Curierul AdventistO rgan al C u ltu r i i C reştin A d v en tis t de Z iua a Şap tea

d in R epub lica Socialistă R om ân ia

M E T O D E D E S T U D I E R E

B iserica A d v en tiş ti lo r de Z iua a Ş ap tea recu n o aşte şi ap rec iază cont r ib u ţ ia teologilor, a cercetă to rilo r S f in te lo r S c r ip tu r i d in to tdeauna , c are au dezv o lta t m etode folosito a re şi v red n ice de în c red ere p e n t ru s tu d ie re a acestora, m etode consecvente cu ce r in ţe le şi în v ă ţă tu r i le Bibliei. A d ven tiş ti i s în t g a ta să p r im ească a d ev ă ru l b ib lic şi sîn t d ispuşi să-l u rm eze, folosind toate m etodele de in te rp re ta re ce concordă cu ceea ce S f în ta S c r ip tu ră spune desp re ea. In cele ce u r m ează, ne vom ocupa de p ro b lem a m etodei de s tu d ie re a S fin telor Sc rip tu ri .

In u l t im e le decade, cea m ai p roe m in e n tă m etodă de s tu d ie re a B ib lie i este cunoscută, ca f i ind m e to d a istorico-critică . A ceastă m etodă o perează pe b a za concep tu lu i care re sp in g e a u te n t ic i ta tea ra p o a r te lo r cu p r iv ire la m in u n i sau a lte eve n im e n te s u p ra n a tu ra le ce s în t p re zen ta te în Biblie.

M etoda is to rico-critică m in im a l i zează n evo ia c red in ţe i în D u m n e zeu şi a a scu ltă rii de po runc ile Sale. E a exclude e lem en tu l d iv in a l B iblie i şi d ep rec iază sau în ţe lege greşit p ro fe ţii le apoca lip tice şi p ă r ţ ile escatologice a le Bibliei.

A B I B L I E I

P r in co n tras t cu m eto d a istorico-

critică, co n sid erăm că este de

folos să p re ze n tă m m eto d a s tud ierii

B ibliei ce este în a rm o n ie cu în

v ă ţă tu r i le S f in te lo r Sc rip tu ri , şi

c are p ă s trea ză u n i ta te a lor, şi se

bazează pe p re m isa că B ib lia este

C u v în tu l lu i D um nezeu — o astfel

d e a b o rd a re a s tu d ie r i i S fin te lo r

S c rip tu r i ne v a conduce la o e x p e r ie n ţă sa t is făcă to a re şi ro d n ică cu Dum nezeu.

C ON VING ERI CE SE FU N D A M EN TEA ZĂ

P E D E C L A R A Ţ IIL E SC R IP T U R II

a) — O R IG IN E :1. — B ib lia este C uv în tu l lui

D um nezeu şi este m ijlocu l p r in c ipa l şi p l in de au to r i ta te p r in care El se descoperă pe Sine f i in ţe lo r om eneşti.

2. — D u h u l S f în t a in sp ira t pe scriitorii B ibliei cu g înduri, idei şi in fo rm aţii obiective ; la r în d u l lor, ei au e x p r im a t to a te aces tea în p ro p ri i le lor cuvinte . De aceea, S c r ip tu r i le s în t o u n ire in d iv iz ib ilă de e lem en te om eneşti şi d i vine, şi nici u n a d in ele n u treb u ie să fie su b lin ia tă în d e tr im en tu l sau neg li j în d pe cealaltă . (2 P e t ru1, 21 ; GC V/VI).

3. — T o a tă S c r ip tu ra este in sp i ra tă de D um nezeu şi a fost d a tă p r in D u h u l Sfînt. Totuşi, ea n u ne -a fost d a tă p r in t r -u n l a n ţ con t in u u de n e în t re ru p te descoperiri.

(C o n t l n a r e î n p a g . 11)

NR. 3

Mai — Iunie 1987 £nul LXV

e o o @ o§ „ Ia r tu , du-te... te vei od ihn i, şi©O te vei scu la ia ră ş i od a tă în p a r te aOO ta de m oştenire ..." (Daniel 12,13).

Ooooooo

Iubiţi fraţi şi stimate surori, g Scumpi fraţi conlucrători :oooo

Din fragedă tinereţe şi pînă la vîrsta pa-g triarhală, Daniel, „om prea iubit şi :cum p“,§ slujitor şi profet al Viului Dumnezeu, şi-a în-§ deplinit lucrarea chemării sale cu credincioşie§ şi temere de Dumnezeu. Deşi a fost m artor alo apostaziei poporului său si a suferit din cauzao neascultării neamului său, fiind dus în scla-g via babiloniană de ostile învingătoare ale luig Nebucadneţar (anul 605 î.e.n.), caracterul său© t-a forjat şi modelat în condiţii aspre aseme-§ nea lui Iosif. Educat în cele mai înalte şcoli® ale imperiului babilonian, el n-a u itat nici§ pentru o singură clipă educaţia primită în casa§ părintească şi în nici o îm prejurare nu şi-a§ neglijat slujba şi chemarea sa. Pînă şi vrăj-o masii săi, care a r fi v ru t să ocupe locul său de oo prim sfetnic al împărăţiei, dar nu şi corecti-g tudinea şi capacitatea sa, au trebuit să recu-g noască : „Nu vom găsi nici un cuvînt de plîn-g gere împotriva acestui Daniel, afară numai§ dacă am găsi vreunul în Legea Dumnezeului§ Lui“. (Dan. 6,5). Şi pînă la adînci bătrîneţi Da-g niel şi-a păstrat sănătatea, ascuţimea minţii şig credincioşia inimii. Dumnezeu l-a onorat ne-© spus de m ult şi i-a descoperit ceea ce era cu-§ prins în planurile lui Dumnezeu şi hotărît în§ sfatul cerului, t a şi în cazul marelui Moise,§ Dumnezeu şi-a aliat „omul“ la marea lucrare§ a realizării planurilor divine.o Din ziua cînd a păşit ca sclav în babilon şio pînă cînd Dumnezeu i-a spus... „Daniele§ de-acum du-te... odihneste-te, dar te vei scula O© iarăşi la partea ta de moştenire*, inima lui ag bătut la unison cu interesele poporului său şig planurile Celui Atotputernic. Cunoscător al§ sulurilor profetice şi ştiinţei timpului său, a* avut o strînsă şi continuă comuniune cu Dum-§ nezeul cerurilor care l-a onorat nespus de mult§ numindu-1 „om prea iubit şi scump“. Aşa cumo cunoaştem din paginile Sfintelor Scripturi, celeo ce ne-au fost descoperite sînt pentru noi (Deut.g 29,29), pentru învăţarea şi modelarea noastră,ooo

50000

Sărbători în M ai

Primăvara este anotimpul cel mai plin de energii descătuşă- toare şi poate de aceea este, aşa cum a fost totdeauna, cel mai dorit, cel mai cîntat şi parcă în mod simbolic încărcat cu sărbători amintitoare ale trecutului, din cele mai dragi inimilor noastre. Luna mai, ca un apogeu al rezonanţelor stabilite în natură şi în suflet, în tum ultoasa revărsare de viaţă caracteristică primăverii, ne aşază în fiecare an sub razele sărbătorilor independenţei şi victoriei cum şi sub cupola elanului sărbătoresc al muncii. Şi, rostit sau nerostit, ci doar sugerat prin acţiuni sau prin gesturi mai m ult sau mai puţin personale, fiecare vrea parcă să rostească cu A lexandru Mace- d o n sk i: „E mai şi încă mă sim t tînăr sub înălţimea înstelată“. Macedonski publică acest vers la aproximativ zece ani de la obţinerea şi proclamarea independenţei României. Trecerea anilor nu a micşorat, ci din

DIN CUPRINS

e De Ia inimă... la in im ă . . 2

® S ă rb ă to r i în m ai . . . . 3

• De la S ab a t la D um in ică . 4

• O je r t fă p lăc u tă D om nului 8

• O taină... redescoperită . . 9

• R e a l i z ă r i .................................... 10

• O teologie a h iro to n ir ii . . 14

• V a loarea sp ir i tu a lă a în tre i tei solii îngereşti . . . . 16

• R ăsp u n d e ri com une . . . 18

• A scu lta rea iu b ir i i . . . . 20

• în t r e b ă r i şi ră sp u n su r i . . 21

• N e c r o lo g ...................................... 24

contră a evidenţiat valoarea şi semnificaţia zilei de 9 Mai 1877 cînd s-a realizat una din năzuinţele de veacuri ale poporului român : independenţa. Ceea ce înseamnă independenţă şi felul în care ea se implică în istoria unui popor se poate vedea mai bine peste ani şi se poate aprecia cu mai m ultă obiectivitate prin realizările prezente. In mai întreaga ţară se simte tînără şi acţionează potrivit tinereţii şi puterilor tinereţii, crescînd pluridimensional în liniile unei arhitecturi care să satisfacă deopotrivă nevoile reale um anitare, cum şi dorinţa sufletului de armonie şi pace.

Tot 9 Mai rămîne ziua în care aproape involuntar, luaţi cu asalt de biruinţele naturii grăbite să ne vestească un rod bogat, ne am intim de victoria asupra fascismului. Precum natura, după apăsarea iernii este chemată la viaţă de căldura soarelui şi redă lum inii ce a fost ascuns, tot aşa după iarna cea grea a anilor de război, în razele calde ale acelei zile de primăvară, cătuşele au căzut şi a ieşit la lumină viaţa nouă. Forţa acestei vieţi era prezentă, latentă, acoperită de praful de puşcă şi molozul luptelor. Dar, nu murise. A tunci, la 9 Mai viaţa s-a descătuşat fără ca să mai poată fi pusă vreodată la jug. Strigătid de biruinţă a u m plut pămîntul, ţările, naţiunile, oraşele şi satele noastre şi mai presus de toate inimile oamenilor. Victoria asupra fascismului a însemnat o nouă lecţie a istoriei pentru cei care îşi mai în chipuie şi acum că pot subjuga popoarele prin forţă, jaf şi crimă, a însemnat un îndemn a- dresat lumii întregi de a face totul pentru apărarea vieţii şi a păcii pe pămînt, de a îm piedica izbucnirea unui nou război nimicitor.

Dar înainte de a trăi satisfacţia unui succes, unei biruinţe este absolut necesar să fie străbătută experienţa muncii şi a efortului. De aceea poate nu întîmplător înainte de sărbătoarea zilei de 9 Mai stă sărbătoarea muncii în prima zi a lunii mai.

1 Mai este an după an o nouă treaptă a viitorului mai strălucit, mai îmbucurător, căcia- dunînd cu migală experienţa preţioasă din trecut, fiecare1 Mai, este deschizător de drum nou, cu perspectiva de realizări care lasă în urmă înfăptuirile trecutului, frumoase şi ele pentru vremea lor repre- zentînd un imbold pentru cele de azi. 1 Mai este un prilej de a înfăţişa în anul acesta, 1987, desfăşurarea elanului neamului nostru întreg, munca neobosită, strîngerea laolaltă a tu tu ror, dar şi mîndria încununării cu succes a strădaniilor m u ltiple ce au atras asupra a tot ceea ce este românesc cuvinte de m ultă cinstire şi apreciere în felurite domenii, unele dintre ele pînă mai ieri neatinse nouă. Sărbătoarea muncii vesteşte că pretutindeni în patria noastră oamenii muncesc şi crează, însufleţiţi de înalta responsabilitate şi convingere de a spori moştenirea pe care ne-au lăsat-o înaintaşii, în spiritul unei adinei şi depline îm pliniri, că nu ne putem declara m ulţum iţi cu ceea ce am realizat pînă acum, că trebuie să năzuim mereu mai sus, sporin- du-ne eforturile pentru a obţine noi şi noi succese.

„E mai şi încă mă simt t î năr sub înălţimea înstelată“. Mai, tinereţe şi boltă înstelată, senină, lipsită de norii războiului, a dezastrului, lacrim ilor; ocazii de a-l m ulţum i lui D um nezeu pentru primăvara aceasta aşezată sub semnul bine cu- vînta t al ploilor aducătoare de rod, pentru privilegiul vieţii şi pentru bucuria păcii care inundă nu numai inimile noastre, ci şi întreaga ţară.

