Embed Size (px)
Citation preview
Colecţia de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 2/2014
8
Curba Laffer a datoriei publice în România
Tatu Ştefania
Facultatea Finanţe Asigurări Bănci şi Burse de Valori
Master Cercetări Avansate în Finanţe, anul I
Coordonatorul lucrării
Conf.univ.dr. Stoian Andreea
Rezumat. Recenta criză economică a scos la iveală vulnerabilităţile la nivel
internaţional, iar printre acestea se numără datoria publică. În acest context, prezenta
lucrare îşi propune să analizeze curba Laffer a datoriei publice în România pentru a vedea pe
ce parte a curbei se poziţionează ţara noastră. Datele cu privire la datoria publică pentru
perioada 2013-2014 au arătat faptul că România se află pe partea corectă a curbei Laffer a
datoriei publice, aceasta fiind departe de punctul de maxim al datoriei dincolo de care se
poate vorbi despre o trecere pe partea greşită a curbei, sau altfel spus, de o supraîndatorare
a României.
Cuvinte – cheie: curba Laffer, datorie publică, criza economică, piaţă financiară, politica
fiscală.
Clasificare JEL: H63, G15, E62.
Clasificare REL: 3B, 8K.
Introducere
Recenta criză economică a adus în atenţia economiştilor o problemă mai veche cu care
se confruntă economiile statelor membre ale Uniunii Europene (EU), şi nu numai: datoria
publică. În utimii ani datoria publică ca pondere în produsul intern brut (PIB) a atins niveluri
alarmante. Există economii unde raportul datorie publică-PIB depăşeşte valoarea de 100%
ceea ce înseamnă ca aceste ţări se împrumută mai mult decât poate produce întreaga economie,
iar acesta ar trebui să fie un motiv de îngrijorare pentru toţi agenţii din economie, în special
pentru generaţiile viitoare care suportă povara actualei îndatorări.
Problema datoriei publice a fost adusă în atenţia publicului de numeroşi cercetători în
economie în ultimii ani. Ghosh, Kim, Mendoza, Ostry şi Qureshi (2011) au arătat că reducerea
veniturilor bugetare şi sporirea cheltuielilor după Marea Depresiune Economică au condus la
creşterea semnificativă a datoriei publice şi a deficitelor primare în ultimii patruzeci de ani în
majoritatea statelor cu economii avansate. De asemenea, autorii au apreciat că aceste ţări se
vor confrunta şi în următorii ani cu creşterea nevoilor de finanţare ceea ce va face ca o parte
din creditori să devină îngrijoraţi cu privire la capacitatea acestora de a rambursa datoriile
acumulate.
Tatu Ș tefania
Curba Laffer a datoriei publice
9
Reinhart şi Rogoff (2011) au adus în atenţie faptul că economiile avansate au înregistrat
cele mai mari grade de îndatorare de la Cel de al Doilea Război Mondial. Aceştia au precizat
că o combinaţie de datorii ridicate şi în continuă creştere face ca perioada cuprinsă între 2008
şi 2017 să fie descrisă drept un deceniu de datorie.
Adema, Fron şi Ladaique (2011) au arătat că din anul 1980 până în anul 2007, cheltuielile
publice sociale au crescut cu mai mult de 20% în ţările membre ale Organizaţiei pentru
Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), la această evoluţie contribuind cel mai mult
cheltuielile cu asistenţa medicală şi cele pentru asigurări sociale. Kotlikoff şi Hagist (2005) au
arătat că în ţările OCDE, cheltuielile publice pentru sănătate au crescut mai repede decât
ritmul de creştere al PIB. De asemenea, cei doi autori au subliniat faptul că dacă ritmul de
creştere a beneficiilor acordate în următoarele patru decenii se va menţine la nivelul celui
actual, statele membre OCDE se vor confrunta cu deficite bugetare substanţiale.
