Omul si mediul sau, dupa 6000 ien.

Pe o harta a culturilor timpurii neolitice ,Dobrogea si o centura ingusta a estului si sudului Munteniei nu apare nimic.Si asta datorita unui fenomen geografic-o faza transgresiva ,stratigrafica si paleontologica a Marii Negre,numita New Black Sea sau Transgresie Neolitica,cand marea a fost cu cinci metri mai inalta decat in prezent si acoperea nordul Dobrogei. Asta a afectat nivelul Dunarii,posibil pana la jonctiunea cu Oltul si ceilati tributari din zona,ce facea imposibila locuirea in acele zone. Pe de alta parte,dovezi arheologice sugereaza ca faza transgresiva a incetat in mileniul V ien,din moment ce conditiile geografice erau prielnice pentru ca purtatorii culturii Hamangia sa se aseze aici in aprox.4500 ien.

In celelalte parti ale Romaniei geomorfologia pare sa se fi stabilizat suficient pentru a permite o dezvoltare a vegetatiei care este destul de similara cu cea de astazi.Neoliticul timpuriu ar trebui plasat intre a doua jumatate a mileniului VI si primele secole ale mileniului V ien., Neoliticul dezvoltat ,aprox. in al doilea si al treilea sfert al mileniului V ien, si Eneoliticul intre ultimile doua-trei secole ale mileniului V si primele secole ale mileniului III ien. Fara sa conteze numele, Eneolitic sau Kupferzeit,nu putem impartasi opinia prof.Muller-Karpe ca perioada de incepere ar fi 2700 ien deoarece aceasta este chiar data ce marcheaza sfarsitul Eneoliticului si inceperea tranzitiei catre Epoca Bronzului.

Culturile din Romania pot fi clasificate in urmatoarele trei mari subdiviziuni ale Neo-Eneoliticului:

1.Grupul Gura Baciului-Carcea, cultura Starcevo-Cris si cultura ceramicii liniare (vechi) apartin Neoliticului timpuriu,

2.Noliticului dezvoltat este reprezentat de culturile Vinca-Turdas (incluzand faza C1), Dudesti,ceramica liniara cu note muzicale, Tisa si primele faze ale culturilor Boian,Vadastra,Hamangia, si Precucuteni

3.Eneoliticul cuprinde fazele finale ale culturilor Boian,Vadastra,Hamangia si Precucuteni si culturile Petresti,Gumelnita,Cucuteni,Salcuta,Tiszapolgar-Romanesti,Bodrogkeresztur-Gornesti si Cernavoda I.

Cele mai reprezentative culturi ale zonei carpato-danubiene pot fi clasificate in cateva grupe:

1.Prima ,apartinand marelui grup al culturilor neolitice cu ceramica pictata din estul zonei mediterano-anatoliene si include grupul Gura Baciului-Carcea si cultura Starcevo-Cris,

2.A doua grupa include culturile cu ceramica predominant gri-neagra decorata cu benzi umplute cu puncte incizate (culturile Vinca-Turdas si Dudesti) la care cultura Hamangia ar putea fi adaugata.Purtatorii acestor trei culturi au venit din sud est pe diferite rute.

3.A treia grupa compusa din culturile Est Slovace si ceramicii liniare cu note muzicale.

4. A patra grupa cuprinde toate culturile care s-au dezvoltat pe teritoriul actual al Romaniei, in care cultura Cernavoda I are un loc special deoarece apartine unui grup de ceramica decorata cu snur originara din stepele nord pontice.

Un rol decisiv l-a jucat la inceput influxul de populatii dinspre sud,avand direct sau indirect legaturi cu Asia Mica si estul mediteranei. Grupul Gura Baciului-Carcea a fost urmat de culturile Starcevo-Cris, Vinca,Dudesti si Hamangia. Inainte de declinul culturii Starcevo-Cris a aparut o penetratie marginala in vestul Crisanei a culturii liniare est slovace (Alfold-Linienbandkeramik) care in Romania este numita cultura Ciumesti. Un alt aspect strict marginal (dar mult mai tarziu) in Crisana si Banat este legat de grupul Szakalhat din estul Ungariei.

Triburile purtatoare ale culturii ceramicii liniare cu note muzicale venind din Slovacia au patruns in nordul si centrul Moldovei in timpul dezvoltarii culturilor Vinca si Dudesti. Cultura Tisa a nord-estului Ungariei s-a raspandit in regiunile vestice, adica Banat si Crisana,si un grup purtator al ceramicii pictate est slovace a ajuns in centrul Transilvaniei si e posibil sa fi pus bazele culturii Petresti. Materiale apartinand culturii Bukk au fost descoperite in zonele vestice mai sus amintite.Mai tarziu, zona de vest-nord-vest a fost parte in zona de formare a culturilor Tiszapolgar si Bodrogkeresztur(=Tisa II-III) care mai tarziu s-au raspandit in sud estul Transilvaniei.

Prima penetrare dinspre est ,care a dat nastere culturii Cernavoda I , dateaza doar de la sfarsitul eneoliticului, dar elemente sporadice estice (originare din aria culturii Sredny Stog II la est de Nipru) aparusera deja la est de Nistru in aria culturii Cucuteni-Tripolye. Diferite grupuri de populatii ,si deasemenea cele mai multe impulsuri culturale,au venit dinspre sud si vest. Penetratia estica a aparut doar la sfarsitul eneoliticului ,si aceea, initial, de origine nordica chiar mai tarziu. Si nu exista dovezi ca purtatori ai culturii Bug-Dniester au intrat in nord-estul Moldovei la inceputul neoliticului.

Opinia generala este ca primele comunitati neolitice duceau o viata semi-sedentara,dar faptul ca cele mai vechi asezari aveau un numar mic de locuitori si care ,ca urmare,nu aveau nevoie de mult pamant pentru agricultura , contrazice opinia. De fapt,doua sau mai multe niveluri ale aceeasi culturi au fost descoperite intr-un numar destul de mare de asezari neolitice timpurii,ceea ce e dovada de adevarat sedentariat. Si mult mai multe asezari din fiecare faza ar fi fost descoperite ,daca locuitorii lor s-ar fi mutat la fiecare cativa ani.

Diferite culturi au difuzat peste destul de diferite zone,multe s-au extins pe ambele parti ale Carpatilor. Se presupune ca grupul Gura Baciului-Carcea doar s-ar fi intins pe partea de vest si centrala a Romaniei, dar zonele altor culturi erau exact delimitate. Astfel, cultura Starcevo-Cris a fost identificata pe cea mai mare parte a teritoriului tarii,exceptand zonele de munte,nordul si nord-vestul Romaniei,sud-estul Munteniei si Dobrogea ,si a fost cea mai intinsa cultura a Neo-Eneoliticului din zona Romaniei. Absenta vestigiilor neolitice timpurii din Dobrogea si sud-estul Munteniei se datoreaza transgresiunii neolitice. Cultura Vinca-Turdas e gasita doar in sud-vestul Olteniei,Banat si centrul Transilvaniei. Cultura ceramicii liniare est slovace si cultura Tisa s-au extins pe zone limitate in vest-nord-vestul Romaniei, si cultura ceramicii liniare cu note muzicale prevala in zona estica extra Carpatica si parti ale estului si centrului Transilvaniei,ca de altfel si in partea centrala si de nord est a Munteniei. Cultura Dudesti a fost limitata la o zona mica in sudul Romaniei si cultura Hamangia doar in Dobrogea. Cultura Precucuteni este caracteristica sud estului Transilvaniei si Moldovei,desi apoi s-a extins spre est. Cateva culturi eneolitice s-au intins pe suprafete mari. Cultura Gumelnita acoperea aproape intreaga Muntenie,sud estul Moldovei si Dobrogea ,si aproape intreaga jumatate estica a Bulgariei, ajungand pana la Egee in sud. Cultura Salcuta s-a intins in Oltenia,putin in vestul Munteniei ,in parti ale Banatului si deasemenea in sudul Dunarii,in nord-vestul Bulgariei(Krivodol) si nord estul Iugoslaviei (Bubani). Cultura Cucuteni acoperea intreaga zona a culturii Precucuteni,extinzandu-se pana la Nipru (Tripolyie).Ceramica a fost lucrata la mana pana la mijlocului mileniului I ien. Erau folosite trei paste:

1. Rudimentara,rugoasa din lut cu degresant ca pleava si paie in neoliticul timpuriu si dezvoltat si cu resturi de ceramica pisata mai tarziu,

2. Intermediara-cu pasta mai atent pregatita ,uneori cu slip

3. Fina,uneori chiar foarte fina- cu slip ars.

Aceasta reprezinta doar o generalizare , deoarece multe culturi neo-eneolitice aveau fiecare tehnicile lor.

Ornamentatia (pictura ,in relief,incizie,excizie,imprimare) este in principal geometrica,foarte des formand benzi,ceea ce nu insemana,oricum,ca toate erau de tip bandkeramik. S-au gasit si reprezentari zoo si antropomorfe pe vase.

Relatiile de schimb cu estul Mediteranei au fost continuate de populatiile care venisera din acea zona,dovada ,printre altele,ornamentele facute din scoici mediteraneene si chiar obiecte facute in regiunile sudice si gasite in asezari si morminte. Aceste relatii au continuat si in Eneolitic cand forme ceramice tipice sudului (askoi,etc) au aparut pentru prima data.

Inhumarea a fost singurul rit de inmormantare practicat de-a lungul Neo-Eneoliticului. Incineratia a aparut pentru prima data in perioada de tranzitie catre Epoca Bronzului. In cele mai vechi morminte neolitice (Gura Baciului) mortii erau ingropati intr-o pozitie chircita,un ritual ce a persistat pana in Eneolitic,alaturi de ingroparea mortilor in pozitie intinsa. Mormintele,cele mai multe izolate,erau situate ori in asezare sau in vecinatatea sa,dar si cimitire la marginea asezarilor au fost descoperite: foarte mari, la Cernica (Cultura Boian-Bolintineanu), Cernavoda (cultura Hamangia) si Brailita (cultura Cernavoda I)-primele doua printre cele mai mari din Europa-dar si mai mici, la Radovanu (sfarsitul culturii Boian),Boian (culturile Boian si Gumelnita).In multe din ele, scheletele erau intinse pe spate,exceptie facand cateva la Cernica, unde erau cu fata in jos sau pe o parte,dar si ingroparea in pozitie chircita a persistat (Boian,etc). La Brailita,toti mortii au fost acoperiti cu ocru rosu. Multe ofrande au fost gasite in morminte la Cernavoda( vase,figurine,unelte),mai putine la Cernica si niciunele la Brailita.

Copiii erau des ingropati sub locuinte. Multe schelete de copii ,in pozitie chircita,au fost descoperite sub si intre locuintele nivelului Boian la Glina,ca de altfel si sub locuintele de nivel Gumelnita A2 la Cascioarele. La ultimul site ,toate scheletele erau orientate exact in aceeasi directie-verificata cu compasul-ceea ce indica ca timpul ingroparii era fixat in concordanta cu pozitia soarelui.

Sunt si culturi Neo-Eneolitice in a caror areal nu au fost descoperite nici cimitire si nici morminte izolate,poate ca rezultat al unor evenimente accidentale. Absenta mormintelor in cultura Cucuteni a dus la ipoteza ca mortii era asezati in copaci pentru a putrezi si a fi mancati de pasari;totusi un mormant de inhumatie a fost descoperit intr-o asezare Tripolyana a acestui complex cultural si inmormantari de o natura magica (ritualica) au fost descoperite la Traian-morminte continand doar parti de cadavre sau un singur craniu, intr-o mare diversitate de ceramica. Asta sugereaza ca populatia cucuteniana isi ingropa mortii.

Cranii izolate,acoperite cu ocru sau nu,au fost deasemenea descoperite in asezari, ingropate sub locuinta ori aproape de vetre,un obicei inradacinat in Asia de Vest si practicat chiar si in Paleolitic.

