85

Crucea Avvei Ghelasie

  • Upload
    cartigm

  • View
    667

  • Download
    25

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Crucea Avvei Ghelasie
Page 2: Crucea Avvei Ghelasie
Page 3: Crucea Avvei Ghelasie
Page 4: Crucea Avvei Ghelasie

3

SUMAR Crucea Avvei Ghelasie .............................................. 3 Ce este Crucea ........................................................... 9 Legendele lemnului Crucii ...................................... 15 Ieroschimonahul Daniel Sandu Tudor despre Taina Sfintei Cruci .................................................. 21 Taina şi semnificaţia Crucii .................................... 30 Gândirea Avvei Ghelasie despre Cruce .................. 45 Sfaturi pentru Credincioşi ....................................... 63 Acatistul Sf. Cruci ................................................... 67

Page 5: Crucea Avvei Ghelasie

5

CRUCEA AVVEI GHELASIE

Creştin fiind am făcut cruce de când mă ştiu. De cele mai multe ori maşinal, uneori cu speranţa că mă va ajuta. Nu am înţeles până în ultima vreme taina şi mistica crucii.

Am avut în existenţa mea şi o perioadă de ateism (când era la modă) când nu mă gândeam la Dumnezeu decât în cele mai grave momente, când nu găseam sprijin la semeni.

Îmi amintesc că în copilăria mea ploile erau mai tumultoase, uneori chiar înfricoşătoare, cu fenomene electrice de o violenţă înspăimântătoare. Poate am rămas cu această impresie din copilărie. Astăzi aud de adevărate ruperi de nori şi de cantităţi de precipitaţii ce depăşesc imaginaţia. In timpul ploilor violente, cu multe fenomene electrice, sau cu grindină, mă speriam şi făceam în mare grabă cruce, rugându-l pe Dumnezeu să mă audă şi să mă protejeze. Împreună cu fratele şi cu surorile mele ne strângeam unul în altul sau alergam la părinţi şi formam o singură fiinţă. Învăţasem că după trecerea pericolului să-I mulţumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a auzit rugăciunea. De fapt mama îmi impunea această rugăciune.

Copil fiind, făceam semnul crucii şi când treceam pe lângă o biserică. Treptat am pierdut acest

Page 6: Crucea Avvei Ghelasie

6

obicei şi fiind destul de păcătos mă feream să mai fac semnul crucii ca să nu fiu văzut de colegi, sau de oricine altcineva.

Uneori mai făceam semnul crucii cu limba, dar numai în momente de impas sau înaintea unui examen greu.

Greu am asociat semnul crucii cu crucea materială. Mergând cu părinţii la cimitir, la mormintele bunicilor, am descoperit o altă semnificaţie a crucii decât cea prezentată de mama. In şcoală nu se făcea educaţie religioasă. Învăţasem că Hristos a fost crucificat şi atunci când vedeam o cruce cu imaginea lui Hristos răstignit îmi era milă, nu puteam să mă uit mult timp şi eram înfricoşat.

Am reţinut însă că Hristos a înviat, aşa că crucea răstignirii se transforma întotdeauna în crucea Învierii. Crucea de pe morminte îşi păstra însă simbolul de cruce a morţii. Cum crucile dintr-un cimitir sunt foarte diferite ca formă, mărime şi structură, încercam să-i văd în cruce pe cei dragi şi dispăruţi. Vorbeam cu ei prin intermediul crucii, vorbeam cu crucea. Acest joc al imaginaţiei a devenit foarte interesant. Unele cruci mi se păreau vesele, unele impunătoare sau orgolioase, altele simple şi sincere, ca şi oamenii. Deşi ştiam că nu-i firesc încercam să-i intuiesc pe cei adormiţi în funcţie de caracteristicile crucii. Intr-o zi am auzit expresia că: „fiecare îşi duce crucea sa”. Am înţeles că viaţa întreagă este o cruce pe care o porţi, o porţi cu tine

Page 7: Crucea Avvei Ghelasie

7

fiind când mai grea, când mai uşoară, o cruce ce te protejează sau te apasă.

Omul este o cruce, iar crucea este un om. De altfel, cu braţele întinse omul seamănă cu o cruce. Tind să cred că aşa cum numele pus la botez îţi marchează întreaga viaţă, felul de a fi şi chiar personalitatea, tot aşa crucea de pe mormânt ar putea să-ţi poarte caracteristicile firii şi ale sorţii.

Copilul uman la naştere nu este un om, el urmează să devină om în mediul social. Familia, şcoala şi biserica au un rol esenţial în modelarea omului. În aceeaşi măsură şi mediul social general. Copilul are o zestre genetică moştenită de la părinţi prin şirul generaţiilor, însă potenţele genetice (normele de reacţie) devin fenotip în funcţie de mediu şi de receptivitatea sa. Fiecare devine rezultatul propriei sale munci, atunci când ne gândim la cultură şi la acumulările intelectuale şi tehnice specific umane. Omul este statuia care se sculptează singură. Fiecare este rodul muncii sale. Tot aşa omul îşi ciopleşte singur crucea pe care o poartă. Adesea este împovărată de păcate sau chiar de comportamentul unor semeni. Nu numai că fiecare ne ducem crucea, ci şi faptul că fiecare ne structurăm crucea, o împodobim sau o îngroşăm îi lungim sau îi scurtam braţele, o golim de semnificaţie sau i le multiplicăm.

Crucea albă de mesteacăn, crucea de marmură albă sau neagră, crucea de metal sau de piatră sau

Page 8: Crucea Avvei Ghelasie

8

oricum ar fi este crucea noastră, este crucea care ne veghează la judecata judecaţii.

Omul este o cruce, iar crucea este un om. Aceasta este o mare taină. Avva Ghelasie ne invită să luăm aminte la semnificaţia şi taina Crucii. Noi am recăpătat Chipul de Om, după Chipul şi Asemănarea lui Dumnezeu doar prin Cruce. Prin Crucea răstignirii şi a Învierii lui Hristos. Am devenit fraţi întru Hristos prin jertfa Golgotei. Jertfa Golgotei este jertfa Iubirii lui Dumnezeu, este jertfa Mântuirii omului. Întoarcerea la Dumnezeu nu se putea face decât prin Cruce. Noul Adam s-a jertfit pe Cruce, transformând crucea morţii în Crucea Învierii, pe moarte cu moarte călcând, scoţând omul din păcat şi Restaurându-l.

Avva Ghelasie ne-a învăţat că prin Cruce omul a devenit Hotarul de Taină al întâlnirii cu Dumnezeu.

Se spune că pe Dumnezeu nu-l poţi cunoaşte pe calea raţiunii, iar credinţa nu se capătă doar citind Biblia. Înaintarea în credinţă este mult înlesnită de cunoaşterea dogmei religiei respective. Dogma religiei ortodoxe o poţi înţelege citind scrierile Sfinţilor Părinţi. Filocalia îţi deschide calea înţelegerii dogmei creştin ortodoxe.

Întărirea în credinţă şi apropierea de Dumnezeu se realizează sub îndrumarea unui duhovnic. Duhovnicul este un adevărat tată spiritual. Eu am fost binecuvântat de Dumnezeu că l-am avut duhovnic (pentru o scurtă perioadă de timp) pe Avva Ghelasie.

Page 9: Crucea Avvei Ghelasie

9

Mă consider un om fericit pentru aceasta. Discuţiile purtate cu Avva Ghelasie la Mănăstirea Frăsinei şi dialogurile publicate apoi împreună mi-au oferit posibilitatea reîntoarcerii la credinţă.

Dacă aprofundăm doar unele aspecte ale gândirii sale privind Sfânta Cruce şi Omul Hotarul de Taină descoperim o comoară duhovnicească ce ne poartă paşii spre înţelegerea tainei Crucii Cosmice.

Avva Ghelasie mi-a lăsat una dintre crucile Sale. Este o cruce ce poartă în fiecare dintre braţele sale sfinte moaşte. Este Crucea ce mă leagă de duhovnicul meu.

Această Cruce este însoţită de învăţăturile Sale de credinţă.

Scrierile Avvei Ghelasie despre Cruce reprezintă o adevărată comoară duhovnicească. Ele sunt însoţite şi de un Acatist al Sfintei Cruci, pe care îl prezentăm în această modestă lucrare. Crucea Avvei Ghelasie mă ajută să mi-l reamintesc şi să-l urmăresc în învăţăturile Sale. Avva Ghelasie este un sfânt, este unul dintre cei mai mari asceţi şi isihaşti pe care i-a avut neamul nostru. Aşa l-am perceput şi îl consider eu. Scrierile sale de medicină isihastă şi mai ales practica medicinii isihaste pe care a experimentat-o pe propria persoană, stau mărturie în acest sens. Gândirea mistică a Avvei Ghelasie reprezintă un unicat în întreaga Teologie Ortodoxă.

Page 10: Crucea Avvei Ghelasie

10

Crucea pe care a purtat-o Avva Ghelasie a fost o Cruce a răstignirii. Boala care i-a curmat viaţa a fost primită de Avva Ghelasie ca pe un dar al răstignirii. Numai iubirea de Dumnezeu şi de oameni l-a întărit să meargă până la capăt. O boală atât de grea şi de chinuitoare poate să-ţi ia şi minţile dacă nu ai credinţă în Dumnezeu şi dacă nu o primeşti asemenea lui Iov. Rugăciunea Avvei Ghelasie ridicată lui Dumnezeu nu cu mult timp înainte de adormirea Sa este Rugăciunea unui sfânt, a unui frate întru Hristos care îşi dă duhul în mâinile Tatălui. Primind Crucea de la Avva Ghelasie am încercat să mă apropii mai mult de gândirea Sa despre Cruce şi să schiţez câteva gânduri sprijinindu-mă şi pe cele scrise de Sfinţii Părinţi şi de diferite personalităţi ale Religiei Ortodoxe. Sper să găsiţi în această carte unele dintre Tainele Crucii.

Doamne ajută!

Page 11: Crucea Avvei Ghelasie

11

CE ESTE CRUCEA

Prozaic vorbind, crucea este un obiect format din două bucăţi de lemn, piatră, metale preţioase etc., aşezate perpendicular şi simetric una peste alta. Crucea este un obiect de cult care se află pe pristol şi care înfăţişează răstignirea lui Iisus, cu care preotul binecuvântează pe credincioşi la liturghie şi în toate slujbele bisericeşti., se prezintă în Dicţionarul religios al lui Ion M. Stoian. Nu o definiţie a crucii şi mai ales una prozaică ne interesează, ci semnificaţia şi simbolistica crucii în religia creştină, deoarece tradiţia creştină a hipertrofiat simbolismul crucii în legătură cu patimile Mântuitorului şi cu mântuirea prin înviere. Crucea devine astfel simbolul lui Hristos cel Răstignit şi mai mult decât atât, este identificată chiar cu persoana lui Iisus.¹ Crucea şi simbolurile ei ne însoţesc la tot pasul în activităţile cotidiene şi în trăirile spirituale. Pentru creştini crucea ar putea fi primul din cele patru simboluri fundamentale: crucea, pătratul, cercul şi centrul. Crucea ca simbol îşi are rădăcinile în negura istoriei. Semnificaţia acestui simbol este diferită de la o cultură la alta. In simbolistica chineză crucea este

Page 12: Crucea Avvei Ghelasie

12

legată de cifra cinci deoarece alături de cele patru braţe se numără şi locul de intersecţie al acestora (inima crucii). Crucea uneşte Cerul cu Pământul şi contopeşte timpul cu spaţiul.

Crucea reprezintă marea cale de comunicare, stabilind legătura dintre Cer şi Pământ (sus şi jos) pe verticală şi est şi vest (dreapta şi stânga) pe orizontală.

Prin braţele sale orientate în cele patru puncte cardinale, crucea devine baza tuturor simbolurilor folosite în orientare. Crucea cuprinde necuprinsul.

Jean Chevalier şi Alain Gheerbrant consideră că orientarea spaţială necesită o triplă concordanţă.²

Orientarea subiectului în raport cu el însuşi (poziţia în spaţiu faţă de orizontală şi verticala locului);

Orientarea spaţială în funcţie de punctele cardinale ale locului respectiv;

Orientarea temporală în raport cu punctele cardinale cereşti. Pe axa est – vest se urmăreşte scurgerea timpului de la răsăritul la apusul soarelui, sau mersul astrelor pe timpul nopţii.

Din încrucişarea celor două axe nord – sud (sus – jos) şi est – vest (dreapta stânga) se formează crucea de orientare totală. Cele trei orientări îl pun pe om în rezonanţă cu lumea imanentă şi cu cea supranaturală transcedentă.

Crucea are un simbol totalizator deoarece leagă Cerul cu Pământul. Crucea măsoară spaţiile sacre, marchează răspântiile căilor de circulaţie, pieţele

Page 13: Crucea Avvei Ghelasie

13

oraşelor având orientare atât centripetă cât şi centrifugă.

Crucea simbolizează misterul centrului sugerând atât împrăştierea cât şi adunarea. Are şi o valoare de simbol ascensional. Este asemenea unui copac care are rădăcinile adânc înfipte în pământ, până în iad, iar ramurile se ridică spre înaltul cerului până la tronul lui Dumnezeu. Două ramuri se desfăşoară pe orizontala în care este ţinută întreaga lume. În unele legende orientale crucea reprezintă o punte care face legătura între cer şi pământ sau o scară cu mai multe trepte (cele şapte trepte corespunzătoare celor şapte ceruri succesive). Se deosebesc mai multe tipuri de cruci.:3

1. Crucea fără vârf, în forma literei „T”. Această cruce simbolizează şarpele ţintuit de un par, ceea ce înseamnă moartea învinsă prin jertfă. Isaac poartă în spate o astfel de cruce în drumul său, alături de Avraam, care dorea să-l jertfească lui Dumnezeu. Fiul lui Avraam n-avea să fie jertfit, în locul său fiind jertfit un berbec.

2. Crucea cu o singură bară orizontală. Este numită şi crucea Evangheliei. Braţele sale sugerează anumite simboluri: braţul superior simbolizează nădejdea care urcă la Cer; braţul inferior, sau piciorul, reprezintă credinţa aşezată pe temeiuri solide; braţele orizontale simbolizează perseverenţa. Braţele crucii pot fi egale, înscriindu-se perfect într-un cerc, pe care

Page 14: Crucea Avvei Ghelasie

14

îl împarte în părţi egale. Se înscrie perfect într-un pătrat. Aceasta este crucea grecească. Crucea latină are bara transversală situată mai sus, cam la înălţimea braţelor întinse ale unui om (omul cu braţele întinse aminteşte de o astfel de cruce). Crucea latină se înscrie într-un dreptunghi.

