Curricula As

UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAŢIONALĂ DIN MOLDOVA

FACULATATEA PSIHOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂCATEDRA PSIHOSOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ

CURRICULUM DISCIPLINAR

Ciclul licenţă

Domeniul general de studii 33Domeniul de formare profesională 331Specialitatea 331.1Numărul de credite ECTS 120

CHIŞINĂU 2008

CUPRINS

I. Prezentarea facultăţii..............................................................2

II. Conceptul educaţional al facultăţii........................................3

III. Planul de studiu pentru ciclul licenţă....................................37

IV. Finalităţile de studiu pentru ciclul licenţă............................43

V. Sintezele rezumative ale programelor analitice...................44

VI. Caietul de sarcini pentru examenele de licenţă……………73

VII. Cerinţele pentru elaborarea tezelor de licenţă (masterat)..78

VIII. Plan de studiu pentru ciclul masterat...................................86

IX. Finalităţi de studiu master......................................................90

X. Curriculum master..................................................................92

1

Capitolul I: Prezentarea facultăţii

Reieşind din necesitatea de cadre competente în sectorul serviciilor psihosociale, în conformitate cu decizia Comisiei de Licenţe a Ministerului Educaţiei şi Ştiinţei nr. 39 din 26.06.2000 despre autorizarea pregătirii cadrelor la specialitatea Psihologie, prin ordinul rectorului ULIM nr. 84 din 2 august 2000 în cadrul Departamentului Medicină a fost creată Facultatea Psihologie, care şi-a început activitatea la 1 septembrie al aceluiaşi an. Prin ordinul nr. 79A din 28.08.2002 a fost fondată Facultătatea Psihologie şi Asistenţă Socială ca structură universitară independentă. În cadrul facultăţii sunt create două catedre – Psihologie, Psihosociologie şi Asistenţă Socială (ordinul nr. 83 din 11.10.2005). Cu următoarea structură facultatea funcţionează în prezent.

La facultate se realizează pregătirea specialiştilor de calificare înaltă în limbile română, rusă, engleză la patru specialităţi moderne şi solicitate intensiv de cotidianul social actual: psihologie, psihopedagogie, asistenţă socială şi sociologie.

Facultatea Psihologie şi Asistenţă Socială realizează activitatea instructiv-metodică şi educativă în conformitate cu Concepţia Educaţională a Universităţii Libere Internaţională din Moldova, principiile fundamentale ale Procesului de la Bologna, modificările şi completările în Legea Învăţământului, operate prin legea nr. 71 – XVI din 5 mai 2005 şi Planul-cadru pentru ciclul I (studii superioare de licenţă). Activitatea dată se bazează pe principii, metode şi tehnologii educaţionale contemporane, preluate din practica instituţiilor universitare din Europa, SUA adaptate la realităţile Republicii Moldova şi la tradiţia învăţământului superior din ţară, la solicitările cotidianului social actual faţă de specialiştii din domeniile psihologiei, psihopedagogiei, sociologiei, asistenţei sociale. În scopul modernizării continuă a conţinuturilor curriculare, realizării eficiente a activităţii de cercetare, schimbului de experienţă facultatea colaborează cu universităţi şi centre de cercetare din Israel, Germania, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, România, Rusia etc.

La facultate îşi fac studii cetăţeni din Republica Moldova, România, Rusia, Ukraina, Israel, oferindu-se posibilitatea formării profesionale la ciclul I – studii de licenţă, şi ciclul II – masterat.

Ca subunitate didactico-ştiinţifică a Universităţii Libere Internaţionale din Moldova, Facultatea Psihologie şi Asistenţă Socială şi-a determinat orientările încă în momentul fondării în anul 2000, prin elaborarea Standardului educaţional şi profesional al specialistului. În anul universitar 2005/2006 facultatea a fost supusă procesului de acreditare. În raportul comisiei de evaluare academică şi acreditare s-a menţionat profesionalismul înalt al cadrelor de la catedrele Facultăţii, valoarea concepţiei educaţionale şi a activităţilor didactice şi ştiinţifice efectuate în vederea pregătirii unor specialişti de înaltă calificare, aportul specialiştilor în dezvoltarea domeniilor, calitatea bazei tehnico-materiale şi instructiv-metodice şi alte performanţe atinse pe parcursul primilor cinci ani de existenţă a Facultăţii. Realizările sunt confirmate şi de sporirea permanentă a numărului de studenţi la specialităţile Facultăţii, de participarea cadrelor profesorale în diverse proiecte naţionale şi internaţionale etc. Rezultatele, însă, sunt doar un suport pe care se înalţă planurile şi perspectivele noi ale Facultăţii: cu referinţă la afirmarea în Republica Moldova a domeniului psihologiei, la promovarea sociologiei, serviciilor de asistenţă socială, consiliere psihologică şi psihoterapie, la încheierea unor noi contracte de colaborare internaţională în cercetarea teoretică şi aplicată etc.

2

Capitolul II: Conceptul educaţional al facultăţii

Cuprinsul I. NOTĂ INTRODUCTIVĂ.........................................................................................................4

II. SCOP ŞI OBIECTIVE ALE CONCEPŢIEI.........................................................................5

III. SCURT ISTORIC ŞI REALIZĂRI ALE DEPARTAMENTULUI PSIHOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ...............................................................................................................7

IV. CARACTERISTICA SPECIALITĂŢILOR........................................................................8IV.1. Specialitatea Psihologie........................................................................................................8IV.2. Specialitatea Psihopedagogie.............................................................................................12IV.3. Specialitatea Asistenţă Socială..........................................................................................15IV.4. Specialitatea Sociologie......................................................................................................18

V. PRINCIPII EDUCAŢIONALE ALE DEPARTAMENTULUI PSIHOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ: REALITATE ŞI PERSPECTIVE..................................................21V.1. Clasicismul universitar........................................................................................................21V.2. Internaţionalizarea procesului educaţional.......................................................................22V.3. Regionalizarea învăţământului superior...........................................................................22V.4. Modernizarea conţinuturilor, formelor şi metodelor de învăţământ.............................23V.5. Asimilarea în procesul de instruire a elementului aplicativ şi informaţional independent..................................................................................................................................24V.6. Structurarea modulară.......................................................................................................25V.7. Europenizarea, aderarea la procesul de la Bologna.........................................................26

VI. CONŢINUTUL ŞI COMPONENTELE FUNDAMENTALE ALE PROCESULUI DE STUDII.........................................................................................................................................26VI.1. Formele de pregătire a specialiştilor................................................................................26VI.2. Contingentul de studenţi. Centrele de selecţie.................................................................27VI.3. Spaţii de instruire...............................................................................................................27VI.4. Instruirea practică a studenţilor. Incubatoarele educaţionale......................................28VI.5. Tezele de licenţă şi de master............................................................................................29VI.6. Îmbunătăţirea calităţii procesului de studii.....................................................................30

VII. ACTIVITATEA DE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ LA DEPARTAMENTUL PSIHOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ..............................................................................30VII.1. Obiective şi conţinut al cercetării ştiinţifice...................................................................30VII.2. Cooperare ştiinţifică.........................................................................................................31VII.3. Rezultate şi perspective ale cercetării ştiinţifice............................................................32

VIII. ASIGURAREA CU CADRE DIDACTICOŞTIINŢIFICE.........................................33

IX. PERSPECTIVE DE DEZVOLTARE A DEPARTAMENTULUI PSIHOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ.............................................................................................................33

CONCLUZII................................................................................................................................34BIBLIOGRAFIE...........................................................................................................................36

3

I. NOTĂ INTRODUCTIVĂ

Procesul schimbării sociale, care se desfăşoară în ultimele decenii în întreaga lume, generând modificări colosale în mentalităţile şi comportamentele colective şi având un impact perturbant asupra unor situri culturale înguste, a pus la ordinea zilei problema identificării atît a factorilor producători de modificări, cît şi a modalităţilor de implicare asistenţial-psihosocială în formarea unei conştiinţe sociale orientate spre asimilarea inovaţiei şi soluţionarea problemei adaptării la noile realităţi şi solicitări ale cotidianului social. În asemenea condiţii rolul specialistului în domeniul serviciilor socio-umane se diversifică şi capătă o importanţă sporită, comportând aspecte ale investigaţiei realităţii şi problemelor comunităţii, interpretării faptului psihosocial, identificării categoriilor vulnerabile ale populaţiei, selectării şi aplicării metodelor adecvate de diminuare a riscului dezadaptării, de formare şi dezvoltare a competenţelor sociale.

Reieşind din necesitatea de cadre competente în sectorul serviciilor psihosociale, în conformitate cu decizia Comisiei de Licenţe a Ministerului Educaţiei şi Ştiinţei nr. 39 din 26.06.2000 despre autorizarea pregătirii cadrelor la specialitatea Psihologie, prin ordinul rectorului ULIM nr. 84 din 2 august 2000 în cadrul Departamentului Medicină a fost creată Facultatea Psihologie, care şi-a început activitatea la 1 septembrie al aceluiaşi an. Reorganizarea Departamentului Medicină şi necesitatea eficientizării procesului instructiv a condus la crearea Departamentului Psihologie şi Asistenţă Socială (ordinul nr. 79A din 28.08.2002) în calitate de succesor al Facultăţii Psihologie. Începând cu toamna anului 2003 sunt fondate încă două domenii de specializare – asistenţă socială şi sociologie, departamentul completându-se cu cadre şi revizuind concepţia educaţională iniţial elaborată. În rezultatul restructurării în cadrul departamentului în toamna anului 2005 sunt create două catedre – Psihologie, Psihosociologie şi Asistenţă Socială (ordinul nr. 83 din 11.10.2005). Cu următoarea structură departamentul funcţionează în prezent.

La departament se realizează pregătirea specialiştilor de calificare înaltă în trei domenii moderne şi solicitate intensiv de cotidianul social actual: psihologie, asistenţă socială şi sociologie. Se realizează studii în limbile română, rusă, engleză la patru specialităţi, aprobate prin licenţiere de către Ministerul Educaţiei: Psihologie, Sociologie, Psihopedagogie, Servicii de asistenţă socială. Oportunitatea pregătirii cadrelor în domeniile şi la specialităţile date, investigată în cadrul fondării lor, se confirmă prin angajarea eficientă a absolvenţilor primelor trei promoţii în câmpul muncii.

Departamentul Psihologie şi Asistenţă Socială realizează activitatea instructiv-metodică şi educativă în conformitate cu Concepţia Educaţională a Universităţii Libere Internaţională din Moldova, principiile fundamentale ale Procesului de la Bologna, modificările şi completările în Legea Învăţământului, operate prin legea nr. 71 – XVI din 5 mai 2005 şi Planul-cadru pentru ciclul I (studii superioare de licenţă). Activitatea dată se bazează pe principii, metode şi tehnologii educaţionale contemporane, preluate din practica instituţiilor universitare din Europa, SUA adaptate la realităţile Republicii Moldova şi la tradiţia învăţământului superior din ţară, la solicitările cotidianului social actual faţă de specialiştii din domeniile psihologiei, sociologiei, asistenţei sociale. În scopul modernizării continuă a conţinuturilor curriculare, realizării eficiente a activităţii de cercetare, schimbului de experienţă departamentul colaborează cu universităţi şi centre de cercetare din Israel, Germania, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, România, Rusia etc. Se remarcă prin experienţa cercetărilor ştiinţifice comune, schimbului de profesori, activităţilor de formare profesională colaborarea cu Karmiel College (Israel), Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială a Universităţii din Bucureşti (România), Facultatea de Psihologie a Universităţii „Tibiscus” din Timişoara (România), Facultatea de Psihologie a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi (România) etc.

La departament îşi fac studii cetăţeni din Republica Moldova, România, Rusia, Ukraina, Israel, oferindu-se posibilitatea formării profesionale la ciclul I – studii de licenţă, şi ciclul II – masterat.

Ca subunitate didactico-ştiinţifică a Universităţii Libere Internaţionale din Moldova, Departamentul Psihologie şi Asistenţă Socială şi-a determinat orientările încă în momentul

4

fondării în anul 2000, prin elaborarea Standardului educaţional şi profesional al specialistului. Specialitatea 1251 – Psihologie, care cu modificări în conformitate cu reformele care au intervenit în cadrul universitar a fost ulterior publicat1. Pornind de la Concepţia ULIM ca instituţie de învăţământ superior universitar de alternativă2, în 2003, ţinându-se cont de crearea în cadrul departamentului a încă două specialităţi, a fost elaborată Concepţia Educaţională a Departamentului Psihologie şi Asistenţă Socială, care a suportat mai multe modificări şi completări, condiţionate de schimbările intervenite în general în învăţământul universitar din ţară, de inovaţiile din domeniile psihologiei, sociologiei, asistenţei sociale, şi în particular de opiniile specialiştilor de la catedrele departamentului, conţinuturi şi propuneri puse în discuţie şi aprobate la şedinţele Consiliului Profesoral şi Comisiei Metodice departamentale. Ultima redacţie a Concepţiei Educaţionale a Departamentului Psihologie şi Asistenţă Socială este prezentată în materialul de faţă.

În anul universitar 2005/2006 departamentul a fost supus procesului de acreditare, în special aceasta referindu-se la specialitatea Psihologie. În raportul comisiei de evaluare academică şi acreditare s-a menţionat profesionalismul înalt al cadrelor de la catedrele departamentului, valoarea concepţiei educaţionale şi a activităţilor didactice şi ştiinţifice efectuate în vederea pregătirii unor specialişti de înaltă calificare, aportul specialiştilor în dezvoltarea domeniilor, calitatea bazei tehnico-materiale şi instructiv-metodice şi alte performanţe atinse pe parcursul primilor cinci ani de existenţă a departamentului. Realizările sunt confirmate şi de sporirea permanentă a numărului de studenţi la specialităţile departamentului, de participarea cadrelor profesorale în diverse proiecte naţionale şi internaţionale etc. Rezultatele, însă, sunt doar un suport pe care se înalţă planurile şi perspectivele noi ale departamentului: cu referinţă la afirmarea în Republica Moldova a domeniului psihologiei sociale prin crearea doctoranturei, la promovarea serviciilor de asistenţă socială, consiliere psihologică şi psihoterapie, la încheierea unor noi contracte de colaborare internaţională în cercetarea teoretică şi aplicată etc.

II. SCOP ŞI OBIECTIVE ALE CONCEPŢIEI

În stabilirea scopului şi obiectivelor educaţionale s-a ţinut cont de caracterul aplicativ şi multidisciplinar, orientarea umanistă a profesiilor de psiholog, psihopedagog, sociolog, asistent social, tendinţă care în ultimele decenii s-a dezvoltat extrem de rapid în contextul schimbărilor sociale. Umanizarea întregului cotidian al relaţiilor sociale‚ începând de la cele cu caracter interpersonal şi până la raporturile economice‚ politice‚ culturale în cadrul comunităţilor‚ statelor şi chiar în cel internaţional‚ solicită tot mai intens pregătirea unor specialişti cu menirea medierii şi implementării ideilor umane‚ bazate pe respectarea drepturilor personale ale omului. Pentru perioada de tranziţie a ţării noastre se presupune în mod special formarea unor specialişti‚ capabili de a se încadra în rezolvarea problemelor nevralgice ale individului şi colectivităţii. Această realitate este cu atît mai evidentă‚ cu cît practica anterioară nu ţinea cont de problemele individuale şi comunitare cu caracter psihologic şi psihosocial‚ determinate de anumite particularităţi sociale‚ culturale‚ economice. Însă crearea condiţiilor pentru pregătirea specialiştilor în psihologie, sociologie, asistenţă socială a urmărit nu numai scopul orientării spre domeniile solicitate actualmente tot mai intens‚ dar şi promovarea lor în contextul social larg‚ instituirea în mentalitatea individului şi în cadrul reprezentărilor sociale a viziunilor umaniste‚ care ar ghida populaţia spre împărtăşirea idealurilor respectului faţă de om‚ de necesităţile şi solicitările lui‚ ar promova aspiraţiile spre autocunoaştere şi autodezvoltare‚ încadrare eficientă în cotidianul social.

Scopul Concepţiei Educaţionale a Departamentului Psihologie şi Asistenţă Socială constă în a) formarea cadrelor de factură nouă în domeniul psihologiei, sociologiei şi asistenţei sociale, capabile să se implice în contextul economico-social competitiv şi dinamic, posedând abilităţi de

1 Rusnac, S., Sali, N. Curriculum în baza ECTS. Specialitatea Psihologie. Ed. ULIM, Chişinău, 2005.2 Galben, A. ULIM: 1992-2002. Pagini de istorie, Chişinău, 2003, p. 19-26

5

analiză teoretică şi implicare practică în rezolvarea problemelor individului uman şi colectivităţii;

b) promovarea prin intermediul cercetării ştiinţifice şi mediatizării rezultatelor a ideilor şi idealurilor social-umanistice, schimbării în contextul noilor valori;

c) participarea practic-consultativă la rezolvarea problemelor comunităţii şi individului uman.

În contextul celor trei orientări de bază, reflectate în scop, concepţia educaţională ghidează eforturile cadrelor didactico-ştiinţifice spre următoarele obiective:

a) în domeniul pregătirii specialiştilor:

perfecţionarea şi implementarea strategiilor curriculare la specialităţile Psihologie, Sociologie, Asistenţă Socială, Psihopedagogie, ţinându-se cont de principiile generale şi obiectivele prevăzute de Declaraţia de la Bologna şi Cadrul Naţional al Calificărilor pentru Învăţământul Superior: asigurarea calităţii învăţământului superior; realizarea procesului de pregătire a cadrelor în cadrul a trei cicluri – licenţă, masterat, doctorat; promovarea mobilităţii studenţilor, a personalului academic şi administrativ; revizuirea conţinuturilor curriculare în corespondenţă cu dimensiunea europeană a învăţământului superior; extinderea posibilităţilor instruirii continue;

consultarea experienţei centrelor universitare din ţară şi de peste hotare, elaborarea şi aprobarea modelelor eficiente confirmate de practica pregătirii cadrelor în domeniu în vederea definirii certe a sarcinilor generale, reflectate în planurile de învăţământ, şi pentru fiecare curs în parte, conţinute în programele analitice, cu referinţă la formarea cunoştinţelor şi competenţelor profesionale ale studentului în conformitate cu solicitările Descriptorilor de la Dublin: cunoaştere şi înţelegere, aplicarea cunoştinţelor în practică, abilităţi analitice şi predictive, abilităţi de comunicare, abilităţi de învăţare, aplicarea cunoştinţelor şi trecerea de la teorie la practică;

implementarea tehnologiilor educaţionale moderne, bazate pe sporirea rolului studentului în asimilarea materialului de program, pe utilizarea metodelor contemporane informaţionale în predare/învăţare/formare, valorificarea elementului practic, colaborarea cu instituţiile, organizaţiile şi întreprinderile în vederea consolidării capacităţii de pregătire profesională aplicată;

informarea şi instruirea permanentă a cadrelor didactice prin intermediul stagiilor, seminarelor metodologice, activităţii dirijate de autodezvoltare;

crearea condiţiilor de instruire continuă a specialiştilor în domeniile psihologiei, sociologiei, asistenţei sociale, prin diversificarea ofertelor propuse la ciclul II – studii de masterat, fondarea doctoratului;

b) în cadrul cercetării ştiinţifice şi popularizării domeniilor psihologiei, sociologiei, asistenţei sociale:

dezvoltarea unor programe de cercetare ştiinţifică de înalt nivel prin antrenarea echipelor de cercetare, a Institutului de Formare şi Cercetare în Socială şi a Centrului Universitar de Consiliere Psihologică şi Psihoterapie – structuri existente la nivelul departamentului – şi prin valorificarea parteneriatelor cu centre şi instituţii ştiinţifice naţionale şi internaţionale;

monitorizarea activităţii ştiinţifice studenţeşti, implicarea tinerilor în proiecte de cercetare în comun cu echipele de colaboratori;

mediatizarea domeniilor psihologiei, sociologiei, asistenţei sociale;

c) în arealul practic al ştiinţelor socio-umanistice:

6

dezvoltarea relaţiilor de parteneriat cu instituţii statale şi neguvernamentale ce realizează activităţi asistenţial-psihologice şi asistenţial-sociale (asistenţă psihologică, socială şi psihopedagogică‚ cercetare psihosocială şi sociologică etc.);

consilierea cadrelor didactice, a psihologilor‚ asistenţilor sociali, sociologilor‚ studenţilor în probleme pedagogice şi psihologic-asistenţiale (de natură psihologică‚ psihosocială‚ sociologică);

promovarea cursurilor de instruire continuă pentru cadre didactice‚ psihologi‚ lucrători sociali;

implicarea potenţialului ştiinţifico-didactic în rezolvarea sarcinilor cu caracter aplicat, în studiul celor mai actuale probleme ale cotidianului, elaborarea de soluţii şi recomandări, prin participarea la programe naţionale şi internaţionale, promovarea iniţiativelor şi proiectelor catedrelor.

III. SCURT ISTORIC ŞI REALIZĂRI ALE DEPARTAMENTULUI PSIHOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ

Departamentul Psihologie şi Asistenţă Socială numără şase ani de existenţă, fiind fondat prin decizia nr. 39 din 26.06.2000 a Comisiei de Licenţe a Ministerului Educaţiei şi Ştiinţei despre autorizarea pregătirii cadrelor la specialitatea Psihologie şi ordinul rectorului ULIM nr. 84 din 2 august 2000. În debut şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Departamentului Medicină, fiind creată Facultatea Psihologie şi Catedra Psihologie Generală. Ulterior este organizat ca structură autonomă prin ordinul nr. 79A din 28.08.2002, iar începând cu septembrie 2003 îşi diversifică oferta educaţională, implementând planuri de învăţământ la specialităţile Asistenţă Socială şi Sociologie.

Ca subunitate didactico-ştiinţifică a Universităţii Libere Internaţionale din Moldova, Departamentul Psihologie şi Asistenţă Socială şi-a determinat orientările încă în momentul fondării în anul 2000, prin elaborarea Standardului educaţional şi profesional al specialistului. Specialitatea 1251 – Psihologie3. Pornind de la Concepţia ULIM ca instituţie de învăţământ superior universitar de alternativă4, în 2003 a fost elaborată Concepţia Educaţională a Departamentului Psihologie şi Asistenţă Socială.

În vederea pregătirii specialiştilor în domeniul psihologiei, serviciilor de asistenţă socială, sociologiei, iar începând cu 2006 şi psihopedagogiei, au fost permanent investigate inovaţiile din domeniu şi experienţa centrelor universitare din lume, planurile de învăţământ şi programele analitice, adoptate în 2000, suportând pe parcurs modificări şi completări. Au fost reevaluate planurile de studii din 2003 odată cu introducerea experimentală a Sistemului European de Credite Transferabile (ECTS). În acelaşi an au fost adoptate planuri de studii la specialităţile noi fondate – asistenţă socială, sociologie. Odată cu aderarea Republicii Moldova la Procesul de la Bologna5 şi în conformitate cu modificările şi completările în Legea Învăţământului, operate prin legea nr. 71 – XVI din 5 mai 2005 şi Planul-cadru pentru ciclul I (studii superioare de licenţă) au fost modificate planurile de învăţământ, proiectate Finalităţile de studii pentru domeniul general, de formare profesională la specialităţile „Psihologie, Servicii de asistenţă socială, Sociologie, Psihopedagogie, care au reflectat Concepţia Educaţională a departamentului.

Actualmente Departamentul Psihologie şi Asistenţă Socială are o concepţie unitară modernă de formare a specialiştilor psihologi, asistenţi sociali, sociologi. Procesul didactic la departament este asigurat de 2 catedre de profil: Catedra Psihologie şi Catedra Psihosociologie şi Asistenţă Socială, în cadrul cărora sunt angajate circa 20 cadre didactice – doctori habilitaţi şi doctori în domeniu‚ profesori şi conferenţiari universitari‚ masteri. În pregătirea cadrelor se realizează

3 Rusnac, S., Sali, N. Curriculum în baza ECTS. Specialitatea Psihologie. Ed. ULIM, Chişinău, 2005.4 Galben, A. ULIM: 1992-2002. Pagini de istorie, Chişinău, 2003, p. 19-26.5 Galben, A., Bostan, I., Belostecinic, G. Moldova şi învăţământul Universitar European // Moldova şi Lumea, Chişinău, 2003, nr.5-6.

7

colaborarea cu Departamentele Medicină, Ştiinţe Economice şi Drept, catedrele interdepartamentale Ştiinţe Umanistice şi Limbi Străine Aplicate, care asigură predarea unor discipline necesare calificării profesionale.

Baza tehnico-materială a departamentului prevede posibilitatea de utilizare a laboratoarelor audio-video şi de traducere simultană pentru studiul limbilor străine, a sălilor de curs dotate cu calculatoare, a mediatecii, cuprinde un fond de carte bogat care poate fi consultat în sălile de lectură nr.1-3, Centrul Universitar de Consiliere Psihologică şi Psihoterapie utilizat în calitate de bază pentru pregătirea practică a studenţilor. În sala de lectură este prezentă o colecţie bogată de literatură în diverse limbi din domeniile studiate la departament. O prerogativă modernă a procesului educaţional este şi accesul la noile tehnologii informaţionale – Internet‚ baze de date, suporturi electronice de curs – prezentate de Mediateca universitară. Studenţii realizează instruirea practică în cadrul Centrului Universitar de Consiliere şi Psihoterapie‚ în clinici‚ secţii de asistenţă socială, unităţi militare‚ organizaţii şi întreprinderi‚ penitenciare şi comisariate de poliţie, instituţii de învăţământ preuniversitare etc. în baza contractelor de colaborare.

Absolvenţii departamentului obţin diplomă de licenţă la specialităţile alese‚ având posibilitatea de a continua studiile la masterat şi doctorat.

În anul universitar 2005-2006 a trecut acreditarea prima specialitate fondată la departament – „Psihologie – documentul final al Comisiei de Evaluare Academică şi Acreditare menţionând calitatea înaltă a pregătirii profesionale, a activităţii metodico-didactice şi de cercetare ştiinţifică exercitate de personalul didactic, dotarea tehnico-materială, condiţii care corespund standardelor academice de pregătire a cadrelor de înaltă calificare.

IV. CARACTERISTICA SPECIALITĂŢILOR

IV.1. Specialitatea Psihologie

În definiţia dată de Oficiul Internaţional al Muncii se menţionează că specialistul-psiholog „studiază comportamentul uman, procesele mentale şi investighează, recomandând căi de soluţionare, problemele psihologice din domeniul medicinii, educaţiei şi economiei; desfăşoară activitatea de psihodiagnostic, psihoterapie şi prevenire a tulburărilor emoţionale şi de personalitate, precum şi a fenomenelor de inadaptare la mediul social şi profesional; elaborează şi aplică teste pentru măsurarea inteligenţei, abilităţilor, aptitudinilor şi a altor caracteristici umane, interpretează datele obţinute şi face recomandările pe care le consideră necesare; se poate specializa în domenii aplicate particulare ale psihologiei cum sunt diagnoza şi tratamentul deficienţelor mintale, problemele specifice procesului educaţional şi dezvoltării sociale a copiilor, sau problemele de ordin industrial sau profesional cum sunt cele legate de selecţia şi orientarea profesională, antrenarea profesională”6.

Distingem câteva specializări de bază în psihologie7.

Psihologia clinică, domeniu care ţine în atenţie sănătatea şi armonia persoanei, cu ramurile esenţiale: psihologie somatică şi a sănătăţi, psihopatologie comportamentală.

Psihologia socială‚ preocupată de problemele individului şi grupului în contextul social, cu ramurile de bază: psihologie economică,organizaţională, a muncii, militară, juridică, politică‚ culturală şi transculturală‚ a sportului etc.

Psihologia educaţională abordează procesul formării prin instruire a persoanei, specialistul psiholog oferind servicii de psihodiagnostic şi consiliere în vederea adaptării şi motivaţiei şcolare, dezvoltării personalităţii în conformitate cu criteriile de vârstă, rezolvării dificultăţilor în triada elev-profesor-părinte.

6 Zlate, M. Introducere în psihologie. Casa de editură şi presă „Şansa”, Bucureşti, 1996; Grand dictionnaire de la psychologie. Larousse, 1991.7 Benech, H. Atlas de la psychologie. Ed. La Pochotheque, Paris, 1995, p. 42-45.

8

Pregătirea specialiştilor-psihologi ţine cont de caracterul aplicativ şi multidisciplinar, orientarea umanistă a specialităţii. Procesul educaţional la ciclul I are menirea pregătirii teoretice fundamentale şi cultivării deprinderilor în vederea identificării prin cercetare specializată şi soluţionării primare a problemelor persoanei şi grupului, fiind organizat în câteva module ce prevăd crearea competenţelor generale, orientarea socioumanistică, formarea fundamentală în specialitate şi orientarea spre specializare. Planurile de învăţământ la ciclul II sunt axate pe amplificarea cunoştinţelor în una din ramurile psihologiei. Formarea competenţelor la ambele cicluri se realizează prin explorarea de către studenţi a două oportunităţi: pregătirea obligatorie, prin care se acumulează cunoştinţele şi abilităţile general-profesionale, şi opţională, la liberă alegere, prin implicarea propriilor interese.

Paşaportul specialităţiiDomeniul general de studiu: 32 Ştiinţe socialeDomeniul de formare profesională: 322 PsihologieSpecialitatea: 322.1 PsihologieTitlul: licenţiat în ştiinţe sociale

Descrierea calificării8

Nivelul Licenţă (ciclul I) Masterat (Ciclul II) DoctoratDurata studiilor

3 ani 2 ani 3 ani (4 ani)

Credite de studiu ECTS

180 credite 120 credite Nu se aplică

Forma de organizare

Învăţământ de zi Învăţământ de zi Învăţământ de zi, cu frecvenţă redusă

Condiţii de acces

Diploma de BAC / atestatul de şcoală medie de cultură generalăDiploma de colegiuDiploma de studii superioare

Diploma de licenţă Diploma de licenţă (până în 2010 inclusiv) / Diploma de master

Precondiţii Sistem de competenţe achiziţionate în învăţământul preuniversitar necesare pentru realizarea programului de studii la ciclul I al învăţământului superior. Aptitudini specifice profesiei de psiholog (empatie, omunicativitate, inteligenţa generală, inteligenţa emoţională etc.).

Sistem de competenţe achiziţionate la ciclul I necesare pentru realizarea programului de studii la ciclul II al învăţământului superior(baremul admiterii va depinde de cerinţele pieţii de muncă).

Sistem de competenţe achiziţionate la ciclul II necesare pentru realizarea programului de studii la ciclul III al învăţământului superior. Aptitudini de cercetare.

Stagii de practică

Cu titlu obligatoriu2 stagii a câte 4 săptămâni.

Cu titlu obligatoriu 2 stagii a câte 4/6 săpt.

Nu se realizează.

Reguli de examinare şi

Evaluarea pe parcursul studiilor la ciclul I se

Evaluarea pe parcursul studiilor la ciclul II se

Evaluarea se realizează prin:

8 Au fost utilizate materialele Cadrului Naţional al Calificărilor pentru învăţământul superior. Psihologie (Proiect), la întocmirea căror a participat autorul materialului prezent

9

evaluare realizează prin: a) a) evaluarea curentă

(lucrări de control, testări, eseuri etc.);

b) b) evaluarea semestrială (examene scrise şi orale).

realizează prin: a) evaluarea curentă (proiecte, testări etc.); b) evaluarea semestrială (examene scrise şi orale.)

a) susţinerea examenelor la limba străină şi informatică; b) susţinerea a 3 examene la specialitate; c) susţinerea a 3 referate ştiinţifice la tema cercetării.

Modalitate de evaluare finală

Examen la disciplinele fundamentale. Examen la disciplinele aplicate. Susţinerea tezei de licenţă.

Susţinerea tezei de master.

Susţinerea tezei de doctor.

Certificare Diploma de licenţiat. Diploma de master. Diploma de doctor.Titlu acordat Licenţiat în ştiinţe sociale Master în psihologie Doctor în psihologieDrepturi pentru absolvenţi

A aplica pentru programe de masterat. Oportunităţi educaţionale (LLL). Ieşirea pe piaţa muncii.

A aplica pentru programe de doctorat. Oportunităţi educaţionale (LLL). Ieşirea pe piaţa muncii.

A aplica pentru programe de postdoctorat. Oportunităţi educaţionale (LLL).

Descrierea calificării

Ciclu Titluri acordate / componente specificeLicenţă Licenţiat în ştiinţe sociale. Titlul acordat în psihologie oferă un şir de calificări

conform cărora absolventul va deţine cunoştinţe profunde în domeniul psihologiei, dezvoltate prin intermediul cursurilor fundamentale (Psihologia generală, Istoria psihologiei, Psihologia personalităţii, Psihologia cognitivă, Anatomia şi fiziologia SNC, Psihologia dezvoltării etc.). Cursurile speciale (Psihologia copilului, Psihodiagnostic, Statistica aplicată, Psihologia sănătăţii, Psihologia şcolară, Psihologia comportamentului deviant etc.) dezvoltă componenta instrumentală. Specificul ciclului I se manifestă în formarea preponderentă a competenţelor de tip „savoir”(cunoaştere şi înţelegere) şi „savoir faire” (aplicarea cunoştinţelor în practică). La sfârşitul ciclului, competenţele obţinute sunt demonstrate prin susţinerea stagiului de practică de licenţă, a examenelor şi a tezei de licenţă, care va conţine o componentă aplicativă obligatorie.

Masterat Master în psihologie. Competenţele titlului de master sunt dezvoltate, prin cursurile speciale, cu orientare verticală, în care studenţii îşi vor aprofunda cunoştinţele obţinute la Ciclul I şi a cursurilor cu orientare pe orizontală, interdisciplinare, menite să dezvolte competenţele sistemice specifice ciclului. Accentul se pune pe psihologia ramurală, aplicată, de specializare. Programul ciclului II este orientat într-o dublă direcţie: spre dezvoltarea competenţelor de cercetare (pentru masteratul academic) şi spre dezvoltarea competenţelor instrumentale şi profesionale (pentru masteratul profesional, de specializare îngustă). Specificul ciclului II se manifestă în formarea preponderentă a competenţelor de tip „savoir estre” savoir dire” savoir devenir”. Ciclul II de studii este orientat spre realizarea preponderentă a proiectelor, lucrărilor individuale şi se finalizează prin susţinerea tezei de master.

Doctorat Doctor în psihologie. Cerinţa de bază este susţinerea tezei de doctor în psihologie – o cercetare originală corespunzătoare rigorilor CNAA.

10

Finalităţi de studiu şi competenţe – descriptori de nivel pe cicluriLicenţă

Competenţe specifice Competenţe generale9

1. Cunoaşterea bazelor teoretice ale psihologiei ca ştiinţă 2. Cunoaşterea mecanismelor psihologice de autocunoaştere şi reflexie, apărare psihologică, autoreglare a comportamentului uman.3. Cunoaşterea şi interiorizarea Codului Deontologic profesional, a drepturilor omului. 4. Abordarea prognostică a procesului dezvoltării psihice, formării personalităţii. 5. Determinarea direcţiilor de bază a evoluţiei activităţii diagnostice, de consiliere, de psihoprofilaxie. 6. Eficientizarea procesului instuctiv-educativ prin introducerea realizărilor inovatorii din domeniul psihologiei.7. Elaborarea strategiilor şi tacticii activităţii educaţionale, instructive, de muncă etc., din perspectiva activităţii profesionale psihologice.8. Determinarea şi participarea activă la rezolvarea de situaţii de problemă prin conces/colaborare în baza aplicării cunoştinţelor psihologice şi deprinderilor practice.9. Realizarea principiului comunicării eficiente în realizarea strategiilor, scopurilor, obiectivelor procesului instructiv-educativ.10.Identificarea problemelor de cercetare în domeniul psihologiei, psihopedagogiei.11.Realizarea programelor şi proiectelor de cercetare.12.Autoformarea continuă de conformitate cu evoluţia permanentă a teoriei şi practicii psihologice.13.Determinarea direcţilor prioritare de autoformare profesională continuă.

1. Adaptarea mesajului profesional la diverse medii socio-culturale. 2. Dezvoltarea abilităţilor decizionale.3. Capacitatea de a învăţa.4. Cultivarea sentimentului demnităţii în stabilirea relaţiilor interpersonale la nivelul colectivului profesional, comunităţii naţionale sau internaţionale.5. Adaptarea la noile situaţii sociale. 6. Schimbarea modului de comportament în funcţie de cerinţele mediului. 7. Argumentarea propriei poziţii în luarea unei decizii profesionale.8. Respectarea deontologiei profesionale. 9. Manifestarea toleranţei în comunicare cu beneficiarii şi colegii de serviciu.

MasteratCompetenţe specifice Competenţe generale

1. Cunoaşterea bazelor teoretice ale psihologiei ramurale.2. Aplicarea metodelor valide de psihodiagnostic, psihocorecţie, consiliere psihologică, de stimulare a dezvoltării personalităţii şi de sporire a resurselor psihice.3. Proiectarea activităţii psihologice la nivel de organizaţie, instituţie de învăţământ, colectiv, grup, individ.4. Monitorizarea activităţii instituţiei educaţionale, organizaţiei, firmei, coordonarea eforturilor în vederea sporirii flexibilităţii organizaţiei prin intermediul elaborării şi al dezvoltării unei structuri organizaţionale articulate, receptivă la schimbări.5. Soluţionarea problemelor privind activităţile în domeniul planificării resurselor umane, selectării şi repartizării forţei de muncă, evidenţei şi mişcării personalului, analizei posturilor de muncă şi a profesiunilor, consultării, prevenirii conflictelor

1. Predicţia principalelor direcţii ale evoluţiei ştiinţei.2. Emiterea şi desemnarea ideilor originale despre realitatea ştiinţifică.3. Adaptarea principiilor teoretice la situaţiile activităţii practice.4. Interpretarea normelor sociale din punct de vedere a ştiinţei.5. Proiectarea, cercetarea şi implementarea investigaţiilor cu rezonanţă personală şi socială.

9 Competenţele generale pentru celelalte specialităţi – Psihopedagogie, Servicii de asistenţă socială, Sociologie – sunt similare celor expuse în compartimentul dat.

11

manageriale, diagnosticului şi consilierii personalului, profilaxiei şi protecţiei muncii.6. Elaborarea criteriilor, metodelor şi tehnicilor de evaluare a activităţii colectivelor, organizaţiilor, instituţiilor de învăţământ, rezultatelor activităţii instructiv-educative etc..7. Elaborarea programelor de evaluare a reuşitei copiilor de diferită vârstă.8. Optimizarea abilităţilor de comunicare în instituţiile de învăţământ, organizaţii prin propagarea atitudinilor şi comportamentului empatic.9. Realizarea de programe şi proiecte de dezvoltare a unei instituţii.10. Realizarea de proiecte de implementare a concepţiilor noi şi eficiente.11. Implementarea programelor de educaţie interculturală, de soluţionare a conflictelor. 12. Utilizarea în activitate a rezultatelor investigaţiilor ştiinţifice din domenii înrudite.13. Utilizarea modalităţilor eficiente de perfecţionare a competenţelor psihologice, psihologice, psihopedagogice.14. Manifestarea flexibilităţii la schimbările, inovaţiile în domeniul ştiinţei psihologice practicate.

6. Utilizarea tehnologiilor informaţionale moderne în procesul de cercetare. 7. Interpretarea normelor sociale şi relaţiilor sociale din punct de vedere al valorilor şi principiilor ştiinţei.

DoctoratCompetenţe specifice Competenţe generale

1. Identificarea principalelor direcţii ale evoluţiei psihologiei.2. Lansarea ideilor originale despre realitatea ştiinţifică şi socială.3. Adaptarea teoriilor psihologice la situaţiile activităţii practice.4. Utilizarea diverselor metode de studiere a problemelor de ordin psihologic.5. Realizarea individuală a cercetărilor originale în domeniul psihologiei. 6. Prelucrarea cantitativă şi calitativă a datelor şi interpretarea rezultatelor obţinute.