Figurinele Neo-Eneoliticului sud est european NU sunt derivate din sculptura paleolitica,deoarece asemenea sculpturi nu au fost gasite in zona. Si mai mult,multe din figurinele Neo-Eneolitice au prototipuri in Asia de Vest ;o simpla privire catre statuile din Hamangia ,de exemplu,imediat iti aduce aminte de cele de la Hacilar. Cele mai numeroase sunt figurinele de lut;sunt cunoscute si figurine de os in alte culturi (in special Gumelnita);cele de marmura doar cateva ca numar. Aproape fiecare cultura are tipul ei mai mult sau mai putin schematic sau naturalist. Decorarea figurinelor antropomorfice (in principal incizate,dar uneori deasemenea pictate) se considera a reprezenta tatuaje sau imbracaminte;amandoua interpretarile sunt probabil adevarate,depinde de caz.

Cea mai veche cultura neolitica, grupul Gura Baciului-Carcea, este caracterizata de ceramica bicroma,vopsita inainte de ardere, de tip Proto Sesklo si de unelte microlitice ,facute in special din obsidian ,adus probabil din sud. Au fost descoperite si fragmente de figurine din lut si piatra ,dar asa numitele capete de piatra care au fost comparate cu sculpturile de la Lepenski Vir sunt doar simple pietricele la care omul nu intervenit cu nimic. Bratara de scoici si valva de Cadium sunt evident de origine sudica. Purtatorii acestei culturi ar putea fi venit din Tessalia,parasindu-si zona nativa intr-o etapa timpurie a culturii Proto Sesklo (existand analogii cu Otzaki Magula si Argissa).

A doua cea mai veche cultura este Starcevo-Cris. Desi des mentionate ca doua culturi relationate, Starcevo si Cris,e doar o cultura,cele mai specifice elemente ( ca de pilda ceramica policroma vopsita inainte de ardere cu decor romburi si bob de grau,altare mici cu trei picioare) gasite in aproape toate zonele in care s-a extins. Starcevo-Cris este contemporana cu faza Proto Sesklo si inceputul culturii Sesklo in Grecia, Karanovo I in Bulgaria si,evident, cultura Starcevo in Iugoslavia. Asezarile din Moldova (Valea Lupului) dateaza dintr-o perioada mai tarzie, iar asezari Starcevo I au fost descoperite doar in Banat. Ultima faza (IV) a Banatului este contemporana cu faza Vinca A ( in Iugoslavia), iar in Transilvania si Moldova se sfarseste odata cu sosirea ceramicii liniare cu note muzicale.

Asimilarea populatiilor pre-neolitice a continuat (multe microlite de cremene si obsidian de traditie Tardenoisiana) ,in timp ce contactele cu populatiile est mediteraneene sunt documentate prin descoperiri ca de pilda : secera din coarne de cerb ,cu dinti de cremene (la Valea Raii) de tipul cunoscut in Bulgaria (Karanovo I) si in Orientul Apropiat; multe figurine antropomorfice si zoomorfice,reprezentari care apar pe ceramica din ultima faza, pintandere de lut cu motive unghiulare si in zig-zag (analogii perfecte cu Grecia si Anatolia) si bijuterii din scoici Spondylus si Tridacna.

Venind tot dinpre sud pe aceeasi ruta, triburile apartinand culturii Vinca au sosit la nord de Dunare in ultima faza a culturii Starcevo-Cris.;au ocupat Banatul si jumatatea vestica a Olteniei si au avansat pe raul Mures pana in centrul Transilvaniei. Ca rezultat al importantelor descoperiri facute pe valea Muresului (Turdas) a fost numita cultura Vinca-Turdas ,dar nu exista nicio cultura independenta Turdas. Timpul penetrarii este indicat de analogiile cu Sesklo III a Tessaliei,Karanovo II-III si Veselinovo din Bulgaria,cu Vrsnik II-III si sfarsitul Starcevo in Iugoslavia. Unele datari radiocarbon din Iugoslavia ,si din similaritatile mentionate mai sus , plaseaza cultura Vinca-Turdas intre prima jumatate a mileniului V ien si primele secole ale mileniului IV ien. Arheologii care nu accepta datarea cu radiocarbon pretind ca cultura Vinca a inceput doar dupa 3000 ien pe baza analogiilor cu ceramica anatoliana timpurie a Epocii Bronzului. Tablitele pictograme gasite la Tartaria,potrivit descoperitorului, in nivelui Vinca Turdas a asezarii,sunt citate pentru coborarea datarii . Oricum, e mai sigur ca ele apartin unui nivel mai tarziu (a culturii Cotofeni,datata mileniul III ien) si au alunecat in groapa in care au fost gasite, printr-un tunel sapat de un animal,asemanatoare cu ancora de lut ce este prezenta in asezarile Cotofeni dar lipsesc in siturile Vinca Turdas.

Fara se se tina cont de datarile radiocarbon,oricum, cronologia relativa a culturilor a sud estului european si culturilor romanesti neo-eneolitice ,determinate prin stratigrafie,plaseaza cultura Vinca Turdas cu mult inaintea mileniului III ien. In lumina analogiilor dintre Cernavoda III a perioadei de tranzitie si Troia I si faptul ca Cernavoda I si toate fazele Gumelnita (desigur posterior lui Vinca C1),Vinca B si C1 ar trebui deasemenea plasate intre Cernavoda III si Vinca A, nu putem accepta sincronismul bazat pe similaritatile tipologice dintre Vinca si Gumelnita.

Aici vom mentiona doar ceramica gri-neagra acoperita cu slip ,decorata cu benzi umplute cu puncte incizate,vasele canelate ,marcajele pe fundul multor vase (unele seamana cu stilizarile zoomorfice),numarul mare de figurine de lut (in special cele cu masca),cateva figurine din piatra si altarele mici cu trei picioare mostenite de la cultura Starcevo-Cris.

In timpul in care triburile Starcevo-Cris ocupau mare parte din teritoriul prezent al Romaniei,elemente ale culturii Est Slovace-Alfold-Ciumesti penetrau in vestul Crisanei,iar in timpul evolutiei culturii Vinca Turdas ,cultura Tisa s-a extins spre vest-nord-vestul zonei si a patruns ,deasemenea,in Banat. Motivele sale incizate tip tesatura au influentat ornamentarea vaselor si figurinelor Vinca B-C.

Purtatorii culturii Dudesti a estului Olteniei si din Muntenia (deasemenea identificati in sudul Dunarii,in Bulgaria) cel mai probabil au plecat din Anatolia (unde sunt analogii cu Can Hassan,de pilda) ,au trecut Peninsula Balcanica aproximativ in timpul in care triburile Vinca penetrau zona danubiana, au asimilat unele elemente din Starcevo-Cris si de la ultimii supravietuitori Tardenoisieni ( predilectia pentru microlite de cremene si obsidian). Analogii cu Karanovo III in Bulgaria,indica cronologia relativa ,iar elemente gasite deasemenea in cultura Vinca indreapta atentia catre o origine comuna. Au fost sugerate patru faze in Oltenia,trei in Muntenia si chiar o cultura mixta Vinca-Dudesti in zona Jiu.

Decorarea incizata treptat s-a transformat intr-o decorare excizata in ultima faza,care a fost punctul de pornire a vaselor excizate a culturilor Vadastra si Boian (respectiv zonele de vest si est); li s-a dat si caneluri. Figurinele Dudesti sunt cantitativ si calitativ inferioare culturii Vinca Turdas.

Ceramica liniara cu note muzicale descoperita in nivelul fazei a II-a a asezarii eponime Dudesti reprezinta dovada a contactelor intre cele doua culturi din care a rezultat o noua sinteza culturala: prima faza (Bolintineanu) a culturii Boian. Aspectul Suditi din nord-estul Munteniei,caracterizat,potrivit unor autori,de o combinare a ceramicii Liniare cu elemente Dudesti (caneluri incrustate cu alb ,vase arse la temperaturi inalte) a fost discutat intens si unii autori cred ca este derivat din amestecul Liniar cu elemente Boian- Bolintineanu. Oricum, triburile culturii Liniare au contribuit la formarea aspectului Suditi si culturii Boian.

Cultura Dudesti a inceput inainte de 4500 ien si pana spre sfarsitul celei de-al treilea sfert al mileniului V ien ,cea de-a doua faza a sa pare sa fi fost sincrona cu o faza comparativ mai tarzie a ceramicii liniare cu note muzicale.

Cultura liniara cu note muzicale a intrat in Romania spre mijlocul mileniului V ien. Ocolind capatul nordic al muntilor Carpati, a ajuns in nord-vestul Ucrainei si in Moldova,de unde a trecut in Transilvania si centrul Munteniei unde a venit in contact cu Dudesti II. A gasit locuiri a ultimei faze Starcevo-Cris acolo si ,treptat, a asimilat populatiile,de la care a luat cateva elemente ceramice.

Trasaturile generale ale culturii liniare cu note muzicale in Romania sunt cele tipice-desi ceramica este gri,mai degraba decat gri-inchisa-dar n-au fost gasite ,pana acum,mari asezari de tip Koln-Lindenthal sau Bilany. Au fost evidentiate doua faze de dezvoltare;contactul cu Dudesti a avut loc in cea doua si cea mai probabila interpretare a aspectului Suditi este ca triburile culturii liniare au intrat in Muntenia in doua etape.Datarea cu radiocarbon (4295+_100 si 4220+_100 ien) sunt disponibile pentru ultimul aspect al culturii liniare cu note muzicale In Moldova (Tarpesti). Plaseaza sfarsitul culturii la 4300-4200 ien.

Ultima cultura care a patruns dinspre sud este cultura Hamangia, si cunoscuta in Dobrogea,malul Dunarii dinspre Muntenia si sporadic in Bulgaria. Probabil a avansat pe coasta Marii Negre. Ceramica cu un slip negru sau gri-inchis,decorat cu linii paralele de impresiuni amintesc de Stichbandkeramik ,dar lipsesc legaturile intermediare. Descoperitorul culturii Hamangia s-a uitat catre Anatolia si estul Mediteranei si a atribuit-o marilor culturi mediteraneene a ceramicii cu impresiuni tip Cardium, dar noi nu suntem de acord cu parerea sa,pentru ca ornamentarea in Hamangia nu folosea impresiuni cu acea scoica.Aceasta cultura( Hamangia) a fost considerata cea mai veche cultura neolitica din Romania,dar am aratat ca nu sunt dovezi concludente in aceasta directie;fragmente de ceramica Boian gasita in asezari si cimitire Hamangia si stratigrafia tell-ului de la Harsova indica un sincronism Hamangia-Boian,confirmat de cateva fragmente Boian-Bolintineanu din asezarea timpurie de tip Hamangia de la Coslogeni pe malul Dunarii. Datarea radiocarbon (4530+-95;4090+-160 se coroboreaza cu aceste dovezi.

Figurinele de lut (cu un corp solid,gat inalt prismatic si fara cap) descoperite in asezari si cimitire arata ca aceasta cultura este originara din Asia Mica. Cunoscuta statueta a Ganditorului si a partenerei sale ,pe drept considerate capodopere neolitice ,au fost dezgropate dintr-un mormant din Cernavoda.

Cultura Vadastra,formata prin evolutia graduala a aspectului oltenesc al culturii Dudesti,s-a dezvoltat pe o zona putin intinsa. Nu se poate ca Hamangia si cultura ceramica liniara sa fi luat parte la formarea ei. Potrivit celei mai noi etapizari a avut patru faze,probabil incepand cu acelasi nivel din cultura Boian.

Deasemenea este caracterizata prin ceramica predominant neagra sau gri-inchisa, canelata , mostenita de la Dudesti , frecvent folosita la inceput;mai tarziu pe decoruri unghiulare ,meandrele si spiralele erau excizate si umplute cu pasta alba. Ceramica facuta in perioada de culme (Vadastra III) este pe acelasi loc cu cele mai frumoase a neo-eneoliticului european. Figurinele de lut si vasele antropomorfice sunt deasemenea decorate prin excizie ,iar figuri umane apar pe unele vase.. Desi nu sunt disponibile datari cu radiocarbon, sincronismul aproape perfect cu Boian justifica datarea culturii Vadastra intre a doua jumatate a mileniului V si primele secole ale mileniului IV ien.

Marele complex cultural Boian-Gumelnita ,reprezentativ pentru estul Dunarii de Jos,cuprinde culturile Boian si Gumelnita ,care sunt distincte desi tranzitia de la prima la a doua a fost directa si lina.

