, furajarea are următoarele particularități:

- raţia cocoşilor este mai mare decât raţia găinilor cu 25-30%; furajul cocoșilor este

inaccesibil găinilor, ca urmare a înălțimii mai mari la care se amplasează hrănitoarele

cocoșilor - în același timp, cocoșii nu pot să consume hrana găinilor, ca urmare a

frontului mai îngust al hrănitoarelor pentru găini.

- în situația în care puicuțele se află în faza ascendentă a curbei ouatului, la creşteri

zilnice ale procentului de ouat mai mici de 2% se recomandă suplimentarea rației cu 5 g

furaj/pasăre/zi; dacă intensitatea ouatului stagnează 4-5 zile consecutiv, rația se

suplimentează cu 10 g furaj/pasăre/ zi;

- atunci când temperatura din hală scade sub 10oC, în sezonul rece suplimentarea se

face cu 10-15 g furaj/pasăre/zi.

Pentru a asigura accesul facil la hrană, înălţimea de suspendare a hrănitorilor şi

adăpătorilor se adaptează în permanenţă taliei păsărilor; acestea vor trebui reglate astfel ca

marginea inferioară a hrănitorii să ajungă la nivelul spinării păsărilor.

La hibrizii raselor grele din România, furajarea de tip skip a day se continuă la rasele

grele până la împlinirea vârstei de 22 săptămâni. În săptămânile de viaţă 23 şi 24 se practică

furajarea zilnică, cu trecerea treptată de la furajarea restricţionată la furajarea zilnică şi de la

reţeta 21-4 R la reţeta 21-7.

Întreținerea găinilor adulte de reproducție

Se face în două faze, una în intervalul 20 - 22 și a doua de la 23 până la 64 săptămâni.

Prima fază este cea de pregătire a ouatului; furajarea se face cu rații furajere stimulative

(de tip 21-4 , cu 16 % PB şi 2850 kcal) și, după o săptămână de menţinere la 8 ore lumină/zi, se

trece la stimularea luminoasă (vezi tabelul IX.6)

Faza a 2-a corespunde fazei de ouat, atunci când 5% din găinile din hală produc ouă. În

acest moment, se introduce reţeta de ouat (21-6 pentru reproducţie rase uşoare, cu 17 % PB şi

2750 kcal).

Recoltarea ouălor de incubaţie se efectuează de mai multe ori pe zi, la intervale de câte

două ore, prima recoltare făcându-se dimineaţa, imediat după verificarea instalaţiei de adăpare

şi îndepărtarea păsărilor moarte. Fiecare lot de ouă recoltate se transportă la staţia de

incubaţie, imediat după ce a fost dezinfectat în camera tampon. Ouăle, odată trimise la stația de

incubaţie, se vor supune sitei de control pentru două miraje obligatorii. În situația scăderii

fertilităţii şi eclozionabilităţii, sita de control se face pentru fiecare compartiment, pentru a

localiza cauza reducerii calităţilor ouălor de incubaţie.

Calitatea ouălor de incubație trebuie asigurată pe întreg ciclul de ouat; pentru obținerea

unui procent ridicat de ouă incubabile sunt necesare următoarele măsuri:

- întreţinerea și menținerea unor cantități suficiente de aşternut în hală și în cuibare;

- recoltarea frecventă a ouălor (3-4 ori/zi), mai ales în faza vârfului de ouat sau în cazul

zilelor caniculare;

- amplasarea cuibarelor la înălțimi accesibile, pentru a se contracara ouatul pe așternut;

- recoltarea ouălor pe cofraje şi dezinfecția lor (fumigarea) la cel mult două ore de la

recoltare;

- răcirea lentă și transportul ouălor de la fermă la staţia de incubaţie într-un mijloc de

transport adecvat;

- depozitarea corectă a ouălor la stație, în corelație cu durata estimată a păstrării.

Page 6: Curs 03 Pasari Reproductie Ok

Curs TCPA monogastrice – 2009/2010

© Ioan Huțu, 2010

III-6

Fertilitatea ouălor se controlează în special prin adaptarea raportului între sexe în fiecare

compartiment și în funcţie de vârsta păsărilor și tipul productiv al hibridului; astfel, la rasele grele

se recomandă:

- 10 cocoşi la 110 găini, între 26 şi 40 săptămâni;

- 10 cocoşi la 100 găini, între 41 şi 54 săptămâni;

- 10 cocoşi pentru 90 găini, între 55 şi 64 săptămâni.

Fertilitatea ouălor depinde esențial de starea de sănătate (în special a membrelor) şi

condiţia de reproducţie a cocoşilor existenţi; în cazuri neconforme, se înlocuiesc cei

necorespunzători.

Temperatura optimă în halele de găini de reproducţie este de 18-21oC la rasele ușoare și

15-18 oC la rasele grele; această temperatură se poate asigura prin căldura biologică produsă

de păsări şi prin căldura degajată de fermentarea aşternutului permanent.

Umiditatea optimă este cuprinsă între valorile 55-60% vara și 75-80 % iarna; valori mai

mici la rasele grele și mai mari la cele ușoare.