3. Crucea cu două braţe orizontale se mai numeşte şi crucea de Lorena. Bara orizontală superioară este mai mică şi ar reprezenta suportul pe care Pilat a scris, într-o notă batjocorîtoare, – Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor. Crucea dublă, sau cu două ramuri orizontale ar fi crucea cardinalilor.

4. Crucea cu trei bare orizontale este un simbol al ierarhiei ecleziale şi nu este purtată decât de papă. Pe crucile greceşti cu două bare transversale se înscriu pe bara superioară, iniţialele numelui Mântuitorului şi cuvântul NIKE, care înseamnă victorie.

Uneori la piciorul crucii sunt desenate unele animale: leul, păunul, şoimul, porumbelul, mielul, etc. Leul şi şoimul ar simboliza cruzimea şi brutalitatea cu care a fost tratat Iisus înaintea crucificării. Leul reprezintă şi regalitatea lui Hristos biruitor al morţii prin moartea sa pe cruce, iar şoimul simbolizează perspicacitatea şi viziunea profetică a lui Hristos. Porumbelul şi mielul ar arăta virtuţile ce sunt dobândite prin cruce; păunul şi vulturul reprezintă o emblemă a trufiei; păunul cu aripile împodobite şi cu

Page 15: Crucea Avvei Ghelasie

15

ochii deschişi semnifică revelarea prin Hristos a Înţelepciunii dumnezeieşti şi a Luminii.

În credinţa creştină Crucea îl simbolizează pe Mântuitor, sau chiar se identifică cu persoana Sa. Crucea are şi o semnificaţie cosmică deoarece recapitulează creaţia. Hristos şi-a desfăcut mâinile pe cruce pentru a întreţine marginile Lumii întregi şi de aceea muntele Golgota este considerat creştetul Lumii, aşa cum considera Sf. Chiril al Ierusalimului: „Dumnezeu şi-a întins mâinile pe Cruce pentru a cuprinde marginile universului şi Golgota a devenit pivotul lumii.”4

Sfântul Grigorie de Nyssa considera Crucea ca fiind o pecete cosmică. Crucea este considerată ca fiind simbolul Pomului Vieţii din rai. Sf. Bonaventura comparând Crucea lui Hristos cu Pomul Vieţii arată că: „este un pom al frumuseţii sfinţite prin sângele lui Hristos, el este încărcat de toate roadele.”5

Se impune să facem diferenţa dintre Crucea patimilor şi Crucea Învierii. Crucea patimilor ne aminteşte de suferinţele şi de moartea lui Hristos. Pe această Cruce apare Hristos crucificat. Crucea Învierii sau Crucea de Slavă este semnul Fiului Omului şi va apare în slava cerului înainte de cea de a doua venire a lui Hristos. Crucea Învierii este Crucea biruinţei. Această cruce apare în desene împodobită cu o panglică; seamănă cu o lance care se termină sub formă de cruce.

Page 16: Crucea Avvei Ghelasie

16

Note

Ce este Crucea?

1. Chevalier Jean, Gheerbrant Alain, 1995,

Dicţionar de Simboluri, Edit. Artemis, p.398 2. Idem, p.395 3. Idem, p.398 – 399 4. Sf. Chiril al Ierusalimului citat de Hugo

Rahner în Mapa Crucii, de Anca Manolescu, Muzeul Ţăranului Român. Muzeul Naţional de Arte şi Tradiţii Populare, p.25

5. Sf. Bonaventura citat de Jean Chevalier şi Alain Gheerbrant, p.402

Page 17: Crucea Avvei Ghelasie

17

Legendele lemnului Crucii

Legendele sunt întotdeauna legate de o anumită realitate. Legendele Crucii pornesc de la patimile lui Hristos, care s-a jertfit pe lemnul crucii şi a transformat crucea morţii în Crucea Învierii. Sf. Ioan Damaschin dă o interpretare originală originii şi semnificaţiei crucii: „Pomul vieţii, care a fost sădit de Dumnezeu în rai, a preînchipuit această cinstită cruce. Dar pentru că prin pom a venit moartea, trebuie ca prin lemn să se dăruiască viaţa şi învierea. Iacov cel dintâi a închipuit crucea când s-a închinat vârfului toiagului lui Iosif, iar când a binecuvântat pe fii lui Iosif cu mâinile încrucişate este foarte lămurit că a descris semnul crucii. Toiagul lui Moise a lovit marea în chipul crucii şi a mântuit pe Israil, iar pe Faraon l-a înecat, Mâinile întinse în chipul crucii au biruit pe Amalec. Prin lemn se îndulceşte apa cea amară, iar piatră curge şi revarsă izvoare. Aaron face cunoscută vrednicia preoţească. Şarpele, deşi era mort, a fost înălţat în triumf pe lemn, iar lemnul mântuieşte pe cei credincioşi care privesc la duşmanul omorât. Tot astfel a fost pironit Hristos, care nu ştia de păcat, într-un trup al păcatului. Moise cel mare a strigat: „Priviţi viaţa voastră atârnată pe lemn, în faţa ochilor voştri.” Iar Isaia: „Toată ziua am întins mâinile mele către un popor neascultător şi împotrivă

Page 18: Crucea Avvei Ghelasie

18

grăitor.” Cei care ne închinăm acestui semn să dea Dumnezeu să dobândim din partea lui Hristos cel răstignit, Amin.”1

Sf. Ioan Damaschin nu a creat o legendă, ci a cules din Referatul Biblic diferite semnificaţii ale crucii preînchipuite în Vechiul Testament sau prezentate în evangheliile lor de către Sf. Apostoli Matei şi Marcu.

Pornind de aici ideile Sf. Ioan Damaschin au fost preluate şi transformate în legendele crucii.

Diferite legende încearcă să găsească originea lemnului din care a fost făcută Crucea lui Hristos.

Una dintre ele arată că, la vârsta de 930 de ani Adam dădea semne că va trece dincolo de viaţă. Fiul sau Set dându-şi seama de această situaţie s-a dus la Rai să ceară ajutor. Aici l-a întâmpinat un înger care i-a dăruit o ramură de măslin. Din această ramură Set şi Eva au făcut o coroniţă pe care au aşezat-o pe capul lui Adam, în raclă. După ce a fost înhumat Adam, din ramura de măslin a răsărit un măslin, care a crescut foarte înalt. Măslinul avea trei ramuri. Ramurile laterale se uneau din loc în loc şi apoi se despărţeau formând un fel de coloană a infinitului cu şapte bucle, corespunzătoare celor şapte ceruri. Din acest arbore ar fi fost făcută Crucea lui Hristos.

O altă legendă arată că Set văzându-l pe tatăl său bolnav a pornit spre Rai pentru a cere ajutor. Aici i s-a arătat arhanghelul. Set i-a cerut uleiul milei. Arhanghelul i-a cerut însă să privească în Rai şi să

Page 19: Crucea Avvei Ghelasie

19

spună ce vede. Set a văzut locul din care izvorăsc cele patru fluvii paradisiace. Deasupra acelui loc era un arbore uscat. Apoi a văzut cum un şarpe se încolăceşte în jurul arborelui, iar la a treia privire a văzut că arborele îşi înfige rădăcinile în infern şi îşi înalţă ramurile până în cer, la tronul lui Dumnezeu. Prezentându-i arhanghelului cele văzute acesta i-a dat lui Set trei seminţe din pomul care i-a produs căderea în păcat a lui Adam şi i-a poruncit să le aşeze pe limba lui Adam, care va muri peste trei zile. Set a luat seminţele şi i-a povestit lui Adam cele întâmplate. Adam a început să râdă mulţumit. Era prima dată când râdea de la izgonirea din Rai. Înţelesese că omenirea va fi mântuită. Din seminţele puse pe limba lui Adam au răsărit trei arbori în valea Hebronului unde este mormântul acestuia. Crucea lui Hristos ar fi fost făcută din unul dintre aceşti arbori. Hristos însă n-a fost răstignit singur, ci a fost însoţit de cei doi tâlhari. Se spune că crucea tâlharului care a crezut în Hristos a fost cioplită dintr-un lemn care a fost scos din apele Tigrului. Când Set a vrut să facă parastas tatălui său un înger i s-a arătat si i-a spus să caute un copac care a crescut în Rai şi a fost luat de apele Tigrului. După indicaţia dată de înger, Set a făcut un foc mare din acel arbore, care arde şi acum şi va arde în veci. Când Lot a păcătuit cu fiicele sale şi-a dat seama de păcat şi s-a spovedit lui Avraam. Acesta i-a

Page 20: Crucea Avvei Ghelasie

20

poruncit să caute focul veşnic aprins de Set întru cinstirea lui Adam şi să ia nişte tăciuni, pe care să-i pună în pământ şi să-i ude. Numai dacă din acei tăciuni va creşte un pom va fi iertat de păcatele făcute. Lot aşa a făcut şi până la urmă din tăciunii luaţi din focul veşnic a crescut un pom falnic. Din lemnul acelui pom a fost cioplită crucea tâlharului care l-a cinstit pe Hristos.

Crucea tâlharului înrăit ar fi fost cioplită dintr-un lemn scos pe uscat de apele potopului. Apele au cărat un lemn care a fost scos pe prundul care se cheamă Merra. In exodul său cu evreii Moise caută apa de băut in dreptul prundului apei Merra. Apele erau însă amare. Rugându-se lui Dumnezeu să-l ajute, Moise a primit porunca de la Dumnezeu să aşeze trunchiul acela în cruciş în apa nepotabilă. O mare minune s-a întâmplat. Apa a devenit limpede şi dulce, numai bună de băut. Din acest lemn a crescut un copac falnic, din care a fost cioplită crucea tâlharului necredincios.2

Sunt şi alte legende privind lemnul din Crucea lui Hristos. Arborele din care a fost făcută crucea fiind destinat acestui scop şi cinstit de oameni.

„Are şi Lemnul Crucii un fruct, spune Dumitru Stăniloae, dar e contrar celui din care au gustat strămoşii. E fructul puterii de înfrânare şi răbdare. Fructul pe care se întăreşte spiritul nostru în libertatea

Page 21: Crucea Avvei Ghelasie

21

lui şi prin care ne suim la Dumnezeu, la un cer mai înalt, la comuniunea cu Dumnezeu.”3

Crucea este din lemn. Lemnul Crucii a fost luat din Pomul Vieţii, după unii teologi, sau din Pomul Legământului, după Avva Ghelasie. Dacă fructul Pomului Vieţii este consumat deşi se găseşte sub interdicţia divină, atunci se cade într-un mare păcat, care aduce pierderea nemuririi şi a nestricăciunii corpului. Fructul Crucii este fructul care ne dă putere de înfrânare şi de răbdare, care ne întăreşte spiritul şi care ne ajută să ajungem la comuniunea cu Dumnezeu. Acest fruct ne asigură nestricăciunea, incoruptibilitatea şi Învierea. Fructul Crucii nu se obţine decât prin jertfă, deoarece este vorba de Crucea pe care Hristos a purtat-o de bunăvoie deşi era fără păcat. Crucea lui Hristos nu poate fi comparată cu o cruce suportată din vreo vină adevărată, din pricina unei mari fărădelegi.

Crucea materială pe care o purtăm şi la care ne închinăm trebuie să fie sfinţită. Hristos a sfinţit Crucea pe care a fost răstignit transformând-o în Crucea Învierii. Prin scufundarea unei Cruci în apă Sfinţită şi prin chemarea Duhului Sfânt. Energiile necreate coboară prin mijlocirea Crucii şi o sfinţeşte. Astfel Crucea deschide calea Duhului Sfânt. Aşa cum între Hristos şi Duhul Sfânt este o legătura nedespărţită, tot aşa şi între Cruce şi Duhul Sfânt se stabileşte o legătură, deoarece sfinţirea Crucii se

Page 22: Crucea Avvei Ghelasie

22

săvârşeşte prin lucrarea Duhului Sfânt. Crucea devine astfel uşa raiului şi ne deschide calea către Dumnezeu. Preluând din ideile Sf. Damaschin privind semnul crucii materializat în Pomul Vieţii, Avva Ghelasie arată că Adam şi-a recunoscut chipul în Crucea Pomului Legământului, însă nu a înţeles semnificaţia acestuia, nu se „răstigneşte” pentru a-şi arăta iubirea faţă de Dumnezeu. Pomul Legământului ar fi fost alături de Pomul Vieţii: „Omul îşi DESCOPERĂ CHIPUL în „CRUCEA Pomului Legământului”, zis al ispitirii. Dar Adam – Omul nu se „RĂSTIGNEŞTE” şi aşa „strică” CHIPUL CRUCII şi păcătuieşte şi devine „muritor”.4

Primul Adam transformă Crucea Pomului Legământului în crucea morţii intrând sub ispita şarpelui demon: „Omul îşi găseşte” CHIPUL de Om „pe CRUCEA – Pomul – Hotar – Legământului”, pe care apoi Şarpele demon îl face şi „pomul ispitirii”.5

Al doilea Adam, Iisus Hristos, transformă crucea suferinţei, a jertfei, în crucea Învierii. Astfel Crucea devine simbolul iubirii divine, a mântuirii şi a restaurării omului.

Page 23: Crucea Avvei Ghelasie

23

Note

Legendele lemnului Crucii 1. Sf. Ioan Damaschin, 1993, Dogmatica, Edit.