Cultura Boian ,formata la nord de Dunare din contactul dintre ceramica liniara cu note muzicale si cultura Dudesti. Din centrul Munteniei se extinde pe mare parte a acestei regiuni,trece Carpatii catre sud-estul Transilvaniei in faza a II-a ,si se intinde pana la zona deluroasa nordica a Balcanilor in faza a III-a. Cele patru faze ale sale (Bolintineanu,Giulesti,Vidra si Spantov) arata ca ceramica excizata s-a ridicat la culmile sale in faza a III-a ,dupa care a decazut. Principalele sale motive ,incluzand tabla de sah si caneluri ale primei faze, sunt mostenite de la cultura Dudesti. Alte elemente (de pilda,mici triunghiuri pe marginea liniilor,in faza I-a) vin din cultura ceramicii liniare. Decorarea cu grafit,probabil adoptata din cultura Marita a sudului Balcanilor, apare in faza a III-a. Decorarea sporadica cu rosu si alb incrustat poate fi o inventie locala. Sculptura nu este foarte frecventa ,dar cea mai veche figurina de os a fost descoperita la Cernica (faza Bolintineanu). In ultima sa faza ,cultura Boian a venit in contact cu Precucuteni III (s-a sugerat chiar Precucuteni II),ca dovada ca materiale Precucuteni importate au fost descoperite in Muntenia,contacte ce au continuat in Gumelnita A1 si A2. Datarea radiocarbon pentru faza Spantov au dat 4000-3800 ien,deci inceputul culturii Boian ar trebui plasat la aprox.4300-4200 ien.

Pe baza tranzitiei line de la Boian-Spantov la cultura Gumelnita ,prima faza (A1) a Gumelnitei si faza Spantov au fost incluse,uneori,intr-o faza tranzitionala. S-ar putea ca un mare impuls sa fi venit din cultura Marica a sudului Balcanilor,in care,ca si in Gumelnita,ceramica pictata cu grafit era foarte frecventa. Impartirea culturii Gumelnita in patru faze: A1,A2,B1,B2 apare cea mai nimerita ;succesiunea primelor trei este deasemenea evidentiata stratigrafic.

In afara de decorarea ceramicii cu grafit, ce implica o tehnica complicata si coacerea vaselor pana la 1050 grade Celsius, alte caracteristici sunt :topoare mari de cremene ,gasite doar in culturile Gumelnita si Salcuta a Neo-Eneoliticului romanesc, si lame curbate de cremene,lungi de aproape 30 cm!. Alte elemente specifice: numeroase si diferite sculpturi (figurine de tip Thessalian, din os si mai rar din marmura;vase antropomorfice si zoomorfice),folosirea in mod curent a cuprului,chiar pentru turnarea topoarelor si ,la scara mai redusa folosirea aurului.

Vasele de import Precucuteni,Cucuteni si chiar Petresti in asezarile Gumelnita evidentiaza un sincronism intre inceputul culturii Gumelnita (A1) si Precucuteni III si intre Cucuteni A si A-B si o faza mijlocie ori tarzie a culturii Petresti.Multe datari radiocarbon se pun ,in general, de acord cu datarile pentru Karanovo VI din Bulgaria si confirma acest sincronism. Gumelnita A1 (pentru care nu exista datari radiocarbon)ar trebui datata de la sfarsitul fazei Boian-Spantov (cca.3800 ien) pana la cca.3600 ien;faza A2 ar dura de la cca.3600 ien la 3400-3300 ien. Nu exista datari radiocarbon pentru fazele B1 si B2,dar faza B2 ar trebui sa acopere timpul sosirii culturii Cernavoda I in Dunarea de Jos.

Aspectul cultural Stoicani-Aldeni a nord-estului Munteniei si sud-estului Moldovei (care ,deasemenea, a trecut in Dobrogea si la est de Prut) ,avand doua sau chiar trei faze de dezvoltare ,este caracterizata printr-un amestec de multe elemente Gumelnita A1 (si poate cateva Boian) cu un numar mai mic de elemente Precucuteni III. A ocupat zona de contact dintre acest culturi si posibil a durat mai mult in extremitatea sud-estica a Moldovei,unde pana acum nu au fost descoperite asezari Cucuteni A-B sau B.

Perfecta continuitate dintre Precucuteni si Cucuteni e un motiv bun de a discuta despre un complex Precucuteni-Cucuteni.

Cultura Precucuteni ,impartita in trei faze ,acum universal acceptate,s-a format ca rezultat al contactului dintre ceramica liniara cu note muzicale si etapa a II-a (Aldeni) a fazei Boian-Giulesti, undeva in sud-estul Transilvaniei si centrul vest al Moldovei, singurele regiuni unde Precucuteni I a fost identificata. Trasaturile esentiale ale acestei faze ,determinate in asezarea Traian-Dealul Viei include: ceramica gri,cateva elemente de incizie,unelte de obsidian denota o componenta a ceramicii liniare cu o componenta Boian-Giulesti (excizii,caneluri,etc). Dupa patrunderea in Muntenia a triburilor ceramicii liniare ,care a dat nastere culturii Boian si aspectului Suditi ,trebuie ca triburile Boian sa fi reactionat ,ceea ce a rezultat in mutarea lor in Moldova ,desi pana acum nicio asezare tipic Boian nu a fost descoperita in Moldova. S-a sugerat si o participare a culturii Hamangia la formarea Precucuteni pe baza unor caracteristici a figurinelor.

In faza II-a Precucuteni s-a intins catre Nistru (Floresti) ,iar un ultima faza catre Nipru. In USSR ( de fapt, Ucraina de azi) ,Precucuteni III este considerata ca inceputul culturii Tripolye (= faza A) ,dar nicio dovada nu suporta asertia ca Tripolye s-a dezvoltat din cultura Bug-Dniester ,ori ca este diferita de Precucuteni III deoarece caracteristicile esentiale Precucuteni III si Tripolye A sunt identice.

Forma si decorarea ceramicii s-a dezvoltat in timpul a trei faze. A aparut o tranzitie treptata de la excizie la impresiuni, si apoi de la impresiuni la incizii adanci in faza a III-a cand excizia nu mai era folosita deloc.

Vasele tipic Precucuteni II gasite in asezarile Vinca-Turdas a centrului Transilvaniei, furnizeaza dovezi de sincronism partial cu faza B a culturii Vinca-Turdas, iar prezenta fragmentelor ceramice in asezarile Petresti plaseaza inceputul culturii Petresti comparativ mai devreme. Aceasta este confirmata de datarea radiocarbon (3900 ien). Vasele Precucuteni III din nivelurile Gumelnita A1 stabileste continuitatea acestei faze pana dupa inceputul Gumelnitei A1. Ceramica cu trasaturi Precucuteni III au fos descoperite, deasemenea, in zona Hamangia si chiar in grupul Varna din Bulgaria, indicand macar cateva influente Precucuteniene in acele zone.

Datarile radiocarbon pentru sfarsitul culturii ceramicii liniare in Moldova pot fi considerate ca inceputul culturii Precucuteni. Datarea C-14 pentru faza a III-a (Tarpesti, 3580+_80 ien),Tripolye A (3614+_100 ien) si inceputul Gumelnita A2 plaseaza sfarsitul culturii Precucuteni la aprox. 3700-3600 ien.

Aceleasi datari se aplica inceputului ceramicii pictate Cucuteni, care s-a dezvoltat pe mostenirea Precucuteni cu influente din cateva culturi vecine. Se mai numeste cultura Cucuteni-Tripolye, ori cultura Ariusd-Cucuteni-Tripolye. H.Schmidt a scos in evidenta trei faze de dezvoltare (A,A-B si B) corespunzand fazelor Tripolye BI,BII si CI/I,pe care noi le-am impartit in subfaze. Studii recente au stabilit existenta a catorva variante regionale.

Inalta tehnica a ceramicii ,initial bicrome si apoi tricrome, este rezultatul contactului cu Gumelnita din Muntenia si culturii Petresti din Transilvania.

Pe langa ceramica policroma cu motive spiralice si meandrice,o alta trasatura specifica este locuinta cu platforma construita din trunchiuri de copaci acoperiti cu lut gros si apoi ars. Ceramica de factura straina, numita de tipul C de catre H.Schmidt, si facuta dintr-un material ce include scoici macinate si ornamentate cu impresiuni tip pieptene si snur ,specific culturii Srednyi Stog II a estului Niprului, a aparut deja in etapele tarzii ale Cucuteni A, si aceste infiltrari au continuat pana la sfarsitul culturii Cucuteni. Un sceptru de piatra cu forma unui cap de cal stilizat gasit la Fedeleseni (faza A4) este identic cu specimenele gasite in Ucraina , unele din ele dezgropate in asezari Tripolye B si altele mult mai la est. Legaturile culturale cu stepele nord pontice si infiltrarile de populatii la sud de Dunare pot fi responsabile pentru specimene similare din Salcuta (Oltenia),Casimcea (Dobrogea),Suvodol (Iugoslavia) si Rajevo (Bulgaria).

S-au avansat doua teorii referitoare la sfarsitul culturii Cucuteni. T.Passek si alti arheologi considera ca cultura Gorodosk-Usatovo -aproape echivalenta cu cea Horodistea-Foltesti din Romania- reprezinta ultima faza a culturii Cucuteni-Tripolye. In opozitie cu ei, noi credem ca dezvoltarea organica a culturii Cucuteni s-a sfarsit cu faza B (=Tripolye CI/I si a fost urmata de o cultura a triburilor nord pontice care au asimilat cateva elemente specifice cucuteniene (tripolyene).

Cronologia relativa indica o mica diferenta in favoarea culturii Gumelnita. Asta reiese din descoperirea materialelor Cucuteni A2-A3 importate in nivelurile Gumelnita A2 si B1 (Brailita,Gumelnita,Cascioarele). Se pune de acord cu datarile radiocarbon pentru situri fazei A2 (3660;3585;3675) si pentru fazele A3 si A4 care corespund cu datarile C-14 pentru Tripolye BI. Nu exista datari radiocarbon pentru Cucuteni A-B iar datarile pentru faza B (=Tripolye CI) sunt 2980+_60 (Valea Lupului) si 2920+_100 (Chapaeva). De aceea , cultura Cucuteni a inceput in centru vest Moldova si sud-estul Transilvaniei pe la aprox. 3700-3600 ien si a durat pana la aprox.2800-2700 ien. Data sfarsitului ar trebui probabil coborata ,considerand ca datarile pentru cultura Usatovo ( urmatoare afaza tranzitionala) dau aprox. 2500 ien. Aceste datari C-14 contrazic cronologia sugerata cu catva timp in urma ca figurinele tip vioara avand legatura cu Troia ne-ar face sa plasam Cucuteni A in a doua jumatate e mileniului III ien. Oricum,figurinele de acel tip au aparut mai devreme in Anatolia.

Cultura Petresti a Transilvaniei de centru sud este caracterizata prin ceramica fina bicroma si tricroma avand multe afinitati in cultura Cucuteni. A fost impartita in trei faze de dezvoltare ( A,A-B, si B) dar originea ei este inca controversata. A fost vazuta ca o renastere a ceramicii pictate a culturii Starcevo-Cris transmisa prin cultura Vinca-Turdas,dar ceramica pictata Turdas este de o calitate inferioara si pe de-a intregul dferita. Alta origine a culturii Petresti a fost sugerata,si anume patrunderea ceramicii pictate Est-Slovaka in nord-vestul si centrul Transilvaniei. Veche ipoteza privind contributia culturii Petresti la formarea culturii Dhimini din Thessalia ,resuscitata ceva timp in urma,nu mai poate fi sustinuta.

Fragmentele importate de ceramica din zona Petresti (fazele A-B, si B) in nivelul A2 la Gumelnita demonstreaza ca Petresti a inceput ceva mai devreme decat culturile Gumelnita si Cucuteni. Ceramica Precucuteni II dezgropata in asezari Petresti indreapta atentia catre aceeasi prioritate si confirmata de datarile radiocarbon (3900+_) a asezarii Petresti. Probabil cultura Petresti s-a sfarsit mai devreme decat Gumelnita si Cucuteni ca rezultat a patrunderii sporadice a culturii Tiszapolgar din vest-nord-vest. Cronologia absoluta ar fi 3900 la 3500-3400 ien.

