CUPRINSAntonina PANAIT Cartea- din bibliotecă în CDI 3 ARGUMENT MOTTO „După ce a început să înţeleagă ce e cu pământul şi cu cerul, ce e cu iarba şi cu vieţuitoarele,

CUPRINS

ARGUMENT………………...……………………………………………………………………3

1. CENTRUL DE DOCUMENTARE ŞI INFORMARE

1.1. Scurt istoric al CDI în România………………………………………………………………4

1.2. Organizarea şi funcţionarea centrului de documentare şi informare…………………………5

2. ELEMENTELE CĂRŢII……………...…………………………………………………..12

2.1. Autorul. Traducătorul. Ilustratorul

2.2. Titlul. Subtitlul

2.3. Locul apariţiei. Anul apariţiei. Editura

2.4. Pagina de gardă. Pagina de titlu

2.5. Coperta I. Coperta a IV-a. Cotorul. Cota

2.6. Pagina. Fila. Volumul

3. CHEILE CĂRŢII…………………………...……….……………………………..…….15

3.1. Tabla de materii (sumarul, cuprinsul)

3.2. Indexul

3.3. Lexicul (glosarul)

3.4. Bibliografia

3.5. Notele. Prefaţa. Postfaţa

4. ACTIVITĂŢI PRACTICE……………...…….……………………………………..…..16

4.1. Centrul de documentare şi informare

4.2. Documentar/Ficţiune

4.3. Clasificarea Zecimală Universală. Codul culorilor (Margareta documentarelor)

4.4. Instrumente specifice documentarelor

4.5. Dezvoltarea gustului pentru lectură

4.5.1. Lectura albumelor

4.5.2. Lectura poveştilor, povestirilor, nuvelelor

4.5.3. Lectura poeziilor

4.5.4. Lectura romanelor

CONCLUZII…………………….………………………………………………………….……39

ANEXE………………………...……………………………………………………………...…41

Programa cursului opţional

Planificări semestriale

Regulamentul de organizare şi funcţionare

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………….…...………51

Antonina PANAIT Cartea- din bibliotecă în CDI

3

ARGUMENT

MOTTO

„După ce a început să înţeleagă ce e cu pământul şi cu cerul, ce e cu iarba şi cu

vieţuitoarele, ce e cu sine şi cu lumea, omul a intrat definitiv în conflict cu timpul. Toate celelalte

puteri înconjurătoare se lăsau treptat biruite şi supuse. […] Împreună cu prietena lui uitarea,

timpul ştergea încet, încet, toate urmele.

Dar bătălia era doar le început. Adunând gândul cu semnele, omul a inventat scrisul.

Cuvântul mort, cuvântul uitării […] avea să fie aliatul cel mai puternic al muritorilor împotriva

puterii perfide şi implacabile a timpului.”1

Pasiunea pentru lectură era un lucru cât se poate de banal în urmă cu cincisprezece, ba

chiar zece ani. Am crescut, generaţii întregi, sub semnul lecturii, fără a ne pune o secundă

problema că, poate, un alt copil de vârsta noastră nu a citit „Cireşarii”, să zicem. Era un fapt

extrem de rar întâlnit, doar în cazul celor care nu ştiau să citească. Lecturile copilăriei, nu

neapărat strict selectate, au dus inevitabil spre lecturile adolescenţei şi spre formarea unui

univers mai mult sau mai puţin imaginar în care voiai să te identifici cu Lucia, sau cu Maria, sau

cu Victor. Nu ţin minte ca vreun prieten sau coleg să fi vrut să semene cu un personaj negativ.

Poate pentru că, în lumea cărţilor noastre, personajele negative erau spionii din cărţile apărute la

„Enigma”, iar noi eram întotdeauna detectivii (motiv pentru care purtam întotdeauna în buzunar

un creion şi un carneţel, citiserăm undeva că un bun detectiv notează tot ce observă).

Nu din nostalgie am amintit toate aceste lucruri, ci pentru că, din păcate, ce era banal

acum ceva ani, azi e o raritate. Nu ar fi nicio problemă, dacă desenele animate cu monştri şi

Pokemoni, jocurile video şi Internetul ar suplini lectura nu doar ca modalitate de petrecere a

timpului mai mult sau mai puţin liber, dacă universul construit de copii ar fi unul pozitiv, nu unul

plin de violenţe de tot felul.

Am ales această temă pentru lucrarea de faţă în încercarea de a readuce cartea acolo unde

îi este locul: în mâinile elevilor noştri; pentru colegii care au ales dificila misiune de a face să

trăiască un centru de documentare şi informare - o serie de noţiuni teoretice şi de sugestii pentru

activităţile viitoare.

1 STOICA, Ion, Puterea cărţii, Constanţa, Editura Ex Ponto, 2005, p. 21.


4

1.CENTRUL DE DOCUMENTARE ŞI INFORMARE

(CDI)

1.1. Scurt istoric al centrelor de documentare şi informare din România

Demarat în vara anului 2000, proiectul „Educaţia pentru informaţie în mediul rural

defavorizat” este rezultatul cooperării dintre Ministerul Educaţiei şi Cercetării din România şi

Serviciul de Cooperare şi Acţiune Culturală din cadrul Ambasadei Franţei la Bucureşti şi îşi

propune următoarele obiective:

- promovarea unei pedagogii inovatoare în şcoală;

- dezvoltarea unei atitudini pozitive faţă de învăţare;

- favorizarea muncii în echipă;

- asigurarea accesului liber la informaţie şi cultură pentru toţi membrii comunităţii şcolare;

- formarea cetăţeanului conştient şi autonom;

- acordarea de şanse egale în instruire elevilor din mediul rural cu cei din mediul urban.

Ca subcomponentă majoră a acestui proiect este precizată implementarea centrelor de

documentare şi informare în şcolile din România, începând cu cinci judeţe pilot, fiecare cu câte

două unităţi şcolare.

Formarea viitorilor profesori documentarişti din judeţele pilot a început în iulie 2000, cu o

prezentare teoretică, a continuat cu practica pedagogică efectuată în diferite centre de

documentare şi informare din Franţa şi cu alte stagii teoretice. În decembrie 2001, în urma unei

evaluări a activităţilor din centrele de documentare şi informare, a fost alcătuită echipa de

formatori naţionali. Începând cu 2006, înfiinţarea centrelor de documentare şi informare este

sprijinită financiar de către minister.

În 2008, la nivel de ţară există peste 2000 de centre de documentare şi informare, iar în

Legea Învăţământului este precizată funcţia de profesor documentarist.

Formarea iniţială pentru cei care vor opta pentru această specialitate este asigurată în

instituţii de învăţământ superior de profil (cursuri universitare şi cursuri postuniversitare).


5

1.2. Organizarea şi funcţionarea centrului de documentare şi informare

Centrul de documentare şi informare, construit pe structura bibliotecii şcolare, este definit în

Ordinul MECTS nr. 5556 din 7 octombrie 2011 ca „o structură infodocumentară modernă, un

centru de resurse pluridisciplinare şi multimedia, care oferă beneficiarilor un spaţiu de formare,

de comunicare, de informare şi de exploatare a fondului documentar şi a tehnologiilor

informaţiei şi comunicării în educaţie, un loc de cultură, deschidere, întâlnire şi integrare.”

Din aceste funcţii, pe care le voi explicita pe scurt, decurg misiunile profesorului

documentarist2, precum şi organizarea centrului de documentare şi informare în spaţii specifice.

Funcţia de primire constă în relaţia directă a profesorului documentarist cu orice utilizator

al centrului de documentare şi informare şi se manifestă în două situaţii:

- la începutul fiecărui an şcolar, profesorul documentarist prezintă centrul de documentare şi

informare tuturor celor nou-veniţi în unitatea şcolară: elevii din primul an al unui ciclu de

şcolarizare beneficiază de şedinţe de prezentare de una sau două ore, iar utilizatorii adulţi iau de

obicei contact cu acest spaţiu în săptămâna dinaintea începerii anului şcolar;

- la intrarea în CDI, utilizatorul îi comunică profesorului documentarist scopul venirii,

cerând ajutorul în găsirea documentelor, dacă este nevoie, sau informaţii care să-l ajute să-şi

îndeplinească scopul.

Funcţia de informare generală presupune afişarea sau comunicarea directă a tuturor

informaţiilor considerate de interes pentru publicul şcolar.

Funcţia pedagogică le înglobează pe toate celelalte, deoarece orice activitate desfăşurată în

CDI presupune o finalitate pedagogică.

Funcţia de orientare şcolară şi profesională vine în sprijinul profesorilor diriginţi şi al

elevilor, CDI având un spaţiu special amenajat în acest scop.

Funcţia de comunicare cu exteriorul asigură punerea la zi a tuturor informaţiilor venite

din afara unităţii şcolare, dar de interes pentru aceasta, precum şi stabilirea de relaţii cu anumite

instituţii (cinematografe, biblioteci, librării, poliţie, dispensare, Consiliul local, întreprinderi…),

cu persoane şi personalităţi care pot, la un moment dat, să aibă o intervenţie în cadrul unei

activităţi propuse în CDI, instituţia şcolară fiind, în acelaşi timp, pusă în valoare.

2 Misiunile profesorului documentarist sunt: misiunea de gestiune, misiunea pedagogică, misiunea culturală şi

misiunea de comunicare. Fiecărei misiuni îi corespund competenţe specifice care să permită atingerea obiectivelor

operaţionale.


6

Funcţia tehnică se referă la partea de gestiune a unui centru de documentare şi informare,

care se supune legilor biblioteconomice în vigoare.

Funcţia recreativă le dă utilizatorilor posibilitatea de a-şi petrece timpul liber într-un spaţiu

agreabil, având la îndemână multiple posibilităţi de relaxare: lectura, vizionarea unor programe

ale televiziunii sau a unor filme, audiţia muzicală, participarea la diverse concursuri sau acţiuni

culturale, şi altele.