Umiditatea scăzută favorizează antrenarea particulelor de praf din adăpost (aşternut,

instalaţii şi pereţi), cauză favorizantă pentru afecţiunile respiratorii, conjunctivite şi canibalism,

ca urmare a intensificării comportamentului de ciugulire a penelor.

Umiditatea prea ridicată cauzează

condens, creşterea umidității aşternutului,

creșterea concentraţiei amoniacului şi

murdărirea ouălor. Umiditatea prea crescută

poate deveni o cauză favorizantă a bolilor

respiratorii, iar ouăle recoltate devin foarte

murdare. Pentru a se evita formarea

condensului, pereţii şi tavanul halei trebuie să

fie bine termoizolaţi.

Programul de iluminat, sub aspectul

duratei şi intensității luminii, permite dirijarea

producţiei de ouă (tabelul III.2); creşterea

treptată a duratei luminii, asociată cu o

furajare corespunzătoare, determină

începerea ouatului. De regulă, fiecare hibrid

are propriul program de iluminat. Spre

exemplu, la rasele grele, Vancea (1978)

recomandă patru creşteri săptămânale de

câte două ore şi patru creşteri săptămânale

de câte 15 minute. Acest program permite

atingerea duratei maxime de iluminat de 15

ore după vârsta de 29 săptămâni.

Intensitatea luminoasă cea mai frecvent utilizată este de 10 lucşi; în halele cu iluminat

natural aceasta ajunge la 30-60 lucși.

Ventilaţia – trebuie să asigure 8 m3 aer/oră şi kg greutate vie pe durata verii şi de cel

puţin 1,8 m3 pe durata iernii.

Viteza curenţilor de aer la nivelul păsărilor depinde de temperatura interioară a halei, de

regulă, dacă temperatura se încadrează în intervalul de confort, se recomandă ca viteza

curenţilor de aer să fie de 0,3-0,5 m/s, iar dacă temperatura depăşeşte 24oC, viteza curenţilor

de aer poate ajunge la 1 m/s.

Tabelul III.2 Recomandări privind durata luminii pentru

găinile adulte de reproducţie

Vârsta găinilor săpt.

Variante pentru rase uşoare

Variante pentru rase grele

Var.1, ore

Var. 2, ore

Var. 3 ore

Var. 4 ore

20 8 8 8 6 21 10 9 10 6 22 1030 10 11 8 23 11 11 12 10 24 1130 12 13 12 25 12 13 14 14 26 1230 14 15 1415 27 13 1415 1530 1430 28 1330 1430 16 1445 29 14 1445 16 15 30 14 15 16 15 31 14 1515 16 15 32 14 1530 16 15 33 14 1545 16 15 34 14 16 16 15

35 – 64 14 16 16 15 Total ore lumină

4.144 4.634 472130 437130

Varianta 1, Centrala de Producție avicolă, 1990; Varianta 2 și 4, după Vancea 1978,Varianta 3, Hubard HI-Y

Page 7: Curs 03 Pasari Reproductie Ok

TEHNOLOGIA REPRODUCERII ȘI EXPLOATĂRII GĂINILOR

III-7

Starea de sănătate a efectivelor de reproducători

Mijloacele prin care se menține starea de

sănătate a păsărilor trebuie să respecte următoarele

principii:

folosirea la reproducţie a păsărilor indemne de

orice boală;

asigurarea condiţiilor corespunzătoare de

păstrare, transport şi incubaţie a ouălor de

reproducţie;

asigurarea măsurilor de adăpostire, întreţinere şi

alimentaţie;

aplicarea unor măsuri profilactice sanitare-

veterinare care să înlăture posibilitatea

introducerii unor surse de contaminare a

păsărilor cu agenţi patogeni de natură virală,

bacteriană (vezi tabelul III.3) sau micotică

Performanțele obținute de găinile de reproducție

Faza de ouat începe (intensitatea 5%) la 25 săptămâni pentru rasele grele (părinții Ross

708) și la vârsta de 20-22 săptămâni la rasele ușoare.

La rasele ușoare, procentul de ouat de 50 % se atinge în momentul dobândirii maturității

somatice, respectiv la vârsta de 24 - 25 săptămâni la părinţii Albo, la 25-26 săptămâni la părinţii

Roso. La rasele grele (Ross 708), acest parametru este atins în săptămâna a 27-a.

Vârful producției de ouat apare mai devreme și este mai înalt la rasele ușoare. La Albo

este 92 %, la Roso, 89 % și se înregistrează la 28-29 săptămâni, respectiv 29-30 săptămâni. La

Ross 308, vârful producției ajunge la 84%, în săptămâna a 34-a.

Producţia totală de ouă pe găină furajată este mai mare la rasele ușoare decât la cele

grele. La rasele ușoare este în jur de 285 ouă la părinţii Albo, 275 ouă la părinţii Roso, iar la

hibridul Robro, hibrid din rase grele, este de 177 ouă (din care 91% ouă incubabile și 136 pui

eclozionați)

Consumul mediu zilnic de furaje, inclusiv cota aferentă cocoşilor, este mai mare la rasele

grele decât la cele ușoare; în cazul păsărilor ușoare, acesta se ridică la 124 g pentru Albo şi

130 g pentru Roso (părinţi), rezultând un consum total de 32 şi respectiv 42 kg. În cazul raselor

grele, părinții hibridului Robro consumă 61 kg furaj, rezultând un consum de 344 g furaj/ou.

