Click here to load reader

CUPRINS - 2011/10/06  · Anul I. Nr. 6 - octombrie 2011 - Apare la sfârşitul lunii începnd cu data de 1 mai 2011. Intră în lucru în data de 25 ale lunii curente Director 2007-a.c.:

  • View
    3

  • Download
    0

Embed Size (px)

Text of CUPRINS - 2011/10/06  · Anul I. Nr. 6 - octombrie 2011 - Apare la sfârşitul lunii...

C:\Documents and Settings\FUNTIAnul I. Nr. 6 - octombrie 2011 - Apare la sfâritul lunii începnd cu data de 1 mai 2011. Intr în lucru în data de 25 ale lunii curente
Director 2007-a.c.:
Presedinte ARP MARIANA BRAESCU SILVESTRI
CUPRINS Fragmente din aparitiile lunii septembrie, pân în data de 25.
Cititi volumul complet la www.editura-online.ro
Proz Liviu-Florian Jianu - Apostolul Strongu’ sau uzina viselor Cristian Marcel Felea - Copilul care ai fost, Mara Cristian Marcel Felea - Poveste de-o var pentru copii
Poezie CEZARINA ADMESCU - Oglinzi cu memorie VASILE POPOVICI - Arc de curcubeu MARIAN GH BENGA - Alter ego MARIA TIRENESCU - Crochiuri - haiku VALENTINA BECART - Obsesia deertului
Critic literar, eseu AL. Florin Tene - Autoritatea adevrului - Adevrul autorittii
Teatru TEFAN DUMITRESCU - Mihai Eminescu GEORGE ANCA - Neaflarea viezurilor
Anunuri, felicitri, donaii, pagini de acum un secol, legturi (link-uri) trimise pentru publicare
De retinut! Noua revistã
anilor 1901-1910
C. A. Rosetti (1816-1885): "Voete i vei putea!" * "Lumineaz-te i vei fi!"
Medalia din anul 1913 a lui Carol I, «Voete i vei putea!»
Pagina 2
Dintotdeauna în istorie, noi, românii, ne-am cutat mai întâi identitatea apoi a trebuit s luptm pentru a ne-o pstra. De la Lytouon-Litovoi care împinse ttarii din cnezatul lui Seneslav spre stepele ruse, de la Mircea cel Btrân care îl lrgi pân la “Marea cea Mare”, de la Carol I care ne aduse independena punând tunurile s-i cânte la Plevna “muzica ce-i place” (fcându- i apoi din oelul lor coroana de rege!) i pân la Regina Maria care-l convinse pe Ferdinand s fie de partea rudelor sale din Anglia i nu de partea Puterilor Centrale, furindu-se astfel Marea Unire de la 1918, cum s-ar zice într-o fraz, din toate timpurile istoria noastr nu fu decât o lupt.
Aa fu i cu “Semntorul”. Cât ar fi vrut “Smntorul” veacului trecut s rmân independent sub Vlhu i Cobuc, pân la urm Iorga îi gsi dup principii istorice universal valabile propria identitate.
Pentru c nu poi rmâne la o parte de istorie mai ales când interese economice meschine încearc s schimbe statutul rii tale bulversându-i întreaga istorie, art, tiin i cultur prin legi absurde de funcionare a înstituiilor de stat i mai ales a acelor legi privind fundamentele democraiei: învmântul, justiia, aprarea ceteanului i a rii.
Iat de ce am ales ca în revist s las toat libertatea d-lui prof. univ. Alexandru Melian, cunoscut disident în epoca ceauist i prim creator al sintagmei “Frontul Salvrii Naionale”, de a deschide - voluntar i independent - o rubric aparte numit “In numele speranei”
Pentru c iat, ne-am întors de unde am plecat acum dou decenii, rmânându-ne ca atunci doar sperana. i tare mi-e team s nu fie i asta una iluzorie pentru c în România singurele cutume sigure care funcioneaz azi sunt demagogia, minciuna, tupeul, mârlnia, acoperite de o propagand denat care te calc pe nervi la tot pasul. Ii intr în surfagerie cu radioul i televiziunea pe care le-ai pltit obligatoriu, îi intr în dormitor prin infiltrarea ei în “cunotinele moderne” pe care i le-a “însuit” copilul tu la coala statului i te sun la u prin fina care i-o aduce vecina spunându-i candid: “- D- o mata la porc, c eu n-am. Mi-au dat-o “tia” s-i votm dar are mucegai.”
Metoda propagandei politice de cea mai joas spe, înclcând cele mai elementare norme de conduit moral se dovedete totui al dracului de eficient. Nu m refer la primul ei aspect, sesizat de toat lumea i anume c omul te va vota de ruine c a primit totui câteva alimente gratis.
