Cronologia istoriei biblice timpurii

PARTEA I: ELEMENTELE CRONOLOGIEI

I. Introducere

Armonia declaraþiilor cu privire la timp din Scripturã ne întãreºte convingerea cu privire la acurateþea Cuvântului inspirat, însã cronologia nu este esenþialã pentru mântuire. De aceea este evident de ce Dumnezeu nu a gãsit de cuviinþã sã completeze toate amãnuntele cronologiei. Existã unele puncte lãsate libere pentru opinia personalã cu privire la datele exacte, iar diferiþi scriitori din mijlocul nostru au folosit diverse date la anumite ocazii. Acest lucru nu vrea sã spunã cã datele istorice nu ne ajutã uneori în cercetarea adevãrurilor mai adânci, sau cã datele legate de perioadele profetice exacte sunt lipsite de importanþã, dar semnele de hotar profetice sunt bine stabilite, iar alte date istorice sunt rareori chestiuni de însemnãtate teologicã.

A fi dogmatici asupra cronologiei, sau a încerca sã se fixeze fiecare datã istoricã pentru totdeauna ar fi nu numai un lucru plin de încumetare, dar ºi imposibil. Articolul acesta ºi cele similare din volumele urmãtoare se vor strãdui sã ofere o schemã generalã ºi sã explice anumite principii fundamentale. Multe presupuse dificultãþi au fost clarificate prin cunoaºterea tot mai mare a cronologiei antice. Deºi nu ne putem aºtepta ca toþi autorii sã fie de acord în interpretarea pe care o dau faptelor incomplete ale vremurilor antice, ne putem aºtepta în viitor cercetãrile sã întãreascã raportul biblic. Oriunde raportul acesta poate fi pus la probã în mod corespunzãtor, el este dovedit ca istorie vrednicã de încredere. Declaraþiile lui nu sunt neîntemeiate sau fanteziste, ci armonioase ºi rezonabile.

II. Timpul mãsurat cu ajutorul corpurilor cereºti

Când a fãcut ca planeta acesta sã se roteascã în jurul axei sale ºi a trimis-o în cursa ei anualã în jurul soarelui, însoþitã de slujitorul ei mai mic, luna, Dumnezeu a decretat ca aceste corpuri cereºti sã guverneze pentru pãmânt ziua ºi noaptea ºi, mai departe, "sã fie niºte semne care sã arate

vremurile, zilele ºi anii" (Geneza 1,14). În felul acesta, timpul este mãsurat pentru pãmânt prin intermediul acestor miºcãri. Cei din vechime vegheau cerul în vederea semnelor ºi timpurilor, pentru a mãsura durata zilei ºi începutul lunii. Astãzi, astronomii din marile observatoare îºi fixeazã telescoapele asupra stelelor pentru a determina semnalele de timp care reglementeazã ceasurile noastre.

Ziua mãsuratã prin rotaþia pãmântului. - În timp ce planeta aceasta se roteºte în jurul propriei axe, inundatã de lumina soarelui, jumãtate din glob este în luminã ºi jumãtate în umbrã. Adicã, pe o parte este ziuã ºi pe cealaltã este noapte. Cãci "Dumnezeu a numit lumina Ziuã, iar întunericul l-a numit Noapte" (Geneza 1,5). Când, în oricare punct de pe acest glob care se roteºte, suntem purtaþi spre rãsãrit, de la lumina soarelui la umbrã, spunem cã soarele este la apus. Apoi, urmând rotirea în tot cursul nopþii, de-a lungul pãrþii întunecate, ajungem din nou la luminã. Vedem soarele din nou la linia de despãrþire pe care o numim rãsãrit. Pe mãsurã ce punctul nostru se apropie de punctul direct opus soarelui, globul acela de foc pare cã se înalþã tot mai sus pe cer, pânã ce ajunge la meridianul nostru, la miezul zilei. Apoi, pare cã apune, pe mãsurã ce înaintãm de-a lungul pãrþii luminate de soare ºi completãm un circuit când atingem din nou linia de apus a soarelui - marginea umbrei. Anticii nu aveau nevoie de ceasuri pentru a spune când trecea linia de graniþã între zi ºi noapte - rãsãritul soarelui începea ziua, iar apusul soarelui aducea noaptea.

"Nu sunt douãsprezece ceasuri într-o zi?" întreba Isus (Ioan 11,9). Aºa era, deoarece pe vremea Sa un ceas însemna a douãsprezecea parte din intervalul acesta - variind dupã sezon - între rãsãritul ºi apusul soarelui. Dar "zi" mai are încã un alt înþeles. O perioadã marcatã prin cinci zile, sau oricare alt numãr de zile, nu poate sã treacã cu vederea nopþile care intervin. De aceea, o zi din calendar este mãsuratã printr-o rotire completã a pãmântului în jurul axei sale, incluzând o zi ºi o noapte. La evrei, punctul de pornire era apusul soarelui. Fiecare zi întreagã era searã-dimineaþã, întuneric-luminã, noapte-zi (Levitic 23,32; 22,6.7; Marcu 1,21.32). ªi alte popoare antice, cum ar fi babilonienii, îºi începeau ziua la apusul soarelui, deºi egiptenii calculau de la rãsãritul soarelui. Calculul nostru modern, de la miezul nopþii la miezul nopþii, a venit de la romani.

Durata lunii calendaristice guvernatã de lunã. - La fel dupã cum o rotire completã a globului în jurul axei lui, de la apus la apus, marcheazã o zi pe pãmânt, tot aºa timpul necesar pentru ca luna sã se învârteascã o datã în jurul pãmântului - adicã sã treacã prin fazele vizibile, de la pãtrar la lunã plinã ºi iarãºi la pãtrar - a constituit luna calendaristicã. Luna lunarã anticã nu începea la luna nouã astronomicã, când acest corp se aflã între pãmânt ºi soare - cu faþa lui neluminatã cãtre noi, ºi deci invizibil - ci o zi sau douã mai târziu, o datã cu apariþia noului pãtrar. Acum, însã, cea mai mare parte a lumii foloseºte luni calendaristice artificiale, care nu þin seama de lunã.

Anul mãsurat de soare. - În timp ce pãmântul se învârte învârtindu-se ca o sfârleazã, iar luna îi dã ocol fãrã încetare, globul traverseazã vastul sãu drum în jurul soarelui ºi face circuitul celor patru semne de hotar ale anotimpurilor - solstiþiile de varã ºi de iarnã ºi echinocþiile de primãvarã ºi de toamnã - pentru a completa ceea ce noi numim an. Punctele acestea nu marcheazã anul tot aºa de vizibil cum o face luna pentru luna lunarã, dar chiar ºi popoare relativ primitive le pot recunoaºte prin observarea repetatã a umbrelor produse de soare la rãsãrit, apus ºi amiazã în decursul anului. La solstiþiile de varã ºi de iarnã apar zilele cu cea mai lungã ºi respectiv cea mai scurtã luminare din partea soarelui, când soarele este vãzut cel mai la nord ºi cel mai la sud pe cer. La echinocþiile de primãvarã ºi de toamnã, când ziua ºi noaptea pe întreaga faþã a pãmântului sunt egale, soarele rãsare exact la est ºi apune exact la vest. Cu toatã dificultatea de a determina lungimea precisã a anului, chiar ºi sãlbaticul autentic poate sã-ºi dea seama de trecerea lui dupã ciclul sezoanelor, marcate prin semne ce nu înºealã.

Sãptãmâna nu este delimitatã de naturã. - Numai sãptãmâna, mãsurabilã prin poruncã divinã, nu are hotare naturale. Cele trei miºcãri cereºti independente - rotirea zilnicã a globului în jurul axei sale, circuitul pe care luna îl face în jurul pãmântului ºi revoluþia anualã a pãmântului ºi lunii în jurul soarelui - marcheazã timpul nostru, dar nu existã nici un ciclu astronomic în legãturã cu sãptãmâna de ºapte zile. Totuºi Sabatul, dat la început de Dumnezeul naturii, marcat precis de cãderea manei, chiar înainte de legea de pe Sinai, este identificat ºi în Noul Testament (Geneza 2,1-3, Exod 16,4.5.22-26; 20,8-11; Luca 23,54 la 24,1). De atunci, putem socoti sãptãmânile înapoi, în trecut, cu o siguranþã obþinutã din date cunoscute.