Scripta, p.161 2. Nicolae Cartojan, 1974, Cărţile populare şi

literatura românească, Bucuresti 3. Dumitru Stăniloae, Crucea în Teologia şi

cultul Bisericii Ortodoxe, în Mapa Crucii, p.14 4. Ghelasie Gheorghe, 2001, Omul,

HOTARUL de Taină, Colecţia Isihasm, p.84 5. Ibidem

Page 24: Crucea Avvei Ghelasie

24

Ieroschimonahul Daniel Sandu Tudor

despre Taina Sfintei Cruci Simbolismul crucii este inepuizabil. Urmându-l pe Sf. Ioan Damaschin, Ieroschimonahul Daniil de la Rarău (Sandu Tudor) ne convinge de faptul că: „Faţa cinstitei şi de – viaţă – făcătoarei Cruci este această icoană preaslăvită a Duhului Sfânt.”1

Despre ce este vorba în esenţă? După cum consideră Sf. Ioan Damaschin, Dumnezeu Tatăl nu poate fi cunoscut de om. Fiul Său este icoana Tatălui. Aşa cum este fiul aşa este şi Tatăl. Icoana Fiului este Sfântul Duh, iar acesta trebuie să fie revelat tot de o icoană. Această icoană este semnul Sfintei Cruci: „Crucea ni se descoperă drept simbolul cel mai desăvârşit şi mai plin al Sfinţeniei, drept icoana cea mai înaltă a vieţii.”2

Crucea reprezintă astfel un semn desăvârşit al sfinţeniei, simbolul suprem al Duhului Sfânt, este opera de lucrare în lume a Sfintei Treimi. Ieroschimonahul Daniil consideră Crucea ca fiind cea mai înaltă icoană a vieţii: „Crucea, ca icoană a icoanelor, ca simbol suprem este izvorul întregului dinamism al Duhului Sfânt în Biserica.”3

Crucea trebuie să fie considerată ca fiind faţa cea mai desăvârşită a Logosului, ca gândul lui

Page 25: Crucea Avvei Ghelasie

25

Dumnezeu cel mai înalt şi mai smerit, ca o măsura cu care Dumnezeu zideşte şi creează.

„Taina Sfintei Cruci e una şi poate cea mai cutremurătoare, cea mai înfricoşătoare din toate tainele pe care le păstrează Biserica: Taina revelaţiei şi a binecuvântării. E taina naşterii noastre a doua”, spune Ieroschimonahul Daniil.4

Crucea este o taină tot atât de reală şi de fundamentală ca şi tainele zămislirii şi a naşterii, ca şi viaţa, sufletul şi gândirea.

„Crucea este semnul sofianic al lucrării lui Dumnezeu în Lume”, centru de purcedere şi revărsare a harurilor lucrătoare.5

Crucea ni se pare ca fiind axul lumii creştine arătânduni-se „ca fiind faţa cea mai desăvârşită a Logosului, adică a Sfintei Dăruiri de Sine: Obrazul Duhului Sfânt, Inima cea străpunsă a lui Dumnezeu, Sfânta Înţelepciune euharistică.”6

Crucea pare o taină de nepătruns. Ea ne însoţeşte de la zămislire şi naştere până la moarte şi înviere. Viaţa noastră este crucea noastră, depinde cum o purtăm şi cum ne jertfim pe ea pentru a fi prezenţi la judecata judecăţii şi pentru a intra în Viaţa veşnică.

„Prin Hristos ni se descoperă suprema şi adevărata revelaţie, spune Ieroschimonahul Daniil: Lumea se mişcă şi spânzură într-o uriaşă cruce, Sfânta Cruce, adică adevărul cel adevărat al lumii este o Apocalipsă. Lumea, fără să-si dea seama, trăieşte în

Page 26: Crucea Avvei Ghelasie

26

acest spaţiu spiritual al Crucii, adică în spaţiul unei Pure Lumini pururea creatoare. Aşa ea moare şi înviază în fiecare clipă ca să se îndumnezeiască, să fie minunată şi veşnică, ca şi Dumnezeu, Domnul ei.”7

Taina Crucii ne-a fost prezentată sub diferite unghiuri. Oricum le-am lua găsim Crucea ca o structură esenţială a vieţii. Ieroschimonahul Daniil ne sugerează diferite semnificaţii ale Crucii. Putem vorbi de o Cruce a arhanghelilor. Aceştia au o anumită semnificaţie simbolică: - Emanuil – Îngerul Marelui Sfat; - Mihail – Leul Dumnezeiesc; - Gavriil – Herubul cu cununa lunară; - Rafail – Vulturul apelor, biruitorul lui IHTIS; - Uriil – Om ceresc.8 - Crucea Arhanghelilor9

Crucea pocăinţei a fost desprinsă din rugăciunea cea dintâi din Canonul Sfintei Împărtăşanii, din rugăciunea Sfântului Vasile cel Mare: „Iubitorule de oameni, Hristoase, primeşte-mă ca pe desfrânată şi pe tâlhar, ca pe vameşul şi ca pe fiul pierdut, şi ridică sarcina cea grea a păcatelor mele.”10

Page 27: Crucea Avvei Ghelasie

Mihail = Sabie de foc

Rafail = Apele tămăduirii = IHTIS

Gavriil = Proorocul Altarelor

Fiul risipitor (grăirea în deşert )

Desfrânată (trândăvia)

Tâlharul (iubirea de stăpânire)

Uriil = Să fie lumină (Fiat Lux )

27

Este cutremurătoare această prefigurare a

Crucii. Este Crucea pe care ar trebui să ne spânzurăm păcatele. Cu adevărat înţelegem de aici că „adevărul cel adevărat al lumii este o apocalipsă.”

Vameşul (grija de multe)

Page 28: Crucea Avvei Ghelasie

Oricum am gândi şi oricum am trăi ne dăm seama că ne găsim în spaţiul spiritual al Crucii.

Rămâi impresionat atunci când urmăreşti diferitele tipuri de cruci prezentate de Ieroschimonahul Daniil. Crucea tradiţiei avraamice11

Iudeu (Lauda lui Dumnezeu)

Evreu (fuga în Dumnezeu)

Emanuil (cu noi este Dumnezeu, trăirea în Dumnezeu)

Israel (lupta cu Dumnezeu)

Jertfa Crucii este dătătoare de viaţă prin împreunarea cu Hristos şi prin Înviere. Crucea îţi cere jertfă si dăruire, dar are izvoare dătătoare de înălţare şi sfinţenie. După cum spune Ieroschimonahul Daniil: „Crucea este, prin urmare, la arătare o faţă a pieirii şi a înfrângerii, dar are în ea izvoarele dătătoare de viaţă ale sfinţeniei. Crucea este centrul de stabilitate. Crucea e o vădire de-a pururi a prezentei celei vii a nevăzutei Dumnezeiri.”12

28

Page 29: Crucea Avvei Ghelasie

Aşa şi iubirea lui Dumnezeu cere jertfa, cere moarte, fie ea şi numai simbolică, pentru Înviere şi pentru intrarea în Împărăţia lui Dumnezeu. Crucea Sfintei Dragoste ar fi:13

Dragoste

Pathos

Prietenie

Patima

Crucea este un simbol. Spre deosebire de cerc, care este un semn al veşnicei întoarceri, crucea este un semn deschis către lume. Este simbolul cunoaşterii harice, a cunoaşterii inspirate, intuitive. Aşa cum iubirea divină este fără limită, fără margini tot aşa şi crucea se deschide prin cele patru braţe ale sale către lume şi ne descoperă „orizontul duhovnicesc, orizontul de foc al viziunilor profetice.”14

Fiind un simbol Crucea poate pune în lumina diferite taine. Ieroschimonahul Daniil vorbeşte de Crucea îndumnezeirii, care ar avea în fiecare punct câte o taină. Este vorba şi de anumite taine interioare ale omului pe care Crucea ni le deschide prin revelaţie. Crucea Interioară ne dă sensul trăirii duhovniceşti. Crucea interioară se identifică cu viaţa, alimentându-ne trupul şi sufletul. Crucea interioară îşi

29

Page 30: Crucea Avvei Ghelasie

încheie braţele în inimă, iar inima se deschide către Dumnezeu.

Bucurie harică Sfinţenie Teosis

Eroism

Înţelepciune

Crucea leagă lumea materială cu cea spirituală, leagă trupul cu sufletul îngăduindu-ne să trăim în acelaşi timp în cele două planuri: material şi spiritual. Crucea nu este doar un simbol, ci şi un principiu. Crucea este principiul vieţii: „Acesta este tâlcul şi secretul Crucii: în inima slăbiciunii şi a morţii stă dumnezeiasca viaţă, biruitoare, izbucnitoare, transfiguratoare.”15

În cele ce urmează încercăm să surprindem unele simboluri care pot fi legate de Sfânta Cruce:

30

Page 31: Crucea Avvei Ghelasie

Inviere Inţelepciune

Binecuvântare Iertare

Inchinare Extaz

Liturghie Ascultare

31

Iubire Induhovnicire

Alinare Rugăciune Iluminare Mântuire Trezire Căutare

Jertfă

Prietenie Lacrimi Imbãrbãtare Spãlare Curãţenie Botez Inrourare Neinsetare

Dragoste Cãldura Milostenie Ardere Purificare Neprihãnire Mistuire Incãlzire

Inteligenţă Smerenie Pioşenie Păcătuire

Luptă Ascultare

Priveghere

Page 32: Crucea Avvei Ghelasie

32

Ieroschimonahul Daniel Sandu Tudor despre Taina Sfintei Cruci

1. Sandu Tudor, 2001, Caietele Preacuviosului Părinte Daniel de la Rarău, Sandu Tudor.3. Taina Sfintei Cruci, Ed. Christina, p.9 2. Ibidem 3. Ibidem 4. Idem, p.6 5. Idem, p.10 6. Idem, p.11 7. Ibidem 8. Idem, p.204 9. Ibidem 10. Idem, p.150 11. Idem, p.201 12. Idem, p.14 13. Idem, p.203 14. Idem, p.14 15. Ibidem

Page 33: Crucea Avvei Ghelasie

33

Taina şi semnificaţia Crucii

Taina Crucii este ascunsă profund în adâncul

Dumnezeirii, însă ni se relevează prin răstignirea lui Hristos, care ne aduce mântuire. Taina Crucii închide în ea decizia divină a mântuirii. Această decizie a fost luată înainte de veci şi ne-a fost dezvăluită prin tragedia Golgotei. Taina Crucii porneşte de la actul creaţiei, închizând în ea atât începutul şi sfârşitul cât şi desăvârşirea creaţiei.

Crucea ne apare ca fiind modelul fundamental al zidirii Lumii. Creştinul vede întretăierea celor două mari cercuri celeste, ca pe o Cruce Cosmică, această întretăiere având aspectul unei cruci.

După cum spune Hugo Rahner: „Crucea, care uneşte începutul zidirii şi sfârşitul devenirii terestre, îşi oglindeşte misterul în toate lucrurile şi la toate nivelurile acestei lumi.”1

Crucea se găseşte în tot şi în toate, în cele văzute şi nevăzute, uneşte cerurile cu Pământul şi cuprinde prin braţele sale cele patru dimensiuni ale Cosmosului.

Sf. Irineu pătrunde în profunzimea tainei Crucii dezvăluind unele aspecte remarcabile în ceea ce priveşte legătura indisolubila dintre Cruce şi Hristos: „El, care prin ascultarea Crucii a răscumpărat vechea neascultare a strămoşilor, nu este altul decât însuşi

Page 34: Crucea Avvei Ghelasie

34

Logosul Dumnezeului celui atotputernic, a cărui nevăzută prezenţă ne străbate pe toţi şi cuprinde de aceea lumea întreagă, în toată lungimea şi lăţimea, în toată înălţimea şi adâncul ei. Prin Cuvântul lui Dumnezeu, deci, toate sunt conduse prin buna rânduială şi Fiul Omului e răstignit în ele prin faptul că întipăreşte în toate semnul Crucii. Era prin urmare drept şi potrivit ca El, care s-a făcut văzut, să arate tuturor celor vizibile comuniunea lui şi a lor întru Cruce. Căci lucrarea Sa trebuie să se arate tocmai în cele vizibile şi în chip văzut, El fiind Acela care luminează înălţimile, adică cerurile, El Acela care pătrunde adâncurile locurilor de desubt, El cel ce parcurge această întindere de la răsărit la apus, El cel ce ajunge până la imensul spaţiu de la nord la miazăzi, chemând la cunoaşterea Tatălui pe toţi oamenii răspândiţi în tot locul.”2

Hristos, Dumnezeu Cuvântul întinzându-şi mâinile prin răstignirea pe Cruce cuprinde cu braţele sale toate cele văzute şi nevăzute. Taina misticii Crucii este taina opririi în închinare: a opririi în CRUCE, în RĂSTIGNIRE, ca un DRUM al CRUCII, ca moarte pe CRUCE şi ca INVIERE, spune Avva Ghelasie în „Omul, HOTARUL de Taină.”3

Întâlnirea cu Dumnezeu ne este înlesnită de cruce. Întâlnirea cu Dumnezeu nu se poate face decât prin închinare, omul fiind Crucea care realizează Hotarul de Taină al întâlnirii creaţiei cu Dumnezeu.

Page 35: Crucea Avvei Ghelasie

35

Oprirea în închinare este mistica răstignirii vii, fără moarte. În mistica Crucii Divinul şi Lumea nu se raportează reciproc, ci se opun faţă in faţă. Astfel omul devine „OPRIREA Transcedentală, CRUCEA Cosmică.

Omul repezintă Chipul „RĂSTIGNIRII Transcedentale”, dar nu spre moarte, ci tocmai spre Viaţă.”4

După Sf. Ioan Damaschin, taina Crucii constă în faptul că: „Însăşi moartea Celui Întrupat descoperă învierea naturii omeneşti.”5

Dacă natura este înviată prin Cruce, atunci tot Crucea ne cheamă la judecata cea de pe urmă. De altfel Sf. Maxim Mărturisitorul arată că: „Moartea lui Hristos pe Cruce este o judecată a judecăţii.”6

Este o taină profundă Întruparea mântuitoare a lui Hristos. Protopărinţii noştri au încălcat interdicţia divină de a consuma din „Pomul cunoaşterii”. Ispitiţi de diavol (şarpe) au căzut în stricăciune. Mântuirea omului nu putea fi realizată decât de Hristos, Noul Adam, prin întrupare şi jertfa pe cruce şi prin înviere.