Cultura Salcuta ce se suprapune unei faze tarzii a culturii Vinca in vestul Olteniei si culturii Vadastra in estul Olteniei , a ocupat toate Oltenia si vestul Munteniei si s-a extins la vest in Banat in timpul unei evolutii in patru etape. Este considerata ca un constituient (parte) al (a) complexului Salcuta-Krivodol-Bubanj (Romania,Bulgaria si respectiv Iugoslavia),dar multele elemente comune cu Gumelnita ne face sa credem ca e mai degraba o varianta regionala a culturii Gumelnita,desi nu negam si cateva mosteniri din cultura Vinca (ce lipsesc din Gumelnita) si influente ale Epocii de Bronz macedonene. Cateva forme ceramice ,decorarea cu grafit si alte cateva decoruri,topoarele grele de cremene si figurinele de os identice cu Gumelnita (absente in alte culturi) sugereaza ca triburile gumelnitene au jucat un rol in formarea culturii Salcuta.

Sincronismul cu Gumelnita (care a inceput ceva mai devreme) si cronologia relativa a celorlalte culturi Eneolitice ale Romaniei se pun de acord cu datarea radiocarbon (3575+_55;3550+_50) pentru faza a-II-a Salcuta si scoate din ecuatie orice sincronism ,pe baze tipologice, intre Gumelnita A-B1 si Vinca A-B2. Cultura Salcuta nu se poate sa fi inceput inainte de Vinca C2.

In timp ce ultimile etape ale culturii Petresti evoluau in centru sud Transilvania, cultura Tiszapolgar ,in mod obisnuit considerata,impreuna cu Bodrogkeresztur ce a urmat-o,ca apartinand Epocii Cuprului, s-a format in estul Ungariei,sud-estul Slovaciei si vest-nord-vestul Crisanei. Probabil a patruns in Transilvania dupa ce a incetat cultura Petresti,pentru ca o coexistenta a ambelor culturi in bazinul Muresului nu e credibila. Cateva elemente tarzii par sa fi avansat in sud-estul Transilvaniei (Reci) in zona de acoperire Cucuteni,desi descoperirile recente au fost atribuite culturii Bodrogkeresztur.

Cultura Bodrogkeresztur a derivat din Tiszapolgar,dar,potrivit unei recente ipoteze,s-ar fi putut forma chiar in Transilvania ca rezultat a patrunderii dinspre sud-vest si a terminat un vast proces de unificare a ultimei culturi eneolitice. Multe topoare de cupru sunt dovada unei metalurgii dezvoltate a cuprului.

Bijuterii batute din aur,cateva din ele considerate figuri feminine,au fost descoperite in zona extra-Romana a culturii Tiszapolgar si in zona romaneasca a culturii Bodrogkeresztur. Toate sunt de tipul sudic,dar aurul bijuteriilor si cuprul uneltelor sigur erau de origine transilvaneana.

Un pandantiv de aur si cateva vase de lut din asezarea Cucuteni A-B din Traian indica un sincronism Bodrogkersztur-Cucuteni A-B care ar fi putut incepe cel mai devreme in faza A. Dar ceramica cucuteniana decoperita la Targu Mures, impreuna cu un vas Bodrogkeresztur ,datata Cucuteni A,este acum atribuita unei variante mai tarzii B.

Cimitirul de la Decea Muresului,considerat contemporan si chiar atribuit culturii Bodrogkeresztur, a fost recent datat chiar mai devreme decat Bodrogkeresztur pe baza analogiilor dintre unele vase si cele din cultura Tiszapolgar. Totusi un topor de cupru gasit intr-un mormant sprijina sincronismul cu Bodrogkeresztur ,deoarece astfel de topoare lipseau in Tiszapolgar. Cateva artefacte din morminte (capete de maciuca,lame lungi de cremene,etc) au analogii in sudul USSR (Ucraina- Mariupol) si indica o patrundere dinspre est.

Un nivel Scheibenhenkel ce sfarseste eneoliticul a fost recent scos in evidenta in Oltenia,Banat si Transilvania (ca si in estul Ungariei). Unii autori considera ca ar fi faza finala a eneoliticului in aceste regiuni,dar altii vorbesc de un mare complex numit Herculane, sau Herculane-Salcuta IV-Cheile Turzii, ce a rezultat prin unificarea pe o zona intinsa a culturilor Salcuta,Tiszapolgar,Bodrogkeresztur,Petresti si Ariusd. Miscarile de populatii,urmate de unificarea culturala, s-ar fi datorat patrunderii dinspre est ,de-a lungul Dunarii, a culturii Cernavoda I.

In zona Dunarii de Jos, eneoliticul inceteaza cu Cernavoda I,prima mare patrundere dinspre stepele nord pontice pe teritoriul Romaniei. Noii veniti, considerati a fi populatiile care au adus ceramica Cucuteni C , au ocupat Dobrogea si valea Dunarii pana in sudul Olteniei si au impins spre nord si nord-vest populatiile tarzii ale culturilor Gumelnita si Salcuta IV, de la care au imprumutat cateva elemente. Nu poate fi admisa o origine anatoliana a culturii Cernavoda. Caracteristica majora o reprezinta ceramica impresionata cu snur si cu degresant de scoici pisate,similare ceramicii tarzii Cucuteni C si probabil cu inceputul grupului Foltesti-Usatovo din perioada tranzitionala.

Primele elemente ce au legatura cu nivelul Troia I (manere tubulare,etc) apar in faza de tranzitie (Renie II) de la Cernavoda I la Cernavoda III. Ele arata ca contactele cu sudul au fost reluate si ca tranzitia catre Epoca Bronzului incepuse. Cronologia nivelului Troia I este prea controversata pentru a servi ca si criteriu pentru datarea culturii Cernavoda I ,iar datele radiocarbon prea coborate. Cultura Cernavoda I trebuie sa fi inceput inainte de 2500 ien,adica inainte de sfarsitul Cucuteni B,a carei contemporana a fost macar in parte.

PERIOADA DE TRANZITIE DE LA ENEOLITIC LA EPOCA BRONZULUI.

Efectele patrunderii triburilor Cernavoda I de-a lungul Dunarii de Jos, si a dislocarii spre nord-vest a culturilor populatiilor autohtone au ajuns mai departe de Portile de Fier. Marile schimbari induse pe intreaga zona carpato-dunareana erau amplificate de valuri succesive de populatii sosind din stepele nord pontice si dinspre nord-est. Putem considera deci,ca Cernavoda I face intrarea in perioada de tranzitie.

Caracterul pastoral si semi-nomadic ale populatiilor din acea perioada a fost ,de obicei,exagerata. Nici populatiile culturii Cernavoda I si nici triburile care au sosit apoi ,nu erau exclusiv nomadice sau crescatori de animale;asezarile lor cu niveluri suprapuse (unele din ele chiar fortificate) indreapta atentia catre un anumit grad de sedentarism. Arheologii rusi chiar au aratat ca triburile locuind in stepele nord pontice si la est de Nipru practicau agricultura. Doar triburile Tumulus (care ingropau mortii in tumuli) ,in special acele Morminte cu Ocru erau mai mult nomadici sau semi-nomadici.

Asezarile erau rar fortificate si locuintele difereau considerabil chiar in interiorul unei culturi,mergand de la bordeie si mici colibe pana la case cu doua camere , de 6-8 metri lungime si 3-4 metri latime (Calnic si Basarabi,cultura Cotofeni,etc). Platformele (podele) ,frecvente in perioada neolitica , sunt absente si uneori sunt inlocuite de podele de lut batatorit.

Influxul treptat de populatii a schimbat trasaturile culturale si etnice ale zonei carpato-dunarene, in special in zonele extra carpatice. Evident ,populatiile autohtone nu au fost distruse;au fost treptat asimilate,dupa cum vedem din diferitele elemente apartinand vechilor culturi care au fost transmise culturilor noilor veniti,fapt ce este atestat si de datele antropologice.

Evolutia organica a culturii Cucuteni in Moldova a fost oprita de patrunderea dinspre est si est-nord-est a populatiilor care erau probabil in legatura cu populatia care a adus ceramica Cucuteni C ; iar culturile Horodistea si Foltesti,in mod obisnuit considerate echivalente cu aspecte ale Gorodosk-Usatovo s-au format in acel timp. S-au suprapus pe ultima etapa a Cucuteni B in Moldova si pe ultimele urme ale eneoliticului in partea din sud-estul provinciei.

Unele vase pictate cucuteniene tarzii (ultimul stil,faza B2) si vasele cu snur tipul C- au continuat in etapa timpurie a culturii Horodistea (recent impartita in trei faze) , dar intr-o masura mai mica decat in Ucraina, unde par sa fie mai numeroase. Au fost inlocuite treptat de vase gri,incluzand o varietate partial decorata ca si amforele globulare;desemenea topoare de cremene si alte unelte au fost descoperite. Deci, cultura Horodistea este o noua cultura ,nu o faza a culturii Cucuteni ce a stat la baza formarii dupa cum am aratat.

Cultura Foltesti a sudului Moldovei si nord-estului Munteniei a rezultat din fuziunea elementelor Usatovo ,care venisera dinspre est, cu elementele locale ale culturii Gumelnita si poate Cernavoda I din sud-estul Moldovei. Mult timp s-a considerat ca a avut doua faze, apoi a treia a fost adaugata ,si desi sapaturile de la Foltesti evidentiaza un singur nivel,diferentele dintre asezari arata ca evolutia aceste culturi trebuie impartita in cateva faze. Foltesti II a fost cea mai veche cultura a Erei Bronzului din Moldova. Ceramica pictata si vasele cu cordon sunt similare cu cele Usatovo. Mormintele cu ocru apartinand acestei culturi au fost gasite si pe teritoriul Romaniei, chiar si tumulare ( Brailita) continand vase pictate tipice Usatovului.

Venind dinspre nord si nord est, cultura Amforelor Globulare a patruns in zonele deluroase ale jumatatii de nord a Moldovei ceva mai tarziu. Avea vase tipice, cu motive solzi de peste si o maniera caracteristica de ingropare ,si anume unul,doi sau mai multi ingropati in ciste de piatra cu multe ofrande (ceramica,ornamente din os,topoare de cremene lustruite). Morminte tip cist similare au fost descoperite in Transilvania.

Cultura Cernavoda III s-a format mai la sud ,in Dobrogea si pe valea Dunarii de Jos,ca rezultat al asimilarii catorva elemente din culturile Gumelnita si Salcuta de catre populatiile fazei Renie II a culturii Cernavoda I. Aceasta populatie,care se ocupa mai mult cu oieritul, folosea mai putina ceramica, ce era facuta dintr-un material amestecat cu scoici macinate, iar decorarea cu snur a disparut aproape complet;vasele sale erau in principal decorate cu cordoane alveolare ori impunse cu degetul sub buza . Cateva elemente sudice ,ca de pilda manerele tubulare care deja aparusera in faza Renie II, indreapta atentia catre o persistenta a relatiilor Troia I-Anatoliene,iar cateva figurine cu capete lipsa aduce aminte de figurinele de tip Thessalian gumelnitene. Sub presiunea grupului Celei a sudului Olteniei,elemente Cernavoda III au intrat in vestul Transilvaniei,avansand catre nord-vest si contribuind la formarea grupului Bolerasz in Slovacia.

Grupul Celei , avand legatura cu Cernavoda III, s-a format in sud-estul Olteniei prin fuziunea elementelor Cernavoda I cu elemente Ezero-Mihalic care venisera din sud-estul Bulgariei si cu cateva elemente locale Salcuta tarzii.

Ceva mai tarziu cultura Foltesti a patruns mai adanc in estul Munteniei si vestul Dobrogei dand nastere culturii Cernavoda II care mai este numita Cernavoda II-Foltesti II,ce poate s-au suprapus cu Cernavoda III in unele zone. Vasele pictate si cu degresant de scoici dispar ,iar vasele cu snur devin chiar rare; ceramica este caracterizata de impresiuni pe buza si pe umar.

Cultura Cotofeni s-a dezvoltat in cea mai mare parte a Olteniei si Transilvaniei in zona ocupata in eneoliticul tarziu de complexul Salcuta IV-Herculane-Cheile Turzii si in vestul Munteniei. a avut trei faze si s-a bazat pe elemente culturale si etnice diferite: complexul mai sus amintit si cultura Cernavoda III,la care s-au adugat stimuli puternici dinspre sud. Populatia Cotofeni nu era nomada,desi economia animaliera a jucat un rol important in zonele deluroase si muntoase ale regiunii (asezari la 1000 metri altitudine). Cateva asezari erau fortificate cu sant si val de pamant. Ceramica era incizata cu motive geometrice (foarte rar spirale) , cu snur (aceasta nu apartine unei faze tarzii ,cum s-a presupus un timp indelungat). Incrustrarea cu pasta alba a fost folosita in mod obisnuit.Butonii reprezinta o decorare obisnuita,iar vasele cu incizii sunt gasite mai rar.