III. Calendarul pune în acord cele trei miºcãri

Cele trei miºcãri naturale care mãsoarã timpul nostru sunt incomensurabile, adicã nu se suprapun exact. În timp ce pãmântul face o revoluþie în jurul soarelui, luna se roteºte în jurul pãmântului de 12 ori ºi aproape un sfert de circuit în plus, iar pãmântul se învârteºte în jurul propriei axe de 365 de ori plus ceva mai puþin decât un sfert al unei rotaþii. De aceea, a trebuit sã se inventeze calendare pentru a calcula anii dupã un numãr întreg de zile ºi de luni lunare.

Calendarul lunar întemeiat pe miºcarea lunii. - Un calendar lunar de 12 luni lunare este mai scurt cu 10 sau 11 zile decât adevãratul an solar, care guverneazã anotimpurile. Datoritã acestui lucru, într-un calendar lunar necorectat, precum cel al musulmanilor, care rãmas pânã în timpul nostru, o lunã de varã se miºcã treptat, sosind tot mai devreme, pânã când va ajunge sã fie în

primãvarã, ºi aºa mai departe. Dar babilonienii, asirienii, iudeii, grecii ºi romanii timpurii menþineau anii în pas cu anotimpurile, fãcând din timp în timp adaosuri la an. Iudeii, ca ºi babilonienii, inserau o lunã lunarã în plus de 7 ori pe parcursul fiecãrei perioade de 19 ani (vezi articolul asupra calendarului iudaic în vol. II).

Calendarul solar mãsoarã anul solar. - Lumea noastrã modernã foloseºte un calendar solar, adicã unul bazat pe anul solar, ignorând total luna. Noi nu avem nevoie sã adãugãm luni în plus, întrucât anul nostru obiºnuit de 365 de zile este mai scurt numai cu un sfert de zi decât adevãrata perioadã a cãlãtoriei pãmântului în jurul soarelui, dar îl corectãm la fiecare al patrulea an (cu anumite excepþii) adãugând o zi la februarie. Ziua numitã de noi Anul Nou vine acum aproximativ la zece zile dupã solstiþiul de iarnã, dar, dacã am renunþa la sistemul de ani bisecþi, Anul Nou ar ajunge sã cadã mai devreme cu o zi la fiecare al patrulea an. Cu timpul, alinierea lunilor cu anotimpurile ar fi simþitor diferitã de ceea ce este ea astãzi.

Aºa s-a întâmplat cu vechiul an egiptean, de la care a derivat anul nostru modern. Acest an calendaristic egiptean, exact de 365 de zile, era împãrþit în 12 luni de 30 de zile, plus cinci zile la sfârºit. Corectarea prin anii bisecþi nu s-a fãcut decât dupã ce þara a fost cuceritã de romani, cu mai puþin de o jumãtate de secol înainte de Hristos. Acest fapt a avut loc la scurt timp dupã ce Iulius Cezar adaptase lunile romane la anul de 365 de zile, pe care l-a adus din Egipt, cu adãugarea unei zile la fiecare patru ani. Calendarul nostru actual este, în esenþã, calendarul "iulian" al lui Cezar, cu luni cu tot, cu o uºoarã corecturã fãcutã mai târziu.

(Astronomii au ajuns sã-ºi dea seama cã inserarea unei zile în plus lunii februarie, la fiecare al patrulea an, era cu puþin mai mult decât trebuia pentru a face anul calendaristic sã nu cadã tot mai devreme în anotimpuri. Întrucât se adãugaserã prea multe zile de ani bisecþi, anul calendaristic începea mult mai târziu decât ar fi trebuit. În consecinþã, în 1582 s-a fãcut o corectare pentru a aduce calendarul înapoi cu zece zile spre a-l repune acolo unde ar fi trebuit sã fie în anul 325 d.Hr., când se adoptase regula prezentã pentru calcularea Paºtelui. Papa Grigore al XIII-lea a decretat sã se renunþe la zece zile din calendar, aºa cã ziua care urma lui joi, 4 octombrie, a fost numitã vineri, 15 octombrie, în loc de vineri, 5 octombrie. În plus, pentru a evita o eroare similarã în viitor, în secolele care nu se divizau prin 400 (1700, 1800, 1900, 2100, etc.) nu trebuia sã existe ani bisecþi. Þãrile catolice au adoptat imediat calendarul gregorian, dar alte þãri au urmat mult mai târziu - Anglia ºi coloniile ei în 1752, iar Europa rãsãriteanã numai în secolul trecut. Dar ordinea zilelor sãptãmânii nu a fost tulburatã ºi nu s-a "pierdut" nici o parte de timp, deoarece zilele lãsate la o parte fuseserã deja eronat calculate în surplusul de ani bisecþi, în decursul secolelor anterioare. )

S-a acordat aici un loc pentru explicarea calendarului iulian, deoarece istoricii moderni dateazã toate evenimentele trecute (pânã la revizuirea din 1582) în anii iuliani.

Punctele de pornire ale anilor. - Un an este un cerc, sfârºitul unuia fiind începutul altuia urmãtor, ºi nu existã nimic în naturã care sã arate vreun punct de pornire. Uneori, anul este considerat ca începând cu ciclul agricol al semãnatului ºi seceratului care, însã, variazã în diferitele pãrþi ale lumii. Dar un calendar trebuie sã aibã un punct definit de pornire. Au fost menþionate patru puncte de hotar ale anului solar - solstiþiile ºi echinocþiile. Vechii ani calendaristici începeau adesea în apropiere sau o datã cu unul din aceste puncte uºor de observat. Anul nostru începe la 1 ianuarie, aproape de solstiþiul de iarnã, deoarece acesta era oarecum aproape de punctul în care Iulius Cezar a pus ziua romanã de Anul Nou în calendarul sãu, pe care noi l-am moºtenit.

Alte calendare antice începeau anul primãvara sau toamna. În Palestina se considera cã anul începea toamna, când ploile timpurii aduceau o nouã viaþã unei þãri unde vegetaþia fusese aproape moartã timp de câteva luni ºi când se semãnau grâul ºi orzul de toamnã. Recoltarea avea loc primãvara ºi toamna, terminându-se cu culesul viilor toamna. Evreii aveau douã sisteme de calculare a anului. Unul (instituit cu prilejul Exodului) începea primãvara pentru numãrarea lunilor ºi calcularea începutului seriei de sãrbãtori sfinte, celãlalt, vechiul an civil, începea cu luna a ºaptea, toamna (vezi articolul asupra calendarului iudaic în vol. II). Aceºtia erau ani lunari, calculaþi de la luna a noua, nu de la echinocþiu.

IV. Datarea evenimentelor antice pe ani

Sistemele de ani antice. - În vremurile antice au fost folosite diferite metode de a calcula o serie de ani. Într-o perioadã mai timpurie, un an era desemnat dupã numele unui eveniment principal sau, uneori, dupã numele unui slujbaº anual. În Asiria, acesta era un slujbaº onorific, numit limmu; în Atena ºi în lumea romanã, numele era al magistraþilor anuali - la Atena un archon, iar la Roma cei doi consuli. În Orientul Apropiat, anii calendaristici erau numãraþi în serii, în cursul domniei fiecãrui rege ºi, de aceea, erau numiþi ani regali. În Biblie (deºi nu în primele cinci cãrþi) gãsim date dupã anii regali, de exemplu, "în al ºaptelea an al lui Artaxerxe" (vezi articolul cu privire la cronologie în vol. II ºi III).