Ştefan Bratosin Pastor-as

Mai — Iunie 19873

De la Sabat

Ia Duminică

OR IEN TA R EA TEO LO GICĂ A BISER IC II DIN IER U SA LIM

Un s tud iu al compoziţiei e tn ice şi a l o r ien tă r ii teo logice a Bisericii d in Ie ru sa l im ne vo r p ro cu ra cele m ai sem nificative d a te p r in care să tes tăm v a la b i li ta te a tezei care sus ţine că Ie ru sa l im u l este locul de n a ş te re al păzir ii dum inicii. B iserica îşi avea orig inea în o raş (Ierusalim ), în ju ru l nuc leu lu i celor do isp re zece apostoli. D eoarece aceştia, ca şi p r im ii converti ţi e ra u — aşa cum d e c la ră şi T. W. M anşon — „Iudei p r in n a ş te re şi educaţie... este a p rio ri p ro b ab il că ei au adus în no u a C o m u n ita te cel p u ţin unele d in tre r îndu ie lile cu care ei e rau de m u lt t im p fa m iliarizaţi." 32

L uca rap o r te az ă că p r in tre m u lţ i d in tre iudeii convertiţi, se a f la „un m are n u m ă r de p reo ţi" , care „veneau la c red in ţă" (Fapte 6,7). F. A. R egan no tează pe b u n ă d re p ta te că „Luca n u face n ici-o aluzie la fap tu l că c o n v ert irea lo r a in t r a t în t r -u n fel sau a ltu l în conflict cu a d e ra re a lo r la L egea cea V eche" . 33 De fapt. es te posibil, aşa cum sugerează B. B agatti. că „ei în m od n a tu ra l a u co n tin u a t să-şi exerc ite s lu jb a lor" 34. P o a te că slu jba, lu c ra rea lor e ra nece sa ră av în d în v edere că e rau „mii de Iude i" , care „au c rezut" (Fapte 21,20). Se p a re că este p lauz ib il a id en tifica aceşti p reo ţi converti ţi cu „p rezb ite rii" care au a s is ta t pe Iacob şi pe apostoli în a d m in is t ra re a şi con d ucerea co m u n ită ţi i (Fapte .1,5,4 ; 22^23 ; 16,4 ; 20,17-18). F. F. B ruce avan sează ipoteza că „ex istau probabil, şaptezeci d in tre ei care co n stitu iau u n fel de S inedriu N azar in ean av în d pe Iacob ca conducă to r al lo r“ a\ A ceastă in fo rm a ţie ce n e -a fost t ran sm isă de că tre Luca, a ra tă fa p tu l că B iserica din Ie ru sa l im n u n u m ai că e ra com pusă în m are p a r te n u m ai d in converti ţi Iudei, d a r este posibil ch ia r că e ra a d m in is t ra tă de ex -p reo ţi , d u p ă m odelu l fa m il ia r iudeilor, acela al Si- nedriu lu i. A t i tu d in e a lor de bază fa ţă de o r în d u ir i le re ligioase Iuda ice este cel m ai b ine e x p r im a tă de de c la ra ţ ia lu i L u ca „toţi sîn t p lin i de r îv n ă p e n tru L eg e“ (Fapte 21,20) 36.

A legerea şi în ă l ţa re a lui Iacob ne p ro c u ră noi con f i rm ă r i a o rien tă r ii teologiei „ iudaice" a Bisericii din Ie rusalim . De ce a fost ales Iacob „ fra te le D om nului" (Gal. 1,19) şi n u a fost ales un aposto l ca să' fie cond u că to r al b iseric ii ? Se p a re că în a legerea unui conducă to r a l bisericii, fac to ru l sîngelui a fost consid e ra t ca f i ind m ai im p o r ta n t decît orice a ltă leg ă tu ră cu D om nul H ristos. Acest m o tiv care este p rezen t în re fe r in ţe le lui L u ca şi P av e l cu p r iv ire la Iacob, 37 este în m od explic it adus la ivea lă în lu c ră r i le de m ai tîrz iu de o rig ine Iudeo-C reştină .

H egesippus, u n converti ţi ev reu din secolul a l doilea o rig ina r d in P a les tina , şi a lţi d iferiţ i au tori ano n im i care au d a t la ivea lă lu c ră r i ca „The P ro to - ev ange lium of Jam es" (P ro to -E vanghe lia lui Iacob) ; E v anghe lia d u p ă E v re i (The G ospel of th e H ebrew s); Is to r ia lu i Iosif T îm p la ru l (The H isto ry of Ioseph the

C arp en te r) ; E vanghe lia lu i T o m a (The G ospel of T hom as) ; d iverse apocalipse, ale lui Iacob şi Cle- m en tin e R ecognitions an d Hom ilies, aces tea în a l ţă m u lt f ig u ra lu i Iacob . 38 în aceste lu c ră r i Iacob este g lo rificat ca u n re p rez en ta t leg itim al D om nulu i H r is tos, 39 ca u n re a l şi a d e v ă ra t f ra te al D om nulu i H r is tos, c ă ru ia El i s-a a r ă ta t p e n tru p r im a da tă , 40 ca conducător, cap al B isericii, 41 ca u n u l de d rag u l că ru ia c e ru l şi p ă m în tu l a u v e n it la f i in ţă ." 42 Ca preot, s inguru l c ă ru ia „i s-a în g ăd u it să in tre în Sanctuar... să cea ră ie r ta re a d iv ină p e n tru popor" ca f iu al unui p reo t şi ca „un sf în t d in ch ia r p în tecele m am ei sale". A p a re deci în ochii Iudeo-C reştin ilo r , aşa cum este concre tiza t de B. B agatti, că...

„Iacob... a fo st superio r lui P e t ru şi Pave l, p e n tru că e ra un descenden t a l lui David, de acelaşi sînge cu Isus, şi deci un re p rez en ta n t leg itim al rasei sacerdo tale ; şi în f ina l el a păz it legea p înă la eroism. Nici un a lt aposto l n -a p u tu t p re tin d e a se m enea p rerogative ." 44

In t im p ce în ă l ţa re a lui Iacob re p rez in tă o d e z - - vo lta re m ai tîrzie, m otiva tă , se p a re de necesita tea de a în tă r i poz iţia Bisericii d in Ie ru sa l im în tr -u n tim p cînd ea a junsese în tr -o p e rioadă m ai p u ţin s tră luc ită , ră m în e to tuş i o re a l i ta te că Iacob a fost se p a re ales d a to r i tă fa p tu lu i că el p u tea p rezen ta leg ă tu ra lui de sînge cu H ristos, înd ep lin in d astfel ro lu l unu i leg itim „m are -p reo t" creştin . A cest fap t ne a ra tă cît de iu d a ic -o r ien ta tă e ra no u a „preoţie" şi conducerea c reş tină d in oraş. M ult m ai ed ificator p e n tru inv es tig a rea n o as tră cu p r iv ire la posib ili ta tea originii păzirii dum inecii în Ie rusalim , este a ti tu d in ea lui Iacob şi a g ru p ă r ii sa le f a ţă de obligaţiile legale a le Iudeilor.

în anii 49-50 e.n., conducătorii Bisericii C reştine s-au în tî ln it la Ie ru sa l im p e n tru a d iscu ta ce anum e cerin ţe de bază treb u ie să îndep linească cei d in tre N eam uri care a u accep ta t c red in ţa creştină . Conci- liu l de la Ie ru sa l im a fost convocat în u rm a d isen siun ilo r care a u a v u t loc în A ntiohia , cînd unii agita to r i au ven it acolo d in Iu d eea în v ă ţîn d „că dacă nu sîn te ţi tă ia ţi îm p re ju r du p ă obiceiul lu i Moise, nu pu te ţ i fi m în tu i ţ i" (Fapte 15,1). Aceşti iuda izan ţi susţ in e a u că vorbesc în nu m ele lui Iacob, deşi el în m od c la r nega fa p tu l că îi au to rizase să facă acest lu c ru (Fapte 15,24). P e n t ru a a p la n a aceas tă dispută, s -a găsit n ecesa r ca P ave l şi B a rn ab a să m ea rg ă la Ie ru sa lim să discute aceas tă p ro b lem ă cu „apostolii şi cu prezb iterii" (Fapte 15,4). L a aceas tă în tî ln ire au av u t loc d ezba ter i destu l de m ar i şi p re lung ite („m ultă v o rb ă") şi cu aceas tă ocazie a u lu a t cuv în- tu l P e tru , P av e l şi B a rn a b a (Fapte 15,7.12). L a în cheiere, Iacob, care d u p ă cum se p a re a ac ţ io n a t ca p re şed in te a l acestu i Consiliu, a făcu t p ro p u n e rea ca N e a m u rile care dev en eau creş tin i, t r e b u ia să fie scu tiţi de circum ciziune, d a r t r e b u ia să li se sp u n ă să se fe rească de p în g ărir i le idolilor, de curvie, de dob itoace zu g ru m a te şi de sînge. Căci încă d in vech im e Moise a re în f iecare ceta te oam eni, care-1 p ro p o v ă duiesc, f i indcă este c it i t în sinagogi în toa te zilele de Saba t" (v. 20-2.1).

P ro p u n e re a a fost a p ro b a tă de că tre „apostoli şi p rezb ite ri" (v. 22) şi s -a u lu a t im ed ia t m ăsu ri p e n t ru a se a sig u ra a p lica rea acesto r h o tărîr i . H o tă r îr i le Conciliului, la care se face re fe r i re de tre i ori (Fapte 15,20.29 ; 21,25), cu mici deosebiri, ne p u n e la d ispo

ziţie p os ib ili ta tea de a v edea şi a ne d a seam a dţ a t i tu d in e a Bisericii d in Ie ru sa l im fa ţă de legea iu daică — m ai m u lte pu n c te s în t necesare a fi su b li niate .

E x cep ta rea de la c ircum ciziune a fost a co rda tă n u m ai f ra ţi lo r d in tre N eam u ri (v. 23), nici o inovaţie n -a av u t loc p e n tru c reş tin ii d in tre Iudei, care încă îşi c ircum cideau copiii. A cest lu c ru este a r ă ta t nu

1 n u m ai de e x is te n ţa d u p ă conciliu a unu i g ru p ă r i ce

0Curierul Adventist

su s ţinea c ircum ciziunea, şi care se p a re că e ra susţ in u tă de Iacob (Gal. 2,12) şi care to t m ereu necă jeau c o m unită ţi le celor ven iţi d in tre N eam u ri şi care au fost aduşi la c reş tin ism de ac t iv ita tea lui P ave l (Ga- la ten i 3,1 ; 5,12 ; 6,12 ; Filip. 3,2), d a r deasem enea p r in acuzarea d irec tă a lu i „Iacob şi a p rezb iterilo r" a dusă lu i P ave l cu ap ro x im a tiv zece an i m ai t îrz iu : ..că înveţi pe toţi iudeii, ca re tră iesc p r in tre N eam uri, să se lepede de Moise, că le zici să nu-şi ta ie copii îm p re ju r , şi să n u t ră ia sc ă p o tr iv i t cu ob ice iu rile11 (Fapte 21,21). P re o c u p are a conducătorilo r Bisericii din Ie ru sa ’im fa ţă de u n asem en ea zvon (ch iar aşa de t îrz iu — cam pe la a n u l 58 e.n.) cum şi p ro p u n e rea fă cu tă lui P ave l de a aduce la tăce re aceas tă acuza ţie, făcînd un vot de c u ră ţ ire la tem p lu (Fapte 2.1,24) dă pe fa ţă p ro fu n z im ea a ta şa m en tu lu i lor de in s ti tu ţi i le iudaice, cu m d e ex em p lu c ircum ciziunea.