Greutatea la livrare a păsărilor reformate este de 3,7-3,8 kg în cazul părinților Ross 708.

III.3. EXPLOATAREA GĂINILOR PENTRU OUĂ DE CONSUM

Materialul biologic utilizat pentru producerea ouălor de consum este, de regulă, hibridul;

la noi, hibrizii Albo SL 2000 produc ouă de culoare albă, iar hibridul Roso SL-2000 produce ouă

cu coaja brună1; ambii hibrizi sunt sexabili din prima zi, ceea ce permite alegerea și creșterea

exclusivă a puicuțelor. Alături de hibrizii românești se exploatează hibrizii Lohmann (var. brown,

1 De regulă, hibrizii care produc ouă pigmentate au în genealogie cocoși din rasa Rhode Island (var. roșie pentru gena golden) sau găini ale aceleiași rase (varietatea albă, pentru gena silver).

Tabelul III.3

Exemplu de protocol al

vaccinărilor la găinile pentru ouă

Vârsta Vaccinare împotriva

1zi Boala Marek

Bronşita infecţioasă

12-16 zile Pseudopesta

Bursită infecţioasă

28 zile Bursită infecţioasă

35 zile Bronşita infecţioasă

8-9 săpt. Pseudopesta

13 săpt. Pseudopesta

15 săpt. Bronşita infecţioasă

18 săpt. Pestă aviară, EDS

Difterovariolă

Page 8: Curs 03 Pasari Reproductie Ok

Curs TCPA monogastrice – 2009/2010

© Ioan Huțu, 2010

III-8

ouă de culoare brună, var. LSL-Clasic, cu ouă de culoare albă), Hy-Line (var. W-36, cu ouă cu

coaja albă sau var. W-98, cu ouă de culoare albă), Hisex White (cu ouă de culoare albă) etc.

III.3.1. Perioada de creștere

Perioada de creștere a materialului biologic utilizat pentru producerea ouălor de consum

este aproape similară cu cea descrisă în cazul părinților lor (cap III.2), cu specificarea că nu se

cresc cocoșeii, ci doar găinile.

Creșterea se face pe așternut permanent sau în baterii. În cazul creșterii în bateriile

prezentate (fig. III.3), întreținerea se face stadial, după cum urmează:

- în primele 2 săptămâni, pereții laterali sunt închiși, plasa pardoselii este acoperită cu

hârtie, iar adăpătoarele și hrănitoarele sunt coborâte la maximum;

- în următoarele două săptămâni se îndepărtează hârtia de pe plasa pardoselii, se

ajustează înălțimea adăpătoarelor și a liniilor de furajare, se pune așternut permanent

pe pardosea, pereții laterali (panourile 1 din fig. III.3) sunt coborâți unul câte unul și,

pentru a se transforma în rampe, se înlătură dejecțiile la interval de 3-4 săptămâni;

- în perioada 5-9 săptămâni se deschid toți pereții laterali, pentru a crește suprafața

pardoselii și se permite accesul la etajele superioare ale bateriei, se ajustează înălțimea

adăpătoarelor și hrănitoarelor și se evacuează dejecțiile la 2-3 săptămâni;

- după vârsta de 9 săptămâni, dejecțiile se înlătură săptămânal, puicuțele având aceleași

facilități ca și adultele ouătoare.

0-14 zile 15-28 zile

5-9 săptămâni 10-18 săptămâni

Figura III.3. Întreținerea puicuțelor în baterii extensibile 1 – panourile pereților laterali; 2 – hrănitoare; 3 - adăpătoare; 4 – stinghii; 5 - bandă de evacuare a dejecțiilor amplasată

sub pardoseala discontinuă; 6- așternut permanent.

Prelucrare după Lohmann Tierzucht, 2000

Page 9: Curs 03 Pasari Reproductie Ok

TEHNOLOGIA REPRODUCERII ȘI EXPLOATĂRII GĂINILOR

III-9

III.3.2. Perioada de exploatare

Producția de ouă de consum se obține prin exploatarea păsărilor în diferite sisteme, fie în

baterii, fie la sol.

Exploatarea la sol se poate practica în mai multe variante: pe așternut permanent, pe

așternut permanent și stinghii (fig. IX.7), cu sau fără acces la padoc (înierbat sau nu); în funcție

de varianta aleasă și de tipul ventilației din adăpost; densitățile recomandate sunt următoarele:

- 7 păsări/m2 în situația creșterii păsărilor la sol, cu ventilație naturală;

- 8 păsări/m2 în situația creșterii păsărilor la sol, cu ventilație artificială;

Exploatarea în baterii permite utilizarea unor densități mai mari, respectiv de 23 păsări/m2

suprafață utilă construită sau 400-450 cm2 din pardoseala bateriei/pasăre. Întrucât, din

considerente legate de bunăstarea păsărilor, exploatarea în baterii începe să fie dezavuată, au

început să apară tehnologii care permit utilizarea la maximum a suprafeței construite, fie prin

creșterea etajată pe stinghii, fie prin creșterea în baterii cu mai multe niveluri, în colectivități mari

și fără cuști. Spre exemplu, modelul de baterie din figura III.4 permite combinarea avantajelor

creșterii la sol cu exploatarea păsărilor în baterii; suprafața desfășurată a pardoselilor bateriei

ajunge la 6,67 m. În condițiile în care densitatea este de 9 păsări/m2, pe fiecare metru liniar al

bateriei pot fi întreținute 6,67 m x 9 păsări ≈ 60 păsări.