Dacã oamenii ar fi început la creaþiune ºi ar fi socotit anul 1, anul 2 ºi aºa mai departe ºi dacã raportul biblic ar fi fost datat printr-un astfel de sistem, ar fi fost un simplu sã se ºtie exact cu cât

timp mai înainte a avut loc un eveniment. Dar nu existã o astfel de informaþie. Abia relativ târziu în vremurile antice, mult dupã perioada cuprinsã în acest volum, a folosit cineva o erã pentru datare, adicã o serie continuã de ani numãraþi consecutiv de la un punct de plecare. De exemplu, Era seleucidã (vezi articolul despre cronologie din vol. III) a fost o continuare a domniei lui Seleucus I, unul dintre succesorii lui Alexandru cel Mare. Anul I a început potrivit cu calendarul macedonean în toamna anului pe care noi îl numim acum 312 î.Hr. Era seleucidã a fost folositã în Siria ºi Mesopotamia timp de multe secole. Grecii au folosit multã vreme o serie de perioade de patru ani, numite olimpiade, demarcate de jocurile olimpice quadreniale, iar romanii au folosit un sistem de a numãra anii consecutiv de la presupusa întemeiere a Romei. Ambele serii, spre deosebire de era seleucidã, au fost inventate la sute de ani dupã datele tradiþionale, destul de nesigure, ale evenimentelor de la care se presupunea cã sunt calculaþi. Ele nu erau folosite în sistemele de datare de toate zilele - ci numai pentru referire la evenimentele istorice.

Sistemul nostru de datare î.Hr. - Astãzi, cea mai mare parte a lumii foloseºte, sau cunoaºte, datarea Erei creºtine dupã care toþi anii sunt numãraþi aproximativ de la naºterea lui Hristos. Prezentul volum al acestui comentariu se pregãteºte în anul 1953 d.Hr. (de la "dupã Hristos"). Aceasta înseamnã "în anul 1953 de la Hristos", adicã, în anul al 1953-lea de la naºterea lui Hristos. Pentru a fi mai exacþi, el este al 1953-lea an de la punctul fixat pentru naºterea lui Isus de cãtre Dionisie Exiguus, inventatorul din secolul al VI-lea al acestei metode de calendar. Faptul cã punctul de pornire tradiþional se ºtie cã diferit cu câþiva ani de data realã a naºterii Domnului Hristos nu afecteazã folosirea acestei scale de ani pentru scopul datãrii.

Când datarea evenimentelor dupã numãrul de ani de la presupusul timp al naºterii lui Hristos a devenit un obicei, a fost convenabil sã se dateze evenimentele anterioare ca având loc la atâþia ani "înainte de Hristos" (prescurtat î.Hr.). Aºadar, pentru scopuri istorice, anii calendaristici iuliani, în care erau calculate datele în lumea romanã din timpul lui Iulius Cezar, au fost extinºi înapoi ca ºi cum ar fi existat în tot timpul trecut. Când spunem, de exemplu, cã primul an al domniei lui Nabonassar în Babilon a început la 26 februarie 747 î.Hr., înþelegem cã el a început în ziua care ar fi fost numitã 26 februarie, dacã acest calendar iulian ar fi fost în uz pe vremea aceea, ºi în al 747-lea an înainte de anul care mai târziu urma sã fie considerat primul an al Erei creºtine.

Trebuie sã se reþinã faptul cã istoricii ºi cronologii au dat anului care precede anul I d.Hr. denumirea de anul 1 î.Hr. ºi anului care îl preceda pe acesta numele de anul 2 î.Hr. ºi aºa mai departe.

(Un lucru trebuie sã se þinã minte; calculând un interval între o datã î.Hr. ºi d.Hr., calculul este stânjenit de faptul cã în scala cronologicã nu existã un an cu numãrul 0 între 1 î.Hr. ºi 1 d.Hr. De

aceea, pentru uºurinþã în calcul, astronomii foloseau un sistem puþin diferit. În loc de î.Hr. ºi d.Hr. ei foloseau numere negative ºi numere pozitive cu anul care precede pe 1 numãrat ca 0. Numerele pozitive sunt aceleaºi ca numerele d.Hr., dar 0 corespunde lui 1 în. Hr., -1 corespunde lui 2 în. Hr., -2 la 3 în. Hr., etc. aºa cum aratã urmãtoarea diagramã.

Aºadar, atunci când un astronom vorbeºte despre o eclipsã care a avut loc în anul -567, el înþelege anul pe care istoricii ºi cronologii îl numesc 568 î.Hr. (observaþi cã numãrul este totdeauna cu 1 mai puþin decât data corespunzãtoare î.Hr. Observaþi, de asemenea, cã anii bisecþi de la anul 4 d.Hr. pânã în prezent vin totdeauna în numere divizibile cu 4, dar cã înainte de Hristos anii bisecþi decurg 0, -4, -8, etc., adicã 1 î.Hr.,5 î.Hr.,9 î.Hr., etc.). Numãrãtoarea astronomicã se gãseºte rareori în afara lucrãrilor tehnice astronomice. Istoriile ºi cãrþile de referinþã foloseau scara î.Hr. - d.Hr., care nu are an 0 - o deficienþã care trebuie avutã în vedere când se calculeazã intervalele între datele î.Hr. ºi datele d.Hr. )

La fel dupã cum anii î.Hr. curg "înapoi", adicã 1900 î.Hr. este urmat de 1899, 1898, 1897, etc., tot aºa ºi secolele - secolul al XVI-lea î.Hr. are loc de la 1600 la 1599 ºi aºa mai departe pânã la 1501; secolul al V-lea î.Hr. are de la 500 pânã la 401 î.Hr.

Datarea ca î.Hr. a evenimentelor Vechiului Testament. - Evenimentele Vechiului Testament pot fie datate în scala î.Hr. numai acolo unde existã o declaraþie care poate fi echivalatã cu o datã istoricã cunoscutã. Se poate folosi calculul astronomic pentru a fixa o datã pentru care avem rapoarte antice de eclipse din antichitate, sau observaþii asupra corpurilor cereºti ºi, uneori, o datã care apare în douã calendare (vezi articolele despre cronologie din volumele II ºi III). În felul acesta, avem sincronizarea între ultimii regi ai lui Iuda ºi anumiþi ani ai domniei lui Nebucadneþar. Întrucât anii lui Nebucadneþar sunt cunoscuþi din date astronomice gãsite de arheologi la Babilon, precum ºi din observaþiile astronomice raportate în lucrarea astronomicã a lui Ptolemeu, cunoscutã sub numele de Almagest, ºi din canonul sãu de regi, anii acestor regi ai lui Iuda pot fi aliniaþi cu datarea î.Hr. De asemenea, avem un contact indirect cu listele asiriene limmu prin intermediul unei referiri la Ahab în bãtãlia de la Qarqar (menþionatã, totuºi, numai în documente nebiblice). Însã pentru datele biblice mai timpurii suntem dependenþi de trasarea înapoi a liniei declaraþiilor biblice cu privire la timp, pornind de la aceste date de mai târziu care sunt mai sigure, existând loc

ºi pentru diferenþe de opinie în procesul acesta. Informaþiile specifice sunt puþine, iar sistemele de calcul variazã, ca atare, cunoºtinþele noastre cu privire la cronologia anticã s-au acumulat treptat ºi sunt departe de a fi complete.

(Aici s-au schiþat principiile cronologiei, aºa cum au fost stabilite de cercetãrile moderne. Pentru o tratare fundamentalã, cu note de subsol care sã indice sursele, vezi capitolele de la început ale lucrãrii lui Siegfried H. Horn ºi Lynn H. Wood, Cronologia lui Ezra 7 (Washington: Review and Herald, 1953; 160 pagini). )

Datarea A.M. de la creaþiune. - În Geneza nu avem nici un fel de sistem de datare, cu excepþia vechii cronologi au calculat anii de la creaþiune ca fiind anno mundi ("în anul de la întemeierea lumii", abreviat A.M.) 1,2, etc., pe baza genealogiilor patriarhilor. Aceste genealogii, dacã sunt complete ºi dacã sunt interpretate corect, ar putea da un intervalele exacte de la Adam la Avraam. Dar, o scalã A.M. necesitã un punct stabil de pornire. Data pentru A.M. 1 î.Hr. variazã de la un scriitor la altul 1) în raport cu alegerea textului masoretic sau al LXX (o diferenþã de aproape 1500 ani) ºi 2) în raport cu interpretarea scriitorului cu privire la aceste date cronologice din Vechiul Testament. Din acest motiv, datele A.M. nu au nici un alt temei, cu excepþia teoriei scriitorului.