Cheltuielile pentu sănătate au crescut în toate statele membre ale UE în perioada 1995-
2012 datorită fenomenului de îmbătrânire a populaţiei manifestat la nivel mondial. Rata de
creştere a cheltuielilor pentru sănătate a crescut rapid şi a depăşit rata de creştere a PIB.
Creşteri semnificative în ceea ce priveşte cheltuielile pentru sănătate în anul 2012 comparativ
cu 1995 au fost înregistrate în Olanda (78%), Bulgaria (64,3%), Marea Britanie (46,3%),
Lituania (43,9%)1. De asemenea, cheltuielile cu protecţia socială au înregistrat creşteri
spectaculoase în ultimii ani. Cea mai mare creştere a fost înregistrată de Portugalia unde
cheltuielile cu protecţia socială au crescut cu 55% în anul 2011 comparativ cu 1995. Alte ţări
în care cheltuielile cu protecţia socială au crescut sunt: România (29,5%), Malta (24,6%),
Irlanda (24,3%), Lituania (23,5%) şi Grecia (22,7%)2. Creşterea chetuielilor pentru sănătate şi
protecţie socială au condus la creşterea cheltuielilor publice totale, iar o parte a acestor
cheltuieli a fost finanţată din împrumuri luate de stat.
În continuare, lucrarea este structurată după cum urmează: în prima parte am prezentat
o serie de aspecte cu privire la evoluţia datoriei publice în România, punând accent în special
pe evoluţia datoriei după declanşarea crizei economice şi financiare. În partea a doua am
prezentat un set de aspecte teoretice referitoare la curba Laffer a datoriei publice şi rezultatele
puţinelor studii realizate pe această temă. În partea a treia am prezentat metodologia pe care
am folosit-o pentru a analiza dacă România se află pe partea corectă sau greşită a curbei
Laffer. În partea a patra am descris datele pe care le-a folosit pentru realizarea curbei Laffer a
datoriei publice şi am interpretat rezultatele pe care le-am obţinut. La final am prezentat
concluziile acestei lucrări.
1. Datoria publică a României
Chiar dacă România se află printre ţările cu un nivel redus al datoriei publice ca
pondere în PIB, tendinţa de creştere a datoriei publice manifestată la nivel internaţional s-a
manifestat şi în România odată cu declanşarea crizei economice şi financiare.
Din Grafic 1 se poate observa că România a intrat în criză cu un nivel foarte redus al
datoriei publice, însă aceasta a crescut exponenţial după declanşarea crizei economice şi
financiare, România numărându-se printre ţările care au înregistrat cea mai mare creştere a
datoriei publice după 2008. Astfel, dacă în anul 2008 datoria publică ca pondere în PIB era de
13,4%, în anul 2012 a ajuns aproximativ să se tripleze faţă de anul 2008 (37,9%). Conform
proiecţiilor realizate de Fondul Monetar Internaţional (FMI), datoria publică se va menţine
ridicată şi în următorii ani. Astfel, pentru anul 2014 este estimată o pondere a datoriei publice
în PIB de 38,1%, pentru anul 2015 de 37,2%, pentru 2016 de 36,9%, pentru 2017 de 36,6%,
iar pentru 2018 de 36,2%3.
Colecț ia de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 2/2014
10
Grafic 1. Evoluţia datoriei publice în România în perioada 1995-2012
Sursa: Eurostat
Creşterea datoriei publice s-a datorat în principal faptului că înainte de declanşarea
crizei România a înregistrat deficite bugetare mari, iar odata cu criza situaţia economică s-a
înrăutăţit datorită creşterii numărului de şomeri, a companiilor care şi-au întrerupt activitatea
ca urmare a falimentelor, dar şi ca urmare a înrăutăţirii situaţiei în sistemul bancar din cauza
creditelor neperformante. După declanşarea crizei, România a început să contracteze
împrumuturi de la FMI, Comisia Europeană şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi
Dezvoltare pentru a acoperi deficitul bugetar şi pentru a întări rezerva internaţională.