Unul din obiectivele implementării centrelor de documentare şi informare în instituţiile de

învăţământ româneşti este favorizarea muncii în echipă, tabelul următor redând sintetic axele

colaborării profesorului documentarist cu echipa pedagogică3 :

3 Document elaborat de prof. Georgeta BĂDĂU.


7

Axele colaborării

documentarist-echipă

pedagogică

Activităţi specifice Ce îşi propun aceste activităţi?

Educaţia pentru

informaţie

- prezentarea CDI şi a

tipurilor de resurse;

- iniţiere în utilizarea

instrumentelor de căutare a

informaţiei;

- tehnici de întocmire a

diferitelor produse

documentare (dosar, expozeu,

sinteză, afiş)…

- iniţierea şi formarea elevilor în

cercetarea documentară;

- oferirea unor instrumente facile

de acces la informaţie;

- dobândirea autonomiei în

instruire.

Dezvoltarea gustului

pentru lectură

- concursuri de lectură;

- ateliere de creaţie literară;

editarea unor reviste şcolare,

albume BD, romane-foto;

- cluburi de lectură;

- întâlniri cu autori,

ilustratori, ziarişti;

-„săptămâna presei”;

- lectura imaginii…

- reducerea distanţei culturale şi

psihologice dintre elev şi carte,

crearea unor situaţii care să

motiveze elevul pentru lectura de

orice tip (lectura documentară,

lectura de plăcere, lectura

imaginii).

Educaţia pentru

orientarea şcolară şi

profesională

- întâlniri cu personalităţi din

diferite domenii;

- vizite;

- vizionarea/audierea unor

emisiuni radio-tv;

- dezbaterea unor articole din

presă;

- prezentarea unor meserii …

- să contribuie la dezvoltarea

armonioasă a personalităţii

elevilor;

- să ofere informaţii din reţeaua

şcolară şi profesională;

- să contribuie la mai buna

cunoaştere a dinamicii pieţei

muncii;

- să formeze elevii în vederea

alegerii carierei şi a respectului

faţă de muncă.

Educaţia artistică şi

culturală

- spectacole;

- vizionări de filme;

- cluburi;

- expoziţii;

- concursuri;

- schimburi culturale…

- să educe elevii pentru receptarea

valorilor culturale;

- să contribuie la promovarea

valorilor autentice şi a culturii;

- să contribuie la cunoaşterea şi

respectarea valorilor patrimoniului

culturii naţionale şi universale.

Educaţia civică (educaţia

civică este inclusă,

într-un fel sau altul, în

fiecare activitate

organizată de către

comunitatea educativă)

- acţiuni de educare pentru

protecţia civilă, viaţa privată,

sănătate, securitate personală,

protecţia mediului, drepturile

omului;

- acţiuni de educarea pentru

respectarea normelor formale

şi informale ale vieţii

şcolare/sociale.

- educarea pentru respectarea

normelor formale şi informale ale

vieţii şcolare/sociale;

- formarea simţului

responsabilităţii faţă de semeni,

faţă de valorile naţionale, faţă de

mediul înconjurător.


8

Utilizarea programată a CDI

Utilizarea programată a CDI presupune existenţa în orarul elevilor a unui curs opţional de

iniţiere în cercetarea documentară, dar şi de ore în care documentaristul lucrează în colaborare cu

un alt cadru didactic, fiecare urmărind atingerea obiectivelor specifice disciplinei predate.

Principala misiune a documentaristului constă în iniţierea şi formarea elevilor în cercetarea

documentară, demers pentru care este necesară atingerea a şase obiective:

La sfârşitul unui an/ciclu de iniţiere în cercetarea documentară elevii trebuie:

- să cunoască centrul de documentare şi informare (documentaristul le explică elevilor

organizarea generală a CDI şi le prezintă resursele variate de care acesta dispune, fără a

neglija şi alte surse de informare, exterioare CDI. Şedinţele de prezentare a CDI vor fi

organizate pentru toate categoriile de utilizatori nou-veniţi în unitatea şcolară: elevi şi

cadre didactice);

- să cunoască principiile clasificării folosite în CDI (clasificarea documentelor este

necesară pentru regăsirea cât mai uşoară a acestora, dar trebuie să respecte regulile

valabile pentru orice structură de tip bibliotecă, şi anume Clasificarea Zecimală

Universală);

- să cunoască instrumentele necesare cercetării documentare (elevii trebuie să se

familiarizeze cu instrumentele necesare cercetării documentare, indiferent de tipul

acestora - dicţionare, enciclopedii, fişiere tradiţionale sau informatizate, manuale etc.);

- să ştie să aleagă documentele necesare pentru elaborarea unui răspuns (progresiv, elevii

vor învăţa să analizeze un document, să utilizeze cuvinte-cheie pentru găsirea informaţiei,

să selecteze documentele care pot să-i ajute în găsirea răspunsului);

- să cunoască principiile lecturii selective (care să-i ducă spre răspunsul la întrebarea pusă);

- să ştie să redacteze răspunsul la întrebarea pusă (forma de redactare diferă în funcţie de

cerinţă: fişă de lectură, dosar documentar, referat, expozeu, afiş etc.).

Indiferent de tipul de activitate programată (curs opţional sau activitate în colaborare), se

realizează o planificare riguroasă4 şi se elaborează un dispozitiv de evaluare pertinent. Pentru

fiecare secvenţă pedagogică se prevăd: obiective, modalităţi de desfăşurare a activităţilor,

conţinuturi, forme de evaluare.

Organizarea clasei în timpul acestor activităţi se poate face în următoarele moduri:

4 Vezi secţiunea „Anexe”.


9

întregul colectiv de elevi lucrează în centrul de documentare şi informare sub

îndrumarea ambelor cadre didactice, ale căror intervenţii sunt alternative;

colectivul de elevi este împărţit pe grupe, fiecare grupă având o sarcină precisă de

lucru pentru atingerea unui obiectiv.

În acest caz, e necesar un interval de timp pentru punerea în comun a informaţiilor

obţinute de fiecare grupă;

jumătate de clasă lucrează în centrul de documentare şi informare cu profesorul

documentarist pentru atingerea obiectivelor documentare, iar cealaltă jumătate de

clasă lucrează cu profesorul în sala de clasă. Într-o secvenţă ulterioară, grupele sunt

permutate.

Oricare ar fi modalitatea de lucru, elevii sunt puşi în situaţia de a căuta, de a prelucra şi

de a prezenta informaţiile găsite, dezvoltându-şi astfel abilităţile de lectură analitică şi de

comunicare.

Utilizarea neprogramată a CDI

Atunci când elevii nu au cursuri, ei pot utiliza CDI:

- pentru a împrumuta sau restitui o carte;

- pentru a citi;

- pentru a consulta şi exploata resursele documentare ale centrului de documentare şi

informare, fie din curiozitate personală, fie pentru a pregăti lucrări solicitate de un cadru

didactic;

- pentru a consulta lucrări de referinţă pe care nu le găsesc în biblioteca personală şi care

nu pot fi împrumutate: dicţionare, enciclopedii, atlase, documente pe suport electronic

sau magnetic etc.;

- pentru a participa activ la viaţa CDI ( sugerarea unor achiziţii, pregătirea cărţilor pentru

împrumut şi ordonarea la raft, pregătirea unor expoziţii etc.);

- pentru a participa la diferite activităţi culturale organizate în CDI.

Pentru a facilita orientarea utilizatorilor în centrul de documentare şi informare, acesta

este organizat în spaţii specifice:


10

Spaţiul de primire, informare şi împrumut

Aflat la intrarea în CDI, este locul obligatoriu de trecere a tuturor utilizatorilor. Profesorul

documentarist oferă informaţiile solicitate de aceştia şi îi îndrumă, când este cazul. Tot aici au

loc împrumuturile de carte şi restituirile, în sistem informatizat sau clasic.

Spaţiul lucrărilor de ficţiune („colţul de lectură”)

Reuneşte toate operele literare existente în centrul de documentare şi informare şi

beneficiază de o atmosferă aparte care să incite la lectură.

Spaţiul destinat periodicelor

Amplasat de obicei lângă „colţul de lectură”, acest spaţiu pune la dispoziţia utilizatorilor

diferite publicaţii, organizate pe titluri, care pot fi consultate fie în timpul activităţilor

programate, fie în timpul liber.

Spaţiul audiovizualului

Dotat cu aparatură specifică, acest spaţiu poate fi utilizat pentru instruire sau pentru

relaxare.

Spaţiul informatic

În funcţie de numărul total al utilizatorilor, spaţiul informatic dispune de minimum două

calculatoare utilizate doar de elevi, fie în cercetarea documentară sau editarea de texte, fie pentru

relaxare.

Spaţiul documentarelor

Destinat tuturor lucrărilor ştiinţifice, este cel mai vast spaţiu din centrul de documentare

şi informare.

Documentele sunt aranjate la raft conform Clasificării Zecimale Universale, precum şi în

funcţie de codurile culorilor utilizate în Margareta documentarelor.

Spaţiul OSP

Orientarea şcolară şi profesională deţine un rol important în procesul instructiv-educativ,

iar spaţiul special amenajat în CDI în acest sens vine în sprijinul profesorilor diriginţi, al elevilor

şi al părinţilor, oferind informaţii de ultimă oră, precum şi materiale de specialitate care nu sunt

reunite în volume: teste, sondaje de opinie, situaţii ale opţiunilor elevilor din judeţ şi altele.

Spaţiul de documentare pedagogică

Destinat cadrelor didactice, spaţiul este dotat cu calculator, birouri, un panou de afişaj

pentru documentele destinate doar cadrelor didactice şi documentaţie de specialitate.