Încercând să descifreze taina de nepătruns a biruinţei asupra morţii Sf. Grigorie de Nazians ne spune: „Trebuie să examinăm problemele şi dogma adesea trecute sub tăcere, dar care pentru mine din acest motiv nu cer mai puţin un studiu aprofundat. Sângele răspândit pentru noi, sângele de mare preţ şi slăvit a lui Dumnezeu., acest sânge al Jetfitorului şi al Jertfei, pentru ce a fost vărsat şi cui s-a oferit? Noi

Page 36: Crucea Avvei Ghelasie

36

eram sub stăpânirea diavolului, vânduţi păcatului după ce am dobândit stricăciunea prin dorinţa de plăceri. Dacă preţul răscumpărării noastre este plătit celui care ne ţine sub puterea sa, eu mă întreb: Cui şi pentru care motiv este dat un asemenea preţ? Dacă este dat diavolului, ce ocară! Tâlharul primeşte preţul răscumpărării. Nu numai că primeşte de la Dumnezeu, ci primeşte pe Dumnezeu însuşi. Pentru silnicia sa, el pretinde un preţ aşa de neînchipuit, încât ar fi fost mai drept să ne ierte de plată. Dar dacă acest preţ este oferit Tatălui, ne întrebăm înainte de toate, pentru care motiv? Nu Tatăl ne-a ţinut în robie. În sfârşit, pentru ce sângele singurului Său Fiu să fi fost plăcut Tatălui, Care n-a voit să primească pe Isaac oferit de Avraam ca ardere de tot, ci a înlocuit această jertfă omenească prin cea a unui berbec? Este evident ca Tatăl nu primeşte jertfa pentru că I se cuvine sau, că avea vreo trebuinţă de ea, ci din iconomie: trebuie ca omul să fie sfinţit de natura umană a lui Dumnezeu, trebuie ca însuşi El să ne cheme spre El prin Fiul Său, care este Mijlocitorul care îndeplineşte toate, cinstind pe Tatăl, Căruia îi este întru totul ascultător. Destul să fie cinstit prin tăcere. Trebuie ca Dumnezeu să Se facă om si să moară, ca noi să putem trăi din nou. Nimic nu se poate asemui minunii mântuirii Mele: Câteva picături de Sânge reconstituie tot universul.”7

Sf. Grigore de Nazians ne deschide ochii asupra tainei jertfei Golgotei. Tragedia Golgotei este tragedia divină, este preţul plătit de divinitate pentru mântuirea

Page 37: Crucea Avvei Ghelasie

37

omului şi a întregii creaţii, ca o revărsare a iubirii Dumnezeieşti. De ce trebuia plătit acest preţ? Puteam oare înţelege Iubirea Divină fără jertfa Golgotei? Nu aveam cum. După cum spune Sf. Maxim Mărturisitorul: „Locul pătimirii se face Rai „Prin pătimirea lui Hristos, Dumnezeu - Om se realizează restaurarea omului şi reprimirea lui în Rai.”8

„Hristos a luat asupra Sa firea noastră, El S-a supus de bunăvoie tuturor urmărilor păcatului, El a luat asupra Sa răspunderea pentru vina noastră, rămânând totuşi străin de păcat, pentru a dezlega tragedia libertăţii umane, pentru a depăşi ruptura dintre Dumnezeu şi oameni, introducând ruptura în sânul Persoanei sale, unde nu este loc pentru nici o sfâşiere, pentru nici o interdicţie interioară”, spune Vladimir Lossky.9

Mântuirea nu se putea face decât prin Hristos. Preţul mântuirii nu poate fi înţeles pe deplin de oamenii muritori.

„Hristos a purtat păcatele noastre în trupul său, pe cruce,” spune Sf. Apostol Petru (1.Petru,2,24), iar Sfântul Apostol Pavel pune crucea in centrul mesajului său: „Insă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, pentru Iudei, sminteala, pentru păgâni, nebunie.” (1.Corinteni, 1,23) Crucea este Taina Învierii. Fără Înviere jertfa Golgotei nu ar fi avut nici o semnificaţie şi raţiune.

Page 38: Crucea Avvei Ghelasie

38

Învierea este izbânda vieţii asupra morţii, învierea este Taina credinţei creştine. Părintele George Florovski ne învaţă că: „Punctul culminant al Vieţii Întrupate (a lui Hristos) a fost pe Cruce, moartea Domnului Întrupat. Viata se descoperă în plinătatea ei prin moarte. Aceasta este taina paradoxală a credinţei creştine: viaţa prin moarte, viaţa în mormânt şi (izvorâtă) din el, Taina mormântului purtător de viaţă.”10

Mântuirea a fost realizată prin moartea lui Hristos pe cruce, pe Golgota. Hristos trebuia să moară pentru a ne aduce Învierea Veşnică. Părintele George Florovski se întreabă asemenea Sf. Grigore de Nazians: „De ce trebuie viaţa adevărată să se descopere prin moartea Unuia Care era El însuşi Înviere şi Viaţă?”11 Răspunsul îl dă tot Florovski: „Singurul răspuns este că mântuirea trebuie să fie o biruinţă a morţii şi a mortalităţii omului.”12

Aşa cum moartea pe cruce a lui Hristos nu se putea realiza fără întrupare, fără ca Logosul să devină Dumnezeu – Om tot aşa jertfa Golgotei trebuie să fie legată de Botez. Sf. Grigorie de Nazians ne arată că: „Moartea pe Cruce ca un botez al sângelui este însăşi esenţa tainei răscumpărătoare.”13

Preluând ideile Sf. Grigorie de Nazians, părintele George Florovski le dezvoltă arătând că: „Botezul Crucii era, cum s-ar spune, curăţarea firii omeneşti, care străbate calea restaurării în Ipostasul Cuvântului

Page 39: Crucea Avvei Ghelasie

39

Întrupat. Aceasta era, cum s-ar spune, o curăţire a naturii umane în sângele vărsat al jertfei Mielului Dumnezeiesc, şi întâi de toate o spălare a trupului: o spălare curăţătoare nu numai de păcate, ci si de infirmităţile anumite şi de moralitatea însăşi. Era curăţirea cea pregătitoare pentru învierea ce va să vină şi curăţire a întregii firi omeneşti, curăţire a întregii umanităţi în persoana noului şi tainicului Său Întâi – născut, în Adam cel de pe urmă.”14

Taina Crucii este atât de profundă încât dacă nu o înţelegi ţi de pare o nebunie.

„Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzaniei, dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu.” (Sf. Apostol Pavel, Corinteni 1, 18)

Duhovnicul are rolul esenţial în înţelegerea de către credincioşi a tainei Crucii. Taina Crucii trebuie să fie predicată duhovniceşte.

„Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni. Dar omul firesc nu permite lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el, sunt o nebunie, şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuiesc predicate duhovniceşte.” (Sf. Apostol Pavel, Corinteni 2,15,14)

Sf. Apostol Pavel ne atrage atenţia asupra tainei profunde a Sf. Cruci pe care nu o putem înţelege pe calea judecăţii, ci numai pe calea duhovniciei. Sf. Ioan Damaschin aprofundează spusele Sf. Apostol Pavel încercând să ni le facă mai accesibile: „În adevăr,

Page 40: Crucea Avvei Ghelasie

40

crucea este nebunie pentru cei care nu o privesc cu credinţă şi care nu ţin seama de bunătate şi atotputernicia lui Dumnezeu, ci cercetează cele Dumnezeieşti cu gânduri omeneşti fireşti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvânt şi de cuget. Căci dacă cineva va socoti cum şi pentru care pricină a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenţă la existenţă şi va voi să ajungă la această cunoştinţă prin gândire naturală, nu va înţelege. Această cunoştinţă este sufletească si demonică. Dar dacă cineva condus de credinţă va socoti că fiinţă dumnezeiască este bună, atotputernică, adevărată, înţeleaptă si dreaptă va găsi pe toate lucioase şi netede şi cale dreaptă. Este cu neputinţă să te mântui fără credinţă, căci prin credinţă se menţin toate, atât cele omeneşti cât şi cele duhovniceşti.”15

Crucea îşi dezvăluie taina şi puterea nu prin crucificarea lui Hristos ci prin Învierea Sa. Jertfirea pe cruce este dovada iubirii nesfârşite a lui Dumnezeu, iar Învierea este expresia Puterii Divine. „Hristos este puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu.” (Sf. Ap. Pavel, Corinteni 1, 24) Prin jerfirea lui Hristos pe Cruce ni s-a arătat puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu, biruinţa Divină asupra morţii. „Iată dar că moartea lui Hristos, spune Sf. Ioan Damaschin, adică crucea, ne-a îmbrăcat cu înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu. Cuvântul crucii este puterea lui Dumnezeu, sau pentru că prin

Page 41: Crucea Avvei Ghelasie

41

ea ni s-a arătat puterea lui Dumnezeu, adică biruinţa asupra morţii, sau pentru că, după cum cele patru braţe ale crucii se ţin şi se strâng prin încheietura de la mijloc, tot astfel se ţin prin puterea lui Dumnezeu înălţimea, adâncimea, lungimea şi lăţimea, adică toată creaţia văzută şi nevazută.”16

Pentru a putea pătrunde pe deplin în taina Crucii şi pentru a ne-o apropia inimii şi sufletului, să-l urmăm tot pe Sf. Damaschin care ne arată că: „Orice faptă şi orice minune a lui Hristos este foarte mare, dumnezeiască şi minunată. Dar cea mai minunată decât toate este cinstita lui cruce. Căci prin nimic altceva decât prin crucea Domnului nostru Iisus Hristos s-a distrus moartea, s-a dezlegat păcatul strămosesc, s-a pierdut iadul, s-a dăruit învierea, ni s-a dat putere să dispreţuim cele prezente şi chiar moartea, s-a săvârşit întoarcerea la fericirea primară, s-au deschis porţile raiului, s-a aşezat firea noastră în dreapta lui Dumnezeu, ne-am făcut copii şi moştenitori ai lui Dumnezeu.”17

Părintele Stăniloae consideră că: „Crucea însăşi e o putere care produce Înviere şi în Înviere e prezentă, într-un anumit sens, în mod etern Crucea. Crucea are în ea însăşi o forţă de biruire a păcatului şi a morţii, o putere care înaintează spre Înviere şi se finalizează în Înviere.”18

Iisus Hristos, Dumnezeul – Om s-a jertfit pe cruce pentru a realiza mântuirea omului căzut în păcat. Crucea jertfei a devenit crucea Învierii prin

Page 42: Crucea Avvei Ghelasie

42

puterea lui Hristos. Crucea jertfei este transformată în Crucea Înălţării prin putere divină, care cu moarte pe moarte a călcat. Prin Învierea lui Hristos Crucea a devenit „o forţă de biruire a păcatului şi a morţii”.19 Nu orice cruce este o putere în sine, nu orice cruce produce Învierea, ci numai Crucea cinstită şi înălţată de Hristos. Crucea Învierii lui Hristos îşi dovedeşte puterea care înaintează spre înviere chiar şi în situaţia în care numai o mică fărâmă din ea este cinstită şi preţuită ca fiind parte din Crucea Învierii. Asupra celorlalte cruci, care simbolizează Crucea pătimirii şi a Învierii lui Hristos trebuie să se pogoare Sfântul Duh la masa altarului sau in Biserică pentru a fi înzestrate cu Harul Dumnezeiesc. Când cinstim o cruce şi ne închinăm ei ne închinăm atât lui Hristos, care s-a jertfit pe cruce şi ne-a adus mântuirea prin Învierea sa, cât şi Duhului Sfânt care îl însoţeşte pe Hristos în tot şi în toate şi care încarcă cu puterea divină şi Crucea. Crucea Domnului este în acelaşi timp moartea Lui, dar şi Învierea. Prin Înviere Crucea devine scara care conduce treaptă cu treaptă spre Cer. Nu putem năzui să urcăm spre cer fără a recunoaşte Crucea Învierii. Învierea înseamnă Biruinţa asupra morţii. Lemnul Crucii trebuie să fie folosit ca semn al biruinţei împotriva păcatului şi împotriva ispitei diavolului. Nu ne putem ruga lui Dumnezeu fără a face semnul Crucii. Crucea trebuie să ne însoţească în toate acţiunile noastre.

Page 43: Crucea Avvei Ghelasie

43

Crucea lui Hristos a fost situată între doi tâlhari crucificaţi. Doar Crucea lui Hristos s-a transformat dintr-o cruce a morţii în Crucea Învierii. Tâlharul care a crezut în Hristos, care l-a recunoscut ca fiind Fiul lui Dumnezeu a fost luat de Hristos în Rai, însă crucea sa n-a devenit o Cruce a Învierii. Apostolul si evanghelistul Ioan privea Crucea lui „Hristos ca pe o Cruce a Slavei Cereşti, ca pe preaslăvirea lui Iisus în Tatăl şi cu Tatăl”, ne învaţă André Scrima. Intr-acolo conduce Crucea în viziunea lui Ioan şi prin Cruce e operată nu numai întoarcerea în sânul Tatălui ci şi fisura, deschiderea prin care misterul inepuizabil al interiorităţii divine, misterul lui Dumnezeu în Sine, al vieţii Sale însăşi se revărsa acum, prin Hristos în lume.”20

Părintele Scrima pătrunde în profunzimea Evangheliei lui Ioan şi descoperă dimensiunea teologică a Crucii: „Crucea constituie culminaţia, cheia de boltă si, simultan, rădăcina simbolismului spatial, atât de pregnant la Ioan. E înălţare şi slavă pentru că duce dincolo”, pentru ca duce Sus, in adâncul lui Dumnezeu. Prin ea se delimitează „Sus”-ul de „jos”, lumina de tenebre, cunoaşterea de ignoranţă. Crucea este „Crisis”, judecată în toate sensurile termenului. Judecata eshatologică, prezentă deja în mijlocul nostru, departajare intre cei care caută cele de Sus si cei care rămân închişi în cele de jos. Judecata, în sensul de discernământ („diakrisis”) al

Page 44: Crucea Avvei Ghelasie

44

duhurilor pentru a te putea salva din tenebrele ignoranţei.”21

Crucea ne înalţă spiritual şi ne ridică „Sus” la Dumnezeu. Urcuşul nu se face insă decât prin jertfă. Jertfa lui Hristos ne-a deschis drumul în „Sus” însă nu putem urca decât tot prin jertfă, trebuie să ne purtăm Crucea cu aceeaşi dăruire şi pătimire ca şi Hristos.

Dumnezeu a creat lumea însă aceasta s-a îndepărtat de Dumnezeu prin păcatul protopărinţilor noştri.