Doctorandul trebuie să fie capabil să demonstreze: 1) abilităţi de cercetare.2) creativitate.3) abilităţi de gândire critică

şi autocritică.4) capacitatea de a genera

idei noi.

IV.2. Specialitatea Psihopedagogie

Ţinându-se cont de necesitatea revitalizării situaţiei în sistemul educaţional preuniversitar, reieşind din necesitatea de cadre calificate în acest domeniu şi experienţa acumulată pe parcursul a şase ani de activitate, în 2006 la departament au fost întocmite şi aprobate planuri de studii pentru pregătirea specialiştilor în psihopedagogie. Specialistul psihopedagog este preocupat de activitatea educaţională, implicându-se în vederea soluţionării problemelor legate de adaptarea şi integrarea şcolară, instruirea psihologică a pedagogilor şi părinţilor, colaborarea dintre structurile preocupate de formarea personalităţii.

Paşaportul specialităţiiDomeniul general de studiu: 14 Ştiinţe ale educaţieiDomeniul de formare profesională: 142 Ştiinţe ale educaţieiSpecialitatea: 142.04 PsihopedagogieTitlul: licenţiat în ştiinţe ale educaţiei

12



3 / 4 ani 2 ani 3 / 4 ani



Forma de organizare

Învăţământ de zi, învăţământ cu frecvenţă redusă

Învăţământ de zi Învăţământ de zi, învăţământ cu frecvenţă redusă

Condiţii de acces

Diploma de BAC / atestatul de şcoală medie de cultură generală.Diploma de colegiu. Diploma de studii superioare.


Precondiţii Sistem de competenţe achiziţionate în învăţământul preuniversitar necesare pentru realizarea programului de studii la ciclul I al învăţământului superior. Aptitudini specifice profesiei de psihopedagog (empatie, comunicativitate, inteligenţa generală, inteligenţa emoţională etc.).



Stagii de practică


Cu titlu obligatoriu2 stagii a câte 4 / 6 săptămâni.

Nu se realizează.

Reguli de examinare şi evaluare

Evaluarea pe parcursul studiilor la ciclul I se realizează prin: a) evaluarea curentă (lucrări de control, testări, eseuri etc.);b) evaluarea semestrială (examene scrise şi orale).

Evaluarea pe parcursul studiilor la ciclul II se realizează prin: a) evaluarea curentă (proiecte, testări etc.); b) evaluarea semestrială (examene scrise şi orale.)

Evaluarea se realizează prin: a) susţinerea examenelor la limba străină şi informatică; b) susţinerea a 3 examene la specialitate; c) susţinerea a 3 referate ştiinţifice la tema cercetării.





Certificare Diploma de licenţiat. Diploma de master. Diploma de doctor.Titlu acordat Licenţiat în ştiinţe ale

educaţieiMaster în ştiinţe ale educaţiei, master în psihologie

Doctor în psihologie, în pedagogie

13

Drepturi pentru absolvenţi





Ciclu Titluri acordate / componente specificeLicenţă Licenţiat în ştiinţe ale educaţiei. Titlul oferă un şir de calificări conform cărora

absolventul va deţine cunoştinţe profunde în domeniul psihologiei şi pedagogiei, dezvoltate prin intermediul cursurilor fundamentale (Pedagogie, Psihologia generală, Istoria pedagogiei şi psihologiei, Tehnologii educaţionale, Psihologia personalităţii, Psihologia dezvoltării etc.). Cursurile speciale (Psihologia copilului, Psihologie educaţională, Psihodiagnostic, Statistica aplicată, Psihologia şcolară etc.) dezvoltă componenta instrumentală. Specificul ciclului I se manifestă în formarea preponderentă a competenţelor de tip „savoir”(cunoaştere şi înţelegere) şi „savoir faire” (aplicarea cunoştinţelor în practică). La sfârşitul ciclului, competenţele obţinute sunt demonstrate prin susţinerea stagiului de practică de licenţă, a examenelor şi a tezei de licenţă, care va conţine o componentă aplicativă obligatorie.

Masterat Master în psihologie, în ştiinţe ale educaţiei. Competenţele titlului de master sunt dezvoltate, prin cursurile speciale, cu orientare verticală, în care studenţii îşi vor aprofunda cunoştinţele obţinute la Ciclul I şi a cursurilor cu orientare pe orizontală, interdisciplinare, menite să dezvolte competenţele sistemice specifice ciclului. Programul ciclului II este orientat într-o dublă direcţie: spre dezvoltarea competenţelor de cercetare (pentru masteratul academic) şi spre dezvoltarea competenţelor instrumentale şi profesionale (pentru masteratul profesional, de specializare îngustă). Specificul ciclului II se manifestă în formarea preponderentă a competenţelor de tip „savoir estre” savoir dire” savoir devenir”. Ciclul II de studii este orientat spre realizarea preponderentă a proiectelor, lucrărilor individuale şi se finalizează prin susţinerea tezei de master.

Doctorat Doctor în psihologie, în pedagogie. Cerinţa de bază este susţinerea tezei de doctor – o cercetare originală corespunzătoare rigorilor CNAA.


Competenţe specifice1. Cunoaşterea bazelor teoretice ale pedagogiei şi psihologiei ca ştiinţă 2. Cunoaşterea şi interiorizarea Codului Deontologic profesional, a drepturilor omului. 3. Abordarea prognostică a procesului dezvoltării psihice, formării personalităţii. 4. Determinarea modurilor de implicare în activitatea de formare a personalităţii prin efortul

educaţional al şcolii şi familiei, de cercetare a valenţelor formative, elaborare a modelelor eficiente.

5. Eficientizarea procesului instuctiv-educativ prin introducerea realizărilor inovatorii din domeniul psihopedagogiei.

6. Elaborarea strategiilor şi tacticii activităţii educaţionale, instructive, de muncă etc., din perspectiva activităţii profesionale psihopedagogice.

7. Determinarea şi participarea activă la rezolvarea de situaţii de problemă prin conces/colaborare în baza aplicării cunoştinţelor psihopedagogice şi deprinderilor practice.

8. Realizarea principiului comunicării eficiente în realizarea strategiilor, scopurilor, obiectivelor procesului instructiv-educativ.

9. Identificarea problemelor de cercetare în domeniul psihologiei, psihopedagogiei.

14

10.Realizarea programelor şi proiectelor de cercetare.11.Autoformarea continuă de conformitate cu evoluţia permanentă a teoriei şi practicii

psihopedagogice.12.Determinarea direcţilor prioritare de autoformare profesională continuă.

MasteratCompetenţe specifice

1. Cunoaşterea bazelor teoretice ale domeniului ales pentru studiu la masterat.2. Aplicarea metodelor valide de psihodiagnostic, psihocorecţie, consiliere psihologică

şcolară, de stimulare a dezvoltării personalităţii şi de sporire a resurselor psihice în procesul educaţional.

3. Proiectarea activităţii psihopedagogice la nivel de instituţie de învăţământ, colectiv, grup, individ.

4. Monitorizarea activităţii instituţiei educaţionale, coordonarea eforturilor în vederea sporirii flexibilităţii organizaţiei prin intermediul elaborării şi al dezvoltării unei structuri organizaţionale articulate, receptivă la schimbări.

5. Elaborarea criteriilor, metodelor şi tehnicilor de evaluare a activităţii instituţiilor de învăţământ, rezultatelor activităţii instructiv-educative etc.

6. Elaborarea programelor de evaluare a reuşitei copiilor de diferită vârstă.7. Optimizarea abilităţilor de comunicare în instituţiile de învăţământ prin propagarea

atitudinilor şi comportamentului empatic.8. Realizarea de programe şi proiecte de dezvoltare a unei instituţii de învăţământ.9. Realizarea de proiecte de implementare a concepţiilor noi şi eficiente în procesul de

formare prin educaţie.10. Implementarea programelor de educaţie interculturală, de soluţionare a conflictelor. 11. Utilizarea în activitate a rezultatelor investigaţiilor ştiinţifice din domenii înrudite.12. Utilizarea modalităţilor eficiente de perfecţionare a competenţelor psihologice,

psihopedagogice.13. Manifestarea flexibilităţii la schimbările, inovaţiile în domeniul ştiinţei practicate.

DoctoratCompetenţe specifice

1. Identificarea principalelor direcţii ale evoluţiei psihologiei şi pedagogiei.2. Lansarea ideilor originale despre realitatea ştiinţifică şi socială.3. Adaptarea teoriilor psihopedagogice la situaţiile activităţii practice.4. Utilizarea diverselor metode de studiere a problemelor de ordin psihopedagogic.5. Realizarea individuală a cercetărilor originale în domeniul psihopedagogiei. 6. Prelucrarea cantitativă şi calitativă a datelor şi interpretarea rezultatelor obţinute.

IV.3. Specialitatea Asistenţă Socială

Asistenţa socială ca parte componentă a sistemului complex de protecţie socială apare ca un mod operativ de punere în aplicare a programelor de sprijin/suport prin servicii sociale şi umane specializate multiple şi diverse, destinate celor aflaţi temporar în nevoie10. Eşecul pieţii libere în asigurarea resurselor economice corespunzător pentru întreaga populaţie, având în vedere riscurile ce apar sau pot să apară în ciclul vieţii, a impus cu necesitate un sistem de protecţie socială care să asigure sprijinirea şi ocrotirea persoanelor, a grupurilor ce în anumite situaţii nu mai dispun de resurse materiale, economice, profesionale, morale, nu mai sunt capabile să obţină prin eforturi proprii mijloacele necesare unui trai decent.

Ca profil de nivel universitar, asistenţa socială are nevoie de un mix de cunoştinţe specializate din domenii teoretice fundamentale: psihologie socială, psihologie şi dezvoltare umană, sociologie, pedagogie, medicină internă, psihopatologie şi psihoterapie, drept, politici sociale, teorii şi metode de asistenţă socială etc.

10 Dicţionar de sociologie. Coord. C. Zamfir, L. Vlăsceanu. Ed. Babel, Bucureşti, 1993, p. 46-51.

15

În acelaşi timp, este necesară o practică de tip extensiv şi intensiv cu sistemele asistate (persoane, familii, organizaţii, comunităţi), care trebuie să conducă la formarea abilităţilor de comunicare, la aplicarea unor strategii, metode, tehnici specializate de intervenţie activă (de tipul prevenirii, tratamentului/terapiei) în situaţii diferenţiate de criză.

De asemenea, asistenţa socială ca profil universitar are ca scop major promovarea la nivel academic înalt a gamei variate de activităţi specifice şcolii superioare: intervenţii didactice, ştiinţifice, consultative axate pe compartimentele “psihologie”, “asistenţă socială”, “sociologie”.

Paşaportul specialităţiiDomeniul general de studiu: 33 Asistenţă socialăDomeniul de formare profesională: 331 Asistenţă socialăSpecialitatea: 331.1 Servicii de asistenţă socialăTitlul: licenţiat în asistenţă socială


Nivelul Licenţă (ciclul I) Masterat (Ciclul II)Durata studiilor

3 / 4 ani 2 ani


180 credite 120 credite

Forma de organizare


Învăţământ de zi

Condiţii de acces

Diploma de BAC / atestatul de şcoală medie de cultură generală Diploma de colegiu Diploma de studii superioare

Diploma de licenţă

Precondiţii Sistem de competenţe achiziţionate în învăţământul preuniversitar necesare pentru realizarea programului de studii la ciclul I al învăţământului superior. Aptitudini specifice profesiei de asistent social (empatie, spirit organizaţional, comunicativitate, inteligenţa generală, inteligenţa emoţională etc.).


Stagii de practică




Evaluarea pe parcursul studiilor la ciclul I se realizează prin: c) evaluarea curentă (lucrări de

control, testări, eseuri etc.);d) evaluarea semestrială (examene

scrise şi orale).





Certificare Diploma de licenţiat. Diploma de master.Titlu acordat Licenţiat în asistenţă socială Master în asistenţă socialăDrepturi pentru absolvenţi




16

Ciclu Titluri acordate / componente specificeLicenţă Licenţiat în asistenţă socială. Titlul oferă un şir de calificări conform cărora

absolventul va deţine cunoştinţe profunde în domeniul psihologiei, sociologiei, dreptului şi ştiinţei economice, dezvoltate prin intermediul cursurilor fundamentale (Bazele asistenţei sociale, Psihologie generală, Sociologie generală, Drept în asistenţa socială, Demografia şi sociologia populaţiei etc.). Cursurile speciale (Metode de cercetare în asistenţa socială, Consiliere în asistenţa socială, Politici sociale, Statistica aplicată, Asistenţa socială a diferitor categorii de populaţie şi probleme sociale etc.) dezvoltă componenta instrumentală. Specificul ciclului I se manifestă în formarea preponderentă a competenţelor de tip „savoir”(cunoaştere şi înţelegere) şi „savoir faire” (aplicarea cunoştinţelor în practică). La sfârşitul ciclului, competenţele obţinute sunt demonstrate prin susţinerea stagiului de practică de licenţă, a examenelor şi a tezei de licenţă, care va conţine o componentă aplicativă obligatorie.

Masterat Master în asistenţă socială. Competenţele titlului de master sunt dezvoltate, prin cursurile speciale, cu orientare verticală, în care studenţii îşi vor aprofunda cunoştinţele obţinute la Ciclul I şi a cursurilor cu orientare pe orizontală, interdisciplinare, menite să dezvolte competenţele sistemice specifice ciclului. Programul ciclului II în asistenţă socială este orientat preponderent spre dezvoltarea competenţelor instrumentale şi profesionale (masteratul profesional, de specializare îngustă). Specificul ciclului II se manifestă în formarea preponderentă a competenţelor de tip „savoir estre” savoir dire” savoir devenir”. Ciclul II de studii este orientat spre realizarea preponderentă a proiectelor, lucrărilor individuale şi se finalizează prin susţinerea tezei de master.

Doctorat11


Competenţe specifice1. Cunoaşterea bazelor teoretice ale asistenţei sociale prin asimilarea cunoştinţelor specifice

din domeniul psihologiei, dreptului, sociologiei, economiei, administrării publice etc. 2. Cunoaşterea şi interiorizarea Codului Deontologic profesional, a drepturilor omului. 3. Abordarea prognostică şi asistenţială a realităţii socio-umane, a problemelor cu care se

confruntă persoana în contextul economic, cultural, educaţional, a situaţiilor de vulnerabilitate socială.

4. Determinarea modurilor de implicare asistenţială în definirea şi tratarea problemelor sociale la nivel de categorii şi grupuri după criterii diferite: etnice, de vârstă, în conformitate cu asigurarea materială, cu capacitatea de deservire autonomă etc.

5. Eficientizarea procesului asistenţei sociale prin introducerea realizărilor inovatorii din domeniul protecţiei drepturilor diferitor categorii de populaţie.

6. Elaborarea strategiilor şi tacticii de asistenţe socială la nivel de politici sociale şi de consiliere a individului.

7. Determinarea şi participarea activă la rezolvarea de situaţii de problemă din cotidianul social.

8. Identificarea problemelor de cercetare în domeniul asistenţei sociale.9. Realizarea programelor şi proiectelor de asistenţă socială prin implicarea sectorului public

şi nonguvernamental.10. Autoformarea continuă de conformitate cu evoluţia permanentă a domeniului asistenţei

sociale.

11 Nomenclatorul specialităţilor de doctorat în prezent nu prevede acest domeniu, asistentul social urmând la ciclul II o pregătire în sociologie, psihologie etc.

17

11. Determinarea direcţilor prioritare de autoformare profesională continuă.Masterat

Competenţe specifice1. Cunoaşterea bazelor teoretice ale domeniului ales pentru studiu la masterat.2. Aplicarea metodelor valide de cercetare a problemelor sociale.3. Proiectarea activităţii de asistenţă socială la nivel de politici sociale, de comunitate, grup

social, individ.4. Monitorizarea activităţii instituţiei de asistenţă socială, coordonarea eforturilor în vederea

sporirii proiectării şi implicării programelor sociale, dezvoltării structurilor asistenţiale, implementării serviciilor specifice problemelor şi categoriilor de beneficiari.

5. Elaborarea programelor de evaluare a reuşitei programelor asistenţiale.6. Realizarea de proiecte de implementare a concepţiilor noi şi eficiente în asistenţa socială.7. Implementarea programelor de educaţie interculturală, de sporire a toleranţei sociale, de

soluţionare a conflictelor. 8. Utilizarea în activitate a rezultatelor investigaţiilor ştiinţifice din domenii înrudite.9. Utilizarea modalităţilor eficiente de perfecţionare individuală a competenţelor profesionale

teoretice şi aplicate.10. Manifestarea flexibilităţii la schimbările, inovaţiile în domeniul practicat.

IV.4. Specialitatea Sociologie

Sociologia este specialitatea care organizează prezentul şi face un pronostic pentru viitor. Sociologia este numită inginerie socială‚ deoarece este orientată activ spre rezolvarea problemelor sociale‚ elaborarea‚ implementarea şi evaluarea variatelor programe de schimbare/dezvoltare socială12.

Sociologii cercetează‚ apreciază‚ evaluează şi oferă:

cunoştinţe despre mecanismele funcţionării vieţii sociale şi consecinţele diferitor procese sociale;

informaţii practice despre realitatea socială;

predicţii asupra dinamicii sistemelor sociale‚ a diferitor tendinţe;

diagnoze ale problemelor sociale şi soluţii la acestea;

evaluări ale programelor de schimbare socială şi ale eficienţei diferitor activităţi sociale.

Preocupată de caracteristicile generale‚ abstracte ale comportamentului uman‚ ale relaţiilor sociale‚ grupurilor‚ colectivităţilor umane‚ sociologia reprezintă o metodologie generală a investigaţiei fenomenelor care caracterizează societate‚ a dinamicii şi structurii acestora‚ a sistemelor şi subsistemelor şi raporturilor dintre ele. Sociologul contemporan se prezintă ca un deţinător de cunoştinţe generale despre social şi despre diverse domenii ale acestuia‚ abilităţile lui fiind orientate spre posedarea metodologiei ştiinţelor economice‚ politice‚ juridice etc. Prezentându-se ca un cadrul multidisciplinar‚ sociologia îşi menţine statutul de ramură teoretică şi aplicată distinctă‚ posedând o metodologie proprie‚ conturată pe parcursul ultimelor secole‚ şi metode orientate spre o cercetare autonomă‚ analiză a fenomenelor sociale. Astfel‚ pregătirea sociologilor se axează pe oferirea unui bagaj vast de cunoştinţe şi abilităţi.

Paşaportul specialităţii

Domeniul general de studiu: 32 Ştiinţe socialeDomeniul de formare profesională: 321 SociologieSpecialitatea: 321.1 SociologieTitlul: licenţiat în ştiinţe sociale

12 Idem, p. 571 – 576.

18



3 / 4 ani 2 ani 3 / 4 ani



Forma de organizare


Învăţământ de zi Învăţământ de zi, învăţământ cu frecvenţă redusă

Condiţii de acces

Diploma de BAC / atestatul de şcoală medie de cultură generală.Diploma de colegiu.Diploma de studii superioare


Precondiţii Sistem de competenţe achiziţionate în învăţământul preuniversitar necesare pentru realizarea programului de studii la ciclul I al învăţământului superior. Aptitudini specifice profesiei de sociolog (de cercetare, de analiză, de interpretare, de avaluare, spirit de observaţie şi organizaţional, comunicativitate, inteligenţa generală etc.).



Stagii de practică



Nu se realizează.


Evaluarea pe parcursul studiilor la ciclul I se realizează prin: e) evaluarea curentă (lucrări de control, testări, eseuri etc.);f) evaluarea semestrială (examene scrise şi orale).


Evaluarea se realizează prin: a) susţinerea examenelor la limba străină şi informatică; b) susţinerea a 3 examene la specialitate; c) susţinerea a 3 referate ştiinţifice la tema cercetării.





Certificare Diploma de licenţiat. Diploma de master. Diploma de doctor.Titlu acordat Licenţiat în ştiinţe sociale Master în ştiinţe sociale Doctor în sociologie

19

Drepturi pentru absolvenţi





Ciclu Titluri acordate / componente specificeLicenţă Licenţiat în ştiinţe sociale. Titlul oferă un şir de calificări conform cărora

absolventul va deţine cunoştinţe profunde în domeniul ştiinţelor sociale, dezvoltate prin intermediul cursurilor fundamentale (Sociologie generală, Filosofie, Istoria sociologiei, Metodologia cercetării în ştiinţele sociale, Psihologie socială, Demografie şi sociologia populaţiei etc.). Cursurile speciale (Metode şi tehnici de cercetare sociologică, Eşantionare socială, Sociologie ramurală, Statistica aplicată etc.) dezvoltă componenta instrumentală. Specificul ciclului I se manifestă în formarea preponderentă a competenţelor de tip „savoir”(cunoaştere şi înţelegere) şi „savoir faire” (aplicarea cunoştinţelor în practică). La sfârşitul ciclului, competenţele obţinute sunt demonstrate prin susţinerea stagiului de practică de licenţă, a examenelor şi a tezei de licenţă, care va conţine o componentă aplicativă obligatorie.

Masterat Master în ştiinţe ale educaţiei. Competenţele titlului de master sunt dezvoltate, prin cursurile speciale, cu orientare verticală, în care studenţii îşi vor aprofunda cunoştinţele obţinute la Ciclul I şi a cursurilor cu orientare pe orizontală, interdisciplinare, menite să dezvolte competenţele sistemice specifice ciclului. Programul ciclului II este orientat într-o dublă direcţie: spre dezvoltarea competenţelor de cercetare (pentru masteratul academic) şi spre dezvoltarea competenţelor instrumentale şi profesionale (pentru masteratul profesional, de specializare îngustă). Specificul ciclului II se manifestă în formarea preponderentă a competenţelor de tip „savoir estre” savoir dire” savoir devenir”. Ciclul II de studii este orientat spre realizarea preponderentă a proiectelor, lucrărilor individuale şi se finalizează prin susţinerea tezei de master.

Doctorat Doctor în sociologie. Cerinţa de bază este susţinerea tezei de doctor – o cercetare originală corespunzătoare rigorilor CNAA.


Competenţe specifice1. Cunoaşterea bazelor teoretice ale sociologiei ca ştiinţă 2. Cunoaşterea şi interiorizarea Codului Deontologic profesional, a drepturilor omului. 3. Abordarea prognostică a procesului social. 4. Determinarea modurilor de investigare a realităţii sociale 5. Elaborarea strategiilor şi tacticilor de implicare investigaţională şi formativă la nivel de

grup social, comunitate, problemă de ordin politic, economic, cultural.6. Determinarea şi participarea activă la rezolvarea de situaţii de problemă prin

conces/colaborare în baza aplicării cunoştinţelor deprinderilor practice sociologice.7. Identificarea problemelor de cercetare în domeniul sociologiei.8. Realizarea programelor şi proiectelor de cercetare sociologică.9. Autoformarea continuă de conformitate cu evoluţia permanentă a teoriei şi practicii

sociologice.10. Determinarea direcţilor prioritare de autoformare profesională continuă.

MasteratCompetenţe specifice

20

1. Cunoaşterea bazelor teoretice ale domeniului sociologiei.2. Aplicarea metodelor valide de investigaţiei sociologică a contextului social.3. Proiectarea activităţii de cercetare sociologică la nivel de comunitate, grup social,

instituţie, organizaţie, problemă.4. Monitorizarea activităţii instituţiei de cercetare sociologică.5. Elaborarea criteriilor, metodelor şi tehnicilor de evaluare a procesului social şi

fenomenelor vieţii comunitare.6. Elaborarea programelor de cercetare sociologică.7. Realizarea de programe şi proiecte de dezvoltare socială.8. Implementarea programelor de educaţie interculturală, de soluţionare a conflictelor. 9. Utilizarea în activitate a rezultatelor investigaţiilor ştiinţifice din domenii înrudite.10. Utilizarea modalităţilor eficiente de perfecţionare a competenţelor profesionale.11. Manifestarea flexibilităţii la schimbările, inovaţiile în domeniul sociologiei.

DoctoratCompetenţe specifice

1. Identificarea principalelor direcţii ale evoluţiei ştiinţei sociologice.2. Lansarea ideilor originale despre realitatea ştiinţifică şi socială.3. Adaptarea teoriilor sociologice la situaţiile activităţii practice.4. Utilizarea diverselor metode de studiere a problemelor de ordin social.5. Realizarea individuală a cercetărilor originale în domeniul sociologiei. 6. Prelucrarea cantitativă şi calitativă a datelor şi interpretarea rezultatelor obţinute.

V. PRINCIPII EDUCAŢIONALE ALE DEPARTAMENTULUI PSIHOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ: REALITATE ŞI PERSPECTIVE

V.1. Clasicismul universitar

Clasicismul universitar, care presupune respectarea şi renovarea tradiţiilor universitare clasice, calitatea procesului de instruire, accesibilitatea studiilor, nivelul ştiinţific înalt, accesul şi selectarea la studii, în mod prioritar, a tineretului dotat, flexibilitatea studiilor prin includerea unor tehnologii educaţionale inedite şi variate, ne-a orientat spre preluarea experienţei centrelor universitare cu tradiţie în formarea psihologilor, sociologilor, asistenţilor sociali. Astfel, planurile de studii au fost întocmite după consultarea practicii unor centre universitare din Franţa, SUA, Belgia, România, Rusia. Întocmirea programelor analitice şi predarea se realizează în conformitate cu cele mai performante experienţe, reflectate în literatura din domeniu‚ prevăzând unitatea sarcinilor de formare a cunoştinţelor‚ capacităţilor şi atitudinilor. De rând cu tehnologiile moderne de predare-învăţare-evaluare, sunt perpetuate formele tradiţionale, care nu şi-au pierdut din eficienţă odată cu timpul: curs, seminar, lucru cu literatură suplimentară, laborator etc.

În scopul perpetuării realizărilor în conformitate cu principiul dat se prevăd şi se realizează consecutiv următoarele activităţi:

examinarea în cadrul întrunirilor metodologice a posibilităţilor utilizării metodelor tradiţionale de predare/învăţare/evaluare în contextul noilor solicitări;

reevaluarea permanentă a conţinuturilor programelor din perspectiva utilizării elementului clasic şi a realizărilor ştiinţifice actuale în domeniu;

introducerea elementului inovaţional în cadrul formelor tradiţionale de predare/învăţare/evaluare: tehnologii educaţionale moderne, inclusiv utilizarea metodelor performante informaţionale (Power Point, suport electronic de curs, teste docimologice în variantă computerizată, cazuri pentru analiză în variantă video-audio, material didactic electronic etc.).

21

V.2. Internaţionalizarea procesului educaţional

Internaţionalizarea procesului educaţional prevede stabilirea de contacte cu centre universitare, ştiinţifice, academice de peste hotare. În acest scop la Departamentul Psihologie şi Asistenţă Socială a fost creat în colaborare cu Institutul de Gestaltterapie şi Karmiel College din Israel Institutul de Psihoterapie şi Consiliere Psihologică, preocupat de cercetare şi formarea cadrelor în domeniu. Se acordă o atenţie sporită colaborării cu centre universitare din România, Franţa, Italia, Rusia. Astfel‚ relaţiile nominalizate îşi găsesc exprimarea într-o excelentă colaborare cu Universitatea de Stat din Bucureşti, Universitatea de Vest din Timişoara, Universitatea “Al. I. Cuza” din Iaşi, Universitatea Tibiscus din Timişoara etc. Prin racordarea planurilor la standardele internaţionale se creează condiţii ca absolvenţii departamentului să fie capabili să activeze nu numai în Republica Moldova, dar şi în orice altă ţară, inclusiv oferindu-se condiţii speciale de studiere a limbilor străine, a noilor tehnologii informaţionale etc.

Se utilizează posibilitatea implicării cadrelor didactice şi a studenţilor în realizarea unor proiecte‚ inclusiv în domeniul universitar-educaţional‚ prin orientarea spre propunerile de colaborare oferite de Fundaţia Soros-Moldova‚ Uniunea Europeană “Tempus-Tacis”‚ UNICEF etc. Implementarea proiectelor oferă şanse suplimentare perfecţionării calităţii pregătirii cadrelor.

Punctăm şi alte câteva realizări şi perspective‚ conturate în rezultatul activităţii Departamentului Psihologie şi Asistenţă Socială în domeniul internaţionalizării procesului educaţional:

dezvoltarea curriculum-ului vizând pregătirea cadrelor de psihologi, asistenţi sociali şi sociologi s-a realizat cu participarea directă a experţilor/specialişti în asistenţa socială‚ psihologie‚ sociologie din Olanda, România, Rusia;

formarea cadrelor didactice universitare se orientează nemijlocit spre mediile academice europene de prestigiu (doctorat‚ stagii‚ masterat);

cadrele didactice permanent iau cunoştinţă în cadrul seminarului metodologic cu gama variată de particularităţi specifice predării/învăţării în cadrul celor mai performante centre universitare din lume (selectarea conţinuturilor educaţionale, tehnologiilor, strategiilor de implementare, modalităţilor de organizare, monitorizare a practicii, amplasarea în câmpul muncii etc.):

se depun eforturi în vederea realizării stagiilor studenţilor de la psihologie, asistenţa socială şi sociologie în străinătate.

V.3. Regionalizarea învăţământului superior

În scopul integrării eficiente a eforturilor de pregătire a cadrelor de psihologi, sociologi şi asistenţi sociali cu solicitările cotidianului actual din Republica Moldova se recurge la colaborarea cu ministere, departamente, organizaţii şi întreprinderi, studiindu-se, pe de o parte, solicitările lor faţă de specialistul din aceste domenii, iar în al doilea, promovându-se rezultatele activităţii educaţionale la departament. Astfel, atât cursurile practice, cât şi stagiile de practică, prevăzute în planul activităţii Departamentului Psihologie şi Asistenţă Socială se realizează în cadrul unităţilor din Armata Naţională a Republicii Moldova, clinicelor, Centrului Triere Minori, comisariatelor de poliţie‚ penitenciarelor‚ Centrului Hospis etc.

Anual se realizează întâlniri ale cadrelor didactice şi studenţilor cu specialişti în diverse domenii ale economiei naţionale în scopul cercetării problemelor şi dificultăţilor cu care se confruntă persoana şi grupul într-un anumit mediu profesional şi perfecţionării planurilor şi programelor de studiu. De fapt, regionalizarea se prezintă ca o parte integră a internaţionalizării procesului de studii: orientare în cheia celor mai noi şi avansate tehnologii de pregătire a cadrelor spre contextul social real.

Concepţia educaţională a departamentului este orientată spre:

22

sporirea cotei orelor academice (din contul contactului direct şi, cu deosebire, a celor ce se referă la lucrul individual) dedicate activităţii practico-instructive în organizaţii, instituţii, întreprinderi;

adaptarea permanentă a planurilor de studii, inclusiv a componentei instrumentale, la necesităţile şi problemele reale ale contextului social autohton.

V.4. Modernizarea conţinuturilor, formelor şi metodelor de învăţământ

În condiţiile actuale modernizarea conţinutului, formelor şi metodelor de învăţământ se realizează prin implementarea unor tehnologii educaţionale performante - sisteme de metode de elaborare, organizare şi promovare a procesului predare-învăţare-evaluare bazat pe includerea resurselor umane şi materiale. În conformitate cu concepţia educaţională a ULIM-ului se pune accent pe studierea aprofundată a limbilor străine aplicate‚ fapt care asigură competitivitatea tinerilor specialişti în condiţiile economiei de piaţă. Un rol deosebit de important revine studierii limbilor şi civilizaţiilor străine ca limbi şi culturi aplicate în scopul instituirii unei comunicări fluente universitare şi extrauniversitare. Formula în cauză se realizează prin studierea calitativă a limbilor moderne aplicate şi deprinderea unor abilităţi lingvistice curente, prin crearea unor condiţii optimale – asigurarea cu tehnică contemporană de performanţă şi elaborarea unor programe informaţionale educaţionale computerizate.

Implementarea tehnologiilor educaţionale moderne s-a realizat în conformitate cu principiile unei educaţii personalizate, umaniste şi de colaborare. În condiţiile promovării unor cadre de factură nouă‚ capabile să facă faţă cerinţelor societăţii contemporane este importantă poziţia studentului şi acţiunea faţă de student – momente care orientează spre implementarea unor tehnologii educaţionale noi : personalizate – în centrul atenţiei este personalitatea studentului, crearea condiţiilor

favorabile pentru dezvoltarea personalităţii ; umaniste – susţinere şi ajutor în formarea-dezvoltarea personalităţii studentului; de colaborare – parteneriat şi colaborare profesor-student, student-student, etc.; de educaţie liberă – libertate în alegere, independenţă.

Asigurarea promovării unor astfel de tehnologii se realizează prin politica educaţională a departamentului: crearea posibilităţilor de alegere prin promovarea disciplinelor opţionale‚ colaborarea extracurriculară în cercetarea ştiinţifică şi pregătirea practică‚ cu deosebire prin utilizarea Centrului de Consiliere Psihologică şi Psihoterapie în calitate de bază didactico-instructivă‚ prin activitatea laboratoarelor‚ cluburilor‚ training-urilor etc.‚ prin organizarea unui sistem de consultaţii individuale etc. Atmosfera de colaborare‚ de parteneriat profesor-student a condus spre raţionalizarea şi sporirea responsabilităţii ultimilor‚ spre permanenta succesiune a cunoştinţelor şi practicilor. De la colaborarea la acest nivel se trece la realizarea unui raport eficient dintre studenţii de la diferiţi ani de studii în activităţi curriculare şi extracurriculare‚ dintre tinerii de la facultate şi cei alte departamente în cadrul ULIM-ului‚ cu reprezentanţii altor instituţii superioare de învăţământ‚ relaţiile având mai multe forme: implementarea unor proiecte de cercetare-implicare practică‚ “mese rotunde”‚ dezbateri‚ conferinţe etc.

Modernizarea se realizează şi în cadrul promovării prelegerilor, seminarelor, orelor practice, examenelor şi colocviilor: pregătirea mediului educaţional; crearea climatului psihologic în sala de studii; lucrul în microgrup; lucrul în perechi, dezbateri şi brainstorming; utilizarea mijloacelor video-audio. În acest scop departamentul este orientat spre implementarea unor obiective primordiale:

aprovizionare cu echipament audio-vizual modern;

crearea sălii de instruire computerizată pentru studenţi şi studenţi-masteri din domeniul ştiinţelor social-umane;

23

echiparea unor laboratoare specializate: de resurse pentru asistenţa socială‚ de psihosociologie şi sociologie;

organizarea şi efectuarea investigaţiilor axate pe problematica şi nevoile comunitare;

instruirea‚ consultarea şi acordarea de ajutor metodic beneficiarilor (studenţi-voluntari, asistenţi sociali, pedagogi, psihologi, reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale şi guvernamentale, toţi cei interesaţi);

organizarea şi promovarea conferinţelor, meselor rotunde, colocviilor ştiinţifice pe diferite probleme din psihologie‚ asistenţa socială şi sociologie în parteneriat cu mediile academice din ţară şi de peste hotare;

crearea şanselor de realizare a schimbului de experienţă: stagii, vizite, corespondenţe, excursii.

V.5. Asimilarea în procesul de instruire a elementului aplicativ şi informaţional independent

Asimilarea în procesul de instruire a elementului aplicativ şi informaţional independent presupune asigurarea unui proces fluent de studii, fiind caracteristică diminuarea în planurile de studii a numărului de ore rezervat activităţii didactice şi majorarea timpului aferent lucrului independent al viitorilor specialişti. Prin acest mod, în procesul de acumulare a noilor cunoştinţe accentul se plasează de la izvoarele tradiţionale de informare (prelegeri, seminare etc.) spre tehnologiile informaţionale contemporane (reţelele de informare ale bibliotecilor, Internet-ul, băncile de date, mediateca). Prin intermediul acestor elemente, viitorii specialişti obţin o experienţă solidă şi abilităţi de activitate independentă, necesare unei activităţi eficiente în practicarea viitoarelor profesii.

Între 40% şi 50% din orele de auditoriu în funcţie de specializare sunt rezervate lecţiilor şi activităţilor practice cu menirea dezvoltării abilităţilor profesionale aplicate, circa 1/5 din cursuri sunt practic orientate spre anumite domenii ale activităţii profesionale.

Departamentul dispune de o experienţă pozitivă în domeniul pregătirii profesional-practice psihoclinice: abilităţi necesare psihologilor şi asistenţilor sociali. Dispunând de un Centru Universitar de Consiliere Psihologică şi Psihoterapie‚ cadrele didactice cu abilităţi în domeniu şi certificate în psihoterapii realizează şedinţe-training de însuşire a tehnicilor şi metodelor de consiliere psihologică.

În predare se pune accent pe metodele interactive‚ pe lucrul individul al studenţilor‚ controlat şi evaluat atât în cadrul orelor de auditoriu‚ cât şi la consultaţii‚ colocvii‚ examene. O bună parte din cursuri (mai ales din ciclul disciplinelor fundamentale şi obligatorii de specializare) prevăd studiul obligatoriu al unor lucrări cu caracter monografic‚ importante pentru înţelegerea conţinutului unor procese‚ fenomene etc. În acest scop are loc permanent completarea fondului bibliografic‚ accesarea Internet-ului‚ crearea unei baze electronice‚ conţinând materiale instructive‚ recomandări metodice‚ suporturi de curs‚ manuale etc.

Se prevede diversificarea formelor lucrului individual al studenţilor, prin sistematizarea experienţei acumulate şi implementarea ei în cadrul predării diferitor cursuri, îndeosebi în cele cu menirea de orientare spre specializare;

întocmirea unor principii strategice ale planificării şi dirijării lucrului individual al studenţilor în scopul unificării cerinţelor, propunerii unor conţinuturi echilibrate în timp, proiectării însărcinărilor interdisciplinare;

realizarea de proiecte individuale şi în grup de cercetare şi formare cu prezentarea rezultatelor atât în cadrul evaluării cunoştinţelor, cât şi în seminare, întruniri, conferinţe tematice;

24

alcătuirea materialelor metodice în vederea orientării studenţilor spre lucrul individual în cadrul cursurilor şi prezentarea lor în formă electronică beneficiarilor;

generalizării şi publicării celor mai valoroase realizări în formă de volume comune ale studenţilor şi cadrelor didactice.

V.6. Structurarea modulară

Structurarea modulară a procesului de studii presupune flexibilitatea studiilor, prin includerea unor modalităţi inedite şi variate de instruire. Instruirea studenţilor se efectuează conform planurilor de studii, bazate pe sistemul modular. Aceasta permite transferarea studentului de la o specialitate la alta, în dependenţă de oportunităţile şi necesităţile momentului. Principalele module‚ prevăzute în cadrul celor trei specialităţi‚ promovate de Departamentul Psihologie şi Asistenţă Socială‚ sunt:

pregătire psihologică şi sociologică generală;

psihologie socială aplicată şi sociologie;

psihologie clinică‚ consiliere psihologică şi asistenţă socială;

asimilarea de cunoştinţe general-umane adiţionale;

însuşirea unei (a două) limbi străine de uz internaţional;

dezvoltarea abilităţilor de utilizare a computerului;

pregătire practică (de cercetare şi implicare) în domeniul profesiei.