11

Spaţiul de afişaj şi expoziţii

Amplasat la intrarea în CDI, este locul unde utilizatorii elevi expun diferite lucrări -

desene, referate, creaţii literare - şi pot găsi informaţii actuale referitoare la activitatea

desfăşurată în CDI5.

Spaţii anexe6

Spaţiul de depozitare şi arhivare

Spaţiul de multiplicare

Alte spaţii pot fi amenajate în CDI prin simpla reorganizare a mobilierului, în funcţie de

specificul activităţii: spaţiul de lucru individual, spaţiul de lucru în echipe.

5 Spaţii de afişaj referitoare la activitatea din CDI există şi în alte locuri din cadrul instituţiei şcolare. 6 Aceste spaţii nu sunt destinate utilizatorilor, accesul fiind permis doar profesorului documentarist.


12

2. ELEMENTELE CĂRŢII

2.1. Autorul. Traducătorul. Ilustratorul

„Autorul este persoana care a scris o carte.”7

Dicţionarul explicativ al limbii române dă următoarea definiţie:

AUTÓR, -OÁRE, autori, -oare, s.m. şi f. 1. Persoană care creează o operă literară, artistică,

ştiinţifică sau publicistică. 2. Persoană care face, care produce sau comite ceva. ♦ Spec. Persoană

care comite o infracţiune. [Pr: a-u-] – Din fr. auteur, lat. au[c]tor.

Elevii sunt îndrumaţi în găsirea definiţiei de dicţionar, mai complexă decât explicaţia

oferită de manual, deoarece aceasta din urmă se referă doar la documentul carte. Pe parcursul

unui an, elevii sunt obişnuiţi să lucreze cu toate tipurile de documente, fiind astfel necesară o

explicaţie mult mai largă a termenului.

Deşi poate părea simplă identificarea autorului/autorilor unei lucrări, elevii întâmpină

dificultăţi, mai ales în cazul autorilor străini sau al lucrărilor de ficţiune al căror titlu este numele

unui personaj sau un toponim.

În cazul traducerilor, fie că e vorba de lucrări de ficţiune sau de lucrări ştiinţifice

(documentare), elevii sunt îndrumaţi să găsească numele traducătorului. De obicei nu se

semnalează dificultăţi, deoarece indicaţiile „trad.” sau „traducerea” sunt clare.

Pentru elevii care au dificultăţi de lectură, albumele8 reprezintă un bun exerciţiu, iar

ilustraţiile sunt modalitatea de atragere spre lectură. Ilustratorul este definit ca „artist plastic care

execută ilustraţiile unei cărţi, ale unei reviste etc.; desenator de carte. – din fr. illustrateur.”9

2.2. Titlul. Subtitlul

Titlul lucrării este numele dat de autor operei sale, indiferent de genul acesteia.

În cazul lucrărilor ştiinţifice, titlul indică tema tratată, iar subtitlul completează această

informaţie10.

7 Limba română. Manual pentru clasa a V-a, Editura Petrion, Bucureşti 1997. 8 În CDI, albumele sunt acele lucrări în care imaginea predomină în faţa textului. 9 DEX. 10 Elevii sunt informaţi că există şi lucrări de ficţiune care au subtitlu, în acest caz fiind mai degrabă vorba de o

completare a titlului: „Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă”.

http://dexonline.ro/search.php?cuv=Artist

http://dexonline.ro/search.php?cuv=ilustratie


13

2.3. Locul apariţiei. Anul apariţiei. Editura

Aceste trei elemente sunt indispensabile pentru iniţierea în cercetarea documentară, mai

ales în cazul lucrărilor ştiinţifice, a căror informaţie trebuie să fie de actualitate, iar în momentul

utilizării informaţiei găsite e obligatorie indicarea sursei.

În ce priveşte identificarea acestor trei elemente, dificultăţile apar doar în cazul lucrărilor

traduse când elevii trebuie să le identifice atât pentru original, cât şi pentru traducere.

Este foarte important ca elevii să înţeleagă că editura este o instituţie care se ocupă cu

tipărirea şi publicarea documentelor pe suport hârtie, în acest proces fiind implicate mai multe

persoane, după ce autorul şi-a definitivat opera şi a hotărât să o publice.

Pentru cititorul obişnuit, toate cărţile par la fel, cel mult sunt sesizate diferenţele care sar

în ochi între ediţiile de lux şi cele populare. Rolul editorului este acela de a supraveghea prezenţa

în cartea pe care o are în grijă a tuturor elementelor obligatorii, impuse prin lege sau prin tradiţie,

dar şi acela de a propune formatul cel mai potrivit pentru un anumit titlu, în funcţie de colecţie,

public ţintă şi raportul calitate/preţ.11

2.4. Pagina de gardă. Pagina de titlu

Numită şi „Pagina 1”, pagina de gardă este de obicei netipărită, iar uneori conţine sigla

colecţiei din care face parte cartea. Neoferind elemente necesare în cercetarea documentară,

elevilor le este prezentată doar denumirea acesteia, ca element component al cărţii.

Pagina de titlu sau „Pagina a 3-a” este, în schimb, locul unde găsim elementele obligatorii

de identificare a cărţii: autor, titlu, editură, anul apariţiei. Tot aici sunt menţionaţi alţi participanţi

la realizarea cărţii : traducători, prefaţatori etc.

De asemenea, pagina de titlu este locul unde se aplică ştampila CDI care conţine numărul

de identificare a cărţii (numărul exemplarului)12 şi numărul de inventar.

2.5. Coperta I. Coperta a IV-a. Cotorul. Cota

Coperta I este una din cele două coperte exterioare ale cărţii pe care se regăsesc

următoarele elemente obligatorii:

autorul;

titlul;

editura.

11 Popescu, Vlad T., Tehnici de scriere, traducere şi editare,http://www.cartea.info. 12 Dacă fondul documentar al CDI este informatizat.

http://www.cartea.info/revista/editura.php?file=curseditare/sumar.html


14

Facultativ, se pot înscrie următoarele elemente: anul apariţiei, texte promoţionale, menţiuni

editoriale, colecţia.

Toate aceste elemente pot fi dispuse fie vertical, fie orizontal, iar ilustraţia poate acoperi

întreaga copertă sau doar o zonă a acesteia.

Copertele a II-a şi a III-a sunt coperte interioare, mai rar imprimate.

Coperta a IV-a, ultima copertă a cărţii, are elementele obligatorii ISBN şi codul de bare, iar

ca elemente facultative, colecţia, fotografia autorului, texte sau imagini promoţionale, rezumatul

informativ şi altele.

Cotorul face legătura fizică între copertele cărţii şi conţine următoarele elemente obligatorii:

autorul, titlul, editura sau sigla editurii, precum şi numărul în cadrul colecţiei, ca element

facultativ.

În centrul de documentare şi informare toate cărţile au aplicate pe cotor câte o etichetă pe

care este scrisă cota cărţii (adresa documentului la raft) definită ca o fracţie care la numărător

are una-două cifre (indicele CZU principal13, care nu trebuie confundat cu indicele CZU care

codifică în detaliu conţinutul documentului14), iar la numitor un simbol literal format din primele

trei litere ale numelui de familie al autorului sau primele trei litere din primul cuvânt al titlului

documentului15, dacă acesta are mai mult de trei autori.

2.6. Pagina. Fila. Volumul

În afară de cele două pagini enunţate, orice carte are paginile cu textul propriu-zis,

redactat de autor. O filă este formată din două pagini, numite „faţă” sau „recto” şi „verso”.

Întotdeauna faţa va avea număr impar, iar versoul număr par. Paginaţia poate fi aplicată în

centrul filei sau în lateralele sale, de obicei în partea de jos a acesteia.

Orice carte legată sau broşată este denumită volum. Dacă numărul de pagini este mare,

legarea se face în mai multe volume ale aceleiaşi lucrări, numerotate şi ele, de obicei cu cifre

romane.

13 Vezi capitolul 4. 14 Pentru documentele apărute în ultimii 10-15 ani, acest indice este stabilit de către Biblioteca Naţională şi imprimat

pe versoul paginii de titlu, în descrierea CIP. Acesta nu face obiectul de studiu al cursului nostru. 15 Articolele nu constituie cuvinte de sine-stătătoare în stabilirea celor trei litere.


15

3. CHEILE CĂRŢII

Pentru a putea utiliza cu eficienţă o carte, elevii trebuie să ştie care sunt locurile unde pot

găsi repede şi uşor informaţii generale, înainte de a citi cartea respectivă, mai ales în cazul

lucrărilor ştiinţifice.

3.1. Tabla de materii (sumarul, cuprinsul)

Cuprinsul unei cărţi oferă informaţii cu privire la conţinutul acesteia, prin titluri ale

diferitelor părţi ale cărţii, enumerate în ordinea apariţiei şi cu indicarea numărului paginii. Poate

fi plasat la începutul sau la sfârşitul cărţii.

3.2. Indexul

Reprezintă o listă alfabetică sau pe materii plasata de obicei la sfârşitul unei cărţi sau

apărută în volum separat, cuprinzând materiile, autorii sau cuvintele conţinute în ea, cu indicarea

paginilor (şi a volumelor) unde se găsesc.

3.3. Lexicul (glosarul)

Prezent în lucrările ştiinţifice, acest instrument explică, în ordine alfabetică, termenii de

specialitate utilizaţi în carte, indicându-se paginile unde se regăsesc.

3.4. Bibliografia

Plasată la sfârşitul cărţii sau după fiecare capitol, bibliografia este o listă a lucrărilor

consultate de autor pentru redactarea cărţii sale, în care regăsim, în ordine: numele autorului,

prenumele autorului, titlul lucrării, locul apariţiei, editura, anul apariţiei.16

În practica şcolară, elevii mici sunt obişnuiţi să redacteze tabele biobibliografice, care

conţin principalele date biografice ale unui autor studiat, precum şi titlurile lucrărilor sale.