Intre timp, partea cea mai vestica a Romaniei a fost ocupata de culturile Baden si Kostolac si mai apoi de cultura Vucedol care contin doar elemente tipice ale aspectelor lor ungare si Iugoslave. Ultima faza a Vucedol este ,in mod obisnuit,plasata in Epoca Bronzului.

Cultura mormintelor tumulare nu constituie cultura mormintelor cu ocru. Ea apartine populatiilor care au venit in etape succesive din stepele nord pontice ,si toate sunt de dupa culturile eneolitice,cateva morminte dateaza din epoca bronzului. Cele mai multe din ele sunt de tip Yamna si contin schelete chircite si acoperite cu ocru, doar cateva sunt morminte catacomb. Morminte secundare (suprapuse) au fost gasite in cei mai multi tumuli,cativa tumuli foarte mari constau din tumuli mai mici acoperiti pentru a forma unul mare. Ocrul a fost, ori imprastiat peste schelete, ori depus bucati . Pe fundul mormintelor acoperite cu busteni a fost asezat covor de paie. Mormintele contineau putine ofrande : ceva obiecte de cupru si argint (incluzand cel mai vechi inel de bucla din Romania) si uneori o vaza. Un menhir si un cap de maciuca de diorit au fost descoperite intr-un tumul la Hamangia.

Cateva din aceste morminte tumulare ar putea apartine culturilor Cernavoda III si Cotofeni. Desi inhumarea era ritul obisnuit,primele gropi cinerare (Cotofeni)au aparut in aceasta perioada. Figurinele de lut,care erau ata de frecvente in eneolitic,devin foarte rare, dovedind o schimbare in practicile magice si religioase.

In ceea ce priveste cronologia absoluta a acestei perioade,exista o datare C-14 disponibila in Romania pentru un mormant cu ocru (2580+_65) si cateva datari din Ucraina pentru cultura Usatovo(=Foltesti): 2450+_100;2425+_60;2390+_65 si 2380+_60). Totusi noi credem ca inceputul perioadei de tranzitie ar trebui plasata inainte de mijlocul mileniului trei ,cand Eneoliticul se incheie. Sfarsitul ei,ce implicit corespunde inceputului Epocii Bronzului,este plasata de cei mai multi arheologi, cam la 1900-1800 ien. Aceasta perioada ar coincide cu ceea ce arheologii bulgari numesc Epoca Bronzului Timpuriu si dateaza din 2750 pana la 1900 ien,prin analogie cu sudul egeano-anatolian. Dar absenta obiectelor de bronz o plaseaza inainte de Epoca Bronzului ,desi legaturile cu epoca de bronz egeano-anatoliana sunt incontestabile.

Cei mai multi arheologi sunt de acord ca populatiile care au venit dinspre est si nord est apartin marelui grup de popoare indo europene si ca asimilarea populatiilor eneolitice locale a rezultat in introducerea limbilor indo-europeene in zona carpato-dunareana. Noii-veniti,cel putin unde s-a putut examina din punct de vedere antropologic,erau cu siguranta diferiti de populatiile eneolitice. Aceasta dovada sprijina opinia ca indo-europenizarea carpato-dunareana a inceput in perioada timpurie a tranzitiei.

EPOCA BRONZULUI.

Marile culturi care s-au cristalizat in a doua jumatate a mileniului III ien,in timp ce erau reprezentative pentru perioada de tranzitie catre Epoca Bronzului, nu au devenit culturi tipice Epocii Bronzului,desi au inclus multe din elementele esentiale care au format baza pentru culturile epocii bronzului chiar daca unele au rezistat pana in epoca bronzului. Nici Foltesti,nici Cotofeni si nici Vucedol nu pot fi reprezentative pentru Epoca Bronzului Romanesc.

In timp ce la inceput perioada tranzitionala a fost caracterizata in special de importante schimbari sociale,culturale,economice ,lingvistice si mai ales etnice in comparatie cu perioada eneolitica,stabilitatea relativa a fost obtinuta inainte de sfarsitul ei in cea mai mare parte a zonei carpato-dunareane,adica un echilibru intre agricultura primitiva si cresterea animalelor,ce a persistat in Epoca Bronzului. Dupa lungul proces de fuziune intre elementele autohtone ale eneoliticului cu noile elemente ,care in principal au venit din est-nord-est si nord, si mai putin din vest, un proces care intotdeauna a fost supus stimulilor culturali din Egea si Anatolia, s-au dezvoltat cateva culturi noi la inceputul Erei Bronzului.

Ele au devenit reprezentative pentru una sau mai multe regiuni ale zonei carpato-dunarene, in concordanta cu caracteristicile culturale pe care le-au continuat sau din care s-au format.

Desi inceputul Epocii Bronzului in zona carpato-dunareana a fost plasat in aproximativ 2000 ien,sau chiar mai devreme pe baza analogiilor cu sudul,cea mai potrivita data este 1900-1800 ien,inainte de care nu s-a descoperit vreun obiect de bronz. Numeroase excavatii sistematice ce au avut loc in ultima perioada ,au facut posibile determinarea cronologiei relative a diferitelor culturi ale Epocii Bronzului; legaturile cronologice intre culturi au fost stabilite pe baze stratigrafice ,ale asa-numitor mporturi,dar si pe tipologie. Cronologia absoluta poate fi stabilita prin compararea obiectelor de metal din asezari si necropole si elementele tipologice ale ceramicii cu cele gasite si datate din sud. Din moment ce nu exista pana in prezent date C-14 pentru culturile epocii bronzului din Romania,analogiile si legaturile celor din zona egeano-anatoliana sunt decisive;dar se are in vedere si cronologia absoluta general acceptata pentru Europa Centrala.

Pana acum cincisprezece ani,Epoca Bronzului pentru Romania, a fost impartita, conform sistemului sugerat de P.Reinecke pentru sudul Germaniei si folosit pentru intreaga Europa Centrala si de Sud Est,in patru perioade (A,B,C,D) si un numar de sub-perioade,urmate de prima perioada a Hallstatt-ului (A) sfarsindu-se cam pe la 1000 ien. Totusi ,datorita faptului ca aceasta impartire nu corespundea realitatilor carpato-dunarene,o impartire in trei perioade:Timpurie,Mijlocie si Tarzie,pare mai corespunzatoare.

Impartirea Epocii Bronzului carpato-dunarean a fost subiectul multor studii si discutii. Si mai mult,s-a acordat mare atentie clasificarii cronologice a numeroselor descoperiri (bronzuri) din Epoca Bronzului Tarzie si Halstatt. M.Rusu le-a clasificat in sapte mari orizonturi succesive, din care ne vom ocupa de doar trei: Uriu-Domanesti, Bronzul Tarziu (sec.XIII ien) ; Cincu-Suseni ,Halstatt A1 (sec.XII ien) si Turia-Jupalnic, Halstatt A2 (sec.XI ien). Desigur, s-au sugerat si alte clasificari referitor la cronologia generala a Epocii Bronzului Central European si carpato-danubian,dar cea a d-lui Rusu pare sa fie cea mai corespunzatoare Romaniei. Nu intotdeauna s-a cazut de acord asupra cronologiei obiectelor de aur si bronz. De fapt, impartirea lui Reinecke este inca folosita destul de des cand descoperirile din Romania sunt asociate cu cele din Europa.

Epoca Bronzului Timpuriu probabil a durat pana la aprox.1600 ien,adica la perioada de tranzitie din Faza A la B a lui Reinecke, Epoca Bronzului Mijlociu de la 1600 la 1300 ien, iar Epoca Bronzului Tarziu ar include doar sec.XIII ien,dupa care vine Halstatt A (1200-1000 ien),care in opinia noastra apartine perioadei de tranzitie catre Epoca Fierului. Conform altei cronologii ,prima perioada ar trebui plasata intre 2000-1700 (desi acelasi autor mentioneaza 1900ien ca inceput),a doua intre 1700-1300 ien,si a treia in sec.XIII ien.

Ca rezultat al exploatarii intensive a aurului,care abunda in rauri si mine, si a bogatelor depozite de cupru,in Transilvania metalurgia a inflorit inainte de sfarsitul Epocii Bronzului Timpuriu si a culminat in Ha A (Halstatt A). Partea de vest-nord-vest a acestei provincii si nordul Crisanei au devenit centre exceptionale de metalurgie a bronzului, unele din produse ajungand chiar in regiunea Baltica. Apropierea relativa a depozitelor de cositor ale Boemiei a contrinuit la aceasta dezvoltare. Datele statistice referitoare la tezaurele de bronz ,aur si argint si obiectele isolate, aduc o imagine clara a metalurgiei transilvane: din cele 25.000 obiecte gasite in tezaure,2000 dateaza din eneolitic si Epocile bronzului Timpuriu si Mijlociu, 1100 din Epoca Bronzului Tarziu,mai mult de 20.000 din Ha A ,si doar 1400 din Ha B si C. Si din cele 137 descoperiri de obiecte de aur din Transilvania , incluzand 30 tezaure,totalizand peste 3000 obiecte, 73 obiecte dateaza din Epoca Bronzului Tarziu si Ha A. Aceste cifre,la care ar trebui adaugate multe alte descoperiri din zona extra carpatica a Romaniei,vorbesc ele insele de impetuoasa meatalurgie a aurului si a bronzului in Epoca Bronzului Tarziu si Ha A. Totusi,atelierele pentru producerea noului aliaj, in special pentru manufactura uneltelor,ornamentelor,armelor si altor obiecte,nu erau limitate la Transilvania;cel putin in Epoca Bronzului Tarziu si Ha A existau ateliere peste Carpati,pana in Dobrogea.

Numeroasele obiecte de bronz si aur descoperite in asezari si necropole e mai putin important,dar tezaurele pot fi datorate unei culturi sau alteia pe baza locatiei descoperii. Cele mai multe tezaure de aur gasite in arcul Carpatilor au fost in regiunea culturilor Wietenberg si Otomani,dar nu lipsesc nici din zona celorlalte culturi. Doar cateva din cele mai importante vor fi mentionate: Tufalau,Sacueni,Graniceri,Smig,Pecica-Rovine,Firiteaz,Boarta si Sarasau.

Tezaurul de discuri si inele buclate descoperite la Ostrovu Mare-Tiganesti (sud vestul Olteniei) sunt din zona culturii Garla Mare-Carna,iar cel de cutite de aur si mici topoare de argint din Persinari (Centrul Munteniei) ,la nord-estul limitei culturii Tei.

Decorarea ,extrem de bogata in gravari si repouse, a multor obiecte de metal, este aproape exclusiv geometric-spiralic,desi sunt cunoscute si obiecte ornamentate cu figuri umane si de animale (Tufalau,in sud-estul Transilvaniei si Graniceri, in Crisana).Trebuie mentionate impulsurile externe care au dat nastere metalurgiei bronzului in zona carpato-danubiana,deoarece nu putem conta doar pe dezvoltarea interna socio-economica si, in acelasi timp,adoptarea si difuziunea pe scara larga nu ar fi fost posibila daca nu existau noi cereri in acel stadiu de dezvoltare. Chiar daca prioada de tranzitie de la eneolitic la epoca bronzului nu ar fi fost un pas inapoi,metalurgia bronzului tot nu ar fi putut origina in zona carpato-dunareana deoarece lipsea cositorul sau substitutele sale. Stimulul initial trebuie,deci, sa fi venit din Anatolia prin Pen. Balcanica,cu care zona carpato-dunareana a mentinut permanent legaturile de-a lungul preistoriei.