Mai m u lt chiar, p ro p u n e rile făcu te de Iacob şi ado p ta te de Conciliu a ra tă fap tu l că N eam u rilo r nu le e ra aco rd a tă o l ib e r ta te dep lină fa ţă de lege. D in t re cele p a tru pu n c te ale ho tărîr i i , de fapt, u n a este de o rd in m ora l (ab ţine rea de la desfrînare) , ia r ce le la lte trei s în t de o rd in cerem onia l (ab ţin e rea de la p în g ărirea idolilor, de dobitoace su g ru m a te şi de sîn- ge“ — F ap te 15,20). A ceastă excesivă p reocupare fa ţă de m în jirea r i tu a lă şi f a ţă de legile m în că ru - r i lo r c u ra te şi n ecu ra te este desigur o re flec ta re a m are lu i respect care încă se acorda legii cerem oniale . P e n t ru a ev ita o j ig n ire adusă p re ju decă ţilo r c reş tin ilo r ven iţi d in tre iudei, convertiţii d in tre N eam uri t reb u ia să se a b ţin ă a m înca orice e ra oferit idolilor şi ch ia r de a pa r tic ip a la în tî ln i- r i le sau m esele N eam u rilo r un d e se se rvea h ra n ă ce fusese în ch in a tă idolilor. Ei t reb u ia să ascu lte de asem enea de legea iuda ică a m în c ă ru r ilo r cu ra te şi n ecu ra te şi deci să n u m ăn în ce ca rn ea nici unui an im al, sacrifica t p r in s tran g u la re . A ceastă excesivă preo cu p a re a lui Iacob şi a aposto lilor (Fapte 15,22) de a respec ta sc rupu loz ita tea iudeilo r cu p r iv ire la m încare şi în to v ă ră ş irea cu N eam urile , cu g reu ne îngăduie să ne p u tem im ag ina că o p ro b lem ă cu g reu ta te aşa de m are cum este aceea a păzirii Saba tu lu i a fost în m od u n a n im a b ro g a tă . 43

D ar cum pot un ii să in te rp re teze tăce rea Conciliu lui cu p r iv ire la p ro b lem a S ab a tu lu i ca f iind „cea m ai e locventă d o vadă a fap tu lu i că păz irea d u m inicii a fost recunoscu tă de în treag a B iserică A posto lică şi că a fost a d o p ta tă şi de com u n ită ţ i le pau li- n ien e“ ? 46 Că o sch im b are aşa de d ra s t ică în ceea ce p r iv eş te z iua de în ch in a re şi a d o ra re a fost în m od u n a n im accep ta tă şi realiza tă , şi aceas ta fă ră a da loc la d isensiuni este fo a r te g reu de c rezu t av în d în vedere m ai m ulţi factori. A ti tu d in ea ce p red o m in a în B iserica din Ie rusalim , aşa cum a m av u t ocazia să vedem , e ra c a rac te r iza tă de u n respec t in tra s in g en t şi de re sp ec ta rea ob ice iu rilo r şi r în d u ie l i lo r iudaice, în t r - u n astfel de clim at, p rac tic e ra im posib il a

sch im ba d a ta une i m ilen are in s t i tu ţ i ca aceea a

Sab a tu lu i care e ra încă foa rte m u lt respecta t.

D ec la ra ţ ia făcu tă de Iacob p e n t r u a sus ţine p ro

p u n e rea sa este deasem enea sem nificativă : „căci încă

d in vechim e, Moise a re în f iecare ceta te oam eni

care-1 propovăduiesc , f i indcă este c itit în Sinagogi în

toa te zilele de Sabat. (Fap te 15,21). L eg ă tu ra d in tre

p ro p u n e rea lu i Iacob (v. 20) şi aceas tă decla ra ţie

ex p lica tivă (v. 21) a fost în ţe leasă în m od diferit. Unii o iau ca în sem n în d fa p tu l că Iudeo-C reştin ii nu treb u ia să se tea m ă că l ib e r ta te a aco rd a tă N ea m u rilo r av ea să subm ineze re sp ec ta rea Legii mozaice, care „era c ita tă" în toa te zilele de S aba t în s inago gile sau a d u n ă r i le C reş tine" . 47 A lţii au în ţe les acest v e rse t ca în sem n în d fa p tu l că deoarece p recep te le legii lui Moise e rau cu s irgu in ţă în v ă ţa te în fiecare Sabat, c reş tin ii d in tre N eam u ri t r e b u ia să fie fo a r te a ten ţi p e n tru a n u jigni p re ju d ecă ţile conrelig iona- r i lo r lor, iu d e i. 48 A lţii însă, îl in te rp re ta u ca în sem n în d că N eam urile n u vo r considera — şi aceas ta în m od sigur — in terz icerile am in t ite ca a rb i t ra re sau forţate , deoarece ei e rau destu l de b ine fa m il ia r iza ţi cu r în d u ie l ile levitice, din ob işnuite le lo r p a r t ic ipări la serv iciile d iv ine d in Sinagogi în zilele de S a b a t. 49 F. F. B ruce consideră că „observaţiile lui Iacob e rau m en ite a ca lm a ten s iu n ea pa r tid e i fa r i se ilor din B iserica din Ie rusalim , în ochii c ă ro ra e ra deosebit de im p o r ta n t ca în tre a g a T o ră să fie în v ă ţa tă şi cunoscu tă de N eam u ri .“ 50

Deşi in te rp re ta re a de m ai sus ap lică re m arca lui Iacob la d iferite g ru p e de p e rso an e (creştinii d in tre N eam uri, c reş tin ii Iude i şi g ru p a fariseilor), to ţi aceşt ia recunosc că a tî t în p ro p u n e rea sa, cît şi în ju s t i f ica rea sa, Iacob re a f i rm ă n a tu ra ob ligatorie a legii lui Moise care e ra de obicei p ro p o v ăd u ită şi c ita tă în fiecare S ab a t în Sinagogi. M an ifes ta rea u n u i re s pect a şa de excesiv a C onciliului p e n tru legea cere- m on ia lă m ozaică şi re fe r i rea c la ră a lui Iacob la obiceiul vestir i i şi c itiri d in ea în S a b a t în Sinagogi, exclude în m od categoric ipoteza că S a b a tu l fusese d e ja în locu it cu dum inica.

U ltim a vizită a lui P ave l la Ie ru sa l im (50-60 e.n.) la care a m făcu t aluzie m ai sus, ne oferă dovezi în plus cu re fe r i re la a ta şam en tu l Bisericii d in Ie ru sa l im fa ţă da păz irea legii. L uca m en ţionează fap tu l că Pavel „se g răb ea ca dacă-i va fi cu p u tin ţă , să fie în Ie ru sa l im de Z iua C incizecimii" (Fapte 20,16), şi că a p e tre cu t „prazn icu l az im ilo r“ la F ilipi (Fapte 20,6), ceea ce a r a tă fa p tu l că c reş tin i încă îşi conduceau v ia ţa d u p ă c a len d aru l l itu rg ic iudaic. Mai m u ltă lu m in ă aduce isto ris irea celor ce au av u t loc în Ie rusalim . Iacob şi p rezb ite rii d u p ă ce P av e l le-a „istorisit cu d e am ă n u n tu l ce făcuse D um nezeu în m ij locul N eam u rilo r p r in s lu jb a lu i“ (Fapte 21,19), au spus lui P ave l :

„Vezi, f ra te cîte m ii de Iudei a u c rezu t şi to ţi sînt plin i de r îv n ă p e n tru Lege. D ar ei, au auzit despre t in e că înveţi pe to ţi iudeii, cari t ră iesc p r in t r e N ea m uri, să se lepede de Moise, că le zici să n u -ş i taie copiii îm p re ju r şi să n u tră ia sc ă p o tr iv i t cu ob ice iu rile" (Fapte 21,20.21).

P ro fu n d a credincioşie a conducerii Bisericii din Ie ru sa l im p e n tru trad iţ i i le re lig ioase iudaice este ev iden tă . N u n u m a i că Iacob şi p rezb ite r i i au in fo rm a t pe P ave l că m u lte mii de Iudei, m em b rii bisericii lor e rau „plini de r îv n ă p e n tru lege" (Fapte 20, 21) ; d a r ei au pus în cu n oştin ţă pe aposto l cu p r iv ire la zvonurile ce c irculau, cum că el (Pavel) ab ă tea pe credincioşii iudei de la p ra c t ica rea obiceiurilor străm oşeşti, cu m a r fi c ircum ciziunea, care e ra t r a n s m isă de la Moise. D orind să c read ă că tem e rea lor e ra n e fo n d a tă (şi în adevăr, n u e ra nici o dovadă p e n tru cele spuse de ei), Iacob şi p rezb ite rii au p ro pus ca P av e l să com bată acuza ţia rău v o ito a re şi să dem onstreze că el însuşi „um blă în tocm ai du p ă r în -

Mai — Iunie 1987 ■0

du ia lă şi păzeşte Legea (Fapte 21,24), înd ep lin in d un r i tu a l al cu ră ţ ir i i la tem plu , îm p re u n ă cu p a tru m em b rii ai bisericii, care, se p a re că se m în jise ră d in p u n c t de ved ere cerem onial. P r in aceasta , se considera , că m u lţ im ea credincioşilor d in Ie ru saT m ca şi re s tu l popu laţie i d in ceta te v o r p u tea ei însuşi v edea că aposto lu l se conform ează încă legii lui Moise.

A ceastă p reo cu p a re a conducă to rilo r bisericii de a a sigu ra pe c red incioşii iude i d in P a le s t in a de re s pectu l lu i P ave l p e n tru ob iceiurile s trăm oşeşti, suge rează — aşa cum n o tează R. C. Lenski, pe d e o p arte că m em b rii a u su fe r it poa te d in cauza zvonurilo r ta lse cu p r iv ire la Pavel, i a r pe de a ltă parte , p e n tru fap tu l că „ei încă p ă s t ra u fe lu l lor iudaic de v ie ţu ire , c ircum cizîndu-şi copii, m înc înd m în că ru ri c u r a te (Kosher), păz ind Saba tu l, e tc . 51 Acest lucru , f ă ră îndo ia lă câ a făcu t posib ilă co n v ert irea „m u lto r m ii“ (Fapte 21,20) de iudei av în d în ved ere că p r i m irea Evanghelie i nu cerea sh im b ări im p o r ta n te în fe lu l lor de viaţă.

Acest a ta şa m en t excesiv a l Bisericii din Ie ru sa l im p e n tru obiceiurile re ligioase iudaice, po a te că a pus în în cu rc ă tu ră pe creştin ii care p r iv ea u la b iserica m a m ă a c re ş t in ă tă ţ i .. ca la un m odel ideal al v ieţii lor religioase. N u treb u ie să uităm , to tuş i cum că ereş- linii'.rnul a izvorî', d in răd ăc in ile şi t ru n ch iu l iu d a is m ulu i. P r im ii iudei converti ţi p r iv ea u accep ta rea D om nulu i H ristos n u ca n im ic irea cad ru lu i religiei- lor, ci ca îm p lin irea a ş tep tă r ilo r lo r M esianice care au da t v ieţii lor re ligioase o no u ă d im ensiune . P ro cesul sep a ră r i i u m b re i de rea lita te , ceea ce este t em p o ra r de ceea ce este p e rm a n e n t a fost un p ro ces g ra d a t şi nu lipsit de dificultă ţi.

C o m p o rtam en tu l lui P ave l m er i tă deasem enea să fie lu a t în consideraţie . Ş i-a v io la t el oare co n v in gerile accep tînd p ro p u n e rea de a se cu ră ţ i la t e m p lu ? Cu g reu se poa te spune acest lucru, deoarece, de exem plu , el n u se ru ş in ează să m enţioneze in c i d en tu l a tunc i cînd se a p ă ra în f a ţa lui Felix (Fapte 24,17-18). Unii sugerează ideea că deoarece aposto lu l făcuse m ai în a in te un vot de N az ireu d in p ro p rie in iţ ia t iv ă (Fapte 18,18) la C hencrea, el avea d e ja p lan u l de a aduce o je r t fă la tem p lu p e n tru a com p le ta vo tu l său. A ceastă ipoteză este su s ţin u tă de fa p tu l că n u ex is ta nici o re fe r ire la fap tu l că P ave l a făcu t un vot la Ie rusalim . 53 Mai m u lt chiar, F. J. A. H o rt re m a rcă fap tu l că „ tim pu l despre care se v o r beşte p a re să fie p re a scu rt p e n tru a începe şi t e r m in a un vot sau j u r u i n ţ ă 53. Se p a re p lauz ib il a su s ţ in e că P ave l a p lăn u i t să aducă „neam ulu i său d a ru r i şi m ilo s ten ii11 (Fapte 24,17) p e n tru a s tr înge lao la ltă pe iudei şi pe cei d in tre N eam u ri din b i serică. 54 P e n t ru a a tinge aeest obiectiv, el considera că în m od ev ident, avea nevoie să p roducă o d e m o n s tra re publică a credincioşiei sa le personale fa ţă de lege şi obiceiuri. A ceastă p reo cu p are a aposto lului de a a sigu ra pe credincioşii iudei de respec tu l său p e n tru lege, dă pe f a ţă n u n u m ai cred incioş ia acestora fa ţă de obiceiurile relig ioase iudaice, d a r şi d esp re fap tu l că P ave l nu d o rea să supere pe fra ţi i lui Iudei p e n tru astfel de p rob lem e (dacă n u e ra aici o p ro b lem ă de principiu). A ceastă a ti tu d in e a aposto lu lu i este su fic ientă p e n tru a com bate orice înce rca re de a-i a tr ib u i ră sp u n d e re a p e n tru ab ro g area S aba tu lu i şi in tro d u ce rea păzirii dum inicii.