Noul “Smntor”:
www.tomoniu.ro
Smntorul- Anul I. Nr. 6 - oct. 2011 - EDITORIAL
„SMNTORUL”, este o nou publicatie literar online conceput de Nicu Tomoniu - director al acestei publicatii - cunoscut in activitatea literara ca Nicolae N. Tomoniu, editor delegat ARP si manager al siturilor www.semanatorul.ro si www.editura-online.ro site-uri sprijinite moral si material de doamna Mariana Braescu Silvestri prin ARP - Asociatia Româna pentru Patrimoniu.
Conceptual si artistic - tehnic, actualul proiect “Revista Smntorul” este lansat de catre prof. Nicu N. Tomoniu, editor "Semanatorul", fondator al Fundatiei Tismana, ca o nou form de publicatie online, înlocuind vechiul Buletin informativ “Semntorul” care aprea din anul 2009. Înlocuirea acestuia cu actuala revist s-a fcut deoarece buletinul lunar nu avea decât o pagin web cu titlurile aprute la Editura online Semntorul (www.editura-online.ro) si articolele de critic literar aprute pe situl www.semanatorul.ro în luna precedent.
În luna iulie 2011, împlindu-se trei ani de la înfiintarea editurii online “Semntorul”, am considerat c trebuie înfiinat o nou revist “Smntorul” unde autorii notri vor gsi de acum încolo, fragmente din noile lor scrieri. Le vor gsi online, pe trei situri diferite, conform dorinei fiecruia i a posibilitilor PC. Recomandam prima variant, cu link-uri active:
http://www.semanatorul/revista/index.htm http://www.tismana.ro/samanatorul/index.htm http://www.scribd.com/semanatorul
Format PDF cu linkuri directe Numarul din luna curentã în
PLASH Format document scribd
(continuare în pag. 3)
Pagina 3
(continuare din pag. 2) Metoda este mult mai subtil i bine lucrat în cele apte servicii secrete care s-au pus în slujba
celor care se vd iar la putere prin fraude la nivel de stat. Ea vizeaz nu pe cei puini care primesc “punga troian” ci pe cei care sunt suprai de felul în care se procedeaz cu darurile electorale. Electoratul nehotrât, ceteanul plin de lehamite vzând cum se guverneaz haotic ara, e aproape sigur c nu va mai veni la vot. Aici este marea miz a acestor “proceduri electorale” care vor împiedica populaia ca s voteze! Iar cum în toate “descentralizatele” s-au pus efi portocalo-verzui, este uor de bnuit cum vor vota subordonaii acelor instituii vizate de guvern pentru “restructurare”. De la traiul comunist cu ciomagul pe spinare dac nu munceti, uite ce repede se ajunse la sabia omajului atârnat deasupra capului.
Absolut totul e o continu minciun vizând ca efect, perpetuarea la putere a clasei politice: e criz i de aia dm “ajutoare”, vine criza i din cauza asta dm oameni afar de la locul de munc sau n-avem bani i trebuie s lum de la pensionari i iat cum am ajuns i la mârlnie, la tupeul de a te prosti în fa c tot ce se face, se face în “folosul rii”. S v mai reamintesc c asta a fost i lozinca comunist care ne împingea urechea spre aparatul de radio, doar-doar se va ivi vreo speran “de dincolo”?
Mijloacele de îndoctrinare politic a populaiei sunt astzi extrem de sofisticate! Muli cred c repetarea prosteasc i enervant în fiecare zi la radio a “evadrii într-un city break” denot doar prostia i snobismul consilierilor Elenei Udrea. Ehei, lucrurile sunt mult mai profunde! În primul rând, reclama înseamn “bani de la partid”, bani dai pentru posturile de radio i televiziune ale statului, pe care noi le pltim ca s ne spun adevrul. Ce ne spun îns cu mult subtilitate vedei i singuri: invitai ai puterii, chibii ai puterii, proti de-a binelea adui în funcii subsidiare puterii. Iat cum vrând-nevrând, deschizi radioul pentru muzic i te trezeti în reclame absurde i în emisiuni care te scot din srite, unde nici o fraza nu trebuie s scape liber ci întrerupt pentru a fi bine dreas de “securistul de serviciu la Radio-TV” numit, “moderator al emisiunii”.