Date marginale în Bibliile tipãrite. - Datele A.M. luate din Analele Arhiepiscopului James Ussher (lucrare publicatã la 1650-1658) au fost primele care apar pe marginile versiunii engleze KJV. Versiunea KJV nu a avut astfel de date la început ºi nici nu a fost prima Biblie care sã le prezinte pe acelea ale lui Ussher, care au fost tipãrite pe marginile unei Biblii latine catolice franceze în 1662. Datele lui Ussher (numai A.M.) au apãrut într-o Biblie de la Oxford la 1679, cu cifrele revizuite de Episcopul William Lloyd; datele A.M. ºi î.Hr. au fost încorporate (probabil tot de Lloyd) într-o ediþie din Londra de la 1701. De aici înainte, datele acestea, în general puse în contul lui Ussher, dar în parte revizuite ºi inserate fãrã vreo autorizaþie oficialã, au continuat sã fie tipãrite, pânã când au ajuns sã fie considerate aproape ca o parte din Biblie de generaþii de cititori. Deºi demodate de trei secole de cunoºtinþe în creºtere, ele au slujit ca o aproximaþie în general folositoare a datãrii relative a multor evenimente biblice.

În ultima parte a secolului al XIX-lea, multe Biblii au inclus noi tabele cronologice bazate pe cunoºtinþe ulterioare, reþinând totuºi vechile date "Ussher" pe margine, sau omiþându-le cu totul. În anii 1950, a apãrut un nou ºir de date marginale într-o ediþie nouã KJV. Datele similare au apãrut într-o ediþie Collins a KJV (deºi majoritatea Bibliilor publicate de atunci nu au nici o datã marginalã). Evenimentele dinainte de David sunt fixate numai pe secole, iar datele ulterioare nu se deosebesc prea mult de datele lui Usher. În Ezra 7, apare o trecere ciudatã: cãlãtoria lui Ezra la Ierusalim este datatã în 428 î.Hr., la mult timp dupã sosirea lui Neemia. Acest fapt se bazeazã pe o

teorie, aflatã în contradicþie cu Biblia, care pune evenimentul în anul al 37-lea ºi nu în anul al 7-lea al lui Artaxerxe.

PARTEA A II-A: CRONOLOGIA ÎN RAPORTUL BIBLIC

Având în vedere sistemele antice de cronologie care diferã între ele, precum ºi numeroasele teorii ale interpreþilor Bibliei din ultima vreme, este necesar sã cercetãm metodele folosite în fixarea de date î.Hr. pentru evenimentele Vechiului Testament, îndeosebi pe cele de-a lungul Exodului pânã la sfârºitul celor 40 de ani de pribegie. Aceastã datare depinde de douã puncte: (1) textul în care se gãseºte sursa de informaþie, ºi (2) problema semnificaþiei declaraþiei cu privire la timp din respectivul text.

I. Declaraþiile cu privire la timp în Geneza

Textele biblice ebraice, samaritene ºi Septuaginta. - Textul original al Vechiului Testament, cu câteva mici excepþii, a fost scris în limba ebraicã. Traducerile pe care le folosim astãzi sunt fãcute dupã textul masoretic, care a fost transmis de iudei de-a lungul secolelor, copiat dupã un manuscris pe altul cu grijã scrupuloasã. În Geneza, unde anii enumeraþi în genealogiile patriarhilor sunt singura bazã pentru cronologie, cifrele din textul nostru ebraic diferã de cele date în Pentateucul Samaritean, o variantã a textului ebraic pãstrat de samaritenii jumãtate iudei, jumãtate pãgâni. Diferite de ambele sunt cifrele din textul traducerii greceºti a Bibliei, fãcutã în secolul al III-lea î.Hr., la Alexandria, ºi cunoscutã sub numele de Septuaginta. Aceastã traducere prezintã în dreptul unora dintre patriarhi o duratã mai mare a vieþii, insereazã un al doilea Cainan dupã Arpacºad ºi prezintã alte deosebiri.

Totalurile de la creaþiune la potop sunt: ebraic - 1656 ani; samaritean - 1307; Septuaginta - 2242; de la potop la Avraam: ebraic - 352 ani; samaritean - 942; Septuaginta - 1232.

Întrucât cele mai vechi manuscrise masoretice cunoscute sunt copii târzii, la peste 1000 de ani de la originale, unii cercetãtori au considerat cã cifrele pentru patriarhi s-au schimbat de la data de când s-a fãcut traducerea Septuaginta. Însã vârsta unui manuscris nu este unicul factor decisiv. Copia mai târzie dintre douã copii poate pãstra cuvintele unui text mult mai aproape de originalul necunoscut, decât un manuscris mult mai vechi, copiat cu neatenþie, sau dupã un text vechi, dar deja corupt. Astfel cã, lucrarea criticii "inferioare" sau textuale cere sã se determine, dupã diferite feluri de dovezi, care formã de text a fost cel mai probabil schimbatã faþã de original.

În ce priveºte vârsta patriarhilor, textul samaritean este mai puþin vrednic de încredere decât cel ebraic, deoarece gãsim în alte locuri revizuiri de cuvinte pentru a se potrivi cu credinþa lor religioasã. Iar traducãtorii Septuagintei, care în alte locuri (cum ar fi în Daniel) ºi-au introdus propriile idei, au fost mai înclinaþi decât copiºtii evrei meticuloºi sã prezinte o formã revizuitã a genealogiei.

Motive pentru a prefera cronologia ebraicã. - Unele manuscrise ale Septuagintei îl prezintã pe Metusala ca având 167 ani la naºterea fiului sãu ºi, în acest fel, îl face sã supravieþuiascã potopului cu 14 ani. Alte manuscrise, care îl prezintã ca având 187 ani, evitã aceastã dificultate. De asemenea, mai sunt ºi alte motive pentru care traducãtorii versiunii Septuaginta au fost înclinaþi sã schimbe cifrele, spre deosebire de masoreþii de mai târziu, care ne-au transmis textul ebraic. Iudeii vorbitori de limbã greacã ºi care au tradus Septuaginta în Alexandria doreau sã câºtige pentru ea respectul lumii culte greceºti. Este ºtiut faptul cã ei erau mai puþini stricþi cu privire la pãstrarea la literã a originalului faþã de iudeii palestinieni. Versiunea lor a fost fãcutã pentru cititori care vorbeau limba greacã. Dacã doreau sã facã cronologia epocilor mai timpurii sã se compare favorabil cu credinþele filozofiei alexandrine curente ºi sã aparã mai rezonabilã pentru mentalitatea greacã, ei trebuiau, în mod firesc, sã lungeascã perioadele cât mai mult cu putinþã ºi sã facã sã disparã treptat scãderea bruscã, dupã potop, a lungimii vieþii ºi intervalul de la tatã la fiu, ºi lucrul acesta este exact ceea ce fac cifrele din Septuaginta, prin repetata adãugare de câte 100 de ani.