Ceea ce este alarmant, este faptul că o parte din banii împrumutaţi sunt folosiţi pentru
a rostogoli datoriile mai vechi. La nivel internaţional se poate vorbi de o adevărată schemă
Ponzi a datoriei publice deoarece plata datoriilor vechi se realizează prin contractarea de noi
împrumuturi. Declanşarea crizei economice a evidenţiat faptul că economiile avansate din
Europa au trăit pe credit, acestea folosind o schemă Ponzi pentru a-şi finanţa datoriile şi
pentru a supravieţui.
2. Curba Laffer a datoriei publice: aspecte teoretice
Curba Laffer a fost folosită iniţial ca un instrument de optimizare a veniturilor fiscale
cu scopul de a elimina sau de a reduce deficitul fiscal. Având în vedere creşterea rapidă a
datoriei publice în ultimele decenii, cercetătorii în economie au analizat curba Laffer pe baza
datoriei publice ca instrument de evaluare pe care creditorii îl pot folosi pentru a evalua
solvabilitatea unei ţării debitoare.
Curba Laffer a datoriei publice a fost analizată pentru prima dată de către Sachs (1989)
în contextul supraîndatorării (engl. debt-overhang). Acesta a arătat că în acest caz reducerea
datoriei (engl. debt forgiveness) conduce nu numai la menţinerea valorii de piaţă curente a
titlurilor, ci şi la creşterea valorii aşteptate a fluxurilor monetare aferente rambursărilor
datoriilor ţărilor debitoare. Când datoria unei ţări este prea mare, capacitatea acesteia de a se
finanţa scade şi astfel apare riscul de nerambursare (incapacitate de plată). Creditorii
calculează valoarea aşteptată a rambursărilor pe care le vor primi ţinând cont de riscul de
0,0
5,0
10,0
15,0
20,0
25,0
30,0
35,0
40,0
19
95
19
96
19
97
19
98
19
99
20
00
20
01
20
02
20
03
20
04
20
05
20
06
20
07
20
08
20
09
20
10
20
11
20
12
Rap
ort
ul
dato
rie p
ub
lică
-PIB
(%
)
Tatu Ș tefania
Curba Laffer a datoriei publice
11
nerambursare. În cazul în care valoarea aşteptată este mai mică decât valoarea nominală a
împrumutului, reducerea valorii nominale a datoriei conduce la reducerea riscului de
nerambursare şi astfel creşte valoarea aşteptată a rambursărilor viitoare.
Krugman (1989) a evidenţiat faptul că există o legătură între capacitatea unei ţări de a-
şi rambursa datoria şi nivelul curent al datoriei publice. Acesta a arătat că atunci când o ţară
acumulează prea multe datorii, altfel spus atunci când obligaţiile de plată depăşesc capacitatea
acesteia de plată, obligaţiile de plată acţionează ca o rată marginală de impozitare: în cazul în
care statul reuşeşte să obţină rezultate mai bune decât cele aşteptate, beneficiile vor reveni
creditorilor şi nu statului respectiv. În aceste condiţii, administraţia centrală a statului
respectiv poate fi descurajată în a-şi îmbunătăţi performanţele economice deoarece beneficiile
merg mai degrabă la creditori decât la ţară.
Pornind tot de la ideea că datoria acumulată în perioada curentă trebuie rambursată în
perioada următoare şi că deciziile de investire luate în prezent şi viitoarele câştiguri generate
de investiţie se vor tranforma în ieşiri de capital către creditorii ţării debitoare pentru a
rambursa datoria, Cohen (1989) a arătat că beneficiile ţării debitoare sunt foarte mici, iar
acest lucru conduce la o datorie mai mare pentru a rambursa datoriile acumulate în trecut şi
pentru a finanţa noile investiţii.