Circa 70% din cursurile şi programele prevăzute pentru însuşirea specialităţilor Psihologie şi Asistenţă socială‚ Psihologie şi Psihopedagogie‚ 40% - Sociologie şi Asistenţă socială‚ Psihologie şi Sociologie, Asistenţă socială şi Psihopedagogie sunt parte a unor şi aceleaşi module. Astfel‚ studenţii pot frecventa cursurile şi se pot încadra în dezbaterile de la seminare‚ activităţile de laborator sau practice în cadrul altei specialităţi. Totodată‚ multe din cursurile de pregătire general-umană sunt planificate la fel‚ precum în ansamblu pe universitate‚ sau la alte departamente: Ştiinţe Politice‚ Filosofie‚ Culturologie etc. Deoarece la alte departamente‚ în funcţie de profil‚ sunt rezervate un număr mai mare de ore‚ studenţii pot beneficia de o pregătire fundamentală la aceste discipline.

Învăţământul pe module orientează mai eficient studentul în cotidianul profesional‚ îl interesează de un anumit domeniu al lui‚ cărui îi poate acorda mai mult timp‚ interes‚ atenţie‚ îi oferă şansa aprofundării.

Concepţia departamentului prevede diversificarea posibilităţilor de instruire a studenţilor prin utilizarea componentei modulare:

planificarea cursurilor la liberă alegere în conformitate cu oportunităţile celor patru specialităţi însuşite la departament;

promovarea modulului psihopedagogic la nivel departamental şi interdepartamental;

fondarea masteratului la specialităţile Asistenţă socială, Sociologie şi planificarea unor module comune pentru studenţii-masteri de la cele trei specialităţi.

V.7. Europenizarea, aderarea la procesul de la Bologna

Anul universitar 2005-2006 marchează europenizarea învăţământului superior şi la Departamentul Psihologie şi Asistenţă Socială. În cadrul noilor solicitări s-au stabilit priorităţile şi perspectivele organizării instruirii profesionale, stabilindu-se un şir de afinităţi:

conceperea şi realizarea procesului de formare profesională în baza creditelor transferabile europene;

eşalonarea procesului de formare a cadrelor în 3 cicluri: licenţă, masterat, doctorat;

25

utilizarea formulei de distribuţie a creditelor transferabile: 180 credite pentru licenţa, 120 credite pentru masterat;

aplicarea configuraţiei generale a curriculumului de formare profesională, cuprinzând componentele: discipline generale (G), disciplinele umanistice (U), disciplinele fundamentale (F), disciplinele de specialitate (S);

formularea obiectivelor de formare în termenii Descriptorilor de la Dublin, cu diferenţe. relevate de conţinutul concret al fiecărei componente curriculare;

formularea criteriilor de ordonare după priorităţi a unităţilor de curs în ansamblul curriculumului de formare profesională a psihologului, sociologului, asistentului social, psihopedagogului.

Departamentul, unităţile lui – catedrele, sunt orientate spre studiul experienţelor naţionale şi europene pentru a identifica modul de percepere / oferire a domeniilor de formare profesională/specialităţilor respectivă: sunt ele similare celor din alte ţări europene sau există diferenţe relevante, aspecte specifice care necesită a fi modificate în scopul realizării uneia din sarcinile primordiale ale învăţământului european contemporan: asigurarea mobilităţii studenţilor şi cadrelor.

VI. CONŢINUTUL ŞI COMPONENTELE FUNDAMENTALE ALE PROCESULUI DE STUDII

VI.1. Formele de pregătire a specialiştilor

Studiile în cadrul Departamentului Psihologie şi Asistenţă Socială se desfăşoară la secţia zi şi cu frecvenţă redusă, cu excepţia specialităţii Psihologie, la care prevederile reglementare nu admit studii după un program redus al orelor de contact. Ţinând cont de sporirea prestigiului specialităţilor pregătite la departament se studiază posibilitatea creării condiţiilor pentru instruire continuă.

Studiile sunt organizate în limbile română, rusă, iar pentru cetăţenii din alte state şi solicitanţii din ţara noastră – în limba engleză.

În conformitate cu obiectivul oferirii posibilităţii instruirii în limba maternă sau într-o limbă de circulaţie internaţională, în special în limba engleză, la departament se realizează câteva obiective:

întocmirea materialelor didactico-metodice (programe analitice, suporturi de curs, subiecte pentru analiză de caz, dezbatere în seminarii, examene etc.) în limbile în care este efectuată predarea cursului;

proprietate în selectarea cadrelor pentru specialiştii care pot asigura predarea în 2 şi mai multe limbi;

încurajarea învăţării limbilor străine de către cadrele didactice şi studenţi.

VI.2. Contingentul de studenţi. Centrele de selecţie

În cadrul Departamentului Psihologie şi Asistenţă Socială în prezent îşi fac studiile cetăţenii din Republica Moldova şi ai altor ţări, precum România, Ucraina, Rusia, Israel etc. Anual în mediu câte 120-150 studenţi completează rândurile studenţilor, fiind înmatriculaţi la cele patru specialităţi.

Circa 20% din contingentul total îl reprezintă studenţii străini, prioritar din România. Astfel, pregătirea specialiştilor pentru alte state, inclusiv prin intermediul centrelor de selecţie, se prezintă ca o sarcină primordială a departamentului. În acest scop pe pagina Web a departamentului sunt afişate planurile de învăţământ, programele analitice, materiale la cursuri etc.

26

În planurile departamentului se prevede amplificarea formei de pregătire a specialiştilor prin utilizarea centrelor de selecţie:

elaborarea materialelor didactice şi a suporturilor de curs în limbile română, rusă, engleză în scopul atragerii competitorilor din diferite ţări;

revizuirea în scop de perfecţionare a paginii Web a departamentului, întocmirii variantelor rusă/engleză a acesteia;

stabilirea şi implementarea unor forme şi metode noi de mediatizare a programelor de instruire promovate la departament în scopul popularizării, informării unor categorii largi ale populaţiei: conferinţe şi activităţi culturale comune ale studenţilor şi elevilor şcolilor şi liceelor; seminare pentru specialiştii din domeniu etc.

VI.3. Spaţii de instruire

Ca şi alte subdiviziuni didactice de la ULIM, departamentul nu dispune de spaţii de învăţământ proprii. Sălile de studii (aulele) constituie patrimoniul unic al universităţii şi sunt repartizate conform necesităţilor stipulate în orarul lecţiilor pe semestre, în calcul luându-se mărimea (numărul de studenţi) grupelor academice precum şi modul şi forma de organizare a lecţiilor (pe grupe academice în cazul seminariilor; pe torente în cazul prelegerilor, pe mini-grupe în cazul lecţiilor la limbile străine sau la cursurile predate/învăţate în limbile străine). În toate cazurile se ţine cont de cerinţele obligatorii despre corespunderea încăperii de studii normelor de igienă raportate la numărul de studenţi.

Sălile cu preponderenţă destinate studenţilor de la specialitatea Psihologie sunt 432, 429, 427,213, 324, 327, 316. situate la etajul 2-4, în proximitatea imediată a departamentului. Spaţiile de studii care revin unui student corespund cerinţelor sanitare şi asigură procesul didactic şi extracurricular.

Sălile de studii sunt înzestrate cu necesarul şi propice principalelor forme de desfăşurare a procesului didactic – prelegeri şi seminarii, lecţii practice şi de laborator. În condiţiile utilizării în predare a tehnologiilor informaţionale, în sală este instalat utilajul necesar.

Pentru activităţi didactice speciale este amenajată sala nr. 314, pusă în seama Muzeului de anatomie şi dotată cu mijloace electronice. Lecţiile la limbile străine se fac în 4 cabinetele lingo-fonice 402; 404;406; 408, 2 cabinete de traducere sincronică 401;407; şi 2 cabinete de traducere specializată 403 şi 405 iar la informatică – în sălile de computere -, toate ele fiind dotate cu mijloace electrotehnice necesare procesului de instruire.

Birourile din incinta Centrului Universitar de Consiliere Psihologică şi Psihoterapie (138, 139, 140, 141, 142), utilizate pentru realizarea stagiilor de practică şi a lecţiilor de laborator (practice) la cursurile cu conţinut adecvat, sunt amenajate cu respectarea cerinţelor faţă de un centru (şi locale) cu asemenea destinaţie: dotate cu trei casetofoane, un videotelevizor-color într-o stare tehnică perfectă, precum şi mobilier (mese, scaune moi, divan, covor etc.) pentru desfăşurarea trainingurilor şi a consultaţiilor individuale.

Se prevede în perspectivă:

amenajarea (reutilarea) laboratoarelor specializate şi dotate cu tehnică şi mijloace necesare la: a) psihologie generală, psihodiagnostic şi ergonomie; b) psihologie clinică şi consiliere psihologică; c) psihologie socială şi sociologie; d) asistenţă socială şi resurse umane;

planificarea anuală a activităţii Centrului Universitar de Consiliere Psihologică şi Psihoterapie în domeniul instruirii practice a studenţilor de la ciclul I şi II.

27

VI.4. Instruirea practică a studenţilor. Incubatoarele educaţionale

Activitatea practică este parte intrinsecă a procesului de instruire profesională a studenţilor, componentă majoră în pregătirea acestora ca viitori specialişti în domeniu. Această activitate se realizează prin efortul conjugat al universităţii şi instituţiilor de profil publice şi non-guvernamentale, selectate după criteriul manifestării interesul pentru o cât mai bună pregătire a specialiştilor şi angajare ulterioară a lor.

În acest scop se colaborează cu Ministerul Forţelor Armate (iniţiere în activitatea psihologului în unitatea şi spitalul militar)‚ Ministerul de Interne (Centrul Triere Minori, Birourile Minori şi Moravuri ale Comisariatelor de Poliţie)‚ Ministerul Justiţiei şi Departamentul Penitenciare (activitatea psihologului în penitenciar)‚ Hospis-ul din Chişinău (asistenţa psihoclinică a bolnavilor de cancer)‚ Ministerul Sănătăţii şi protecţiei Sociale (activitatea asistentului social), cu anumite şcoli şi licee din Chişinău etc. În ceea ce priveşte instituţia de învăţământ, ea îşi propune drept scop principal de a-i asigura studentului posibilitatea implementării cunoştinţelor de specialitate în practică şi, totodată, de a-i acorda ajutor în instruirea practică, înzestrându-l cu capacitatea de a fi responsabil pentru viitoarea profesie. Este şi o cale de a-i acorda studentului şansa de a fi informat direct, permanent, de a-l familiariza cu situaţia socială şi schimbările ce intervin, de a-i pune probleme la care să găsească soluţii, de a-l pregăti mai bine pentru activitatea în acea ramură a psihologiei‚ psihopedagogiei, asistenţei sociale‚ sociologiei‚ pentru care va considera că are afinităţi şi de care se va simţi atras. Pentru însuşirea materialului studenţii sunt dotaţi cu tehnici şi metode psihologice de psihodiagnostic şi consiliere‚ cu metode sociologice de cercetare. La fel‚ în scopul pregătirii practice‚ se organizează seminare‚ întruniri‚ “mese rotunde” cu participarea specialiştilor din diverse domenii.

În procesul de instruire practică sunt implicaţi:

studenţii, având responsabilitatea de a realiza cu succes obiectivele instruirii practice;

instructorii de practică care lucrează în instituţiile desemnate ca locuri de practică şi care asigură îndeplinirea de către studenţi a obiectivelor de învăţare specifice fiecărui an de studii;

îndrumătorii din universitate care au responsabilitatea de a ajuta studenţii să aplice teoria în practică şi să asigure legătura cu instituţia desemnată ca loc de practică;

coordonatorul practicii care selectează locurile unde se va desfăşura practica şi plasează studenţii în activităţi practice realizând managementul acestui proces, astfel ca studenţii să beneficieze cât mai deplin de perioadele de pregătire practică.

Programul de activitate se desfăşoară pe parcursul termenilor stabiliţi‚ presupunând mai multe etape:

fază iniţială pregătitoare a viitoarei activităţi a studentului ca practicant într-o instituţie de specialitate;

o perioadă de debut a instruirii practice;

faza de desfăşurare a activităţilor propriu-zise;

faza de încheiere, care cuprinde evaluarea generală a activităţii instituţiilor de profil din punct de vedere al îndrumării acordate studentului şi stabilirea calificativelor cuvenite fiecărui student practicant de către cadrul didactic în colaborare cu specialistul instructor de practică;

stabilirea jaloanelor pentru reluarea procesului în anul universitar următor.

La fiecare din aceste etape se desfăşoară o serie întreagă de activităţi care din an în an sunt completate corespunzător exigenţelor rezultate din analizele activităţii practice anterioare, un rol important revenindu-le specialiştilor, reprezentanţilor instituţiilor de profil cu care s-a colaborat.

În afară de stagiile de practică‚ sunt planificate 8-10 cursuri (6-8 ore în săptămână)‚ care prevăd iniţierea într-un domeniu concret al activităţii profesionale. Orele de laborator în cadrul

28

cursurilor date se efectuează preponderent în teren, cu participarea cadrelor didactice responsabile de predare şi a specialistului din domeniu.

O posibilitate largă pentru instruirea practică a studenţilor este oferită de incubatoarele educaţionale. Departamentul este promotor al creării unei structuri responsabile de pregătirea practică a studenţilor, fondând în 2001 Centrul Universitar de Consiliere Psihologică şi Psihoterapie. Centrul desfăşoară un şir de activităţi, printre care enumerăm: realizarea anuală a Sondajului anonim al studenţilor ULIM „Calitatea serviciilor educaţionale”, activităţi de orientare profesională a absolvenţilor liceelor şi şcolilor din ţară, servicii de psihodiagnostic şi consiliere psihologică studenţilor ULIM, traininguri, work-shop-uri etc.

Posibilitatea educaţională a Centrului urmează să fie amplificată, examinându-se formele de colaborare cu Departamentul Drept şi crearea în comun a Clinicii Universitare Juridico-psihologice, cu Ministerul Afacerilor Interne în domeniul asistenţei psihologice a copiilor – victime ai violenţei etc.

VI.5. Tezele de licenţă şi de master

Tezele de licenţă şi de master reprezintă o activitate prevăzută în curriculumul specialităţilor‚ cu menirea de a forma abilităţi de cercetare teoretică şi practică‚ de aprofundare într-un anumit domeniu al specialităţii în scopul realizării unui studiu consecutiv şi finit al unei probleme actuale şi importante pentru formarea profesională a studentului.

Din aceste considerente, în conformitate cu „Recomandările în vederea întocmirii tezei de an, de licenţă şi de master”13, aprobate în şedinţa Catedrei Psihologie Generală şi a Consiliului Metodic al Departamentului Psihologie şi Asistenţă Socială din 12 noiembrie 2003, teza de licenţă reprezintă generalizarea efortului investigativ al studentului din întreaga perioadă de studii. Temele tezelor de licenţă se stabilesc în domeniul selectat de student în primul an de studii, corespund intereselor lui personale dar şi preocupării ştiinţifice a conducătorilor. În aşa mod studenţii se implică în cercetare în echipe mixte – profesori-studenţi, realizează studii teoretice şi investigaţii practice fiind ghidaţi la nivel profesional. Tema tezei de master se stabileşte în conformitate cu interesele studentului pentru un anumit domeniu al cercetării, ţinându-se cont de cunoştinţele şi experienţa de cercetare acumulate în cadrul studiilor la ciclul I.

Structura lucrărilor de licenţă şi de master corespunde cerinţelor faţă de o cercetare în domeniu, în mare parte fiind similară structurii propuse de CNAA cu referinţă la o lucrare de doctorat, conţinând compartimente teoretice şi reflectarea investigaţiei experimentale, iar în multe din tezele la specialitatea Psihologie se conţine şi prezentarea experimentului formativ.

O bună parte din rezultatele cercetărilor, efectuate în cadrul tezelor de licenţă, sunt prezentate la întruniri ştiinţifice studenţeşti, inclusiv la Symposia Studentium, publicate.

În conformitate cu modificările termenilor de studiu şi finalităţilor propuse pentru fiecare din cele două cicluri la catedrele departamentului se realizează activitatea de generalizare a experienţei acumulate în alcătuirea şi ghidarea ştiinţifică a tezelor de licenţă şi elaborarea unui regulament nou, care ar ţine cont de reducerea termenului de studii şi a volumului de cunoştinţe/abilităţi acumulate la ciclul I – licenţă, modificările în obiectivele propuse pentru ciclul II – masterat.

VI.6. Îmbunătăţirea calităţii procesului de studii

În scopul sporirii calităţii procesului didactic se propun următoarele:

revizuirea planurilor de studii pentru ciclul I, întocmite în 2005, în conformitate cu observaţiile, sugestiile parvenite pe parcursul a celor doi ani de aprobare şi Cadrul Naţional al Calificărilor pentru Învăţământul Superior;

13 Rusnac, S., Sali, N. Curriculum în baza ECTS. Specialitatea Psihologie. Ed. ULIM, Chişinău, 2005.

29

elaborarea şi perfectarea în permanenţă a programelor analitice ca rezultat al activităţii pe arii curriculare, element ce ar condiţiona evitarea dublărilor sau golurilor conţinutale; focusarea atenţiei asupra elementului-cheie specific procesului de la Bologna – lucrul individual dirijat al studenţilor – care implică noi modalităţi de organizare/monitorizare/supervizare/evaluare a studierii de sine stătătoare a studenţilor, specificarea cu precizie şi claritate a sarcinilor individuale în programele analitice;

asigurarea unor stagii de documentare/ formare în domeniu, organizarea activităţii metodico-didactice cu tinerii lectori în vederea sporirii competenţei didactico-ştiinţifice;

intensificarea colaborării cu specialiştii autohtoni din domeniu şi utilizarea rezultatelor cercetărilor ştiinţifice în procesul instructiv;

îmbunătăţirea bazei tehnico-materiale a instruiri prin crearea şi dotarea laboratoarelor de specializate, procurarea utilajului special (atenţiometru, mnemometru, poligraf etc.); procurarea materialelor didactice electronice – ofertă a celor mai prestigioase centre ştiinţifice sau academice europene şi /sau mondiale;

sporirea responsabilităţii şi autonomiei studenţilor în asimilarea materialului de program, a capacităţii lor de alegere prin promovarea cursurilor opţionale, diversificarea ofertei educaţionale, dotarea cursurilor cu materiale didactice, implicarea în activităţi de cercetare ştiinţifică, cu caracter aplicat etc.;

p erfectarea în corespundere cu procesul de la Bologna a Concepţiei Departamentului Psihologie şi Asistenţă Socială în vederea organizării şi promovării practicii la specialităţile facultăţii; diversificarea ofertelor de promovare a practicii.

VII. ACTIVITATEA DE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ LA DEPARTAMENTUL PSIHOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ

VII.1. Obiective şi conţinut al cercetării ştiinţifice

O atenţia deosebită în toţi anii de existenţă a departamentului s-a acordat activităţii de cercetare ştiinţifică. În primii ani de activitate a departamentului a fost creat ca subdiviziune cu menire ştiinţifică-didactică Centrul Universitar de Consiliere Psihologică şi Psihoterapie, în baza căruia în iunie 2003, prin decizia Senatului ULIM a fost fondat în colaborare cu Karmiel College (Israel) Institutul de Formare şi Cercetare în Consiliere Psihologică şi Psihoterapie, înglobând şi centrul existent. Ţinându-se cont de amplificarea activităţii de cercetare şi de tematica propusă în profilul ştiinţific „Mecanisme şi modalităţi ale impactului psihosocial şi mediatic asupra conştiinţei de masă”, în 2005 s-au efectuat reorganizări structurale, fiind creat Institutul de Formare şi Cercetare Socială cu două secţii:

a) Secţia Psihologie Aplicată – tema ştiinţifică „Probleme ale individului şi grupurilor umane în contextul schimbării sociale”;

b) Secţia Asistenţă Socială şi Sociologie – tema ştiinţifică „Intervenţii în dinamica câmpului social”.

Obiectivele majore de cercetare sunt subordonate atât obiectului complex ales pentru cercetare – conştiinţa socială, problemelor cu care se confruntă actualmente societatea, cât şi sporirii calităţii ştiinţifice a formării cadrelor:

1) dezvoltarea bazelor teoretico-metodologice ale investigaţiei conştiinţei sociale prin promovarea cercetărilor aplicate solicitate de problematica realităţii social-obiective, elaborarea şi validarea metodelor de intervenţie asistenţial psihologică şi sociologică în vederea rezolvării dificultăţilor cu care se confruntă actorii câmpului social;

2) cercetarea relaţiilor din sfera social-politică şi identificarea influenţei pe care acestea o exercită asupra individului uman şi a grupurilor sociale.

30

În conformitate cu aceste obiective s-a întocmit planul calendaristic al activităţii de cercetare ştiinţifică în cadrul profilul ştiinţific „Mecanisme şi modalităţi ale impactului psihosocial şi mediatic asupra conştiinţei de masă” pentru anii 2006-2010, problema „Modalităţi şi metode de investigare şi influenţare a conştiinţei sociale”, care prevede realizarea investigaţiei în următoarele teme şi compartimente.

Tema 1: Probleme ale individului şi grupurilor umane în contextul schimbării sociale Control şi contact Dificultăţi de afirmare socială a tinerilor şi coping behavior (comportament de adaptare) Psihologia genurilor: studiu teoretic şi aplicat Rolul atitudinilor parentale în formarea comportamentului afirmat al persoanei Teoria constructelor personale (G.A.Kelly) în context clinic Condiţia cognitiv-axiologică a dezvoltării conştiinţei de sine a ostaşului

Tema 2: Intervenţii în dinamica câmpului social Probleme sociale ale edificării societăţii civile în Republica Moldova Fenomenul empatiei în contextul dezvoltării profesionale ale viitorilor specialişti din

domeniul social Reglementări juridice şi recomandări practice pentru asistenţii sociali Liderii în dinamica reprezentării sociale Problemele familiei monoparentale în contextul formării relaţiilor de piaţă în Republica

Moldova Săteanul migrat la oraş (problemele stratificării şi mobilităţii sociale)

VII.2. Cooperare ştiinţifică

În cadrul profilului ştiinţific „Mecanisme şi modalităţi ale impactului psihosocial şi mediatic asupra conştiinţei de masă” s-au stabilit relaţii fructuoase cu mai multe instituţii universitare şi academice din ţară şi străinătate, fiind încheiate acorduri de colaborare cu Karmiel College, Israel, cu Facultatea Sociologie şi Asistenţă Socială a Universităţii din Bucureşti, cu Facultatea Psihologie a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, România, Facultatea de Psihologie a Universităţii „Tibiscus” din Timişoara, România, facultăţi similare ale Universităţii Pedagogice de Stat „Ion Creangă”, Universităţii Slavone, Universităţii Pedagogice de Stat din Bălţi „Alecu Russo”, AŞ a Republicii Moldova (Institutul de Filosofie, Sociologie şi Drept) etc. Conţinutul principal al acordurilor se referă la:

promovarea programelor de cercetare academică în domeniile de interes comun; schimbul de manuale, reviste, materiale didactice şi publicaţii universitare; iniţierea şi realizarea de noi programe, centre de cercetare şi laboratoare; servicii de consultare, consiliere şi asistenţă metodologică; realizarea proiectelor în sprijinul dezvoltării sociale, economice şi culturale;

În scopul oferirii unui caracter pragmatic cercetării ştiinţifice se întreţine o colaborare activă cu structurile administraţiei publice centrale şi locale (Ministerul Forţelor Armate, Ministerul Justiţiei şi Departamentul Penitenciare, Ministerul Muncii, Sănătăţii şi Protecţiei Sociale, Ministerul de Interne etc.), organizaţiile neguvernamentale.

Prin utilizarea acestor raporturi s-au înregistrat mai multe tipuri de activităţi. În colaborare cu Karmiel College, Israel (prof. univ., dr. Michael Kreindler) se efectuează petrecerea în comun a unor seminare, traininguri şi work-shop-uri. Rezultatele acestor activităţi: crearea unui seminar permanent în domeniul psihoterapiei de scurtă durată axată pe soluţie (absolvenţi ai anilor 2003-2005 – 8 grupe, circa 70 persoane). În cadrul contractului de colaborare didactică şi ştiinţifică cu Facultatea Sociologie şi Asistenţă Socială a Universităţii din Bucureşti (România) în luna decembrie 2005 a fost efectuată o vizită de lucru la Chişinău de către prof. univ., dr. Cătălin Zamfir şi prof. univ., dr. Elena Zamfir. În cadrul vizitei au fost stabilite programul activităţilor de colaborare, iniţiate anumite forme de schimb de experienţă, realizat trainingul internaţional

31

„Aspecte privind incluziunea socială a tinerilor şi copiilor” (60 ore academice), la care au participat 23 studenţi şi 15 cadre didactice (inclusiv invitaţi de la alte facultăţi de profil din Republica Moldova).

Colaborarea cu ministerele şi departamentele s-a soldat cu organizarea unui şir de activităţi, cu menirea implementării rezultatelor cercetării. Astfel, pe parcursul anilor 2001-2005 s-au întreprins mai multe activităţi de optimizare a serviciului psihologic în armata naţională, printre care putem nominaliza „mese rotunde” cu participarea colaboratorilor ministerului, psihologilor din unităţi, colaboratorilor Departamentului Psihologie şi Asistenţă Socială, la care s-au pus în discuţie mai multe subiecte: activitatea psihologului în unitatea militară, efortul educaţional cu ostaşii armatei naţionale etc.; cercetări întreprinse în comun şi cu implicarea studenţilor de la anii superiori, unele dintre care s-au soldat cu teze de licenţă şi de master – „Liderul în unitatea militară”, „Dezvoltarea iniţiativei comandanţilor inferiori”, „Sporirea combativităţii şi agresivităţii în cadrul serviciului militar” etc. Asemenea forme ale colaborării promovează rezultatele cercetărilor ştiinţifice şi contribuie la implementarea lor.

Departamentul prevede amplificarea activităţii de colaborare la nivel internaţional şi naţional, în scopul academice şi de implementare în practică a rezultatelor cercetării ştiinţifice, încheind noi contracte şi modificând conţinutul activităţii în cadrul celor întreţinute.

VII.3. Rezultate şi perspective ale cercetării ştiinţifice

Deşi colectivul ştiinţific este tânăr şi s-a constituit pe parcursul anilor 2000-2004, cercetării i s-a acordat o atenţie sporită. Astfel, în perioada 2001-2006 în medie s-au publicat câte 26 de lucrări anual (volumul total - 157,6 c.a.), – articole, culegeri, monografii etc. Printre lucrările publicate numărăm 11 monografii, 3 culegeri, 1 dicţionar, ediţiile anuale ale Symposia Professorum şi Symposia Studentium.

Se fac pregătiri pentru a edita o revistă de ştiinţe social-umanistice, în care îşi vor găsi reflectare rezultatele activităţii ştiinţifice desfăşurate de cercetătorii de la universitatea noastră şi de la instituţiile cu care se colaborează.

Activitatea de cercetare realizată în cadrul Institutului de Formare şi Cercetare Socială corespunde obiectivelor strategice ale sferei ştiinţei şi inovării. Investigaţiile realizate au un caracter competitiv şi de perspectivă. Ele se desfăşoară conform planului de investigaţii, respectând volumul preconizat de cercetări şi termenele de finalizare a acestora. Rezultatele sunt implementate prioritar în practica învăţământului universitar. Acest fapt conferă proceselor de instruire şi formare din şcoala superioară un spor esenţial de dinamism şi coerenţă a tuturor elementelor lor.

În scopul sporirii caracterului aplicat al noutăţii ştiinţifice se prevede planificarea unor activităţi comune a cadrelor didactico-ştiinţifice / studenţilor / organizaţiilor, instituţiilor, departamentelor partenere cu caracter de implementare a rezultatelor.

VIII. ASIGURAREA CU CADRE DIDACTICOŞTIINŢIFICE

Cadrele didactice titulare constituie la departament 90%. Dacă se realizează calculul pentru persoanele angajate în state, apoi dispunem de următoarele date: doctor habilitat – 1 (5,55%), doctori în ştiinţă – 7 (38,89%), masteri – 7 (38,89 %), profesori universitari – 1 (5,55%), conferenţiari universitari – 4 (22,22%).

Rezultă că din numărul total al cadrelor didactice titulare circa 44,5% deţin titluri ştiinţifice şi didactice, 38,9% sunt masteri în domeniul de profesare. Trei persoane se află la etapa de definitivare şi susţinere a tezei de doctorat, patru – urmează studii de doctorat.

32

Departamentul Psihologie şi Asistenţă Socială întruneşte cadre didactice tinere (până la 35 ani – 44,4%), dar şi cu experienţă: 35-44 ani au 16,7%, 45-54 – 33,3% şi doar 1 – 57 ani. Astfel, componenţa cadrelor didactice după vârstă denotă prezenţa experienţei şi inovaţiei, asigurând calitatea predării. Cadrele tinere în mare parte sunt încadrate în conducerea seminariilor şi lecţiilor practice (de laborator), predarea cursurilor fiind asigurată în mare proporţie de către titularii cu grad ştiinţific şi experienţă didactică universitară.

Ţinând cont de dinamica dezvoltării departamentului şi obiectivele didactico-ştiinţifice trasate pentru perspectivă se prevede o activitate amplă de sporire a potenţialului cadrelor prin intermediul:

pregătirii specialiştilor prin masterat din rândul celor mai dotaţi absolvenţi de la specialităţile promovate la facultate;

orientării tinerilor specialişti către studii de doctorat şi sporirii cotei doctorilor în ştiinţă în următorii cinci ani până la 50%;

urmarea pregătirii postdoctorale de către cadrele cu titlu ştiinţific şi sporirea numărului de doctori habilitaţi.

IX. PERSPECTIVE DE DEZVOLTARE A DEPARTAMENTULUI PSIHOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ

Deşi la momentul actual Departamentul Psihologie şi Asistenţă Socială se prezintă ca o structură formată, organizată, bine pregătită şi dotată cu competenţa pregătirii cadrelor, în perspectivă se prevede completarea şi modificarea structurii existente prin:

formarea în baza catedrei psihologie a două structuri, conforme orientării în pregătirea cadrelor – Catedrei Psihologie Socială şi Catedrei Psihologie Clinică;

amplificarea posibilităţii de pregătire a cadrelor la ciclul II – Masterat, prin fondarea unor specializări noi în psihologie, asistenţă socială, sociologie;

fondarea doctoratului la specialităţile psihologie socială şi Sociologie;

crearea prin colaborare cu alte facultăţi de profil din ţară şi de peste hotare a unui Seminar Metodologic pentru specialiştii din sistemul universitar şi preuniversitar în domeniul psihologiei;

organizarea unei baze de pregătire continuă a cadrelor din domeniul psihologiei, sociologiei, asistenţei sociale.

33

CONCLUZII

Departamentul Psihologie şi Asistenţă Socială, una dintre cele mai tinere structuri a Universităţii Libere Internaţionale din Moldova, a realizat în perioada existenţei sale un şir de performanţe, care atestă calitatea pregătirii cadrelor pentru domeniul socio-uman – în psihologie, asistenţă socială, sociologie, psihopedagogie. Ghidându-se din start de o concepţie bine structurată, alcătuită în conformitate cu Concepţia ULIM şi prevederile documentelor reglatorii cu referinţă la învăţământul universitar, realizările mediilor academico-universitare din ţară şi de peste hotare, cercetarea oportunităţilor la nivel de piaţă a forţei de muncă şi probleme ale cotidianului social, departamentul a căpătat amploare atât în cât priveşte popularitatea în rândurile tinerilor orientaţi spre studii universitare, cât şi recunoaşterea la nivel de ţară şi de către colegii din domeniile respective din alte state.

Acreditarea în anul universitar 2005/2006 a specialităţii Psihologie s-a realizat prin recunoaşterea şi menţionarea de către Comisia de evaluare academică şi acreditare a profesionalismului cadrelor, valorii concepţiei educaţionale şi a activităţilor didactice şi ştiinţifice efectuate în vederea pregătirii unor specialişti de înaltă calificare, aportul în dezvoltarea domeniilor, calitatea bazei tehnico-materiale şi instructiv-metodice şi alte performanţe atinse pe parcursul primilor ani de existenţă a departamentului.

Realizările departamentului se prezintă ca o platformă pentru noi perspective, schiţate în fiecare compartiment al Concepţiei Educaţionale. Generalizând planurile şi proiectele, corespunzătoare obiectivelor, se menţionează următoarele prevederi de perspectivă.

În cadrul activităţii metodico-didactice şi instructive:

studiul experienţelor naţionale şi europene în scopul identificării tuturor valenţelor perceperii / oferirii condiţiilor de formare profesională la specialităţile Psihologie, Servicii de asistenţă socială, Sociologie; perfecţionarea în conformitate cu obiectivele Declaraţiei de la Bologna, solicitările Descriptorilor de la Dublin, Cadrul Naţional al Calificărilor pentru Învăţământul Superior, alte documente reglatorii pentru învăţământul universitar, reieşind din experienţa primilor ani ai activităţii după aderarea la Procesul de la Bologna, a planurilor de învăţământ pentru ciclul I şi II, a programelor analitice la nivel de obiective, conţinuturi şi finalităţi curriculare, în scopul asigurării condiţiilor de mobilitate a studenţilor, de pregătire a cadrelor în conformitate cu dimensiunea europeană;

orientarea efortului didactico-instructiv asupra elementului-cheie specific Procesului de la Bologna – lucrul individual dirijat al studenţilor, implicarea în acest sens a unor modalităţi noi de organizare/monitorizare/supervizare/evaluare, întocmirea unor principii strategice ale planificării şi dirijării lucrului individual al studenţilor în scopul unificării cerinţelor, propunerii unor conţinuturi echilibrate în timp, proiectării însărcinărilor interdisciplinare, pregătirea şi oferirea materialelor metodice beneficiarilor, în special în formă electronică;

introducerea elementului inovaţional în cadrul formelor tradiţionale de predare/învăţare/evaluare: tehnologii educaţionale moderne, inclusiv utilizarea metodelor performante informaţionale (Power Point, suport electronic de curs, teste docimologice în variantă computerizată, cazuri pentru analiză în variantă video-audio, material didactic electronic etc.);

îmbunătăţirea bazei tehnico-materiale a instruiri prin crearea şi dotarea laboratoarelor de specializate şi dotate cu tehnică şi mijloace necesare la: a) psihologie generală, psihodiagnostic şi ergonomie; b) psihologie clinică şi consiliere psihologică; c) psihologie socială şi sociologie; d) asistenţă socială şi resurse umane; procurarea utilajului special (atenţiometru, mnemometru, poligraf etc.); procurarea materialelor

34

didactice electronice – ofertă a celor mai prestigioase centre ştiinţifice sau academice europene şi /sau mondiale;

perfectarea în corespundere cu procesul de la Bologna a Concepţiei Departamentului Psihologie şi Asistenţă Socială în vederea organizării şi promovării unor forme noi de instruire practică la specialităţile facultăţii; diversificarea ofertelor de promovare a stagiilor de practică prin încheierea de contracte cu alte organizaţii şi întreprinderi specializate în domeniul asistenţei psihosociale a populaţiei, modificarea conţinutului contractelor în vigoare, implicarea mai largă a Centrului Universitar de Consiliere Psihologică şi Psihoterapie în această activitate.

În vederea sporirii competenţelor cadrelor:

crearea prin colaborare cu alte facultăţi de profil din ţară şi de peste hotare a unui Seminar Metodologic pentru specialiştii din sistemul universitar şi preuniversitar în domeniul psihologiei; asigurarea unor stagii de documentare/ formare în domeniu pentru cadrele didactice de la catedre;

orientarea tinerilor specialişti către studii de doctorat, urmarea pregătirii postdoctorale de către cadrele cu titlu ştiinţific şi sporirea numărului de doctori habilitaţi.

În cercetarea ştiinţifică şi implementarea rezultatelor în practică:

sporirea eficienţei activităţii de cercetare întreprinse în profilul „Mecanisme şi modalităţi ale impactului psihosocial şi mediatic asupra conştiinţei de masă” de cadrele ştiinţifice din cadrul Institutului de Formare şi Cercetare Socială prin organizarea şi efectuarea investigaţiilor axate pe problematica şi nevoile comunitare;

intensificarea colaborării cu cercetătorii din domeniu la nivel internaţional şi naţional, planificarea activităţii şi efectuarea investigaţiilor în teme comune, organizarea şi promovarea conferinţelor, meselor rotunde, colocviilor ştiinţifice pe diferite probleme din psihologie‚ asistenţa socială şi sociologie în parteneriat cu mediile academice din ţară şi de peste hotare;

perfecţionarea volumului Symposia Professorum. Seria Psihologie, Sociologie, Asistenţă Socială şi acreditarea lui ştiinţifică;

fondarea revistei de profil SOCIALIS. Eastern European Journal of Psychology and Sociology.

35

Bibliografie

1. Benech, H. Atlas de la psychologie. Ed. La Pochotheque, Paris, 1995.

2. Cadrul Naţional al Calificărilor pentru învăţământul superior. Psihologie (Proiect)

3. Codex ULIM. Coord. A.Galben, A.Guţu, V.Moraru. – Chişinău, ULIM, 2005.

4. Codul cu privire la ştiinţă şi inovare al Republicii Moldova nr.259 din 15 iulie 2004.

5. Claire Warrington, Svetlana Rîjicov, Nicolae Sali. Curriculumul naţional pentru formarea continuă a specialiştilor din domeniul asistenţei sociale a familiei şi copilului.- Chişinău, 2006

6. Declaraţia participanţilor conferinţei internaţionale “Modernizarea învăţământului superior din Republica Moldova în contextul procesului de la Bologna”, Chişinău, 27 noiembrie 2004.

7. Dicţionar de sociologie. Coord. C. Zamfir, L. Vlăsceanu. Ed. Babel, Bucureşti, 1993.

8. Galben, A. ULIM: 1992 – 2002. Pagini din istorie. – Chişinău, 2003.

9. Galben, A., Bostan, I., Belostecinic, G. Moldova şi învăţământul Universitar European // Moldova şi Lumea, Chişinău, 2003, nr.5-6.

10. Galben, A. Învăţământul universitar din Moldova: abordări şi experienţe, Chişinău, 2003.

11. Galben, A., Necesitatea adoptării conceptului educaţional naţional unic // „Moldova Suverană”, 22 mai 2003.

12. Ghid de implementare a Sistemului Naţional de Credite de Studiu. Aprobat prin Hotărârea Colegiului M.E.T.S. nr. 31 din 23.02.2006, pus în aplicare prin ordinul nr. 140 din 25.02.06, nr.07-13-468 din 17.08.2005.

13. Grand dictionnaire de la psychologie. Larousse, 1991.

14. Hotărâre cu privire la aprobarea Direcţiilor strategice ale activităţii din sfera ştiinţei şi inovării pentru anii 2006-2010 nr. 160. Adoptat: 21.07.2005. În vigoare din 21.07.2005. Monitorul Oficial nr. 104 din 05.08.2005.

15. Legea Învăţământului nr. 547 din 21.07.95 // Monitorul Oficial nr. 062 din 09.11.95.

16. Legea privind aprobarea Nomenclatorului specialităţilor pentru pregătirea cadrelor în instituţiile de învăţământ superior. Nr.1070 din 22 iunie 2000.

17. Plan-cadru provizoriu pentru ciclul I (studii superioare de licenţă). Aprobat prin ordinul M.E.T.S. nr. 202 din 01 iulie 2005.

18. Regulament cu privire la organizarea formării profesionale continue. Aprobat prin hotărârea Guvernului R.M. nr.1224 din 09 noiembrie 2004.

19. Regulamentul cu privire la funcţionarea incubatoarelor educaţionale şi inovaţionale. ULIM, 2006.

20. Regulamentul de organizare şi funcţionare a delocalizărilor (filialilor), reprezentanţelor, centrelor de selecţie, orientare profesională şi consultanţă ale ULIM de peste hotare . ULIM, 2006.