Cele spuse de D om nul H ristos în leg ă tu ră cu fuga d in Ie ru sa l im este d easem en ea im p o r ta n tă în legătu ră cu aceas tă prob lem ă. în Matei, o E vanghelie ce se adresează Iude ilo r-creştin i, sfa tu l D om nulu i H ristos este re d a t astfe l : „ ru g a ţi-v ă ca fuga voastră să nu fie iarna , nici în tr -o zi de Sabat." (Mat. 24,20). în ana liza n o as tră făcu tă m ai la începu tu l acestui s tud iu am tra s concluzia că acest pasa j, aşa cum sp u n ea E. L ohse „oferă un ex em p lu de p ăz ire a S ab a tu lu i de că tre Iu d e ii-c re ş t in i“ . r'r‘ A ceastă decla ra ţ ie poa te fo a r te b ine să re flecte p reo cu p a rea B ise ricii d in Ie ru sa l im p e n tru păz irea S abatu lu i, nu n u m ai p e n tru fa p tu l că se re fe ră la oraş (Ierusalim ) ci în m od deosebit p e n tru fap tu l că în co n fo rm ita te cu t ra d i ţ ia Bisericii P r im are , E vanghe lia d u p ă M atei a fost scrisă în a ram aică p e n tru Iudeo-creştin ii din Pa les tina .

A n a liza de m ai sus a izvoarelor N oului T es tam en t cu p r iv ire la B iserica d in Ie ru sa lim a s tab ili t în m od categoric că b iserica, co m u n ita tea c reş tin ă de la începu t e ra com pusă şi a d m in is t ra tă în m od deoseb it de converti ţi Iudei, care p ă s t ra u un p ro fu n d a ta şa m en t fa ţă de obiceiurile relig ioase iudaice, cum ar fi păz irea Sabatu lu i. Este deci im posibil să sus ţinem că o nouă zi de în ch in a re a fost in tro d u să de Biser ica d in Ie rusalim , m ai în a in te de d is tru g erea o ra şului la anu l 70 e.n. P u te m ad ăuga că în genera l av înd în ved ere e x erc ita rea unei p ro fu n d e in fluen ţe a su p ra bisericii, de că tre conducerea Iu d eo -c re ş t in ă şi de m em brii, a r fi fost p rac tic im posibil p e n tru orice com u n ita te o r iunde s -a r fi aflat, să in tro d u că p ăz i rea dum inecii m ai în a in te de an u l 70 e.n. W. D. Da- vies, un specia lis t re cu n o scu t în p rob lem ele c reş ti n ism ulu i p r im ar , p rezen ta astfe l în m od succ in t situ a ţ ia re lig ioasă din acel t im p :

„ P re tu t in d en i , în m od deosebit în Im p eriu l R om an d e R ăsărit , au fost Iu de i-c reş tin i al căro r m od de v ia ţă n u e ra p rea deosebit de acela a l iudeilo r în general. Ei considerau că E vanghelia e ra o con tin u a re a iu d a ism u lu i ; p e n tru ei, N oul L egăm în t, pe care Isus Hristos l -a a şeza t cu ocazia Cinei D om nului cu ucenicii Săi şi sig ila t p r in m o ar te a Sa, n u în sem n a că leg ăm în tu l în ch e ia t în tre D um nezeu şi Israel n u m ai e ra în v igoare — să rb ă to re au încă Paştele, Z iua C incizecim ii şi s ă rb ă to a re a C o rtu r ilo r ; ei cont in u a u să se c ircum cidă, să păstreze S ab a tu l săp tă- m îna l şi r îndu ie lile mozaice cu p r iv ire la m în carea c u ra tă şi n ecu ra tă . D upă unii cercetă tori, ei e rau to tuşi a tî t de pu tern ic i, încît ch ia r la căd erea I e ru sa lim ulu i în an u l 70 e.n., ei constitu iau încă e le m en tu l d o m in a n t a l M işcării C reş tine . 58

în ro m ân eşte :D u m itru Popa

------------------ N O T E ------------------

32. — T . W. M a n ş o n (fn . 20) p ag . 35

33. — F . A . R e g a n , D ie s D o m in ic a , p ag . 4

34. — B . B a g a t t i , „ T h e C h u r c h f r o m t h e C i r c u m c l s io n " . 1971, p a g . 67.

i n1 ® i C u rie ru l A d v en tis t

55. — F . P . B rU ce . „ C o m m e n t â r y o n i h e S o o k o f th e A c ts " , 1945 p a g . 429 ; c. W C a r t e r a n d R a l p h E a r le , „ T h e A c ts o f t h e A p o s t le s " , 1903, p a g . 322. s u s ţ i n a c e la ş p u n c t d e v e d e r e : „ D u p ă to a t e p r o b a b i l i t ă ţ i l e , B is e r i c a d in I e r u s a l im a f o s t o r g a n i z a t ă d u p ă m o d e lu l t e m p l u l u i i u d a i c . l a c o b p o a t e c ă a a v u t u n c o r p d e ş a p te z e c i d e b ă t r l n i s a u p r e z - b i t e r i , a s e m e n e a S in e d r iu lu i , c a s ă - l a j u t e î n a d m i n i s t r a r e a b is e r ic i i .

36. L in o R a n d e l l i n i . „ L a C h ie sa d e i G iu d e o - c r i s t i a n i " , 1967 p a g . 7, s u s ţ i n e c ă b i s e r i c a d in I e r u s a l im e r a c o m p u s ă p e n t r u o p e r i o a d ă n e d e te n m in a t f t ■ ' a t i m p d in e v r e i c i r c u m e iş i c a r e p ă r e a u a fi „ o s e c t ă î n i a d r u l I u d a i s m u lu i . E i v e n e a u cu r e g u l a r i t a t e l a T e m p lu , l u a u p a r t e l a s ă r b ă t o r i , p ă z e a u S a b a t u l ş i p o s tu r i l e , s e s u p u n e a u p r e s c r i p ţ i i l o r l e g a le ş i î ş i a v e a u c o p i i c i r c u m c iş i " C a b ro l a n d L c c le rq , „ M o n u m e n ta

e c c le s i a e l i t e r g i c a “ , 1902, I, p a g . X V l i s u b l in i a z ă d e a s e m e n e a

f a p t u l c ă î n p r i m a e x p a n s i u n e a b i s e r i c i i c a r e a a v u t loc d u p ă m o a r t e a lu i Ş t e f a n „ a p r o a p e î n t r e a g a a d m in i s t r a ţ i e c a r e îş i a v e a u o r ig i n e a în B is e r i c a d in I e r u s a l im , în c a r e a u t o r i t a t e a ş i d o m i n a r e a iu d i z a n ţ i lo r , a ş a c u m e r a u n u m i ţ i ,

a î n t r e c u t c u m u l t i n f l u e n ţ a e le n i s tă " . C. W. D u g m o r e , „ T h e I n f l u e n c e “ , , fn . 23), p a g . 44, s u b l in i a z ă f a p t u l că c r e ş t in i i d i n t r e N e a m u r i , d e ş i in d e c u r s u l t i m p u l u i a u i n f l u e n ţ a t o b i

c e iu r i l e b is e r ic i i , s - a u a l ă t u r a t u n e i b i s e r i c i c a r e e r a în m o d e s e n ţ i a l i u d a i c ă l a o r ig in e ş i n u c l e u " ; M a r io F o is (fn . 22), p a g . I I , r e m a r c ă f a p t u l că c r e ş t i n i i s t a b i l id u - ş i s t r u c t u r a l o r n - a u p u t u t e v i t a „ s ă p r iv e a s c ă l a m o d e le l e e x i s t e n t e I u d a i c e ş i e l e n i s t i c - r o m a n e ; c f . D . J u d a n t , „ I u d a i s m e e t C h r i s t i a n i s m e . D o s s ie r p a t r i s t i q u e , 1968, p a g . 15.

37. — Cf. G a l . 1,19 ; 2,9,12 ; I C or . 15,7 ; F a p te 12,17 ; 15,13 ; 21,18.

33. — P e n t r u o c e r c e t a r e c o n c i s ă a f ig u r i i lu i l a c o b în

a c e s t e l u c r ă r i , a s e v e d e a B. B a g a t t i ( fn . 34), p ag . 70-78.

39. — „ T h e P r o to - e v a n g h e l i u m o f J a m e s " p a g . 18

40. — E v a n g h e l i a c ă t r e E b r e i (T h e G o s p e l to t h e H e b re w s ) . . ,Ş i c în d D o m n u l a d a t h a i n e l e d e p în z ă s lu j i t o r u l u i p r e o

tu l u i , E l a m e r s l a l a c o b ş i i s - a a r ă t a t . C ă c i l a c o b a j u r a t c ă n u v a m î n c a p î in e d in m o m e n tu l î n c a r e e l a b ă u t p a h a

r u l D o m n u lu i , p în â c î n d n u - L v a v e d e a î n v i a t d i n t r e c e i c e d o r m . Ş i im e d i a t d u p ă a c e e a D o m n u l a s p u s : „ A d u c e ţ i o m a s ă ş i p î i n e !“ Ş i d e î n d a t ă s - a a d ă u g a t : „ E l a l u a t

p î i n e a , a b in e c u v în t a t - o , a f r î n t - o ş i a d a t -o lu i l a c o b şi I u s t ş i i - a z is : „ F r a t e l e M e u m ă n î n c ă - ţ i p î in e a , că c i F iu l o m u l u i e s te î n v i a t d i n t r e ce i c a r e d o r m " (E H e n n e c k e ,

„ N e w T e s t a m e n t A p o c r y p h a " , 1963, I , p a f . 165 ; c f . „ T h e P r o to - e v a n g h e l i u m o f J a m e s 18 ; „ T h e K e r y g m a t a P e t r o u 1.1 „ P e t r u lu i l a c o b d o m n ş i e p i s c o p a l s f in te i b is e r ic i"

(E. H e n n e c k e , o p . c i t . , I I , p a g . I I I ) .

41. — Cf. I I A p o c a l ip s u l lu i l a c o b I I I - I V (g ă s i t la N a g H a m m a d i ) . I n l u c r a r e a „ R e c o g n i t io n s o f C le m e n t " 1,03, I a - c o b e s te d e n u m i t c a „ c o n d u c ă t o r a l e p i s c o p i lo r " (A N F V II I p a g . 94). I n a c e la ş d o c u m e n t s ln t d a t e u r m ă t o a r e l e in s - s t r u c ţ i u n i : „ C a u tă c u m u l t ă g r i j ă , c a s ă n u c r e z i p e n ic i u n în v ă ţ ă t o r , în a f a r ă d e f a p t u l c a el a d u c e d e l a I e r u s a l im m ă r t u r i a lu i l a c o b , f r a t e l e D o m n u lu i s a u a a c e lu i a c a r e v in e d u p ă e l (4,33 A N F . V III , 112). A c e e a ş i a t r i b u i r e a s u p r e m a ţ i e i lu i l a c o b Se a f l ă ş i în i n t r o d u c e r e a l a e p i s to la lu i C le m e n t c ă t r e l a c o b : „ C l e m e n t c ă t r e l a c o b , D o m n u l , ş i e p i s c o p u l e p i s c o p i lo r , c a r e c o n d u c e I e r u s a l i m u l b i s e r i c a

s f în tă a e v r e i lo r , ş i a b i s e r i c i l o r d e p r e t u t i n d e n i " . (A N F V III , p a g . 218).

42. — E v a n g h e l i a lu i T o m a , L o g io n 12 : „ U c e n ic i i a u zis lu i I s u s : „ N o i ş t im c ă v e i p le c a d e l a n o i . C in e e s te a c e la c a r e v a f i m a i m a r e p e s t e n o i ? I s u s l e - a z is : „ O r i d e u n d e v e ţ i v e n i s ă m e r g e ţ i la l a c o b , c e l n e p r i h ă n i t , p e n t r u

c a r e c e r u l ş i p ă m î n t u l a u v e n i t la f i i n ţă . (E. H e n n e c k e (fn. 40) I, p a g . 290).

43. — H e g e s ip p u s c i t a t d e c ă t r e E u s e b i u s , H .E 2, 33, 5—6 ;

c f . I o s i f F la v iu s , A n t i c h i t ă ţ i 20, 9, 1 c a r e s p u n e c ă i u d e i r e s p e c t a b i l i a u d e n u n ţ a t p e m a r e l e p r e o t A n a n u s p r o c u r o r u l u i A lb in u s p e n t r u a r b i t r a r a s a e x e c u t a r e a lu i l a c o b . D u p ă to a t e a p a r e n ţ e l e . l a c o b s e b u c u r a d e o m a r e f a v o a re p r i n t r e iu d e i i d in o r a ş . I n t r - u n p a s a j a t r i b u i t lu i Io s i f F l a v iu s , d i s t r u g e r e a I e r u s a l i m u l u i l a a n u l 70.e.n . e s t e c o n s id e r a t ă ca o d r e a p t ă p e d e a p s ă p e n t r u m o a r t e a n e d r e a p t ă a lu i l a c o b (E u s e b iu , H .E . 2, 23, 20).