Grafic 2. Curba Laffer a datoriei publice
Analizând Grafic 2, se poate constata că între valoarea de piaţă şi valoarea nominală a
datoriei publice există o relaţie 1-la-1 până la un anumit punct (punctul A) deoarece atunci
când datoria are un nivel redus creditorii se aşteaptă ca aceasta să fie plătită în întregime.
Agénor şi Aizenman (2005) au arătat că atunci când este depăşit punctul A datorită creşterii
valorii nominale a datoriei, riscul de nerambursare creşte, ceea ce înseamnă că probabilitatea
de a rambursa împrumutul este mai mică decât 1. Când valoarea nominală creşte peste punctul
A, valoarea de piaţă începe să crească mai încet. Acest lucru este explicat de faptul că pe
măsură ce o ţară acumulează mai multe datorii este mai greu să obţină finanţare deoarece
creşte riscul de nerambursare. Astfel, acumularea de datorii conduce la o reducere a valorii de
piaţă a acestora, iar rentabilitatea marginală a datoriilor începe să se reducă la dreapta de
punctul A, însă cu toate acestea valoarea de piaţă a datoriei creşte în continuare. Dacă nivelul
Val
oar
ea d
e p
iață
a d
ato
riei
Valoarea nominală a datoriei
A
B
Colecț ia de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 2/2014
12
datoriei creşte peste un anumit prag (punctul B), creşterea valorii nominale nu poate
compensa scăderea valorii de piaţă şi ţara suferă de supraîndatorare.
Atunci când valoarea nominală a datoriei unei ţări este mai mică decât valoarea de
piaţă, există două cazuri: fie ţara se află la stânga punctului B (acest punct reprezintă valoarea
de piaţă maximă a datoriei publice pe care o ţară o poate atinge), fie la dreapta. Dacă valoarea
nominală a datoriei se află între punctele A şi B, spunem că ţara se află pe partea corectă a
curbei Laffer, iar în acest caz reducerea datoriei nu va conduce la o creştere a valorii de piaţă a
acesteia. Dacă valoarea nominală a datoriei se află la dreapta punctului B, spunem că ţara se
află pe partea greşită a curbei sau altfel spus este supraîndatorată, iar creditorii pot fi
descurajaţi de perspectivele ţării respective ceea ce poate conduce la scăderea semnificativă a
investiţiilor. În acest caz reducerea valorii nominale a datoriei conduce la o creştere a valorii
de piaţă a acesteia. Acest lucru avantajează atât creditorii, cât şi debitorii. Pentru creditor
avantajul este creşterea capacităţii debitorului de a-şi onora obligaţiile de plată, iar pentru
debitor avantajul este că are de câştigat datorită reducerii datoriei totale şi creşterii bonităţii de
rambursare a sumelor împrumutate ceea ce conduce la atragerea creditorilor şi la creşterea
investiţiilor.
Există un număr destul de mic de cercetători care au analizat curba Laffer a datoriei
publice de aceea numărul lucrărilor cu privire la acest subiect este redus, iar răspunsul la
întrebarea “Reprezintă curba Laffer a datoriei publice un instrument folositor pentru a analiza
situaţia ţărilor foarte îndatorate?” nu este încă foarte clar.
Claessens (1990) a arătat că preţul de piaţă al datoriei depinde de mai multe variabile
explicative, precum: raportul dintre valoarea nominală a datoriei publice şi export şi creşterea
medie a exporturilor în ultimii 5 ani. De asemenea, au fost incluse două variabile dummy:
prima variabilă dummy ia valoarea 1 atunci când ţara are arierate şi 0 altfel; a doua variabilă
dummy ia valoarea 1 dacă ţara a avut parte de o reducere a datoriei şi 0 altfel. Utilizând datele
disponibile pentru 29 de ţări pentru perioada 1986-1988, acesta a arătat că 5 dintre ţările
analizate se aflau pe partea greşită a curbei, şi anume: Bolivia, Sudan, Peru, Zambia şi
Nicaragua.