De foarte multe ori inceputul Epocii Bronzului a fost echivalat cu o intoarcere la stabilitate si echilibru intre agricultura primitiva si pastoralismul primitiv,dar acest echilibru a fost realizat, mai mult sau mai putin,in a doua parte a perioadei de tranzitie si a devenit generalizat in primele doua etape ale Epocii Bronzului. Bordeiele si modestele colibe au fost inlocuite de locuintele de suprafata mai mari si mai durabile;cel putin in cateva culturi din etapele acestea,asezarile erau uneori pe inaltimi si erau fortificate cu santuri,palisade si valuri de pamant, uneori chiar cu ziduri de piatra. Aceste fortareteerau probabil locul de rezidenta pentru sefii unor organizatii tribale.;fortificatiile si folosirea frecventa a topoarelor din piatra -deja inainte de sfarsitul primei etape a Epocii Bronzului-de cutite de bronz,sabii si topoare de lupta indreapta atentia catre raiduri (daca nu chiar cuceriri teritoriale). Pastrand proportiile ,cel putin in unele culturi ale bronzului (Monteoru,Otomani,Sighisoara-Wietenberg), acesti sefi si fortaretelelor aduc aminte de basileis Micenieni si citadelele lor. Tezaurele de aur si diferenta de bogatie,scoase in evidenta de ofrandele bogate din unele morminte si modestia sau chiar saracia din altele ,arata oarecare diferenta de clasa.

In unele asezari fortificate, bordeiele erau asezate in randuri paralele.In zona culturii Otomani,asezarile localizate pe pamant mlastinos erau compuse dintr-un grup central de case inconjurat de bordeie,a caror ramasite au fost gresit catalogate drept valuri de pamant. Sapaturile facute de arheologi romani au demonstrat ca sunt ramasite ale caselor arse si nu fortificatii.

Carele cu patru roti introduse in acea perioada-a caror modele din argila si roti din argila au fost gasite-au fost cu siguranta imprumutate din Asia Mica,nu din est , unde doar carele cu doua roti erau folosite. Multe articole si arme de tip transilvan sunt descoperite peste Carpati si chiar in Dobrogea, ce demonstreaza unitatea zonei carpato-dunarene si justifica termenul Epoca Bronzului Carpato-Dunarean. Vestigiile circulare din asezarile mici (zolniki-cenusare),arse, contin in cenusa lor ,un numar mare de oase de animale.

Au fost mentinute relatii stabile cu sudul de-a lungul Epocii Bronzului,iar infuziunile sudice sunt vizibile in multe produse ale culturii materiale. Cresterea numarului ceramicii si obiectelor metalice cu decoratii spirale, incepand de la sfarsitul Epocii Bronzului Timpuriu,s-a datorat indisputabil influentei Miceniene. Decorarile spiralice,deseori similare zonei carpato dunarene si lumii Miceniene ,diferite ornamente de aur (discuri ,de pilda) si diferite obiecte de os sunt aproape identice in forma si decorare cu cele gasite in mormintele miceniene,ceea ce dovedeste stimulii sudici si contactul cu sudul. Importarea din sud de obiecte,care nu erau sau nu puteau fi produse la nord de Dunare de fortele locale , este evidentiata de numarul mare de margele de tip est mediteranean descoperite ,printre alte situri,la Sarata Monteoru. Legaturile cu Europa Centrala,si mai la nord in Baltica,sunt atestate de bronzurile de origine carpato-dunareana descoperite in regiuni intermediare si chiar pe coastele baltice si de margelele de chihlimbar gasite in situri si cimitire din Romania.

Incinerarea,care aparuse in perioada de tranzitie,a devenit ritualul obisnuit intr-un numar de culturi ale Epocii Bronzului din sud vestul si centrul Romaniei,pe cand culturile din sud estul si estul Romaniei continuau sa-si ingroape mortii . Schimbarea ritului funerar,evident, implica o schimbare de atitudine fata de viata,desi nimeni nu poate crede ca populatiile vecine si uneori conlocuitoare,aveau o viziune diferita ; si mai mult, chtonic-ul Anschaung a fost pe de-a intregul inlocuit de viziunea uraniana la inceputul Epocii Bronzului, si implicit de un cult al soarelui,dovedita de motivele solare (cerc,cerc cu raze,roata cu spite,etc) frecvent folosite in decorarea ceramicii si vaselor de metal. Necropolele de incinerare-cunoscute in special in cultura campului de urne si in zona culturii Sighisoara-Wietenberg, si necropolelel de inhumare in zonele unor culturi ale Epocii Bronzului (de exemplu: Monteoru,Otomani si Noua) au fost privite ca necropole tribale,iar mormintele grupate drept inmormantari de familie.

Numarul foarte mic de figurine feminine e o alta dovada a declinului credintei in divinitatea zeitei-mama si chiar inlocuirea ei cu cea a cultului soarelui. Cele mai remarcabile exceptii sunt figurinele feminine cu fuste clopot ale culturii campurilor cu urne danubiene si alte cateva specimene apartinand altor culturi ce sunt considerate supravietuitoare ale cultului fertilitatii din Neolitic. Chiar asa,avand in vedere ca in chiar perioada de tranzitie exista putine dovezi ale continuarii acestui cult , trebuie gasita alta explicatie ,din moment ce toate figurinele din cimitirul de la Carna au fost gasite in morminte de copii.

Resturi vestigeale ale sanctuarelor din Epoca Bronzului Mijlociu au fost descoperite in doua locatii aflate la distanta una de alta: Sarata Monteoru (cultura Monteoru)-inca nedezgropata si la Salacea (cultura Otomani). Descoperirea de la Salacea a fost legata de descoperirea unui adevarat templu. Are o un hol de intrare si o camera mare (8,20 pe 5,20 m), construit din lemn tencuit cu lut ,dar si din chirpici ; avea o podea din lut batatorit si un acoperis din paie sustinut de sase coloane interioare;continea trei altare-unul ca o masa si doua ca scene mari. Motive unghiulare incadrate,in relief, si chiar o friza,consistand dintr-o spirala fara sfarsit ,deasemenea in relief si partial vopsita cu alb, decorau cel putin parti ale zidurilor exterioare. Asemenea sanctuare dovedesc civilizatia avansata a acelei epoci si erau cu certitudine numeroase: fiecare asezare mai importanta trebuie sa fi avut o asemenea constructie unde se faceau diferite ceremoniale.

Opinia generala este ca populatiile Epocii Bronzului au aparut din amestecul local de populatii eneolitice cu cele venite in perioada tranzitionala. Indo-europenizarea s-a sfarsit la inceputul Epocii Bronzului. Totusi nu putem identifica tracii in acea perioada indepartata,deoarece nu stim cu certitudine daca triburile trace sau ilire se separasera deja. Mai sigur discutam despre Proto-traci din care s-au nascut geto-dacii in Epoca Fierului,pe o parte, si tracii Peninsulei Balcanice ,pe de alta.

Cele mai multe dintre culturile Epocii Bronzului romanesti s-au format pe teritoriul actual al Romaniei,pentru ca ele au evoluat din populatiile perioadei tranzitionale care incorporasera elemente neolitice si au fost permanent imbogatite de contributiile si influentele sudice. Aceste culturi pot fi clasificate astfel:

Epoca Bronzului Timpuriu: ultima etapa a culturii Foltesti din Moldova si, poate, cele ale culturilor Cotofeni si Vucedol din Transilvania si Crisana. In Dobrogea situatia este inca confuza:desi Cernavoda II sau Cernavova III ar fi putut continua sa existe in Epoca Bronzului Timpuriu ,nu exista date pozitive. Cultura Glina-Schneckenberg (Muntrenia,Oltenia si sud-estul Transilvaniei) a durat pe intreaga perioada. Culturile Periam (pe Muresul Inferior),Monteoru (nord-estul Munteniei si sudul Moldovei), Otomani (Crisana) si Sighisoara-Wietenberg (Transilvania) incep sa se dezvolte aproape de sfarsitul Epocii Timpurii.

Epoca Bronzului Mijlociu: are loc cea mai mare parte a evolutiei culturilor Monteoru,Otomani,Sighisoara-Wietenberg,Costisa (Moldova),Tei (Muntenia,Oltenia si partea de sud est a Transilvaniei),Vattina (Banat),Pecica (Banat,Crisana) si mult din evolutia culturilor Garla Mare-Carna si Verbicioara (Banat-Oltenia) si Suciu de Sus (Maramures).

Epoca Bronzului Tarziu: cele mai multe din culturile de mai sus au continuat,in timp ce complexul cultura Noua-Coslogeni s-a extins in centrul si estul Transilavniei ,estul Munteniei si in Dobrogea.

Ne vom ocupa mai intai de culturile datand exclusiv Epocii Bronzului Timpuriu;apoi folosind un criteriu geografic in sens invers acelor de ceasornic,de culturile care incep sa se dezvolte in bronzul timpuriu si continua in bronzul mijlociu(unele chiar in bronzul tarziu) din Muntenia prin Moldova,Transilvania,Maramures si Crisana pana in Banat si Oltenia;de culturile exclusiv bronzului tarziu ne vom ocupa la sfarsit.

Prima sinteza a Epocii Bronzului este cultura Glina-Schneckenberg,care s-a format in Muntenia si Oltenia si a trecut in sud estul Transilvaniei. Unii autori cred ca prima faza dintre cele doua (ori trei) are loc inainte de sfarsitul perioadei de tranzitie,fiind initial simultana cu Foltesti II. Cultura Glina-Schneckenberg a rasarit din populatia veche Gumelnita,a fost fertilizata de culturile Cernavoda si Foltesti si a primit contributii de la cultura amforelor globulare (cateva morminte tip ciste). Predomina in ceramica cestile cu o toarta si bolurile ,decorate cu snur si butoni-deschisi . Un mic tezaur descoperit la Crivat contine un topor de tipul Veselinovo, o lama triunghiulara de cutit cu patru nituri si nervura centrala si un topor plat; in alte situri s-au descoperit mici obiecte de bronz si cupru si foite de aur. Mai erau folosite unelte de piatra si cremene (topoare de lupta,cutite curbate,etc),figurine de argila au fost deasemenea descoperite.

S-a pus accentul pe rolul jucat de Glina-Schnekenberg in formarea unor culturi datand de la sfarsitul bronzului timpuriu si din bronzul mijlociu (Monteoru,Tei,Sighisoara-Wietenberg si Verbicioara).

Cultura Periam a Banatului si sudului Crisanei se extinde in partea de nord est a Iugoslaviei.Este alaturata complexului cultural Periam-Mokrin-Pancevo dezvoltat dintr-o populatie destul de stabila cultural si etnic,care include si elemente tarzii ale complexului Salcuta-Bobanj si a fost influentata de elemente sudice anatoliene mai degraba decat macedonene. Analogiile cu cultura Nagyrev a Ungariei indica un sincronism cu ea. Ceramica (mai mult cesti cu una sau doua torti si vase tip clepsidra cu doua torti) este decorata cu incizii aranjate in metope. Au fost gasite in asezari Periam si diferite obiecte de cupru si bronz (bratari,coliere de tipul Osenhalsringe si ace de tip Rollennadel). Mortii erau ingropati in morminte plane.

Cultura Periam a jucat un rol decisiv in formarea culturii Pecica de pe Muresul Inferior si a culturii Vattina din Banat.

Cultura Monteoru a derivat din Glina Schnkenberg timpuriu si a inclus cateva elemente care au persistat din perioada tranzitionala; a acoperit zonele deluroase ale Munteniei est centrale si nord estice, intra in sudul si centrul Moldovei si apoi trece Carpatii in sud estul Transilvaniei.

Este caracterizata de asezari construite pe varfuri de deal,margini de terase, ce puteau fi usor aparate,inconjurate de santuri in Moldova din faza I, si de cimitire la marginea asezarilor.S-au facut cercetari importante la situl eponim Sarata Monteoru si in Moldova. La Sarata Monteoru evolutia aceste culturi poate fi urmarita de la inceputuri aproape pana la sfarsitul Epocii Bronzului. S-au indentificat doua faze (I si II),prima incluzand cinci stadii (MIC4, MIC3,MIC2 si MIa si Mib) ,iar a doua are doua stadii (MII1 si MII2). Au fost descoperite si patru mari necropole. Locuinte ridicate pe pietre sau platforme,sau pe fundatie de pietris, apar pentru prima oara,dar ele au fost precedate de bordeie. Ultimul stadiu al culturii Monteoru (Balintesti-Garbovat,in sud estul Moldovei) care lipseste de la situl eponim,face tranzitia la cultura Noua din bronzul tarziu.