3.5. Notele. Prefaţa. Postfaţa

Notele sunt scurte lămuriri referitoare la text, situate de obicei în subsolul paginii, scrise

cu litere mai mici decât textul de bază.

Prefaţa este un text cu caracter explicativ plasat la începutul cărţii în care găsim aprecieri

referitoare la conţinutul acesteia.

Postfaţa, plasată la fârşitul unei cărţi, se adresează cititorilor şi are acelaşi caracter

explicativ.

Identificarea celor două chei ale cărţii le permite elevilor alegerea rapidă a unei cărţi care

poate să răspundă subiectului de cercetare documentară.

16 STAS 6158-90. Referinţe bibliografice. Structură, formă şi conţinut.


16

4. ACTIVITĂŢI PRACTICE

Noţiunile teoretice sunt indispensabile în demersul de iniţiere în cercetarea documentară,

pentru a forma la elevi un vocabular de specialitate pe care îl vor folosi şi în viaţa de adulţi.

În acest capitol ne propunem prezentarea unor activităţi practice care au ca scop formarea de

priceperi şi deprinderi în utilizarea cărţii.

4.1. Centrul de documentare şi informare

Pentru a folosi cartea, elevii trebuie mai întâi să cunoască locul unde aceasta poate fi

regăsită în instituţia şcolară, adică centrul de documentare şi informare, apărut în completarea

bibliotecii şcolare.

În ciclul primar, sau chiar la grădiniţă, elevii beneficiază de o secvenţă de prezentare

generală a acestui spaţiu şcolar.

Activităţile practice propuse sunt:

- reperarea centrului de documentare şi informare în instituţia şcolară;

- identificarea spaţiilor specifice centrului de documentare şi informare (Fişa1) ;

- utilizarea CDI conform Regulamentului de ordine interioară.

4.2. Documentar/Ficţiune

O primă distincţie obligatorie în cercetarea documentară se referă la conţinutul unei cărţi,

care sunt clasificate în funcţie de acest criteriu în lucrări documentare (ştiinţifice) şi lucrări de

ficţiune (beletristice), distincţie care se regăseşte şi în organizarea spaţiului CDI.

Documentarele sunt acele lucrări în care informaţia este reală şi fundamentată ştiinţific,

pe când lucrările de ficţiune sunt produsul imaginaţiei creatoare a autorului.

Documentarele se împart, la rândul lor, în două subcategorii:

lucrări de referinţă (enciclopedii, dicţionare, tratate, manuale, cursuri universitare);

monografii ştiinţifice (proiecte, teze, studii de specialitate).

Pe parcursul unui an de studiu, elevii se familiarizează cu utilizarea enciclopediilor,

dicţionarelor şi a studiilor de specialitate, acestea din urmă fiind denumite generic „cărţi

ştiinţifice”, termenul fiind mai uşor accesibil elevilor.

Activităţile practice se bazează pe cunoştinţele teoretice acumulate:

- identificarea elementelor cărţii (Fişa 2);

- gruparea unor cărţi în documentare şi ficţiune;


17

- utilizarea cuprinsului, a indexului şi a glosarului pentru găsirea şi explicarea unui termen

necesar în redactarea unui referat;

- căutarea în diverse tipuri de dicţionare (Fişa 3).

Lucrările de ficţiune sunt utilizate în general în scopul relaxării, dar şi ca lectură obligatorie

la obiectul Limba şi literatura română.

Subclasificarea acestora se poate face în funcţie de genul literar17, dar şi de raportul

text/ilustraţii.

Astfel, sunt denumite albume de ficţiune acele cărţi în care textul, redus cantitativ, este completat

de ilustraţii. În general, aceste lucrări au coperte rigide şi se adresează publicului care nu

stăpâneşte foarte bine lectura, fiind ordonate în bacuri la nivelul solului, şi nu la raft.

Activităţile practice cele mai frecvente de atragere spre lectura de plăcere sunt:

- lectura întreruptă18 (pentru elevii de vârste mici);

- concursuri de lectură.

4.3. Clasificarea Zecimală Universală. Codul culorilor (Margareta

documentarelor19)

După stabilirea distincţiei documentar/ficţiune, elevilor le sunt prezentate cele două

instrumente utilizate pentru ordonarea la raft:

Clasificarea Zecimală Universală este un sistem de divizare a ansamblului cunoştinţelor

umane în zece clase principale, numerotate de la 0 la 9, fiecare clasă principală având alte zece

subclase ş.a.m.d.

În centrul de documentare şi informare se folosesc clasele principale, iar unde este cazul,

subclase:

0. generalităţi;

1. filozofie;

2. religie;

3. ştiinţe sociale şi politice; 37. învăţământ;

4. clasă liberă prin trecerea lucrărilor de lingvistică la clasa 8;

17 Această subclasificare este facultativă. 18 Învăţătorul, profesorul sau un coleg mai mare citeşte un fragment dintr-o carte de poveşti sau un album, în măsură

să trezească interesul celor care ascultă. Lectura este oprită, iar cartea este pusă la raft sau în bac, putând apoi fi

găsită de cei interesaţi de continuarea lecturii. 19 Termenul a fost preluat din franceză, iar pentru a nu crea confuzii cu termenul „documentar” (lucrare ştiinţifică),

se utilizează sintagma „codul culorilor”.


18

5. ştiinţe exacte; 51.matematică

6. ştiinţe aplicate;

7. arte, sport, timp liber;

8. literatură, lingvistică; 821.literatură

9. geografie, istorie.

Codul culorilor20 propune pentru fiecare clasă CZU o culoare, pentru mai buna reperare a

documentelor la raft:

0- negru;

1- maro;

2- roşu;

3- portocaliu;

4- galben;

5- verde;

6- albastru;

7- violet;

8- gri;

9- alb.

Sistemul de cotare (CZU şi codul culorilor) trebuie afişat la loc vizibil în CDI, sub forma

unei margarete cu petalele colorate, pe fiecare petală aflându-se şi conţinutul clasei CZU, sau sub

o altă formă aleasă de responsabilul CDI.

Etichetele aplicate pe cotor şi etichetele de raft păstrează aceleaşi culori, simplificând astfel

căutarea utilizatorilor, care au acces liber la raft.

Activităţile practice propuse sunt:

- reperarea unui document la raft;

- reaşezarea corectă la raft a documentului utilizat21;

- reperarea documentelor plasate într-un loc greşit;

- stabilirea cotei (Fişa 4).

20 Margareta documentarelor a fost propusă în 1983 de către CRDP (Centrul Regional de Documentare Pedagogică)

din Grenoble. 21 Deviza acestei activităţi: „Un document prost plasat la raft este un document pierdut.”


19

4.4. Instrumente specifice documentarelor

Pentru utilizarea corectă a fondului documentar, indiferent de obiectul cercetării, e

necesară cunoaşterea diferitelor instrumente pe care le oferă o carte ştiinţifică, în afară de textul

propriu-zis.

Activitatea practică propusă de cursul opţional, pentru a veni în sprijinul elevilor şi al

profesorilor de diverse discipline este identificarea şi utilizarea acestor instrumente: tabla de

materii (sumarul, cuprinsul), indexul, glosarul (lexicul), precum şi a particularităţilor tipografice:

caractere diferite ca formă şi mărime (italic, bold, corp de litere), culori, sublinieri, încadrări,

desene, simboluri, paragrafe, numerotări (Fişa 5).

4.5. Dezvoltarea gustului pentru lectură

Accesul la carte nu este o preocupare recentă a sistemului educativ, dar trebuie să fie o

preocupare constantă pentru a veni în completarea conţinuturilor stabilite de programele şcolare.

Activităţile propuse în acest capitol vizează formarea de priceperi şi deprinderi progresive

pentru a le permite elevilor să ajungă buni cititori, pornind de la textele simple ale albumelor şi

ajungând la lecturarea unui roman.

Aceste activităţi nu încetează o dată cu încheiere cursului opţional, ci continuă, ca

animaţii propuse de către profesorul documentarist în afara orelor de curs pe tot parcursul

gimnaziului.

4.5.1. Lectura albumelor

Obiective generale(documentare):

- incitarea la lectură;

- prezentarea albumelor existente în fondul documentar.

Obiective operaţionale(documentare):

La sfârşitul secvenţei, elevii vor fi capabili:

- să recunoască un album;

- să distingă între un album documentar şi unul de ficţiune;

- să extragă datele necesare cercetării documentare.

Desfăşurarea secvenţei

1. Elevii aşezaţi în grupe de câte doi observă albumele de pe mese, fără a le răsfoi.

Fiecare grupă are în faţă un album documentar şi un album de ficţiune (5’);

2. Profesorul le cere elevilor să răsfoiască albumele pe rând, nu mai mult de două

minute pentru fiecare album, şi să stabilească tema tratată (5’);


20

3. Fiecare elev îşi notează pe fişă temele identificate. Profesorul îi cere fiecărui elev

să spună cu voce tare temele identificate, fără a aproba sau dezaproba alegerile

făcute (10’);

4. Lectura publică: cinci elevi voluntari citesc cu voce tare prima pagină a unuia din

albume, la alegere (20’);

5. Împrumutul documentelor şi anunţarea temei pentru acasă: elevii împrumută

fiecare câte un album, pentru o săptămână, pentru a avea timp să-l citească şi să

identifice personajele sau temele tratate, precum şi o frază favorită, pe care să o

scrie pe o coală format A4 şi să o ilustreze (10’).

Continuarea secvenţei:

În săptămâna următoare, elevii restituie documentele împrumutate şi citesc cu voce tare

fraza aleasă. Toate produsele vor fi expuse în CDI.