Claessens, Diwan, Froot and Krugman (1991) au extins studiul realizat de Claessens
(1990), analizând pe ce parte a curbei Laffer a datoriei publice se află 35 de state îndatorate,
printre acestea numărându-se şi cele analizate anterior. Pe partea greşită a curbei s-au aflat
cele 5 ţări care s-a aflat şi în studiul realizat de Claessens (1990), acestora adăugându-se
Argentina.
Un studiu mai recent cu privire la curba Laffer a datoriei publice a fost realizat de către
Chaudhary şi Anwar (2001). Aceştia au analizat datele cu privire la datoria publică pentru 7
state (Pakistan, India, Sri Lanka, Bangladesh, Maldives, Nepal, Bhutan) în perioada 1970-
1995 folosind metodologia propusă de Claessens (1990). Cei doi autori au arătat că cele 7
state analizate au nivele ridicate ale datoriei, iar estimările realizate de către aceştia au pus în
evidenţă faptul că în cazul în care datoria continuă să crească aceste state se vor confrunta cu
o creştere a poverii datoriei publice în viitor. Dintre statele analizate de către aceştia, 5 se
aflau pe partea corectă a curbei Laffer dar foarte aproape de punctul dincolo de care treceau
pe partea greşită. Maldives şi Bhutan se aflau pe partea greşită a curbei Laffer a datoriei, astfel
că atât aceste două state, cât şi creditorii lor ar aveau de câştigat în condiţiile reducerii valorii
nominale a datoriei.
Există mai multe motive pentru care studiul cu privire la curba Laffer a datoriei
publice este folositor. În primul rând, aceasta arată când reducerea datoriei poate fi benefică
pentru o ţară (în cazul în care ţara se află pe partea greşită a curbei). Astfel curba Laffer a
datoriei poate fi folosită în schemele de reducere a datoriei publice. De asemenea, curba
Tatu Ș tefania
Curba Laffer a datoriei publice
13
Laffer a datoriei publice poate fi folosită pentru a stabili condiţiile contractuale şi obligaţiile
pentru creditele acordate din punct de vedere al valorii prezente nete.
3. Metodologia folosită
Aşa cum am văzut anterior, curba Laffer a datoriei publice exprimă relaţia dintre valoarea
nominală şi valoarea de piaţă a datoriei, valoarea de piaţă fiind determinată de preţul de piaţă
al datoriei. Spre deosebire de studiile anterioare în care s-a pornit de la ideea că preţul de piaţă
al datoriei publice depinde de ponderea datoriei publice în export şi de rata de creştere a
exporturilor, în prezenta lucrare am considerat că preţul de piaţă al datoriei publice depinde de
valoarea nominală a datoriei deoarece ne-am propus să realizăm analiza datoriei exprimată în
moneda naţională.
Ne aşteptăm ca între preţul de piaţă şi valoarea nominală a datoriei publice să existe o
relaţie negativă deoarece pe măsură ce creşte valoarea nominală a datoriei publice, riscul de
nerambursare creşte ceea ce conduce la o reducere a preţului de piaţă al datoriei.
Pentru a analiza pe ce parte a curbei Laffer a datoriei publice se află ţara debitoare am
estimat două modele. În primul model am considerat că între preţul de piaţă şi valoarea
nominală a datoriei publice există o relaţie liniară care poate fi exprimată cu ajutorul
următoarei ecuaţii:
(1)
preţul de piaţă al datoriei publice
valoarea nominală a datoriei publice
constantă care include impactul asupra preţului a unor variabile care nu au fost incluse
în model
coeficient asociat valorii nominale a datoriei publice, acesta aratând impactul valorii
nominale asupra preţului de piaţă al datoriei publice
Pentru a determina valoarea de piaţă a datoriei am folosit următoarea relaţie:
(2)
valoarea de piaţă a datoriei publice
preţul de piaţă al datoriei publice
valoarea nominală a datoriei publice
Din ecuaţiile (1) şi (2) se obţine următoarea expresie a valorii de piaţă a datoriei
publice:
(3)
Pentru a vedea dacă o ţară se află pe partea corectă sau greşită a curbei este nevoie să
determinăm punctul de maxim al ecuaţiei (3). Pentru aceasta este necesar să egalăm cu 0
prima derivată a ecuaţiei în raport cu D. Dacă diferenţa dintre valoarea maximă a datoriei
publice (D*) şi valoarea curentă a datoriei publice este negativă înseamnă că ţara se afă pe
partea greşită a curbei Laffer a datoriei. Dacă diferenţa este apropiată de 0, atunci ţara se află
în apropierea vârfului curbei, iar dacă diferenţa este pozitivă ţara se află pe partea corectă a
curbei Laffer.