Unii cercetãtori au susþinut cã Septuaginta a fost tradusã dupã textul corect, dar cã masoreþii, lucrând dupã Hristos, au fãcut sau au perpetuat schimbãri pentru a discredita Septuaginta, pentru cã ea era versiunea folositã cel mai mult de creºtini. Dacã lucrurile ar sta aºa, de ce ar fi trebuit iudeii sã schimbe lucruri atât de mãrunte, cum ar fi vârstele patriarhilor, ºi sã lase neschimbate cele 70 de sãptãmâni ºi alte profeþii folosite de creºtini pentru a dovedi mesianitatea lui Isus? Dacã masoreþii ºi-au copiat textele atât de conºtiincios încât sã pãstreze, cuvânt cu cuvânt, atât de multe dovezi contra lor înºiºi, Vechiul Testament al lor ar trebui sã fie considerat mai de încredere decât acela al traducãtorilor alexandrini, care ºi-au luat libertãþi faþã de text pentru a exprima propriile idei. Acestea sunt unele dintre motivele pentru care comentariul acesta prezintã anii patriarhilor aºa cum se gãsesc în Biblia ebraicã ºi aºa cum sunt traduºi în versiunile moderne fãcute dupã textul ebraic.

II. Câteva principii ale cronologiei biblice

Când ne ocupãm de transformarea declaraþiilor cu privire la timp ale Bibliei în calcule cronologice, trebuie sã luãm în considerare anumite principii generale ale limbii ebraice ºi ale modului de calcul care se aplicã la Pentateuc ca la alte Scripturi. Trebuie sã se reþinã faptul cã sensul unei propoziþii nu este în mod necesar acelaºi cu semnificaþia cuvintelor pentru noi acum, chiar ºi dupã ce sunt traduse, ci este sensul pe care scriitorul antic intenþiona sã-l transmitã când folosea acele cuvinte. În Biblie, "fiu" poate sã însemne nepot (Geneza 31,55, comparã cu v.43); "frate" poate sã însemne nepot sau unchi (Geneza 14,12.16; 29,10-12). Chiar ºi o declaraþie simplã ca aceea cã Noe era de 600 de ani la vremea potopului poate fi, ºi în general este, greºit înþeleasã.

Metoda de exprimare a vârstei. - Noe era "de ºase sute de ani" - literal, "fiul a 600 de ani" - când a venit potopul (Geneza 7,6). Ce vrea sã spunã expresia aceasta este clarificat în acelaºi capitol de prima formulã completã de datare datã în Biblie: "În al ºase sutelea an al vieþii lui Noe, în luna a doua, în a ºaptesprezecea zi a lunii, în ziua aceea, s-au rupt toate izvoarele Adâncului celui mare" (v.11). De aceea "fiul a 600 de ani" nu înseamnã cã Noe era de ºase sute de ani, aºa cum înþelegem noi, ci cã el era în al ºase sutelea an, încã neterminat. În felul nostru modern de socotire, zicem cã un copil este în vârstã de atâtea luni în primul sãu an. El ajunge la prima aniversare la sfârºitul primului an al sãu ºi nu este considerat ca fiind în vârstã de un an decât la aceastã primã aniversare. Însã dupã ce a ajuns la ziua aceea, începe de fapt al doilea an al sãu. Prin urmare, când va ajunge de 21 de ani, dupã ce va fi completat al douãzeci ºi unulea an al sãu, el va fi de 21 de ani în tot cursul celui de-al douãzeci ºi doilea an, pânã când, la completarea lui, se zice despre el cã a ajuns la vârsta de 22 de ani. Noi vom îl considera pe Noe în vârstã de 600 de ani numai la sfârºitul celui de-al 600-lea an al sãu, însã evreii îl socoteau "fiul a 600 de ani", în cel de-al 600-lea an al sãu (vezi la Geneza 5,22).

Vârstele consecutive ale patriarhilor. - Exact dupã cum Noe era "de 600 de ani" în al 600-lea an al sãu, ºi Adam trebuie sã fi fost de 130 de ani în al 130-lea an al sãu, când s-a nãscut Set (Geneza 5,3), ºi nu ce noi numim în vârstã de 130 de ani. Pe principiul acesta, Set s-a nãscut în al 130-lea an al lumii (anno mundi sau A.M. 130). Astfel, suma anilor patriarhilor, arãtaþi la naºterea primului fiu, va furniza o serie continuã de ani de la creaþiune, dacã raportul ebraic este complet.

(Un lucru trebuie stabilit la numãrarea acestor ani ai patriarhilor. Este anul al 130-lea al lui Adam sau A.M. 130, considerat ca primul an al lui Set? Sau socotirea lui Set începe în anul urmãtor, în A.M. 131? Prima metodã, socotind un an de douã ori în fiecare generaþie, va da un total incorect al anilor trecuþi, cãci va fi o suprapunere de un an pentru fiecare nume din listã. Prin a doua metodã, suma va da echivalentul unei continue socotiri pe o erã. Prima nu poate fi corectã în cazul acesta, deoarece l-ar face pe Metusalah sã supravieþuiascã potopului; dupã cea de-a doua metodã, ultimul an al vieþii sale este anul potopului. A doua, deci, trebuie sã fie baza listei Genezei. De aceea, vârsta lui Set la naºterea lui Enos trebuie sã fie adãugatã la cei 130 de ani ai lui Adam. )

Nu avem nici un mijloc de a cunoaºte exact cum îºi calculau patriarhii vârstele pe vremea aceea. Probabil cã anii nu erau calculaþi dupã numãrul zilelor de naºtere, ci începând fiecare an al vârstei la începutul anului calendaristic, deoarece anul 601 al lui Noe pare sã înceapã o datã cu luna întâi (Geneza 8,13). În Orientul Îndepãrtat era obiceiul imemorial de a considera un copil ca fiind în vârstã de un an în primul sãu an calendaristic ºi de a-l considera în vârstã de doi ani la urmãtoarea zi de An Nou, chiar dacã aceasta venea la câteva zile dupã naºterea lui. Patriarhii fie începeau primul an dupã urmãtoarea zi de An Nou (vezi nota de subsol 4), fie numerele au fost ajustate mai târziu, dupã ce lista fusese fãcutã, pentru a evita suprapunerea.

Calculul inclusiv. - Dupã cât se pare, modul obiºnuit de calcul al intervalelor de timp era calculul inclusiv, adicã, socotirea zilelor incomplete, anilor incompleþi, etc., de la începutul ºi sfârºitul perioadei, ca ºi cum ar fi fost unitãþi întregi. Exemplul clasic este perioada de trei zile petrecutã în mormânt de Domnul Hristos, de vineri dupã amiazã pânã duminicã de dimineaþã (vezi "a treia zi", "în trei zile", "dupã trei zile", toate folosite ca expresii echivalente pentru aceeaºi perioadã de cãtre acelaºi scriitor: Matei 17,23; 27,40.63). Exemplul cel mai clar din Vechiul Testament este în 2 Regi 18,9.10, unde "dupã trei ani" este un interval pe care trebuie sã-l socotim ca fiind de doi ani (vezi articolul despre cronologie în vol. II al acestui comentariu), dar folosirea apare ºi în cãrþile lui Moise. Iosif i-a pus pe fraþii sãi "trei zile în temniþã", dar nu trei zile întregi, deoarece "a treia zi" l-a legat pe Simeon ºi i-a trimis pe ceilalþi acasã (Geneza 42,17-19); ºi "în anul al doilea dupã" exod (Numeri 9,1) în realitate înseamnã anul care a urmat imediat dupã el, anul întâi fiind cel în care a început perioada.

Este clar din documentele izvoare cã nu numai iudeii, dar ºi alte popoare din antichitate foloseau calculul inclusiv, socotind ºi începutul ºi sfârºitul unei perioade. Vedem cã grecii numeau olimpiada de 4 ani dintre jocurile olimpice o pentaeteris, sau "interval de cinci ani", iar romanii se refereau la solstiþiul de iarnã (pe atunci 25 decembrie) ca "a opta zi înainte" de 1 ianuarie, a opta socotind-o ºi pe a douãzeci ºi cincia ºi pe prima. Chiar în vremuri de mai târziu, gãsim socotirea mai imprecisã în vorbirea curentã, deºi în matematicã timpul trecut era calculat exact.