Prin întrupare şi prin jertfa pe cruce Dumnezeu Cuvântul a adus mântuire Lumii şi a înfăptuit restaurarea omului. Moartea Mântuitorului pe Cruce a dus la biruirea morţii prin Înviere, iar Învierea ne-a redeschis calea către Împărăţia Cerurilor. Creaţia, mântuirea si învierea sunt esenţe ale tainei Crucii cosmice. Crucea uneşte începutul cu sfârşitul, este puntea care se ridică peste bolta timpului deschizându-ne calea către Ierusalimul ceresc; Crucea este scara care ne urcă spre înălţimile duhovniceşti, însă treptele urcuşului trebuie să fie stropite cu sângele jerfei şi îţi cer să fii părtaş la patimile lui Hristos, să cinsteşti Crucea, suliţa, trestia şi cuiele care au făcut din Golgota centrul Universului şi axa lumii. Crucea este stâlpul lumii. Simbolic se consideră că in Cruce sunt însumate mai multe cruci: „Trei mari Cruci balizează aşadar destinul umanităţii, manifestând toate trei acel

Page 45: Crucea Avvei Ghelasie

45

„semeion ekpetáseos”, semnul extensiei universale despre care vorbeşte patristica. Pentru că semnul Crucii este activ în fiecare din cele trei modalităţi ale economiei lui Dumnezeu: când creează, când recuperează şi când dăruieşte Înviere. De aceea Crucea este resimţită pretutindeni ca simbol prin excelentă totalizant, ca semn al oricărui întreg viu, având capacitatea să asigure naşterea, organizarea şi transformarea lumilor. Creştinismul explicitează şi exaltă o putere pe care Autorul suprem a înscris-o, din origini, în această pecete cosmică.”22

Crucea are nesfârşite semnificaţii, trebuie însă să le poţi surprinde şi înţelege. Prin înălţime, adâncime şi prin laturile sale îmbrăţişează universul şi devine atotcuprinzătoare. După compoziţie Crucea ne dezvăluie înţelepciunea, cunoştinţa şi virtutea Puterii Dumnezeieşti. Luând fiecare braţ în parte descoperi caracteristici care te impresionează şi te înfricoşează. Este mai bine să-l urmărim pe Sfântul Maxim Mărturisitorul în gândirea sa despre Cruce: „Dar deoarece Crucea are multe înţelesuri după laturile din care o privim, se cuvine să cercetăm după care latură învăţătorul a numit Crucea, aici, stăpânire. Căci Crucea e privită după formă, după compoziţie, după proprietatea părţilor, după lucrare şi după alte multe laturi pe care le văd cei ce iubesc contemplarea lucrurilor dumnezeieşti. După formă, Crucea e privită când se observă puterea ei ce cuprinde toate: cele de

Page 46: Crucea Avvei Ghelasie

46

sus, cele de jos si cele de amândouă părţile, până la marginile lor. După compoziţie, când se observă în ea fiinţe, pronia şi judecata, sau manifestările acestora, adică înţelepciunea, cunoştinţa şi virtutea Puterii care toate le cârmuieşte: fiinţa şi înţelepciunea, fiind creatoare, prin linia ridicată în sus; pronia şi cunoştinţa, fiind purtătoare de grijă, prin linia culcată; judecata si virtutea, care biruiesc păcatul şi strâng cele făcute şi îngrijite în obârşia şi cauza lor, prin întregul ei. După proprietatea părţilor, când se vede cum pe linia verticală Crucea ne arată pe Dumnezeu, Care rămâne pururea aceeaşi şi nu iese nicicum din stabilitatea Lui datorită aşezării lui statornice şi neclintite, iar prin linia orizontală, toată zidirea în atârnare desăvârşită de Dumnezeu, neavând alte obârşii ale existenţei sau altă bază afară de Dumnezeu. După lucrare, când se vede însemnarea inactivitatea şi mortificarea celor ce s-au fixat pe ea, în înţelesul acesta socotesc că a lucrat învăţătorul cuvântul proorocesc.”23

Page 47: Crucea Avvei Ghelasie

47

Taina şi semnificaţia Crucii

1. Hugo Rahner, în Mapa Crucea, de Anca Manolescu, Muzeul Ţăranului Roman. Muzeul Naţional de Tradiţii Populare, p.26 2. Ibidem 3. Dumitru Stăniloae, Crucea în Teologia şi cultul Bisericii Ortodoxe, p.14 4. Ibidem 5. Andre Scrima, Crucea teologică în Mapa Crucea, p.27 6. Ghelasie Gheorghe, 2001, Omul, HOTARUL de Taină, Colectia Isihasm, p.80 7. Ibidem 8. Sf. Ioan Damaschin, 1993, Dogmatica, Edit. Scripta 9. Sf. Maxim Mărturisitorul, Quaestiones ad Thallasnium; 43, P.G. t. 90, Col.40 10. Sf. Grigore de Nazians, In Sanctum Pascha or.XLV, paragraf 22 11. Sf. Maxim Mărturisitorul, opera citată 12. Lossky Vladimir, 1990, Teologia mistică a bisericii de la răsărit, Edit. Anastasia, p.182 13. Florovski George, 2005, Biserica, Scriptura, Tradiţia. Trupul viu a lui Hristos, Edit. Platytera, p.265 14. Ibidem 15. Ibidem

Page 48: Crucea Avvei Ghelasie

48

16. Sf. Grigore de Nazians, opera citată 17. Florovski George, opera citată, p.267 18. Sf. Ioan Damaschin, opera citată, p.159 19. Ibidem 20. Ibidem. 21. Ibidem 22. Manolescu Anca, Respiraţia Crucii, Muzeul Ţăranului Român. Muzeul Naţional de Arte şi Tradiţii Populare, p.72 23. Sf. Maxim Mărturisitorul,1983, Ambigua.

Page 49: Crucea Avvei Ghelasie

49

Gândirea Avvei Ghelasie despre Cruce

„Să facem om după chipul şi asemănarea noastră” se spune în Referatul Biblic. Chipul omului este chipul crucii „Întrupându-se Hristos a luat chipul crucii pătimirii şi al învierii, chipul răstignirii si al mântuirii, noul Adam ne-a devenit frate prin cruce. Prin cruce am devenit frate întru Hristos si tot prin cruce ni s-a redeschis calea spre Dumnezeu, cale pe care o pierdusem prin căderea in păcat a protopărinţilor noştri.

Fiecare om trebuie să-şi poarte crucea lui, să-şi ducă crucea pe “Golgota” învierii si a mântuirii. A doua venire a lui Hristos trebuie să ne găsească pe crucea învierii. Numai aşa vom învia şi vom trece în veşnicia Împărăţiei Cerurilor.

Crucea se deschide atât pe verticală cât şi pe orizontală cuprinzând infinitul. Prin verticală se uneşte Cerul cu Pământul, iar către orizontală coboară energia divină si urcă tăria şi seva ţărânei.

Locul de unire a braţelor este inima Crucii, care este şi inima omului. In acest loc se uneşte Cerul cu Pământul. De aici se înalţă Liturghia cosmică şi tot aici coboară Duhul Sfânt. Inima Crucii este altarul întâlnirii omului cu Sfânta Treime. Este hotarul de taină în care Duhul Sfânt coboară la om şi locul în care omul se înalţă către Dumnezeu.

Page 50: Crucea Avvei Ghelasie

50

Crucea Hristică este Crucea cosmică, este Crucea iubirii divine, crucea întrupării şi a răstignirii, a învierii şi a mântuirii, este crucea împăcării creaţiei cu Dumnezeu. Semnificaţia braţelor Crucii în gândirea Avvei Ghelasie este extrem de interesantă. Prin mâinile sale întinse, omul realizează legătura totală atât cu Dumnezeu cât şi cu lumea. „Iubirea Spirituală Cerească trebuie să se Înalţe în cele de Sus; Iubirea de Făpturi nevătămarea celor pământeşti şi Iubirea de DUMNEZEU este DĂRUIREA Mâinilor.”1

Ca biolog înţeleg rolul mâinilor în edificarea fiinţei umane în procesul de antropogeneză. Vrând să probeze semnificaţia mâinilor în dezvoltarea intelectului uman Mircea Maliţa ne convinge, în „Aurul cenuşiu”, că prostia mâinilor este mai mare decât prostia capului. Deci, în formarea omului nu trebuie să ne adresăm doar capului, ci şi mâinilor. Avva Ghelasie depăşeşte orice închipuire arătându-ne că: „iubirea de DUMNEZEU este DĂRUIREA mâinilor”.2

Îi simt lipsa Avvei Ghelasie. Nu mai pot să-l întreb ce înţelege prin această „dăruire a mâinilor”. Fără mâini nu ne putem cuceri statutul de om. Dăruindu-ne mâinile Dumnezeu ne-a creat după chipul si asemănarea Sa. Fiinţa umană este dotată cu capacitatea de a vorbi articulat. Limbajul articulat ne

Page 51: Crucea Avvei Ghelasie

51

permite să comunicăm cu semenii noştri şi să transmitem şi cele mai subtile gânduri şi sentimente. Chiar dacă ajunge la culmile perfecţiunii limbajul articulat este însoţit şi de „limbajul mâinilor”. Cuvintele sunt întărite prin gesturi. Oprirea la Hotarul de taină şi închinarea noastră înaintea lui Dumnezeu nu se face cu mâinile în buzunar, în sân sau după ceafă. Mâinile sunt întinse spre Dumnezeu, sunt împreunate în semn de smerenie, de iubire şi de recunoaştere, de implorare şi de supunere. Executând semnul crucii îi dăruim lui Dumnezeu iubirea noastră deplină. Cu mâinile noastre ducem şi punem pe altarul Bisericii lui Hristos jertfa închinării şi iubirii de Dumnezeu.

„Omul este „ÎNTRETĂIEREA – CRUCEA dintre DUMNEZEU şi Lume, este “”HOTARUL de Taină” al DIVINULUI şi al Creaţiei”.3

Trupul omului reprezintă verticala crucii, cu capul ridicat către divinitate şi cu picioarele ancorate în ţărâna vieţii. Mâinile reprezintă orizontala care uneşte Cerul cu Pământul. La întretăierea acestora se găseşte inima. Inima omului este inima crucii, este potirul euharistic, este taina împlinirii răstignirii vii.

Omul este după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Noi nu putem să-l cunoaştem pe Dumnezeu Tatăl în mod direct. Îl cunoaştem însă prin Fiul Său Iisus Hristos. Iisus îi aduce în dar Tatălui Său creaţia. Creaţia este Trupul lui Hristos, iar din iubirea

Page 52: Crucea Avvei Ghelasie

52

Sa faţă de Tatăl, Hristos se întrupează devenind Dumnezeu – Om. Hristos, Dumnezeu Cuvântul – Logosul realizând întruparea devine Noul Adam. Dacă primul Adam a încălcat interdicţia divină de a gusta din Pomul cunoaşterii căzând în păcat, Noul Adam va aduce mântuirea omului. Mântuirea este adusă din iubire, prin jertfa crucii, prin răstignire. Prin Înviere, cu moarte pe moarte călcând Hristos restaurează omul si-l readuce prin sine în faţa lui Dumnezeu. Crucea răstignirii este CRUCEA INVIERII, nu a morţii, CRUCEA Mântuirii. Crucea devine taina mântuirii si a iubirii divine, după cum spune Avva Ghelasie: „Iubirea Omului este tocmai Taina Chipului CRUCII”.4 Hristos, Dumnezeul – Om devine simbolul CRUCII. Restaurând omul îl repune în asemănarea cu Dumnezeu. In acest fel iubirea omului devine Taina Chipului CRUCII. „IUBIREA Spirituală Cerească trebuie să se Înalţe în cele de SUS; Iubirea de Făpturi este nevătămarea celor pământeşti şi IUBIREA de DUMNEZEU este în DĂRUIREA Mâinilor”.5 Am revenit la acest citat pentru a putea aprofunda unele aspecte. Ni-l imaginăm pe om ca pe o cruce. Capul cu mintea se înalţă în sfera cerească, înduhovnicirea celor pământeşti se face prin partea de jos a corpului, iar unirea Cerului şi a Pământului se face prin mâinile întinse pe orizontală. Prin orizontala crucii omul

Page 53: Crucea Avvei Ghelasie

53

uneşte totul. Prin palmele întinse spre cer omul primeşte cele spirituale cereşti, iar cele pământeşti urcă, de asemenea, spre mâini. Omul – Cruce se opreşte la HOTARUL cel de Taină stând faţă în faţă cu Divinul. Oprirea cu închinare în faţa Divinului înseamnă recunoaşterea acestuia apărând astfel în cunoştinţa sa sacralitatea.

Vorbind în termeni moderni oprirea în închinare în faţa Divinului dă naştere sacralităţii, iar sacralitatea se revarsă asupra sa sub forma sfinţeniei. Sfinţenia este oglindirea lui Dumnezeu în conştiinţa ta, nu o raportare la Dumnezeu, ci o recunoaştere în închinare.

Oprirea sfântă şi închinarea la Hotarul de Taină te apropie de Dumnezeu. Apropierea se face prin Duhul Sfânt care iţi dă „Lumina harică” lumină care determină acea „vedere în duh”.

Pe Dumnezeu nu îl gândeşti în alcătuirea Sa. Pe Dumnezeu nu-L poţi vedea, nu te raportezi la El, gândirea ta trebuie să se oprească pe însăşi oprirea închinării. Închinarea la Hotarul de Taină îţi deschide poarta către sfinţenie, prin care vei primi „vederea în duh” şi „lumina harică”.

După Avva Ghelasie în mistica creştină Hotarul de Taină este un mister profund, este CRUCEA INVIERII nu a morţii. Aşa cum aminteam, omul este, prin structura sa, o cruce. Capul este înălţat către Cer, iar picioarele fac legătura cu Pământul. Braţele întinse realizează unirea Cerului cu Pământul, după cum

Page 54: Crucea Avvei Ghelasie

54

consideră Avva Ghelasie, Divinul reprezintă o orizontală absolută care cuprinde Cerul şi Pământul. In această situaţie omul reprezintă verticala care uneşte Cerul cu Pământul iar braţele sunt cele care desăvârşesc unirea cea de taină. Este o taină acest simbol al Crucii.