Colecț ia de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 2/2014
14
În al doilea model am considerat ca între logaritmul natural al preţului de piaţă (lnP) şi
logaritmul natural al valorii nominale a datoriei (lnD) există o relaţie ce poate fi exprimată cu
ajutorul ecuaţiei:
(4)
În acest caz coeficientul trebuie înterpretat ca un coeficient de elasticitate a preţului
de piaţă în raport cu valoarea nominală a datoriei publice acesta arătând creşterea procentuală
a preţului de piaţă la reducerea valorii nominale a datoriei cu 1%.
Din ecuaţia (4) se obţine următoarea expresie a preţului de piaţă pentru datoria publică:
(5)
Ecuaţia (5) poate fi rescrisă astfel:
(6)
Din ecuaţiile (2) şi (6) putem scrie valoare de piaţă a datoriei astfel:
(7)
Derivând ecuaţia (7) în raport cu valoarea nominală a datoriei publice (D), obţinem:
(8)
Analizând ecuaţia (8) putem avea una dinurmătoarele situaţii:
a) . În acest caz derivata valorii de piaţă în raport cu valoarea nominală este
negativă, ceea ce înseamnă că pe măsură ce valoare nominală a datoriei publice creşte,
valoare de piaţă se reduce sau altfel spus, funcţia valorii de piaţă a datoriei este
descrescătoare în raport cu valoarea nominală. Această situaţie corespunde cazului în
care ţara se află pe partea greşită a curbei Laffer a datoriei.
b) . În acest caz derivata valorii de piaţă în raport cu valoarea nominală este
pozitivă ceea ce înseamnă că funcţia valorii de piaţă a datoriei este crescătoare în
raport cu valoarea nominală, iar ţara se află pe partea corectă a curbei Laffer a
datoriei.
4. Baza de date utilizată şi rezultatele obţinute
În această lucrare am analizat împumuturile contracte de România în 2013 şi 2014 care
nu au ajuns încă la scadenţă. Guvernul României a realizat 93 de emisiuni de obligaţiuni de
stat în această perioadă, valoarea totală a acestora fiind de 67,24 miliarde de RON, iar
scadenţa variind de la 6 luni la 15 ani.
Din Tabel 1 se poate observa că cea mai mare parte a datoriei este pe 3 şi 5 ani. De
asemenea, datoria cu scadenţa peste 1 an şi 10 ani reprezintă o parte importantă a datoriei
totale a României. În ceea ce priveşte preţul de piaţă mediu, acesta creşte pe măsură ce
scadenţa creşte lucru normal având în vedere că preţul de piaţă se determină ca valoare
actualizată a fluxurilor viitoare generate de împrumuturile contractate ţinând cont de rata
cuponului şi de randamentului obligaţiunilor. Pe măsură ce maturitatea este mai mare, rata
cuponului creşte ceea ce determină creşterea preţului de piaţă al datoriei.