Pãrþi ºi întregi - Scriitorii biblici foloseau uneori un alt tip de exprimare caracteristic oriental - ei numesc întreaga perioadã pentru parte, înþelegând de fapt ultima parte a unei perioade care deja a început. De exemplu, la Cadeº, izraeliþii au fost condamnaþi sã pribegeascã 40 de ani în pustie (Numeri 14,33), adicã restul acestei perioade de timp, socotitã de la plecarea din Egipt. În fapt aceasta se întâmpla în al doilea an ºi mai rãmãseserã numai 38 de ani de la Cadeº pânã la partea finalã a cãlãtoriei (Deuteronom 2,14). Cei 430 de ani ai ºederii "copiilor lui Israel" (Exod 12,40) - cuprinzând timpul de la Avraam, cu multã vreme înainte de a fi vreunul din fiii lui Israel - sunt

uneori prezentaþi ca un exemplu al acestei metode de calcul. Orientalul, de obicei mai puþin preocupat de timpul exact decât apusenii, este mai înclinat sã foloseascã declaraþiile aproximative de timp ºi numere rotunde, iar cititorul Bibliei trebuie sã þinã seama de aceasta. Însã Vechiul Testament este mult mai atent în declaraþiile sale cu privire la timp decât oricare alt document literar antic. Un fel deosebit de exprimare apare de douã ori în genealogia patriarhilor - deoarece se menþioneazã un anumit an de naºtere pentru trei fii. O comparaþie a textelor aratã cã numai unul dintre fii s-a nãscut la data aceea ºi în nici unul din cazurile acestea primul numit nu era cel mai vârstnic (vezi la Geneza 5,32 ºi 11,26).

III. Linia genealogicã a patriarhilor

Patriarhii de la Adam la potop. - Începând cu A.M. 1 ºi considerând naºterea lui Set la A.M. 130, din raportul ebraic, se poate realiza o scalã A.M. fãrã de referire la datarea î.Hr. O aliniere a acesteia cu o scalã î.Hr. trebuie sã depindã de alegerea pe care cineva o face între diferitele teorii ale cronologiei exodului, deoarece aceasta este prima legãturã posibilã cu datarea î.Hr., ºi încã una indirectã. Cea mai timpurie legãturã directã cu o cronologie fixatã vine în timpul regilor lui Israel ºi ai lui Iuda - ea însãºi o perioadã supusã la diferenþe de opinii. Dar calcularea A.M. a patriarhilor poate sã decurgã independent. Lista din Geneza 5 începe dupã Adam, cu Set, nãscut în A.M. 130, ºi continuã cu Enos, nãscut la 105 ani mai târziu (sau A.M. 235), Cainan 90 de ani mai târziu (sau A.M. 325), ºi aºa mai departe: Mahalaleel (A.M. 395), Iared (A.M. 460), Enoh (A.M. 622), Metusala (A.M. 687), Lameh (A.M. 874), Noe (A.M. 1056). Pentru Sem (A.M. 1558) trebuie sã cãutãm în alt loc (vezi la Geneza 5,32), deoarece nu Sem, ci Iafet a fost acela care s-a nãscut atunci când Noe era de 500 de ani.

(Dacã vârsta de 500 de ani pare nerezonabilã chiar ºi pentru un patriarh la naºterea primului sãu fiu, se poate remarca faptul cã raportul nu spune cã el nu a avut copii pânã la vârsta aceasta. Se poate ca el sã fi avut alþi copii care au murit, sau care au respins solia tatãlui lor, dar nu putem specula asupra acestui lucru. În lipsã de informaþii asupra contrariului (ca în cazul lui Set), admitem cã fiecare fiu amintit în listã era cel mai mare. Unii au cãutat sã reconcilieze durata lungã a vieþii cu situaþii ulterioare, socotind luni sau alte unitãþi mai scurte de un an. Folosirea lunilor i-ar face pe patriarhi sã fie pãrinþi la vârsta fragedã de nouã, ºapte ºi chiar cinci ani! ªi ce fel de unitate de timp, intermediarã între "lunã" ºi "an", a fost cunoscutã vreodatã?)

Temeiul pentru importanþa lui Sem nu este vârsta lui, ci faptul cã prin el genealogia este purtatã mai departe (cap. 11,10).

Cronologia potopului. - Potopul a durat un an ºi zece zile, de la 17 din luna a doua, în al 600-lea an al lui Noe - A.M. 1656 dupã lista patriarhilor - pânã la 27 din luna a doua, în al 601-lea an, A.M. 1657 (vezi la Geneza 8,14). Pãrerile diferã cu privire la felul de an care era acesta. Cele 150 de zile de înãlþare ºi rãmânere ridicatã a apelor, terminându-se în ziua a ºaptesprezecea a lunii a ºaptea, constituie exact cinci luni. De aceea, fiecare lunã a avut 30 de zile. Întrucât aceasta nu se putea dacã lunile erau marcate prin astrul ceresc, luna, care alterneazã 29 ºi 30 de zile, unii ar trage concluzia cã raportul Genezei este bazat pe un calendar solar cu luni de 30 de zile, ca acelea ale Egiptenilor. În cazul acesta, durata potopului a fost fie de 370 de zile, sau dacã s-au socotit 5 zile în plus la sfârºitul anului, ca în Egipt, a fost de 375 de zile. Alþii, totuºi, cred cã se intenþiona un an lunar ºi cã cele zece zile dincolo de un an deplin ar însemna diferenþa dintre anul lunar de 354 sau 355 zile ºi un an solar de 365 de zile.

(În cazul acesta cele cinci luni a câte 30 de zile poate cã au rezultat din folosirea metodei comune de a determina lungimea lunilor prin observaþi: dacã noul pãtrar era vizibil la asfinþitul celei de-a douãzeci ºi noua zi a lunii, ziua a doua era consideratã ziua întâi a lunii noi; dacã nu, era socotitã a treizecia, iar seara urmãtoare devenea ziua întâi a lunii, iar orice eroare era corectatã la noul pãtrar vizibil. Argumentul acesta este bazat pe presupunerea cã luna era întunecatã cea mai mare parte a timpului în decursul celor 150 de zile ale perioadei potopului, aºa cã o serie de luni de 30 de zile se poate sã se fi acumulat înainte ca sã se poatã rectifica socoteala. O schemã diferitã de luni guvernate de astrul Luna, plasând pe Sabat anumite date ale anului potopului, este improbabilã.)

Se pare cã Septuaginta vrea sã lase sã se înþeleagã cã totalul original reprezenta un an lunar plus zece zile, deoarece aceasta schimbã durata la exact un an calendaristic, traducând data sfârºitului ca fiind ziua a ºaptesprezecea a lunii a doua, aceeaºi zi ca ºi cea a începutului, în loc de ziua a douãzeci ºi ºaptea. Aceasta pare cã ar înlocui un an lunar ºi zece zile cu un an solar, ca fiind mai pe înþeles în Egipt. Totuºi este o bazã insuficientã pentru a se închipui un calendar antediluvian din datele acestea, sau pentru a specula asupra faptului cã "luna a doua" era numãratã de toamna, sau de primãvara. Asemenea consideraþii referitoare la sezonul ploios sau sezonul de semãnare în þãrile biblice nu sunt explicative, întrucât stãrile de mai târziu nu pot fi comparate cu stãrile climaterice care precedau, sau care au urmat imediat dupã potop. Calcularea prin luni ar fi probabil a lui Moise ºi nu a lui Noe însuºi, ºi anul care începe primãvara ca un nou calcul introdus cu prilejul exodului ar putea sau nu sã fi fost folosit de Moise când a scris Geneza.

Patriarhii de la potop la exod. - Patriarhii de dupã potop sunt puºi pe lista din Geneza 11. Arpacºad s-a nãscut la doi ani dupã potop, adicã A.M. 1658, ªelah - A.M. 1693, Serug - A.M. 1819, Nahor - A.M. 1849, Terah - A.M. 1878, Avraam - A.M. 2008 (cu privire la anul naºterii lui Avraam, vezi la Geneza 11,26, acesta este similar cu cazul lui Sem, deoarece Avraam nu era cel mai vârstnic. Apoi Isaac s-a nãscut în A.M. 2108 (Geneza 21,5); Iacov, A.M. 2168 (Geneza 25,26). Pânã aici, Biblia furnizeazã date pentru data naºterii fiecãrui patriarh.