Omul devine HOTARUL CRUCII Cosmice. Este profundă această revelaţie a Avvei Ghelasie. Ce este Cosmosul şi ce este Divinitatea? Să-l urmărim pe Avva Ghelasie în gândirea sa: „DUMNEZEU este Absolutul în Sine şi „Existenţa unei Lumi Create”, implică tocmai această „ÎNTRETĂIERE de Taină”, a două REALITAŢI absolut definite”.6 Dacă Absolutul Divin este totul, atunci ce mai putem raporta la nimic? Ar însemna să considerăm că Divinul poate exista dacă lumea este redusă la nimic, sau că lumea ar putea exista dacă Divinul este redus la nimic; „Ce mai poate „fi”, când Absolutul DIVIN este TOTUL? Şi totuşi „mai este şi o Lume”, acesta ar fi ca un Vis al unui nimic închipuit”.7 Nimicul metafizic ar fi haosul primordial, iar Divinitatea ar trebui să fie raportată la acesta. Însă DUMNEZEU este Absolutul Total, este Absolutul pozitiv, totipotent şi nu are nici o negativitate. Divinul nesuferind nici o raportare înseamnă că în faţa Divinului nu poţi decât să te opreşti, însă să te opreşti întru închinare. Oprindu-te întru închinare presupune că trebuie să ai conştiinţa existenţei tale, să te simţi în faţa absolutului fără să faci comparaţii, fără

Page 55: Crucea Avvei Ghelasie

55

să faci raportări deoarece, am văzut că nu te poţi raporta la Divin. Poţi să te simţi ca în faţa unui munte uriaş pe care nu poţi să-l cuprinzi cu vederea. Poţi să urci către înălţimi, poţi să tinzi către măreţia acestuia, dar nu poţi face parte din el aşa cum nu poţi face parte din Divinitate. Divinitatea se coboară la tine. Poţi să ajungi lângă ea aşa cum ajungi la poalele unui munte. Te opreşti ca în faţa unui hotar. Este un „Hotar de Taină” şi te opreşti pentru a te închina Divinului, pentru a cinsti şi pentru a preamări absolutul, fără a putea pătrunde în el, fără a face parte din el, fără a te raporta la el. In schimb Divinul primind închinarea ta poate să izvorască în tine un început de prefacere divină. Nu este vorba de o prefacere în divin, ci de o oglindire a Divinului în tine.

„Omul este CHIP al DIVINULUI „prin SUFLAREA DUMNEZEIASCĂ si Chip al Lumii prin „ţărâna – pământului” (care se continuă prin „naşterea” din părinţi )”.8

Astfel omul devine crucea dintre Dumnezeu şi Lume. Aşa trebuie să-l înţelegem pe om ca pe „Hotarul de Taină” al DIVINULUI şi al Creaţiei. Omul devine simbolul CRUCII şi al RĂSTIGNIRII Transcedentale însă nu spre moarte, ci spre viaţa vesnică.9

Avva Ghelasie ne învaţă că „Omul este Crucea Lumii”10, este Crucea vie a înveşnicirii. Şi ne mai atrage atenţia că trebuie să facem o deosebire între

Page 56: Crucea Avvei Ghelasie

56

învierea din morţi şi Învierea pentru veşnicie care este făcută de Hristos. Crucea patimilor lui Hristos este Crucea Învierii Veşnice. Taina Crucii este profundă: „În Creştinism, spune Avva Ghelasie, este Taina MISTICII CRUCII, Taina OPRIRII în CRUCE, în RĂSTIGNIRE, ce este şi ca un “DRUM al CRUCII “ şi ca “moartea pe CRUCE”, şi ca “INVIERE”.11

Crucea patimilor lui Hristos este Crucea prin care întreaga creaţie găsindu-şi mântuirea se reîntoarce la Dumnezeu. Reîntoarcerea se face prin închinare. “ Iată lumina Omului, spune Avva Ghelasie, CRUCEA faţă de DUMNEZEU şi Crucea Lumii în sine însăşi. Omul este HOTARUL între Lumi şi Omul le UNEŞTE prin lumina CRUCIFICĂRII Sale de Taină.”12

Numai gândind aşa putem înţelege sfatul duhovnicesc al Avvei Ghelasie: „De asemenea, încearcă să VEZI totul în jurul tău şi pe toate în CHIPUL CRUCII de Taină, ca şi când şi ele în sine fac şi au GESTUL Sfânt al INCHINĂRII.”13

Avva Ghelasie ne învaţă că omul este CHIPUL TREIMIC, adică CHIPUL FIULUI, CHIPUL SF. DUH şi CHIPUL TATĂLUI. „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră”. (Facerea 1,26) „Dumnezeu a Creat – Făcut Cerul şi Pământul şi prin CUVANTUL Său le-a făcut (Ioan 1, 1-3) şi CUVANTUL s-a făcut Trup (Lume) (Ioan 1, 14).

Page 57: Crucea Avvei Ghelasie

57

CUVANTUL este FIUL Lui DUMNEZEU. Lumea a fost creată prin FIUL Lui DUMNEZEU: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El. El era viaţă, şi viaţa era Lumina oamenilor”. (Ioan 1, 1-4) Deci CUVÂNTUL a creat Lumea. CUVÂNTUL este puntea de legătură dintre DUMNEZEU şi Lume. FIUL Lui DUMNEZEU „se substanţiază Fiinţial in chipul de Om – DUMNEZEU şi Lume.”

Dumnezeu şi Lumea se întâlnesc şi se recunosc doar prin CHIPUL de FIU, deoarece Codul Fiinţial al creaţiei este CHIPUL de FIU.”14

DUMNEZEU CUVÂNTUL se Întrupează şi se face DUMNEZEU – Om. „CHIPUL de FIU are Conştiinţa TATĂLUI din care S-a născut şi Căreia I se Închină şi Conştiinţa Duhului Sfânt prin care face toate cele Bune.”15

Hristos a acceptat patimile crucii pentru mântuirea creaţiei.

DUMNEZEUL – OM – LOGOSUL – HRISTOS întinzându-şi mâinile pe crucea răstignirii a luat forma CRUCII COSMICE. Astfel CRUCEA COSMICĂ se suprapune pe crucea de lemn a răstignirii, care a devenit CRUCEA ÎNVIERII. MÂNTUITORUL a sfinţit Crucea şi i-a dat puteri tămăduitoare. Sfinţirea Crucii s-a realizat prin lucrarea

Page 58: Crucea Avvei Ghelasie

58

Duhului Sfânt, care a venit cu energiile Lui necreate şi a pătruns în trupul lui Hristos biruind moartea şi aducând Învierea. Biruind moartea prin Înviere Hristos a ridicat pe om la nemurire oferindu-i viaţă veşnică.

Nu doar crucea patimilor, devenită CRUCE a Învierii a fost investită cu puteri sfinte, ci si semnul Crucii pe care îl face orice credincios; fiind semnul Crucii Răstignirii primeşte puteri dumnezeieşti şi ne pune în legătură cu Hristos. Crucea este simbolul puterii lui Hristos. Prin ea Hristos rămâne cu noi până la sfârşitul veacurilor. În Biserica Ortodoxă, spune Dumitru Stăniloe, toate persoanele şi toate lucrurile sunt sfinţite prin Cruce. Creştinii, însemnându-se cu semnul Crucii, cer pe de o parte de la Hristos puterea de a se comporta ca şi El cu curăţie şi bărbăţie faţă de lume, pe de altă parte, manifestă voinţa lor de a se ridica, prin efortul lor, în întâmpinarea acestei puteri, de a slăvi pe Dumnezeu şi toate faptele şi în purtarea tuturor greutăţilor si chiar în preajma morţii lor, de a vieţui şi a muri lui Dumnezeu, de a se manifesta în toate ca o jertfa vie oferită lui Dumnezeu.”16

Crucea a devenit simbolul jertfei prin care Hristos ne-a adus mântuirea şi ne-a restabilit legătura cu Dumnezeu. Acceptând crucea îl accepţi pe Hristos, accepţi de bunăvoie jertfa pe care trebuie s-o aduci Lui. Semnul Crucii ne pune în legătură cu Hristos. Trebuie să facem acest semn în închinarea noastră

Page 59: Crucea Avvei Ghelasie

59

pentru a putea avea deschisă calea către Dumnezeu. Prin Cruce toate se sfinţesc deoarece puterea însăşi a lui Hristos coboară în semnul Crucii. Crucea simbolizează iubirea divină. Este Crucea Învierii. Din dragoste pentru Tatăl şi faţă de creaţia căzută, Iisus se întrupează şi devine Om, om şi Dumnezeu. Iubirea divină presupune jertfa supremă a Fiului lui Dumnezeu care, cu moarte pe moarte călcând ne asigură mântuirea prin Înviere. Învierea este sfârşitul apoteotic al tragediei Golgotei. Învierea duce la restaurarea omului şi a întregii creaţii. Noul Adam restabileşte legătura omului cu Dumnezeu. Astfel Taina Sfintei Cruci devine „taina naşterii noastre a doua”17, cum consideră Ieroschimonahul Daniil de la Rarău.

Crucea este faţa descoperită a Noului Adam, este Revelaţia în punctul ei suprem.18

Dumnezeu Tatăl ni se arată nouă, oamenilor, prin Fiul Său Iisus Hristos, iar Iisus ni se descoperă nouă prin învierea Sa, prin jertfa pe Cruce. Crucea devine simbolul cunoaşterii harice, a cunoaşterii prin revelaţie.

Prin mântuirea noastră Crucea a devenit simbolul pocăinţei, al pocăinţei sub har: „Crucea pentru noi, mai înainte de toate, este semnul „darului pocăinţei”, al pocăinţei sub har, pocăinţa veşnică.

Ea este astfel contemplarea reală, actuală şi creatoare a contradicţiei, a opoziţiei, a conflictului

Page 60: Crucea Avvei Ghelasie

60

tragic dintru ceea ce am fost şi ceea ce ar trebui să fim; dintru trecut şi viitor, actualizarea trecutului de care îţi dai seama şi a viitorului pe care îl întrezăreşti şi îl doreşti. Altminteri spus, Crucea pentru noi este acceptare de sine, semnul drept al biruinţei sale.”19

La întâlnirea cu Divinul omul se prezintă cu Rugăciunea sa. Rugăciunea este o prezentare în faţa lui Dumnezeu, este modul în care omul se oferă ca dar la Altar. Rugăciunea este o Liturghisire ce asigură „Legătura Preasfânta cu Divinul”.20

Omul asigură legământul creaţiei cu Chipul lui Dumnezeu. La Altarul întâlnirii omul se aduce pe sine ca DAR, însă aduce şi un dar din ce are mai bun, din ceea ce îl leagă pe el de lume. Rugăciunea pe care o faci la Altarul Întâlnirii cu Dumnezeu reprezintă „Legământul de Taină cu Divinul”21, pe care îl recunoşti şi căruia i te închini. Închinarea este însoţită de Darul de Jertfă, prin care se realizează o ridicare a celor lumeşti (a creaţiei) la Dumnezeu. După cum spune Avva Ghelasie: „omul are Menirea să „bage lumea în Dumnezeu”, tocmai prin acest Dar al Său”22. Prin închinare omul uneşte lumea creată cu Dumnezeu: „Deci Rugăciunea omului este această Liturghisire de a „băga prin Dar Lumea în DUMNEZEU”, să facă o paradoxală Întrupare a Lumii în DUMNEZEU, după cum şi el a făcut o Întrupare în cele Lumeşti.”23

Page 61: Crucea Avvei Ghelasie

61

Este deosebit de profundă învăţătura Avvei Ghelasie. „Omul este după Chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, este CHIPUL Intrupării SUFLĂRII Divine.”24 Dumnezeu CUVÂNTUL S – a întrupat în creaţie devenind un DUMNEZEU – Om. Prin Hristos s-a realizat mântuirea omului, deci Restaurarea omului şi s-a restabilit Legătura cu Dumnezeu. Insă omul trebuie să dea lui Dumnezeu un răspuns al său, asemenea unei proprii întrupări, care este tocmai rugăciunea omului. Această întrupare e a omului („a Lumii trecute prin Om”), numită şi Pnevmatizare se realizează numai prin DUHUL SFÂNT: „O Prefacere prin DUHUL SFÂNT, într-un trup Îndumnezeit cu HAR, ce-l Scoate din condiţiile stricăcioase şi-l face nestricăcios şi nemuritor.”25

Omul este Hotarul de Taină prin care lumea se întâlneşte cu Dumnezeu.

Avva Ghealasie ne învaţă că Adam a pierdut Chipul Rugăciunii prin păcatul său. Păcatul morţii a produs ruptura: „Legământului SFÂNT” cu DUMNEZEU:

„Iată Rugăciunea Vechiului Testament şi Rugăciunea Omului până la Venirea DOMNULUI HRISTOS: cu Altar închis cu Taina Pomului Vieţii în Chivotul închis; cu Darul Jertfelor de omorâre a celor lumeşti. În Rai DARUL nu se omoara, ci se ducea VIU. De ce săvârşirea jertfelor sângeroase? Că sângele este Viaţa Lumii şi arderea lui, ca Jertfă era

Page 62: Crucea Avvei Ghelasie

62

„renunţarea Omului la Lume”, pentru a se întoarce spre DUMNEZEU.”26

Restaurarea omului nu se poate realiza decât prin întruparea LOGOSULUI, prin Jertfa Iubirii Divine pe Cruce. Crucea Golgotei este Crucea Învierii, Crucea Mântuirii, Crucea Restaurării Omului. Crucea Învierii devine Crucea Hotarului de Taină. Omul trebuie să se întâlnească cu Dumnezeu la Hotarul de Taină, unde este Crucea Învierii. Omul restaurat de al doilea Adam devine astfel Hotarul CRUCII Cosmice.

Iisus Hristos ne aduce o LITURGHISIRE Nouă, „în care DARUL se face EUHARISTIE; EUHARISTIA HRISTICĂ este Împlinirea Tainei DIVINE şi de Creaţie, de aici deschizându-se Întâlnirea mult căutată cu DIVINUL şi Intrarea în VEŞNICIE.”27

Mântuitorul a schimbat Legea. Noua lege este Legea IUBIRII; a Iubirii Crucii Învierii. Trebuie să urmărim cu mare atenţie gândirea Avvei Ghelasie: „TRUPUL Lui HRISTOS Cel INVIAT este Întruparea FIULUI DUMNEZEIESC direct şi o Prefacere UNICĂ doar de PERSOANA UNICĂ a Lui HRISTOS. TRUPUL Liturghisit este Prescurea – Darul Credincioşilor, adus la Biserica, pe care îl PRIMEŞTE Iisus Hristos şi Întrupează DARUL în TRUPUL Său Înviat, de aceea nu mai este nevoie de vărsare de sânge, de Crucificare, ce s-a făcut odată şi aşa prin Crucificarea din TRUPUL

Page 63: Crucea Avvei Ghelasie

63

SĂU, asuma Crucificările păcatelor din DARUL respectiv, şi aşa cum este o „dublă Crucificare”, a „păcatelor Credincioşilor pecetluite în DARUL – Prescure”, ce se Crucifică pe CRUCIFICAREA Biruitoare a TRUPULUI INVIAT HRISTIC. Ar veni o „Întrupare în CRUCIFICAREA INVIATĂ a Lui HRISTOS”, şi aşa păcatele Credincioşilor se ard în această CRUCIFICARE INVIATĂ”.28

CRUCIFICAREA INVIATĂ ne-a adus Mântuirea. Crucea Învierii este semnul reîntoarcerii la Dumnezeu. Trebuie să ne purtăm Crucea şi să ne facem DAR – JERTFĂ la întâlnirea cu DUMNEZEU la HOTARUL de TAINĂ. Purtând Crucea RĂSTIGNIRII Lui HRISTOS, devenita CRUCE a INVIERII noi devenim „HOTAR al CRUCII Cosmice”.29

Hristos a coborât în Lume prin actul Întrupării Sale, prin care El a acţionat în Facerea Lumii şi în asemănarea acesteia ca TRUP al Său.