Tatu Ș tefania
Curba Laffer a datoriei publice
15
Tabel 1. Structura datoriei publice
Sca
denţă
Valoare nominală (mld
RON)
Preţ de piaţă
mediu
6M 3.42 0.9826
1Y 9.39 0.9568
2Y 3.09 1.0049
3Y 14.66 1.0112
4Y 4.47 1.0139
5Y 14.37 1.0225
6Y 6.70 1.0375
7Y 2.55 1.0287
10Y 8.28 1.0484
15Y 0.31 1.0497
Sursa: Reuters
Pe baza celor 93 de observaţii am estimat ecuaţia de regresie a preţului datoriei publice
conform celor două modele propuse.
Din Tabel 2 se poate observa că între preţul de piaţă şi valoarea nominală a datoriei
publice există o relaţie negativă, fiind respectată teoria economică. Pentru primul model
analizat nu am obţinut că între preţul de piaţă şi valoarea nominală există o legătură
semnificativă pentru un nivel de semnificaţie de 10%.
Tabel 2. Rezultatele ecuaţiei de regresie model 1
Între paranteze este specificată abaterea standard.
*Parametrii sunt semnificativi pentru un nivel de semnificaţie de 10%.
Pentru modelul 1 , ecuaţia (1) poate fi rescrisă după cum urmează:
(9)
Din ecuaţiile (2) şi (6), rezultă că valoarea de piaţă a datoriei publice are următoarea
expresie:
(10)
Pentru a determina punctul de maxim al datoriei publice descris ca fiind punctul
dincolo de care România se află pe partea greşită a curbei Laffer, am determinat prima
derivată a valorii de piaţă a datoriei publice (V) în funcţie de valoarea nominală a datoriei (D).
(11)
(12)
Variabila dependentă: P
C 1,0223
(0,006068)*
D -0,0102
(0,007015)
R2 0,02285
Colecț ia de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 2/2014
16
Obţinem, astfel, valoare nominală a datoriei dincolo de care România se află pe partea
greşită a curbei Laffer ca fiind mld RON.
Comparând cu valoarea totală actuală a datoriei publice, observăm că diferenţa
dintre aceste două valori este pozitivă (32,99 mld RON) ceea ce implică faptul că România se
află pe partea corectă a curbei Laffer a datoriei publice, lucru la care ne aşteptam având în
vedere că, deşi datoria publică a crescut foarte multă după declanşarea crizei economice şi
financiare, România se numără printre ţările în care nivelul datoriei publice este scăzut. Cu
toate acestea, avem anumite reţineri cu privire la rezultatul obţinut pentru acest model având
în vedere faptul că legătura dintre preţul de piaţă al datoriei publice şi valoarea nominală a
datoriei este nesemnificativă pentru un nivel de semnificaţie de 10%.
Pentru cel de-al doilea model propus, am găsit că legătura între variabila dependentă si
cea explicativă este semnificativă pentru un nivel de semnificaţie de 10%.
Tabel 3. Rezultatele ecuaţiei de regresie model 2
Între paranteze este specificată abaterea standard.
*Parametrii sunt semnificativi pentru un nivel de semnificaţie de 10%.
Pe baza datelor din Tabel 3, se poate observa că valoarea coeficientului de elasticitate
este subunitară (0,0101) ceea ce însemnă că funcţia valorii de piaţă a datoriei este crescătoare
în raport cu valoarea nominală. Astfel, putem concluziona că România se află pe partea
corectă a curbei Laffer a datoriei publice.
Concluzii
În contextul creşterii rapide a datoriei publice la nivel internaţional în ultimele decenii,
scopul acestei lucrări a fost de a analiza problema creşterii datoriei publice în România.
Creşterea foarte rapidă a datoriei publice în România în ultimii ani arată faptul că România
este din ce în ce mai dependentă de resursele împrumutate.