21. Rusnac, S., Sali, N. Curriculum în baza ECTS. Specialitatea Psihologie. Ed. ULIM, Chişinău, 2005.

22. Zlate, M. Introducere în psihologie. Casa de editură şi presă „Şansa”, Bucureşti, 1996.

36

Capitolul III: Planul de studiu pentru ciclul licenţă

DEPARTAMENTUL PSIHOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ

Codul şi denumirea domeniului general de studiu: 33 Asistenţă socialăCodul şi denumirea domeniului de formare profesională: 331 Asistenţă socială Codul şi denumirea specialităţii (programului de studiu): 331.1 Servicii de asistenţă socială

Titlul: licenţiat în asistenţă socialăBaza admiterii: studii liceale, studii medii de specialitate, studii superioare

Forma de învăţământ: învăţământ de zi

CALENDARUL UNIVERSITAR / GRAFICUL PROCESULUI DE STUDII Anul de studii

Activităţi didactice Sesiuni de examene

Practica

Vacanţe

Se

mestrul I

Semestrul II Iarna Vara Iarna Primăvara Vara

An

ul I

1.09-15.1215 săpt.

1.02-24.0515 săpt.

16-23.013 săpt.

25.05-22..064 săpt.

24.12-8.01; 24-31.013 săpt.

Vacanţa de Paşti1 săpt.

23.06-31.089 săpt.

Anul II 1.09-15.1215 săpt.

1.02-24.0515 săpt.

16-23.013 săpt.

25.05-22..064 săpt.

1-15.12 - 2 săpt.1-28.02 - 4 săpt.

24.12-8.01; 24-31.013 săpt.


23.06-31.089 săpt.

Anul III 1.09-15.1215 săpt.

1.02-24.0515 săpt.

16-23.013 săpt.

25.05-22..064 săpt.

23.11-15.12 – 4 săpt.7.04-23.05 – 5 săpt.

24.12-8.01; 24-31.013 săpt.


37

Notă:

Codul disciplinelor incluse în planul de studii se descifrează în felul următor:

Disciplinele obligatorii (cod O)Disciplinele opţionale (cod A) – odată aleasă disciplina opţională devine obligatorie pentru studentDiscipline la libera alegere (cod L)Discipline fundamentale (cod F)Discipline de formare a abilităţilor şi competenţelor generale (cod G)Discipline de orientare socio-umanistică (cod U)Discipline de orientare spre specializare (cod S)Disciplinele de orientare către alt domeniu la ciclul II (cod M)

* Disciplinele la libera alegere (marcate în Planul de studii prin codul L) fac parte din oferta formativă a departamentului şi asigură extinderea cunoştinţelor şi dezvoltarea unor aptitudini ale studenţilor în domeniul respectiv de formare profesională sau în alte domenii adiacente. Creditele alocate pentru cursurile incluse în această categorie sunt credite suplimentare care se plusează la numărul total prevăzut (180 credite ECTS). Înscrierea la cursurile la libera alegere se efectuează anual, la sfârşitul semestrului de primăvară pe parcursul lunii mai. Pentru studenţii de la anul I înscrierea are loc în primele două săptămîni ale lunii septembrie.** Disciplinele opţionale (marcate în planul de studii prin codul A) oferă studentului posibilitatea alegerii între două sau mai multe discipline. Pentru a-şi asigura un traseu formativ individual, fiecare student la sfîrşitul anului academic îşi fixează lista de discipline pe care le va urma în anul viitor. Aproximativ o treime din discipline incluse în planul de studii sunt propuse în regim de alternativă: studentul îşi formează în mod autonom traseul educaţional, alegând unele discipline incluse în planul de studii în regim de alternativă. Disciplina aleasă din pachetul propus va fi urmată de către student în mod obligatoriu. Totalitatea disciplinelor opţionale pentru care pledează studentul completează traseul său formativ individual (alcătuit, în afară de disciplinele de orientare spre specializare, din discipline fundamentale, discipline socio-umanistice, discipline de creare a abilităţilor şi competenţelor generale, discipline de orientare către alt domeniu la ciclul II, discipline la libera alegere). *** Disciplinele de orientare către alt domeniu la ciclul II (marcate în planul de studii prin codul M) oferă studenţilor de la alte specialităţi şi domenii de studii posibilitatea să obţină un anumit număr de credite (20 la număr) care vor constitui drept o preachiziţie de acces la ciclul II în domeniul dat, respectiv asistenţă socială. Tot prin acest cod sunt marcate disciplinele, care fiind alese de studenţii de la domeniul asistenţă socială le oferă posibilitatea de a se orienta spre un alt domeniu înrudit la ciclul II de formare profesională: sociologie sau psihologie.

38

Planul de învăţământ pe ani de studii

ANUL I

Cod Denumirea disciplineiTotal ore

Numărul de ore pe săptămână Forma de

evaluareCredite

Contact direct

Lucru individual

P S L

Discipline fundamentaleF.01.O.001 Sociologie generală 60 120 2 2 Ex.1 6F.01.O.002 Psihologie generală 90 90 4 2 Ex.1 6F.02.O.003 Bazele asistenţei sociale 90 90 4 2 Ex.2 6F.02.O.004 Metodologia cercetării în ştiinţele socio-umane 90 90 4 2 Ex.2 6F.02.O.005 Demografia şi sociologia populaţiei 60 120 2 2 Ex.2 6F.02.O.006 Psihologia vârstelor şi a dezvoltării 90 90 4 2 Ex.2 6

Discipline de creare a abilităţilor şi competenţelor generaleG.01.O.008 Limba străină: noţiuni generale şi terminologie specializată 60 60 4 Ex.1 4G.02.O.009 Limba străină: traducere specializată 30 60 2 Ex.2 3G.01.O.010 Tehnologii informaţionale 30 30 2 Ex.1 2

Discipline de orientare socioumanisticăU.01.O.012 Instituţii comunitare europene 45 75 2 1 Ex.1 4U.01.O.013 Filosofie. Probleme filosofice ale stiinţelor socioumanistice 60 60 2 2 Ex.1 4U.01.O.014 Teorii şi doctrine economice 45 75 2 1 Ex.1 4U.02.O.015 Deontologie profesională 30 60 1 1 Ex.2 3

Stagii de practicăTotal

P, S, L780 1020 12/15

4008/5200

6/6180

13 60

Discipline la liberă alegereL.01.A.048 Limba română: terminologie şi traducere specializată 30 30 2 Ex.1 2L.01.A.049 Bazele bibliologiei 30 30 1 1 Ex.1 2L.02.A.050 Cultura fizică 30 30 2 admisL.02.A.051 Anatomia sistemului nervos central şi periferic 30 30 1 1 Ex.2 2

Total 120 120 1/1 1/1 2/2 3 6

39

ANUL II



evaluareCredite

Contact direct

Lucru individual

P S L

Discipline fundamentaleF.03.O.007 Drept în asistenţa socială 60 90 2 2 Ex.3 5

Discipline de creare a abilităţilor şi competenţelor generaleG.03.O.011 Psihologia comunicării 30 60 1 1 Ex.3 3

Discipline de orientare socioumanisticăU.03.O.016 Politologie 30 60 1 1 Ex.3 3

Discipline de orientare spre specializareS.03.O.017 Teorii şi metode în asistenţa socială 60 120 2 2 Ex.3 6S.03.O.018 Psihologie socială 90 90 4 2 Ex.3 6S.03.A.019S.03.A.020

Psihologia şi sociologia devianţei şi delincvenţei Psihologia handicapului şi a inadaptării sociale

30 60 1 1 Ex.3 3

S.03.A.021S.03.A.022

Servicii de asistenţă socială în medicină Voluntariat în asistenţa socială

30 30 1 1 Ex.3 2

S.04.O.023 Politici sociale 60 120 2 2 Ex.4 6S.04.O.024S.04.O.025

Psihosociologia organizaţiilorPsihosociologia liderismului

60 120 2 2 Ex.4 6

S.04.O.026 Statistică socială 60 120 2 2 Ex.4 6S.04.A.027S.04.A.028

Utilizarea tehnolog. informaţionale în ştiinţele socio-umanistice Statistică aplicată în ştiinţele socio-umanistice

30 30 2 Ex.4 2

S.04.A.029S.04.A.030

Servicii de asistenţă socială pentru populaţie Servicii de asistenţă socială comunitară

60 120 2 2 Ex.4 6

Stagii de practicăPractică de iniţiere (compactă) 60 4 Ex.3 2

Practică didactică (compactă) 120 8 Ex.4 4

TotalP, S, L

780 1020 12/8300

5/4130

9/14350

13 60

Discipline la liberă alegereL.03.A.052 Retorică şi elemente de semiologie 30 30 1 1 Ex.3 2L.03.A.053 Teorii sociologice contemporane 30 30 1 1 Ex.3 2L.04.A.054 Imaginea persoanei 30 30 1 1 Ex.4 2L.04.A.055 Teorii şi metode psihoterapeutice 30 30 1 1 Ex.4 2

Total 120 120 2/2 1/0 1/3 4 8

40

ANUL III



evaluareCredite

Contact direct

Lucru individual

P S L

Discipline de orientare spre specializareS.05.A.031 Sistemul contemporan de asistenţă socială 30 30 1 1 Ex. 5 2S.05.A.032S.05.A.033

Politici de asistenţă socială pentru populaţie Politici sociale: asigurări de sănătate şi somaj

60 120 2 2 Ex.5 6

S.05.A.034S.05.A.035

Diagnoza şi soluţionarea problemelor sociale Dezvoltare comunitară

60 120 2 2 Ex.5 6

S.05.A.036S.05.A.037

Psihologia şi sociologia relaţiilor interetnice Elemente de medicină socială

60 120 2 2 Ex.5 6

S.05.A.038S.05.A.039

Consilierea în asistenţa socialăPsihologia şi sociologia familiei

60 120 2 2 Ex.5 6

S.06.A.040S.06.A.041

Tehnici de intervenţie în asistenţa socialăPsihoterapie

60 90 2 2 Ex.6 5

S.06.A.042S.06.A.043

Menagementul şi evaluarea programelor în asistenţa socialăParteneriat public-privat-ONG în asistenţa socială

60 90 2 2 Ex.6 5

S.06.A.044S.06.A.045

Politica ocupării forţei de muncăDemografie şi planificare familială

60 90 2 2 Ex.6 5

S.06.A.045S.06.A.047

Drepturile omului şi strategii antidiscriminatoriiSreategii antisărăcie

60 90 2 2 Ex.6 5

Stagii de practicăPractică asistenţială (compactă) 120 8 Ex.5 4

Practică de licenţă (compactă) 150 10 Ex.6 5

Examen de licenţăExamen de licenţă 150 Ex.6 (3) 5

TotalP, L, S

780 1020 9/8250

5/4140

12/14390 14

60

Discipline la liberă alegereL.05.A.056 Genurile: opţiuni pentru egalitate 30 30 1 1 Ex.5 2L.05.A.057 Psihologie clinică: generalităţi 30 30 1 1 Ex.5 2L.06.A.058 Corespondenţa oficială şi de afaceri 30 30 1 1 Ex.6 2L.06.A.059 Birotica 30 30 1 1 Ex.6 2

Total 120 120 2/2 1/0 1/2 4 8

41

Discipline de orientare către alt domeniu la ciclul II



evaluareCredite

Contact direct

Lucru individual

P S L

Psihologie14

M.05.A.060 Psihologie generală 60 90 2 2 Ex.5 5M.05.A.061 Psihodiagnostic general 60 90 2 2 Ex.5 5M.05.A.062 Psihologia persoanei 60 90 2 2 Ex.5 5M.06.A.063 Psihoneurofiziologie 60 90 2 2 Ex.6 5

Total P, L, S 240 360 8 / 120 8/120 4 20Sociologie

M.05.A.064 Sociologie generală 60 90 2 2 Ex.5 5M.05.A.065 Metode şi tehnici de cercetare sociologică 60 90 2 2 Ex.5 5M.06.A.066 Paradigme ale sociologiei 60 90 2 2 Ex.6 5M.06.A.067 Demografia şi sociologia populaţiei 60 90 2 2 Ex.6 5

Total P, L, S 240 360 8 / 120 8/120 4 20Asistenţă socială15

M.05.A.068 Sociologie generală 60 90 2 2 Ex.5 5M.05.A.069 Drept în asistenţa socială 60 90 2 2 Ex.5 5M.06.A.070 Bazele asistenţei sociale 60 90 2 2 Ex.6 5M.06.A.071 Demografia şi sociologia populaţiei 60 90 2 2 Ex.6 5

Total P, L, S 240 360 8 / 120 8/120 4 20Stagiile de practică

Stagiile de practică Semestrul Nr.săpt. / ore Perioada Nr. credite1. Practică de iniţiere III 2 / 60 Decembrie 22. Practică didactică IV 4 / 120 Februarie 43. Practică asistenţială V 4 / 120 Noiembrie-decembrie 44. Practică de licenţă VI 5 / 150 Aprilie-mai 5

Examenul de licenţăNr.o Denumirea activităţii Perioada

1. Susţinerea tezei de licenţă (Servicii de asistenţă socială: studiu de caz) Iunie2. Examen la disciplinele fundamentale (Teorii şi metode în asistenţa socială) Iunie3. Examen la disciplina de specializare (Servicii de asistenţă socială) Iunie

Prim-vicerector studii Director departament Şef catedră

14 Sunt alese de studenţii, care doresc la ciclul II să urmeze un alt domeniu de formare profesională în locul unor discipline din cadrul celor opţionale. După alegere devin obligatorii.

15 Propuse pentru studenţii de la alte domenii

42

Capitolul IV: Finalităţile de studiu pentru ciclul licenţă

Licenţă Asistenţă SocialăCompetenţe specifice

1. Cunoaşterea bazelor teoretice ale asistenţei sociale prin asimilarea cunoştinţelor specifice din domeniul psihologiei, dreptului, sociologiei, economiei, administrării publice etc.

2. Cunoaşterea şi interiorizarea Codului Deontologic profesional, a drepturilor omului. 3. Abordarea prognostică şi asistenţială a realităţii socio-umane, a problemelor cu care se

confruntă persoana în contextul economic, cultural, educaţional, a situaţiilor de vulnerabilitate socială.

4. Determinarea modurilor de implicare asistenţială în definirea şi tratarea problemelor sociale la nivel de categorii şi grupuri după criterii diferite: etnice, de vârstă, în conformitate cu asigurarea materială, cu capacitatea de deservire autonomă etc.

5. Eficientizarea procesului asistenţei sociale prin introducerea realizărilor inovatorii din domeniul protecţiei drepturilor diferitor categorii de populaţie.

6. Elaborarea strategiilor şi tacticii de asistenţe socială la nivel de politici sociale şi de consiliere a individului.

7. Determinarea şi participarea activă la rezolvarea de situaţii de problemă din cotidianul social.

8. Identificarea problemelor de cercetare în domeniul asistenţei sociale.9. Realizarea programelor şi proiectelor de asistenţă socială prin implicarea sectorului

public şi nonguvernamental.10. Autoformarea continuă de conformitate cu evoluţia permanentă a domeniului asistenţei

sociale.11. Determinarea direcţilor prioritare de autoformare profesională continuă.

Licenţă SociologieCompetenţe specifice

1. Cunoaşterea bazelor teoretice ale sociologiei ca ştiinţă2. Cunoaşterea şi interiorizarea Codului Deontologic profesional, a drepturilor omului.3. Abordarea prognostică a procesului social.4. Determinarea modurilor de investigare a realităţii sociale5. Elaborarea strategiilor şi tacticilor de implicare investigaţională şi formativă la nivel de

grup social, comunitate, problemă de ordin politic, economic, cultural.6. Determinarea şi participarea activă la rezolvarea de situaţii de problemă prin

conces/colaborare în baza aplicării cunoştinţelor deprinderilor practice sociologice.7. Identificarea problemelor de cercetare în domeniul sociologiei.8. Realizarea programelor şi proiectelor de cercetare sociologică.9. Autoformarea continuă de conformitate cu evoluţia permanentă a teoriei şi practicii

sociologice.10. Determinarea direcţilor prioritare de autoformare profesională continuă.

43

Capitolul V: Sintezele rezumative ale programelor analitice

CURRICULUM DISCIPLINAR

Discipline fundamentale

***

AdministrareaAutor: lector asistent, master în sociologie Tanasă Renata

Codul disciplineiF.01.O.001

Denumirea disciplineiSociologia generală

Responsabil pentru disciplinăCatedra Psihosociologie şi Asistenţă Socială

Anul predăriiI

Perioada de predareSemestrul IEvaluare: sem. 1 – examen

Cerinţe înaintate de disciplină: F.01.O.002; U.01.O.013; U.01.O014

Total ore 180 Ore de contact 60 Credite 6Obiectivele şi conţinutul disciplinei

Obiective generale şi de referinţăFamiliarizarea cu aparatul noţional fundamental al sociologiei, cu locul şi rolul sociologiei în sistemul celorlalte ştiinţe; explicarea esenţei societăţii şi caracteristicilor ei de bază; identificarea şi interpretarea principalelor probleme cu care se confruntă societatea contemporană. Conţinutul disciplineiSociologia ca ştiinţă. Ramuri şi metode de cercetare în sociologie. Teoria faptului social. Acţiunea socială. Relaţii şi procese sociale. Societatea ca sistem. Structura sistemului social. Stratificare şi mobilitate socială. Personalitate şi socializare. Cultura şi rolul ei în societate. Grupul social. Instituţii şi organizaţii. Devianţa şi controlul social. Comunităţi teritoriale. Teoriile schimbării sociale. Conflictele sociale.

Bibliografie selectivă:Andrei, P. Sociologie generală. Bucureşti, 1999Giddens, A. Sociologie. Bucureşti, 2002Goodman, N. Introducere in sociologie. Bucuresti: Lider, 1998Herseni, T. Sociologie. Teoria generala a vietii sociale. Bucuresti: Stiintifica si Enciclopedica, 1982Mihăilescu, I. Sociologie generală. Bucureşti, 2003Schifirneţ, N. Sociologie. Bucureşti, 2000Timuş, A. Interesele, binele omului – problema - cheie a reformelor. Chişinău, 2006Zamfir, C., Vlasceanu, L. Dictionar de sociologie. Bucuresti: Babel, 1993Кравченкоб А. Социология. Москва, 2004Смелзер, Н. Социология. Москва, 1994

44

***AdministrareaAutor: lector superior, master în psihologie Furtună-Şevcenco Oxana Codul disciplineiF.01.O.002

Denumirea disciplineiPsihologie generală

Responsabil pentru disciplinăCatedra Psihologie

Anul predăriiI

Perioada de predareSemestrul IEvaluare: sem. 1 – Examen

Cerinţe înaintate de disciplină: F.02.O006; L.02A.051


Obiective generale şi de referinţăFamiliarizarea cu noţiunile şi categoriile fundamentale în domeniul psihologiei; explicarea esenţei fenomenelor psihice; analiza clasificărilor şi teoriilor psihologice ale fenomenelor psihice; estimarea rolului particularităţilor psihice individuale în activităţile umane; extrapolarea cunoşştinţelor acumulate asupra altor discipline. Conţinutul disciplineiPsihologia ca ştiinţă. Locul psihologiei în sistemul ştiinţelor contemporane. Psihicul – evoluţie, caracteristici generale şi funcţii. Sistemul psihic uman. Senzaţiile. Percepţia ca proces şi ca imagine primară obiectuală. Reprezentarea ca proces şi imagine mintală secundară. Memoria. Gîndirea ca proces psihic central. Limbajul. Imaginaţia. Activitatea umană. Voinţa ca modalitate superioară de autoreglaj voluntar. Afectivitatea. Stările funcţionale ale organismului şi adaptarea omului. Stresul emoţional şi reglarea stărilor emoţionale. Orientarea şi motivaţia personalităţii. Aptitudinile – latura instrumental – operaţională a personalităţii. Temperamentul – latura dinamico – energetică a individului. Caracterul – latura relaţional – valorică a personalităţii.

Bibliografie selectivă:Cosmovici, A. Psihologie generală. Iaşi: Polirom, 1996Popescu – Neveanu, P., Zlate, M., Creţu, T. Psihologie. Bucureşti: Didactică şi Pedagogică, 1996Radu, I. Introducere în psihologia contemporană. Cluj – Napoca: Sincron, 1991Zlate, M. Introducere în psihologie. Bucureşti: Şansa, 1996Гиппенрейтер, Ю. Введение в общую психологию. Курс лекций: Учебное пособие для вузов. Москва, 1997Немов, Р. Психология. Москва: Владос, 2000

45

***AdministrareaAutor: lector asistent, master în administraţie publică Chintea Svetlana


Denumirea disciplineiBazele asistenţei sociale


Anul predăriiI

Perioada de predareSemestrul IIEvaluare: sem. 2 – Examen

Cerinţe înaintate de disciplină:


Obiective generale şi de referinţă- să opereze cu aparatul epistemologic al cursului bazele asistenţei sociale- să înţeleagă natura profesiei de asistent social- să determine natura problemelor umane- să stabilească categoriile de clienţi a asistenţei sociale- să compare conceptele: asistenţă socială, asigurare socială, protecţie socială- să identifice potenţialii clienţi a asistenţei sociale- să alcătuiască programe de intervenţie individuală, de grup şi comunitară- să evaluieze programele de intervenţie propuse.

Conţinutul disciplineiAsistenta socială – noţiuni generale; Evoluţia sistenţei sociale ca fenomen social şi formă de activitateAsistentul social şi sistemul client; Repere sociologice pentru asistentul social; Aspectul legislativ al asistenţei sociale; Teorii specifice asistenţei sociale; Elemente metodologice în asistenţa socială; Asistenţa socială a familiei, Asistenţa socială a minorilor, Asistenţa socială a persoanelor de vîrsta a III-a, Prevederi etice ale asistenţei sociale

Bibliografie selectivă:P.Iliuţ, Familia cunoaştere şi asistenţă; Cluj,1995V.Miftode; Dimesiuni ale asistenţei sociale, Botoşani, 1995F. Mănoiu, V. Epureanu; asistenţa socială în România, 1997E.Zamfir, C.Zamfir, Politici sociale – România în contextul social, 1995D.Hawe, Întroducere în teoria asistenţei sociale, Bucureşti, 2001V.Coulshed, Practica asistenţei sociale, Bucureşti, 1993E.Verza, Psihopedagogie specială, Bucureşti, 1998L.Dominelli, Antirasizmul: o provocare pentru educatorii albi, Bucureşti, 1993Andrei P., Sociologie generală; Iaşi, 1992C.Popa; Teoria acţiunii şi logica formală, Bucureşti, 1984R.Rîşcanu; Psihologie medicală şi asistenţă socială, Bucureşti 1996D.Banciu, S. Rădulescu, Întroducere în sociologia delincvenţei, Bucureţti, 1985S.Rădulescu, D.Banciu, Sociologia crimei şi criminalităţii, Bucureşti, 1996C.Vlădescu, M. Predescu, E.Stoicescu, Sănătate publică şi management sanitar, Bucureşti 2002

46

***AdministrareaAutor: conf. univ., dr. Sali Nicolae


Denumirea disciplineiMetodologia cercetării în ştiinţele socio-umane


Anul predăriiI


Cerinţe înaintate de disciplină: F.01.O.001; S.05.O.026


Obiective generale şi de referinţăFamiliarizarea cu arsenalul metodologic al ştiinţelor socio-umane; asimilarea sistemului de noţiuni din teoria cunoaşterii ştiinţifice, a domeniului de desfăşurare a cercetărilor ştiinţifice; aplicarea diferitor metode şi procedee de cercetare ştiinţifică. Conţinutul disciplineiObiectul de studiu al disciplinei “Metodologia cercetărti în ştiinţele socio-umane”. Tangenţe cu alte discipline socio-umane şi exacte. Cunoaşterea comună si cunoaşterea ştiinţifică a vieţii sociale. Probleme metodologice in cercetările socioumane empirice. Precizări terminilogice: metodă, tehnică, procedeu, instrument de investigare. Conţinutul conceptului de „metodologie”. Principii metodologice in cercetările socioumane empiriceAnaliza ipotezelor. Precizări terminologice. Definiţia ipotezei. Dimensiunile ipotezei. Tipuri de ipoteze. Modalităţi de elaborare a ipotezelor. Structura logică a ipotezelor. Validitatea ipotezelorStructura enunţurilor. Explicaţia teoretică. Probleme metodologice in cercetările socioumane empirice. Concepte, termeni şi noţiuni în ştiinţele socioumane. Măsurarea în ştiinţele sociale şi comportamentale. Tipuri de cercetări socioumane. Chestionarul în cercetarea ştiinţifică. Interviul ca tehnică de cercetare. Metoda observaţiei. Experimentul in ştiinţele socioumane. Studiul documentelor sociale. Tehnicile de analiză a conţinutului comunicării.

Bibliografie selectivă:Bulai, A. Focus-grupul în investigaţia sociologică. Bucureşti, 2005Chelcea, S. Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative şi calitative. Bucureşti: Economică, 2001Chelcea, S., Mărginean, I.,Cauc, I. Cercetarea sociologică. Metode şi tehnici. Deva: Destin, 1998Iluţ, P. Abordarea calitativă a socioumanului. Iaşi: Polirom, 1997Mărginean, I. Proiectarea cercetării sociologice. Iaşi: Polirom, 2004Miftode, V. Metodologia sociologică. Galaţi, 1995Rotariu, T., Iluţ, P. Ancheta sociologică şi sondajul de opinie. Iaşi, 1997Бабосов, Е. Прикладная социология. Минск, 2004

47

***AdministrareaAutor: lector asistent, master în psihologie Zubenschi Mariana


Denumirea disciplineiDemografia şi sociologia populaţiei


Anul predăriiI

Perioada de predareSemestrul IEvaluare: sem.2 – Examen

Cerinţe înaintate de disciplină: F.01.O.001; U.01.O.014; S.05.O.026; U.05.O.016


Obiective generale şi de referinţăFamiliarizeze cu conceptele şi temele fundamentale ale demografiei, cu principalele aspecte ce caracterizează societatea contemporană actuală, perspectiva particulară de a analiza fenomenele şi procesele sociologie populaţiei. Conţinutul disciplineiConstituirea demografiei ca ştiinţă. Sistemul informaţional în demografie. Surse de informaţie în demografie. Anchete şi monografii demografice. Sistemul informaţional în demografie. Metodele de efectuare a recensământului. Programe de observare a mişcării demografice. Efectivul populaţiei şi repartizarea teritorială. Structura populaţiei. Noţiunea de structură a populaţiei. Metode de analiză demografică. Nupţialitatea şi divorţialitatea. Natalitatea şi fertilitatea populaţiei. Mortalitatea populaţiei. Sănătatea şi morbiditatea populaţiei. Mişcarea migratorie a populaţiei. Analiza migraţiei. Evoluţia populaţiei şi fenomenele demografice în Moldova. Elemente de demografie potenţială. Prognoza demografică. Statistica socială. Statistica nivelului de trai. Statistica veniturilor şi de consum ale populaţiei. Statistica condiţiilor de locuit, de muncă şi de odihnă ale populaţiei. Statistica nivelului cultural al populaţiei. Indicatorii stării de sănătate. Piaţa muncii şi potenţialul forţei de muncă în RM. Evoluţia ocupării şi şomajul. Mişcarea forţei de muncă În Moldova. Politica veniturilor şi politica socială în Moldova. Unele aspecte ale reglementării peţii muncii în Moldova. Politica demografică în lume. Situaţia demografică în lume: tendinţe şi perspective.

Bibliografie selectivă:Bărboiu, C. Evoluţia demografică şi creşterea economică. Bucureşti: Academică, 1981Herseni, T. Sociologie. Teoria generală a vieţii sociale. Bucureşti: Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1982; Sora, V., Hristache I., Mihăiescu, C. Demografia şi statistica socială, Bucureşti: Economică, 2002; Ţarcă, M. Demografie. Bucureşti: Economică, 2000 Anuarul statistic al Republicii Moldova, Chişinău, 2001, 2002, 2003, 2004, 2005, 2006Republica Moldova – 2002: Piaţa muncii şi dezvoltarea socială. Editura: Institutul Muncii al FGSRM. Chişinău, 2002;

48

***AdministrareaAutor: lector asistent, master în psihologie Clivadă Alexandru


Denumirea disciplineiPsihologia vârstelor şi a dezvoltării


Anul predăriiI


Cerinţe înaintate de disciplină: F.01.O.001; F.02.O.004; U.01.O.013; S.04.O.018


Obiective generale şi de referinţăDiferenţierea abordărilor diferitor şcoli psihologice în psihologia vârstelor; cunoaşterea legităţilor şi dinamicii dezvoltării psihice şi formării personalităţii la diferite vârste; analiza particularităţilor dezvoltării pe parcursul diferitor perioade de viaţă Conţinutul disciplineiScurt istoric şi conţinut al psihologiei vârstelor. Şcolile psihologiei genetice. Legităţile dezvoltării psihice în ontogeneză. Abordări şi periodizări ale dezvoltării psihice şi a personalităţii. Dezvoltarea copilului în perioada intrauterină. Dezvoltarea psihică şi formarea personalităţii copilului de la naştere până la 1 an. Dezvoltarea psihică şi formarea personalităţii copilului de la 1 an până la 3 ani. Dezvoltarea psihică şi formarea personalităţii copilului în perioada preşcolară. Dezvoltarea psihică şi formarea personalităţii şcolarului mic. Preadolescenţa şi adolescenţa. Tinereţea. Vârstele adulte. Vârstele de regresie.

Bibliografie selectivă:Muhina, V. Psihologia copilului, Chişinău, 1998Şchiopu, U. Psihologia vârstelor. Bucureşti, 1995Vlas, V. Psihologia vârstelor şi pedagogică, Chişinău, 1992Абрамова, A. Возрастная психология. Москва, 2000Крэиг, Г. Психология развития. Санкт – Петербург, 2000 Миллер, С. Психология развития. Методы исследования. Санкт – Петербург: Питер, 2000 Мухина, В. Возрастная психология. Москва: Академия, 2000

49

Discipline de creare a abilităţilor şi competenţelor generale***

AdministrareaAutor: conf.univ., dr. Prigorschi Mihai

Codul disciplineiG.01.O.008

Denumirea disciplineiLimba franceză: noţiuni generale şi terminologie specializată

Responsabil pentru disciplinăCatedra Limbi Străine Aplicate

Anul predăriiI


Cerinţe înaintate de disciplină: F.01.O.001; F.02.O.003; F.01.O.002


Obiective generale şi de referinţăsă cunoască la nivel practic şi funcţional limba franceză; să cultive şi să dezvolte continuu aptitudinile necesare de comunicare în cadrul profesiei practicate, bazate pe perceperea maximă a mesajuli oral şi scris, care ţine de specialitate; să-şi formeze deprinderi de muncă independentă asupra limbii şi de aplicare creatoare a cunoştinţelor şi deprinderilor obţinute în situaţii comunicative noi; să însuşească terminologia specializată din punct de vedere structural, semantic şi funcţional, cu scopul de a folosi corect limba franceză în procesul de comunicare profesională Conţinutul disciplineiLa présentation. Les textes : a) Les deux poètes (H. De Balzac. Les illusions perdues). Grammaire: L’interrogation. Présent, Passe compose et Futur simple de l’Indicatif. Exercices de grammaire. Trois conseils pour maîtriser nos stress. Les termes de spécialité. Le résumé du texte. Le trésor d’une fête. Les textes : a) Bonne fête maman (Jeanine Boissard). Grammaire: Imparfait, Plus-que-parfait, Passé simple. Pas de médicament sans psychothérapie. Les termes de spécialité. Le résumé du texte. Pas un enfant ne doit passer à coté du plaisir de bouquiner (lecture à domicile). Les régions de la France. Les textes : a) Prolégomènes (Paul Verlain). Grammaire: Passé antérieur. Futur antérieur. Futur dans le passé. Les temps immédiats. Comment les psys peuvent aider nos enfant. Les enfants doivent apprendre à s’approprier la télévision, comme Internet (lecture à domicile). Les relations entre les hommes. Les textes : a) Les Faux-monnayeur (A.Gide). Grammaire: Concordance des temps l’Indicatif. Les enfants de Freud et Dolto.Retrouve la parole (lecture à domicile).

Bibliografie selectivă:Antoine Bioy, Damien Fouques. Manuel de psychologie du soin. Bréal, Cedex, 2002.Claudia Prigorschi, Mihai Prigorschi si a. La Chance. Manuel alternatif. Chişinău, 2000.Claudia Prigorschi, Mihai Prigorschi si a. Corrigé des exercices de la Chance. Chişinău, 2001.Claudia Prigorschi si a. Voyage au pays des verbes. Chişinău, 2004Dictionnaire roumain - français. Bucureşti, 2000.Dictionnaire français - roumain. Bucureşti, 2000.Eufrosinia Axenti, Claudia Prigorschi ş.a. Exercices de grammaire et de vocabulaire. Chişinău, 2002.

50

***AdministrareaAutor: conf.univ., dr. Prigorschi Mihai


Denumirea disciplineiLimba franceză: traducere specializată

Responsabil pentru disciplinăCatedra Limbi străine aplicate

Anul predăriiI




Obiective generale şi de referinţăAchiziţionarea şi aprofundarea cunoştinţelor noi orientate spre utilizarea limbii străine în contexte profesionale, acordîndu-i astfel limbii străine un statut de instrument în serviciul specialităţii.Cultivarea şi consolidarea deprinderilor de aplicare în practică a cunoştinţelor achiziţionate. Conţinutul disciplineiUne histoire de la psychologie. Les écoles de pensée en psychologie. La personnalité. Le développement intellectuel. Le développement affectif. L’adolescence.

Bibliografie selectivă:Antoine Bioy, Damien Fouques. Manuel de psychologie du soin. Bréal, Cedex, 2002.Claudia Prigorschi, Mihai Prigorschi si a. La Chance. Manuel alternatif. Chişinău, 2000.Claudia Prigorschi, Mihai Prigorschi si a. Corrigé des exercices de la Chance. Chişinău, 2001.Claudia Prigorschi si a. Voyage au pays des verbes. Chişinău, 2004Dictionnaire roumain - français. Bucureşti, 2000.Dictionnaire français - roumain. Bucureşti, 2000.Eufrosinia Axenti, Claudia Prigorschi ş.a. Exercices de grammaire et de vocabulaire. Chişinău, 2002.

51

***AdministrareaAutor: Mitrofan Viorica


Denumirea disciplineiLimba engleză: noţiuni generale şi terminologie specializată


Anul predăriiI




Obiective generale şi de referinţăsă cunoască la nivel practic şi funcţional limba engleză;să cultive şi să dezvolte continuu aptitudinile necesare de comunicare în cadrul profesiei practicate, bazate pe perceperea maximă a mesajuli oral şi scris, care ţine de specialitate;să-şi formeze deprinderi de muncă independentă asupra limbii şi de aplicare creatoare a cunoştinţelor şi deprinderilor obţinute în situaţii comunicative noi;să însuşească terminologia specializată din punct de vedere structural, semantic şi funcţional, cu scopul de a folosi corect limba franceză în procesul de comunicare profesională Conţinutul disciplineiDo you remember me? Text: ”Amazing memories”. Present simple. Spend, spend, spend. Text: ”Traditional souvenirs”. Life stily. Present Continuous. The family unit. Text:”Me and my family”. Prepositions of time. Personality types. Me and my body. Text: ”Healthy things”. Modal verbs: “can, must, should, could”. Getting around. Text: ”Strange but true!”. Future Tense. Daily bread. Text: ”How to eat spaghetti”. Quantity expression: a, some, any, a few, a little, a lot, much, many. How do you feel about…? Text: ”Relation between parents and their children”. Present Perfect Simple. All work and no play… Text: ”She delivers kindness with the milk”. Verbs followed by -ing or to. A place of your own. Text: ”Talking about preferences”. First Conditional.

Bibliografie selectivă:Аракин, В. Практический курс английского языка. 1курс. Москва,1985Бонк, M. A. Учебник английского языка. Москва, 1999Бонк, M. A. Учебник английского языка. Москва, 1999Голицынский, Ю. Грамматика - сборник упражнений. Санкт-Путербург, 2002Meleniuc, D. English for high school. Chisinau, 2000Meleniuc, D. English for examinations. Chisinau, 1997Pre-Intermediate “Metters” (Student`s book)Pre-Intermediate “Metters” (Workbook)

52

***AdministrareaAutor: Mitrofan Viorica


Denumirea disciplineiLimba engleză: traducere specializată


Anul predăriiI




Obiective generale şi de referinţăAchiziţionarea şi aprofundarea cunoştinţelor noi orientate spre utilizarea limbii străine în contexte profesionale, acordîndu-i astfel limbii străine un statut de instrument în serviciul specialităţii.Cultivarea şi consolidarea deprinderilor de aplicare în practică a cunoştinţelor achiziţionate. Conţinutul disciplineiCharacters Psychology. Text: ”British people”. The Tasks of the Psychologist. Text: ”Looking at names”. Forensic Psychology. Text: ”Missing”. Men and women relationships. Text: ”Romantic people”. Psychology of the teenagers. Text: ”I’m a real fan”.

Bibliografie selectivă:Аракин, В. Практический курс английского языка. 1курс. Москва,1985Бонк, M. A. Учебник английского языка. Москва, 1999Бонк, M. A. Учебник английского языка. Москва, 1999Голицынский, Ю. Грамматика - сборник упражнений. Санкт-Путербург, 2002Meleniuc, D. English for high school. Chisinau, 2000Meleniuc, D. English for examinations. Chisinau, 1997Pre-Intermediate “Metters” (Student`s book)Pre-Intermediate “Metters” (Workbook)

53

***AdministrareaAutor: lector asistent, Diana Crucovici


Denumirea disciplineiTehnologii informaţionale

Responsabil pentru disciplinăCatedra Tehnologii informaţionale

Anul predăriiI




Obiective generale şi de referinţă- să cunoascăe structura şi etapele de bază de dezvoltarea a tehnologiilor

informaţionale- să definească şi să clasifice noţiunile ce ţin de aspectele şi elementele informaţiei,

datelor şi sistemelor informaţionale- să descrie structura, şi configuraţiile, sistemelor electronice de calcul, şi a

reţelelor informaţionale computerizate- să cunoască menirea funcţională a fiecărei părţi componente a unui sistem

electronic de calcul- să poată folosi soft-urile pentru accesarea şi procesarea resurselor informaţionale

din Internet: Internet Explorer, motoarele de căutare, poşta electronică, Outlook, managere de extragere etc.

Conţinutul disciplineiIntroducere în Tehnologiile informaţionale. Tehnologiile informaţionale – tehnologiile de bază a societăţii informaţionale. Sisteme de operare. Programe de procesare a textelor - Word 2002 (modul de vizualizare a textului, proprietatile documentului, formatarea docum.,configurarea parametrilor paginii, stilurile de formatare; includerea comentariilor, crearea notelor de subsol, crearea coloanelor de tip ziar, stiluri de formatare, formatarea automata; Editarea documentelor, inserarea simbolurilor speciale, utilizarea dictionarelor de sinonime, insertia oiectelor, lucru cu tabelele, efectuarea calculelor, crearea diagramelor, inserţia cuprinsului, tipărirea documentelor, utilizarea şabloanelor, crearea stilurilor noi). Programe de calcul tabelar - Excel 2002 (tipuri de indicatoare, Introducerea datelor, validarea datelor, includerea comentariilor la cellule, corectarea automată; Operatii cu register, formatarea datelor, efectuarea calculelor, utilizarea functiilor standart, gestiunea datelor, construirea diagramelor, insertia obiectelor). Prezentări - Programul PowerPoint. Internetul (servicii Internet, localizarea şi regăsirea informaţiei, protecţia şi securitatea în reţelele de calculatoare).