Popularea adăposturilor cu puicuţe de 17-18 săptămâni se face pe durata unei zile, cu

puicuţe care provin dintr-o singură fermă, chiar hală de creştere; dacă întreținerea se face în

baterii, puicuţele dintr-o cuşcă trebuie să fie uniforme sub aspectul masei corporale, altfel apare

competiția pentru hrană și spațiu.

Figura III.4. Baterie pentru găini ouătoare - Natura 69, A - pardoseala etajelor bateriei (zona verde, cu o lățime însumată de 3,56 m); B - pardoseala de sub baterie (zona

galbenă, cu o lățime de 1,89 m); C - pardosea cu așternut permanent (cu o lățime de minimum 1.22m). 1 – cuibar; 2 –

bandă longitudinală pentru recoltarea ouălor; 3 – pardosea pentru facilitarea accesului la cuibare; 4 – pardosea cu

bandă de recoltare a dejecțiilor la nivelul II; 5 - pardosea cu bandă de recoltare a dejecțiilor la primul nivel; 6 – canal

de colectare a ouălor depuse pe pardoseala nivelului I si II; 7 – uși glisante și separarea față de aria aflată sub baterie

și pe aleea cu așternut permanent; 8 – uși glisante de intervenție asupra păsărilor din baterie;

Prelucrare după Big Dutchman

Page 10: Curs 03 Pasari Reproductie Ok

Curs TCPA monogastrice – 2009/2010

© Ioan Huțu, 2010

III-10

Fazele de exploatare a păsărilor

Exploatarea găinilor pentru ouă de consum are loc pe durata de 59 săptămâni; din punct

de vedere tehnologic, perioada exploatării poate fi delimitată în 2-3 faze sau subperioade:

- faza de acomodare sau de pregătire pentru ouat (19-21 săptămâni); în această fază, se

urmărește susținerea acomodării pasărilor cu factorii de mediu și exploatare din hală –

se fac tratamente pentru prevenirea stresului și se evită suprapunerea mai multor

factori stresanți (rația furajeră și regimul de iluminat rămân constante, cel puțin în prima

săptămână de la populare);

- faza de ouat efectiv (22÷77sau chiar 80 săptămâni): se trece la reţete furajere care

stimulează, susțin sau păstrează producția de ouă dependent de fazele curbei ouatului

(faza ascendentă 21-30 săptămâni, de platou 31-56 săptămâni și descendentă 57-80

săptămâni); se realizează creșterea duratei luminii odată cu înaintarea în vârstă.

Furajarea găinilor ouătoare

Furajarea găinilor ouătoare pentru ouă de consum este fazială și se face cu 2-4 rețete

furaj combinat fără coccidiostatice. Prima rație se administrează până la intrarea în ouat (la noi

rețeta 21-4, începând cu a doua săptămână de la populare) și după începerea ouatului se

utilizează alte 2-3 rețete. Se recomandă ca în fiecare din cele trei faze ale ouatului (ascendentă,

de platou și descendentă) să se administreze câte o rețetă distinctă, care se diferențiază de

precedenta prin scăderea conținutului proteic.

Distribuirea furajelor se face mecanizat sau automatizat, în 4-6 tainuri, administrate la

intervale de 2 ore, în funcție de curba ouatului; în fazele ascendentă şi de platou furajarea se

face la discreţie, iar în faza descendentă furajarea se controlează. Furajarea se face în tainuri

administrate după un grafic orar (vezi figura IX.8), iar cantitatea administrată se reduce odată cu

scăderea procentului de ouat şi creşterea masei corporale.

Dimensionarea fronturilor de adăpare și furajare depinde de tipul întreținerii.

Frontul de furajare este de 10 cm/pasăre în cazul întreținerii la sol și de 8-10 cm în cazul

întreținerii în baterii.

Frontul de adăpare în cazul întreținerii pe așternut permanent este de 2,5 cm, iar la

creșterea în baterii are valoarea de 2 cm/pasăre sau 7 păsări/picurător.

Consumul de furaje este diferit în funcție de rasă/hibrid; spre exemplu, pe durata

perioadei de ouat, până la 77 săptămâni, hibrizii Albo consumă 47 kg furaj, hibrizii Roso, 60 kg

furaj combinat, iar hibrizii ISA Brown 45,2 kg.

Consumul de apă depinde de sezon și este de 4l /kg furaj pe durata verii și 2l /kg furaj pe

durata sezonului rece.

Microclimatul din halele de păsări

Halele pentru găini, ouă consum, pot fi hale oarbe sau hale care beneficiază și de

iluminatul natural; indiferent de tipul lor, acestea trebuie să permită controlul factorilor de

microclimat care trebuie asigurați, după cum urmează:

Page 11: Curs 03 Pasari Reproductie Ok

TEHNOLOGIA REPRODUCERII ȘI EXPLOATĂRII GĂINILOR

III-11

Temperatura se menţine între 13-15oC, în ideea stimulării ouatului şi la intervalul 18-

21oC, optim pentru conversiunea superioară a furajului.