Pentru a analiza dacă România este supraîndatorată am estimat curba Laffer a datoriei
publice. Estimare curbei Laffer a datoriei publice conform ambelor modele propuse, a arătat
faptul că România se află pe partea corectă a curbei, departe de punctul dincolo de care ţara
trece pe partea greşită. Acest lucru ne conduce la concluzia că România nu este
supraîndatorată în prezent, dar că pot apărea probleme în cazul în care datoria publică va
creşte cu rate foarte mari aşa cum s-a întâmplat în ultimii ani. Cu toate acestea, proiecţiile
FMI până în anul 2018 arată o modificare foarte mică a datoriei de la an la an, tendinţa
generală fiind de reducere ceea ce ne face să credem că România se va afla pe partea corectă a
curbei Laffer a datoriei publice şi în următorii ani.
Pentru viitoare studii cu privire la curba Laffer a datoriei publice ar fi bine de analizat
pe ce parte a curbei se află statele membre ale UE foarte îndatorate, acest lucru nefiind posibil
în această lucrare datorită accesului limitat la datele necesare estimării curbei Laffer a daroriei.
Variabila dependentă: lnP
C 0,2190
( 0,117517)*
lnD 0,0101
( 0,005805)*
R2 0,032362
Tatu Ș tefania
Curba Laffer a datoriei publice
17
Note: 1 Calcule proprii pe baza datelor anuale cu privire la cheltuieile pentru sănătate în perioada 1995-2012
disponibile pe Eurostat
2 Calcule proprii pe baza datelor anuale cu privire la cheltuieile pentru protecț ie socială în perioada
1995-2012 disponibile pe Eurostat
3 Conform datelor furnizate de Fondul Monetar Internaț ional, World Economic Outlook Database,
October 2013
Referinț e bibliografice
Adema, W., Fron P. & Ladaique M. (2011). Is the European Welfare State Really More
Expensive?: Indicators on Social Spending, 1980-2012; and a Manual to the OECD
Social Expenditure Database (SOCX). OECD Social, Employment and Migration
Working Papers, No. 124, OECD Publishing.
Agénor, P.-R. & Aizenman, J. (2005). Financial sector inefficiencies and the debt Laffer
curve. International Journal of Finance & Economics 10 (1): 1-13.
Chaudhary, M. A. & Anwar, S. (2001). Debt Laffer Curve for South Asian Countries. The
Pakistan Development Review 40 (4), 705-720.
Claessens, S. (1990). The Debt Laffer Curve: Some Estimates World Development. 18(12),
December, 1671-1677
Claessens, S. et al. (1991). Market-based debt reduction for developing countries: principles
and prospects. Volume 1, Policy and Research Series no. 16
Cohen, D. (1989). How to Cope with a Debt Overhang: Cut Flows Rather Than Stocks. in:
Husain, I. /Diwan, I. (ed.) (1989), Dealing with the Debt Crisis, Washington, 229-235.
Ghosh, A., Kim, J., Mendoza, E., Ostry, J & Qureshi, M. (2011). Fiscal Fatigue, Fiscal Space
and Debt Sustainability in Advanced Economies. NBER Working Paper No.16782,
February 2011.
Hagist, C.& Kotlikoff, L. (2005). Who’s Going Broke? Comparing Growth in Healthcare
Costs in Ten OECD Countries. NBER Working Paper No. 11833, December 2005.
Krugman, P. (1989). Market-based Debt-reduction Schemes. NBER Working Paper No. 2587.
Washington, DC: National Bureau of Economic Research
Reinhart, C., & Rogoff, K. (2011). A Decade of Debt. NBER Working Paper No.16827,
February 2011.
Sachs, Jeffrey. 1989. The Debt Overhang of Developing Countries. In Debt, Stabilization and
Development, Essays in Memory of Carlos F. Diaz-Alejandro, ed. By Ronald Findlay.
Oxford: Blackwell.
Sachs, J. (2002). Resolving the Debt Crisis of Low-Income Countries. Brookings Papers on
Economic Activity 1.
Site-ul Oficial Eurostat: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/eurostat/home/
Site-ul Oficial al Ministerului Finanț elor Publice:
http://www.mfinante.ro/acasa.html?method=inceput&pagina=acasa