Tipica este ceramica gri-neagra cu slip fin ,cele mai obisnuite forme fiind cestile cu una sau doua torti,vase de libatii (Spendegefasse) cu baza ascutita si gat cilindric, askoi,etc. Decorarea este geometrica si variata,cel mai des incizata: liniare,motive solare,etc;caneluri marginite de linii incizate sunt caracteristice stadiului II,cand apar si spiralele si ansae lunatae.

Foarte multe aspecte ale acestei culturi sunt scoase in evidenta de materiale gasite in morminte. S-au sapat peste 350 morminte in cele patru necropole descoperite la Sarata Monteoru; cele mai multe din ele erau de inhumatie cu mortii sezand pe o parte in pozitie chircita si doar cateva erau morminte in urna ale copiilor. Mormintele de familie erau marcate de un cerc de pietre si deseori acoperite de o mica movila de pamant.Bogatele descoperiri includ:bratari si coliere din bronz;inele buclate din bronz,argint si aur;margele din sticla,chihlimbar si aur;varfuri de sageata din os,paftale si piese de obraz (acestea din urma deasemenea din argila);varfuri de sageata din cremene;topoare de lupta din piatra (in mormintele barbatilor) si multa ceramica. In cultura Monetoru sunt frecvente cutitele curbe de piatra,capete de maciuca din piatra,ace de diferite forme (incluzand asa numitele ace Cipriote). Etapa timpurie a culturii Monteoru a fost aproximativ contemporana cu grupul Nitra (Slovacia) iar sfarsitul fazei I si inceputul fazei II poate fi considerate sincrona cu perioada Miceniana dezvoltata.

Legaturile cu influentele civilizatii miceniene sunt de netagaduit; chiar organizarea sociala (asezari fortificate si clasa razboinicilor) multumita careia aceasta cultura s-a putut dezvolta pana la inceputul bronzului tarziu.

Cultura Tei s-a raspandit in acea parte a Munteniei care nu a fost ocupata de cultura Monteoru si in zona din dreapta a Dunarii. Intr-o faza timpurie a trecut in sud estul Transilvaniei, unde va fi rapid inlocuita de cultura Sighisoara-Wietenberg. A descins ,deasemenea, din populatiile Glina-Schneckenberg si Cernavoda-Foltesti,fiind caracteristica bronzului mijlociu si tarziu,cand asezarile tip zolniki erau cunoscute. Evvolutia sa a fost impartita in cinci faze. Ceramica (in special cesti cu una sau doua torti si vase de depozitare) cu decoruri geometrice incrustate cu alb executate prin crestaturi successive. Spirala apare in faza a II a,ceea ce inseamna ca nu a fost mostenita din trecut, ci imprumutata din civilizatia miceniana. Importurile fazei a II a din nivelul Monteoru II demonstreaza ca influentele de ambele parti s-au intensificat si indreapta atentia catre un sincronism a acestor faze.Aceasta cultura a durat pana la sfarsitul bronzului tarziu,dar zona sa din estul Munteniei a fost ocupata de cultura Coslogeni in bronzul tarziu.

Cultura Costisa ,ramura romaneasca a complexului Bialyi Potok, a patruns nordul si centrul Moldovei, venind din nord in timpul nivelului IC3-IC2 a culturii Monteoru,adica la inceputul bronzului mijlociu. In situl eponim vestigiile sunt sub nivelul Ia-Ib Monteoru,care a venit din sud si a impins cultura Costisa catre nord. S-au diferentiat doua faze: una corespunzand Monteoru IC3-IC2 si o alta in mare parte Monteoru Ia-Ib. Tipurile obisnuite de ceramica sunt cestile cu doua torti si amforele globulare cu doua torti;decorarea incizata consta aproape exclusiv din triunghiuri inversate. Bronzurile sunt rare ,mai numeroase sunt cutite curbate de piatra,topoare-ciocan din diorite,etc Cateva materiale arata ca si cultura Costisa a contribuit la formarea culturii Noua din bronzul tarziu.

Cultura Sighisoara-Wietenberg, tipica epocilor broonzului timpuriu si mijlociu pem platoul transilvan si zonele joase s-a extins spre sud estul Transilvaniei.

Ca regula, se considera ca a descins din cultura Cotofeni,dar recent s-a pus sub semnul intrebarii originea ei. S-a acordat un rol important la formare si culturii Tei, iar influente ale culturii Sighisoara-Wietenberg se presupun a fi germenele culturii Tei III, sincrona cu Sighisoara-Wietenberg III sau II/III. Peste 200 asezari si necropole stau marturie populatiei dense. S-a descoperit doar o asezare fortificata (Coldau),cu toate ca populatia culturii era cu siguranta razboinica. Evolutia culturii Sighisoara-Wietenberg a fost impartita in trei faze;iar pe baza materialului Sighisoara-Wietenberg in siturile Otomani, si vice-versa ,s-a stabilit un sincronism intre aceste culture si culturile Europei Centrale. Sincronismele intre cele trei faze majore sunt:

Sighisoara-Wietenberg ,faza I= Otomani IB (Reinecke A2),

Faza II= Otomani II,Fuzesabony timpuriu,Vattina ,nivelul XII Pecica (Reinecke B1-B2)

Faza III= Otomani III sip arte din culturile Suciu de Jos si Noua.

Formele principale de ceramica sunt ceasca cu o singura toarta,farfurie cu forma de peste,farfurii si boluri cu buza tetralobata (care apar in faza III). Decorarea geometrica este prin incizie,crestaturi,impresiuni ,toate incrustate cu alb si in relief,in mod particular cu forme canelate,ce apar in faza II odata cu spirala; meandrele apar in faza III. Numeroase tezaure si obiecte din bronz,de altfel si tezaurele de aur, gasite pe teritoriul Sighisoara-Wietenberg,stau marturie metalurgiei dezvoltate;armele (sabii lungi de tip Boiu),ca de altfel si reaparitia spiralei ,arata ca erau legaturi puternice cu lumea miceniana. Alta dovada este furnizata de vatra de la Sighisoara,decorate cu spirale convolute similara celor din megaronul palatului de la Micene.

Ritul de ingropare a fost aproape exclusive incinerarea in urne acoperite. Inhumarea a fost foarte rara.

Cultura Otomani, descinsa din culturile Cotofeni si Baden, a ocupat Crisana si Ungaria pana aproape de Tisa, si apoi s-a extins la vest de Tisa si mai departe in nord. Arheologii unguri o numesc cultura Fuzesabony, dar slovacii i-au pastrat numele de Otomani. Sunt cunoscute in Romania cam o suta de asezari si necropole. Evolutia culturii a fost impartita in trei faze care s-au dezvoltat fara intrerupere pana la sfarsitul Epocii Bronzului. Asezarile cu locuinte aranjate in cerc si asezarile fortificate cu val de pamant sunt tipice,in special,pentru primele doua faze.

Cele mai obisnuite forme ceramice sunt cestile cu gat lung ,toarta inalta si fund inaltat inelar si bolurile. Decorarea cu maturica (Besenstrich) a fost utilizata in faza I;decorul geometric incizat apare in faza II;spiralele si cateva caneluri in faza III cand au aparut si butonii. Figurinele feminine aveau capul detasat. Pe teritoriul Romaniei, incinerarea a fost singurul rit in faza timpurie,dar inhumarea in pozitie chircita a fost adoptata in celelalte faze. Incinerarea a fost atribuita influentelor din grupul culturilor campurilor de urne,dar si inhumarea era folosita in fazele timpurii ale acestui grup,mai sigur era o ramasita a practicilor din culturile Cotofeni si Baden.

Sincronismul cu Sighisoara-Wietenberg a fost prezentat mai sus. Cateva cioburi (fragmente) ceramice ale culturii Suciu de Jos gasite in doua asezari Otomani ale fazei III atesta concomitenta cu vecinul de la nord si nord est. catre vest;

inceputul fazei I este sincronizata cu Nyerseg (Ungaria) si restul nivelurilor Periam si Toszeg A (Ungaria) (Reinecke A1-A2);

faza II=Toszeg B (Reinecke B1-B2)

faza II/III-etapa de tranzitie cu trecerea de la Reinecke B2 la C

faza III cu Toszeg III (Reinecke C-D)

Cultura mormintelor tumulare ,care in Ungaria a pus capat aspectului Fuzesabony,a avansat in Crisana doar pana pe valea raului Er,iar cultura Otomani a durat pana la sfarsitul bronzului tarziu.

Nord vestul Romaniei (Maramuresul si parte a Crisanei),in timpul bronzului mijlociu si tarziu, a fost ocupat de cultura Suciu de Jos,care s-a extins deasemenea in sub Carpatii Ucrainei. Potrivit unor autori si-a inceput dezvoltarea deja in bronzul timpuriu din aspectul Vucedol-Zok-Nir, potrivit altora a izvorat in bronzul mijlociu din contactul dintre culturile Otomani si Sighisoara-wietenberg. E sigur ca s-au descoperit materiale Suciu de Jos in siturile Otomani Ii si III si Sighisoara-Wietenberg III.

Cele mai importante aspecet al acestei culturi sunt vasele incizate ,cele mai frumoase din preistoria europeana cu motive spiralice si solare, dar si geometrice,chiar zoomorfice. Pozitia favorabila a acestei culturi pe ruta comerciala a metalelor din sis pre Centrul si Nordul Europei , a contribuit la dezvoltarea si inflorirea metalurgiei sale. Singurul rit funerar a fost incinerarea in morminte plane si tumuli.

Cultura Pecica a bronzului mijlociu si tarziu, care s-a dezvoltat la confluenta Muresului si Tisei, s-a bazat local pe cultura Periam a bronzului timpuriu si, poate, pe elemente timpurii ale culturii Baden din perioada tranzitionala. Ceramica sa este caracterizata de vasele tip clepsidra,cesti cu o toarta si decorarea cu incizii. Cateva bare de bronz au fost descoperite chiar la Pecica,iar un tezaur de bijuterii de aur intr-o vas la Pecica-Rovine,incluzand pandantive cu forma conica ai un disc decorat en repousse. Ritul funerar era inhumarea.

Cultura Vatina, in sudul Muresului,a fost deasemenea bazata pe cultura Periam-Mokrin,cel mai probabil in timpul periadei Reinecke A2 si a durat pana in perioada Reinecke B2 la C. Cultura a ocupat vestul Banatului,nordul Serbiei si bazinul inferior al raurilor Tisa si Sava.

Obiectele metalice sunt rare in asezari,dar cele de piatra,cremene,os si teracota mai obisnuite. Cele mai caracteristice forme ceramice sunt vasele cu una sau doua torti tip ansa lunata,gat innalt,buza rectangulara si picior inaltat tip inel. Decorarea geometrica este incizata (zig-zag-uri,triunghiuri,etc) ,si frecvent ghirlande. Vorbind in general,ceramica are analogii foarte stranse cu cele ale culturii Verbicioara. Si aici,singurul rit funerar era inhumatia.

Cultura Garla Mare-Carna,deasemenea, este parte a marelui complex cultural care s-a intins pe ambele maluri ale Dunarii Mijlocii si Joase, din Budapesta pana la gurile Jiului. In Romania a ocupat mare parte din Banat si sud vestul Olteniei. Desi sunt cunoscute cateva gropi de inhumare in faza timpurie,intreaga cultura este caracterizata de mari campuri de urne fara tumuli. S-a sapat doar in putine situri. S-au dat diferite nume acestui complex, pe baza diferitelor zone in care s-a extins,mai degraba decat pe diferentele esentiale,desi exista si nuante regionale. In Romania, grupul Garla Mare-Carna dateaza din bronzul mijlociu si tarziu,evidentiata de topoarele de bronz,de lupta de la Cruceni, inelele buclate tipice Reinecke A2 de la Carna,un vas tip Carna descoperit in necropola de epoca bronz tarziu de la Zimnicea si unul de tip Zimnicea in necropola de la Carna.

O foarte detaliata impartire este dificila in acest stadiu al cercetarii. Totusi, s-au observat doua faze la necropola de la Cruceni,una din Reinecke B la C si cealalta de la C la D; necropola de la Bobda incepe in faza a doua Cruceni si dureaza pana in Ha A (Halstatt A). Incercarea de impartire in faze, in necropola de la Carna, este neclara.