44. — B. B a g a t t i ( fn . 34), p a g . 70. T r a d i ţ i a c u m că l a c o ba t r a n s m i s b is e r i c i i a t î t p u t e r e a r e g a lă , c î t ş i c e a s a c e r d o ta l ă , s e a f lă . d e e x e m p lu , i n „ I s to r i a lu i I o s i f t î m p la r u i " ( T h e H is to r y o f J o s e p h t h e C a r p e n t e r ) , c a r e f a c e p e l a c o b p r e o t : E p i f a n iu s , „ A d v e r s u s H a e r e s e s " , P .G . 41, 393—4 ; A p o c a l ip s u l l u i l a c o b , V II, 2, a ş e a z ă î n g u r a lu i l a c o b , c in d a c e s t a s e a f l a p e m o a r t e , a c e s t e c u v i n t e : „ L u m i n a

ce p o r n e ş t e d e l a l u m in ă , m ă v a î n c o r o n a . " ( C i ta tă d e B a g a t t i ( fn . 31), p a g . 74).

45. — P r e o c u p a r e a g r u p ă r i i c i r c u m c iz i u n i i e r a s e p a r e s p r i j i n i t ă d e c ă t r e l a c o b (G al. 2,12) c h i a r ş i d u p ă c o n s i l iu l u e l a I e r u s a l im , ş i v iz a i m p u n e r e a c i r c u m c iz i u n i i c o n v e r t i ţ i lo r d i n t r e N e a m u r i ş i c a r e e s te i l u s t r a t i v ă p e n t r u m ic i l e s c h i m b ă r i î n a t i t u d i n e a c r e ş t in i l o r d i n t r e I u d e i f a ţ ă d e r î n d u i e l i l e M o za ice (cf. G a l . 5, 12 ; 6, 12 ; F i l ip . 3,2 ; F a o p t e 15, 1—2, 5).

46. — W. R o r d o r f „ S u n d a y " p a g . 219 ; P . K . J e w e t , “L o r d ’s D a y ” , p a g . 56—57, a r g u m e n t e a z ă î n m o d a s e m ă n ă t o r c u m c ă f a p t u l c ă n u g ă s im n ic i o a lu z ie , c u p r iv i r e l a o a s t f e l d e c o n t r o v e r s ă c u p r iv i r e l a S a b a t , î n m o d s p e c i a l l a c o n s i

l iu l d e l a I e r u s a l im ( F a p te 15), a r a t ă c ă î n a c e a s t ă p r o b le m ă î n t r e a g a b i s e r i c ă - a p o s to l ic ă , in c lu s iv g r u p a iu d a ic ă , e r a d e a c o r d . P r i m a zi, c a z i d e î n c h i n a r e , n u a f o s t d e c i o in v e n ţ i e p a u l in ă .

47. — J o s e p h A d d is o n A le x a n d e r , “C o m m e n ta r y o n th e

A c ts o f t h e A p o s t le s " , 1956, p a g . 548. A u t o r u l p r e z in t ă o s in te z ă c o n c i s ă a d i f e r i t e lo r p u n c t e d e v e d e r e .

48. — Cf. T . F . B r u c e ( fn . 35) p a g . 312 f n . 41 : „O v a r i a n t ă a i n t e r p r e t ă r i i v , 21, f a c e s ă s e î n ţ e l e a g ă s ă l a c o b a d o r i t s ă s p u n ă c ă i n t r u c î t c o m u n i t ă ţ i I u d a i c e s e g ă s e a u

in f i e c a r e c e ta t e , s c r u p u le l e l o r t r e b u i e s ă f ie r e s p e c t a te . "

49. — E v e r e t t F . H a r r i s o n , A c ts : T h e E x p a n d in g C h u r c h , 1975, p ag . 236—237 : „ P o a t e c ă t o t c e e a ce l a c o b a d o r i t s ă

f a c ă , a f o s t d e a s u b l in i a f a p t u l c ă N e a m u r i l e c a r e a v e a u o b ic e iu l , p r a c t i c a d e a l u a p a r t e l a s e r v ic i i l e d in S in a g o g i — c e e a c e e r a p o s ib i l p r e t u t i n d e n i — d e c i e r a u f o a r t e c u n o s c ă t o r i a i r î n d u i e l i l o r le v i t i c e a p l ic a b i le ş i N e a m u r i lo r . H o tă r î -

r e a C o n s i l i u lu i n u t r e b u i e s ă f ie p r iv i t ă c a f i i n d a r b i t r a r ă s a u f o r ţa tă .

50. — F . F . B r u c e ( fn . 35), p a g . 312.

51. — lî . C. 11. L e n s k i . “T h e I n t e r p r e t a t i o n o f t h e A c tso f t h e A p o s t l e s ” 1944, p ag . 878. A u t o r u l s u g e r e a z ă f a p t u l

c ă „ a c e ş t i c r e d in c io ş i iu d e i d in P a l e s t i n a s u f e r e a u d in c a u z a a c e s to r z v o n u r i c u p r iv i r e l a P a v e l . "

52. — R ic h a r d B. B a e k h a m . “T h e A c ts o f t h e A p o s t l e s ” 1961, p ag . 414, r e m a r c ă : „ I n a d e v ă r , p r o p u n e r e a î n s i n e a f o s t p r o b a b i l s u g e r a t ă d e p r o p r i a s a c o m p o r t a r e (a lu i P a v e l ) , P e n t r u c ă î n u l t im a s a v iz i tă l a I e r u s a l im , e l a î n d e p l in i t j u r u i n ţ a d e N a z i r e u ( F a p te 13, 18), ş l c în d v o r b e ş te d e s p r e s in e (în F a p t e 24, 17), c u m c ă a v e n i t s ă a d u c ă „ m i lo s t e n i i n e a m u l u i m e u “ ( F a p te 24, 17), n u e s te

e x c lu s c ă e l e r a l e g a t c u a c e a s t ă o c a z ie d e o j u r u i n ţ ă d e m u l ţu m i r e . "

53. — F . J . A . H o r t . “ J u d a i s t i c C h r i s t i a n i t y ” , 1980, p ag .

109—110. C o n c lu z ia s a e s t e a c e e a c ă „ d e ş i n u e s t e m e n ţ i o n a t în F a p te , P a v e l f ă c u s e d e j a p r o p u n e r e a s ă a d u c ă j e r t f ă la t e m p l u p e p r o p r i a s a c h e l tu i a l ă p r o b a b i l î n l e g ă tu r ă c u u n v o t s a u o j u r u i n ţ ă f ă c u t ă m a i în a in t e , p r e c u m e r a d e

a s e m e n e a p o s ib i l , b ă n u i e s c , în l e g ă t u r ă c u c o n t r ib u ţ i a N ea^ m u r i l o r l a C r e ş t i n i s m u l iu d a ic , n e m e n ţ i o n a t în c a p . 25, d a r

m e n ţ io n a t în m o d c l a r in F a p t e 24, 17“.

54. — E v e r e t F . H a r r i s o n (fn . 49), p a g . 328, s c o a t e în e v i

d e n ţ ă f a p t u l c ă P a v e l n u p u t e a s ă s e d e c l a r e m u l ţ u m i t n u m a i c u a d u c e r e a f o n d u r i l o r p e c a r e c o m u n i t ă ţ i l e s a le le s t r î n s e s e r ă , d a c ă o b ie c t iv u l r e a l a l c ă lă t o r ie i s a le — a c e l a d e a u n i p e c e i v e n i ţ i î n b i s e r i c ă d i n t r e iu d e i , c u ce l v e n i ţ i d i n t r e N e a m u r i — n u s e r e a l iz a .

55. — E. L o h s e , “S a b b a to v . T D N T V III , p a g . 29. P a s a j u le s te d i s c u t a t l a p a g . 67—71.

56. — W . D . D a v ie s . „ P a v e l ş i C r e ş t i n ă t a t e a I u d a i c ă " —I u d â o - c h r i s t i a n i s m e " , 1972. p ag . 72.

O JERTFA PLĂCUTĂ

DOMNULUI

A u trecu t m u l ţ i ani de a tunci. ln - t r -una d in co m u n ită ţ i le d in B u cureşti, u n p ro e m in e n t p ion ier ai lucrării a d v en te d in R om ânia , p a r t icipase la u n p rogram m uzica l. S p re f in a lu l acestuia, fra te le ia cu- v in tu l şi ad res în d u -se celor p re ze n ţ i citeşte P sa lm u l 92,1-3 p.p. „Frum os este să lă udăm pe D o m n u l şi să m ă r im N u m e le Tău Prea în a l te. Să v e s t im d im in ea ţa bunăta tea Ta şi noaptea credincioşia Ta, cu in s t ru m e n tu l cu zece coarde..." După citirea te x tu lu i s p u n e : „'Fiecare d in tre noi posed ă m acest in s tru m e n t cu zece coarde. P en tru a cîn ta f rum os , u n in s tru m e n t trebu ie m a i în tî i să f ie bine acordat, dar şi in s tru m e n t is tu l treb u ie in s tru i t corespunzător. N u m a i aşa poate să f ie produsă o m u z ic ă p lăcu tă !“

C u v în tu l lui D um nezeu , c u v in tu l in sp ira ţie i d iv in e şi ocaziile s e rv i ciilor de cu lt au tocm ai m en irea de a ne in stru i. Dacă m iin ile noastre lucrează binele, dacă picioarele noastre aleargă să ducă v eş ti bune, dacă gura noastră va f i fo losită spre lauda lui D u m n ezeu şi zid irea su fle te lo r aproapelui, dacă ochii vor selecta ceea ce îşi aleg să privească şi urech ile noastre vo r f i deschise p e n tru ceea ce este înălţă tor, dar m a i ales dacă in im a este acordată spre a f i în a rm on ie cu vo in ţa lui D um nezeu , a tu n c i m u z ica produsă de in s tru m e n tu l cu zece coarde,c.întul v ie ţii noastre, o fer it cu b u c u rie şi consacrare, va f i o je r t fă p lă cută D om nulu i. ■

Ş t im că m u z ica a fo s t fă cu tă să servească u n u i scop s f î n t ; să îna lţe gîndurile spre ceea ce este curat, n ob il şi edifica tor, iar no i trebu ie să ne a p rop iem cît m a i m u l t de a r m o n ia corurilor cereşti. To tuşi in s p ira ţia ne a m in te ş te două a lte rn a t iv e ca f i in d posibile.

— M uzica poate d even i u n u l d in agenţii cei m a i cu succes p r in care Satana sustrage m in tea de la da to riile v i e ţ i i ;

— Folosită în m o d greşit ea poate d even i u n b lestem . T u lb u ră în loc să l iniştească şi să tra n sm ită curaj şi putere. In a sem enea situa ţii e fec tu l p rodus este a sem ănă tor cu m u ş cătura u n u i şarpe ;

— M uzica este p r im ită de D u m n ezeu în cazul în care ea lin işteşte şi s f in ţe ş te in im a.

— Ea este o m a re b inecuv in tare c înd este fo los ită în m o d corcct.

— A d ev ă ra tu l creştin poate să f ie o m ă r tu r ie p e n tru a lţii p r in a leg e

rea m u z ic i i p e n tru slava lu i D u m nezeu. T reb u ie să ex is te o legătură cu D u m n ezeu în rugăciune, o legătură v ie cu D u m n ezeu în cintări.

— D u m n ezeu este m ă r it p r in c în- tări de laudă d in tr -o in im ă curată, plină de d e vo ţiu n e fa ţă de El.