Variante:

I. Pentru popularizarea unui nou album achiziţionat, profesorul pregăteşte fotocopii ale

unor fragmente scurte din album pe care le distribuie elevilor. Fiecare citeşte cu voce

tare fragmentul primit. După lecturarea tuturor fragmentelor, elevii încearcă să

reconstituie povestea, cu cuvintele lor, confruntând-o apoi cu originalul;

II. Puzzle: întregul text al albumului este fotocopiat pe fragmente, iar elevii lucrează

împreună pentru reconstituirea textului original;

III. Legătura ilustraţie-text: elevii primesc fotocopii separate ale textului şi ale imaginilor,

urmând să ataşeze fiecărui fragment imaginea corespunzătoare.

Observaţii:

Având în vedere complexitatea acţiunilor, profesorul trebuie să stabilească regulile de

comportament, pentru a evita zgomotul excesiv sau eventualele altercaţii, fără a îngrădi totuşi

libertatea de mişcare a elevilor şi comunicarea.

4.5.2. Lectura poveştilor, povestirilor, nuvelelor

Obiective generale (documentare):

- incitarea la lectură;

- dezvoltarea abilităţilor de muncă în echipă;

- popularizarea fondului documentar.

Obiective operaţionale (documentare):



21

- să repereze la raft cărţile de proză scurtă;

- să prezinte pe scurt cartea citită (rezumat informativ);

Obiective operaţionale22:

- să identifice personajele dintr-o proză citită;

- să citească expresiv un fragment din cartea aleasă.

Derularea secvenţei:

Elevii sunt dispuşi în grupe de câte patru. Fiecare grupă are o carte diferită pe masă.

1. Fiecare elev primeşte o fotocopie a unui fragment literar extras dintr-o carte de proză

scurtă, pe care îl citeşte în gând (10’).

2. După lectură, fiecare grupă face:

- rezumatul informativ al fragmentului (maximum 8 rânduri);

- lectura publică a unei fraze considerată relevantă de către întreg grupul;

- prezentarea cărţii: autor, titlu, editură, gen23, personaje…, utilizând resursele deja

cunoscute (coperte, pagina de titlu, cuprins, note, prefaţă, postfaţă) (15’);

3. Punerea în comun: fiecare atelier îşi prezintă cartea, astfel că la sfârşitul secvenţei, fiecare

elev va fi ascultat prezentarea a cinci cărţi (20’);

4. Ordonarea la raft a documentelor utilizate (5’).

Continuarea secvenţei: după orele de curs, elevii pot veni la CDI să împrumute cărţile folosite în

timpul secvenţei sau alte cărţi de proză scurtă.

Variante:

I. Se poate utiliza, în funcţie de nivelul clasei, o singură carte; în acest caz, e nevoie de

cinci exemplare ale aceleiaşi lucrări; fiecare grupă va căuta câte un singur indiciu;

II. Puzzle: o poveste scurtă sau o povestire poate fi împărţită în fragmente logice, pe care

elevii vor trebui să le ordoneze;

III. După prezentarea cărţilor, elevilor li se cere să găsească la raft alte cărţi ale aceloraşi

autori.

4.5.3. Lectura poeziilor

Obiective generale:

- punerea în valoare a fondului de poezie existent în CDI;

- dezvoltarea gustului pentru poezie.

22 Atunci când activitatea în CDI este condusă atât de profesorul documentarist, cât şi de un profesor de altă

specialitate (aici Limba şi literatura română), fiecare dintre cele două cadre didactice va stabili obiective specifice

disciplinei pe care o predă. 23 Dacă acest tip de activitate se desfăşoară în colaborare cu profesorul de Limba şi literatura română.


22

Obiective operaţionale


- să recunoască o carte de versuri la raft;

- să citească public o poezie;

Derularea secvenţei:

1. Elevii caută la raft câte o carte de poezie (5’);

2. Fiecare elev alege un loc unde vrea să stea, apoi:

- va începe să răsfoiască volumul ales;

- va citi 2-3 poezii, în gând;

- va alege patru versuri dintr-o poezie;

- va copia, pe fişa dată de profesor, aceste versuri, indicând numele poetului şi titlul

volumului ( 15’);

3. Fiecare elev va citi versurile alese în faţa colegilor (20’);

4. Împrumutul volumelor de poezii (10’).

Continuarea secvenţei: expunerea în CDI a versurilor transcrise de elevi.

4.5.4. Lectura romanelor

Obiectiv general (documentar):

- dezvoltarea gustului pentru lectură, mai ales pentru elevii care au dificultăţi

Obiective operaţionale24:

La sfârşitul celor două secvenţe, elevii vor fi capabili:

- să identifice capitolele unui roman;

- să numească personajele care apar în roman;

- să rezume un capitol la alegere dintr-un roman.

Derularea primei secvenţe:

1. Fiecare elev primeşte fotocopia copertei I a unui roman (5’);

2. Pornind de la titlu şi de la ilustraţie, fiecare elev îşi imaginează, în câteva fraze,

conţinutul romanului (10’);

3. Elevilor li se distribuie cca. cinci pagini fotocopiate ale romanului (5’);

4. Fiecare elev lecturează în gând paginile primite, notând toate elementele considerate

importante: numele personajelor, locul şi timpul acţiunii, ideea principală…( 20’);

24 Vezi nota 23.


23

5. Punerea în comun: profesorul notează într-un tabel dinainte pregătit toate numele

personajelor identificate de elevi, fără a nota însă restul observaţiilor. Acestea vor fi

afişate în următoarea secvenţă, după ce elevii vor fi terminat de citit întregul roman (10’).

Derularea secvenţei a doua (după două săptămâni):

1. Fiecare elev citeşte în faţa colegilor fraza preferată din roman (20’);

2. Conceperea panoului de afişaj cu fişele primei secvenţe, rezumatele redactate acasă de

către elevi, ilustraţii realizate de către elevi (15’);

3. Discuţii libere pe marginea romanului (15’).

Dificultăţi de realizare:

Nu toţi elevii o să reuşească să citească romanul în întregime, aşa cum nu toţi din cei care

reuşesc să o facă vor putea rezuma cele citite. Profesorul trebuie să fie atent ca activitatea să nu

aibă inversul efectului scontat, prin urmare îi va încuraja pe elevi pentru cea mai mică realizare.

Pentru ca toţi elevii să poată citi în acelaşi timp romanul, e nevoie de achiziţionarea unui

număr suficient de exemplare.


24

FIŞA 1: CENTRUL DE DOCUMENTARE ŞI INFORMARE

- fişa elevului -

Identificaţi şi numiţi spaţiile CDI din următoarea schemă, ajutându-vă de cifrele înscrise

pe plan, care marchează diferitele obiecte de mobilier din CDI. Atenţie: uneori un spaţiu este

compus din mai multe indicii!


25

Obiective operaţionale (documentare)


- să situeze şi să identifice centrul de documentare şi informare în unitatea şcolară;

- să repereze diferitele spaţii specifice centrului de documentare şi informare.


Prezentarea obiectivelor operaţionale (5’);

Recapitularea noţiunilor teoretice: explicarea termenului CDI, organizarea spaţială (15’);

Activitatea elevilor: completarea denumirilor spaţiilor CDI pe planul primit (15’);

Evaluare: corectarea planului CDI, explicarea greşelilor (15’).

Grila de evaluare

Spaţiul de primire, împrumut şi informare: 1,1a, 2, 3, 4, 5;

Spaţiul de afişaj şi expoziţii: 11;

Spaţiul lecturii de plăcere („colţul de lectură”): 6, 6a, 7, 7a, 9b;

Spaţiul informatic: 8;

Spaţiul audiovizualului: 10;

Spaţiul documentarelor: 6b;

Spaţiul de documentare pedagogică: 6f, 7, 8a, 9a, 11;

Spaţiul de depozitare şi arhivare: 12.

Punctaj

Fiecare spaţiu corect denumit: 0,50p. Total: 4p.

Fiecare element plasat corect la spaţiul corespunzător: 0,25p.

Total: 5p.

Se acordă 1p din oficiu.


26

FIŞA 2: FIŞA DE IDENTITATE A CĂRŢII25

Toate informaţiile pe care le găsiţi pe coperte şi pe pagina de titlu vă vor ajuta să stabiliţi

fişa de identitate a cărţii.

Pe coperta I găsiţi, de obicei:

- numele colecţiei;

- numele autorului;

- titlul cărţii;

- numele editurii.

Pagina de titlu trebuie consultată obligatoriu pentru a avea toate informaţiile despre

carte. Tot aici găsim ştampila CDI cu numărul exemplarului şi numărul de inventar, de aceea la

împrumut sau restituire cartea este deschisă la pagina de titlu.

Pe coperta IV se află de obicei un rezumat al conţinutului, un fragment din textul cărţii,

date despre autor…

Uneori, chiar şi numele editurii îl găsim tot aici.

Pe cotor sunt reluate unele informaţii de pe coperta I, precum şi numărul în cadrul

colecţiei.

În CDI, cotorul este locul etichetelor cu cota cărţii (adresa acesteia la raft).

Autorul îşi scrie textul şi îl propune uneia sau mai multor edituri.

Editura interesată de manuscris tipăreşte cartea şi o publică.

Traducătorul este cel care rescrie în limba maternă un text din altă limbă.

Ilustratorul însoţeşte textul cu imagini.

Machetistul concepe şi organizează punerea în pagină a textului şi a imaginilor.

AMPLASAREA ACESTOR INFORMAŢII VARIAZĂ DE LA CARTE LA CARTE, DE

ACEEA TREBUIE CĂUTATE CU ATENŢIE!

25 După „Voyage au centre de la documentation”, Editura Magnard.


27

26 Vezi nota 24.

FIŞA DE IDENTITATE A CĂRŢII

- fişa de lucru -

DATE DESPRE CARTE

1. Numele autorului:

2. Titlul cărţii:

3. Data apariţie:

4. Locul apariţiei:

5. Numele editurii:

6. Numele traducătorului:

7. Numele ilustratorului:

DATE DESPRE AUTOR:

1. Date biografice:

2. Date bibliografice:

GENUL LITERAR26 (încercuieşte varianta corectă)

1. Roman

2. Alt tip de proză

3. Teatru

4. Poezie

Atenţie: Pentru completarea fişei, utilizaţi doar copertele, pagina de titlu şi cotorul cărţii!