Naºterea lui Iosif poate fi socotitã la A.M. 2259 (vezi la Geneza 27,1), dar nu ajutã spre a duce linia mai departe, deoarece timpul de la Iosif la Moise nu este raportat. Data naºterii lui Moise poate fi consideratã doar din faptul cã el era de 80 de ani când a întâlnit pe Faraon înainte de exod (Exod 7,7). Dacã socotim cei 430 de ani (Exod 12,40.41; Galateni 3,17) pânã la exod, de la chemarea lui Avraam, când era în vârstã de 75 de ani, în A.M. 2083, putem ajunge la datarea A.M. a exodului. Adicã, putem proceda astfel, dacã se admite cã raportul ebraic este complet. O asemenea susþinere urmeazã sã fie tratatã, dar mai întâi trebuie explicatã aceastã socotire a celor 430 de ani de la Avraam, deoarece de ea depinde orice datare A.M. a Exodului.

Cei patru sute ºi cei patru sute treizeci de ani. - "Sãmânþa" lui Avraam urma sã fie "strãinã într-o þarã care nu va fi a ei", sã slujeascã unei naþiuni strãine ºi sã fie oprimatã, iar perioada aceasta avea sã dureze 400 de ani (Geneza 15,13). Faptul cã întreaga duratã a locuirii vremelnice, a robiei ºi oprimãrii, era cuprinsã în cei 400 de ani nu este clar în traducerea noastrã, dar este indicat de paralelismul inversat al propoziþiei ebraice (vezi la Geneza 15,13). Isaac, sãmânþa rânduitã de Dumnezeu, ai cãrui urmaºi urmau sã vadã împlinirea deplinã a acestei profeþii, a fost un locuitor vremelnic ºi a început de timpuriu sã fie "apãsat" de rivalul sãu, Ismael (Geneza 21,8-12; vezi la Geneza 15,13 în ce priveºte cei 400 de ani). Prin urmare, terminându-se la exod este o perioadã de 430 de ani, cuprinzând "locuirea vremelnicã" (Exod 12,40) nu numai fazele robiei ºi apãsãrii. Lucrul acesta este explicat de o referire a Noului Testament la cei 430 de ani, între legãmântul cu Avraam ºi darea Legii la Muntele Sinai, la scurt timp dupã exod (vezi la Exod 12,40 ºi Galateni 3,17).

Ambele perioade se armonizeazã, dacã cei 430 de ani sunt calculaþi de la chemarea lui Avraam, când el era de 75 de ani, ºi dacã cei 400 de ani sunt calculaþi ca începând cu 30 de ani mai târziu, adicã de pe timpul când Isaac, copil fiind, a început sã fie persecutat de Ismael, dupã ce a fost confirmat ca "sãmânþã" (Geneza 21,8-12). Evreii se numeau atât "sãmânþa lui Avraam", cât ºi "copiii lui Israel", iar Pavel în mod evident interpreta a doua expresie folositã în Exod 12,40 ca având aceeaºi semnificaþie cu prima.

Cei douã sute cincisprezece ani din Egipt. - Neînþelegerea profanã ºi cultã a acestor perioade, cuprinzând locuirea vremelnicã ºi oprimarea descendenþilor lui Avraam, a pricinuit confuzie cronologicã cu privire la timpul petrecut de izraeliþi în Egipt. Întrucât intervalul de la chemarea lui Avraam (A.M. 2083), pânã la migrarea lui Iacov în Egipt la vârsta de 130 de ani (A.M. 2298) a fost de 215 ani, restul din cei 430 de ani este lãsat pentru faza egipteanã, încã 215 ani. Dacã aceastã duratã pare oarecum un timp scurt în Egipt, trebuie sã se considere cã Moise era nepot (ºi chiar strãnepot) al lui Levi (Numeri 26,57-59), care a mers în Egipt ca adult. Faptul acesta nu s-ar încadra într-un interval de 400 de ani, dar ar fi destul de probabil pentru 215 ani, potrivit cu lungimea vieþii lui Levi (vezi la Exod 6,16.20).

Au fost 430 de ani de la chemarea lui Avraam la exod, sau 429 ani întregi - 430 calculaþi inclusiv, prin modalitatea folositã în timpurile biblice? Cea de a doua cifrã ar fi mai corespunzãtoare, dacã nu ar fi precizarea textului: "dupã patru sute treizeci de ani, tocmai în ziua aceea au ieºit" (Exod 12:41). Acest lucru ar pãrea sã arate 430 de ani trecuþi, sfârºindu-se în ziua exodului; dacã lucrurile stau aºa, calculul ar fi exact ºi nu inclusiv.

Datarea A.M. nu este concludentã. - Din cauzã cã intervalului de 430 de ani dintre timpul lui Avraam ºi exod pare sã fie ataºat mai târziu genealogiei patriarhilor, unii au concluzionat cã perioada A.M. de la creaþiune poate fi legatã de datarea î.Hr. O datã A.M. pentru exod, bazatã pe lista patriarhilor este întru totul neconcludentã. Trebuie sã reþinem cã aceste genealogii nu reprezintã o acoperire completã din punct de vedere al succesiunii anilor. S-au dat motive pentru care se acceptã vârsta patriarhilor aºa cum este datã în textul ebraic, iar nu în versiunea Septuaginta, dar acceptând aceste cifre nu putem exclude posibilitatea ca unele generaþii sã nu fi fost incluse. Trebuie sã ne amintim cã Luca pune în listã un al doilea Cainan (Luca 3,36). Corectitudinea vârstei persoanelor în parte nu implicã o listã completã, deoarece nu se dã nici un total.

Biblia nu pretinde a fi un raport complet al întregii istorii a trecutului ºi genealogiile biblice nu întotdeauna cuprind fiecare verigã din lanþ. Limba ebraicã adesea foloseºte cuvântul "fiu" pentru nepot sau descendent. Lucrul acesta este evident în genealogia lui Ezra, care omite câteva verigi (Ezra 7,1-5; comparã cu 1 Cronici 6,7-9; Ezra 3,2); Matei înºirã 14 generaþii de la David la Hristos, lãsând astfel afarã 4, fãrã sã ne spunã pentru care motiv (Matei 1,8.11; comparã cu 1 Cronici 3,10-12.15.16). Faptul cã uneori un scriitor biblic omite ceva ce altul include nu invalideazã autoritatea nici unuia, ci trebuie sã ne avertizeze contra dogmatismului cu privire la datarea creaþiunii, a potopului sau exodului, sau la orice cronologie bazatã numai pe tabele genealogice. Cronologia exactã este mai bine pãstratã pentru secolele de mai târziu, unde Biblia dã numeroase date exacte cu privire la timp ºi sincronizãri care ne fac în stare sã fixãm cu exactitate data î.Hr. a multor evenimente cheie. Dacã acceptãm pe al doilea Cainan al lui Luca, indicând o verigã nemenþionatã

în lista din Geneza, trebuie sã admitem cã perioada de la creaþiune la potop a fost mai lungã de 1656 ani - cu cât a fost mai lungã nu ºtim, deoarece Luca nu ne dã date cu privire la Cainan, iar o omisiune implicã posibilitatea altora. Nu este necesar sã presupune, cã asemenea goluri ar fi extensive sau importante, însã trebuie sã ne reþinem de a fi dogmatici asupra numãrului exact al anilor de la creaþiune la exod ºi de a fixa vreun A.M. 2513 sau vreo altã datã a creaþiunii bazatã pe acestea ca un standard la care oricine trebuie sã se conformeze.

Cu aceastã precauþie, deci, cu privire la ce reprezintã A.M. 2513, putem trece la calculul biblic al anilor pribegiei în pustie, înainte de a ne ocupa de teoriile prin care sunt fixate diferite date î.Hr. pentru exod.