„M uzica este u n u l ■ d in m ar ile d a rur i ale lu i D u m n ezeu p e n tru om şi u n u l d in cele m a i im p o r ta n te e le m e n te în tr - u n pro g ra m spiritual. Ea este o cale de com unica ţie cu D u m n ezeu şi este u n u l d in cele m a i e fic ien te m ijloace p en tru a im p re siona in im a cu adevăru l sp ir i tu a l .“ (Ed. pag. 168)

„ A v în d de a face cu prob lem e de în se m n ă ta te veşn ică este esenţia l ca să f ie păstra tă cu clarita te in m in te p u terea uriaşă a m uz ic ii. Ea are p u terea să îna lţe sau să corupă, ea poate f i fo los ită în s lu jba b inelu i sau a r ă u l u i ; Ea are p u terea de a su p u n e f ir i le aspre şi necu ltiva te , pu terea de a înv iora g înd irea şi a. t rez i s im patia , de a con tr ibu i la ar m o n ie în a c ţiu n e şi de a a lunga în tr is ta rea .“ (Ed. pag. 167-168)

însă t e x tu l a m in t i t la în ce p u t sp u nea că este fru m o s să „ lăudăm “. În ţe le g em deci că se re feră n u n u m a i la o lucrare in d iv id u a lă ; n i se recom andă : „Nu to tdeauna c în ia- rea să f ie in to n a tă de pu ţin i. A co lo u n d e exis tă u n cor, im n u r i bogate în în ţe les sp ir itua l, alese d in lucră rile m a r ilo r com pozitori d in trecu t sau com poziţii in sp ira te ale celor de azi, c în ta te de m u z ic ien i consacraţi şi b ine pregătiţ i vor adăuga m u l t şi vo r a ju ta la rid icarea calită ţii închinării.

A v în d în ved ere că în asem enea situa ţii a v e m de a face cu o ac ti v ita te colectivă, în vederea unei bune desfăşurări a acesteia este n u m a i drep t să ţ in e m cont de u n ghid general p r iv in d m u z ica în cadrul bisericii noastre. In el se a m in teş te că m u z ica treb u ie :

— Să aducă slavă lu i D u m n ezeu şi să ne a ju te în tr -o înch inare p lă cută Lui. (1 Cor. 10,31)

— Să înnob ileze , să rid ice şi să curăţească g îndurile creştinulu i. (Fii. 4,8 P.P. 594)

— Să in f lu e n ţe ze cu succes pe creştin în dezvo ltarea caracterulu i lui Hristos în v ia ţa sa. (M anuscris 57/1916)

— Să aibe u n te x t care să f ie în a rm on ie cu în vă ţă tu r i le sc rip turis ti- ce ale Bisericii. (R. § H. 6 iu n ie 1912)

— T reb u ie să u rm ă r im ne în ce ta ta ex is ta o arm on ie în tre solia t ra n s

m isă de c u v in te şi de m uzică , ev i- t în d a m estecu l a ceea ce este s f în t cu ceea ce este nesfîn t.

— Cei ce o folosesc, să se ferească de tea tra l ism şi m a n ifes tă r i de m in - drie. (Ev. 137)

— Deşi în tî ie ta te treb u ie să aibă m e sa ju l cuprins în tex t , să se acorde o m a re a ten ţie valorii m u z ic i i în sine.

— Să se m e n ţ in ă u n ech ilib ru ra ţ iona l al e lem en te lo r in te lectuale , em oţiona le şi spirituale. (R. § H. 14 nov. 1899)

— Să n u co m p ro m ită niciodată îna lte le princ ip ii de d em n ita te şi superiorita te m ora lă în e for tur ile noastre de a a junge la o a m en i chiar acolo unda se află. (9T. 143. Ev. 137)

— Să f ie p o tr iv ită p en tru ocazia, locul şi aud itor iu l p e n tru care este destinată . (Ev. 507-508).

T o t aici se cade a f i fă cu te încă două precizări :

1. — M uzica d i fe r ite lor grupuri cu ltura le şi e tn ice po t avea valori cu caracter lo c a l ; to tuş i g u s tu l m u zical şi practic ile tu tu ro r trebu ie să se co n fo rm eze valorii u n iversa le şi caracterulu i asem ănă tor cu H r is tos. To ţi treb u ie să t in d ă spre u n i ta te în sp irit şi spre idea lu l E va n gheliei.

2. — O rganis tu l care se ocupă cu acom panierea c în tărilor cu a d u n a rea, în m o d deosebit are o m are răspundere în indicarea u n u i înalt sta n d a rd în toate ocaziile la care participă, f ie ele p re lud ii şi post- ludii, colecte ş i a lte ocazii, sau a com panierea im nurilor. El se află în tr -o poziţie un ică p en tru a ridica n ive lu l m u z ic i i de cult in co m u n i ta tea sa.

Idea lu l lui D u m n ezeu p en tru copiii Săi este deosebit de în a lt şi s fîn t. S t i lu l de v ia ţă al celor cre d incioşi cere ca aceştia să exerc ite u n în a lt grad de d iscern ă m în t şi răspundere în selecţionarea m uzic ii. Ea treb u ie să f ie apreciată în lu m in a sfa tu r i lo r pe care le găsim în F ilipen i 4,8 u n d e stă scris : „Încolo, f ra ţii m ei, to t ce este adevărat, to t ce este v re d n ic de cinste, to t ce este drep t, to t ce este curat, to t ce este v red n ic de iub it , tot ce este v red n ic de p r im it , orice fa p tă bună şi orice laudă, aceea să vă în su fle ţea scă .“

„A duceţi cu voi c u v in te de căinţă şi în toarce ţi-vă la D o m n u l : S p u n e - ţ i - I : Iartă toa te nelegiu ir ile , pri- m e ş te -n e cu bun ă vo in ţă şi î ţ i vo m aduce... lauda buzelor noastre ." Osea 14,2

L auda in im ilo r noastre, re flec tă încrederea ier tăr ii şi m în tu ir ii prin je r t fa dragoste i F iu lu i Său, deaceea n u n u m a i de -a lu n g u l veşn ic iilor ci şi aici, şi acum , să „c in tăm bucuria că El ne -a iub it" .

„Prin El, să a d u cem to tdeauna lui D u m n ezeu o je r t fă de laudă, adică rodu l buzelor care m ăr tur isesc N u m e le Lu i" . Evrei 13,15.

P astor,

G ab rie l V asilescu

C onsilier U n iu n e

LU- Curierul Adventist

O TAINA... REDESCOPERITA

Alexandru Breja Pastor asistent

Dacă citesc Biblia silit adine impresionat de faptul că atunci cinci copiii lui Dumnezeu s-au întors către El in rugăciune, în totdeauna s-au întîm plat lucruri mari... S-a cutremurat locul în care erau adunaţi, ape au curs din stîncă, soarele şi luna s-au oprit din mersul lor, foc a co- borit din ceruri, ape au fost despărţite în două, cerurile s-au deschis, feţe au strălucit de o lumină cerească... Pe bună dreptate mă întreb ca şi Ghe- d e o n : unde sînt astăzi toate minunile acelea pe care ni le povestesc părinţii noştri ? Cu atît mai m ult cu cît s-a profetizat că se vor întîmpla lucruri mai mari decît acestea. (Ioan 14,12)

De ce nu sînt rugăciunile mele tot aşa de eficiente ? Există vreun secret pe care încă nu l-am descoperit ? Este vreo taină pe care s-o redescopăr şi mai ales s-o experimentez ?

Dacă este vreo taină a rugăciunii, aceasta este rugăciunea în taină. „Ci tu, cînd te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui Tău, care este în ascuns; şi Tatăl Tău care vede în ascuns îţi va răsp lă t i i (Mat. 6,6)

Ce este rugăciunea în taină ?Comuniune de tip special cînd

sînt singur cu Dumnezeu. „Rugăciunea înălţată în taiîiă trebuie să fie auzită numai de Dumnezeu... Printr-o simplă şi liniştită credinţă sufletul păstrează comuniunea cu D umnezeu şi îşi adună raze de lumină dumnezeiască ca să-l întărească şi să-l s u s ţ in ă . ( C .H r . 99)

Dialog pe verticală. „Dacă totdeauna îl vom avea pe Domnul înaintea noastră... rugăciunile noastre vor lua forma unei conversaţii cu Dumnezeu ca şi cum am vorbi cu un prieten. El ne va vorbi persona li Gă

sesc aici ceva nou : nu numai „Ascultă Doamne că robxd Tău vorbeşte“ ci şi „vorbeşte Doamne că robul Tău ascultă“, adică dialog nu monolog. „El Îmi trezeşte, în fiecare dimineaţă, El îm i trezeşte urechea să asctdt cum ascultă nişte u c e n ic i ( I s . 50,4.6). Lecţia învăţată încă de tim puriu de Samuel şi practicată zilnic de Domnul Isus trebuie s-o învăţ şi eu prin experienţă.

Cel mai înalt tip de rugăciune. Nu neapărat o rugăciune a cuvintelor ci un simţ al păcii şi armoniei cu Dumnezeu. Este rugăciunea lui Adam dinaintea căderii, rugăciunea lui Enoh cînd umbla cu Dumnezeu, ru găciunea lui Moise cînd rămase pe m unte patruzeci de zile, ru găciunea lui Isus în pustia ispitirii, rugăciunea lui Ioan pe Patmos. Este ruga pe care Duhul lui Dumnezeu o spune în mine mărturisind împreună cu duhul meu că sînt copil al lui Dumnezeu. (Rom. 8,16) E ca şi cînd doi tineri îndrăgostiţi se privesc în ochi şi privirea lor spune mai m ult decît mii de cuvinte. Este o rugăciune in timă jientru care relaţia căsniciei este o parabolă. „Pentru cel credincios capacitatea de a comunica cu Dumnezeu este cea mai înaltă a p t i tu d in e ( S t . Bib.II 455) „Deseori ne va copleşi sentim entul dulce şi îmbucurător al prezenţei lui Hristos. Deseori inima noastră va arde în noi fiind atraşi de El spre a trăi într-o comuniune asemănătoare cu cea a lui Enoh.“ (COL 131)

De ce este esenţială această rugăciune ?

„Rugăciuneai în familie şi cea publică îşi au locul lor ; dar comuniunea secretă cu Dumnezeu este aceea care susţine viaţa sufletului.“ (GW 254) Comuni

unea dis-de-dimineaţă cu El e ca şi acordarea unui instrum ent muzical fin înainte de concert, spunea un venerabil slujitor al Evangheliei. Este necesară pentru armonizarea inimii cu cerul, pentru a intra în fonie cu voinţa divină.

Cînd neglijez rugăciunea secretă fac primul pas spre apostazie. Comuniunea regulată mă protejează nu doar de răul in conştient ci formează o barieră în jurul m eu pentru a nu cădea brusc în ispită. „Dacă îngăduim ca iureşid muncii să ne îndepărteze de năzuinţa de a căuta zilnic pe Domnul, noi putem comite greşeli g ra ve; noi ne expunem unor pierderi, căci Domnul nu va fi cu noi.“ (CIL 424)

„Este nevoie de a petrece mai m ult tim p în rugăciune tainică în comuniune strînsă cu Dumnezeu. Numai aşa poate fi cîştigată b i r u in ţa ( C T 258).

Ce se întîmplă cînd mă rog în taină ?

„Intră în odăiţa t a i Tameion înseamnă camera secretă, loc privat, cămară, cea mai in te rioară parte a unei locuinţe. Era folosită în Orient ca visterie unde se ţineau comorile şi zestrea. Aceasta înseamnă că în camera interioară unde mă rog în mod regulat există deja comori disponibile care mă aşteaptă, pe care le pot lua şi la care pot adăuga. „Rugăciunea este cheia în mina credinţei care deschide tezaurul unde se găsesc depozitate resursele inepuizabile ale Celui A totputern i c i (C.Hr. 95)

N u mă mai miră faptul că „Din locul ascuns al rugăciunii a venit puterea care a zguduit lumea în Marea Reformaţi- u n e i (T.V. 191) „Pe m unte cu Dumnezeu a privit Moise m odelul acelei m inunate clădiri care trebuia să fie locul de şedere al slavei Sale. Pe m unte cu Dumnezeu — locul secret al comuniunii —• trebuie să contemplăm idealul Său glorios pentru omenire. A stfel vom fi făcuţi în stare să modelăm clădirea caracterului nostru aşa ca să se împlinească faţă de noi făgăduinţa : „Voi locui în ei, şi voi umbla în mijlocid lo r ; voi

Mai — Iunie 1987 Li!

fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu.“ (G\V 254)

Dacă va fi vreodată o înviorare, o reformă, o încheiere glorioasă a lucrării de mîntuire, atunci puterea care va zgudui încă odată lumea şi slava caracterului divin vor veni din locul tainic al rugăciunii.

Cum aş putea trăi această ex perienţă acum ?

„Intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău...“ Un loc special, o cameră in te rioară, xm Sanctuar personal pentru întîlnirea cu Dumnezeu, hivitînd pe Mîntuitorul în tainiţa sufletului să fie singur cu mine. Deschizînd o uşă pentru El (Ap. 3,20) şi închizmd o altă uşă în faţa îndoielii, îngrijorării, zgomotului şi agitaţiei. Pe acest teren tim pul devine inexistent. S în t închis înăuntru, în camera de audienţă a Celui Prea Înalt. Vorbesc cu Tatăl m eu căci El mă aude şi vede în sufletul meu. Şi în tăcerea din interior aud cum îm i vorbeşte.

Iar dacă „rugăciunea este canalul care duce mulţumirea şi dorul sufletului nostru la tronul lui Dumnezeu pentru bine- cuvîntarea divină, tot prin el se reîntoarce în suflet torentele reinviorătoare ale harului divin. La foarte m ulţi acest canal este lăsat să îngheţe şi atunci legătura cu cerul este în trerupt ă ( S c r i s o a r e a 52 Sept. 25, 1874) Şi eu sînt imul din cei mulţi, mă rog să fiu ajutat să îndepărtez orice piedică, să curăţ canalul comuniunii.

Mă gîndesc şi la Daniel. Pentru el nici cea mai înaltă funcţie nu a alterat regularitatea întîlnirilor lui cu Tatăl său. Nici chiar decretul lui Dariu nu a alterat viaţa lui de rugăciune. Mai presus de orice prioritate şi consideraţie umană e locul pe care-l ocupă rugăciunea intimă. Dacă un musulman e punctual în rugăciunea lui spre Alah de cinci ori pe zi, pot eu oare, un creştin, să-mi perm it să fiu mai puţin credincios faţă de Yahioeh ?

Aici este taina. Comuniune, dialog, intim itate cu Dumnezeu ce devin viaţă pentru suflet, armonie cu cerul şi barieră îm potriva căderii în ispită. Tezaur de unde vine puterea şi slava caracterului divin, în schimbul unui loc special, tăcut, izolat de cele de afară şi un tim p regulat, prioritar unde să fiu singur cu Tine.

învaţă-m ă să ascult, înva- ţă-mă să tac, să zăbovesc mai m ult cu Tine pentru a străluci de prezenţa Ta cîncl voi ieşi din locid tainic al întîlnirii cu Tine.

„Cerul este deschis rugăciunilor noastre... O, de am petrece mai m ult tim p pe genunchii noştri şi mai puţin tim p in a planifica pentru noi înşine, cre- zînd că putem face vreun lucru

mare.“ (Scrisoarea 52 Sept. 25,

1874).

REALIZĂRI • REALIZĂRI • REALIZĂRI • REALIZĂRI ® REALIZĂRI ® REALIZĂRI

U n g r u p d e s p e c i a l i ş t i d e l a I n s t i t u tu l p o l i t e h n ic d in I a ş i a u c o n c e p u t ş i f in a l i z a t o n o u ă ş i in g e n io a s ă t e h n o lo g ie d e e x e c u ţ i e a î m b r ă c ă m i n t i l o r a s - f a l t i c e p e b a z ă d e p la s ă p o l i a m id ic ă .

Din no u a a rh ite c tu ră a m u n ic ip iu lu i S f în tu G heorghe

A c e a s t ă s o lu ţ i e a fo s t p r e l u a t ă ş i a p l i c a tă c u b u n e r e z u l t a t e d e o s e r i e d e u n i t ă ţ i d e s p e c i a l i t a t e l a î n t r e ţ i n e r e a ş i c o n s t r u c ţ i a d r u m u r i l o r . E a e s te d e o s e b i t d e e f i c ie n tă . î n t r u c î t d u c e l a c r e ş t e r e a g r a d u l u i d e r e z i s te n ţ ă a î m b r ă c ă - m in ţ i i a s f a l t i c e d e d o u ă o r i f a ţ ă d e p r o c e d e e le c la s ic e , c u m ş i l a r e d u c e r e a cu 40 la s u t ă a c o s tu r i l o r d e m a te r i a l e .

L a î n t r e p r i n d e r e a d e s u b a n s a m b l e şi p ie s e p e n t r u m i j lo a c e l e d e t r a n s p o r t O r a d e a a f o s t p u s ă în f u n c ţ i u n e o lin ie t e h n o lo g ic ă a u t o m a t ă d e a c o p e r i r i e l e c t r o c h im ic e p r i n z i n c a r e p r o g r a m a t ă şi a s i s t a t ă d e c a lc u l a to r . R e a l i z a r e t e h n ic ă c o m p le x ă , n o u a l i n ie a f o s t e x e c u t a t ă d e c ă t r e m u n c i to r i i ş i s p e c i a l i ş t i i i n t r e p r i n d e r i i o r ă d e n e î n c a d r u l a c t iv i t ă ţ i i d e a u t o u t i l a r e . N o u a r e a l i z a r e t e h no lo g ic ă a s i g u r ă o c a l i t a t e i r e p r o ş a b i l ă a p r o d u s e lo r , e x e c u tă o p e r a ţ i a d e a c o p e r i r i c u u n c o n s u m r e d u s d e e n e r g i e

e l e c t r i c ă , cfînd o p r o d u c t i v i t a t e a m u n ci i d e t r e i o r i m a i m a r e în c o m p a r a ţ i e c u i n s t a l a ţ i i l e u t i l i z a te p în ă a c u m la a c e a s t ă o p e r a ţ i e .

L a T i m i ş o a r a a f o s t i n a u g u r a t ă o n o u l i n ie d e t r o l e ib u z e — n r . 17. — c a r e a s ig u r ă t r a n s p o r t u l c ă l ă t o r i l o r p e t r a s e u l C a le a A r a d u l u i — P i a ţ a S e m e - n ic , p e o d i s t a n ţ ă d e 3,7 k i l o m e t r i .

— I n c u r s u l a c e s tu i a l d o i le a t r i m e s t r u a l a n u l u i , l a T i m iş o a r a s e v a d a î n f o lo s in ţ ă î n c ă o l i n ie d e t r o l e ib u z e c a r e v a f a c e l e g ă t u r a î n t r e b u l e v a r d u l S u d ş i c e n t r u l m u n ic ip i u lu i . L u c r ă r i l e d e in s t a l a ţ i e a l i n ie i d e c o n t a c t a u f o s t în c h e i a t e , î n p r e z e n t e f e c tu î n d u - s e m o n t a j u l u t i l a j e l o r l a s u b s t a ţ i a d e r e d r e s a r e d in z o n ă . I n t r u - u n s t a d i u a v a n s a t se a f l ă ş i l u c r ă r i l e d e e x e c u ţ i e a l i n ie i d e t r a m v a i p e t r a s e u l s t r a d a V e n u s — c a r t i e r u l c i a r d a R o ş ie , u n d e s e a f l ă a m p l a s a t ă o n o u ă u n i t a t e i n d u s t r i a l ă t i m i ş o r e a n ă — i n t r e p r i n d e r e a ,,O p t ic a " — p r e c u m ş i c e le 3 e l a l i n i a d e t r a m v a i

d in t r e s t r ă z i l e I o a n S la v ic i ş i P o lo n ă , în l u n g i m e d e p e s te 4 k i l o m e t r i , c a r e v a

a s i g u r a t r a n s p o r t u l p e r s o n a l u lu i m u n c i t o r s p r e n o u a p l a t f o r m ă a i n d u s t r i e i a l i m e n t a r e d in z o n a d e s u d - e s t a m u n ic ip iu lu i .

C o le c t iv u l d e o a m e n i a i m u n c i i d e l a î n t r e p r i n d e r e a p e n t r u c o n s t r u c ţ i i d e m a ş in i ş i u t i l a j e g r e l e d in G iu r g iu a r e u ş i t s ă a s im i le z e şi să r e a l iz e z e î n p r e m i e r ă o n o u ă in s t a l a ţ i e d e f o r a j g e o lo g ic — F .G . — 20. I n s t a l a ţ i a a r e p e r f o r m a n ţ e t e h n ic e d e o s e b i te , p u t î n d f o r a p în ă la o a d î n c im e d e 2 000 m e t r i . D e a s e m e n e a , n o u a in s t a l a ţ i e d e f o r a j e s te c o m p le t a u t o m a t i z a t ă .

O r a ş u l A iu d a c u n o s c u t î n u l t im i i a n i o p u t e r n i c ă d e z v o l ta r e e c o n o m ic ă şi u r b a n i s t i c ă . U n n o u c a r t i e r d e l o c u in ţe p r i n d e c o n t u r î n z o n a c e n t r a l ă a o r a ş u lu i . P în ă î n p r e z e n t a u f o s t c o n s t r u i t e ş i d a t e î n f o lo s in ţ ă în n o u l c a r t i e r 200 d e a p a r t a m e n t e d in c e le p e s t e 1 000 p r e v ă z u te să f i e r e a l i z a t e î n t r - o p r im ă e t a p ă . U n e le d in t r e b lo c u r i s î n t p r e v ă z u t e l a p a r t e r c u s p a t i i c o m e r c i a l e şi p r e s t ă t o a r e d e se rv ic i i . N o u l c a r t i e r d e b lo c u r i s e a d a u g ă c e lo r la l t e t r e i î n ă l ţ a t e p în ă î n p r e z e n t ş i c a r e î n s u m e a z ă p e s t e 3 400 a p a r t a m e n t e .

C o n s t r u c t o r i i b ih o r e n i a u r i d i c a t la p e s te 3 000 n u m ă r u l a p a r t a m e n t e l o r p r e d a t e , , la c h e i e “ o a m e n i l o r m u n c i i , d e la î n c e p u t u l c i n c in a lu lu i , d e p ă ş i n d p r e v e d e r i l e d e p la n . C a u r m a r e a a c e s to r e f o r t u r i , î n m u n i c i p i u l d e p e C r iş u l R e p e d e s - a u c o n t u r a t n o i a n s a m b l u r i d e lo c u in ţe — N u f ă r u l I I ş i IU , 6 M a r t i e , D e c e b a l , P r o l e t a r i l o r , T u d o r V la d i m i r e - s c u . E le s e r e m a r c ă p r in t r - o î m b i n a r e a r m o n i o a s ă a e l e m e n te l o r t r a d i ţ i o n a l e c u c e r in ţ e l e a r h i t e c t u r i i m o d e r n e . S t a d i i le a v a n s a t e d e c o n s t r u c ţ i e în c a r e se a f l ă c r e e a z ă c o n d i ţ i i p e n t r u r e a l i z a r e a p e s te p l a n a 800 a p a r t a m e n t e î n a c e s t a l d o i l e a a n a l a c t u a l u l u i c in c in a l .

hol - - __1iu 1 Curierul Adventist

METODE DE STUDIERE A BIBLIEI

( U r m a r e d in p ag . 1)

Pe m ăsu ră ce D uhul S f în t a desc operit a d ev ă ru l sc r iito rilo r Bibliei, f iecare a scris d u p ă cum a fost m işca t de D uhu l Sfîn t, su b lin iin d acele aspecte ale ad ev ă ru lu i care a fost condus să le sublinieze. P e n t ru acest m o tiv ce rce tă to ru l Bibliei v a cîştiga o în ţe legere com ple tă a o rică ru i sub iect recunoscînd că B ib lia este cel m ai b u n in te rp re t al ei şi că a tunc i cînd este s tu d ia tă ca un tot, ea în fă ţişează u n ad ev ă r consis ten t şi a rm onios. (2 Tim.,3, 16 ; Ebr. 1, 1—2 ; SM I, 19—20 ; GC V/VI).

4. — Deşi ea a fost d a tă ace lo ra care au t r ă i t în an ticu l O rien t A prop ia t, în co n tex tu l m ed ite ran ian , B iblia t ran scen d e condiţiile c u ltu ra le a le m ediu lu i în care a fost a lcă tu ită , se rv ind , d u p ă cum este, ca un C uv în t al lui D um nezeu p e n tru to a te cu ltu rile , ra se le şi si tuaţi ile ex is ten te d in to a te veacurile .

b) — A U TO R ITA TE :1. — Cele şaizeci şi şase de căr ţi

a le V echiulu i şi N oului T es tam en t s în t descoperirea c la ră şi in fa i l i b ilă a voin ţe i lui D um nezeu şi a m ă r tu r i i i Sale. B ib lia este C uv în - tu l lui D um nezeu şi n u m ai ea s in g u ră este s ta n d a rd u l d u p ă care va fi cerca tă orice în v ă ţă tu ră si ex p e rien ţă . (2 Tim. 3, 15 ; Ps. 119, 105 ; Prov. 30, 5, 6 ; Is. 8, 20 ; Ioan 17, 17 ; 2 Tes. 3, 14 ; Evr. 4, 12)

2. — S c r ip tu ra este r a p o r tu l a u tentic, v re d n ic de în c red ere al ac ţ iu n ilo r lui D um nezeu în istorie E a în fă ţişează in te rp re ta re a teo lo gică n o rm a tiv ă a aces to r acţiuni. F ap te le s u p ra n a tu ra le descoperite în S c r ip tu r i s în t a d ev ă ra te d in p u nc t de ved ere istoric, de exem plu , c a p ito le le 1—11 ale Genesei s în t o r e d a re fap tică a ev en im en te lo r is torice.