Prin CRUCIFICAREA INVIATĂ HRISTOS ne-a adus Mântuirea şi ne-a dat o nouă capacitate de viaţă si de răspuns faţă de DUMNEZEU.

HRISTOS a coborât în Lume, însă noi nu ne putem urca în DIVINITATE decât tot prin intermediul unei PUTERI DIVINE. Această PUTERE DIVINĂ este „SFÂNTUL DUH” care coboară „peste şi în Darul Liturghisirii şi îl RIDICĂ în UNIREA cu TRUPUL INVIAT HRISTIC şi aşa prin Puterea de Prefacere, se face asemenea cu TRUPUL Lui

Page 64: Crucea Avvei Ghelasie

64

HRISTOS, şi aşa avem acces la Întruparea peste Fire cu TRUPUL EUCHARISTIC.”30

CRUCEA este Taina IUBIRII Absolute. Semnul Crucii este simbolul creştinismului, ne apără de forţele diavoleşti şi ne pune în legătură cu Hristos. Trebuie să urmăm drumul lui Hristos. „Drumul Crucii este drumul pe care trebuie să mergem pentru a participa, urmându-l pe Iisus, la misterul iubirii sale mântuitoare.”31

Avva Ghelasie ne dă poruncă să înţelegem că: „CRUCEA este Taina IUBIRII Absolute”. Aceasta înseamnă că şi „IUBIREA Omului este tocmai Taina Chipului CRUCII.”32

Crucea Cosmică este simbolul lui Iisus Hristos care jertfindu-se pe cruce şi-a arătat iubirea faţă de Tatăl Ceresc şi faţă de creaţie, pe care a mântuit-o chemând-o în veşnicie la întâlnirea cu Tatăl.” Crucea este simbolul Hristic, este CHIPUL LOGOSULUI, este OGLINDA Lui HRISTOS. Omul este după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Prin căderea în păcat omul îşi pierde Chipul de Om. Doar prin jertfa Crucii lui HRISTOS cel DUMNEZEU şi Om totodată, omul îşi va recăpăta Chipul de Om. Deci omul îşi redescoperă Chipul de Om şi CRUCEA Învierii. Numai aşa putem să-l înţelegem pe Avva Ghelasie care consideră că: „Omul – CRUCE este INTREITA IUBIRE a minţii spre cele Cereşti, a

Page 65: Crucea Avvei Ghelasie

65

Pământului Făpturilor şi a DIVINULUI – Mâinile – DĂRUIREA.”33

Page 66: Crucea Avvei Ghelasie

66

Gândirea Avvei Ghelasie despre Cruce 1. Ghelasie Gheorghe, 2001, Omul, HOTARUL de Taină, Colecţia Isihasm, p.82 2. Ibidem 3. Idem, p.80 4. Idem, p.82 5. Ibidem 6. Idem, p.75 7. Ibidem 8. Idem, p.80 9. Ibidem 10. Ghelasie Gheorghe, 2001, Biserica, Liturghia Euharistiei trupului înveşnicirii Lumii, Colecţia Isihasm, p.31 11. Ghelasie Gheorghe, Omul, HOTARUL de Taină, p.79 12. Idem, p.80 13. Ibidem 14. Idem, p.20 15. Idem, p.23 16. Dumitru Stăniloae, Crucea în Teologie şi Cultul Bisericii Ortodoxe, p.16 17. Daniel Sandu Tudor, 2001, Taina Sfintei Cruci, Edit. Christina, p.6 18. Ibidem 19. Ibidem 20. Ghelasie Gheorghe, 2001, Omul, HOTARUL de Taină, Colectia Isihasm, p.35

Page 67: Crucea Avvei Ghelasie

67

21. Ibidem 22. Idem, p.36 23. Ibidem 24. Ibidem 25. Idem, p.37 26. Idem, p.38 27. Ibidem 28. Idem, p.39 29. Ibidem 30. Idem, p.41 31. Maurice Cocagnac, 1993, Simbolurile biblice, Edit. Humanitas 32. Ghelasie Gheorghe, opera citată, p.82 33. Ibidem.

Page 68: Crucea Avvei Ghelasie

68

Sfaturi pentru credincioşi

Din învăţăturile Avvei Ghealasie despre Cruce, în Omul, HOTARUL de Taină

- În Creştinism este Taina MISTICII CRUCII, Taina OPRIRII în CRUCE, în RĂSTIGNIRE, ce este şi ca un „DRUM al CRUCII” şi ca „moartea pe CRUCE”, şi ca „ÎNVIERE”

- Mistica răstignirii vii, FĂRĂ MOARTE, este Taina „OPRIRII INCHINĂRII”

- În Creştinism este o altă Logică, Logica CRUCII, în care DIVINUL şi Lumea nu se „Raportează negativ”, ci se „OPRESC” reciproc, unul faţă de altul.

- Omul este „INTRETĂIEREA” – CRUCEA dintre DUMNEZEU şi Lume, este „HOTARUL de Taină” al DIVINULUI şi al Creaţiei.

- Iată Marea Taină: OMUL – OPRIREA Transcedentală, CRUCEA Cosmică

- CRUCEA nu este simbolul morţii, ci simbolul VIEŢII, păcatul aduce şi un antichip al “Crucii morţii”

- DUMNEZEU este să zicem aşa, ORIZONTALA ABSOLUTĂ, şi Omul este verticala ce se “URCĂ” spre Cele de Deasupra ORIZONTALEI şi totodată şi „coboară” în „Dedesubtul – josul” acesteia, şi iată „CRUCEA Transcedentală”

Page 69: Crucea Avvei Ghelasie

69

- Aşa Omul în CRUCEA Transcedentală trece

în Sus ca Mintea – Capul şi trece în jos cu Picioarele, unde DIVINUL este în TOTALITATE, iar în dreapta şi în stânga la fel, fiind tot OPRIREA faţă de DIVIN - Taina CRUCII Transcedentale, VORBIREA INTREITĂ, cu Mintea – Conştiinţa, cu Mersul – Creşterea Vieţii proprii şi cu Mâinile – Insuşi RUGĂCIUNEA. - In SUS DIVINUL a făcut LOC Cerului Creat şi în jos Pământului, şi între Cer şi Pământ a Creat pe Om şi Crucea Creaţiei totodată - Iată Menirea Omului, CRUCEA faţă de DUMNEZEU şi Crucea Lumii în sine însăşi. Omul este Hotarul între Lumi şi Omul le UNEŞTE prin lumina CRUCIFICĂRII Sale de Taină - Rugăciunea Creştină este tocmai Taina Chipului CRUCII Omului - CRUCEA este Taina IUBIRII Absolute - Omul – CRUCE este INTREITA IUBIRE a Minţii spre cele Cereşti, a Pământului Făpturilor şi a DIVINULUI „Mâinile” Dăruirea - Iubirea Omului este tocmai Taina Chipului CRUCII - Doar pe ORIZONTALA CRUCII Mâinilor cele Cereşti spirituale se coboară în Om, şi cele Pământeşti de jos Induhovnicite se urcă. - CRUCEA are “LOCUL de INTRETĂIERE a ORIZONTALEI DIVINE cu verticala Omului –

Page 70: Crucea Avvei Ghelasie

70

Lumii, ce se consideră INIMA CRUCII, sau şi mai CREŞTIN, POTIRUL EUHARISTIC - Omul îşi DESCOPERĂ CHIPUL IN “CRUCEA Pomului Legământului“, zis al ispitirii. Dar Adam – Omul nu se “RĂSTIGNEŞTE“ şi aşa “strică“ CHIPUL CRUCII şi păcătuieşte şi devine “muritor“.

- La început în Rai era acest POM – CRUCE – Legământ, alături de POMUL VIETII, dar Şarpele – demon îl face “pomul ispitirii – morţii“

- Omul este Minte spre Cer, este Trup spre Lume, este INCHINARE Lui DUMNEZEU, care toate se UNESC în Centrul – POTIRUL RĂSTIGNIRII – DĂRUIRII – COMUNICĂRII – preînchipuirea EUHARISTIEI ce o face apoi “INTRUPAREA HRISTICĂ“.

- Şi Omul doar Reoglindindu-se în CHIPUL Lui HRISTOS Cel DUMNEZEU şi totodată OM, va Recăpata “RESTABILIREA“ propriu – zisă.

- PRONUNTĂ şi Preasfânt NUMELE DOMNULUI IISUS HRISTOS, dar nu uita “OGLINDA Sa“, CRUCEA INVIATĂ.

- De asemenea, încearcă să VEZI totul în jurul tău şi pe toate în CHIPUL CRUCII de Taină, ca şi când şi ele în Sine fac şi au GESTUL Sfânt al INCHINĂRII.

Page 71: Crucea Avvei Ghelasie

71

- CRUCIFICĂ orice fapt şi lucru, chiar şi orice privire şi vorbă, trece totul prin CRUCIFICARE şi aşa vei “neutraliza“ răul vătămător.

- CRUCEA ca Semn, GEST, FORMĂ văzută şi nevăzută, să-ţi fie ca o Uşă – Fereastră, prin care vezi totul ca un “ filtru – sită “, prin care să treacă totul, atât ce faci tu, cât şi cei din jur. Taina ICONICĂ a CRUCII este înţelesul adânc mistic a Sfinţilor Părinţi.

Page 72: Crucea Avvei Ghelasie

72

Acatistul SF. CRUCI Se citeşte la Sărbătoririle SF. CRUCI; 1 August, 14 Septembrie; a treia Săptămână din Postul Mare şi de cei evlavioşi o dată pe Săptămână, Vinerea, ca Pravilă proprie. După obişnuitul început se zice:

Condacul 1

In CHIPUL de Trei ori, Preacinstitei CRUCII DOMNULUI şi noi ne INCHINĂM, veselindu-se de PAVĂZA şi Acoperământul Cel DUMNEZEIESC, Cântând şi cu mare glas: DOAMNE, CRUCII TALE ne INCHINĂM, Întâlnirea dintre Tine şi Lume, HOTARUL VEŞNICIEI!

Icosul 1

CRUCEA Ta DOAMNE, şi Taina Ta Însăşi, UNA sunt, de aceea prin CRUCEA Ta, Ţie Însuţi ne INCHINĂM, cu Îngerii şi cu toată Făptura, cu Întâlnirea dintre TINE şi Lume. Ne INCHINĂM, în CHIPUL cel de Taină; Ne INCHINĂM, CHIPUL BINECUVÂNTĂRII TATĂLUI DUMNEZEU; Ne INCHINĂM, INCHINĂRII FIULUI;

Page 73: Crucea Avvei Ghelasie

73

Ne INCHINĂM, ADÂNCIMEA PREASFÂNTULUI DUH; Ne INCHINĂM, Fereastra cea dinspre Lume; Ne INCHINĂM Lui DUMNEZEU Însuşi; Ne INCHINĂM, CHIPUL Neamestecării; Ne INCHINĂM, CHIPUL ACELEIAŞI VOIRI; Ne INCHINĂM, UNIRII în UNIRE; Ne INCHINĂM Însuşi CHIPULUI DUMNEZEIESC; Ne INCHINĂM, Temelie a toate; DOAMNE, CRUCII Tale ne INCHINĂM, Întâlnirea dintre Tine şi Lume, HOTARUL VESNICIEI!

Condacul al 2-lea

Înainte de Facerea Lumii, Tu DOAMNE, ai Conceput-o prin CHIPUL CRUCII, prin care DUMNEZEIREA Se Coboară şi se “ INTRETAIE “ cu Zidirea, căreia şi noi îi Cântăm: ALILUIA!

Icosul al 2-lea

Taina Ta DOAMNE, Se revarsă şi Lumea se Creează, şi aşa “ Temelia CRUCII “ se pune, Temelie ce nimeni nu o mai poate strica. Ne INCHINĂM, CHIPUL LUCRĂRII Tale, DOAMNE; Ne INCHINĂM Însăşi Conceperii Zidirii;

Page 74: Crucea Avvei Ghelasie

74

Ne INCHINĂM, VOINŢA ce pe toate le Înfăptuieşti; Ne INCHINĂM, Ieşirea ADÂNCULUI DUMNEZEIESC; Ne INCHINĂM, Taină şi Descoperire în INTRETĂIERE; Ne INCHINĂM, Nevăzut şi Văzut peste hotare; Ne INCHINĂM, HOTARULUI “prăpastiei“ de netrecut; Ne INCHINĂM, CHIPUL Începerii Lumii; Ne INCHINĂM, Braţele Întemeierii a toate; Ne INCHINĂM, Neînceputul ce pe toate le Începe; Ne INCHINĂM, UNIRE în care toate stau laolaltă; DOAMNE, CRUCII Tale ne INCHINĂM, Întâlnirea dintre Tine şi Lume, HOTARUL VEŞNICIEI!

Condacul al 3-lea

La INCEPUT a fost CUVÂNTUL DUMNEZEU…şi CUVÂNTUL Trup S-a făcut, şi Cerul şi Pământul s-au Zidit, şi Lumea s-a Născut, şi Omul pe toate în CHIPUL CRUCII le-a Unit, Cântând: ALILUIA!

Icosul al 3-lea

Raiul în CHIPUL era şi în Locul din Mijloc POMUL VIEŢII. INTRETĂIEREA – INTÂLNIREA Cea de Taină.