28



- să identifice elementele cărţii necesare în stabilirea fişei de identitate a acesteia:

coperta I, coperta a IV-a, pagina de titlu, cotorul;

- să recunoască autorul, titlul, editura, traducătorul (acolo unde este cazul);

- să repereze anul şi locul apariţiei cărţii;

- să identifice pe coperte datele despre autor (dacă există);

- să încadreze cartea într-un gen literar27.



Recapitularea noţiunilor teoretice: elementele cărţii (10’);

Distribuirea cărţilor: fiecare elev primeşte o carte diferită de a colegilor (5’);

Activitatea elevilor: completarea fişei de lucru (15’);

Evaluare: elevii primesc fişele alcătuite în prealabil de către profesor şi confruntă cu ceea ce a

identificat (15’).

Grila de evaluare

Pentru fiecare element corect identificat, elevul primeşte câte un punct. Toate cărţile alese

de către profesor conţin câte 9 elemente de identificare.


Pe tot parcursul derulării secvenţei, elevii pot consulta imaginile proiectate.

27 Vezi nota 23.


29

ELEMENTELE CĂRŢII

Coperta I

Autorul

Titlul

Ilustraţie

Editura

Sigla

editurii


30

Coperta a IV-a

Pagina de gardă

Titlul

Autorul

Numărul de

identificare


31

Pagina de titlu

Locul şi anul

apariţiei

Sigla editurii

Numele

editurii

Ştampila

CDI

Traducătorul

Titlul

Autorul


32

FIŞA 3: DICŢIONARUL

Este un instrument de muncă indispensabil pentru orice disciplină.

El serveşte pentru:

- a verifica sensul unui cuvânt, ortografia sa;

- a cunoaşte şi a înţelege diferitele întrebuinţări ale cuvântului;

- a obţine informaţii despre personalităţi, locuri, fapte…

Poate avea mai multe volume.

Poate fi mai mult sau mai puţin complex, în funcţie de public: dicţionare şcolare, specializate…

fiecare cuvânt sau noţiune definită se observă datorită unei intrări;

toate datele despre cuvânt/noţiune se numesc articol;

articolele sunt de obicei clasate în ordine alfabetică;

în redactarea fiecărui articol sunt folosite abrevieri, simboluri şi coduri tipografice care

sunt explicate la începutul dicţionarului;

în partea de sus a fiecărei pagini sunt cuvinte care vă ajută să căutaţi mai repede: primul

şi ultimul cuvânt care sunt explicate pe paginile respective.

TIPURI DE DICŢIONARE

1. DICŢIONARELE GENERALE ŞI ENCICLOPEDICE

studiază cuvintele unei limbi şi tratează substantive proprii;

dau definiţii ale cuvintelor cu indicaţii gramaticale;

dau definiţii mai mult sau mai puţin lungi pentru ceea ce desemnează

cuvântul (idee, sentiment, obiect…)

2. DICŢIONARE ALE LIMBII

2.1. DICŢIONARE GENERALE

2.2. DICŢIONARE SPECIALIZATE ale limbii

Studiază doar cuvintele din limbajul uzual

Dau informaţii despre cuvântul în sine: etimologie, sensuri, utilizări, trimiteri la

sinonime, antonime sau omonime

1.Nu abordează decât limba:

- neologisme, omonime, sinonime, antonime, paronime, expresii…

2. Studiază alte discipline:

- vocabularul specific unei ştiinţe (medicină, filozofie, informatică…)


33

3. DICŢIONARE SPECIALIZATE

3.1. DICŢIONARE DE NUME PROPRII

- nume de locuri;

- nume de persoane şi personalităţi.

3.2. DICŢIONARE DE LIMBI STRĂINE

- monolingve;

- bilingve;

- trilingve;

- poliglote.

3.3. DICŢIONARE PE MATERII SAU DISCIPLINE

- conţin multiple informaţii despre disciplina tratată (literatură, personaje literare, mitologie…)



- să distingă diversele tipuri de dicţionare;

- să identifice cu ajutorul fişei tipurile de dicţionare.



Recapitularea noţiunilor teoretice: ce este dicţionarul, tipuri de dicţionare (10’);

DICŢIONARUL

- fişa de lucru -

Stabiliţi tipul fiecărui dicţionar de mai jos, ajutându-vă de fişa teoretică:

Dicţionar de sinonime:

Dicţionar de termeni medicali:

Dicţionar explicativ al limbii române:

Dicţionar de personaje literare:

Dicţionar politic:

Dicţionar de neologisme:

Dicţionar morfosintactic al verbelor franceze:

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române:

Dicţionar român-francez:


34

Activitatea elevilor: identificarea la raft a dicţionarelor şi completarea fişei de lucru (20’);

Evaluare: elevii primesc fişele alcătuite în prealabil de către profesor şi confruntă cu ceea ce a

identificat (15’).

Grila de evaluare

Dicţionar de sinonime: dicţionar al limbii specializat;

Dicţionar de termeni medicali: dicţionar al limbii specializat pentru o disciplină;

Dicţionar explicativ al limbii române: dicţionar al limbii general;

Dicţionar de personaje literare: dicţionar specializat pe materii sau discipline;

Dicţionar politic: dicţionar specializat pe materii sau discipline;

Dicţionar de neologisme: dicţionar al limbii specializat;

Dicţionar morfosintactic al verbelor franceze: dicţionar specializat pe materii sau discipline;

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române: dicţionar al limbii specializat;

Dicţionar român-francez: dicţionar specializat de limbi străine (bilingv).

Pentru fiecare dicţionar corect identificat, elevul primeşte câte 1p.



35

FIŞA 4: COTA

4.1. Cota unei cărţi de ficţiune

Toate cărţile de ficţiune sunt grupate în CDI la clasa 8, subclasa 21, deci pe eticheta care

indică numărătorul fracţiei veţi găsi 821 de culoare gri:

821

SAD

Pentru cărţile de ficţiune cu autor anonim:

821

POV

4.2. Cota unui documentar

Pentru lucrările cu cel mult trei autori:

51

TIT

SAD= primele trei litere din

numele autorului (Sadoveanu)

POV= primele trei

litere din titlul cărţii

(Poveşti populare)

Clasa CZU (Ştiinţe

exacte:matematică)

Primele trei litere (fără

diacritice) din numele

primului autor (Ţiţeica)


36

Pentru lucrările cu mai mult de trei autori sau cu autor colectiv:

6

ATL

COTA

- fişa de lucru -

Ajutându-vă de fişa teoretică şi de Margareta documentarelor, stabiliţi cotele

următoarelor documente:

TITLUL AUTORUL/AUTORII COTA

PROPUSĂ

În funcţie de cota propusă de voi, căutaţi documentele la raft. Marcaţi cu un X în grilă

documentele a căror cotă a fost stabilită corect. Calculaţi-vă punctajul!

Clasa CZU (Ştiinţe aplicate)

Primele trei litere din titlu

(Atlas anatomic uman)


37



- să identifice în CDI cele două sisteme de cotare: CZU şi codul culorilor;

- să încadreze corect un document în clasa principală CZU;

- să identifice un document la raft, utilizând cota.



Recapitularea noţiunilor teoretice: cota, CZU, codul culorilor (10’);

Activitatea elevilor: completarea fişei de lucru şi identificarea documentelor la raft. (20’);

Autoevaluare: elevii confruntă grila cotele propuse cu cotele reale şi îşi stabilesc punctajul.

Grila de evaluare

TITLUL AUTORUL/AUTORII COTA

PROPUSĂ

Pentru fiecare cotă corect identificată, elevul îşi acordă câte 1p.



38

FIŞA 4: Instrumente pentru găsirea informaţiei

Sunt diferite instrumente care vă ghidează în cercetarea voastră şi vă permit :

GĂSIREA SUBIECTELOR TRATATE

Tabla de materii (cuprins, sumar): plan al cărţii, mai mult sau mai puţin detaliat în

capitole şi subcapitole. Uneori, pentru o mai bună orientare, sunt folosite culorile;

Indexul: listă alfabetică a majorităţii subiectelor tratate în carte cu numărul paginilor la

care puteţi găsi informaţiile.

ÎNŢELEGEREA CUVINTELOR NOI SAU DIFICILE

Glosarul (lexicul) : lista alfabetică a unor anumite cuvinte conţinute în carte însoţite de

definiţia lor (şi uneori de traducerea lor).

COMPLETAREA INFORMAŢIILOR DESPRE ACELAŞI SUBIECT

Bibliografia: lista documentelor scrise

- utilizate de autor în timpul redactării cărţii sau

- despre acelaşi subiect.

Notele: plasate în josul paginilor sau la sfârşitul cărţii, ele dau explicaţii complementare

textului propriu-zis.

Instrumente pentru găsirea informaţiei

- fişa de lucru -

1. Găsiţi elementele de identificare ale documentarului primit. Notaţi-le, aşa cum

apar ele în carte, cu numărul paginii.

2. Ce coduri aţi identificat pentru prezentarea capitolelor sau a subcapitolelor?

3. Notează definiţia unui cuvânt care începe cu litera…., utilizând doar

documentarul pe care l-ai primit.