Bibliografie selectivă:Preston, G. Cum funcţionează Internetul. Bucureşti: All, 2003Preoteasa, P., Sanduleac, M. Tehnologii Informaţionale. Teora, 2004Microsoft Office XP – Profesional (traducere din engleză). Bucureşti: Teora, 2002http://pedagogica.gq.nu/resurse/disted/constient.htm

54

http://pedagogica.gq.nu/resurse/disted/constient.htm

***AdministrareaAutor: conf. univ., dr. Cernencu Mihai

Codul disciplineiU.01.O.012

Denumirea disciplineiInstituţii comunitare europene

Responsabil pentru disciplinăCatedra Ştinţe Umanistice

Anul predăriiI


Cerinţe înaintate de disciplină: F.01.O.001; U.01.O.013; U.03.O.016


Obiective generale şi de referinţăAprofundarea cunoştinţelor teoretice ale studenţilor în domeniul construcţiei Uniunii Europene, a instituţiilor comunitare, evoluţiile ulterioare şi pregătirea Constituţiei UE. La fel şi relaţiile Republicii Moldova cu UE şi Concepţia Republicii Moldova de integrare europeană; extinderea acestor cunoştinţe, a valorilor europene, prin intermediul principiilor şi postulatelor de bază, asupra viitoarei activităţi pragmatice în calitate de economist, inginer, filolog, traducător, psiholog, ziarist, etc. Conţinutul disciplineiObictul de studiu şi definirea cursului Instituţii comunitare europene. Metodele de cercetare. Noţiunile de bază. Ideia unităţii europene – de la antichitate la modernitate. Integrarea economică europeană. Comunităţile Europene şi structura instituţională. De la Comunităţi la Actul Unic European Aprofundarea Integrării Europene. Consolidarea integrării europene: Tratatele de la Maastricht, Amsterdam şi Nisa. Reformemele instituăţionale. Instituţiile comunitare europene. Consiliul Uniunii Europene. Comisia Europeană. Curtea de Justiţie. Alte Instituţii Comunitare. Extinderea Ununii Europene spre Europa de Est. Strategia unificării UE.Elaborarea Constituţia Ununii Europene. Cadrul politico-juridic al relaţiilor Republicii Moldova cu UE.

Bibliografie selectivă:Acordul European între România şi Comunităţile Europene, De la Essen la Cannes. Itinerarul strategiei româneşti de integrare europeană. Bucureşti: Academiei Române, 1995Actul final al CSCE şi Europa de azi, ediţie îngrijită de Valentin Lipatti. Bucureşti: România de mâine, 1995 Agenda 2000. Punctele de vedere ale Comisiei în legătură cu solicitarea României de aderare la Uniunea Europeană, 16 iulie 1997.BAL, A. Economii în tranziţii - Europa Centrală şi de Est. Bucureşti: Oscar Print, 1997.Cainrs, W. Introducere în legislaţia Uniunii Europene. Bucureţti, 2001Gudâm, A. Republica Moldova şi Uniunea Europeană ca parteneri. Chişinău, 2002

55

***AdministrareaAutor: conf. univ., dr. hab. Gheorghe Bobână


Denumirea disciplineiFilosofie. Probleme filosofice ale ştiinţelor socioumanistice

Responsabil pentru disciplinăCatedra Ştinţe Umanistice

Anul predăriiI


Cerinţe înaintate de disciplină: F.01.O.001; F.01.O.002; U.01.O.013; U.03.O.016


Obiective generale şi de referinţăDezvoltarea capacităţilor studenţilor de a pătrunde în esenţa fenomenelor, proceselor şi obiectelor cu caracter natural şi social, cultivarea deprinderilor de a gândi logic şi clar, formarea abilităţilor de analiză şi discernământ critic; aprofundarea cunoştinţelor teoretice ale studenţilor în domeniul filosofiei şi istoriei filosofiei, familiarizarea cu valorile umaniste ce se conţin în tezele şi principiile de bază ale filosofiei în vederea influenţei lor asupra activităţii viitoare a studenţilor în calitate de economişti, ingineri şi jurnalişti. Conţinutul disciplineiFilosofia şi problematica ei. Ontologia şi categoriile ei fundamentale. Gnoseologia: cunoaştere şi adevăr. Conceptul de „cunoaştere”, „adevăr. Filosofia omului. Natura şi esenţa omului. Individ, individualitate, personalitate. Libertatea şi necesitatea. Filosofia culturii. Conceptul de cultură. Cultură, cunoaştere, valoare, creaţie. Cultură şi comunicare. Filosofia societăţii. Filosofia antică. Curente filosofice în gândirea Chinei şi Indiei Antice. Filosofia greacă presocratică. Socrate, Platon, Aristotel. Filosofia epocii elenistice. Filosofia Evului Mediu şi a Renaşterii. Patristica. Filosofia lui Aureliu Augustin. Scolastica. Filosofia lui Toma d'Aquino. Umanismul şi filosofia naturii în Epoca Renaşterii. Filosofia epocii moderne. Empirismul şi senzualismul englez: F.Bacon, J.Locke, D.Hume, G..Berkeley. Raţionalismul: R.Descartes, B.Spinoza, G.Leibniz. Filosofia iluministă. Filosofia clasică germană. Filosofia critică a lui Im. Kant. Sistemul filosofic şi metoda dialectică a lui Hegel. Filosofia contemporană. "Filosofia vieţii". Pozitivismul, neopozitivismul, postpozitivismul. Existenţialismul. Pragmatismul. Postmodernitatea. Filosofia românească. Umanismul şi iluminismul. Teoria ondulaţiilor universale a lui V.Conta. Personalismul energetic al lui C.Rădulescu - Motru. Filosofia culturii a lui L. Blaga. Filosofia fiinţei a lui C. Noica. Teoria existenţei la E. Cioran.

Bibliografie selectivă:Bagdasar, N. Antologie filosofică. Bucureşti: Universal Dassi, 1995Boboc, Al. Filosofia contemporană. Bucureşti: didactică şi pedagogică, 1995Cazan, Gh. Introducere în filosofie. De la antici la Kant. Bucureşti: Actami, 1997Dergaciov, L., Rumleanschi, P., Roşca L. Filosofia. Chişinău: UASM, 2002Ţapoc V. Iniţiere în istoria filosofiei universale. Chişinău: USM, 2002

56

***AdministrareaAutor: lector asistent, master în economie Lupan Liliana


Denumirea disciplineiTeorii şi doctrine economice

Responsabil pentru disciplinăCatedra Economie şi Relaţii Economice Interbaţionale

Anul predăriiI


Cerinţe înaintate de disciplină: U.01.O.012; U.01.O.013


Obiective generale şi de referinţăFormarea capacităţii de a opera cu termenii specifici, de a utiliza diferite mecanisme economice şi financiare, de a interpreta statisticile în domeniu, de a selecţiona şi prelucra informaţia necesară; cunoaşterea şi utilizarea indicatorilor economici Conţinutul disciplineiEconomia – ştiinţă a acţiunii economice raţionale. Nevoile umane şi activitatea economică. Marfa. Factorii de producţie şi resursele economice. Forme de organizare a activităţii economice. Sisteme economice. Relaţiile instituţionale, proprietatea, tipurile şi formele ei. Statul în economie. Caracteristica generală a economiei de piaţă. Subiecţii economici. Întreprinderea: funcţiile, tipurile. Economia naţională: concept, structura, funcţionalitatea. Doctrine economice. Mercantilismul. Fiziocratismul. Liberalismul economic clasic. Marxismul. Marginalismul. Instituţionalismul. Keynesismul.

Bibliografie selectivă:Cojuhari, A. Bazele ştiinţelor economice. Chişinău, 1998Cojuhari, A., Manole, T., Grunzu, T. Teorie economică. Chişinău: UTM, 2004 Gogoneaţă, C., Gogoneaţă, A. Economie politică. Teorie micro- şi macroeconomică. Bucureşti: Didactică şi Pedagogică, 1995Pohoaţă, I. Doctrinele economice universale. Vol.1-2. Iaşi, 1995Şişcan, N. Economia politică contemporană. Chişinău: ASEM, 2001 Tobă, A., Malai, A., Tobă, D. Teorie economică generală. Chişinău: ULIM, 2001

57

***AdministrareaAutor: lector asistent, master în psihologie Magariu Viorica


Denumirea disciplineiDeontologie profesională


Anul predăriiI


Cerinţe înaintate de disciplină: F.01.O.001; F.02.O.003;


Obiective generale şi de referinţă- să cunoască parametrii etici de intervenţie a asistentului social;- să-şi realizeze în mod adecvat potenţialul propriu la cerinţele domeniului;- să posede abilităţi practice de implicare în diverse domenii ale vieţii imdividului

şi sociale de pe poziţiile profesiei de asistent social;- să-şi dezvolte capacităţi de categorizare a problemelor şi bebeficiarilor

Conţinutul disciplineiObiectul funcţiile şi problematica eticii şi deontologiei. Etimologia termenilor etică şi morală. Înţelesul termenului de deontologie.Probleme ale lumii contemporane şi afirmarea deontologiei.Istoricul concepţiilor fundamentale etică şi morală. Noţiuni fundamentale ale eticii. Problemele generale ale eticii asistenţiale. Doctrine etice fundamentale în asistenţă socială. Etica utilitaristă. Etica imperativă. Creştinismul şi asistenţa socială. Protestantismul şi geneza asistenţei sociale.Valorile în asistenţă socială. Deontologia şi construcţia paradigmei profesionale. Necesitatea codului deontologic. Codul deontologic al asistentului social. Standardele etice internaţionale ale asistenţilor sociali.

Bibliografie selectivă:Bulgaru, M., Dilion M. Concepte fundamentale de asistenţă socială. Chişinău, 2000Grigoraş, I. Probleme de etică. Iaşi: Polirom, 1999Neamţu, G. Tratat de asistenţă socială. Iaşi: Polirom, 2003Sârbu, T. Etică: valori şi virtuţi morale. Iaşi: Matei Teiu Botez, 2005Павленок, П. Д. Основы Социальной Работы. Москва, 1997Холостовая, Е.И. Теория Социальной Работы. Москва, 1998Codul deontologic al asistentului social

58

***AdministrareaAutor: lector superior, dr. Dulschi Ion


Denumirea disciplineiDrept în asistenţă socială


Anul predăriiII

Perioada de predareSemestrul IIIEvaluare: sem. 3 – Examen

Cerinţe înaintate de disciplină: S.04.O.023; S.06.A.044


Obiective generale şi de referinţăFamiliarizarea cu aparatul terminologic al disciplinei; explicarea esenţei comportamentului social şi a caracteristicilor lui de bază; reproducerea conţinutului proceselor de reglementare juridică a asisteţei sociale; identificarea şi explicarea fenomenelor concrete şi a preceselor sociale şi modul de reglementare a acestora prin mijloace de drept, analiza funcţionării instituţiilor de drept şi modul de monitorizare a acestora în interes public Conţinutul disciplineiIntroducere în drept. Norma juridică, izvoarele dreptului, raportul juridic, răspunderea juridică. Elemente de drept constituţional coordonate ale regimului politic actual din RM. Elemente de drept civil caracterizarea generală a unor instituţii de drept civil, teoria legii civile, raportul juridic civil, bunurile, persoanele. Elemente de dreptul familiei relaţiile de familie, căsătoria, rudenia şi afinitatea. Ocrotirea persoanei fizice prin mijloace de drept. Ocrotirea minorilor prin părinţi. Ocrotirea minorilor prin tutelă, protecţia minorilor prin curatelă, ocrotirea minorilor prin mijloace de drep internaţional. Asistenţa socială în sociatatea contemporană beneficiarii de asistenţă socială, drepturile şi modalităţile de asisgurare a asistenţei sociale.

Bibliografie selectivă:Godea, M., S., Minoritatea în dreptul penal român, Editura SERVO-SAT, Arad, 1998Mureşan, M., Boar, Ana, Diaconescu, Ş., Drept civil – Persoanele, Editura Cordial LEX, Cluj-Napoca, 2000Popa, N., Teoria generală a dreptului, Ed.Actami, Bucureşti, 1998Voicu, A. V., Drept şi legislaţie socială, Curs UBB, 2000Zlătescu Moroianu, I., Stoica, I., Drepturile omului în pragul mileniului III – Carta Socială Europeană, I.R.D.O., Buc, 1997Constituţia Republicii Moldova 1994.

59

***AdministrareaAutor: lector superior, dr. Jardan Vasile Codul disciplineiG.03.O.011

Denumirea disciplineiPsihologia comunicări


Anul predăriiII


Cerinţe înaintate de disciplină: S.03.O.018; F.02.O.006


Obiective generale şi de referinţă- să poată analiza tot spectrul de probleme legate de comunicarea persoanei în

relaţiile sociale; - să-şi modeleze şi să dezvolte capacităţile de comunicare în contextului social

actual şi necesităţilor profesionale specifice;- să-şi formeze o poziţie activă în formarea şi perfecţionarea comportamentului

comunicativ propriu;- să poată realiza o comunicare eficientă în cadrul profesional.

Conţinutul disciplineiIntroducere în ştiinţa şi practica comunicării (comunicarea – o putere în relaţii; termeni de bază; psihologia comunicării în arealul ştiinţelor psihologice). Comunicarea umană (comunicarea ca proces; comunicare directă). Comunicare şi reprezentare (dubla situare mesajului; dialectica realitate – reprezentare şi comunicare). Comunicarea gestuală (diversitatea lumii naturale; lumea naturală şi gestualitatea naturală). Modelurile comunicării (conţinut şi relaţii; structura nivelurilor comunicării). Domenii ale comunicării (limbajul şi sistemele de semnificare; comunicarea nonverbală; comunicarea culturală). Reţele de comunicare (comunicarea bipolară; Comunicarea multipolară).

Bibliografie selectivă:Abric, J. C. Psihologia comunicării. Teorii şi Metode. Iaşi: Polirom, 2003Chelcea, S. Personalitate şi societate în tranziţie. Bucureşti‚ 1994Moscovici, S. Psihologia socială a relaţiilor cu celălalt. Iaşi: Polirom, 1998Moscovici, S. Psihologie socială sau maşină de fabricat zei. Iaşi: Polirom, 1994Берн, Э. Игры в которые играют люди. Психология человеческих взаимоотношений. Ленинград, 1992Ериксон, Е. Индивид и общество. Москва: ВЛАДОС, 1997

60

***AdministrareaAutor: conf. univ., dr. Mihai Cernencu Codul disciplineiU.03.O.016

Denumirea disciplineiPolitologie

Responsabil pentru disciplinăCatedra Ştiinţe Umanistice

Anul predăriiII


Cerinţe înaintate de disciplină: F.01.O.001; U.01.O.012;U.01.O.013;


Obiective generale şi de referinţăAprofundarea cunoştinţelor teoretice ale studenţilor în domeniul ştiinţelor politice, formarea bazei teoretice în cunoaşterea fenomenelor politice, ce le va servi în calitate de îndrumar ştiinţifico-analitic în realitatea contemporană. La fel şi relaţiile politice din Republica Moldova; extinderea acestor cunoştinţe, a valorilor general-umane şi europene, prin intermediul principiilor şi postulatelor de bază, asupra viitoarei activităţi pragmatice în calitate de economist, inginer, filolog, traducător, psiholog, ziarist etc. şi participant conştient la procesul politic al comunităţii. Conţinutul disciplineiObiectul politologiei. Politica ca fenomen social. Puterea politică. Sistemul politic. Statul – instituţia principală a sistemului politic. Partidele politice. Elita politică. Liderismul politic. Grupurile sociale şi politica. Mass-media şi politica. Religia şi politica. Conflictele politice. Cultura politică. Doctrine politice contemporane. Sisteme electorale.

Bibliografie selectivă:Balandier,G. Antropologie politică. Bucureşti: Amarcord, 1998Fisichella, D. Ştiinţa Politică. Chişinău, 2000Mitran, I. Politologia în faţa secolului XXI. Bucureşti, 1997Mungiu-Pippidi, A. Politici publice. Teorie şi practică. Iaşi: Polirom, 2002Robert, E. Goodin, H. D. Manual de ştiinţa politică. Iaşi, 2005Wight, M. Politica de putere. Bucureşti, 1998Мальцев, В.А. Основы политологии. Москва, 1998Мельник, В.А. Политология. Минск, 1996Панарин, А.С. Политология. Москва, 2000

61

Discipline de orientare spre specializare

***AdministrareaAutor: lector asistent, master în psihologie Magariu Viorica

Codul disciplineiS.03.O.017

Denumirea disciplineiTeorii şi metode în asistenţa socială


Anul predăriiII


Cerinţe înaintate de disciplină: F.01.O.001; F.01.O.003; U.01.O013


Obiective generale şi de referinţă- să explice conceptul de trebuinta şi problemă umană prin prisma diferitor

abordări;- să cunoască problemele de ordin asistenţial din perspectiva diferitor abordări

teoretice;- să explice conceptul de trebuinta şi problemă umană prin prisma diferitor

abordări ;- să cunoască metodele specifice asistenţei sociale.

Conţinutul disciplineiTeorii ale asistenţei sociale. Legătura dintre teorie şi practică. Tradiţia psihanalitică în asistenţa socială. Asistenţa socială behavioristă. Abordarea centrată pe client în asistenţa socială. Teorii specifice asistenţei sociale. Teoria îngrijirii. Teoria ataşamentului. Teoria pierderii. Teoria participării. Metodologia proiectului de investigare şi intervenţia socială. Metode şi tehnici specifice lucrului cu familia. Intervenţia în cazul maltratării copilului. Metode şi tehnici de lucru cu persoanele implicate în procedura adopţiei. Metode şi tehnici de lucru utilizate în diferite forme alternative de instituţionalizare a copiilor. Metode şi tehnici de cercetare şi prevenire a delincvenţei. Aspecte metodologice ale asistenţei sociale a şomerilor. Metode şi tehnici aplicate în lucrul cu bătrănii. Metode şi tehnici specifice de lucru cu persoanele cu dizabilităţi. Intervenţia de grup.

Bibliografie selectivă:Bocancea, C., Neamţu, G. Elemente de asistenţă socială. Iaşi, 1999Bulgaru, M. Metode şi tehnici în asistenţa socială. Chişinău, 2002Bulgaru, M., Dilion, M. Concepte fundamentale de asistenţă socială. Chişinău, 2000Hawe, D. Introducere în teoria asistenţei sociale. Bucureşti, 2001Miftode, V. Fundamente ale asistenţei sociale. Bucureşti, 1999Neamţu, G. Tratat de asistenţă socială. Iaşi, 2004Павленок, П. Д. Основы Социальной Работы. Москва, 1997Холостовая, Е.И. Теория Социальной Работы. Москва, 1998

62

***AdministrareaAutor: conf. univ.,dr. Rusnac Svetlana Codul disciplineiS.03.O.01

Denumirea disciplineiPsihologie socială


Anul predăriiII


Cerinţe înaintate de disciplină: F.01.O001; F.01.O.002; F.02.O.004; F.02.O.006; S.04.O.024


Obiective generale şi de referinţă- să cunoască esenţa câmpului social şi caracteristicile lui de bază;- să asimileze cunoştinţe despre conţinutul proceselor intra- şi intergrupale şi a

formelor de implicare în activitatea comunitară a unităţii sociale;- să însuşească modelele teoretico-explicative, propuse de orientările şi şcolile

tradiţionale psihosociologice;- să-şi formeze priceperi şi drepturi de analiză şi apreciere a fenomenelor sociale.

Conţinutul disciplineiScurt istoric şi conţinut al psihologiei sociale. Metode de cercetare empirică ale psihologiei sociale contemporane. Formarea conceptului de Eu şi procesul de încadrare a individului în contextul social. Psihologia relaţiilor interpersonale şi a percepţiei sociale. Psihologia comunicării. Atitudinea socială. Psihologia grupului social şi a proceselor colective. Psihologia relaţiilor intergrupale. Diferenţe sociale şi comunicare intergrupală. Psihologia maselor. Psihologia socială în aplicare.

Bibliografie selectivă:

Chelcea, S. Un secol de cercetări psihosociologice. Iaşi: Polirom, 2002Doise, W., Deschamp, J. C., Mugny, G. Psihologie socială experimentală. Iaşi: Polirom, 1996Iluţ, P. Sinele şi cunoaşterea lui. Iaşi: Polirom, 2001Moscovici, S. Psihologia socială a relaţiilor cu celălalt. Iaşi: Polirom‚ 1998Psihologia câmpului social: Reprezentările sociale. Coord. Neculau‚ A. Iaşi: Polirom‚ 1997Psihologie socială. Coord. Neculau, A. Iaşi: Polirom, 1996Шибутани, Т. Социальная психология. Москва, 1999Шихирев, П. Современная социальная психология. Москва, 2000

63

***AdministrareaAutor: lector superior, dr. Costachi Jana


Denumirea disciplineiPolitici sociale


Anul predăriiII

Perioada de predareSemestrul IVEvaluare: sem. 4 – examen

Cerinţe înaintate de disciplină: S.04.O.024; F.01.O.001


Obiective generale şi de referinţă- să explice esenţa noţiunii politici sociale şi probleme sociale, bunăstare,

excluziune socială şi incluziune socială, politici sociale sectorilale şi a caracteristicilor acestora bază;

- să reproducă conţinutului proceselor sociale şi a formelor de implicare inactivitatea comunitară a unităţii sociale: individ, grup mic, grup mare etc.;

- să determine şi să interpreteze problemele sociale cu care se confruntă societatea în perioada de tranziţie

Conţinutul disciplineiConcept de politici sociale. Politica socială în perioada de tranziţie. Bunăstarea – obiectiv al politicii sociale. Mecanisme de producere a bunăstarii. Modele ale statului bunăstarii. Tipologii ale statului bunăstării. Sărăcia:teorii şi factori. Direcţii ale reformei statului bunăstarii. Politici sociale sectoriale. Asigurările sociale şi asistenţa socială parte a sistemului de protecţie socială. Politici sociale în domeniul populaţiei, familiei şi copilului. Politica socială şi sectorul nonprofit. Evaluarea politicilor sociale ale bunăstării.


Bulgaru, M. Aspecte teoretice şi practice ale asistenţei sociale. Chişinău, 2003Danii, T. Republica Moldova în spaţiul tranziţiei şi costul social al reformelor. Chişinău: Ponots, 2004Ghiuruţan, M., Teşliuc, C., Pop, L., Teşliuc, E. D. Sărăcia şi sistemul de protecţie socială. Iaşi: Polirom, 2001Preda, M. Politica socială românească între sărăcie şi globalizare. Iaşi: Polirom, 2002Teşliuc, C., Pop, L., Teşliuc, E. Sărăcia şi Sistemul de protecţie socială. Iaşi: Polirom, 2003Raportul Social Anual, 2001, Ministerul Muncii şi Protecţiei SocialeTACIS, Comments on the local needs emerged during workshop sessions in each of the counties (judet) of Moldova (Comentarii privind nevoile locale apărute în timpul seminarelor organizate în fiecare judeţ din Moldova). Proiect TACIS – Consolidarea administraţiei publice regionale, decembrie 2000

64

***AdministrareaAutor: lector asistent, master în psihologie Haraz Svetlana

Codul disciplineiS.04.A.030

Denumirea disciplineiServicii de asistenţă socială comunitară


Anul predăriiII

Perioada de predareSemestrul IVEvaluare: sem. 4 – examen

Cerinţe înaintate de disciplină: F.01.O.001;F.01.O.002; S.04.O.023


Obiective generale şi de referinţă- să determine importanţa dezvoltării comunitare în producerea bunăstării sociale;- să cunoască modele de dezvoltare a asistenţei sociale comunitare;- să ştie să identifice necesităţile şi resursele comunităţilor;- să cunoască etapele unui proiect de dezvoltare comunitară.

Conţinutul disciplineiAsistenţa socială – componentă de importanţă majoră a protecţiei sociale. Protecţia socială, delimitări, componente. Analiza asistenţei sociale din mai multe perspective Comunitatea – concept şi dimensiuni. Actorii comunitari (familia, comunitatea, APL). Resursele comunitare şi modalităţi de folosire a lor. Parteneriatul comunitar. Organizarea şi funcţionarea sistemului de asistenţă socială comunitară (rolul APL). Servicii sociale comunitare. Rolul asistentului social în comunitate. Managementul serviciilor sociale. Elaborarea unui plan comunitar. Protecţia persoanelor cu handicap de la instituţionalizare la îngrijirea în comunitate. Abuzul asupra copilului. Exploatarea prin muncă a copilului. Violenţa domestică. Fenomenul „copii străzii”. Evaluarea programelor comunitare.

Bibliografie selectivă:Bulgaru, M. Aspecte teoretice şi practice ale asistenţei sociale. Chişinău, 2003Miftode, V. Dimensiuni ale asistenţei sociale. Botoşani, 1995Neamţu, G. Tratat de asistenţă socială. Iaşi: Polirom, 2003Rusu, V. Dezvoltarea durabilă a comunităţilor. Bucureşti: Expert, 2002Zamfir, C. Politici sociale în România. Bucureşti, 1999Zamfir, E. Diagnoza problemelor sociale comunitare, Bucureşti: Expert, 2000FISM, Copiii în situaţie de risc: crearea serviciilor sociale comunitare. Chişinău, 2004

65

***AdministrareaAutor: lector asistent, master în psihologie Haraz Svetlana


Denumirea disciplineiVoluntariat în asistenţa socială


Anul predăriiII

Perioada de predareSemestrul IIIEvaluare: sem. 3 – examen

Cerinţe înaintate de disciplină: F.01.O.001; S.04.O.024


Obiective generale şi de referinţă- să explice esenţa noţiunii voluntariat şi acţiune voluntară în interesul comunităţii,

organizaţie nonprofit, societate civilă, participare cetăţenească, parteneriat public privat şi a caracteristicilor acestora bază;


- să identifice factorii care impulsionează şi motivează dezvoltarea de voluntariat şi participare comunitară.

Conţinutul disciplineiInstituirea sectorului nonprofit. Definiţii ale ONG. Tipologii. Surse de finanţare. Potenţial de inovare şi conservare sociala. Tipologia sectorului nonprofit . Dezvoltarea societăţii civile în R. Moldova. Promovarea şi dezvoltarea voluntariatului. Dezvoltarea voluntariatului. Declaratia Universala a Voluntariatului. Legea cu privire la Munca Voluntară (proiect). Voluntariat –delimitări. Principiile fundamentale de organizare a mişcării voluntariatului. Mişcarea voluntariatului în R. Moldova. Politici de management ale voluntarilor. Contractul de voluintariat. Drepturile şi responsabilităţile voluntarilor. Modalităţi de practicare a voluntariatului. Parteneriat public privat in furnizarea de servcii sociale. Voluntariatul şi dezvoltarea comunitară.

Bibliografie selectivă:Centrul CONTACT. Studiu asupra Dezvoltării Organizaţiilor Neguvernamentale din Republica Moldova. Chişinău: ARC, 2002Centrul CONTACT. Study on Non-Governmental Sector in the Republic of Moldova (Studiu privind sectorul neguvernamental în Republica Moldova). Chişinău: Centrul CONTACT, 2000Manual, Promovarea şi dezvoltarea voluntariatului, produs de Consiliul Europei Şi Federaţia Europeană pentru Învăţare InterculturalăVoluntariat, PRO Vobis, Centrul Internaţional de voluntariat, 2004www.voluntariat.rowww.youth.md www.voluntar.org.mdwww.lastrada.md/voluntari/ www.hospice.ro/voluntari-ce-însemnă.php

66

http://www.hospice.ro/voluntari-ce-%C3%AEnsemn%C4%83.php

http://www.lastrada.md/voluntari/

http://www.voluntar.org.md/

http://www.youth.md/

http://www.voluntariat.ro/

***AdministrareaAutor: lector asistent, master în administraţie publică Gribincea Tatiana


Denumirea disciplineiSistemul contemporan de asistenţa socială


Anul predăriiIII

Perioada de predareSemestrul VIEvaluare: sem. 6 – examen

Cerinţe înaintate de disciplină: F.02.O.003; F.02.O.006; S.03.O.017; S.03.A.019; S.03.A.020; S.04.A.030


Obiective generale şi de referinţăFamiliarizarea cu conceptul sistemului de asistenţa socială bazele teoretice şi legislaţie fundamentală în domeniul dreptului la asistenţă socială. cunoaşterea sistemului de asistenţa socială ca partea componenta a sistemului de protecţie socială, precum şi a problemelor ce pot apărea în cazul nerespectării legislaţiei. Să înţeleagă principiile şi să analizeze metodele de cercetare a statutului ştiinţific al asistenţei sociale; Să facă distincţia dintre sistemul de asistenţa socială şi asigurărilor sociale; Să poată evidenţia formele acordării prestatiilor şi serviciilor de asistenţa socială şi modurile generale de acordare a serviciilor sociale comunitare. Conţinutul disciplineiSistemul de asistenţa socială – parte componentă a sistemului de protecţie socială. Noţiuni generale. Formarea şi dezvoltarea sistemului de asistenţă socială. Definiţia şi obiectul de studiu. Metodele de cercetare. Corelaţia sistemului de asistenţa socială cu alte ramuri ale sistemului de protecţie socială. Noţiunea şi clasificarea beneficiilor sociale. Consideraţii generale privind indemnizaţiile familiilor cu copii. Clasificarea indemnizaţiilor. Alocaţii sociale. Compensaţii noninative. Ajutoare materiale. Categorii de beneficiari a prestaţiilor sociale. Clasificarea instituţiilor rezidenţiale. Durata şi tipurile de reabilitare medico socială pentru persoane defavorizate. Agenţia de stat pentru rezerve materiale şi ajutoare umanitare – organul care coordonează distribuirea ajutoarelor umanitare. Strategia de reformare a sistemului de asistenţa socială. Cadrul Legal. Cadrul instutuţional. Resurse umane. Resurse financiare. Programul Naţional Republica Moldova –Uniunea Europeană. Programul Naţional „Satul Moldovenesc”

Bibliografie selectivă:Lovitu M. „Bazele politicii sociale”, Bucureşti, 1997Margineanu I. „Economia politicilor sociale”, Bucureşti, 2000Mihu. L., Brono L. „Modele de politici sociale”, Bucureşti, 1999Poenaru M. „Politica socială şi indicatori sociali”, Bucureşti, 1998Popescu L. „Protecţia socială în Uniunea Europeană”, Cluj-Napoca, 1998Zamfir C. „Politici sociale în România”, Bucureşti, 1999 Bulgaru M., Dilion M. „Concepte fundamentale ale asistenţei sociale”, Chişinău 2000Bulgaru M. „Metode şi tehnici în asistenţa socială”, Chişinău, 2002Bulgaru M. „Aspecte teoretice şi practice ale asistenţei sociale”, Chişinău, 2003Orlov M. „Drept administrativ”, Chişinău, 2001Timuş A.I. ”Politica socială şi problemele ameliorării calităţii vieţii”, Chişinău, 2002

67



Denumirea disciplineiPolitici de asistenţa socială a populaţiei


Anul predăriiIII




Obiective generale şi de referinţăFamiliarizarea studenţilor cu cele mai importante aspecte ale sistemului de asistenţă socială ca parte componentă a sistemului de protecţie socială;Să înţeleagă principiile şi să analizeze metodele de cercetare a statutului ştiinţific al asistenţei sociale;Să facă distincţia dintre sistemul de asistenţa socială şi cel al asigurărilor sociale;Să poată evidenţia formele acordării prestaţiilor şi serviciilor de asistenţă socială şi modurile generale de acorgare a serviciilor sociale comunitare. Conţinutul disciplineiNoţiuni de politici sociale. Conţinutul şi structura politicilor sociale. Modul general de acordare a politicilor sociale şi impactul lor asupra individului. Statul „bunăstării conservatist corporalist”. Statul „bunăstării social-democrat”. Politici sociale sectoriale.Concept şi noţiuni. Sistemul de protecţie socială. Rolul politicii sociale în asigurarea dezvoltării benefice ale comunităţii. Rolul statului în promovarea unor politici sociale adecvate perioadei de tranziţie. Politica socială şi susţinerea socială a populaţiei vulnerabile, Interdependenţa dintre promovarea unei politici sociale eficiente şi dinamica dezvoltării economice.

Bibliografie selectivă: Lovitu M. „Bazele politicii sociale”, Bucureşti, 1997Margineanu I. „Economia politicilor sociale”, Bucureşti, 2000Mihu. L., Brono L. „Modele de politici sociale”, Bucureşti, 1999Poenaru M. „Politica socială şi indicatori sociali”, Bucureşti, 1998Popescu L. „Protecţia socială în Uniunea Europeană”, Cluj-Napoca, 1998Zamfir C. „Politici sociale în România”, Bucureşti, 1999 Bulgaru M.,Dilion M.„Concepte fundamentale ale asistenţei sociale”, Chişinău 2000Legea privind alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni.Legea privind protecţia socială a invalizilor nr. 821-XII din 24.12.1991.Legea privind protecţia socială suplimentară a unor beneficiari de pensii stabilite în sistemul public de asigurări sociale.Legea privind protecţia socială specială a unor categorii de populaţie.Legea privind protecţia socială suplimentară a unor categorii de populaţie.www.aaspbucuresti.yahoo.comwww.assoc.mail.alphanet.ro

68

http://www.assoc.mail.alphanet.ro/

http://www.aaspbucuresti.yahoo.com/



Denumirea disciplineiPoliticile ocupării forţei de muncă


Anul predăriiIII




Obiective generale şi de referinţăCunoaştera programelor sociale pentru şomeri. Utilizarea teoriilor în practică. Formarea abilităţilor de comunicare cu persoanele în căutarea unui loc de muncă. Rezolvarea problemelor şi situaţiilor de problemă cu care se confruntă şomerii. Analiza situaţiilor problematice la nivel individual şi comunitar. Justificarea rezultatelor intervenţiei sociale recurgînd la argumentaţii. Formarea obişnuinţelor unei gîndiri deschise, creative şi a unui spirit de obiectivitate şi toleranţă faţă de problemele cu care se confruntă şomerii. Încurajarea iniţiativei şi disponibilităţii de a aborda sarcini variate. Stimularea unor atitudini favorabile faţă de ştiinţă şi de cunoaştere în general. Conţinutul disciplineiOcuparea forţei de muncă. Proporţiile şomajului. Factorii ce influenţează şomajul. Migraţiunea forţei de muncă. Politica promovată pe piaţa forţei de muncă. Activitatea de mediere a muncii. Tîrgurile locurilor de muncă. Lucrări publice în interesul comunităţii. Protecţia socială a categoriilor defavorizate ale populaţiei. Colaborarea cu agenţiile private de ocupare a forţei de muncă. Orientarea profesională. Asistenţa informaţională în cadrul „Clubului Muncii”. Formarea profesională

Bibliografie selectivă:1. Zamfir E., Zamfir C., Politici sociale - România în context social, Bucureşti, 1995. 2. Legea nr.102-XV din 13 martie 2003 privind ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă.3. Rapoarte sociale anuale ale Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.4. Regulamentul cu privire la orientarea profesională şi susţinerea psihologică a populaţiei.5. Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr.181 privind agenţiile private de ocupare a forţei de muncă.

69

***AdministrareaAutor: lector asistent, master în administraţie publică Chintea Svetlana


Denumirea disciplineiTehnici de intervenţie în asistenţa socială


Anul predăriiIII




Obiective generale şi de referinţă- să cunoască actele normative internaţionale şi naţionale ce prevăd protecţia

minorilior, şomerilor, refugiaţilor etc.- să determine tehnici utilizate de asistentul social în lucru cu beneficiarii săi- să cunoască tehnicile de intervenţie în lucru cu beneficiarii şi tiplogiile acţiunilor

de prevenire Conţinutul disciplineiRepere sociologice pentru asistentul social. Asistenţa socială – un răspuns la sfidările lumii contemporane. Tehnici şi metode de lucru în sistenţa socială. Excluderea socială şi problema cîmpurilor asistenţiale. Modele explicative ale fenomenului delincvenţilor. Dinamica sistemului delincvenţional. Tehnici specifice asistenţei sociale a delincvenţilor. Asistenţa socială a şomerilor. Politici de combatere a şomajului. Legislaţia naţională în domeniul protecţiei şomerilor. Cadrul instituţional, legislative, naţional şi internaţional privind asigurarea drepturilor deţinuţilor. Asistenţa socială a persoanelor refugiate. Integrarea refugiaţilor în Republica Moldova. Asistentul social şi sistemul client. Asistenţa socială a persoanelor- victime a traficului de fiinţe umane.(inclusiv minori). Tehnici specifice de intervenţie în asistenţa social a persoanelor victime a traficului de persoane.


Bocancea, C., Neamţu, G. Elemente de asistenţă socială. Iaşi, 1999Petcu, M. Delincvenţa –repere psihosociale. Cluj-Napoca, 1999Stegăroiu, D. Şomajul – prezent şi perspective. Cluj-Napoca, 1993Contracararea traficului cu Fiinţe Umane, Centrul Internaţional pentru Protecţia şi Promovarea drepturilor Femeii „La Strada”. Chişinău, 2004Protecţia refugiaţilor. Ghid cu privire la dreptul internaţional al refugiaţilor. Chişinău: ICNCUR, 2001Servicii sociale pentru copii şi familie. Chişinău, 2006Spînru, M. Introducere în asistenţa socială a familiei şi protecţia copilului. Chişinău, 1998UNICEF, Justiţia juvenilă în R. Moldova

70

***AdministrareaAutor: conf. univ., dr. Gonţa Victoria


Denumirea disciplineiConsilierea în asistenţa socială


Anul predăriiIII




Obiective generale şi de referinţăCunoaşterea şi însuşirea principiilor etice specifice muncii de asistenţă socială; Însuşirea metodelor şi tehnicilor generale de asistare şi consiliere socială; Cunoaşterea caracteristicilor şi a metodologiei specifice de asistare şi intervenţie în cazul populaţiilor ţintă speciale: familie, copil, persoane vârstnice, persoane cu dizabilităţi, persoane dependente, persoane cu comportament deviant, etc. Dezvoltarea abilităţilor practice de lucru cu diferitele categorii de populaţii asistate;

Conţinutul disciplineiConsilierea ca modalitate specifică de asistenta; Etapele consilierii; Modele şi paradigme ale consilierii; Aspecte metodologice privind consilierea în asistenta sociala; Munca de caz social (lucrul de caz) ca proces al rezolvarii problemelor; Etapele consilierii din perspectiva clientului; Exigenţe ale procesului de consiliere din perspective asistentului social; Identificarea obiectivelor schimbarii şi realizarea contractului; Explorarea solutiilor alternative; Alegerea strategiilor de interventie; Acordul clientului şi redactarea contractului; Interventia efectiva şi monitorizarea; Evaluarea rezultatelor procesului de schimbare.