Page 75: Crucea Avvei Ghelasie

75

Ne INCHINĂM, CHIPUL Raiului; Ne INCHINĂM, CHIPUL POMULUI VIEŢII; Ne INCHINĂM, UNIREA de SUS şi de JOS; Ne INCHINĂM UNIRII DUMNEZEIEŞTI; Ne INCHINĂM, Taina PERFECŢIUNII Însăşi; Ne INCHINĂM, Taina ce “împărţirea“ nu desparte; Ne INCHINĂM, CRUCE, Podul peste “hotarul de netrecut“; Ne INCHINĂM, CRUCE, Scara dintre Cer şi Pământ; Ne INCHINĂM, Taina Chipului Omului; Ne INCHINĂM, CRUCE, ce prin Om trebuie să CREASCĂ; Ne INCHINĂM, CRUCE, Înveşnicirea a toate; DOAMNE, CRUCII Tale ne INCHINĂM, Întâlnirea dintre Tine şi Lume, HOTARUL VEŞNICIEI!

Condacul al 4-lea Au căzut îngerii din LUMINĂ şi “pomul păcatului“ s-au făcut, şi “şarpele“pe CRUCE s-a suit şi “crucea morţii“ a născut, dar a rămas Cântarea Omului de: ALILUIA!

Icosul al 4 – lea Prin păcat, CHIPUL CRUCII VIEŢII se face “crucea suferinţei“, ce încearcă să despartă pe

Page 76: Crucea Avvei Ghelasie

76

DUMNEZEU de Lume, dar CHIPUL Tău, CRUCE, nu se pierde. Ne INCHINĂM, CRUCE, Neclintita temelie; Ne INCHINĂM, PUTEREA nebiruită; Ne INCHINĂM, AURUL de nimic întinat; Ne INCHINĂM, LUMINA de nimic murdărită; Ne INCHINĂM, CHIPUL POMULUI VIEŢII Veşnice; Ne INCHINĂM, SĂMÂNŢA ce RODUL Păstrează; Ne INCHINĂM, RODUL ce rămâne pentru totdeauna; Ne INCHINĂM, RADĂCINA chiar în DUMNEZEU; Ne INCHINĂM, Ramurile Întregii Lumi; Ne INCHINĂM, Oprirea în Pământul Omului; Ne INCHINĂM, ODIHNA pe ALTARUL de Jos; DOAMNE, CRUCII Tale ne INCHINĂM, Întâlnirea dintre Tine şi Lume, HOTARUL VEŞNICIEI!

Condacul al 5-lea

Pe scara INCHINĂRII S-a pogorât Însuşi FIUL Lui DUMNEZEU, şi SF. DUH a INFĂPTUIT Lumea, şi aşa CRUCII JERTFEI Cântăm: ALILUIA!

Page 77: Crucea Avvei Ghelasie

77

Icosul al 5-lea

A vrut “şarpele păcatului“ să oprească INTRUPAREA DIVINĂ, şi s-a grăbit să se “urce“ el pe POMUL CRUCII, dar în adâncul întunericului a căzut. Ne INCHINĂM, Temelia pietrei DUMNEZEIEŞTI; Ne INCHINĂM, vădirea şarpelui ascuns; Ne INCHINĂM, descoperirea înşelării; Ne INCHINĂM, darea pe faţă a minciunii; Ne INCHINĂM, Taina ce toate Tainele le descoperă; Ne INCHINĂM, ADÂNCIME ce nu se sfârşeşte; Ne INCHINĂM, PECETE DUMNEZEIASCĂ; Ne INCHINĂM, INCHIDERE ce nu se mai poate desface; Ne INCHINĂM, INCHIDERE în care toate iarăşi se ARATĂ; Ne INCHINĂM, POVARA ce doar FIUL DUMNEZEIESC o poate duce; Ne INCHINĂM, CALEA Lumii prin HRISTOS; DOAMNE, CRUCII Tale ne INCHINĂM, Întâlnirea dintre Tine şi Lume, HOTARUL VEŞNICIEI!

Condacul al 6-lea

Cu CHIPUL CRUCII pe Umeri a Venit FIUL

Lui DUMNEZEU, şi “şarpele“ repede a căzut, şi

Page 78: Crucea Avvei Ghelasie

78

iarăşi Lumea a Văzut şi a Cântat cu mare glas: ALILUIA!

Icosul al 6-lea

CRUCE, CRUCE, NEMURIRE, iarăşi din

“crucea morţii“ prin INVIEREA Lui HRISTOS ai devenit CRUCEA VIEŢII, şi iarăşi INCHINAREA Cea de SUS. Ne INCHINĂM, CRUCE, VIUL Cel mai VIU; Ne INCHINĂM, Însuşi VIUL DUMNEZEIESC; Ne INCHINĂM, PURTĂTOAREA de DUMNEZEU; Ne INCHINĂM, LUMINA HARULUI, nestinsă; Ne INCHINĂM, STRĂLUCIREA cea mai aprinsă; Ne INCHINĂM, PREZENŢA Lui DUMNEZEU de PRETUTINDENI; Ne INCHINĂM, IUBIRE Coborâtă la nesfârşit; Ne INCHINĂM, IUBIRE ce Lumea IMBRĂŢIŞEAZĂ; Ne INCHINĂM, Însăşi MIŞCAREA Lui DUMNEZEU; Ne INCHINĂM, Însăşi NEMIŞCAREA DUMNEZEIRII; Ne INCHINĂM, Mână, Ochi şi Auzire, ce nu contenesc; DOAMNE, CRUCII Tale ne INCHINĂM, Intâlnirea dintre Tine şi Lume, HOTARUL VEŞNICIEI!

Page 79: Crucea Avvei Ghelasie

79

Condacul al 7-lea

S-au împotrivi îngerii căzuţi şi PECETEA

CRUCII s-o rupă au vrut, dar n-au putut, şi în întuneric s-au prăvălit, fără Cântarea de: ALILUIA!

Icosul al 7-lea

Nimeni nu poate închipui pe Cel Dincolo de toate înfăţişările, doar prin CHIPUL de CRUCE Făptura Vede, şi ICOANA Ta DOAMNE se Descoperă ca INCHINARE. Ne INCHINĂM, CRUCE Izvor de ICOANĂ; Ne INCHINĂM, CRUCE ce naşti Înfăţişarea; Ne INCHINĂM, CRUCE, FAŢA Lui DUMNEZEU ARĂTATĂ; Ne INCHINĂM, CRUCE, ARĂTAREA INCHINĂRII; Ne INCHINĂM, URMA Degetului DUMNEZEIESC; Ne INCHINĂM, conceperea DIN TOATE Făpturile; Ne INCHINĂM, LEGEA neschimbată; Ne INCHINĂM, PUTEREA peste toate Legile; Ne INCHINĂM, CUVÂNTAREA CUVÂNTULUI DUMNEZEIESC; Ne INCHINĂM, CARTEA, Nescrisă si Scrisă; Ne INCHINĂM, PODOABA tuturor INĂLŢIMILOR;

Page 80: Crucea Avvei Ghelasie

80

DOAMNE, CRUCII Tale ne INCHINĂM, Întâlnirea dintre Tine şi Lume, HOTARUL VEŞNICIEI!

Condacul al 8-lea

CU CHIPUL CRUCII Tale, DOAMNE IISUSE HRISTOASE, ne IMBRĂCĂM ca şi cu o HAINĂ DUMNEZEIASCĂ, în Cântarea de: ALILUIA!

Icosul al 8-lea

În Cer şi pe Pământ, INCHINAREA este

PODOABA cea mai MARE, ca Ţie, DUMNEZEUL nostru, dar INCHINAREA îţi este pe potrivă. Ne INCHINĂM Ţie, DOMNULUI DUMNEZEUL nostru; Ne INCHINĂM Ţie, Celui ce Ţi se CUVINE INCHINAREA; Ne INCHINĂM cu Taina CHIPULUI Tău Însuţi; Ne INCHINĂM, CHIP al FIULUI DUMNEZEIESC; Ne INCHINĂM, CHIP ce pe toate le Sfinţeşte; Ne INCHINĂM, CHIP prin care ne Curăţim; Ne INCHINĂM, CHIP şi al Fiilor Făpturii ai Lui DUMNEZEU; Ne INCHINĂM, INVIERII Lui HRISTOS; Ne INCHINĂM, Veşnicia Nemuririi; Ne INCHINĂM, PUTERII de Sus şi de Jos;

Page 81: Crucea Avvei Ghelasie

81

Ne INCHINĂM, STÂLPUL IMPĂRĂŢIEI Lui DUMNEZEU; DOAMNE, CRUCII Tale ne INCHINĂM, Întâlnirea dintre Tine şi Lume, HOTARUL VEŞNICIEI!

Condacul al 9-lea

O, Bucurie Cerească si Pământească, a Îngerilor şi a întregii Făpturi, şi de noi neîncetat în CHIPUL CRUCII aducem Laudă şi Cântare de: ALILUIA!

Icosul al 9-lea

Păcatul ne împiedică mereu şi batjocorim

CHIPUL CRUCII Preasfinte, dar cu aceasta înarmaţi, iarăşi pornim spre Tine, DOAMNE. Ne INCHINĂM, Nădejdea părăsirii păcatului; Ne INCHINĂM, Credinţa nestrămutată a Mântuirii; Ne INCHINĂM, Tăria prin care mereu din rău ne sculăm; Ne INCHINĂM, scăpare peste Fire; Ne INCHINĂM, descătuşarea celor robiţi; Ne INCHINĂM, BOGĂŢIA cea de Mare Taină; Ne INCHINĂM, Judecata tuturor vicleşugurilor; Ne INCHINĂM, Dreptatea Milostivirilor; Ne INCHINĂM, arma PĂCII Lui HRISTOS; Ne INCHINĂM, CENTRUL Lumii Intregi; Ne INCHINĂM, Lauda tuturor Credincioşilor;

Page 82: Crucea Avvei Ghelasie

82

DOAMNE, CRUCII Tale ne INCHINĂM, Întâlnirea dintre Tine şi Lume, HOTARUL VEŞNICIEI!

Condacul al 10-lea

Şi noi păcătoşii, ne zbatem între CRUCEA

VIEŢII şi “crucea morţii“ şi adesea rătăcim, dar INCHINÂNDU-ne iarăşi Cântăm: ALILUIA!

Icosul al 10-lea

O, Taina a INCHINĂRII, Taină de IUBIRE, de

Laudă, de Cântare şi de Mare Cinstire, CRUCE Preaslăvita, şi noi în acelaşi CHIP ne INCHINĂM.

Ne INCHINĂM, INCHINAREA IUBIRII absolute; Ne INCHINĂM, INCHINAREA Laudei; Ne INCHINĂM, INCHINAREA Cântării de SUS; Ne INCHINĂM, CHEMAREA Preadulce a Lui DUMNEZEU; Ne INCHINĂM, Chemarea Plăcută a Făpturii; Ne INCHINĂM, Întâlnire Faţă către Faţă; Ne INCHINĂM, Întâlnire neamestecată; Ne INCHINĂM, Pătrunderea până în adâncuri; Ne INCHINĂM, Ieşirea din adâncuri; Ne INCHINĂM, INTREGUL deodată; Ne INCHINĂM, o INCHINARE minunată;

Page 83: Crucea Avvei Ghelasie

83

DOAMNE, CRUCII Tale ne INCHINĂM, Întâlnirea dintre Tine şi Lume, HOTARUL VEŞNICIEI!

Condacul al 11-lea

Împăratul Constantin şi Maica sa, Elena, au

Înălţat CRUCEA peste păgânătatea idolească, şi de atunci CRUCE eşti, Cântarea cea mai Mare de: ALILUIA!

Icosul al 11-lea

CRUCE, INĂLŢIMEA cea mai de SUS eşti, pe Biserici, pe turnuri, pe toate suişurile, în toate locurile din afară si dinlăuntru.

Ne INCHINĂM, IMPLINIREA SFATULUI de SUS; Ne INCHINĂM, BINECUVÂNTARE peste toată Lumea; Ne INCHINĂM, Sceptrul adevăratei Stăpâniri; Ne INCHINĂM, CHIP al tuturor Sfinţilor; Ne INCHINĂM, Temelie a Bisericii Lui HRISTOS; Ne INCHINĂM, Păzitoarea Creştinilor; Ne INCHINĂM, Pavăza nebiruită; Ne INCHINĂM, Limanul tuturor; Ne INCHINĂM, RUGĂCIUNEA de Taină a Sfinţilor; Ne INCHINĂM, ICOANA cea mai Mare;

Page 84: Crucea Avvei Ghelasie

84

Ne INCHINĂM, INCHINAREA tuturor Închinărilor; DOAMNE, CRUCII Tale ne INCHINĂM,

Întâlnirea dintre Tine şi Lume, HOTARUL VEŞNICIEI!

Condacul al 12-lea

In Cer LUMINA Preastrălucitoare, pe Pământ

Lemnul POMULUI VIEŢII, CRUCE, CRUCE, şi noi în glas Mare Cântăm: ALILUIA!

Icosul al 12-lea

HARUL INTREG al TREIMII

DUMNEZEIEŞTI prin CRUCE Se Revarsă, şi INCHINAREA este însăşi LUCRAREA sa, o, CRUCE, CHIP de Taină, CHIP de Îngenunchere a tuturor.

Ne INCHINĂM CRUCII Tale, DOAMNE; Ne INCHINĂM, IISUSE, INVIEREA CRUCII; Ne INCHINĂM, PĂRINTE DUMNEZEU; Ne INCHINĂM, PREASFINTE DUHULE, de asemeni; Ne INCHINĂM cu Sfinţii toti; Ne INCHINĂM cu Fruntea jos; Ne INCHINĂM cu Mâinile in SUS; Ne INCHINĂM cu Ochii deschişi; Ne INCHINĂM cu CHIPUL CRUCII;

Page 85: Crucea Avvei Ghelasie

85

Ne INCHINĂM cu ne-ngenunchere; Ne INCHINĂM cu Veselie;

DOAMNE, CRUCII Tale ne INCHINĂM, Întâlnirea dintre Tine şi Lume, HOTARUL VEŞNICIEI!

Condacul al 13-lea

O, întru tot Slăvită INCHINARE, Lemnul

Pământesc de VIAŢĂ, O, ICOANĂ ce din Cer, Rugăciunea cea de Taină, MÂNTUIREA tuturor, şi noi cei de acum aducem Glasul cel mai Mare: ALILUIA!

(Acest condac se repetă de trei ori)

Se citeşte apoi din nou Icosul 1.

Ieroschimonah Ghelasie Gheorghe