4. Notează cota documentarului consultat.


39

CONCLUZII

Secolul XXI este unul al informaţiei tehnologizate, iar biblioteca nu poate ocoli această

tehnologizare fără a risca să-şi piardă identitatea. Radioul, televiziunea, Internetul sunt constante

ale vieţii actuale care nu pot fi neglijate sau ignorate. Robert Escarpit scria încă din 1973: „Se

constată, deci, că, în măsură variabilă, după cum este vorba de cinema, de radio sau televiziune,

mijloacele audio-vizuale sunt aliaţii lecturii”28, aşa cum noile tehnologii nu trebuie şi nu

reprezintă un obstacol în calea lecturii, atâta vreme cât nu sunt utilizate excesiv şi exclusiv.

Cartea electronică nu poate înlocui total cartea tipărită, deoarece „Biblioteca digitală nu este o

bibliotecă fără ziduri, ci este o bibliotecă cu alte ziduri”29, pentru că natura acestor două

instrumente ale cunoaşterii este diferită: informatizarea are caracter instrumental, pe când lectura

se referă la procesele intelectuale profunde.

Transformarea bibliotecilor şcolare în centre de documentare şi informare nu este un

proces uşor şi rapid. Pe de-o parte, rezistenţa la nou, pe de altă parte, dificultăţile financiare şi

legislative sunt factori greu de surmontat şi care, de multe ori, duc la reacţii de respingere a ideii

de centru de documentare şi informare. Cu toate acestea, necesitatea redescoperirii gustului

pentru lectură se impune: în final nu este importantă denumirea spaţiului sau a personalului care

îl deserveşte, ci rezultatul demersului pedagogic.

Funcţiile centrului de documentare şi informare nu se referă, aşa cum am specificat, doar

la utilizarea documentelor pe suport de hârtie, dar cartea, fie şi electronică, se află în centrul

activităţilor pedagogice şi culturale derulate în şi prin intermediul centrului de documentare şi

informare: concursuri de lectură, întâlniri cu autorii, prezentări de carte, expoziţii, lecturi publice,

lecturi întrerupte, împrumut – restituire.

Aceste activităţi le permit elevilor să descopere cărţi noi, dar şi să facă alegeri; să citească

fragmentar sau integral cărţi de diferite tipuri; să-şi însuşească noţiuni elementare de clasare şi

ordonare a cărţilor, pentru ca mai târziu să se poată orienta în orice structură infodocumentară; să

caute un document bazându-se pe criterii simple; să comunice cu ceilalţi elevi, dar şi să le

respecte alegerile.

Pentru a reuşi în încercarea de a dezvolta gustul pentru lectură al elevilor, trebuie să luăm

în considerare anumite sfaturi30:

28 L’écrit et la communication, Paris, Editura PUF, 1973, p. 116. 29 Ion Stoica, Criza în structurile infodocumentare, Constanţa, Editura Ex Ponto, 2005, p. 71. 30 Poslaniec Christian, Donner le goût de lire. Des animations pour faire decouvrir aux jeunes le plaisir de la

lecture, Editions de la Martinière, SA, Paris, 2001, p.12-13.


40

- să le propunem o mare varietate de cărţi, deoarece este imposibil să ghicim ce

carte anume poate să aibă un impact major asupra unui anumit elev;

- să propunem cărţi care se adresează imaginaţiei, fără a uita că şi lucrările

ştiinţifice au această calitate: putem visa asupra realităţii căreia îi descoperim

misterele;

- să nu constrângem elevii să citească, ci să-i atragem spre lectură;

- să nu-i obligăm să explice ce au citit doar pentru a verifica nivelul de înţelegere a

lecturii, deoarece această înţelegere este strâns legată de aspectele vieţii

particulare (în cazul activităţilor care au ca scop redactarea fişelor de lectură,

premisele se schimbă);

- să nu cenzurăm excesiv achiziţiile, deoarece, pe parcursul şcolarizării, elevul va fi

îndrumat spre lectura de calitate, plecând de la lectura „uşoară”;

- să nu le impunem elevilor un sens strict al unui text, important este sensul pe care

elevul îl descoperă în timpul lecturii;

- să nu impunem un ritm al lecturii, deoarece, pentru un slab cititor, este încă un

motiv de descurajare.

Noutatea şi atracţia oferite de modalitatea de funcţionare a unui centru de documentare şi

informare constau în accesul liber al utilizatorilor, în primul rând elevi, la raft, dar şi la noile

tehnologii, şi posibilitatea de a alege tipul de acţiune la care vor să participe, fie prin propuneri

directe, fie prin înscrieri.


41

ANEXE


42

Programa pentru curs opţional

Instituţia de învăţământ: Şcoala cu clasele I-VIII „Iuliu Maniu” Vinţu de Jos

Autorul: profesor documentarist Antonina Panait

Denumirea opţionalului: Iniţiere în cercetarea documentară

Tipul opţionalului: la nivelul ariei curriculare

Clasa: a V-a

Număr de ore/săptămână: 1


43

ARGUMENT

În toamna anului 1998, Ministerul Educaţiei Naţionale a elaborat Programul de relansare

a învăţământului rural, program aprobat de Guvernul României în ianuarie 1999. prin Ordinul

MEN nr. 5135/22.12.1999, se stabileau reperele unui proiect bilateral româno-francez care avea

să se numească „Educaţia pentru informaţie în mediul rural defavorizat” derulat sub egida

Ministerului Educaţiei Naţionale în colaborare cu Serviciul de Cooperare şi Acţiune Culturală

din cadrul Ambasadei Franţei la Bucureşti.

Etapa întâi a derulării proiectului cuprindea cinci judeţe pilot (Alba, Bistriţa - Năsăud,

Botoşani, Maramureş, Sibiu) cu câte două centre de documentare şi informare fiecare. În judeţul

Alba, au fost cuprinse în această etapă Colegiul Naţional „Horea, Cloşca şi Crişan” din Alba

Iulia şi Şcoala Generală din Vinţu de Jos.

În prezent, proiectul s-a generalizat la nivel de ţară, prin înfiinţarea a încă aproximativ

700 de centre de documentare şi informare în aproape toate judeţele.

Obiectivele generale ale proiectului sunt:

1. pomovarea unei pedagogii inovatoare, care să dinamizeze parcursurile pedagogice

tradiţionale;

2. dezvoltarea unei atitudini pozitive faţă de învăţare, în sens general;

3. favorizarea muncii în echipă;

4. asigurarea accesului liber la informaţie şi cultură al tuturor tinerilor şi membrilor

comunităţii locale;

5. formarea cetăţeanului conştient şi autonom, adaptat cerinţelor lumii actuale prin

intermediul vieţii şcolare;

6. asigurarea egalităţii şanselor pentru elevi în ce priveşte informarea.

Centrul de documentare şi documentare este un spaţiu de formare a elevilor în domeniul

căutării şi utilizării informaţiei, îndeosebi a celei pe care se bazează procesul instructiv-educativ;

pentru cadrele didactice este spaţiul care favorizează interdisciplinaritatea, inovaţia pedagogică,

munca în echipă; pentru comunitatea locală - spaţiul cu acces liber pentru cei care doresc să se

informeze.

Profesorul documentarist este cel care îi iniţiază pe elevi în căutarea, găsirea şi tratarea

informaţiei pentru ca, la sfârşitul şcolarizării, aceştia să devină autonomi in instruire şi să

dobândească abilităţi de cititor activ.


44

Pe parcursul clasei a V-a, cursul opţional îşi propune să familiarizeze elevii cu structura

„centru de documentare şi informare” şi să ofere primele chei de utilizare a tehnicilor de

cercetare documentară.

OBIECTIVE CADRU

1. Descoperirea centrului de documentare şi informare;

2. Dobândirea de cunoştinţe primare în căutarea şi tratarea informaţiei;

3. Dezvoltarea gustului pentru lectură şi a curiozităţii intelectuale;

4. Dezvoltarea simţului civic.

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. Descoperirea centrului de documentare şi informare

La sfârşitul clasei a V-a, elevul va fi

capabil:

Pe parcursul clasei a V-a, se recomandă

următoarele activităţi:

1.1. să definească termenul „centru

de documentare şi informare”

1.2. să situeze şi să identifice CDI în

şcoală

1.3. să recunoască spaţiile specifice

CDI

- marcare pe plan/schemă;

- completare de tabel;

- activităţi practice: reperarea spaţiilor

specifice.

2. Dobândirea de cunoştinţe primare în căutarea şi tratarea informaţiei


capabil:

Pe parcursul clasei a V-a, se

recomandă următoarele activităţi:

2.1. să distingă între un documentar

şi o lucrare de ficţiune

2.2. să cunoască principalele clase ale

CZU

2.3. să descrie un document carte

2.4. să repereze locul unui document

carte la raft

2.5. să utilizeze softul documentar

BCDI2 Collège-Lycée pentru

căutarea în modul simplu a

informaţiilor

- exerciţii de tipul adevărat/fals;

- activităţi practice: identificarea

elementelor cărţii, reperarea la raft,

aranjarea la raft ş.a.;

- activităţi de grup;

- întrebări cu răspuns la alegere;

- concursuri;

- activităţi de utilizare a softului

documentar.


45

3. Dezvoltarea gustului pentru lectură şi a curiozităţii intelectuale


capabil:



3.1. să participe activ la activităţile

centrate pe carte

3.2. să-şi însuşească tehnici minime

de lectură

3.3. să manifeste interes pentru

manifestările culturale derulate prin

intermediul CDI

- concursuri de lectură;

- vizionări şi audiţii de casete;

- expoziţii;

- spectacole.

4. Dezvoltarea simţului civic


capabil:



4.1. să elaboreze şi să-şi însuşească

regulile de comportament în CDI

4.2. să dea dovadă de respect faţă de

colegi, personalul CDI şi faţă de

fondul şi spaţiul CDI

- exerciţii de redactare a unui

regulament;

- autoobservarea;

- concursuri pe marginea

regulamentului.