Am auzit i lucruri grave! Ca reacie la ce ni se bag pe nas la posturile centrale de radio i televiziune, m-am pomenit cu o informaie trsnet venit de la pot. Exist zone din sate i chiar sate întregi în care oamenii s-au unit i nu-i mai pltesc în mas abonamentul Radio-TV. “N-au ce ne face, suntem mii, vom fi sute de mii, apoi milioane, dracu’ l-a pus pe Basescu s ne taie din salarii i pensii? N-au ce ne face s nu folosim radioul, curentul n-are cum s-l taie, pentru c pe acesta-l pltim deocamdat!”
Iat cum am ajuns i la revolte de mas! Dar la ce n-am ajuns, când vedem c disoluia statului nostru “democratic” are loc zi de zi i ceas de ceas? Iar omul vrea s tie când vom opri abulia rii.
Lansm deci la “Smntorul” o rubric nou, nu numai pentru c avem nevoie de asemenea rubrici cu identitate proprie ci i pentru a avea un rspuns de la cititorii notri - autori ai României Tainice i Tcute a lui Artur Silvestri - la întrebarea: CARE MAI SUNT SPERANELE REVENIRII noastre la un stat normal de drept, intr-o lume modern i instruit, o lume cu ceteni civilizai?
Într-o zi, suprat pe Radio România Actualiti, cu penibilele lui emisiuni i reclame pltite de un guvern care mai are doar doi pai i pân la genocidul cultural, am trecut pe alt frecven ca s ascult dedicaiile muzicale care se dau la Radio Oltenia Craiova. N-a murit bunul sim în folclorul român, iubii compatrioi! Rcorii-v inima ascultând real sau pe Internet acest post de radio! Iat câteva extrase:
- dragoste pentru copii: “Toat viata am strâns i am adunat/Copilaii mei s mi-i împac/Am muncit i-am strâns din greu/tie numai bunul Dumnezeu”
- dragoste de mam:”M-ai crescut mam de mic/i-am ajuns biat voinic/M-ai crescut ca pe o floare/ Fr nicio suprare”
- dragoste de tat:”Tat ai muncit pe bani/S ne vezi voinici i mari/Ai muncit tat din greu/Dar acum e rândul meu”. Sau un cântec în întregime, “TAT AZI E ZIUA TA”:
Infloresc, înfloresc, florile-n prag Pentru-al meu printe drag Lumineaz, lumineaz, mândru soare C e zi de srbtoare
Tat azi e ziua ta M închin în faa ta C m-ai crescut cu rbdare S-ajung om în lumea mare
Ziua ta, ziua ta, e mai frumoas Când îi vin copiii-acas Nu mai ai nici-o durere Te simi iari în putere
Eu m rog, eu m rog, lui Dumnezeu S triasc tatl meu C-a muncit, c-a muncit, o via-ntreag Pe noi mari ca s ne vad
Comparai cutumele noastre strmeti, dragostea prinilor pentru copii i dragostea copiilor pentru prini cu msurile descreierate ale unui guvern care nu ia de la bogai i îmbuibai aa cum fac americanii pentru a-i acoperi cheltuielile sociale ci iau pâinea de la gura copiilor i pun tax pe pensii.
Mâine-poimâne se vor luda c au contribuit la dezvoltarea folclorului nostru, pentru c iat i dou strofe caracteristice pentru îndemnurile lui Bsescu de a pleca lumea din ar. “Un batrân cu barb alb/St la poart i intreab/Întreab pe toi drumeii/Dac i-au vzut bieii” sau “Doi btrâni plângeau la poart/Au crescut biat i fat/Acum sunt plecai în lume/Au vrut s-o duc mai bine”.
Nu credei c poporul tie s exprime mai bine realitatea din ar decât toi minitrii laolalt cu preedintele rii, bine inconjurat de liota sa de consilieri incompeni, care-i ursc propria naie?
Smntorul- Anul I. Nr. 6 - oct. 2011 - EDITORIAL
Smntorul - Anul I. Nr. 6, oct. 2011 - IN NUMELE SPERANEI
ALTERNATIVA TCERII
Pe urmele înelepciunii populare (« Dac tceai, filozof rmâneai »), înc din cele mai vechi timpuri s-a perpetuat ideea c « tcerea-i de aur ». Si adesea, oamenii au preferat s tac, fie pentru confortul lor existenial, fie pentru a rmâne « filozofi » sau « auro-posesori ». Nu de puine ori, îns, doar pentru c tcerea putea fi profitabil celor chemai s vorbeasc.
Numai c, dac taci, poi rmâne « filozof » dar poi deveni i complice. Tcerea e « de aur » dar în afar de surs a bogiei, aurul este i mobilul crimei.