Umiditatea este cuprinsă între 60-80 %.

Necesarul de aer este de 7–9 m3/oră/kg masă vie pe durata verii şi doar 1,8 m3 / oră / kg

masă vie pe timp de iarnă, deoarece halele pentru găinile adulte nu au instalaţii pentru

încălzire.

Viteza curenţilor de aer este de 0,35 şi 0,5 m/s iarna şi 1,0 m/s vara.

Regimul de iluminat depinde de hibridul utilizat (vezi figura III.5), iar regula este aceea că

lumina nu are voie să scadă pe durata exploatării păsărilor.

Culoarea luminii poate fi roșie (precocizează producția de ouă, reduce incidența

canibalismului și a sindromului de pică) sau verde (stimulează producția de ouă, dar și pica);

aceasta trebuie să fie uniform repartizată și să aibă intensitatea de 10-20 lucşi. De regulă,

lumina se aprinde dimineaţa, la orele 5-7 şi se stinge după asigurarea numărului de ore din

program. Pe durata verii, pentru stimularea consumului de furaje, se asigură noaptea o repriză

de iluminat de 4-5 ore.

Organizarea muncii și îngrijirea găinilor ouătoare

Presupune efectuarea unor activităţi zilnice şi periodice. În cele mai multe ferme, zilnic se

realizează următoarele activități:

- recoltarea, înregistrarea găinilor moarte și calculul mortalităţilor;

24

23 Al doilea supliment de calciu

22 SC2

SC2

21 SC2

Furaj combinat (tainul 6)

17…20

16

Primul supliment de calciu

Ora

15

Ft4 Ft5

14 Ft4 Furaj combinat (tainul 5)

13

Ft3 Ft4

12 Ft3 Furaj combinat (tainul 4)

11

Ft2 Ft3

10 Ft2 Furaj combinat (tainul 3)

9

Ft1 Ft2

8 Ft1 Furaj combinat (tainul 2)

7 Ft1

6 Furaj combinat (tainul 1)

1…5

Vârsta 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 … 77 săptămâni

Figura III.5. Program de iluminat şi de distribuire a furajelor la găini pentru ouă - hibrizi

precoci ai raselor uşoare 1…24 - ora aprinderii (alb), respectiv a stingerii luminii (portocaliu); Ft1…5 - furaj, tainurile 1…5; SC2 - al doilea

supliment de calciu. Prelucrare după Driha, 2006

Page 12: Curs 03 Pasari Reproductie Ok

Curs TCPA monogastrice – 2009/2010

© Ioan Huțu, 2010

III-12

- recoltarea ouălor și depistarea găinilor neproductive;

- controlul factorilor de microclimat și curăţenia în hală și a jgheaburilor de colectare a

ouălor;

- înregistrarea cantității de furaje, apă și medicamente consumate.

Periodic, se mai efectuează și se înscriu în grafice (vezi figura III.6):

- cântărirea de control (lunar) și calculul procentelor de ouat săptămânale și a

consumului de furaje;

- executarea acţiunilor profilactice - vaccinări precedate de administrarea de vitamine şi

urmate de administrarea de antibiotice în apa de băut sau în furaje.

Performanțele găinilor exploatate pentru ouă consum

Producţia de ouă poate fi exprimată în kg masă ouă sau poate fi raportată la găina

furajată; aceasta depinde de hibrid și durata exploatării. Considerând intensitatea ouatului,

producția de ouă are o fază de creștere, una în platou și una descendentă; greutatea oului are o

dinamică crescândă (vezi figura IX.9). Spre exemplu, în perioada 19-77 săptămâni, producția

este de 326 ouă (o greutate medie de 62,7 g sau 20,4 kg) la hibridul Albo 2000 SL, 314 ouă (o

greutate medie de 62,1 g sau 19,5 kg) la hibridul Roso 2000 SL și de 350 ouă (22,1 kg masă

ouă) în cazul hibridului ISA Brown, exploatat până la vârsta de 80 săptămâni.

Consumul de furaje/ou este 126 g la Albo 2000 SL, 143 g la Roso 2000 SL și 135 g la

ISA Brown. Consumul de furaje/kg masă-ou ou este 2,02 kg la Albo 2000 SL, 2,3 kg la Roso

2000 SL și 2,14 la ISA Brown.

Viabilitatea depinde esențial de condițiile de exploatare și de hibrid; în cazul hibridului ISA

Brown, păstrarea în efectiv la vârsta de 80 săptămâni este de 93,2%.

Masa corporală a găinilor la vârsta de 77 săptămâni este de 1,6 kg la Albo 2000 SL și de

2,15 kg la Roso 2000 SL și de 1,98 kg la ISA Brown.