Cojocaru Stefan, Supervizarea în asistenta sociala, în Revista de Cercetare si Interventie sociala, volumul 4/2004, Iasi, Lumen Dorofte Tatiana- Orientari si tendinte în psihoterapia contemporana, 1990, Bucuresti, Editura Stiintifica.Sandu Antonio- Asistenta si interventie sociala, Iasi, Lumen, 2002 Neamtu Gorge (coordonator) —Tratat de asistenta sociala, Iasi, Polirom, 2003Sandu Antonio, Utilizarea tehnicilor NLP în interviul intentional nondirectiv, în Revista de Cercetare si Interventie sociala, volumul 3/2003, Iasi, Lumen

71

***AdministrareaAutor: conf. univ., dr. Gonţa Victoria Codul disciplineiS.05.A.039

Denumirea disciplineiPsihologia şi sociologia familiei


Anul predăriiIII




Obiective generale şi de referinţă Competenţe la nivel de cunoaştere şi înţelegere: A cunoaşte terminologia de referinţă a cursului; A cunoaşte legităţile generale şi particulare de funcţionare a familiei; A înţelege avantajele şi dezavantajele familiei moderne; A cunoaşte problemele familiale tipice şi principiile de diagnosticare şi soluţionare a lor.Competenţe la nivel de aplicare: Utilizare adecvată a tehnicilor şi metodelor diagnostice în studierea familiei; Activitate practică cu familia; Evaluare a proceselor familiale; Utilizarea limbajului de specialitate;Competenţe la nivel de integrare: Dezvoltarea motivaţiei de a activa în domeniul Problematicii familiei; Formarea disponibilităţii pentru participarea activă la procesele de instruire; Să elaboreze recomandări pentru părinţi în vederea dezvoltării armonioase a personalităţii copilului; Dezvoltarea abilităţii de elaborare a strategiilor de lucru cu familia; De alcătuire a unui program de intervenţie în lucrul cu familia. Conţinutul cursului:Psihologia şi sociologia familiei ca ştiinţă; Tipurile şi funcţiile familiei; Dinamica cuplului. Ciclurile şi crizele vieţii de familie; Stabilirea relaţiilor dintre parteneri. Teoriile alegerii maritale; Climatul familial şi compatibilitate psihologică; Particularităţile de rol-sex în familie; Abaterile de rol conjugal. Noţiuni de rol patologizant ; Comunicarea în familie: stiluri şi reguli; Dereglările comunicării intrafamiliale; Factorii de risc în căsătorie. Conflictul conjugal; Divorţul: cauze, motivaţii, consecinţe; Psihologia căsătoriei repetate; Consilierea familiei; Consilierea familiei cu un membru bolnav


Mitrofan I., Mitrofan N., Elemente de psihologie a cuplului, Bucureşti 1994.Ionescu A., psihologia familiei. Normalitate şi psihopatologia familială, Bucureşti 1985Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Bucureşti 1996.Алешина Ю, Индивидуальное и семейное консультирование, Москва 1999, Эйдемийлер Э., Психотерапия семейных отношений, Москва 1999Шнайдер, Психология семейных отношений, Москва 2002.

72

Capitolul VI : Caietul de sarcini pentru examenele de licenţă

STRATEGII DE EVALUARE A RĂSPUNSURILOR LA EXAMENELE DE LICENŢĂExamenele de licenţă se desfăşoară in conformitate cu Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea examenelor de licenţă in instituţiile de invăţămint superior universitar şi planul de studiu, aprobat pentru specialitatea dată. Studenţii susţin 2 examene, examen la disciplinele fundamentale şi examen la disciplinele de specializare, şi teza de licenţă.Examenul la disciplinele fundamentale se susţune in formă scrisă, examenul la disciplinele de specializare – in formă orală.In scopul pregătirii către examenele de licenţă sunt elaborate, discutate şi aprobate in şedinţa catedrei psihologie subiectele, in conformitate cu care vor fi alcătuite:- variantele pentru lucrările scrise care urmează să fie prezentate de studenţi la examenul de licenţă la disciplinele fundamentale;- biletele de examinare la examenul de licenţă la disciplinele de specializare.Subiectele sunt puse la dispoziţia studenţilor şi pot fi consultate la Catedra Psihologie şi in Mediateca ULIM.

Structura biletului de examinareExamenul la disciplinele fundamentale – Teorii şi metode ale Asisitenţei Sociale – se realizează in scris.Proba scrisă prevede:a) 1 subiect prevede controlarea cunoştinţelor la: Bazele Asistenţei Sociale, Teorii şi metode în ASb) al 2-lea subiect – Metodologia cercetării socio-umane, Demografia şi sociologia populaţieic) al 3-lea subiect se referă la conţinutul disciplinelor Psihologia persoanei, Psihologia dezvoltării, Psihologia SocialăAprecierea cunoştinţelor se realizează după următorul algoritm: fiecare subiect este apreciat de la 1 la 10, suma punctelor acumulate este impărţită la 3.Examenul la disciplinele de specialitate –Asistenţa Socială Aplicată – se realizează oral. Fiecare bilet include cate trei subiecte:a) 1 subiect - Metode şi tehnici în AS, politici socialeb) al 2-lea subiect – Voluntariat în AS , Parteneriat în AS, Teoria şi practica consilierii în AS, Sociologia familieic) al 3-lea subiect – Servicii de asistenţă Socială pentru populaţieAprecierea cunoştinţelor se realizează după următorul algoritm: fiecare subiect este apreciat de la 1 la 10, suma punctelor acumulate este impărţită la 3.

Criterii de apreciere a cunoştinţelorCunoştinţele studenţilor la examenele de licenţă urmează să fie apreciate in conformitate cu unşir de criterii. Le nominalizăm in continuare.

1. La examenele de licenţă cunoştinţele studenţilor sunt apreciate de la nota 1 pină la nota 10 in conformitate cu următoarele criterii:

POSEDAREA DE COMPETENŢE GNOSEOLOGICE (CUNOAŞTERE):• cunoaşterea principalelor opinii, elaborări conceptuale, cercetări experimentale in cadrul fenomenului analizat;• operarea cu aparatul terminologic al disciplinei, intergrind noţiunile in modele de explicare teoretică a fenomenelor sociale, politicilor sau serviciilor existente;

73

• explicarea esenţei fenomenului şi a caracteristicilor lui de bază;• detarminarea şi interpretarea problemei prin punerea-n uz a modelelor teoretico-explicative, propuse de orientările, teoriile de bază în Asisitenţa Socială);• identificarea raporturilor cu caracter interdisciplinar, a importanţei cunoştinţelor in domeniul profesional şi general;COMPETENŢE PRAXIOLOGICE (APLICARE IN PRACTICĂ)• să definească şi să explice probleme concrete din spectrul problemelor sociale;• să stabilească şi să explice importanţa şi modul de aplicare a cunoştinţelor in activitatea profesional-practică;• să exemplifice şi să analizeze fenomenul social concret prin prisma modelelor teoretico-explicative;• să aplice competenţele personale – motivaţia, atenţia şi abilităţile cognitive, asertivitatea, comunicativitatea, empatia, spiritul de cooperare.

COMPETENŢE DE CERCETARE (CREARE)• să demonstreze o poziţie profesională activă cu referinţă la cele mai actuale aspecte ale vieţii cotidiene;• să dea dovadă de capacităţi de selectare a metodelor, proiectare a cercetărilor aplicate, aplicare modelelor de intervenţie socială adecvate;• să se manifeste ca un specialist apt de a realiza activităţi profesionale de consultaţie şi consiliere a individului uman, grupului social, organizaţiei.

2. In conformitate cu criteriile menţionate mai sus cunoştinţele vor fi apreciete cu:• nota 10 – se atribuie in cazul cind se dă dovadă de cunoştinţe teoretice exepţionale care depăşesc limitele conţinutului programei analitice la disciplina din care este selectat subiectul respectiv, care demonstrează a) posedarea temeinică a aparatului terminologic, b) cunoaşterea principalelor teorii, scoli, orientări, autori care s-au preocupat de fenomenul pus in discuţie, c) capacitatea de a cita lucrări şi autori, care ţin de bibliografia obligatorie şi cea suplimentară la disciplina dată; d) abilităţi inductiv-deductive care-i permit formularea propiilor opinii in problema abordată; e) capacităţi de aplicare conştientă a postulatelor teoretice in explicarea evenimentului real, in activitatea profesională; f) aptitudinea de a explica fenomenul prin prisma interdisciplinarităţii, operind cu noţiuni şi explicaţii teoretice din disciplinele adacente, din alte ştiinţe inrudite; g) expunere coerentă, logică, fără greşeli a materialului;• nota 9 – se atribuie studentului care dă dovadă de cunoştinţe teoretice şi practice foarte bune, temeinice şi multilaterale conform materialului de programă la disciplină: a) demonstrează posedarea certă a termenilor şi noţiunilor, b) cunoaşte principalele teorii, scoli, orientări, autori care s-au preocupat de fenomenul pus in discuţie şi care au constituit subiectul discuţiei prevăzut de programa la disciplina dată, c) citează lucrări şi autori din bibliografia obligatorie la disciplina dată; d) poate formula opinii proprii in problema abordată; e) dă dovadă de capacităţi de aplicareconştientă a postulatelor teoretice in explicarea evenimentului real, in activitatea profesională; f) explică fenomenul prin prisma interdisciplinarităţii, operind cu noţiuni şi explicaţii teoretice din disciplinele adacente; g) expune coerent, logică, fără greşeli materialul;• nota 8 – se atribuie studentului care dă dovadă de cunoştinţe teoretice şi practice bune, temeinice şi complete conform materialului de programă la disciplină: a) demonstrează posedarea certă a termenilor şi noţiunilor, b) cunoaşte principalele teorii, scoli, orientări care s-au preocupat de fenomenul pus in discuţie şi care au constituit subiectul discuţiei prevăzut de programa la disciplina dată, c) cunoaşte bibliografia obligatorie la disciplina dată; d) poate formula unele sugestii proprii in problema abordată, demonstrează capacitatea de a aplica cunoştinţele in activitatea profesională; f) găseşte analogii şi explicaţii ale fenomenului in cadrul altor discipline psihologice; g) expune coerent, logică, cu lacune neesenţiale materialul;• nota 7 – se atribuie studentului care dă dovadă de cunoştinţe teoretice şi practice suficiente conform materialului de programă la disciplină: a) demonstrează posedarea conştientă a

74

termenilor şi noţiunilor, b) cunoaşte principalele teorii, scoli, orientări care s-au preocupat de fenomen in conformitate cu programa la disciplina respectivă, c) cunoaşte, dar incomplet, bibliografia obligatorie la disciplina dată; d) demonstrează posedarea conştintă a materialului şi capacitatea de a aplica cunoştinţele in activitatea profesională; e) găseşte unele explicaţii ale fenomenului in cadrul altor discipline psihologice in conformitate cu planul şi programele de studii; f) comite greşeli neinsemnate şi dă dovadă de mici lacune in expunerea subiectului;• nota 6 – se atribuie studentului care dă dovadă de cunoştinţe teoretice şi practice suficiente conform materialului de programă la disciplină: a) poate conştient defini şi descrie in termeni şi noţiuni prevăzute de programă fenomenul; b) are cunoştiinţe despre cercetările teoretice in cadrul subiectului dat; c) cunoaşte selectiv bibliografia recomandată la disciplina dată; d) demonstrează posedarea conştientă dar slabă a materialului şi capacitatea suficientă de a aplica cunoştinţele in activitatea profesională; e) comite greşeli şi dă dovadă de lacune in expunerea subiectului, dar nu mai mult de 2-3 esenţiale, in rest - neinsemnate;• nota 5 – se atribuie studentului care dă dovadă de cunoştinţe in proporţie de nu mai puţin de 70% din materialul de programă la disciplinele care constituie subiectele examinării: a) poate defini şi descrie in termeni şi noţiuni prevăzute de programă fenomenul; b) are cunoştiinţe foarte superficiale despre cercetările teroretice in cadrul subiectului dat, la nivel de numire a unor autori, teorii, orientări; c) cunoaşte selectiv bibliografia recomandată la disciplina dată; d) demonstrează posedarea conştientă dar slabă a materialului şi capacitatea suficientă, cu mici lacune, de a aplica cunoştinţele in activitatea profesională; e) comite greşeli şi dă dovadă de lacune in expunerea subiectului, dar nu mai mult de 2-3 esenţiale, in rest - neinsemnate;• nota 4 – se atribuie studentului care dă dovadă de cunoştinţe in proporţie de nu mai puţin de 70% din materialul de programă la disciplinele care constituie subiectele examinării, confundă termeni şi noţiuni; numeşte cu greu şi foarte limitat autori şi teorii, fără a specifica conţinutul; nu cunoaşte decit 1-2 tituluri ale bibliografiei recomandate, fără a poseda conţinutul; are capacităţi insuficiente de aplicare a cunoştinţelor in parctica profesională, expune superficial cu lacune considerabile materialul;• nota 3 – se atribuie studentului care dă dovadă de cunoştinţe in proporţie de nu mai puţin de 50% din materialul de programă la disciplinele care constituie subiectele examinării;• nota 2 – se atribuie studentului care dă dovadă de cunoştinţe in proporţie de nu mai puţin de 25% din materialul de programă la disciplinele care constituie subiectele examinării;• nota 1 – se atribuie studentului care dă dovadă de cunoştinţe in proporţie de nu mai mult de 20% din materialul de programă la disciplinele care constituie subiectele examinării.

3. Examenele se realizează in condiţii stipulate de Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea examenelor de licenţă in instituţiile de invăţămint superior universitar, prevăzind:• oferirea condiţiilor optimale pentru pregătire de răspuns şi expunerea cunoştinţelor; timp pentru pregătire in cazul susţinerii orale; acordarea posibilităţii de expunere completă a cunoştinţelor in subiectele conţinute in bilet; adresarea de către comisie a intrebărilor cu menirea precizării anumitor momente care n-au reflectat pe deplin calitatea cunoştinţelor; consultarea expunerii scrise, intocmite in cadrul pregătirii de răspuns oral, in cazul cind e nevoie de a preciza anumite momente incert expuse de student; alte prevederi, conţinute in documentele de rigoare;• oferirea condiţiilor optimale pentru expunerea in scris a răspunsurilor; timp rezervat expunerii in scris a răspunsurilor la probele conţinute in variantele propuse pentru examenul scris; controlul riguros al lucrărilor, inclusiv consultarea maculatorului in cazul precizării unor momente care prezintă incertitudine, alte prevederi reglamentare.

4. Tezele de licenţă sunt apreciate in conformitate cu corespunderea cerinţelor, expuse in recomandările in vederea intocmirii lucrărilor. Notele sunt corespondente următoarelor criterii:• nota 10 – apreciază lucrărilor care corespund in proporţie de 100% recomandărilor: conţin compartimentele şi subcompartimentele respective; reflectă complet şi corect din punct de vedere metodologic in introducere asupra aspectelor principale ale lucrărilor; expun logic şi

75

complet subiectul, analizindu-l din punct de vedere al teoriilor, autorilor, orientărilor din domeniu, conţinind o analiză personală raportată la inţelegerea şi raportarea la realitatea practică a evenimentului, procesului, fenomenului; sunt intregite din punct de vedere al concluziilor pe marginea analizei teoretice; prezintă cu respectarea tuturor rigorilor faţă de o cercetare investigaţia practică; denotă capacitatea autorului de a concluziona şi recomanda din punctul de vedere al propriei cercetări; sunt bazate pe consultarea bibliografiei din domeniu, conţinind o listă vastă de surse bibliografice in măsura in care această problemă este cercetată; sunt intocmite ingrijit, cu respectarea cerinţelor tehnice; sunt prezentate coerent, logic, in timp prevăzut de regulament, cu utilizarea unor metode capabile să faciliteze expunerea;• nota 9 – apreciază lucrărilor care corespund in proporţie de 95% recomandărilor: sunt oportun prezentate in compartimente şi subcompartimente; reflectă complet şi corect din punct de vedere metodologic in introducere asupra aspectelor principale ale lucrărilor; expun logic şi complet subiectul, analizindu-l din punct de vedere al teoriilor, autorilor, orientărilor din domeniu, conţinind o analiză personală raportată la inţelegerea şi raportarea la realitatea practică a evenimentului, procesului, fenomenului; expun concluzii pe marginea analizei teoretice; prezintă cu respectarea tuturor rigorilor faţă de o cercetare investigaţia practică; denotă capacitatea suficientă a autorului de a concluziona şi a face anumite recomandări din punctul de vedere al propriei cercetări; sunt bazate pe consultarea bibliografiei din domeniu, conţinind o listă vastă de surse bibliografice; sunt intocmite ingrijit, cu respectarea cerinţelor tehnice; sunt prezentate coerent, logic, in timp prevăzut de regulament, cu utilizarea unor metode capabile să faciliteze expunerea;• nota 8 – apreciază lucrărilor care corespund in proporţie de 90% recomandărilor: sunt expuse in conformitate cu un plan bine stabilit; reflectă corect din punct de vedere metodologic in introducere asupra actualităţii ‚ problemei‚ obiectului şi scopului cercetării‚ ipotezelor‚ principalelor elaborări teoretice‚ metode‚ procedeeşi tehnici, bazei experimentale‚ termenlor-cheie; expun logic subiectul, analizindu-l din punct de vedere al teoriilor, autorilor din domeniu, indică la inţelegerea bună a raportului dintre modelul teoretic şi realitatea practică; prezintă cu respectarea tuturor rigorilor faţă de o cercetare investigaţia practică efectuată şi concluziile pe marginea acesteia; sunt bazate pe consultarea suficient de amplă a bibliografiei din domeniu; sunt intocmite ingrijit, cu respectarea cerinţelor tehnice; sunt prezentate coerent, logic, in timp prevăzut de regulament, cu utilizarea unor metode capabile să faciliteze expunerea;• nota 7 – apreciază lucrărilor care corespund in proporţie de 85% recomandărilor: sunt expuse in conformitate cu planul care conţine compartimente teoretice şi practice stabilite de recomandări; prezintă in introducere actualitatea studiului‚ problema‚ obiectul‚ scopul cercetării‚ ipotezele investigaţiei‚ baza conceptuală‚ metodele‚ procedeele şi tehnicile‚ etapele‚ baza experimentală‚ termenii-cheie; expun logic subiectul, analizindu-l din punct de vedere al teoriilor, autorilor din domeniu, indică la inţelegerea suficientă a raportului dintre modelul teoretic şi realitatea practică; prezintă cu mici lacune, dar nu mai mult de 1-2, investigaţia practică efectuată şi concluziile pe marginea acesteia; sunt bazate pe consultarea bibliografiei din domeniu; sunt intocmite ingrijit, cu respectarea cerinţelor tehnice; sunt prezentate coerent, logic, in timp prevăzut de regulament, cu utilizarea unor metode capabile să faciliteze expunerea;• nota 6 – apreciază lucrărilor care corespund in proporţie de 80% recomandărilor: sunt expuse in conformitate cu planul care conţine compartimente teoretice şi practice stabilite de recomandări; prezintă in introducere actualitatea studiului‚ problema‚ obiectul‚ scopul cercetării‚ ipotezele investigaţiei‚ baza conceptuală‚ metodele‚ procedeele şi tehnicile‚ etapele‚ baza experimentală‚ termenii-cheie, dar dau dovadă de anumite lacune in stabilirea acestora; expun logic subiectul, analizindu-l din punct de vedere al unor teorii, autori din domeniu, indică la inţelegerea insufient de completă a raportului dintre modelul teoretic şi realitatea practică; prezintă cu mici lacune, dar nu mai mult de 3-4, investigaţia practică efectuată şi concluziile pe marginea acesteia; sunt bazate pe consultarea bibliografiei din domeniu; sunt intocmite ingrijit,

76

cu respectarea cerinţelor tehnice; sunt prezentate cu anumite lacune şi greşeli, dar cu respectarea logicii unui discurs, cu utilizarea unor metode capabile să faciliteze expunerea;• nota 5 – apreciază lucrărilor care corespund in proporţie de 75% recomandărilor: sunt expuse in conformitate cu planul care conţine compartimente teoretice şi practice stabilite de recomandări; prezintă in introducere actualitatea studiului‚ problema‚ obiectul‚ scopul cercetării‚ ipotezele investigaţiei‚ baza conceptuală‚ metodele‚ procedeele şi tehnicile‚ etapele‚ baza experimentală‚ termenii-cheie, dar dau dovadă de lacune considerabile in stabilirea lor, nu mai mult de 2-3; expun subiectul, analizindu-l din punct de vedere al unor teorii, autori din domeniu, indică la inţelegerea insufient de completă a raportului dintre modelul teoretic şi realitatea practică; prezintă cu mici lacune, dar nu mai mult de 5-6, investigaţia practică efectuată şi concluziile pe marginea acesteia; sunt bazate pe consultarea redusă a bibliografiei din domeniu; sunt intocmite ingrijit, cu respectarea cerinţelor tehnice; sunt prezentate cu anumite lacune şi greşeli;• nota 4 – apreciază lucrărilor care corespund in proporţie de 65% recomandărilor;• nota 3 – apreciază lucrărilor care corespund in proporţie de 60% recomandărilor;• nota 2 – apreciază lucrărilor care corespund in proporţie de 50% recomandărilor;• nota 1 – apreciază lucrărilor care corespund in proporţie de 25% recomandărilor.

77

Capitolul VII: Cerinţele pentru elaborarea tezelor de licenţă (masterat)

PROPUNERE SUGESTII, RECOMANDĂRI

INTRODUCERETeza de de licenţă reprezintă o activitate prevăzută în

curriculumul specialităţii‚ care are menirea de a forma abilităţi de cercetare teoretică şi practică‚ de aprofundare într-un anumit domeniu al specialităţii în scopul realizării unui studiu consecutiv şi finit al unei probleme actuale şi importante pentru formarea profesională a studentului.

Tema tezei de licenţă urmează:să reflecte problemele de cel mai mare interes teoretic şi practic

din domeniul de cercetare‚ fiind de o actualitate deosebită şi de importanţă majoră pentru ştiinţa şi viaţa cotidiană;

să-i solicite autorului valorificarea cunoştinţelor acumulate şi posibilitatea de a realiza aplicarea lor practică‚ de a-şi aduce contribuţia personală la soluţionarea aspectelor practice derivate din temă;

să fie asigurată de condiţii care ar facilita cercetarea: posibilităţi de documentare‚ de elaborare a aparatului de investigaţie practică‚ de realizare a cercetărilor în teren‚ de efectuare a calculelor‚ inclusiv statistice‚ de analiză cantitativă şi calitativă a datelor etc.(Galben‚ A.‚ Roman‚ A.‚ Postică‚ Gh., 2000, Teza de licenţă (Studiu metodic), Ed. ULIM, Chişinău‚ 2000).

PROIECTAREA ACTIVITĂŢII DE CERCETARE ÎN CADRUL TEZEI DE LICENŢĂ

În scopul realizării cercetării studentul sub conducerea conducătorului ştiinţific întocmeşte un plan al activităţilor. Planul de activitate al studentului poate fi întocmit în conformitate cu recomandările faţă de o cercetare din domeniul ştiinţelor socio-umaniste, în care se prevăd anumite etape consecutive, selectate din literatura din domeniu (Mărginean, I., 2000, Proiectarea cercetării sociologice, Ed. Polirom, Iaşi, p. 101-102) şi care în varianta de mai jos sînt completate cu etape suplimentare, reieşind din specificul unei lucrări de licenţă la specialiattea „Asistenţă socială”.

1) stabilirea temei;2) fixarea obiectivelor;3) selectarea surselor de informare;4) investigaţia cadrului teoretic al cercetării (teoria problemei);5) expunerea cadrului teoretic al cercetării;6) întocmirea problemei cercetării;7) stabilierea tipului de cercetare;8) elaborarea ipotezelor;9) definirea unităţilor de analiză şi de înregistrare;10) specificarea unităţilor (populaţiei) studiate;11) construcţia variabilelor (descrierea calitativă);

78

12) cuantificarea (descrierea cantitativă);13) alegerea metodelor de cercetare; stabilierea tehnicilor şi

procedeelor de lucru;14) culegerea datelor;15) selectarea modalităţilor de prelucrare a datelor; stocarea datelor;

prelucrarea datelor;16) analiza datelor (verificarea ipotezelor);17) rezolvarea aspectelor de grafică şi design la calculator;18) interpretarea rezultatelor;19) formularea propunerilor de soluţionare a problemei cercetării

vizate în lucrare; elaborarea concluziilor şi a recomandărilor practice;

20) prezentarea tezei conducătorului ştiinţific;21) prezentarea tezei şi a materialelor suplimentare la catedră;22) susţinerea preventivă a tezei de licenţă;23) pregătirea avizului conducătorului şi a recenziei asupra lucrării;24) prezentarea tezei în şedinţa plenară publică a comisiei pentru

examenul de licenţă.Palnul este fixat într-un orar al activităţilor, realizate în cadrul

îndeplinirii lucrării de licenţă, cu indicarea perioadelor concrete de timp. Fiecare din etapele planificate se prezintă ca o activitate, care îşi găseşte reflectare în lucrarea de licenţă.

Stabilirea temei de cercetare. Tema de cercetare se stabileşte în conformitate cu interesul de cunoaştere al studentului şi competenţele conducătorului ştiinţific, vizează o problemă cu importanţă socială, urmînd să răspundă la anumite „comenzi sociale”. Tema de cercetare se stabileşte de către studenţii de la anul III pînă la 1 octombrie, urmînd să fie discutată şi aprobată în şedinţa catedrei.

Fixarea obiectivelor cercetării. Se va face distincţie între obiectivele generale: elucidarea spcificului unui fenomen (descrierea lui în baza analizei surselor teoretice); realizarea unei diagnoze (determinarea particularităţilor manifestării fenomenului prin aplicarea unui instrument de cercetare); formularea de explicaţii privind manifestarea fenomenului, relaţiile lui cu alte fenomene; identificarea unor concluzii, soluţii, strategii de acţiune, efecte ale unor acţiuni în cazul implicării formative etc.; şi obiectivele particulare cu referinţă la caracterul problemei selectate pentru cercetare.

Cadrul teoretic al cercetării. Constă din analiza cadrului conceptual-teoretic al problemei. În acest scop se efectuează un studiu al surselor bibliografice cu scopul:

a) evidenţierii elementelor principale în explicarea fenomenului;b) evidenţierea tezelor de consens şi a celor aflate în dispută;c) analiza modelelor teoretico-empirice: cazuri de verificare a

unor ipoteze şi rezultatele obţinute;d) măsura în care cercetările anterioare corespund cu domeniul

vizat pentru cercetare (adecvarea în timp, cultură, cadru social etc.);

e) detaşarea aspectelor care necesită noi clarificări.Definirea problemei cercetării. Orientarea spre semnificaţia

temei conduce la urmărirea unui răspuns la o anumită „comandă socială”, la delimitarea unei probleme care se prezintă ca o deficienţă în cadrul fenomenului studiat şi asupra căreia se poate efectua o analiză şi

79

concluziona în vederea unor rezolvări.Tipul de cercetare. Cercetarea răspunde specificului temei şi

obiectivelor. În cercetarea standard se recurge deopotrivă la nivelul teoretic şi cel empiric al cunoaşterii, se combină metode de culegere a datelor, de analiză a lor, de construcţie teoretică în baza informaţiei noi. În cadrul lucrării de licenţă la asistenţa socială cercetarea poate fi efectuată în cadrul unui experiment de constatare sau / şi formativ. În stabilirea tipului de cercetare urmează să se precizeze: este sau nu cercetarea bazată pe interacţiunea cu populaţia, dacă nu, ce metode se folosesc în scopul adunării materialului empiric (studiul documentelor, analiza produselor activităţii, observaţia externă etc.); ce grad de structurare a instrumentelor de cercetare se solicită; cum este dozată analiza cantitativă şi calitativă; se recurge sau nu la analiză comparativă, longitudinală; se presupune o reprezentativitate sau se limitează doar la o ilustrare etc.

Elaborarea ipotezelor. Ipoteza se prezintă ca un enunţ referitor la relaţia dintre două şi mai multe fenomene, o explicaţie plauzibilă din punct de vedere al experienţei practice şi al cercetărilor anterioare, conţinînd un aspect nou, neidentificat. Ipoteza conţine în sine posibilitatea testării empirice în scop de obţinere a unor explicaţii suficiente pentru a demonstra corectitudinea sau incorectitudinea presupunerii. Ipoteza se situează între teorie şi observaţie. Ipoteza nu este o simplă constatare – constatarea nu mai are nevoe de verificare şi demonstrare, nu este o predicţie – predicţia este un rezultat al verificării ipotezelor.

Eşantionarea. Constă din extragerea a unui număr de unităţi statistice din universul cercetat. Se realizează în funcţie de tipul de cercetare.

Construcţia variabilelor şi elaborarea schemei discriptive de cercetare. Constă în definirea dimensiunilor, indicatorilor şi indicilor empirici în scop de operaţionalizare a conceptelor puse în discuţie în cadrul cercetării: definirea unor aspecte ale conceptelor care comportă posibilitatea măsurării.

Cuantificarea. Constă din elaborarea unor scheme de descriere calitativă, care permit măsurarea modului de manifestare a fenomenului studiat.

Alegerea metodelor, tehnicilor şi procedeelor de cercetare. Se realizează, ţinîndu-se cont de: adecvanţa metodelor şi tehnicilor specificului temei şi obiectivelor urmărite; posibilitatea utilizării lor în cadrul studiului problemei sociale alese pentru cercetare; dispunerea de logistica necesară (resurse umane şi materiale). În anumite condiţii se poate recurge la elaborarea unor instrumente de cercetare specifice în funcţie de obiectivele lucrării.

Culegerea, stocarea şi prelucrarea datelor. În funcţie de natura surselor, tipul de cercetare, metodele folosite etc. se programează culegerea datelor, prelucrarea lor în conformitate cu condiţia metodei utilizate, stocarea în baze de date. Prelucrarea se realizează în conformitate cu obiectivele cercetării, recurgîndu-se la metode statistice adecvate scopului şi obiectivelor cercetării.

Verificarea ipotezelor. În baza informaţiei cantitative se confruntă rezultatele studiului empiric cu ipotezele.

Interpretarea rezultatelor. Se prezintă ca o analiză calitativă a rezultatelor cantitative, care se realizează prin implicarea informaţiei selectate în cadrul analizei teoretico-conceptuale şi prin observaţie a

80

fenomenului.Întocmirea concluziilor şi recomandărilor. Concluziile se referă la

un nou model teoretic, rezultat din cercetarea efectuată. Recomandările răspund „comenzii sociale”.

DESIGN-UL GENERAL AL TEZEI DE LICENŢĂ Foaia de titlu indică la locul realizării tezei‚ autorul‚ tema

ei‚ conducerea ştiinţifică Planul tezei de licenţă reflectă structura‚ conţinutul de bază în

forma unei liste sumare a principalelor probleme reflectate în lucrare, cu menţionarea paginilor. În conformitate cu acest plan se alcătuieşte structura tezei‚ care cuprinde:

compartimentul introductiv (introducerea)‚ care are caracter teoretic‚ istoriografic‚ metodologic şi metodic‚ reflectând actualitatea studiului‚ problema‚ obiectul‚ scopul cercetării‚ ipotezele şi obiectivele investigaţiei‚ baza conceptuală‚ metodele‚ procedeele şi tehnicile‚ etapele‚ baza experimentală‚ inovaţia ştiinţifică‚ importanţa teoretică şi valoarea practică‚ termenii-cheie;

argumentarea teoretică a studiului, reflectă rezultatele studiului teoretic;

prezentarea cercetării empirice în care sînt expuse design-ul cercetării empirice, datele experimentale, analiza lor cantitativă şi calitativă, concluziile la compartiment;

un compartiment final (concluzii şi recomandări)‚ în care sunt sintetizate concluziile şi expus aportul personal la soluţionarea problemelor abordate în lucrare‚ propuse recomandări;

listele bibliografice reflectă literatura consultată în vederea întocmirii lucrării‚ fiind aranjate într-o anumită consecutivitate după caracter‚ în ordine alfabetică.

CONŢINUTUL TEZEI DE LICENŢĂÎn INTRODUCERE (expusă în 3-5 pagini) sunt reflectate

următoarele aspecte.Actualitatea cercetării. Subcompartimentul prevede judecăţile

autorului asupra oportunităţii alegerii temei din considerente teoretice şi practice‚ care prezintă un aport la dezvoltarea domeniului şi‚ inclusiv‚ la formarea profesională. Stabileşte caracterul actual al cercetării practice şi teoretice‚ reieşind din abordările problemei în literatura din domeniu şi realitatea psihosocială. Indică la raportul dintre problema studiată şi problemele din cotidian. Actualitatea cercetării se prezintă ca o aprofundare în subiectul investigaţiei‚ relevarea tuturor aspectelor teoretice legate de acesta şi probarea lor în cadrul unei cercetări experimentale.

Problema investigaţiei: este formulată într-o frază‚ care reflectă corespondenţa dintre studiul efectuat şi necesitatea soluţionării teoretice şi practice a unei situaţii specifice‚ prin investigarea unui anumit aspect şi stabilire a unor soluţii.

Obiectul cercetării: se referă la aspectul teoretico-practic‚ selectat pentru un studiu mai detaliat‚ care constituie un fenomen sau un proces‚ o categorie sau un concept etc.

Scopul cercetării: reflectă elucidarea anumitor particularităţi ale obiectului investigaţiei‚ elaborarea unui program de activitate sau cercetare‚ expunerea unor concluzii relevante studiului.

81

Obiectivele investigaţiei: se împart în teoretice şi practice şi presupun un plan sumar al efectuării investigaţiei în scopul explicării problemei alese pentru cercetare – studiul aspectelor teoretice‚ precizarea prin analiză teoretică şi practică a unor noţiuni‚ elucidarea unor particularităţi‚ identificarea factorilor‚ construirea modelelor‚ elaborarea aparatului de cercetare‚ evidenţierea unor rezultate specifice etc.

Ipotezele cercetării: modelul ipotetic al investigaţiei‚ formulat în fraze testabile empiric‚ care reflectă cunoaşterea problemei la nivel teoretic şi raportul cu propriile observaţii. Urmează să reflecte anumite relaţii dintre cauză şi efect. Este formulat în tezele care-şi pun scopul unei testări empirice a problemei alese pentru cercetare.

Baza conceptuală a cercetării: nominalizarea teoriilor‚ abordărilor‚ principiilor‚ conceptelor‚ modelelor şi a autorilor lor‚ rezultate din analiza literaturii din domeniu.

Metode‚ procedee şi tehnici de cercetare: se împart în teoretice – studiu al surselor bibliografice‚ analize‚ sinteze‚ clasificări; de colectare a materialului empiric – experimentale‚ alese în conformitate cu obiectivele; de prelucrare statistică şi interpretare a datelor – în scopul analizei cantitativ-calitative.

Etapele investigaţiei: reflectă consecutivitatea acţiunilor autorului tezei în vederea rezolvării scopului cercetării.

Baza experimentală a cercetării: indicarea populaţiei şi descrierea eşantionului supus cercetării în conformitate cu criteriile care urmează a fi supuse probării experimentale.

Importanţa lucrării (în anumite cazuri‚ în funcţie de caracterul tezei‚ se specifică şi aspectul inovator): contribuţii personale ale autorului în elucidarea problemei propuse pentru studiu.

Termeni-cheie: noţiunile de bază‚ utilizate în conformitate cu problema‚ obiectul‚ scopul şi obiectivele lucrării. Noţiunile sunt aduse în ordine alfabetică‚ ilustrând competenţele achiziţionate pe parcursul realizării lucrării.

ARGUMENTAREA TEORETICĂ A STUDIULUI (expusă în 10-12 pag.) reflectă contribuţiile ştiinţifice ale cercetătorilor din domeniu în reflectarea temei enunţate. Conţinutul textului urmează să corespundă următoarelor cerinţe:să respecte tema aleasă‚ conţinând abordări ale problemei de studiu şi

elemente ştiinţifice inovatorii;să elucideze evoluţia cercetărilor‚ contribuţia diferitor autori‚ profunzimea

tratării problemei;să evidenţieze conceptele de bază‚ care deservesc înţelegerea problemei;să expună convingător şi logic ideile principale‚ realizând o sinteză şi

expunând concluzii.De mare importanţă se prezintă utilizarea corectă a aparatului

ştiinţific – a totalităţii materialelor cu caracter informativ-teoretic şi practic‚ a notelor‚ anexelor‚ materialului ilustrativ‚ listelor surselor etc. Reflectarea surselor se face prin prezentarea unor citate sau a unor formulări ale autorilor‚ utilizându-se lista bibliografiei‚ oferită la sfârşitul lucrării. Referinţele la această listă se realizează între paranteze pătrate, în care este indicată nr. de ordine al sursei şi pagina (de ex. [45, p.15-18]).

82

Utilizarea cât mai largă a surselor denotă maturitate ştiinţifică şi documentare fundamentală în tema aleasă pentru studiu. Textul trebuie să corespundă următoarelor cerinţe: continuitatea expunerii‚ consecutivitatea logică a ideilor‚ caracterul convingător al demonstraţiilor.

PREZENTAREA CERCETĂRII EMPIRICE (în 25-30 pag.) prezintă partea experimentală a lucrării. În condiţiile când s-a realizat doar un experiment de cercetare‚ lucrarea se va rezuma doar la un compartiment‚ care reflectă această activitate‚ efectuarea experimentului formativ sau a unei implicări cu caracter de rezolvare practică a problemei solicită un compartiment în plus. Prezentarea cercetării se poate realiza şi în câteva compartimente‚ reieşind din conţinutul obiectivelor practice.

În debut‚ într-un subcompartiment aparte‚ sunt expuse principiile metodologice şi metodele cercetării: scopul cercetării;obiectivele experimentale;etapele realizării cercetării experimentale;descrierea eşantionului; prezentarea modelului ipotetic;specificarea metodelor şi tehnicilor folosite: scurta lor descriere; menirea.

În următoarele subcompartimente sunt expuse rezultatele experimentale. Se recomandă‚ în scopul menţinerii unei consecutivităţi şi expuneri logice a textului‚ următoarea structură a compartimentelor: conţinutul ipotezei de lucru; menţionarea metodei‚ folosite în scopul controlării ipotezei; descrierea cantitativă a rezultatelor cercetării; analiza lor calitativă‚ inclusiv prin utilizarea metodelor de calcul

matematico-statistic; concluziile cu privire la confirmarea sau infirmarea ipotezei; concluzii generalizate.

Prezentarea rezultatelor cercetării poate fi realizată prin intermediul tabelelor‚ schemelor‚ graficelor‚ diagramelor etc.‚ expuse în text şi/sau în anexe. Se recomandă includerea în structura capitolelor a formelor grafice de prezentare a materialului relevant pentru o descriere succintă şi ilustrativă a rezultatelor cercetării. În anexe pot fi prezentate tabele generale cu date‚ rezultatele largi ale calculului statistic‚ reflectat în text doar în formă de coeficienţi‚ textul sau descrierea deplină a unor metode mai puţin cunoscute în practica cercetării. În condiţiile când teza reflectă un experiment formativ‚ în anexe poate fi prezentată descrierea activităţilor în formă de program general şi plan al fiecărei în parte‚ anumite stenograme etc.

Capitolul se finalizează cu un compartiment aparte‚ care reflectă concluziile generale‚ rezultate din cercetarea empirică‚ iar în cazul aplicării unui experiment formativ – din implementarea programului dat.

În condiţiile prezenţei unui al treilea compartiment sunt expuse detaliat sarcinile experimentului formativ, principiile elaborării programului, descrierea participanţilor‚ particularităţile activităţilor‚ ipotezele şi verificarea lor prin compararea datelor test-retest. Se fac referinţe la experimente similare.

În CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI (4-5 pagini) se conţine rezumarea succintă a ideilor formulate în debutul investigaţiei şi a rezultatelor

83

obţinute:rezumatul principalelor idei expuse în lucrare;demonstraţiile cu privire la caracterul finit al studiului efectuat în

conformitate cu obiectul şi obiectivele propuse;concluziile teoretice şi practice‚ rezultate din cercetare;sugestii şi recomandări practice.

Lucrarea se finalizează cu liste bibliografice.

DESIGN-UL TEHNIC AL TEZEI DE LICENŢĂ Lucrările sunt culese la calculator şi prezentate în 2 exemplare.

Textul tipărit este imprimat pe hârtie A4‚ legat în copertă. Textul tezei se culege cu utilizarea caracterelor Times New Roman‚ mărimea literelor – 12‚ distanţa dintre rânduri – 1,5 intervale. Amplasarea în pagină: câmp stânga – 3‚0; dreapta – 1‚0; sus – 1,5; jos – 2‚0. Fiecare compartiment începe dintr-o pagină nouă.

În text se utilizează forme de evidenţiere:a compartimentului – caractere îngroşate‚ litere majuscule: de ex.