CONŢINUTURI

1. Definirea termenului „centru de documentare şi informare”;

2. Istoricul centrelor de documentare şi informare;

3. Locul şi rolul centrului de documentare şi informare în unitatea şcolară;

4. Regulamentul centrului de documentare şi informare;

5. Spaţiile specifice;

6. Resursele centrului de documentare şi informare:

6.1.Tipuri de documente în funcţie de suport:

Documente pe suport hârtie;

Documente pe suport audio-video;

Documente pe suport electronic.

6.2. Documentul carte. Tipuri de cărţi

Documentare/Ficţiune;

Dicţionare;


46

Enciclopedii;

Atlase.

6.3.Clasificarea documentelor. Margareta documentarelor

6.4.Descrierea documentului carte

Autor;

Titlu;

Editură;

Coperta I;

Coperta a IV-a;

Index;

Tablă de materii;

Prefaţă;

Postfaţă;

Capitol;

Cotor;

Pagină de titlu;

Pagină de gardă.

7. Animaţii culturale şi activităţi pedagogice axate pe documentul carte;

8. Utilizarea softului documentar BCDI2 Collège-Lycée.

MODALITĂŢI DE EVALUARE

Probe orale;

Probe scrise: teste, completare de tabel;

Activităţi de tip creativ: concursuri, spectacole;

Probe practice: reperarea spaţiilor, identificarea tipurilor de documente, descrierea

unui document carte, întocmirea unei fişe de lectură, căutarea informatizată a

informaţiei ş.a.


47

PLANIFICARE CALENDARISTICĂ

CLASA a V-a

Iniţiere în cercetarea documentară, opţional la nivelul ariei curriculare, 1oră/săptămână, 36 de

ore/an, 19 ore /semestru

Programa de Iniţiere în tehnici de cercetare documentară aprobată de Inspectoratul Şcolar

Judeţean Alba

semestrul I

Conţinuturi Obiective de referinţă Nr. de ore Săpt.

Lecţie introductivă 1 I

Definirea termenului „centru de

documentare şi informare”

- să înţeleagă semnificaţia

termenului „centru de

documentare şi informare”

1 II

Scurt istoric al centrelor de

documentare şi informare în

România şi în Franţa

- să cunoască principalele repere

temporale ale CDI

1 III

Centrul de documentare şi

informare în instituţia şcolară

- să identifice şi să situeze CDI în

unitatea şcolară

1 IV

Regulamentul CDI - să respecte regulile de

funcţionare a CDI

2 V-VI

Organizarea spaţiului CDI - să repereze diferitele spaţii

specifice

- să cunoască organizarea fizică a

CDI

4 VII-X

Resursele documentare ale CDI - să identifice şi să utilizeze

resursele CDI

4 XI-

XIV

Codurile CDI : CZU,

Margareta

documentarelor

- să identifice şi să utilizeze în

căutarea documentelor codurile

CDI

4 XV-

XVIII

La dispoziţia profesorului 1 XIX


48

PLANIFICARE CALENDARISTICĂ

CLASA a V-a

Iniţiere în cercetarea documentară, opţional la nivelul ariei curriculare, 1ore/săptămână, 21 de

ore /semestru

Programa de Iniţiere în tehnici de cercetare documentară aprobată de Inspectoratul Şcolar

Judeţean Alba

semestrul al II-lea

Conţinuturi Obiective de referinţă Nr. de

ore

Săpt.

Recapitularea noţiunilor teoretice - să cunoască noţiunile

teoretice de bază referitoare la

CDI

5 I-V

Documentele pe suport hârtie - să recunoască documentele

pe suport hârtie

3 VI-VIII

Documentul carte. Tipuri de cărţi - să recunoască diferitele tipuri

de cărţi

3 XIX-XI

Descrierea documentului carte:

elementele cărţii, codurile cărţii

- să identifice elementele unei

cărţi şi codurile acesteia

4 XII-XV

Locul documentului carte la raft - să cunoască locul

documentului carte la raft

2 XVI-XVII

Utilizarea documentului carte - să exploateze resursele

documentului carte

4 XVIII-XXI

Animaţii culturale şi activităţi

pedagogice axate pe

documentul carte

- să-şi dezvolte gustul pentru

lectură

Pe tot parcursul

semestrului


49

Şcoala cu clasele I-VIII „Iuliu Maniu”

Vinţu de Jos

REGULAMENT CDI

PROGRAM DE FUNCŢIONARE:

LUNI: 13-15

MARŢI: 13-15

MIERCURI: 11-12, 13-15

JOI: 13-15

VINERI: 13-14

COMPORTAMENTUL ÎN CDI

Accesul în CDI este permis elevilor doar în prezenţa documentaristului sau a unui cadru

didactic.

Bagajele şi hainele groase vor fi depozitate în spaţiul special amenajat la intrarea în

CDI.

Pentru a evita deteriorarea fondului şi spaţiului CDI, elevii sunt rugaţi să nu aibă asupra

lor nici un tip de aliment şi să fie curaţi pe mâini şi încălţăminte.

Accesul în CDI este liber. Vă rugăm nu-i deranjaţi pe colegii voştri, păstraţi liniştea!

Cadrele didactice au un spaţiu de documentare separat de cel al elevilor. Vă rugăm să

respectaţi acest lucru!

Încercaţi să lăsaţi mobilierul - mesele şi scaunele - în locul în care l-aţi găsit. Vă

mulţumim!

UTILIZAREA FONDULUI ŞI A SPAŢIULUI CDI

Orice împrumut respectă legile biblioteconomice în vigoare. Dacă le-aţi uitat, întrebaţi!

Accesul la fondul documentar este liber.

CDI este organizat în spaţii specifice, pe care le cunoaşteţi din şedinţele de prezentare.

Vă rugăm să le utilizaţi corespunzător.

Cadrele didactice sunt rugate să anunţe orice activitate în CDI cu 48 de ore înainte.

Împrumuturile sunt permise pentru 14 zile la lucrările de ficţiune şi pentru 7 zile la cele

documentare.


50

În CDI, documentele sunt aranjate la raft conform Clasificării Zecimale Universale. În

plus, sunt folosite culorile caracteristice Margaretei documentelor, pentru a vă uşura

căutarea.

Orice document consultat va fi pus la raft în locul corespunzător. Pentru asta aveţi la

dispoziţie cota marcată pe fiecare document.

Nu sunt permise împrumuturile pentru documentele într-un sigur exemplar sau cele pe

suport electronic sau magnetic.

Pentru consultarea în CDI a documentelor, nu uitaţi să completaţi registrul de evidenţă.

Vă mulţumim!

Dacă doriţi să consultaţi documente pe suport magnetic sau electronic, nu uitaţi:

- să vă faceţi programare cu 24 de ore înainte;

- profesorul documentarist e cel care manevrează aparatura şi documentele,

pentru a se evita deteriorarea sau defectarea acestora;

- accesul la Internet este permis doar pentru temele cerute de un cadru didactic.

Pentru jocuri şi corespondenţă, utilizaţi un Internet public;

- calculatoarele din CDI sunt utilizate pentru documente din CDI, deci nu veniţi cu

dischete sau CD personale;

- pentru salvarea de date pe dischete, solicitaţi ajutorul profesorului

documentarist.


51

BIBLIOGRAFIE

1. BAYARD-PIERLOT, Jacqueline, Birglin, Marie-José, Le CDI au coeur du projet

pédagogique, Paris, Editura Hachette Education, 1999;

2. CASSAGNES, Paul, 50 activités pour apprivoiser les livres en classe ou en B.C.D., CRDP

Midi-Pyrénées;

3. CĂLINESCU, Matei, A citi, a reciti. Către o poetică a (re)lecturii, Iaşi, Editura Polirom,

2003;

4. CERKEZ, Matei (coord.), Limba română. Manual pentru clasa a V-a, Bucureşti, Editura ALL

Educaţional S.A., 1997;

5. CORDOŞ, Sanda, Ce rost are să mai citim literatură?, Bucureşti, Editura Compania, 2004;

6. WEDEMEYER, Annie, ERLER, Martine, D’album en roman, CRDP de l’Académie de

Créteil, 1996;

7. GOIA, Vistian, Ipostazele învăţării. Limba şi literatura română, Cluj-Napoca, Editura Napoca

Star, 1999;

8. GOIAN, Maria Emilia, GOT, Mioriţa, MANOLACHE, Doina, Limba română. Manual pentru

clasa a V-a, Bucureşti, Editura Teora, 1997;

9. Le C.D.I., CRDP Orléans; CDDP Tours, 1995;

10. Le Livre Bleu des enseignants- documentalistes, CRDP d’ Orléans- Tours, 2002;

11. Limba română. Manual pentru clasa a V-a, Bucureşti, Editura Petrion, 1997;

12. MANOLESCU, Nicolae, Teme, Bucureşti, Editura Universalia, 2000;

13. POSLANIEC, Christian, Donner le goût de lire. Des animations pour faire decouvrir aux

jeunes le plaisir de la lecture, Editions de la Martinière, SA, Paris, 2001;

14. Recherche documentaire et maîtrise de l’information: Formation des éléves par le professeur

documentaliste de la sixième à la terminale, CRDP de Rouen, 2000;

15. Regulamentul de organizare şi funcţionare a bibliotecii şcolare, Bucureşti, B.C.P.

„I. C. Petrescu”, 1995;

16. Regulamentul de organizare şi funcţionare a Centrului de documentare şi informare

(proiect), http://www.edu.ro, accesat la data de 10 mai 2008;

17. STOICA, Ion, Criza în structurile infodocumentare, Constanţa, Editura Ex Ponto, 2005;

18. idem, Puterea cărţii, Constanţa, Editura Ex Ponto, 2005.

http://www.edu.ro/

Documents

CUPRINSAntonina PANAIT Cartea- din bibliotecă în CDI 3 ARGUMENT MOTTO „După ce a început să înţeleagă ce e cu pământul şi cu cerul, ce e cu iarba şi cu vieţuitoarele,