III.4. BIBLIOGRAFIE CONSULTATĂ

1. BĂLĂŞESCU, M., BĂLTAN, GH., DASCĂLU, AL., VANCEA, I., 1980, Avicultura, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

2. DRIHA A., 2000, Tehnologia creșterii păsărilor, Ed. Mirton, Timișoara. 3. EDWARS, C.L., 1902. The physiological zero and the index of development for the egg of domestic fowl,

Am.J. of Physiology, 6:351-397. 4. ENSMINGER, M.E., 1991, Animal Science – Ninth edition, Interstate Publishers, Inc. SUA. 5. HAUGH, R.R., 1937, The Haugh unit for measuring egg quality. U.S. Egg Poultry Magazine, 43: 552-555 și

572-573. 6. HUTU I., SAS. E., CHEȘA I., 2006 – Creșterea puilor pentru carne, Ed Mirton, Timișoara. 7. LUNDY, H., 1969. A review of the effects of temperature, humidity, turning and gaseous environment in the

incubator on the hatchability of the hen’s eggs în The fertility and hatchability of the hen’s egg, Ed. Carter, T.C și Laughlin, K.F, pp-143-147, Edinburgh, Oliver and Boyd.

8. MANAGEMENT GUIDE, for the rearing of pullets in deep litter, aviary and free-range systems, Lohmann Tierzucht GMBH, www.ltz.de.

9. MERCIA. S.L., 1975, Raising poultry the modern way, Garden Way Publishing, USA. 10. STROMBERG, L., 1996, Poultry of the world, Ed. Silvio Mattacchione & Co, Canada. 11. SAS E., HUȚU I., 2004, Zootehnie – lucrări practice, Ed. Eurostampa, Timișoara. 12. VACARU - OPRIŞ, I., SANDU, GH:, VIRGINIA MATEESCU, ŢÂRLEA, S., CHELMU, S.S., VAN,

I.,MOVILEANU, G., MUSCALU, GR., PRICOP, FL., MIHAILOV, M., 2000, Tratat de Avicultură - producţii avicole, populaţii avicole, genetică şi ameliorare aviară, Ed.Ceres, Bucureşti.

13. VANCEA, I., 1978, Curs de Tehnologia creșterii păsărilor (Partea I), Lito, IA Timișoara. 14. VANCEA, I., DRIHA,A., 1985, Îndrumător de lucrări practice la tehnologia creşterii păsărilor, Lito - Institutul

Agronomic Timişoara. 15. WILT, F., HAKE, S., 2003, Principles of Developmental Biology, University of California at Berkeley Ed. W.W:

Norhon & Company, ISBN 0-393-97430-8. 16. *** USDA EGG-GRADING MANUAL. 2000. Agricultural Handbook No. 75. Washington: United States

Department of Agriculture, Agricultural Marketing Service. 17. *** The American Standard of Perfection, 1980 Edition, The American Poultry Association, 1980, New

York.

Page 13: Curs 03 Pasari Reproductie Ok

TEHNOLOGIA REPRODUCERII ȘI EXPLOATĂRII GĂINILOR

III-13

ANEXA 1, curs III

RASE ŞI HIBRIZI DE GĂINI DOMESTICE – Gallus domestica

RASE DE GĂINI UŞOARE ŞI HIBRIZI PENTRU PRODUCŢIA DE OUĂLEGHORN Culori: 12 varietăţi

Piele: galbenă G♂/♀:2,5-2,7/1,8-2,0 kg MS♂/♀: 29 /19-21 săpt. Nr /g ou:180-270/ 55-65 CS-ou: 145-150 g/ou Pui/găină: 250 Cul. ou: albă [Foto: http://www.feathersite.com]

Origine şi formare: Italia -SUA Descriere: varietăţi - albă, galbenă, roşie, brună, albastră, neagră, potârnichie, barată, pestriţă, argintie, aurie şi alb paietat cu negru. Cap fin, creastă roşie simplă cu 5 crestături simple purtată vertical de cocoşi şi aplecată la găini. Urechiuşe mari, ovale, alb-sidefii. Bărbiţe mari, roşii. Carne slabă şi fibroasă Calităţi: prolificitate, precocitate (la penaj, creştere, maturitate sexuală) şi conversie f. bună a furajelor. Utilizare: ameliorare, producţie industrială de ouă

ITALIANĂ Culori: >12 varietăţi Piele: galbenă G♂/♀:2,2-3,0/1,7-2,5 kg MS♂/♀: 22 / 21 săpt. Nr /g ou: 180/ 60-63

Origine şi formare: Italia Descriere: culori frecvente - potârnichie, argintie, aurie, galbenă, albă, neagră şi barată. Creastă roşie, simplă cu 4-6 crestături simple, purtată vertical de cocoşi şi aplecată la găini. Urechiuşe mari ovale. Calităţi: precocitate (maturitatea sexuală), adaptabilitate şi rezistenţă. Utilizare: ameliorarea greutăţii oului, producţie de ouă [Foto: http://www.kippengrabbelton.be]

ROSO Hibridul ROSO SL-2000 G la 16-17 săpt:1450 g G la 77 săpt: 2240 g VPO 50%: 149 zile Vârf ouat: 28-30 săpt. Nr /g ou: 318-333 /64CS ou: 2,2 kg NC/kg ou Cul. ou: brună Viabilitate: 95-96%