INTRODUCERE; a subcompartimentelor – caractere îngroşate, oblice: de ex. I.1. Elaborări

teoretice ale problemei schimbării sociale;a unor părţi componente – caractere îngroşate: Actualitatea cercetării;

Scopul lucrării;a unor concepte‚ noţiuni de bază - caractere îngroşate: Media‚ abaterea

standard‚ frecvenţa sunt moduri de condensare a informaţiei‚ folosite în statistică în scopul unei exprimări sintetice a ansamblului de date‚ servindu-se de anumite valori numerice;

a cuvintelor preluate dintr-o limbă străină – caractere oblice: training; feed-back;

a unor definiţii‚ concluzii‚ specificări importante – caractere oblice: Astfel‚ în finalul acestei expuneri se poate concluziona despre raportul direct strâns între consumul de droguri şi anxietate.

Comportă anumite cerinţe prezentarea bibliografiei; utilizate în elaborarea lucrării. Listele bibliografice urmează să ilustreze competenţa teoretică a autorului tezei‚ capacitatea lui de a analiza profund tema propusă.

Prezentarea bibliografiei se face în conformitate cu următoarele cerinţe:monografii: Doise‚ W.‚ Mugny‚ G. 1998. Psihologie socială şi dezvoltare

cognitivă. Ed. Polirom‚ Iaşi‚ 230 p.;articole‚ rezumate: Neculau‚ A. 1996. O perspectivă psihologică asupra

schimbării // Câmpul social (intervenţii psihopedagogice). Ed. Ştiinţa. Chişinău‚ p. 6-28;

disertaţii‚ autoreferate: Gonţa‚ V. 2003. Formarea imaginii de sine la adolescenţi // Autoref. tezei de doctor în şt. psih.: Univ. Pedag. de Stat din Chişinău. Chişinău‚ 21 p.

În conformitate cu ultimele deschideri informaţionale se pot face referinţe la surse electronice‚ menţinându-se forma de articol sau rezumat: From the Green Notebook // Inter-net‚ MyLibia.com‚ 2002.

În listele bibliografice se expune pentru început literatura‚ editată în limba română‚ engleză‚ franceză etc. (cu caractere latine)‚ mai apoi – cea prezentată cu caractere chirilice. Se menţine strict ordinea alfabetică. În cazul mai multor opere ale aceluiaşi autor‚ ordinea aranjării se face după

84

principiul cronologic: de la lucrările mai recente‚ la cele mai timpurii. În condiţiile prezenţei unor coautori – de la lucrările individuale‚ la cele scrise în colaborare. Când lucrările unui autor au apărut în acelaşi an se respectă ordinea alfabetică a titlurilor‚ specificându-se după anul ediţiei o altă ordine – a‚b‚c etc. Astfel‚ în referinţele din text se fac aceleaşi însemnări cu litere‚ pentru ca cititorul lucrării să înţeleagă cert‚ care ediţie a fost citată.Note şi specificări.

1. Volumul unei teze de licenţă este de 45-50 pagini.2. Tezele trebuie să fie prezentate într-o formă îngrijită‚ copertate:

partea estetică a lucrării nu este mai puţin importanţă decît conţinutul ei.

3. Cercetarea realizată în cadrul tezei poate constitui subiectul unei comunicări la simpozioane şi conferinţe ştiinţifice‚ a unor publicaţii.

4. Termenii de stabilire a temelor tezelor de licenţă: în anul III‚ până la 1 octombrie.

85

86

Capitolul VIII: Plan de studiu pentru ciclul masterat

PLANUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT LA CICLUL DE MASTERATDENUMIREA PROGRAMULUI DE MASTER: MANAGEMENT ŞI CONSILIERE ÎN ASISTENŢA SOCIALĂ (MP)

Director de program: dr. în psihologie, Victoria Gonţa

Facultatea: Psihologie şi Asistenţă SocialăDomeniul general de studii: 33. Asistenţă SocialăDomeniul de formare profesională: 331. Asistenţă SocialăSpecialitatea: 331.1 Asistenţă SocialăNumărul de credite de studii: 120Titlul obţinut: Master în Asistenţă SocialăSpecializare: Management şi consiliere în asistenţa socialăBaza admiterii: licenţă în Asistenţă Socială, sociologie, psihologie, ştiinţe ale educaţiei, jurnalism, drept, politologie, economieForma de organizare a învăţământului: învăţământ de ziDurata studiilor: 2 ani

CALENDARUL UNIVERSITAR / GRAFICUL PROCESULUI DE STUDII

Anul de studii Activităţi didactice Sesiuni de examene

Practica

Vacanţe

Seme

strul I

Semestrul II Iarna Vara Iarna Primăvara Vara

Anul I 1.09-13.1215 săpt.

2.02-29.0515 săpt.

15-26.012 săpt.

1.06-19.063 săpt.

29.12-30.01 4 săpt.


23.06-29.0810 săpt.

Anul II 1.09-18.1215 săpt.

1.02-22.0515 săpt.

11-29.013 săpt.

24.05-11.063 săpt.

1.02-16.0410 săpt.

21.12-8.01 3 săpt.


87

ANUL ICod Denumirea disciplinei Total ore Nr.de ore pe

săptămânăForma de evaluare

credite

Contact direct

Lucru individual

P S L

Discipline de specializare obligatoriiManagement în asistenţa socială

F.01.O.001 Psihologia managerială 60 90 2 2 Ex 5F.01.O.002 Managementul resurselor umane în sectorul administraţiei publice şi ONG-

urilor60 90 2 2 Ex 5

S.01.O.003 Promovarea şi managementul calităţii serviciilor sociale 30 120 1 1 Ex 5S.02.O.004 Managementul programelor/proiectelor de dezvoltare socială 60 90 2 2 Ex 5

Consiliere în asistenţa socialăF.01.O.005 Asistenţă socială şi consiliere şcolară 60 90 2 2 Ex 5S.01.O.006 Consilierea victimelor 60 90 2 2 Ex 5F.02.O.007 Consiliere şi terapii de familie 60 90 2 2 Ex 5S.02.O.008 Prevenirea problemelor sociale în cadrul serviciilor de AS 30 120 1 1 Ex 5

Discipline de specializare opţionaleS.02.A.009S.02.A.010

Planificarea şi selecţia resurselor umane în sfera serviciilor deAS Evaluarea performanţelor şi managementul carierei

30 120 1 1 Ex 5

S.02.A.011S.02.A.012

Justiţia restaurativă Managementul serviciilor de probaţiune

30 120 1 1 Ex 5

S.02.A.013S.02.A.014

Sisteme de referire şi monitorizare în ASSupervizarea în asistenţa socială

30 120 1 1 Ex 5

S.02.A.015S.02.A.016

Servicii de prevenire a abandonului şi modele alternativeTehnici de negociere şi mediere a conflictelor

30 120 1 1 Ex 5

Total 540 1260 12 60Discipline la libera alegere

L.01.O.01 Economia socială şi Managementul financiar 30 120 2 Ex 5L.02.O.02 Protocol şi relaţii publice 30 120 2 Ex 5L.01.O.03 Teorii psihosociale în consiliere 30 120 2 Ex 5L.02.A.04 Consilierea persoanelor dependente de drog şi alcool 30 120 2 Ex 5

Total 120 480 8 4 20

88

ANUL IICod Denumirea disciplinei Total ore Nr.de ore pe

săptămânăForma de evaluare

credite

Contact direct

Lucru individual

P S L

Discipline de specializare obligatoriiMetodologia cercetării în AS

S.03.O.017 Cercetarea calitativă în AS. Paradigme metodologice în AS contemporană 60 90 2 2 Ex 5Activităţi de cercetare pentru elaborarea lucrării de master Ex.4 30

Management comunitarF.03.O.018 Pedagogia socială 60 90 2 2 Ex 5S.03.O.019 Practica managerială în serviciile de asistenţă socială 100 200 Ex 10

Discipline de specializare opţionale S.03.A.020S.03.A.021

Consilierea persoanelor cu dizabilităţiConsilierea comunităţilor etnice

30 120 1 1 Ex 5

S.03.A.022S.03.A.023

Consilierea bătrînilorConsilierea în clinică, asistenţa paleativă

30 120 1 1 Ex 5

Total 180 420 6 60Discipline la libera alegere

L.03.O.05 Administaţia publică şi dezvoltare comunitară 30 120 2 Ex 5L.03.O.06 Legislaţia în sfera serviciilor sociale 30 120 2 Ex 5L.04.A.07 Consilierea şi integrarea socială a persoanelor cu HIV/SIDA 30 120 2 Ex 5L.04.A.08 Consilierea şomerilor: politici active de ocupare 30 120 2 Ex 5

Total 120 480 8 4 20

Stagiile de practicăStagiile de practică Semestrul Nr.săpt. / ore contact Perioada Nr. credite

1 Practica managerială în serviciile de asistenţă socială III 300 Noiembrie-decembrie 102. Practica de cercetare şi susţinerea tezei de magistru IV 900 Martie-aprilie 30

Examenul de licenţă Nr.o Denumirea activităţii Perioada

1 Susţinerea tezei de master (servicii de asistenţă socială: cercetare empirică şi studii de caz) mai Prim Vicerector Decan facultate Şef catedră

89

Cursuri pentru licenţiaţii din alte domeniiCod Denumirea unităţii de curs Numărul de ore Numarul de ore pe

saptaminaForma de evaluare

Nr. credite

total Ore contact

Ore individ

pr s

F.01.O.001 Diagnoza şi soluţionarea problemelor sociale 150 60 90 2/30 2/30 Ex. 5F.01.O.002 Psihologia vârstelor şi a dezvoltării 150 60 90 2/30 2/30 Ex. 5F.01.O.003 Drept în asistenţa socială 150 60 90 2/30 2/30 Ex. 5F.01.O.004 Bazele asistenţei sociale 150 60 90 2/30 2/30 Ex. 5F.01.O.005 Teorii şi metode în asistenţa socială 150 60 90 2/30 2/30 Ex. 5F.01.O.006 Metodologia cercetării în ştiinţele socio-umane 150 60 90 2/30 2/30 Ex. 5

Total 900 360 540 6 6 6 30

Prim Vicerector Decan facultate Şef catedră

90

Capitolul IX: Finalităţi de studiu master

La finele programul de masterat propus li se va elibera actul de studii corespunzător - diploma de master în asistenţă socială absolvenţilor care (conform descriptorilor de la Dublin):

- au dat dovadă de cunoştinţe şi competenţe acumulate şi extinse în cadrul ciclului I, cunoştinţe ce prezintă baza sau posibilitatea dezvoltării originalităţii ideilor aplicate de obicei în cadrul domeniului asistenţă socială:

a) posedă cunoştinţe teoretice avansate în domeniul asistenţei sociale, ce ţin de teorii şi metode de evaluare şi intervenţie socială, cercetare, interpretare şi analiză a datelor, management în asistenţă socială.

b) posedă abilităţi practice de aplicare a cunoştinţelor teoretice în activităţile profesionale care solicită competenţe de cercetare şi analiză a situaţiei sociale.

c) propun şi implementează strategii noi de utilizare a competenţelor asistenţiale într-un mediu profesional adecvat – structuri statale naţionale şi internaţionale, centre de asistenţă psiho-socială, etc.

- pot să aplice cunoştinţele şi competenţele achiziţionate, abilităţile de soluţionare a problemelor în circumstanţe noi sau necunoscute în cadrul unor contexte mai vaste sau multidisciplinare caracteristice domeniului asistenţă socială:

a) se orientează abil în situaţii profesionale noi, inedite, aplicând competenţele acumulate prin recomandarea soluţiilor şi prognazarea situaţiilor sociale;

b) realizează conexiunea dintre competenţele asistenţiale şi manageriale cu cele acumulate prin studierea altor discipline aferente;

c) extind competenţele de analiză şi cercetare asupra altor fenomene de ordin social, care survin în procesul integrării europene;

- pot să aplice cunoştinţele în analiza problemelor complexe, să formuleze recomandări ce includ reflectarea responsabilităţilor de ordin social şi etic:

a) ştiu a-şi asuma necondiţionat responsabilitatea pentru obligaţiunile funcţionale care sunt legate de competenţele asistenţiale şi manageriale în cadrul serviciilor sociale;

b) se orientează printr-un efort intelectual sintetic în situaţii profesionale complexe, care solicită competenţele profesionale atât teoretice, cât şi praxiologice în domeniul asistenţei sociale;

c) îşi asumă responsabilitate pentru deciziile luate în situaţii profesionale concrete, care necesită actualizarea cunoştinţelor şi competenţelor asistenţiale şi manageriale;

- pot formula recomandări şi propuneri în baza cunoştinţelor achiziţionate în mod raţional, clar şi fără ambiguităţi auditoriului de specialişti versaţi în domeniul asistenţei sociale:

a) posedă abilităţi şi metodologii de cercetare în domeniul asistenţei sociale, care presupun cercetarea socială, analiza documentară, elaborare, stocare şi analiză a bazelor de date ce conţin informaţie socială;

b) posedă abilităţi de prezentare a rezultatelor cercetărilor sociale;c) dau dovadă de capacităţi organizatorice şi manageriale în planificarea şi petrecerea

manifestărilor de un caracter ştiinţifico-didactic sau social-asociativ ce au ca generic subiecte ce ţin de asistenţa socială, serviciile sociale, dezvoltare comunitară, integrarea europeană şi securitatea regională sau alte domenii aferente ştiinţelor umanistice.

91

- posedă capacităţi ce le permit continuarea studiilor în mod independent în domeniul asistenţei sociale şi studiilor europene:

a) sunt capabili să continue studierea şi cercetarea în domeniul studiilor europene în mod independent, actualizând şi perfecţionând prin metodologiile studiate cunoştinţele şi compertenţele în domeniu;

b) sunt capabili de a pregăti şi publica rezultatele unor studii şi cercetări realizate de sinestătător în domeniul asistenţei sociale în baza experienţei teoretico-practice acumulate;

c) sunt dispuşi şi au competenţe suficiente de a elabora recomandări şi propuneri ce ţin de dezvoltarea şi managementul serviciilor sociale.

92

Capitolul X: Curriculum master

Pentru ciclul II – masterat: Management şi Consiliere în Asistenţa Socială

ANUL IDiscipline de specializare obligatorii

***Management în asistenţa socială

1. Autor: Rusnac Svetlana


Denumirea disciplinei:Psihologia managerială

Responsabil pentru disciplină

Catedra Psihologie Anul predării: I Perioada de predare

Semestrul IEvaluare: sem. 1– examen



Obiective generale şi de referinţăAnaliza comparativă a paradigmelor psihologiei manageriale contemporane şi suscitarea interesului pentru studiul psihologiei manageriale ştiinţifice.Familiarizarea studenţilor cu principalele domenii aplicative ale psihologiei manageriale.să asimileze cunoştinţe despre conţinutul proceselor intra- şi intergrupale şi a formelor de implicare în activitatea comunitară a unităţii sociale; Conţinutul disciplineiCurente şi tendinţe în psihologia managerială contemporană. Metode de cercetare empirică ale psihologiei manageriale contemporane. Psihologia relaţiilor interpersonale şi a percepţiei sociale. Psihologia comunicării manageriale. Tehnici de manipulare managerială. Persuasiunea. Atitudinea socială. Psihologia managerială în aplicare.


1 Chelcea, S. Un secol de cercetări psihosociologice. Iaşi: Polirom, 2002Doise, W., Deschamp, J. C., Mugny, G. Psihologie socială experimentală. Iaşi: Polirom, 1996Iluţ, P. Sinele şi cunoaşterea lui. Iaşi: Polirom, 2001Moscovici, S. Psihologia socială a relaţiilor cu celălalt. Iaşi: Polirom‚ 1998Psihologia câmpului social: Reprezentările sociale. Coord. Neculau‚ A. Iaşi: Polirom‚ 1997Psihologie socială. Coord. Neculau, A. Iaşi: Polirom, 1996Radu, I (1991), Introducere în psihologia contemporana, Ed. SincronParot, F., şi Richelle, M. (1995). Introducere în psihologie: Istoric şi metode, Ed. Humanitas.10.Шибутани, Т. Социальная психология. Москва, 199911.Шихирев, П. Современная социальная психология. Москва, 2000

93

Autor: Costache Jana


Denumirea disciplinei:Managementul resurselor umane în sectorul administraţiei publice şi ONG-urilor


Catedra Psihosociologie şi Asistenţă Socială

Anul predării: I Perioada de predareSemestrul IEvaluare: sem. 1– examen



Obiective generale şi de referinţă- să explice necesitatea conducerii în societate - să cunoască definiţiile managementului resurselor umane, comunităţii,

organizaţie nonprofit, societate civilă, participare cetăţenească şi a caracteristicilor acestora bază;

- să argumenteze necesitatea dezvoltării serviciilor de orientare profesională.- să poată proiecta strategii de personal

Conţinutul disciplineiNecesitatea conducerii în societate. Managementul – teorie, ştiinţă şi practică. Principiile şi sistemul de management, funcţiile sale. Definirea managementului resurselor umane. Etape de dezvoltare ale managementului resurselor umane. Activităţi din domeniul MRU. Dimensiunile internaţionale ale MRU. Strategii de personal.Instituţiile prestatoare de servicii de asistenţă socială din subordinea administraţiei raionale; Situaţia prestării serviciilor de asistenţă socială la nivel teritorial ca şi la nivelul central; ONG-urile şi organizaţiile private – prestatori de servicii de asistenţă socială; Instituirea sectorului nonprofit. Definiţii ale ONG. Tipologii. Surse de finanţare. Potenţial de inovare şi conservare sociala. Tipologia sectorului nonprofit . Dezvoltarea societăţii civile în R. Moldova. Parteneriat public privat in furnizarea de servcii sociale. Managementul resurselor umane în sectorul administraţiei publice şi ONG-urilor; Alianţa ONG-urilor active în domeniul Protecţiei Sociale a Copilului şi Familiei

Bibliografie selectivă:Centrul CONTACT. Studiu asupra Dezvoltării Organizaţiilor Neguvernamentale din Republica Moldova. Chişinău: ARC, 2002Centrul CONTACT. Study on Non-Governmental Sector in the Republic of Moldova (Studiu privind sectorul neguvernamental în Republica Moldova). Chişinău: Centrul CONTACT, 2000Certo, Samuel, (2002), Managementul modern, pp. 144-396, Bucuresti, Editura Teora; Drucker, P., (1994), Eficienta Factorului Decizional, pp. 155-220, Deva, Editura Destin;Neamtu N., (2001), Managementul serviciilor de asistenta sociala, pp.11-87, Cluj-Napoca, Editura Motiv;www.youth.md

94

http://www.youth.md/



Denumirea disciplinei:Promovarea şi managementul calităţii serviciilor sociale






Obiective generale şi de referinţă- Să cunoască standardele profesionale în domeniul asistenţei sociale.- Să asimileze direcţiile de activitate care intră în fişa de post a asistentului social; - Să conştientizeze responsabilitatea asistentului social pentru calitatea serviciilor

prestate;- Să promoveze principiile şi valorile asistenţei sociale de calitate

Conţinutul disciplineiStandardele profesionale în domeniul asistenţei sociale. Fişa de post a asistentului social; Codul deontologic al asistentului social. Principiile şi valorile asistenţei sociale; Dileme etice în practica asistenţei sociale; indicatorii calităţii serviciului social;Definirea evaluării performanţelor. Obiectivele evaluării performanţelor. Conţinutul procesului de evaluare a performanţelor. Metode şi modalităţi de evaluare a performanţelor. Dificultăţi în evaluarea performanţelor.Asigurarea disciplinei muncii în desfăşurarea activităţilor.Medierea electronică a locurilor de muncă


Bennis W., Nanus B., (2000), Liderii, Strategii pentru preluarea conducerii, Bucuresti, BusinesTech International Press;2. Certo, Samuel, (2002), Managementul modern, pp. 144-396, Bucuresti, Editura Teora; Drucker, P., (1994), Eficienta Factorului Decizional, pp. 155-220, Deva, Editura Destin;Marginean, I., (1993), “Masurare sociala”, în Zamfir, C. si Vlasceanu, L., (coordonatori), Dictionar de sociologie, pp. 347-350, Bucuresti, Ed. Babel;Neamtu N., (2001), Managementul serviciilor de asistenta sociala, pp.11-87, Cluj-Napoca, Editura Motiv;

95

Autor: Sali Nicolae


Denumirea disciplinei:Managementul programelor/proiectelor de dezvoltare socială



Anul predării: I Perioada de predareSemestrul IIEvaluare: sem. II– examen



Obiective generale şi de referinţăCunoaşterea şi si utilizarea adecvată a instrumentelor practice ale managementului în conducerea programelor, proiectelor, organizatiilor si institutiilor din domeniul asistentei si protectiei sociale;Aplicarea valorilor asistentei sociale si principiilor practicii profesionale în managementul programelor sociale.Să realizeze o propunere de finanţare calitativă în domeniul serviciilor socialeSă cunoască standarde de calitate pentru serviciile de asistenţă socială şi să evalueze competent calitatea serviciilor prestate Conţinutul disciplineiEtapele de elaborare a unei propuneri de finanţare. Stabilirea problemei şi obiectivelor, metodele de lucru, evaluarea şi bugetul; Standarde de calitate pentru serviciile de asistenţă socială Probleme regionale de dezvoltare; Cerinţe regionale de dezvoltare identificate; Necesitatea dezvoltării la nivel naţional/regional/local a capacităţii de planificare, programare şi management a programelor/ proiectelor de dezvoltare economică şi socială. Proiecte integrate de dezvoltare a comunităţii; Strategia atingerii obiectivului general şi a obiectivelor specifice; Consolidarea mediului de afaceri regional şi local; Întărirea la nivel naţional/regional/local a capacităţii de planificare, programare şi management a programelor/ proiectelor de dezvoltare economică şi socială.

Bibliografie selectivăBennis W., Nanus B., (2000), Liderii, Strategii pentru preluarea conducerii, Bucuresti, BusinesTech International Press;Drucker P., Inovatia si Sistemul Antreprenorial, (1993), Bucuresti, Editura Enciclopedica;Kummerov J.M., Barger N.J., Kirby L.K, (2002), Stilul de munca si tipul psihologic, Bucuresti, Editura Teora;Marginean, I., (1993), “Masurare sociala”, în Zamfir, C. si Vlasceanu, L., (coordonatori), Dictionar de sociologie, pp. 347-350, Bucuresti, Ed. Babel;Neamtu N. (2001), Managementul serviciilor de asistenta sociala, pp.89-155, Cluj-Napoca, Editura Motiv;Rotariu, T., (1991), Curs de metode si tehnici de cercetare sociologica, Editia a II-a, pp. 35-41 si pp.54-73, Universitatea “Babes-Bolyai”, Cluj-Napoca;

96

Consiliere în asistenţa socială

Autor: Gonţa Victoria


Denumirea disciplinei:Consilierea victimilor






Obiective generale şi de referinţă- să cunoască Indicatorii abuzului şi consecinţele specifice pentru toate tipurile de

abuz;- să cunoască şi să opereze cu diverse tehnici specifice de intervenţie în consilierea

socială a persoanelor victime;- să cunoască Sistemul de referire a victimelor abuzului, exploatării şi traficului de

fiinţe umane la nivel naţional Conţinutul disciplineiViolenţa împotriva copiilor. Tipuri de abuz. Incidenţa şi prevalenţa cazurilor de abuz si neglijare. Indicatorii abuzului şi consecinţele specifice pentru toate tipurile de abuz. Tipurile de servicii sociale în prevenirea şi combaterea violenţei faţă de femei şi copii. Importanţa evaluării în situaţii de maltratare. Definiţii ale evaluării. Principiile şi riscurile evaluării. Evaluarea capacităţii funcţionale a familiei (analiza forţei şi slăbiciunii ei) – perspectiva ecologică. Evaluarea capacităţii familiei de a asigurara siguranţa membrilor ei. Principiile intervenţiei în situaţii de maltratare. Modele teoretice ale intervenţiei: modelul cognitiv comportamental. Modele teoretice ale intervenţiei: modelul intervenţiei în criză; Modele teoretice ale intervenţiei: perspectiva feministă în cazurile de abuz. Copilul cu risc si consilierea familiala la domiciliu. Studiile de caz. Educaţia parentală. Conferinţa de caz în situaţii de maltratare. Intervievarea copilului abuzat,Abordarea multidisciplinară a cazurilor de abuz. Intervenţia în cazurile de violenţă împotriva femeii.Asistenţa socială a persoanelor- victime a traficului de fiinţe umane.(inclusiv minori). Tehnici specifice de intervenţie în asistenţa social a persoanelor victime a traficului de persoane Strategii de creare a unui mecanism de referire a cazurilor de abuz, neglijare şi exploatare a copiilor.

Bibliografie selectivă:Roth, M. (1999). Protectia copilului – dileme, conceptii si metode, Editura Presa Universitara Clujeana, Cluj, cap 5, 6, 7Roth, M. (2000). Modele de interpretare a abuzului sexual, in Dezvăluiri, Buletin informativ . Pogramului Artemis – SPJLM, nr. 2 Mai, p. 10-13Roth, M. (2001). Evaluarea situaţiilor de maltratare a copilului, in S. Ionescu (Coord.) Copilul maltratat. Evaluare, prevenţie, intervenţie, Fundaţia Internaţională pentru Copil şi Familie, BucureştiMunteanu, A. (2001). Violenţa domestică şi maltratarea copilului, Editura Eurostampa, TimisoaraS. Popa (Coord). Abuzul şi neglijarea copilului. Studii de caz. UNICEF, Bucureşti

97



Denumirea disciplinei:

Consiliere şi terapii de familie. Planingul familial



Anul predării: I Perioada de predareSemestrul IIEvaluare: sem. 2– examen



Obiective generale şi de referinţă- A cunoaşte problemele familiale tipice şi principiile de diagnosticare şi

soluţionare a lor. Cunoaşterea mecanismelor de influenţă psihoterapeutică asupra familiei

- Utilizare adecvată a tehnicilor şi metodelor diagnostice în studierea familiei;- Evaluarea proceselor familiale.- Activitate practică cu familia;

Conţinutul disciplineiNoţiunile de sistem familial, subsisteme, hotare şi paterne de funcţionare în terapia structurală; Structurile familiale disfuncţionale: principii de diagnosticare şi terapie; Noţiuni de simptom, metaforă terapeutică, ierarhie şi repartizarea forţei;Schema generală de diagnosticare familială; Principiile consilierii familiei; Tipuri de consiliere familială; Consilierea familiei cu un membru bolnav somatic; Consilierea familiei cu un nevrotic; Consilierea familiei cu un bolnav alcoolic; Consilierea familiei cu personalităţi accentuate. Treningul comportamental pentru părinţi: scopul şi tehnica;Treningul relaţiilor conjugale în terapia comportamentală; Metodele psihoterapeutice postmoderniste;


Mitrofan Io., Mitrofan N., Elemente de psihologie a cuplului, Bucureşti 1994.Ionescu A., psihologia familiei. Normalitate şi psihopatologia familială, Bucureşti 1985Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Bucureşti 1996.Алешина Ю, Индивидуальное и семейное консультирование, Москва 1999юМорьянс Е., Психология семьиЭйдемийлер Э., Психотерапия семейных отношений, Москва 1999Шнайдер, Психология семейных отношений, Москва 2002.Сатир В., Как строить себя и свою семью, Москва 1992;Кратохвил С., Психотерапия семейно-сексуальных дисгармоний, Москва 1991;Черников А., Интегративная модель системной семейной психотерапевтической диагностики, Москва 1997;Вельвовский И., Психотерапия системы, Харьков, 1977,Минухин С, Фишман Ч., Техники семейной терапии, Москва 1998;

98

Autor: Vîrlan Maria


Denumirea disciplinei:Prevenirea problemelor sociale în cadrul serviciilor de asistenţă socială






Obiective generale şi de referinţă- să cunoască esenţa politicilor sociale de prevenire a problemelor sociale, - să determine şi să interpreteze problemele sociale cu care se confruntă societatea

în perioada de tranziţie, să-şi formeze priceperi şi drepturi de analiză şi apreciere a fenomenelor sociale.

- să cunoască serviciile de asistenţă socială ce dezvoltă programe de bunăstare, excluziune socială şi incluziune socială, politici sociale sectorilale şi a caracteristicilor acestora bază;


Conţinutul disciplineiPolitici sociale de prevenire a problemelor sociale în perioada de tranziţie. Bunăstarea – obiectiv al politicii sociale. Mecanisme de producere a bunăstarii. Tipologii şi modele ale statului bunăstării. Direcţii ale reformei statului bunăstarii. Politici sociale de prevenire sectoriale. Asigurările sociale şi asistenţa socială parte a sistemului de protecţie socială. Politici sociale în domeniul populaţiei, familiei şi copilului. Politica socială şi sectorul nonprofit. Evaluarea politicilor sociale ale bunăstării.

Bibliografie selectivă:Bulgaru, M. Aspecte teoretice şi practice ale asistenţei sociale. Chişinău, 2003Danii, T. Republica Moldova în spaţiul tranziţiei şi costul social al reformelor. Chişinău: Ponots, 2004Ghiuruţan, M., Teşliuc, C., Pop, L., Teşliuc, E. D. Sărăcia şi sistemul de protecţie socială. Iaşi: Polirom, 2001Preda, M. Politica socială românească între sărăcie şi globalizare. Iaşi: Polirom, 2002Teşliuc, C., Pop, L., Teşliuc, E. Sărăcia şi Sistemul de protecţie socială. Iaşi: Polirom, 2003Raportul Social Anual, 2001, Ministerul Muncii şi Protecţiei SocialeTACIS, Comments on the local needs emerged during workshop sessions in each of the counties (judet) of Moldova (Comentarii privind nevoile locale apărute în timpul seminarelor organizate în fiecare judeţ din Moldova). Proiect TACIS – Consolidarea administraţiei publice regionale, decembrie 2000

99



Denumirea disciplinei:Asistenţă socială şi consiliere şcolară



Anul predării: II Perioada de predareSemestrul IEvaluare: sem. 1– examen



Obiective generale şi de referinţă- să cunoască actele normative internaţionale şi naţionale ce prevăd protecţia

minorilior, - să determine tehnici utilizate de asistentul social în lucru cu copiii de diferite

vîrste, părinţi, profesori, administraţia şcolii;- să cunoască tehnicile de intervenţie în lucru cu beneficiarii şi tiplogiile acţiunilor

de prevenire a problemelor şcolare Conţinutul disciplineiRepere psihopedagogice pentru asistentul social. Asistenţa socială şcolară – necesitatea lumii contemporane. Tehnici şi metode de lucru în sistenţa socială şcolară. Esenţa consilierii psihologice pe vîrste. Psihologia vîrstelor ca baza a consilierii psihologice pe vârste în şcoală. Psihodiagnostica în practica consilierii psihologice pe vîrste. Lucrul cu părinţii. Problemele şcolarului mic. Problemele preadolescentului. Problemele adolescentului.Excluderea socială şi problema cîmpurilor asistenţiale.


Bocancea, C., Neamţu, G. Elemente de asistenţă socială. Iaşi, 1999Servicii sociale pentru copii şi familie. Chişinău, 2006Spînru, M. Introducere în asistenţa socială a familiei şi protecţia copilului. Chişinău, 1998Vengher A., Consilierea psihologică şi psihodiagnostica, Moscova 2005

100

Discipline de specializare opţionale***



Denumirea disciplinei:Planificarea şi selecţia resurselor umane în sfera serviciilor de AS






Obiective generale şi de referinţă- Să cunoască tipurile serviciilor sociale dezvoltate în Republica Moldova;- Să analizeze corelaţia politicilor pe piaţa muncii, cu sistemul de protecţie socială a

persoanelor pe piaţa muncii.- Să cunoască organigrama asistentului social în diferite servicii sociale, să

identifice lacunele serviciului social şi să planifice resursele umane;- Să posede un arsenal suficient de metode diagnostice pentru munca de selecţie a

resurselor umane; Conţinutul disciplineiServiciile de asistenţă socială: funcţii şi caracteristici definitorii. Principii de organizare; Clasificarea serviciilor de asistenţă socială; Organizarea sistemului naţional de asistenţă socială; Planificarea serviciilor sociale; Organizarea serviciilor sociale;Definirea planificării resurselor umane. Mediul ambiant al organizaţiei şi impactul lui în planificarea resurselor umane. Impactul mediului intern şi extern. Cererea şi oferta de personal şi planificarea acestora. Aplicarea planului privind resursele umane.Procesul general de planificare organizationala;Teorii organizationale. Cultura organizationala. Practici de angajare a personalului. Evaluarea performantelor. Pregatirea personalului.Prevenirea epuizarii angajatilor.Managementul timpului. Managementul stresului.Procesul de recrutare a personalului. Surse de recrutare. Metode de recrutare a personalului. Natura selecţiei personalului. Procesul de selecţie a personalului. Evaluarea recrutării şi selecţiei personalului. Angajarea personalului.Analiza posturilor şi obiectivele acesteia. Procesul de analiză a posturilor şi etapele acestuia. Metode şi tehnici de analiză a posturilor. Descrierea şi specificaţia posturilor. Proiectarea şi reproiectarea posturilor.

Bibliografie selectivăBryson, J.M., (2002), Planificare strategica pentru organizatii publice si nonprofit, Ghid pentru consolidarea si sustinerea realizarii organizationale, Editie revazuta, pp. 3-49, Editura Arc, Chisinau; Certo, Samuel, (2002), Managementul modern, pp. 144-396, Bucuresti, Editura Teora; Drucker, P., (1994), Eficienta Factorului Decizional, pp. 155-220, Deva, Editura Destin;Neamtu N., (2001), Managementul serviciilor de asistenta sociala, pp.11-87, Cluj-Napoca, Editura Motiv;Vlasceanu M., (1996), Sectorul non-profit, contexte de organizare si conducere, Bucuresti, Editura Paideia.

101

Autor: Ciocanu Maria


Denumirea disciplinei:Evaluarea performanţelor şi managementul carierei



Anul predării: I Perioada de predareSemestrul IIEvaluare: sem. 2 examen



Obiective generale şi de referinţă- Să cunoască metode şi modalităţi de evaluare a performanţelor.- Să posede strategii şi tactici manageriale de motivare şi antrenare a personalului- Să elaboreze scheme de evaluare a programelor sociale şi a performanţelor

profesionale- Să fie motivaţi spre creşterea carierei

Conţinutul disciplineiCoordonarea şi managementul resurselor umane; Conducerea (leadeship-ul) serviciilor sociale; Controlul serviciilor sociale; Definirea, Obiectivele, Conţinutul procesului de evaluare a performanţelor. Metode şi modalităţi de evaluare a performanţelor. Dificultăţi în evaluarea performanţelor.Noţiunea de motivare. Motivaţia şi antrenarea personalului. Teorii motivaţionale, strategii şi tactici manageriale. Conţinutul şi scopul integrării profesionale. Metode de integrare profesională. Conţinutul pregătirii profesionale. Metode de pregătire profesională. Evaluarea rezultatelor pregătirii profesionale. Dezvoltarea profesională şi cariera. Scopurile evaluarii. Tipuri de evaluare a programelor sociale. Aplicarea evaluarii procesuale. Aplicarea evaluarii rezultatelor. Probleme în evaluarea programelor sociale.

Bibliografie selectivă

Certo, Samuel, (2002), Managementul modern, pp. 144-396, Bucuresti, Editura Teora; Drucker, P., (1994), Eficienta Factorului Decizional, pp. 155-220, Deva, Editura Destin;Istrate, I. (coord.) Comunităţi în mişcare: Programe şi intervenţii sociale. Bucureşti: Editura Agata, 2004.4. Ghidul liderului de sindicat: negociere, comunicare, management syndical. Bucureşti 2007

102

Autor: Dulschi IonCodul disciplineiS.02.A.011

Denumirea disciplinei:Justiţia restaurativă


Anul predării: I Perioada de predareSemestrul IIEvaluare: sem. 2-xamen



Obiective generale şi de referinţă- să evidenţieze cauzele, factorii ce detemină adoptarea unui comportament

delincvent. să cunoască metodele şi tehnicile de lucru cu delincvenţii minori;- să explice şi să argementeze avantajele şi dezavantajele sancţiunilor privative şi

nonprivative de libertate a minorilor;- să reproducă principalele acţiuni/programe de prevenire a delincvenţei juvenile şi

actorii sociali implicaţi in acest proces;- să definească şi să explice probleme concrete a fenomenului de delincvenţă

juvenilă din sociatetea contemporană;- să stabilească şi să aplice programe de intervenţie, prevenire şi resocializarea a

delincvenţilor minori;- să analizeze comportamentul delincvenţilor minori prin prisma modelelor

teoretice asupre delincvenţei juvenile;- să utilizeze metode şi tehnicile de lucru în acordarea serviciilor de asistenţă

socială minorilor în conflict cu legea.- să realizeze un profil psiho-social şi de personalitate a minorului aflat în conflict

cu legea. Conţinutul disciplineiCauze şi factori ce detemină adoptarea unui comportament delincvent. Modele teoretice asupre delincvenţei juvenile.Metode şi tehnici de lucru cu delincvenţii minori. Sancţiuni privative şi nonprivative de libertate a minorilor. Programe de prevenire a delincvenţei juvenile şi actorii sociali implicaţi in acest proces. Probleme concrete a fenomenului de delincvenţă juvenilă din sociatetea contemporană. Profilul psiho-social şi de personalitate a minorului aflat în conflict cu legea.


Apraham P., Nicolăescu V., Ştefăniţă B., „Introducere în probaţiune”.- Bucureşti, Ed. Naţional, 2001.Bocancea C., Namţu G., „Elemente de asitenţă socială”.- Bucureşti, Ed. Polirom, 1999.Bulgaru M coord., „Asistenţa socială şi justiţia juvenilă”.- Chişinău, CEP USM, 2005Butoi Tudorel, Ioana Teodora Butoi – Tratat de psihologie judiciara vol. I-II, Ed. Fundatia Romania de Maine, Bucuresti, 2001Butoi Tudorel, Ioana Teodora Butoi – Psihanaliza crimei, Ed. Stiintifica Tehnica, Bucuresti 2001 Florian Gh., Psihologie Penitenciară, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2001Neamţu, G., Stan D., „Asistenţa Socială – studii şi aplicaţii”.- Bucureşti, Ed. Polirom, 2005.Neculau A., Manual de psihologie socială.- Editura Polirom, 2003.

103

Autor: Dulschi Ion


Denumirea disciplinei:Managementul serviciilor de probaţiune






Obiective generale şi de referinţă- identificarea si demontarea mecanismelor psihice subiectiv-comportamentale responsabile de disfunctiile aparute in procesul consolidarii erorii judiciare;- dezvaluirea componentei subiective a personalitatii umane implicata in drama erorii judiciare (martori, victime, autori, alti participanti etc.) din perspectiva izvoarelor subiective si surselor obiective de eroare;- formarea la cursanti a unui algoritm mintal-tehnic exigent obiectiv si riguros apt sa preintampine mecanismele disfunctionale responsabile de aparitia erorii judiciare. Conţinutul disciplineiIstoric, puncte de vedere si acceptiuni asupra erorii judiciare pe terenul dreptului, clarificari conceptuale, definitii; izvoare si surse de eroare in demersul judiciar, disfunctii intalnite in perspectiva exploratorie asupra „scenei crimei”; disfunctii psihologice (eroarea factorului uman) in aprecierea si coroborarea materialului probatoriu, disfunctii in activitatea de urmarire penala (adunarea dovezilor); interogatorul psihanalitic si identificarea comportamentelor simulate – strategii de prevenire a erorii judiciare; hotararea judecatoreasca sub aspect disfunctional (argumentare, logica, contopire mentala, sugestibilitate, inductii, deductii, efect hallo etc.).Aprofundarea unor spete concrete din perspectiva implicarii psihologicului in formarea marturiei judiciare: receptie, prelucrare logica, decodare – evaluare, memorare, redare. Evidentierea disfunctiilor responsabile de continutul autoincriminatoriu al declaratiilor. Efectele sugestiei, persuasiunii invaziunii mentale, manipularii psihologice si coercitiei in interogatorii. Efectele comportamentelor duplicitare simulate si a mecanismelor psihonalitice. Analiza din perspectiva disfunctiilor psihologice ale mecanismelor consolidarii erorii judiciare in cazuri consacrate celebre.