Pe de alt parte, nu e de ignorat c, uneori, tcerea este un rspuns. Când cuvintele intr în agonie, infectate de viruii minciunii, ai linguirii i ai demagogiei, a tcea înseamn a nu deveni complice. Înseamn a rezista acolo unde dictatura te invit cu cinism i ispitiri s intri în spitalul ei de boli infecioase. Dintr-o asemenea contiin s-a nscut poezia mea scris în 1985:
TACERE
Când a intrat rostirea în beat agonie i zâmbete stârnete vtafilor durerea, din mâlul dezndejdii pândete insomnia i peste grai pogoar îndoliat tcerea.
A-ngenunchiat strivit arhaica mândrie, triile de jertf s-au închircit mizere i-n lumea stafidit sub vânturi de pustie nu poi scpa de tin decât doar prin tcere.
De-aceea dorm în mine cuvinte nerostite visând, naive poate, la zori de primveri, de-aceea flori de suflet cu-aromele cernite îi freamt preaplinul în rou i tceri.
25 sept. 1985
«ÎN NUMELE SPERANEI» Intreinut de doctor în filologie
prof. univ. Alexandru Melian, în calitate de redactor revista «Smntorul»
Adrese pentru dialog: [email protected]
Smntorul - Anul I. Nr. 6, oct. 2011 - IN NUMELE SPERANEI
Când ai câtigat îns libertatea cuvântului, i noi tim cu ce pre, a tcea devine o infirmitate moral. E adevrat, asta nu înseamn c a vorbi oricum, în numele a orice i în slujba oricui reprezint o virtute.
Pe de alt parte, nu trebuie uitat nici o clip c adevrata validare a omului este dat de faptele sale,mai mult decât de vorbe.
Cum la vârsta mea, a fptui în slujba semenilor este dificil i în principiu neperformant, oferindu-mi-se ocazia s faptuiesc prin cuvânt, fr cenzur, conform idealurilor i credinelor mele, am socotit c m aflu în faa unei datorii.
Cuvântul, aa cum l-a sacralizat Dumnezeu, poate zidi ori poate demola, poate întemeia ori poate neantiza. Depinde care dintre componentele bi-polare ale fiinei noastre devine purttoarea de mesaj. In acest col de revist virtual, în lumina simbolic a numelui pe care a îneles s-l adopte i s-l onoreze (Smntorul), propun cititorilor, i ei virtuali, transpunerea în cuvânt, - ziditor i întemeietor – a gândurilor i a sentimentelor unui om care n-a trecut prin via ca un geamantan prin gar i care ar dori ca în rgazul rmas înainte de ultima pribegire, s druiasc celorlali, - eventuali semntori de idealuri, de frumusei i de alinri – roadele unei experiene dramatice i prinosul unei binecuvântri druitoare.
Titlul rubricii - IN NUMELE SPERANTEI - marturisete orizontul în care îmi invit cititorii. Cum sperana este, dup prerea mea, echivalentul interior al soarelui, adic acea for fr de care viaa devine imposibil, în numele ei ating claviatura ordinatorului pentru a-mi metamorfoza în cuvânt gândurile, sentimentele, aspiraiile. In numele ei a dori s rodniceasc însi disperarea care nu e pân la urm decât un fruct al speranei agresate. Disperarea provocat de o revoluie trdat, de o ar încput pe mâna unor negustori, adesea fr minte, mai totdeauna fr suflet i contiin, din când în când, mafioi de cea mai joas spe – disperarea în faa demolatorilor de cultur autentic, de coal înelept modelatoare, de sport încput pe mâna unor derbedei cu bani, disperare fa de o justiie bolnav i molipsitoare.
Ceea ce trebuie încercat îns mereu este s nu ne lsm prad disperrii, ci convingerii c din disperare, sperana poate renate aproape totdeauna, ca pasrea Phenix sau dac vrei, ca planta din fructul rodnicit de pmânt.
In aceast zare mi-a dori s înfloreasc cuvântul i s-mi gsesc confraii întru Bine, Frumos i Dreptate.
Alexandru MELIAN
Pagina 5
Regina Maria (Cstorit cu regele Ferdinand în 1892) Nscut 3 oct. 1875, castelul Eastwel Park, comitatul Kent A avut un mare rol în convingerea lui Ferdinand, ovielnic ca prusac, ca s intre în rzboi alturi de Anglia, Frana i
Rusia i nu alturi de Germania i Austro-Ungaria, realizându-se astfel, epopeea Marii Uniri de la 1918.
Caseta cu inima ei a fost luat de la Balcic de ctre sora ei Ileana i adus la Bran. Din 1970, caseta se afl la Muz. de Ist. Bucureti.