Formare: hibrizi proveniţi din mai multe linii; Roso 70 din trei linii: H - cu greutate redusă, cu ouă multe, fertilitate bună şi cu gena golden; M - fertilitate şi pigmentare intensă a oului; P - cu ouă multe, masă mare a oului şi eclozionabilitate mare; Roso 85; Rosso SL 93 (sex-link) şi curent, hibrizii Roso SL-2000 Descriere: Asemănătoare rasei Rhode Island Calităţi: Intensitatea maximă a ouatului 94%; furaje consumate în perioada 0-20 săptămâni: 7,3-8,2 kg şi în perioada 20-77 săptămâni 147-160 g/ou, [Foto: www.avicolabucuresti.ro/rase.php]

ALBO Hibridul ALBO SL-2000 G la 18 săpt:1275 g G la 77 săpt: 1600 g VPO: 147-160 zile Vârf ouat: 28-30 săpt. Nr /g ou: 320/ 62,7 CS/ou: 127g NC/ou Cul. ou: albă Viabilitate: 96-97%

Formare: hibrizi proveniţi din linii ale rasei Leghorn Descriere: hibrizii Albo 67 (din linia L7 şi L8); Albo 70 [din liniile Gx(JxD)] – hibrizi proveniţi din încrucişarea unor linii importate de la Shaver (Canada), Ghostey (SUA), Thombers (Anglia), Enya (Japonia); după 1989 apare şi se comercializează Albo-SL şi Albo 2000. Calităţi: Intensitatea maximă a ouatului 93-95%; consumul de furaje este de 98/102 g/cap/zi şi 2,02 kg NC /kg masă ou. [Foto: www.avicolabucuresti.ro/rase.php]

LOHMANN H. Lohman LSL- clasic G la 20 săpt:1200-1300 g G la 70 săpt: 1700-1900 g Vârf ouat: 92-95%. Nr /g ou: 350/62-63 Furaj:1-20 săpt. 7-1,5 kg Furaj >20 s: 105-115 g/zi CS ouă: 2-2,2 kg NC/ kg ou Cul. ou: albă [Foto:http://www.ltz.de]

Formare: Germania, companiile Lohmann Tierzucht Descriere: mai multe tipuri de hibrizi cu o viabilitate de 94-96%; L. LSL-clasic şi L. brown-clasic: ouă albe şi brune L. LSL lite şi L.brown lite: ouă uşoare şi CS/ou redus L. LSL- extra şi L. brown extra: ouă cu greutate mare L. tradition: ouă mari de culoare brună la vârste tinere; pretabilă în sisteme alternative de creştere L sandy: ouă alb-crem; CS excepţional L. silver. ouă brune, cu greutate redusă; bine acoperită cu pene

RASE GĂINI MIXTEWYANDOTTE Culori: argintie, aurie,

cărămizie, neagră, albastră, albă, ş.a. Talie: medie Piele: galbenă G♂/♀: 3,4-3,8/2,5-3 kg MS♂/♀: 27/27-31 săpt. Nr /g ou:150-180/ 55 Cul. ou: brun-roşcată

Origine: americană Descriere: creastă mică; urechiuşe roşii; trunchi dreptunghiular; spinare de lungime mijlocie; aripi scurte, purtate orizontal; coadă scurtă şi purtată sus. Temperament limfatic şi instinct de clocit dezvoltat. Calităţi: rusticitate şi rezistenţă Utilizare: rasă maternă pentru broileri; hobby [Foto: http://www.kippengrabbelton.be]

MINORCA Culori: neagră, albă, galbenă şi barată Talie: medie Piele: albă G♂/♀: 2,5-3,5/2,25-3 kg MS♂/♀: 18/22-26 săpt. Nr /g ou:150-170/ 60 Cul. ou: albă [Foto: http://www.kippengrabbelton.be]

Origine: mediteraneană, Spania Descriere: creastă mică, dinţată, ajunge până la jumătatea ciocului; urechiuşe mari, fine, albe sidefiu; trunchi dreptunghiular; spinare lungă; aripi lungi, strâns lipite de trunchi; coadă purtată uşor ridicat. Are o subvarietate cu cresta bătută. Temperament vioi şi instinct redus de clocit. Calităţi/utilizare: fertilitate şi eclozionabilitate a ouălor excepţională

Page 14: Curs 03 Pasari Reproductie Ok

Curs TCPA monogastrice – 2009/2010

© Ioan Huțu, 2010

III-14

SUSSEX Culori: herminată deschis, portocalie, neagră, roşie şi pestriţă Talie: medie Piele: albă G♂/♀: 3-4/2,5-3 kg MS♂/♀: 27/27 săpt. Nr /g ou:170-200/ 55 Cul. ou: cafenie cu nuanţă roză sau gălbuie

OFD: vest europeană, Anglia, formată din Dorking şi Combatantă Engleză Descriere: urechiuşe roşii; cioc mic, curbat; trunchi dreptunghiular, orizontal; spinare lungă, largă; aripi strâns lipite de trunchi, purtate sus; coadă purtată uşor ridicat. Temperament liniştit şi instinct pronunţat de clocit. Calităţi: ouat intens pe timpul iernii, adaptabilitate, carne de calitate foarte bună, oase uşoare, se creşte uşor. Utilizare: ameliorează calitatea carcasei [Foto: http://www.feathersite.com]