3. — B ib lia n u este o carte Ia fel ca toate cele la lte cărţi. Ea este o în g em ăn are ind iv iz ib ilă de div in şi u m an — ra p o r tu l ei cu p r iv ire la m u lte de ta lii a le istoriei secu la re este in te g ra t scopului ei şi a n u m e ace la de a tran sm ite , de a face cunoscu tă is to ria m în tu irii . Deşi uneori po t fi p roceduri p a ra le le fo losite de cerce tă to rii Bibliei p e n tru a d e te rm in a d a te le istorice, tehn ica ob işn u ită a cerce tă r ii istorice, b a za tă a şa cum este pe p re su p u n e ri om eneşti şi co n cen tra te a su p ra e le m en tu lu i om enesc, s în t nep o tr iv i te p e n tru in te rp re ta re a Scrip turilo r , care s în t o în g em ă n a re de d iv in şi um an . N um ai o m eto d ă care r e cunoaş te pe d ep lin n a tu ra ind iv iz i b ilă a Scrip tu rii , po a te ev ita o d e n a tu ra re a m esa ju lu i ei.

4. — R a ţiu n ea u m a n ă este su p u să Bibliei, şi ea n u este nici ega lă şi nici m ai p re su s de ea.

P re su p u n e r i le cu p r iv ire la S c r ip tu ră t reb u ie să fie în a rm o n ie cu cerin ţe le S f in te lo r S c r ip tu r i şi s u p use cerce tă rii de că tre ea (1 Cor.2, 1—6). D u m n ezeu in te n ţio n e a ză ca r a ţ iu n e a u m an ă să fie folosită la to a tă cap ac ita tea ei, d a r în c o n tex tu l şi sub a c t iv ita te a — m ai d e g rab ă — a C u v în ţu lu i Său, de- cît in d ep e n d e n t de el.

5. — D escoperirea iui D um nezeu în în tre a g a n a tu r ă a tu n c i c în d este b in e în ţe leasă , e s te în a rm o n ie cu C uv în tu l scris şi t reb u ie in te rp re t a t în lu m in a Evanghelie i.

P R IN C IP II DE A B O R D A R E A IN T E R PR E T Ă R II SC R IP T U R ILOR

a) — D uhu l face pe credincios în s ta re să accepte , să aplice B ib lia la v ia ţa cuiva, aşa cum cau tă p u te re d iv in ă p e n tru a p u tea fi a sc u ltă to r de to a te ce r in ţe le Scrip turii, şi p e n tru a-şi ap ro p ia în m od p ersona l to a te făg ăd u in ţe le B ibliei— nu m ai aceia c a re u rm ea ză lu m in a p r im ită de ja , pot sp e ra să p r im ească o m ai m are lu m in ă a D uhu lu i Sfînt. (Ioan 16, 14 ; 1 Cor.2, 10— 14)

b) — S c r ip tu ra n u poate fi in te rp re ta tă corec t fă ră a ju to ru l D uhu lu i Sfînt, căci D u h u l este A cela care face în s ta re pe c red in cios să în ţe leag ă şi să aplice S c r ip tu ra . De aceea, orice s tu d iu al C uv în ţu lu i lu i D um nezeu treb u ie să înceapă cu ru g ă c iu n e şi cere rea ca D uhu l S fîn t să că lăuzească şi să lumineze.

c) — A ceia c a re se ap rop ie să s tudieze C uv în tu l, t reb u ie să facă lucru l acesta cu cred in ţă , cu sp i r i tu l um il al ace lu ia care do reşte să în ve ţe şi care c au tă să ascu lte ceea ce spune Biblia. Ei t reb u ie să fie b inevoito ri să su p u n ă toa te p ă re r i le lor, toate concepţiile şi concluziile ra ţiu n ii lor, ju d ecă ţi i şi cercetării... C uvîn ţu lu i. In aceas tă a t i tu d in e cerce tă to ru l S f in te lo r S c r ip tu r i t r e bu ie să se a p ro p ie d irec t de C u v în t, şi cu u n s tu d iu a te n t să po a tă a ju n g e la în ţe leg e rea p ro b lem e lo r e sen ţia le p e n tru m în tu ire , cu to tu l d ife r i tă de orice ex p lica ţ ie om enească, oric ît de in te re sa n tă a r fi. Solia Bibliei a ju n g e p l in ă de în se m n ă ta te p e n t r u o as tfe l de p e r soană.

d) — C e rce ta rea S c rip tu r i lo r t re buie să fie c a ra c te r iz a tă de o s in ceră d o r in ţă de a descoperi şi a scu lta v o in ţa şi C u v în tu l lu i D u m nezeu, m ai d e g ra b ă decît a cău ta s p r i j in sau dovezi p e n tru acele idei preconcepute .

M ETODE DE STU D IER E A B IB L IEI

a) — P e n tru s tud iu , d in tre t r a ducerile pe care le avem în l im ba ro m ân ă (Iaşi, S inodală , G ala G a- laction, Cornilescu), u l t im a t r a d u cere aceea de C orn ilescu este cea fo losită de noi. Şi cele la lte s în t

bune, în m od deoseb it a tunc i cind c ău tăm să a p ro fu n d ăm sensu l u nor expresii — d a r n u treb u ie să f u n d a m e n tăm p u n c te do c tr in a le m a jo re — în m o d ex clus iv n u m ai p e o a n u m ită trad u c e re a Bibliei. Cei care cunosc l im b a g reacă şi eb ra ică în a şa m ă su ră în e ît po t să fo losească tex te le B ibliei în o ri ginal, a u posib i li ta tea să exam ineze şi să cunoască d ife r i te ex p res ii a le m an u scr ise lo r vechi ale S f in te lo r Sc rip tu ri .

b) — A lege u n an u m e p la n de s tu d ie re a Bibliei, ev it în d o a b o r d a re a S f in te lo r S c r ip tu r i la în- t îm p lare , fă ră u n p la n b ine d e finit.

Ia tă c îteva sugestii :

1. — S tu d ie rea Bibliei, carte d u p ă carte , an a liz în d m esa ju l ei.

2. — S tu d ie re a d u p ă m eto d a v e r se t d u p ă verset.

3. — S tu d ie rea B ibliei c ău tîn d o so lu ţie p e n tru o a n u m ită p ro b lem ă a vieţii, p e n tru o nevoie specifică sau c ău tîn d ră sp u n su l B iblic la o a n u m ită p rob lem ă .

4. — U n s tu d iu topic a l S c r ip tu r ii (pe sub iecte cum a r fi c re d in ţa , iub irea , a doua v en ire şi altele).

5. — S tu d iu l b iog rafii lo r pe care le găsim în pag in ile S fin te lo r S c rip tu ri .

6. — S tu d ie re a expresiilor.

c) — C au tă să p rinz i în ţe lesu l s im plu , în ţe lesu l cel m ai c la r al p a sa ju lu i b ib lic pe care -1 studiezi.

d) — C au tă să descoperi tem ele m a jo re ale S c r ip tu r i i a şa cum se a f lă e le în f iecare text, p a sa j sau ca r te a Bibliei.

D ouă tem e (subiecte) p r in c ip a le le găsim in în tre g a B iblie :

1. — P e rso a n a şi lu c ra rea D om nu lu i Hristos.

2. — M area lu p tă d in tre b ine şirău , d in tre D um nezeu şi S a ta n a şi în care este im p lic a tă a u to r i ta te a C uvîn- tu lu i lui Dum nezeu, c ăd e re a om ului, p r im a şi a d o u a v e n ire a D om nului Hristos, re a b i l i ta re a (recu n o aş te rea d rep tă ţii) lui D um nezeu şi a Legii Sale, şi r e s ta u ra re a p lan u lu i lui D um nezeu p e n tru un ivers . A ceste tem e ale Bibliei t reb u ie să fie u rm ă r i te şi e x tra se d in to a tă S c r ip tu ra şi n u im puse ei.

e) — R ecunoaşte că B ib lia este s inguru l ei in te rp re t şi că în se m n ă ta te a cuv in te lo r , a tex te lo r şi a p a sa je lo r este cel m ai b in e d e te r m in a tă co m p arîn d în m od p e rse v e ren t S c r ip tu ră cu S c r ip tu ră (pasa j cu pasaj).

Mai — Iunie 198711

f) — S tud iază con tex tu l p a sa ju lui în stud iu , c o m p a r în d u -1 cu p ro - poz iţiun ile şi ve rse te le d ina in tea , lui sau cu cele care u rm ea ză d u p ă el. C au tă să faci o leg ă tu ră în tre id e ile p a sa ju lu i re spec tiv şi l in ia g înd ir i i în treg ii Biblii.

g) — P e cît este posibil cau tă să cunoşti îm p re ju ră r i le istorice în care a fost scris p a sa ju l re spectiv d e că tre au to r ii B ibliei sub călăuza D uhu lu i Sfînt.

h) — C a u tă să de te rm in i fo rm a l i te ra ră — folosită de a u to r — O p a r te a B ibliei con ţine pa rabo le , a l ta p roverbe, alegorii, p sa lm i şi p ro fe ţii apocalip tice . D eoarece m u lţ i scriito ri a l B iblie i p re z in tă o m are p a r te a celor scrise de ei în v e r suri, este in te re sa n t dacă găsim o t rad u c e re ce p re z in tă aceste p ă r ţi a le B ibliei în v e rsu r i ca în orig inal, aceas ta p e n tru că p a sa je le poetice cu im ag in i poetice p re zen ta te n u treb u ie să fie in te rp re ta te în acelaşi fe l ca şi cele scrise în proză.

i) — Să recu n o aştem că u n a n u m it te x t al B iblie i p o a te că n u este în totul, p în ă la de ta lii a sem enea u n o r categorii l i te ra re de astăzi. Fii a te n t să n u forţezi aceste categorii l i te ra re a tu n c i c înd este v o rb a de in te rp re ta re a în se m n ă tă ţ i i tex tu lu i Biblic. E ste o te n d in ţă om enească aceea de a c ău ta ceva ce n u in te re sează c h ia r şi acolo u n d e au to ru l n u a av u t in te n ţ ia să p u n ă în discuţie.

j) — Să ţ in e m seam a de co n stru c ţ ia g ra m a tic a lă a fraze i p e n tru a descoperi in te n ţ ia au to ru lu i. S tu d iază expres ii le cheie a le pasa ju lu i, co m p arîn d fo losirea lo r în a l tă p a r te a B ibliei folosind o concord an ţă , cum şi cu a ju to ru l u n o r le x icoane sau d ic ţio n are biblice.

k) — în le g ă tu ră cu s tu d iu l t e x tu lu i Biblic, c au tă să cercetezi facto rii istorici şi cu ltu ra li . A rh eo logia, an tropo log ia şi is to ria po t c o n tribu i la în ţe leg e rea în se m n ă tă ţ i i unu i text.

1) — A d ven tiş ti i de Z iua a Sao- te a c red că D um nezeu a in sp ira t p e E. G. W hite. De aceea, e x p re siile ei cu p r iv ire la a n u m ite p a - sa jii a le Bibliei ne o fe ră u n ghid in sp ira t p e n tru în ţe leg e rea te x te lor, f ă r ă în să a epu iza b o g ă ţia v a lorii lo r sau nega sa rc in a sau lu c ra re a exegezei. De ex em p lu :

„M ărtu r i i le sorei W hite n u t r e bu ie să fie puse înain te . C uv în tu l lui D um nezeu este u n s ta n d a rd in fa ilibil. M ă r tu r i i le n u treb u ie să ia locul C u v în tu lu i lu i Dum nezeu... Toţi t reb u ie să n e su s ţin em poziţ ii le n o astre cu Sfin te le Scrip tu ri , su s ţin în d f iecare p u n c t a l a d ev ă ru lu i ce-1 su s ţin em cu C u v în tu l descoperit a l lu i Dumnezeu*1. (Scrisoa rea 12/1890) „Poz iţia şi c red in ţa n o a s tră se a f lă în Biblie". (M anu scris 7, 1894 ; Ev. 256). „A d ev ă r a