Cele mai multe morminte, pe langa urne ,contin multe vase ,dar bronzurile sunt rare. S-au gasit si figurine in cateva necropole. Cele mai frecvente forme ceramice sunt urnele globulare cu gat cilindric si doua sau patru torti,vase cu torti inaltate si trei butoni conici pe burta,vase cu doua torti inaltate,si boluri cu buza tetralobata. Decorarea prin incizie,de regula prin tehnica crestaturii (Stich) si incrustarii, consta in special din motivele spiralice si derivate din ele,dar s-au gasit si alte tipuri geometrice; meandrul este rar. Statuetele de femei au fost legate de tipul egeano-anatolian.

Grupul Garla Mare-Carna poate fi sincronizat cu Verbicioara ,pe baza descoperirilor facute in centrul Olteniei,care era ocupata de cultura Verbicioara. Marele complex cultural a durat pana bine in sec.XIII ien,iar declinul ar trebui legat de marile miscari de populatii din centrul est al Europei si valea Dunarii catre Egee ,asa cum este dovedit de descoperirile din Macedonia si Grecia.

Banatul de est si partea Olteniei care nu a fost ocupata de complex, cum am aratat mai sus, a fost aria de difuziune a culturii Verbicioara din bronzul mijlociu si tarziu ,care deasemenea s-a extins in nord estul Iugoslaviei si nord vestul Bulgariei. Descoperitorul ei a impartit-o in cinci faze.Verbicioara a izvorat din cultura Periam si s-a raspandit in Banat si Oltenia. Ca si in cultura Tei,in ultimile faze,asezarile pe margini de terase au fost inlocuite de asezari tip zolniki,ceea ce sugereaza predominenta pastoralismului. Cele cinci faze ale culturii Verbicioara sunt considerate sincrone cu cele ale culturii Tei. Sincronismul cu Garla Mare-Carna este atestat de infiltratiile din aceasta cultura si de cateva forme imprumutate sau influentate de aceasta cultura. Elementele avand legatura cu Periam sunt gasite in faza I;vasele cu forma de clepsidra sunt caracteristice fazei II;faza a III a este scoasa in evidenta de vasele cu doua torti si de pluguri din coarne de cerb;vasele cu doua torti continua sa se dezvolte in faza IV. Aceasta cultura se presupune a fi durat din Reinecke A2 pana la sfarsitul Epocii Bronzului.

Ceramica este decorata cu modele geometrice incizate si incrustate,spirala este mai rara decat meandrul,iar desenele ce simbolizeaza soarele (roti,cercuri concentrice) sunt utilizate frecvent. Ritul funerar a fost inhumarea in pozitie chircita in fazele timpurii si incinerarea de la sfarsitul fazei a II a si inceputul fazei a III a.

In sud estul Munteniei,o fasie ingusta de-a lungul Dunarii, a fost ocupata de cultura Zimnicea-Plovdiv , a carei zona principala era in nord vestul si sudul Bulgariei. Cea mai mare descoperire din Romania este necropola de inhumatie de la Zimnicea,cu mortii ingropati in pozitie chircita. Cea mai obisnuita forma ceramica este vasul cu doua torti. Au fost mentionate deja elementele care permit sincronizarea acestei culturi cu cea Garla Mare-Carna.

In timpul bronzului tarziu,intregul platoul transilvan si intreaga Moldova a format zona de difuzie a grupului cultural Noua. Estul Munteniei si Dobrogea a format grupul Coslogeni. Ambele grupuri au apartinut complexului cultural Sabatinovka (est de Prut)-Noua-Coslogeni si a reflectat profundele schimbari economice si sociale a acelui timp. Intruziunea in cultura Zimnicea-Plovdiv este plasata la sud de Bucuresti.

Aceasta noua sinteza s-a bazat pe precedentele populatii Monteoru,Sighisoara-Wietenberg si probabil Tei din Romania,si din elemente Srubno-Hvalinsk din Rusia(Ucraina?). Considerand ca varianta Sabatinovka se formase deja in sec.XV/XIV ien , si ca grupele Noua si Coslogeni dateaza din sec.XIII ien (posibil sfarsitul sec.XIV ien),fermentul care a cauzat cristalizarea si difuzarea ultimelor doua culturi la vest de Prut ,trebuie sa fi fost de origine estica.

Evolutia grupului Noua a fost impartita in doua faze,una in sec.XIV/XIII ien ,in care sunt multe elemente supravietuitoare ale culturilor precedente, si o alta in sec.XIII ien,care in cateva locuri a continuat in faza timpurie a Ha A (1200 ien) si in care toate elementele din alte culturi vechi au disparut.

Tipic pentru intregul complex sunt asezarile mici tip zolniki(cenusare) ,compuse din cateva locuinte modeste, si de numarul mare de oase (uneori peste 80% din descoperiri) ,in mare parte bovine. Mai sunt caracteristice cutite curbe din piatra,multe unelte din os si un numar de ace de bronz.

Ritul funerar era inhumatia in morminte plane (in grupele din Romania) si in tumuli (in grupele din nordul Marii Negre). Cazuri de incinerare au aparut foarte rar.

Tipurile ceramice pentru grupul Noua sunt identice cu cele ale culturilor precedente (Costisa,Monteoru,Sighisoara-Wietenberg si Tei):vase si cesti in forma de sac, cu una sau doua torti cu buton.Predomina contributia culturii Monteoru. Cele mai obisnuite forme a grupului Coslogeni sunt vasele cu banda aplicata sub buza,vasul biconic cu doua torti si ceva cesti cu torti suprainaltate,care au analogii in cultura Zimnicea-Plovdiv.

Desi pastoralismul a fost principala ocupatie a acestor grupuri culturale,aparitia de obiecte de bronz,sunt dovezi ale comertului. In zona Coslogeni,bronzurile par a fi mai putin numeroase.Cele mai multe tipuri de unelte si arme sunt de origine transilvana,transilvano-ungara si central Europeana,dar si altele dinspre est. Populatia trebuie sa fi avut cunostinte metalurgice ,luand in considerare calupurile de bronz si bucatile de bronz crud gasite in unele depozite din Moldova si Dobrogea.

PERIOADA DE TRANZITIE DE LA EPOCA BRONZULUI

LA PRIMA FAZA A EPOCII FIERULUI: PERIOADA HALLSTATT A (1200-1000 IEN)

Aceasta perioada continua perfect perioada Epocii Bronzului Tarziu , din punct de vedere economic,social si etnic. In Romania,totusi,perioada Halstatt A-B nu poate fi echivalata cu inceputul Epocii Fierului. Din cele 120 descoperiri de Halstatt A din zona Carpatilor, totalizand peste 20.000 de bronzuri (fara sa mentionam obiectele gasite in asezari si necropole) doar cinci erau din fier sau contineau fier. Aceasta dovedeste ca nu exista o productie locala a fierului,iar in absenta ei nu se poate vorbi de o Epoca a Fierului. De aceea se poate spune ca Epoca fierului incepe in Halstatt B,desi nici cu aceasta nu suntem de acord, deoarece sunt doar cateva obiecte din fier databile in aceasta perioada, cand 70 de descoperiri din Transilvania contin 1200 obiecte din bronz.

Continuarea si dezvoltarea exceptionala a metalurgiei indica o perioada de prosperitate;chiar daca se considera ca ingroparea tezaurelor este dovada razboaielor si migratiilor,punct de vedere ce nu a fost confirmat. Alt argument al ceror care pun inceputul Epocii Fierului in Halstatt A este caracterul predominant pastoral al populatiilor. Dar ,am observat ca pe cea mai mare parte a teritoriului Romaniei ,cresterea animalelor devenise o ocupatie majora in bronzul timpuriu,ori chiar mai devreme. Faptul ca multe asezari (unele acoperind peste 10 hectare) erau fortificate cu santuri,palisade si valuri de pamant-desi se crede ca astfel de asezari erau folosite doar pentru refugiu-poate sustine ideea ca acelea erau timpuri grele.

Cat despre aspectele culturale,putem mai mult presupune decat sa demonstram, ca aspectele tarzii Noua si partial Coslogeni au continuat cel putin in Ha A. Pe de alta parte,culturile existente in partea de vest a tarii,la sfarsitul bronzului tarziu,au dat nastere catorva grupuri culturale halstattiene timpurii,poate datorita presiunii populatiilor si grupurilor culturale ce avansau dinspre vest.

In regiunile din vest ale Romaniei s-au identificate trei grupuri halstatiene timpurii,incepand de la nord catre sud. Toate au radacini in culturile locale ale bronzului tarziu , cu influente certe din cultura campurillor cu urne in unele.

Grupul Lapus, din Crisana-Maramures,care este ramura romaneasca a culturilor Gava (Ungaria) si Holihrady (Slovacia), ce contin evidente elemente Otomani si mai putine Suciu de Jos.

Grupul Pecica-Bobda a sudului Crisanei si nordului Banatului ,ce continua aspectul Vattina a culturii campului cu urne (prima faza a necropolei de la Bobda dateaza de fapt de la sfarsitul bronzului tarziu),si

Grupul Insula Banului, in zona Portilor de Fier continua cultura Garla Mare-Carna a aceleasi zone ,chiar daca lipseste o legatura inca.

Tipice pentru primele doua grupuri sunt vasele negre slefuite,decorate cu caneluri;forma cea mai obisnuita este urna biconica cu gat inalt si mijloc mare (asa numitul tip villanovian),cu aplicatii de butoane uneori indreptate cu varful in sus. Canelurile decoreaza gatul,formand festoane,iar colaci inconjoara ,de regula, fundul vasului; foarte des butoanele sunt inconjurate de caneluri. Ceasca cu toarta suprainaltata,mostenita de la cultura Noua,este frecvent gasita in grupul Lapus.

Desi nici vasele mari biconice si nici canelurile nu lipsesc din grupul Insula Banului,ornamentarea predominant impresionata este o reminiscenta a grupului Garla Mare- Carna,ceea ce a facut pe descoperitorii ei sa o considere o veriga de legatura intermediara inca neidentificata in care canelurile erau decorarea obisnuita.Totusi, avand in vedere ca canelurile au o importanta secundara in cultura Garla Mare-Carna,in contrast cu unele grupuri culturile vestice (Dubovac,prima faza a Bobda,etc) ,o veriga de legatura ar putea exista si grupul Insula Banului ar putea data din Ha A1. Vasele canelate Ha B gasite in sud vestul Olteniei ar putea fi dovada unei opozitii initiale mai puternice fata de presiunea venita din vest,ce eventual a rezultat in extinderea acestui orizont cultural in zone foarte mari.

In centrul Romaniei, orizontul canelat poate fi gasit in special in Transilvania (mai clar in HaA2: aspectul Reci),devenind generalizat in Ha B. Asa cum a fost deja mentionat,in regiunile estice cultura Noua este posibil sa fi continuat si in HaA.

Dobrogea a fost ocupata,probabil din Halstatt A tarziu,de cultura Babadag ce apartine unui mare complex balcano-danubian care s-a intins la sud de Dunare,trimitandu-si ceramica pana in Anatolia: vase tipice Babadag-ului timpuriu au fost gasite in nivelul Troia VII B2. Cu mai mult de cincizeci de ani in urma ,Vasile Parvan scria despre dacii la Troiape baza tipurilor ceramice similare gasite la Troia si in zona Carpatica; singurul amendament pe care il aducem este sa inlocuim dacii cu tracii,pentru ca diferitele grupuri de populatie tracica nu se separasera inca in sec.XII ien.

Desi informatiile despre aceasta perioada de tranzitie vin din descoperirile intamplatoare (tezaure) si din necropole,putem spune ca,exceptand asezarile fortificate din unele zone,locuintele erau bordeie rotunde sau rectangulare cu o suprastructura usoara. Singurul rit funerar era incinerarea, ori in tumuli (ca in grupul Lapus) sau in morminte plane in celelalte grupuri la care ajunsese cultura campurilor cu urne. In general ,datarea acestor situri lipseste. Insasi incinerarea indica o persistenta a populatiilor si ideilor din bronzul tarziu,desi cultul uranian al soarelui cu simbolurile lui,ce nu tagaduim, nu mai poate fi gasit pe ceramica, care este foarte uniforma in primele doua grupuri.

Presiunea venita dinspre vest si sud vest,care a inceput in nord estul Iugoslaviei,sud estul Ungariei si in partea cea mai de sud vest a Romaniei a dat nastere la mari migratii. Cateva din populatiile din zona de contact dintre Dunarea Mijlocie si de