ORPINGTON Culori: galbenă, neagră, albă, albastră, roşie, potârnichie, portocalie Talie: înaltă Piele: albă G♂/♀: 3-4/2,5-3,5 kg MS♂/♀: 27/31-36 săpt. Nr /g ou:140-170/ 53 Cul. ou: galbenă

Origine: vest europeană, engleză. Descriere: urechiuşe roşii; creastă dinţată; gât scurt şi gros; trunchi pătrat; spinare largă, oblică; aripi scurte, purtate relativ sus; coadă scurtă; membre scurte; abdomen larg şi adânc. Temperament limfatic şi instinct dezvoltat de clocit. Calităţi: ouat în perioada de iarnă Utilizare: creştere tradiţională; hobby [Foto: http://www.kippengrabbelton.be]

AUSTRALORP Culori: neagră cu luciu verde; fulgii au culoare ceva mai închisă. Talie: medie Piele: albă G♂/♀: 3-3,5/2-2,5 kg MS♂/♀: 26/26-30 săpt. Nr /g ou:190-220/ 55 Cul. ou: maro-deschisă

Origine: australiană Descriere: urechiuşe medii, roşii; creastă dinţată; trunchi aproape orizontal, lung; spinare lungă, înspre coadă devine oblică; aripi purtate orizontal; coadă purtată sus la un unghi de 40º, largă; abdomen larg şi adânc. Temperament limfatic şi instinct dezvoltat de clocit. Randament la sacrificare ceva mai mic. Calităţi: rasă mixtă, ouă-carne Utilizare: hobby [Foto: http://www.feathersite.com]

GÂT GOLAŞ Culori: neagră, albă, albastră-marginat, galbenă, barat, neagră cu vârful penelor albe Talie: medie spre mică Piele: albă G♂/♀: 2,5-3/2-2,5 kg VPO: 26-30 săptămâni Nr /g ou:150-180/ 55 Cul. ou: albă÷gălbuie

N. local/origine: Gât golaş de Transilvania, România Descriere: urechiuşe roşii; creastă dinţată; gât în forma literei S, lipsit de pene, piele roşie aprinsă; trunchi dreptunghiular, conformaţie cilindrică; spinarea, în apropierea cozii, se orientează în sus. Temperament vioi şi instinct pronunţat de clocit. Calităţi: fertilitate şi eclozionabilitate apreciabile, rusticitate, rezistenţă, carne fină Utilizare: ameliorare în direcţia reducerii penajului la broileri [Foto: http://www.feathersite.com]

NEW HAMPSHIRE Culori: brun-aurie, rectrice

negre Talie: medie Piele: galbenă G♂/♀:4,2/2,5-3,2 kg MS♂/♀: 26/26 săpt. Nr /g ou:210-225/ 55 CS ouă: 211-242 g/ou Cul. ou: maro

Origine: SUA Tipuri: pentru carne şi pentru ouă Descriere: urechiuşe roşii; creastă dinţată; trunchi de lungime mijlocie, larg; spinare largă, uşor rotunjită; coadă purtată sus; membre de lungime medie, galbene; piept larg, adânc, rotunjit. Temperament limfatic şi instinct pronunţat de clocit. Calităţi: precoce, comparabilă cu rasa Rhode Island Utilizare: ameliorarea în direcţia producţiei de carne [Foto: http://www.kippengrabbelton.be]

RHODE ISLAND Culoare: roşie şi albă

Talie: mijlocie Piele: galbenă G♂/♀: 3-4/2,4-3 kg MS♂/♀: 20/21-23 săpt. Nr /g ou:190-200/ 58 CS: 200 g/ou Cul. ou: maro-maro închis

Origine: USA, Rhode- Island Descriere: creastă simplă, dinţată; trunchi dreptunghiular, orizontal; aripi de lungime mijlocie, purtate orizontal; coadă purtată sus; membre puternice, de lungime mijlocie, galben-portocalii. Temperament limfatic şi instinct pronunţat de clocit. Calităţi: rusticitate şi rezistenţă Utilizare: ameliorează producţia de ouă, precocitatea, greutatea corporală şi consumul specific; formarea hibridului ROSSO 70 [Foto: http://www.feathersite.com]

PLYMOUTH ROCK Culori: barată, neagră, albă,

galbenă, albă-argintie, albastră Talie: medie spre mare Piele: galbenă G♂/♀: 3-3,5/2,5-3 kg MS♂/♀: 27/27 săpt. Nr /g ou:160-180/ 55 Cul. ou: galben-închis Pui/găină: 127

Origine: americană Descriere: creastă mică, dinţată; urechiuşe roşii; trunchi dreptunghiular; spinare de lungime mijlocie; aripi scurte, purtate sus, strâns lipite de trunchi; coadă scurtă şi bogată. La ♀ spinarea este oblică. Temperament limfatic şi instinct moderat de clocit. Calităţi/utilizare: precoce, rezistenţă/ ameliorare, creare de linii pentru obţinerea broilerilor (Rock alb, Mini Rock). Se pretează la creştere în orice sistem. [Foto: http://www.kippengrabbelton.be]