Apraham P., Nicolăescu V., Ştefăniţă B., „Introducere în probaţiune”.- Bucureşti, Ed. Naţional, 2001.Bocancea C., Namţu G., „Elemente de asitenţă socială”.- Bucureşti, Ed. Polirom, 1999.Bulgaru M coord., „Asistenţa socială şi justiţia juvenilă”.- Chişinău, CEP USM, 2005Gh. Florian, Psihologie Penitenciară, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2001Neamţu, G., Stan D., „Asistenţa Socială – studii şi aplicaţii”.- Bucureşti, Ed. Polirom, 2005.Neculau A., Manual de psihologie socială.- Editura Polirom, 2003.Rădulescu S.,Banciu D., Introducere în sociologia delincvenţei juvenile.- Bucureşti, 1990.Roşca A., Delincventul minor.- Cluj, 1993.

104


Codul disciplineiL.01.O.01

Denumirea disciplinei:Managementul financiar



Anul predării: I Perioada de predareSemestrul 2Evaluare: sem. 2 – examen



Obiective generale şi de referinţă- Intelegerea relatiei dintre managementul general si finantele firmei.- Intelegerea rolului si a modului de intocmire a planului de afaceri.- Intelegerea principiilor si metodelor de elaborare a bugetelor firmei.

Conţinutul disciplineiManagementul general si managementul financiar; Contabilitatea financiara si contabilitatea manageriala; instrumentelor specifice de management financiar; Abordarea situatiilor financiare din punct de vedere managerial.Analiza profitabilitatii, lichiditatii si solvabilitatii afacerii.Clasificarea, analiza si optimizarea costurilor. Analiza clientilor, furnizorilor si a stocurilor. Calculul indicatorilor financiari si elaborarea tabloului de bord managerial. Elaborarea diagnosticului financiar si general al companiei.Planul de afaceri - rol, continut si structura, modalitati de abordare si de elaborare.Sistemul de obiective ale firmei, strategii si politici comerciale, investitionale, financiare. Bugetele firmei - rol, continut si structura, principii si metode de bugetare. Tipuri de bugete si relatii bugetare: bugete consolidate si bugete specifice.Bugetele consolidate ale firmei: bugetul de venituri si cheltuieli, bugetul de investitii, bugetul de incasari si plati, bilantul financiar. Bugetele specifice ale firmei: bugetul cifrei de afaceri, bugetul de marketing, reclama si publicitate, bugetul de resurse umane, bugetul de incasari etc. Rapoarte de control bugetar - rol, modalitati de abordare si de elaborare. Sectorul prestaţiilor sociale: indemnizaţii, alocaţii sociale, ajutoare sociale, compensaţii.

Bibliografie selectivă:Anda Racsa, Management financiar, ABC Training Consulting, 2006 www.abctrainingconsulting.ro Certo, Samuel, (2002), Managementul modern, pp. 144-396, Bucuresti, Editura Teora; Drucker, P., (1994), Eficienta Factorului Decizional, pp. 155-220, Deva, Editura Destin;Istrate, I. (coord.) Comunităţi în mişcare: Programe şi intervenţii sociale. Bucureşti: Editura Agata, 2004.6. Ghidul liderului de sindicat: negociere, comunicare, management syndical. Bucureşti 2007

105



Denumirea disciplinei:Protocol şi relaţii publice






Obiective generale şi de referinţăînsuşirea cunoştinţelor de bazǎ privind teoria generalǎ a comunicǎrii şi relaţiilor publice,Familiarizarea teoretică şi practică a studenţilor cu tehnicile relaţiilor publice şi comunicării şi cu procedurile de secretariat şi protocol. de a decide independent şi de a aprecia diversitatea relaţiilor cu publicul şi de a lucra într-un context înternaţional, de a fi creativ în domeniul relaţiilor publice şi de a transpune practic cunoştinţele dobândite. Conţinutul disciplineiRelaţiile publice. Cadru general. Istoria relaţiilor publice. Departamente şi firme de relaţii publice. Campaniile de relaţii publice. Relaţii publice şi comunicare publică; derularea relaţiilor publice; campaniile de relaţii publice; relaţiile publice în sfera politicului; reglementări juridice, coduri profesionale şi aspectele etice ale relaţiilor publice, Managementul Relaţiilor Publice şi de Secretariat. Protocol şi relaţii publice. Deontologia profesională a relaţiilor de secretariat.Dialogul social în întreprinderi. Structuri instituţionale ale dialogului social. Sindicatele şi activitatea managerială. Negocierile colective de muncă. Contractul colectiv de muncă. Conflictele de muncă şi soluţionarea lor.


Alistar, Victor; Popescu-Slǎniceanu, Ion – Protocol, corespondenţǎ, secretariat în administraţia publicǎ, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001Coman, Cristina – Relaţiile publice – Principii şi strategii, Editura Polirom, Iaşi, 2000Doug Newsom, Judy VanSlyke Turk, Dean Kruckeberg, Totul despre relaţiile publice, Polirom, Iaşi, 2003; Bernard Dagenais, Campania de relaţii publice, Polirom, Iaşi, 2003; Doug Newsom, Bob Carrell, Redactarea materialelor de relaţii publice, Polirom, Iaşi, 2004; Bernard Dagenais, Profesia de relaţionist, Polirom, Iaşi, 2002; Ann Marie Sabath, Codul bunelor maniere în afaceri, Vremea, Bucureşti, 2000; Kent Midleton, Robert Trager, Bill F. Chamberlin, Legislaţia comunicării publice, Polirom, Iaşi, 2002 9. Ghidul liderului de sindicat: negociere, comunicare, management syndical. Bucureşti 2007

106

Autor: Baciu Tatiana


Denumirea disciplinei:Servicii de prevenire a abandonului şi modele alternative






Obiective generale şi de referinţă- Să cunoască conceptele de referinţă: abandon, copii şi familii în dificultate,

violenţă, ataşament, adopţie, plasament, instituţionalizare, deprivare etc.- Să identifice nevoile, riscurile şi problemele familiei în dificultate;- Să cunoască reţeaua de servicii sociale comunitare adresate familiei şi copilului

aflaţi în dificultate;- Să intervină activ în a lua măsuri de prevenire a abandonului de copii

Conţinutul disciplineiConceptul de abandon. Tipurile de abandon. Nevoile, riscurile şi problemele familiei şi copilului; Categoriile de familii şi copii aflaţi în dificultate (familii afectate de sărăcie, copii abandonaţi, copii instituţionalizaţi, abuzul şi violenţa, expluatarea copilului prin muncă, familii dependente de drog şi alcool, copii cu părinţi plecaţi peste hotare, migraţia şi traficul de fiinţe umane, etc.); Reţeaua de servicii sociale comunitare adresate familiei şi copilului aflaţi în dificultateAspecte ale vieţii din şcolile internat. Teoria ataşamentului. Cicluri şi tipuri ale ataşamentului. Copii-problemă (creşterea şi îngrijirea lor); Teoria pierderii şi anxietăţii. Metode şi tehnici specifice lucrului cu familia. Intervenţia în cazul maltratării copilului. Metode şi tehnici de lucru cu persoanele implicate în procedura adopţiei. Metode şi tehnici de lucru utilizate în diferite forme alternative de instituţionalizare a copiilor. Servicii de prevenrile a abandonului şi cele adresate copiilor abandonaţi. Managementul de caz cu scopul dezinstituţionalizării. Sprijinul familial şi reintegrarea familială.

Bibliografie selectivă:Ionescu A., psihologia familiei. Normalitate şi psihopatologia familială, Bucureşti 1985Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Bucureşti 1996.Черников А., Интегративная модель системной семейной психотерапевтической диагностики, Москва 1997;Вельвовский И., Психотерапия системы, Харьков, 1977,Минухин С, Фишман Ч., Техники семейной терапии, Москва 1998;

107



Denumirea disciplinei:Tehnici de comunicare şi soluţionare a conflictelor în practica asistenţei sociale






Obiective generale şi de referinţă- să poată analiza tot spectrul de probleme legate de comunicarea persoanei în

relaţiile sociale; - să-şi modeleze şi să dezvolte capacităţile de comunicare în contextului social

actual şi necesităţilor profesionale specifice;- să-şi formeze o poziţie activă în formarea şi perfecţionarea comportamentului

comunicativ propriu;- să poată realiza o comunicare eficientă în cadrul profesional.

Conţinutul disciplineiIntroducere în ştiinţa şi practica comunicării (comunicarea – o putere în relaţii; termeni de bază; psihologia comunicării în arealul ştiinţelor psihologice). Comunicarea umană (comunicarea ca proces; comunicare directă). Comunicare şi reprezentare (dubla situare mesajului; dialectica realitate – reprezentare şi comunicare). Comunicarea gestuală (diversitatea lumii naturale; lumea naturală şi gestualitatea naturală). Modelurile comunicării (conţinut şi relaţii; structura nivelurilor comunicării). Domenii ale comunicării (limbajul şi sistemele de semnificare; comunicarea nonverbală; comunicarea culturală). Reţele de comunicare (comunicarea bipolară; Comunicarea multipolară). Comunicarea: aspecte teoretice şi practice. Abilităţi de comunicare. Tehnici de comunicare; Comunicarea şi soluţionarea conflictelor în practica asistenţei sociale; Metode şi tehnici de soluţionare a conflictelorDialogul social în întreprinderi. Structuri instituţionale ale dialogului social. Sindicatele şi activitatea managerială. Negocierile colective de muncă. Contractul colectiv de muncă. Conflictele de muncă şi soluţionarea lor.

Bibliografie selectivă:Abric, J. C. Psihologia comunicării. Teorii şi Metode. Iaşi: Polirom, 2003Chelcea, S. Personalitate şi societate în tranziţie. Bucureşti‚ 1994Moscovici, S. Psihologia socială a relaţiilor cu celălalt. Iaşi: Polirom, 1998Moscovici, S. Psihologie socială sau maşină de fabricat zei. Iaşi: Polirom, 1994Берн, Э. Игры в которые играют люди. Психология человеческих взаимоотношений. Ленинград, 1992Ериксон, Е. Индивид и общество. Москва: ВЛАДОС, 1997Ghidul liderului de sindicat: negociere, comunicare, management syndical. Bucureşti 2007

108

Discipline la libera alegere***



Denumirea disciplinei:Economia socială






Obiective generale şi de referinţăFormarea capacităţii de a opera cu termenii specifici, de a utiliza diferite mecanisme economice şi financiare, de a interpreta statisticile în domeniu, de a selecţiona şi prelucra informaţia necesară; cunoaşterea şi utilizarea indicatorilor economici Conţinutul disciplineiEconomia socială – ştiinţă a acţiunii economice raţionale. Nevoile umane şi activitatea economică. Marfa. Factorii de producţie şi resursele economice. Forme de organizare a activităţii economice. Sisteme economice. Relaţiile instituţionale, proprietatea, tipurile şi formele ei. Statul în economie. Caracteristica generală a economiei de piaţă. Subiecţii economici. Întreprinderea: funcţiile, tipurile. Economia naţională: concept, structura, funcţionalitatea. Doctrine economice. Mercantilismul. Fiziocratismul. Liberalismul economic clasic. Marxismul. Marginalismul. Instituţionalismul. Keynesismul.

Bibliografie selectivă:Cojuhari, A. Bazele ştiinţelor economice. Chişinău, 1998Cojuhari, A., Manole, T., Grunzu, T. Teorie economică. Chişinău: UTM, 2004 Gogoneaţă, C., Gogoneaţă, A. Economie politică. Teorie micro- şi macroeconomică. Bucureşti: Didactică şi Pedagogică, 1995Pohoaţă, I. Doctrinele economice universale. Vol.1-2. Iaşi, 1995Şişcan, N. Economia politică contemporană. Chişinău: ASEM, 2001 Tobă, A., Malai, A., Tobă, D. Teorie economică generală. Chişinău: ULIM, 2001Ghidul liderului de sindicat: negociere, comunicare, management syndical. Bucureşti 2007

109

Autor:Gonţa Victoria


Denumirea disciplinei:Teorii psihosociale în consiliere






Obiective generale şi de referinţă- să explice conceptul de trebuinta şi problemă umană prin prisma diferitor

abordări;- să cunoască problemele de ordin asistenţial din perspectiva diferitor abordări

teoretice;- să explice conceptul de trebuinta şi problemă umană prin prisma diferitor

abordări ;- să cunoască metodele specifice asistenţei sociale.

Conţinutul disciplineiTeorii ale asistenţei sociale. Legătura dintre teorie şi practică. Tradiţia psihanalitică în asistenţa socială. Asistenţa socială behavioristă. Abordarea centrată pe client în asistenţa socială. Teorii specifice asistenţei sociale. Metodologia proiectului de investigare şi intervenţia socială. Metode şi tehnici de intervenţie socială: consilierea în asistenţa socială. Exigenţele procesului de consiliere. Etapele consilierii din perspectiva asistentului social şi a beneficiarului; Intervenţia de grup

Bibliografie selectivă:Bocancea, C., Neamţu, G. Elemente de asistenţă socială. Iaşi, 1999Bulgaru, M. Metode şi tehnici în asistenţa socială. Chişinău, 2002Bulgaru, M., Dilion, M. Concepte fundamentale de asistenţă socială. Chişinău, 2000Hawe, D. Introducere în teoria asistenţei sociale. Bucureşti, 2001Miftode, V. Fundamente ale asistenţei sociale. Bucureşti, 1999Neamţu, G. Tratat de asistenţă socială. Iaşi, 2004Павленок, П. Д. Основы Социальной Работы. Москва, 1997Холостовая, Е.И. Теория Социальной Работы. Москва, 1998

110

ANUL II

Discipline de specializare obligatorii***

Metodologia cercetării în AS

Autor: Negură Petru


Denumirea disciplinei:Cercetarea calitativă în AS



Anul predării: II Perioada de predareSemestrul 3Evaluare: sem. 3– examen



Obiective generale şi de referinţăFamiliarizarea cu arsenalul metodologic al ştiinţelor socio-umane; asimilarea sistemului de noţiuni din teoria cunoaşterii ştiinţifice, a domeniului de desfăşurare a cercetărilor ştiinţifice; aplicarea diferitor metode şi procedee de cercetare ştiinţifică calitativă. Conţinutul disciplineiCaracterizarea metodelor de cunoaştere din ştiinţele sociale. Distincţia calitativ-cantitativ. Aspecte calitative ale cercetării. Principalele metode calitative: observaţia participativă, interviul intensive, analiza calitativă a documentelor, studiul de caz, biografia. Familiarizarea studenţilor cu baza teoretico-interpretativă a calitativismului.Probleme metodologice in cercetările socioumane empirice. Concepte, termeni şi noţiuni în ştiinţele socioumane. Măsurarea în ştiinţele sociale şi comportamentale. Tipuri de cercetări socioumane. Chestionarul în cercetarea ştiinţifică. Interviul ca tehnică de cercetare. Metoda observaţiei. Experimentul in ştiinţele socioumane. Studiul documentelor sociale. Tehnicile de analiză a conţinutului comunicării.

Bibliografie selectivă:Bulai, A. Focus-grupul în investigaţia sociologică. Bucureşti, 2005Chelcea, S. Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative şi calitative. Bucureşti: Economică, 2001Chelcea, S., Mărginean, I.,Cauc, I. Cercetarea sociologică. Metode şi tehnici. Deva: Destin, 1998Iluţ, P. Abordarea calitativă a socioumanului. Iaşi: Polirom, 1997Mărginean, I. Proiectarea cercetării sociologice. Iaşi: Polirom, 2004Miftode, V. Metodologia sociologică. Galaţi, 1995Rotariu, T., Iluţ, P. Ancheta sociologică şi sondajul de opinie. Iaşi, 1997Бабосов, Е. Прикладная социология. Минск, 2004

111

Autor: Negură Petru

Codul disciplineiDenumirea disciplinei:Paradigme metodologice în AS contemporană






Obiective generale şi de referinţăSă analizeze notele de specificitate ale paradigmei clasice,ale celei moderne si ale celei postmoderne in stiinta cu consecintele lor in planul dinamicii de ansamblu a societatii si a specificului culturiiasumarea corecta a conceptului de problema din perspectiva stiintei, precum si a modalitatior specifice de instrumentare ale ei. Conţinutul disciplinei Paradigme: precizari conceptuale.Forme paradigmatice specifice in stiinta; Metodologia didactică în studiul diferitelor discipline intre rigoare stiintifica si flexibilitate contextuala; Probleme metodologice in cercetările socioumane empirice. Precizări terminilogice: metodă, tehnică, procedeu, instrument de investigare. Conţinutul conceptului de „metodologie”. Principii metodologice in cercetările socioumane empirice


Chelcea, S. Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative şi calitative. Bucureşti: Economică, 2001Chelcea, S., Mărginean, I.,Cauc, I. Cercetarea sociologică. Metode şi tehnici. Deva: Destin, 1998Iluţ, P. Abordarea calitativă a socioumanului. Iaşi: Polirom, 1997Mărginean, I. Proiectarea cercetării sociologice. Iaşi: Polirom, 2004Miftode, V. Metodologia sociologică. Galaţi, 1995

112



Denumirea disciplinei:Pedagogia socială






Obiective generale şi de referinţă- să însuşească concepte, metode si principii ale pedagogiei sociale, modelele

teoretico-explicative, propuse de orientările şi şcolile tradiţionale psihosociologice;

- să asimileze cunoştinţe despre conţinutul proceselor intra- şi intergrupale şi a formelor de implicare în activitatea comunitară a unităţii sociale;

- să opereze metodele de cercetare empirică ale pedagogiei sociale contemporane. Conţinutul disciplineiScurt istoric şi conţinut al pedagogiei sociale.; Interventia social-pedagogica (metode, planificarea activitatilor, proiecte); Observarea si educarea comportamentului; Pedagogie sociala si aplicata; Colaborare si comunicare; Metode de cercetare empirică ale pedagogiei sociale contemporane. Diferenţe sociale şi comunicare intergrupală. Pedagogia socială în aplicare.


Chelcea, S. Un secol de cercetări psihosociologice. Iaşi: Polirom, 2002Doise, W., Deschamp, J. C., Mugny, G. Psihologie socială experimentală. Iaşi: Polirom, 1996Iluţ, P. Sinele şi cunoaşterea lui. Iaşi: Polirom, 2001Moscovici, S. Psihologia socială a relaţiilor cu celălalt. Iaşi: Polirom‚ 1998Psihologia câmpului social: Reprezentările sociale. Coord. Neculau‚ A. Iaşi: Polirom‚ 1997Psihologie socială. Coord. Neculau, A. Iaşi: Polirom, 1996Шибутани, Т. Социальная психология. Москва, 1999Шихирев, П. Современная социальная психология. Москва, 2000

113

Autor: Şliahtiţchi Mihai


Denumirea disciplinei:Psihopedagogia şi didactica universitară



Anul predării: II Perioada de predareSemestrul 3Evaluare: sem. 3 – examen



Obiective generale şi de referinţă- Să cunoască diverse modele ale instruirii - Să exerseze din perspectiva didacticii diferitelor discipline de studiu prin formarea

unor priceperi şi deprinderi de aplicare a achiziţiilor teoretice în practica didactica (în conceperea de proiecte de lecţii şi în aplicarea lor în simulări ale activităţilor didactice) precum şi în activitatea didactică proprie (de către studenţii care lucrează în învăţământ);

- Să folosească strategii didactice activizatoare, vizându-se implicarea acestora în discuţii, analize, interpretări şi situaţii de învăţare, care să îi ajute să îşi formeze şi să îşi dezvolte competenţe de gandire inter si transdisciplinara asociate celor psihopedagogice, necesare profesorului

Conţinutul disciplinei Definirea didacticii;stabilirea momentelor esenţiale în evoluţia didacticii; analiza obiectului de studiu al didacticii; clasificarea unor modele ale instruirii; descrierea funcţiilor didacticii; stabilirea subramurilor didacticii; argumentarea legăturii didacticii cu alte ştiinţe; analiza tendinţelor actuale în didactică. Strategii didactice activizatoare, cunoştinţe psihopedagogice, necesare profesorului. diversitatea situatiilor de invatar; particularităţi culturale şi spirituale în învăţare.


Chiş, V. (2005), Pedagogia contemporană - Pedagogia pentru competenţe, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-NapocaCristea, S. (1998), Dicţionar de termeni pedagogici, Editura Didactică şi Pedagogică, BucureştiGeorgescu,S.,Flonta, M.,Parvu, I.,(1982),Teoria cunoasterii stiintifice,Editura Academiei ,Bucuresti,Cerghit,I.(2002),Sisteme de instruire alternative si complementare.Structuri,stilurisi strategii,Editura Aramis,Bucuresti,Grecu,C.,(1982),Problema stiintifica,in;Teoria cunoasterii stiintifice, coordonatori Georgescu,S.,Flonta,M.,Parvu,I.,Editura Academiei, pag.150-163,Ionescu, M., Chiş, V., (2001), Pedagogie. Suporturi pentru formarea profesorilor, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca,Solovastru,C.,(2001),Crititca rationalitatii discursive, Polirom, Iasi, Capitolul 2,”Schita a unei problematologii filosofice”,pag.63-108,

114

Discipline de specializare opţionale***

Autor: Baciu Tatiana Codul disciplineiS.03.A.020

Denumirea disciplinei:Consilierea persoanelor cu dizabilităţi





Obiective generale şi de referinţă- Să cunoască nevoile, riscurile şi problemele persoanelor cu disabilităţi şi a

familiilor lor, să identifice reţeaua serviciilor sociale adresate persoanelor cu disabilităţi

- Să cunoască dimensiunile conceptuale privind protecţia persoanelor cu handicap; Protecţia persoanelor cu handicap actuală în R. Moldova

- Să opereze cu metode şi tehnici specifice de lucru cu persoanele cu dizabilităţi.- Să se conducă de principiile profesionale ale consilierii

Conţinutul disciplineiNevoile, riscurile şi problemele persoanelor cu disabilităţi şi a familiilor lor; Concepte de bază în asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi; Reţeaua serviciilor sociale adresate persoanelor cu disabilităţi şi a familiilor lor; Dimensiuni conceptuale privind protecţia persoanelor cu handicap; Protecţia persoanelor cu handicap actuală în R. Moldova; Contribuţia organismelor internaţionale la bunăstarea copiilor cu disabilităţi; Prevenirea şi reabilitarea persoanelor cu handicap;Metode şi tehnici specifice de lucru cu persoanele cu dizabilităţi.


Roth, A., Modernitate si modernizare sociala, Editura Polirom, Iasi, 2002. Scripcaru, Gh., Astarastoae, V., Prefata la o justificare a bioetcii sau actualitatea bioeticii in perspectiva europeana, in Bioetica vs suicid, V. Astarastoae, Colectia Bioetica, Iasi, 1994. Scripcaru, Gh., Astarastoae, V., Scripcaru, C., Principii de bioetica, deontologie si drept medical, Editura Omnia, Iasi, 1994. Zamfir, C., Politici sociale - Romania in context european, Editura All, Bucuresti, 1997Istrate, I. (coord.) Comunităţi în mişcare: Programe şi intervenţii sociale. Bucureşti: Editura Agata, 2004.

115

Autor: Baciu Tatiana


Denumirea disciplinei:Consilierea în clinică, asistenţa paleativă






Obiective generale şi de referinţă- Analiza practicilor instituţionale din perspectiva politicii de nondiscriminare a

clienţilor.- Dezvoltarea capacităţii de elaborare, planificare şi evaluarea a intervenţiilor

sociale.- Dezvoltarea profesională prin valorificarea experienţei practice- Imbunătăţirea capacităţii de comunicare profesională. - formarii deprinderilor practice de lucru cu clientii cu scopul promovarii sanatatii

Conţinutul disciplineiSanatatea - revelator social; Factori externi ai sistemului de sanatate; Valori etic-deontologice din perspectiva sociala; nevoile persoanei legate de comportamentul sanogen si stilul de viata patogen. principale aspecte ale comportamentului de risc (fumat, consum de droguri, relatii sexuale neprotejate, violenta, etc. principiile consilierii si modele ei, cum sunt: centrarea pe client, rezolvarea de probleme, centrarea pe sarcina, rezolvarea de conflicte. Concepte şi definiţii ale îngrijirii paleative


Roth, A., Modernitate si modernizare sociala, Editura Polirom, Iasi, 2002. Scripcaru, Gh., Astarastoae, V., Prefata la o justificare a bioetcii sau actualitatea bioeticii in perspectiva europeana, in Bioetica vs suicid, V. Astarastoae, Colectia Bioetica, Iasi, 1994. Scripcaru, Gh., Astarastoae, V., Scripcaru, C., Principii de bioetica, deontologie si drept medical, Editura Omnia, Iasi, 1994. Zamfir, C., Politici sociale - Romania in context european, Editura All, Bucuresti, 1997Have H., Janssens R. - Palliative Care in Europe: concepts and policies, IOS Press, Amsterdam, 2001.

116

Autor: Sali NicolaeCodul disciplineiS.03.A.022

Denumirea disciplinei:Consilierea bătrînilor





Obiective generale şi de referinţă- să determine tehnici utilizate de asistentul social în lucru cu beneficiarii săi- să cunoască tehnicile de intervenţie în lucru cu beneficiarii şi tiplogiile acţiunilor

de prevenire- să conştientizeze nevoile şi problemele sociale ale acestor categorii de beneficiari- să elaboreze planificarea unor strategii de intervenţie posibile cu scopul realizării

reintegrării sociale a beneficiarilor- să utilizeze metode şi tehnici studiate în lucru cu beneficiarii- să propună noi programe de terapie comportamentală.

Conţinutul disciplineiNevoile, riscurile şi problemele persoanelor vârstnice; Reţeaua serviciilor sociale adresate persoanelor vârstnice: Servicii de sprijin: centre comunitare, deservirea la domiciliu, cantine sociale, consiliere, grupuri de suport etc. Serviciile rezidenţiale. Aziluri: internate. Servicii de reabilitare socio-medicală (protezare, servicii balneo – climaterice). Metode şi tehnici aplicate în lucrul cu bătrănii.

Bibliografie selectivă:M.Bulgaru, Metode şi tehnici în asistenţa socială, Chisinau, 2002C. Bocancea, G.Neamţu, Elemente de asistenţă socială, Iaşi 1999M.Bulgaru, M.Dilion, Concepte fundamentale de asistenţă socială, Chişinău, 2000V.Miftode, Fundamente ale asistenţei sociale, Bucureşti 1999M. Spînru, Întroducere în asistenţa socială a familiei şi protecţia copilului, Chişinău, 1998D.Hawe, Întroducere în teoria asisteţei sociale, Bucureşti, 2001D.Coulshed, Practica asistenţei sociale, Bucureşti, 1993

117

Autor: Sali Nicolae


Denumirea disciplinei:Consilierea comunităţilor etnice






Obiective generale şi de referinţă- Inţelegerea impactului sexului, etniei, a diferenţelor culturale şi socio-economice

asupra dezvoltării persoanei şi a şanselor de integrare socială a familiei.- Analiza practicilor instituţionale din perspectiva politicii de nondiscriminare a

clienţilor.- Dezvoltarea capacităţii de elaborare, planificare şi evaluarea a intervenţiilor

sociale.- Dezvoltarea profesională prin valorificarea experienţei practice- Imbunătăţirea capacităţii de comunicare profesională.

Conţinutul disciplineiModalităţile de definire a comunităţiloretnice si a problemelor sociale cu care se confrunta acestea; strategiile şi tacticile de intervenţie adecvate pentru a determina schimbarea la nivelul comunităţii; modalităţile de a gestiona procesul de intervenţie si de a evalua schimbările produse. Concepte - cheie despre vecinătate si comunitate. Identificarea problemei si nevoilor comunităţii. Pregătirea si dezvoltarea strategiei de intervenţie. Etapele procesului de intervenţie : stabilirea contactelor si mobilizarea comunităţii; formarea structurilor colective; clarificarea scopurilor si priorităţilor; menţinerea structurilor colective; relaţiile cu mediul extern; încheierea intervenţiei si plecarea din comunitate. Principii si metode in evaluarea a intervenţiei.


Roth, A., Modernitate si modernizare sociala, Editura Polirom, Iasi, 2002. Scripcaru, Gh., Astarastoae, V., Prefata la o justificare a bioetcii sau actualitatea bioeticii in perspectiva europeana, in Bioetica vs suicid, V. Astarastoae, Colectia Bioetica, Iasi, 1994. Scripcaru, Gh., Astarastoae, V., Scripcaru, C., Principii de bioetica, deontologie si drept medical, Editura Omnia, Iasi, 1994. Zamfir, C., Politici sociale - Romania in context european, Editura All, Bucuresti, 1997Have H., Janssens R. - Palliative Care in Europe: concepts and policies, IOS Press, Amsterdam, 2001. Istrate, I. (coord.) Comunităţi în mişcare: Programe şi intervenţii sociale. Bucureşti: Editura Agata, 2004.

118

Autor: Sali NicolaeCodul disciplineiS.02.A.013

Denumirea disciplinei:Sisteme de referire şi monitorizare în AS





Obiective generale şi de referinţă- Să cunoască Ce este un sistem de referire, ce înseamnă monitorizare - Să cunoască Mecanismul de funcţionare a sistemului de referinţă- Să Identifice pachetului de servicii existente pentru beneficiari.- Să elaboreze programe de dezvoltare a capacităţiolor resurselor profesioniste din

cadrul sistemului de referinţă şi de monitorizare a prestaţiei serviciilor.

Conţinutul disciplineiNoţiuni de Sistemul de referire. Strategii de creare a unui mecanism de referire. Sistemul de referire a victimelor abuzului, exploatării şi traficului de fiinţe umane la nivel naţional. Studierea necesităţilor şi problemelor beneficiarilor. Identificarea pachetului de servicii existente pentru beneficiari. Colaborarea cu instituţiile ce prestează serviciile date . Dezvoltarea capacităţiolor resurselor profesioniste din cadrul sistemului de referinţă. Crearea echipelor multidisciplinare. Dezvoltarea capacităţiolor resurselor profesioniste din cadrul sistemului de referinţă. Metodologia de evaluare a situaţiei beneficiarului şi a mediului social. Monitorizarea. Reevaluarea.


Istrate, I. (coord.) Comunităţi în mişcare: Programe şi intervenţii sociale. Bucureşti: Editura Agata, 2004.Miftode, V. Dimensiuni ale asistenţei sociale. Botoşani, 1995Neamţu, G. Tratat de asistenţă socială. Iaşi: Polirom, 2003Rusu, V. Dezvoltarea durabilă a comunităţilor. Bucureşti: Expert, 2002Zamfir, C. Politici sociale în România. Bucureşti, 1999Zamfir, E. Diagnoza problemelor sociale comunitare, Bucureşti: Expert, 2000FISM, Copiii în situaţie de risc: crearea serviciilor sociale comunitare. Chişinău, 2004

119



Denumirea disciplinei:Supervizarea în asistenţa socială



Anul predării: I Perioada de predareSemestrul 2Evaluare: sem. 2– examen



Obiective generale şi de referinţă- Să însuşească noţiunile legate de supervizare şi rolurile specifice pentru

supervizare în serviciile de asistenţă socială;- Să cunoască elemente de bază pentru pregătirea supervizorilor din sistemul de

protecţie socială;- Să asimileze tehnici de stimulare a formării prin supervizare;- Să poată elabora proiecte de perfecţionare

Conţinutul disciplineiPrivire generală asupra supervizării în asistenţa socială; Cele cinci roluri ale supervizării şi managementului de program; Elemente de bază pentru pregătirea supervizorilor din sistemul de protecţie; Evaluarea nevoilor de formare la locul de muncă; Managementul intern: Un răspuns la o problemă de performanţă; Principii ale învăţării la adulţi; Consultarea de caz: Fişa de stimulare a formării prin supervizare; Sprijinirea transferului de învăţare; Prevenirea apariţiei unor participanţi dificili şi managementul acestora; Locul şi rolul supervizării în derularea eficientă a muncii din instituţiile, organizaţiile şi serviciile cu atribuţii în domeniul asistenţei sociale. Prezentarea funcţiilor activităţii de supervizare şi a rolurilor supervizorului. Relaţia de supervizare. Procesualitatea şi dinamica activităţii desupervizare. Îndemânări specifice fazelor ce compun activitatea supervizare; îndemânări specifice necesare pentru operaţionalizarea funcţiilor supervizăriii. Modele şi metode utilizate în activitatea de supervizare. Resurse utilizate în activitatea de supervizare. Rezolvarea problemelor şi medierea conflictelor – parte din activitatea de supervizare.


Istrate, I. (coord.) Comunităţi în mişcare: Programe şi intervenţii sociale. Bucureşti: Editura Agata, 2004.Miftode, V. Dimensiuni ale asistenţei sociale. Botoşani, 1995Neamţu, G. Tratat de asistenţă socială. Iaşi: Polirom, 2003Rusu, V. Dezvoltarea durabilă a comunităţilor. Bucureşti: Expert, 2002Zamfir, C. Politici sociale în România. Bucureşti, 1999Zamfir, E. Diagnoza problemelor sociale comunitare, Bucureşti: Expert, 2000FISM, Copiii în situaţie de risc: crearea serviciilor sociale comunitare. Chişinău, 2004

120

Discipline la libera alegere***

Autor: Şliahtiţchi Mihai


Denumirea disciplinei:Administaţia publică şi dezvoltare comunitară






Obiective generale şi de referinţă- să determine importanţa dezvoltării comunitare în producerea bunăstării sociale;- să cunoască modele de dezvoltare a asistenţei sociale comunitare;- să ştie să identifice necesităţile şi resursele comunităţilor;- să cunoască etapele unui proiect de dezvoltare comunitară.

Conţinutul disciplineiComunitatea – concept şi dimensiuni. Actorii comunitari (familia, comunitatea, APL). Resursele comunitare şi modalităţi de folosire a lor. Parteneriatul comunitar. Organizarea şi funcţionarea sistemului de asistenţă socială comunitară (rolul APL). Servicii sociale comunitare. Rolul asistentului social în comunitate. Managementul serviciilor sociale. Elaborarea unui plan comunitar. Protecţia persoanelor cu handicap de la instituţionalizare la îngrijirea în comunitate. Abuzul asupra copilului. Exploatarea prin muncă a copilului. Violenţa domestică. Fenomenul „copii străzii”. Evaluarea programelor comunitare.ocial. Comunităţi teritoriale. Teoriile schimbării sociale. Conflictele sociale.


Bulgaru, M. Aspecte teoretice şi practice ale asistenţei sociale. Chişinău, 2003Istrate, I. (coord.) Comunităţi în mişcare: Programe şi intervenţii sociale. Bucureşti: Editura Agata, 2004.Miftode, V. Dimensiuni ale asistenţei sociale. Botoşani, 1995Neamţu, G. Tratat de asistenţă socială. Iaşi: Polirom, 2003Rusu, V. Dezvoltarea durabilă a comunităţilor. Bucureşti: Expert, 2002Zamfir, C. Politici sociale în România. Bucureşti, 1999Zamfir, E. Diagnoza problemelor sociale comunitare, Bucureşti: Expert, 2000FISM, Copiii în situaţie de risc: crearea serviciilor sociale comunitare. Chişinău, 2004

121

Autor: Dulschi Ion


Denumirea disciplinei:Legislaţia în sfera serviciilor sociale






Obiective generale şi de referinţăFamiliarizarea cu aparatul terminologic al disciplinei; explicarea esenţei comportamentului social şi a caracteristicilor lui de bază; reproducerea conţinutului proceselor de reglementare juridică a asisteţei sociale; identificarea şi explicarea fenomenelor concrete şi a preceselor sociale şi modul de reglementare a acestora prin mijloace de drept, analiza funcţionării instituţiilor de drept şi modul de monitorizare a acestora în interes public Conţinutul disciplineiCadrul legislativ naţional în domeniul protecţiei sociale. Mecanisme de aplicare a legislaţiei: Legea Asistenţei Sociale; Strategia Naţională pentru Protecţia Copilului şi a Familiei în Republica Moldova; Codul Familiei al Republicii Moldova; Strategia Naţională privind Reforma Sistemului de Îngrijire Rezidenţială a Copilului.Ocrotirea persoanei fizice prin mijloace de drept. Ocrotirea minorilor prin părinţi. Ocrotirea minorilor prin tutelă, protecţia minorilor prin curatelă, ocrotirea minorilor prin mijloace de drep internaţional. Asistenţa socială în sociatatea contemporană beneficiarii de asistenţă socială, drepturile şi modalităţile de asisgurare a asistenţei sociale.

Bibliografie selectivă:Godea, M., S., Minoritatea în dreptul penal român, Editura SERVO-SAT, Arad, 1998Mureşan, M., Boar, Ana, Diaconescu, Ş., Drept civil – Persoanele, Editura Cordial LEX, Cluj-Napoca, 2000Popa, N., Teoria generală a dreptului, Ed.Actami, Bucureşti, 1998Voicu, A. V., Drept şi legislaţie socială, Curs UBB, 2000Zlătescu Moroianu, I., Stoica, I., Drepturile omului în pragul mileniului III – Carta Socială Europeană, I.R.D.O., Buc, 1997Constituţia Republicii Moldova 1994.

122


Codul disciplineiL.04.A.08

Denumirea disciplinei:Consilierea şomerilor: politici active de ocupare






Obiective generale şi de referinţă- Cunoaştera programelor sociale pentru şomeri.- Să analizeze corelaţia politicilor pe piaţa muncii, cu sistemul de protecţie socială a

persoanelor pe piaţa muncii.- Formarea abilităţilor de comunicare cu persoanele în căutarea unui loc de muncă.- Rezolvarea problemelor şi situaţiilor de problemă cu care se confruntă şomerii.- Analiza situaţiilor problematice la nivel individual şi comunitar.- Să opereze cu tehnicile eficiente de consiliere a persoanelor în dificultate

Conţinutul disciplineiAsistenţa socială a şomerilor. Politici de combatere a şomajului. Legislaţia naţională în domeniul protecţiei şomerilor. Cadrul instituţional, legislative, naţional şi internaţional privind asigurarea drepturilor şomerilor. Asigurările sociale şi asistenţa socială parte a sistemului de protecţie socială. Politici sociale în domeniul populaţiei, familiei şi copilului. Politica socială şi sectorul nonprofit. Evaluarea politicilor sociale ale bunăstării. Consilierea şomerilor-principiile etice. Metode şi tehnici specifice consilierii şomerilor: tehnica ascultării active; terapie centrată pe persoană; trainingul motivaţional. Consilierea profesională şi tehnici de orientare profesională.


Bulgaru, M. Aspecte teoretice şi practice ale asistenţei sociale. Chişinău, 2003Danii, T. Republica Moldova în spaţiul tranziţiei şi costul social al reformelor. Chişinău: Ponots, 2004Ghiuruţan, M., Teşliuc, C., Pop, L., Teşliuc, E. D. Sărăcia şi sistemul de protecţie socială. Iaşi: Polirom, 2001Preda, M. Politica socială românească între sărăcie şi globalizare. Iaşi: Polirom, 2002Teşliuc, C., Pop, L., Teşliuc, E. Sărăcia şi Sistemul de protecţie socială. Iaşi: Polirom, 2003Raportul Social Anual, 2001, Ministerul Muncii şi Protecţiei SocialeTACIS, Comments on the local needs emerged during workshop sessions in each of the counties (judet) of Moldova (Comentarii privind nevoile locale apărute în timpul seminarelor organizate în fiecare judeţ din Moldova). Proiect TACIS – Consolidarea administraţiei publice regionale, decembrie 2000

123

Documents

Curricula As