Pagina 6
Fragment din volumul care se poate citi integral la www.editura-online.ro
Butonul PROZÃ
COPILUL CARE AI FOST, MARA
Clipind, ai acoperit drumul dintre ochii ti i ai mei cu o fluturare de pleoape.
Zâmbind, ai acoperit drumul dintre buzele tale i ale mele, aducându-le aproape.
Iubindu-m, ai acoperit drumul dintre inima mea i a ta cu o curgere de lumin,
te-ai aezat alturi de mine, cuminte iar eu am zâmbit i te-am luat, simplu, de mân.
Am îneles, am spus cuvinte s te alinte, am luat cerul de-o stea s ne acoperim împreun.
Asista impasibil la toat forfota din jurul ei i se mica mecanic, dup cum îi cerea unul sau altul din cei apropiai. Erau oameni mult mai implicai în eveniment decât ea, aparent cel puin, iar unii din ei se manifestau cu gesturi energice. Le urma îndemnurile, optite în caden rapid i se executa docil, cu totul în afara felului ei de a fi. Socotea c nu poate depi asemenea momente decât urmând un anume ritual de purificare, în care toate simurile îi sunt anesteziate de marea ei durere i voina i se frânge i se ascunde sub gesturi ce-i sunt impuse din afar.
Privea trupul împuinat din cele patru scânduri îngrijit lcuite ale sicriului i nu simea nicio legtur cu el. Doar o imens prere de ru. Se apropie i începu s aeze florile aduse pentru ultimul drum de prietenii tatlui ei, acoperindu-i trupul. Voia s lase s i se vad doar faa, pentru c-i prea înc vie i frumoas. Mai pstra acele tieturi i cute de expresie ce-i ddeau aerul lui hotrât din totdeauna i creau iluzia unui somn aflat pe sfârite.
Apoi veni cineva care adun florile i le aez unele peste altele, la picioare, cu gesturi grbite i neglijente. Voia s se ridice i s le risipeasc din nou pe trupul tatlui ei, dar în jur forfota se întei i simi c o las tot mai mult puterile. Îl chem pe Dan i-i ceru s o scoat afar. Sprijinindu- se de el, iei în aerul îngheat de februarie i se mir de-un soare vesel i indiferent. Era ca un obiect de decor, pentru c lumina lui nu avea pic de cldur i, cu toate astea, o fcea s se simt bine.
Dan arunc igara abia început i o strivi sub talp, apoi o lu de bra. „S mergem, a intrat preotul!” Îl urm i pe el cu aceleai gesturi mecanice cu care i-a urmat pân acum pe toi cei care i- au cerut s fac una sau alta. Dan se strecura printre cei adunai, fcându-i loc cu gesturi ferme, aducând-o împreun cu familia. Îi fix privirea pe mâinile încruciate ale tatlui ei i începu uor s plâng. Dan o lu de dup umeri i se simi recunosctoare pentru gestul lui.
Ajuns acas, simi în primul rând nevoia s scape de toate hainele de pe ea. Pân i lenjeria îi era cernit i se gândea c ea nu e aa, nu are nevoie ca o culoare s-i sublinieze starea sufleteasc. i-o lepd i rmase goal. În dormitor ardea o singur veioz, dar era suficient ca, privind pe fereastr, s-i vad reflectat propriul chip. Era ca un spectru i recunotea îl el ochii tatlui ei.
Fusese pentru ea special. Un om straniu, greu de îneles pentru cei mai muli, chiar i pentru mama ei, în ultima parte a vieii. Dar nu i pentru ea. Putea s-l înteleag chiar i atunci când o lung tcere îi cuprindea pe amândoi. Nu aveau nevoie de prea multe cuvinte. Doar de priviri, de teme de gândire. Nu-i vorbeau fr rost i simea cum el îi timitea mereu energie i încredere. O cldur ce
Smntorul . Anul I. Nr. 6 - octombrie 2011 - PROZÃ
Pagina 7
Citii mai departe în volumul Copilul care ai fost, Mara integral la http://www.semanatorul.ro/editura/2011/C_M-Felea-Copilul_care_ai_fost-Mara.pdf
nu avea nevoie, în pasajul su, de gesturi. i apoi zâmbete, zâmbete însoite de o sclipire aparte în ochii lui.
Când era copil, venea seara s o acopere i-i spunea simplu, noapte bun. Atât. Dar era suficient s alunge nlucile din colul camerei, s-i dizolve temerile i s-i limpezeasc visele. Când a crescut, o asista seara în tot felul de lucruri mrunte: la tersul vaselor, la televizor, comentând puin noutile zilei, sau unele lecturi. Era ca i atunci când se juca înainte de culcare cu ursuleii ei…