Calculul anilor de la Exod. - Unele dovezi aratã o încercare calcula timpul începând din perioada de 40 de ani de pribegie a lui Israel în pustie. Cu puþinã vreme înainte ca Israel sã fi pãrãsit Egiptul, Domnul i-a dat instrucþiuni lui Moise cã "luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lunã, ea va fi pentru voi cea dintâi lunã a anului" (Exod 12,2), iar apoi a continuat cu îndrumãri pentru þinerea Paºtelui în ziua a paisprezecea. Izraeliþii au pãrãsit Egiptul imediat dupã Paºte, pe data de 15 (Numeri 33,3) în luna de primãvarã numitã pe atunci Abib (Exod 23,15; 34,18; Deuteronom 16,1), dar mai târziu numitã Nisan (Estera 3,7), încã numitã astfel de iudei.

În anul acesta sunt menþionate ºi alte date, an care era considerat primul dintr-o serie, deoarece anul urmãtor este numit al doilea. Lista evenimentelor date aratã aceasta în urmãtorul tabel.

Observaþi cã "al doilea an", în prima zi a cãruia a fost întocmit cortul, începuse deja înainte de aniversarea exodului, deoarece izraeliþii nu au pãrãsit Egiptul decât la 15 ale lunii întâi, dupã ce trecuse o jumãtate de lunã. Aceastã zi a întocmirii cortului sanctuarului era ziua întâi a lunii întâi

rânduitã de Dumnezeu, deoarece este luna Paºtelui. Este evident prima lunã Abib de dupã plecarea din Egipt (vezi la Exod 40,2 ºi Numeri 9,1.2), deoarece nimeni nu ar aduce argumente în favoarea unei rãmâneri de doi ani la Sinai (vezi la Numeri 10,11; comparã cu PP 301, 302). Aºa cã "anul al doilea dupã ieºirea lor din þara Egiptului" (Numeri 9,1) însemna anul care a urmat imediat dupã acela în care a avut loc exodul (începând de fapt de la 11 ? luni dupã data plecãrii, dar al doilea an era socotit inclusiv). cã în calculul inclusiv, folosit de obicei, expresiile traduse "dupã" adesea înseamnã "în cursul". Într-adevãr, propoziþia folosita în expresia "dupã ieºirea lor" - literal "ca ei sã iasã afarã", sau "ieºirea lor afarã" - este redatã în altã parte ca "în cuprinsul" unui timp dat, ca la Ezra 10,8.

Prin urmare, anii calculaþi de la Exod erau ani care începeau primãvara, iar cel dintâi din serie a fost cel în care Evreii au pãrãsit Egiptul. Dacã seria aceasta de ani ar fi fost continuatã pentru datarea evenimentelor ulterioare, ar fi simplificat foarte mult problema cronologiei Vechiului Testament. Din nefericire, ea nu a fost folositã în felul acesta, deºi raportul ordinii trebuie sã fi fost þinut, deoarece pare sã gãsim o referire în plus la el, în legãturã cu data Templului lui Solomon.

IV. Data î.Hr. a Exodului

Problemele în legãturã cu datarea exodului. - S-a clarificat cã de ce orice datare A.M., de la creaþiune, se bazeazã pe presupunerea cã genealogiile sunt complete ºi este doar circumstanþialã. Suntem într-o situaþie mai bunã când calculãm înapoi, de la patriarhii din perioada mai târzie ºi mai bine cunoscutã, deºi nu cu o certitudine deplinã. Perioada de 430 de ani de la exod la Avraam îl localizeazã pe acest patriarh pe o scalã î.Hr, cu aceeaºi certitudine relativã cu care este stabilit anul exodului, în raport cu metoda aleasã pentru a ajunge la data î.Hr. a acestui eveniment. De la exod, cei patruzeci de ani de pribegie sunt numãraþi mai departe, ca fiind începutul unei perioade distincte. Ca urmare, cucerirea Canaanului ºi timpul judecãtorilor constituie perioade distincte, între care existã o suprapunere evidentã. Dacã cronologia ar fi completã în decursul regatelor lui Iuda ºi Israel, pânã la timpul când linia datãrii biblice întâlneºte datele precizate ale istoriei antice, data î.Hr. a exodului ºi multe alte evenimente ar fi neîndoielnice.

Dar chiar ºi printre aceia care acceptã datele biblice ca fiind corecte, sunt diferenþe de opinii cu privire la perioada judecãtorilor, de exemplu, ºi corelãrile reciproce destul de complicate ale domeniilor celor douã regate. Comentariul de faþã, încorporând o cronologie care pare rezonabil construitã pe temeiul declaraþiilor cu privire la timp ale Bibliei, nu prezintã o expunere dogmaticã a cazului. Nu a fost spus ultimul cuvânt cu privire la acest subiect, deoarece descoperirile viitoare

pot spori cunoºtinþele noastre exacte despre acele timpuri antice. Dar dacã pentru a ajuta cititorul este necesar sã fie incluse unele date, trebuie sã se urmeze cu consecvenþã un anumit sistem.

Data î.Hr. a exodului prezentatã în acest volum a fost aleasã dintre multele susþinute de cercetãtori deoarece ea pare, în prezent, sã fie cea mai bunã explicare a datelor biblice în legãturã cu informaþiile ce ne stau la îndemânã, ºi se armonizeazã cu cronologia adoptatã pentru volumul II, care cuprinde perioada lui Israel ºi Iuda. Pentru a evalua aceastã datare a exodului, trebuie sã se schiþeze aici introductiv fundalul istoric al Egiptului pentru a avea o privire generalã asupra principalelor teorii ale exodului, cu un rezumat al dificultãþilor fiecãreia ºi motivele pentru care s-a ales fixarea lui în secolul al XV-lea.

Cadrul istoric în Egipt. - Regatul de Mijloc din Egipt a început în cursul dinastiei a unsprezecea. Primii 150 de ani ai dinastiei a douãsprezecea, care a început în anul 1991 î.Hr., au fost ani de vârf, perioada clasicã a culturii egiptene. La sfârºitul ei, puterea egipteanã a început sã scadã. Dinastia a treisprezecea a fost restrânsã mai ales la Egiptul de sud, iar dinastia a paisprezecea contemporanã din nord era slabã. Dupã o perioadã de infiltrare preliminarã, þara a fost preluatã în ultima parte a secolului al XVIII-lea de hicsoºi, ai cãror conducãtori "Regii Pãstori" - un titlu mai corespunzãtor tradus prin "conducãtori din þãri strãine" - au alcãtuit dinastiile a cincisprezecea ºi a ºaisprezecea. Aceºti cuceritori predominant semiþi din þãrile est-mediteraneene, probabil aveau între ei ºi huriþi ne-semiþi. Puþin se ºtia despre hicsoºi din puþinele rapoarte pe care le-au lãsat. Ei nu erau barbari deoarece au introdus calul ºi trãsura, pe care egiptenii le-au folosit ulterior în mod avantajos la construirea imperiului lor asiatic. Hicsoºii s-au egiptenizat, adoptând titluri egiptene. Ei au domnit ca faraoni dintr-o capitalã, numita Avaris, în Deltã.

În cursul primei jumãtãþi a secolului al XVI-lea, primul împãrat al dinastiei a optsprezecea i-a alungat pe hicsoºii nesuferiþi - cel puþin clasa conducãtoare - în Palestina. Egiptul, din nou puternic, ºi-a întins stãpânirea peste Palestina ºi Siria pânã la Eufrat. Bogãþii mari s-au cheltuit pentru mari lucrãri de construcþie. Un conducãtor de seamã din dinastia aceasta a fost regina Hatshepsut, care a fost asociatã la tron cu soþul ei, Tutmes al II-lea (cca. 1508-1504 î.Hr.) ºi cu nepotul ei Tutmes al III-lea. Ea a fost adevãratul conducãtor de pe la 1500, pânã când în cele din urmã a dispãrut pe la 1482, probabil lichidatã de co-regentul Tutmes al III-lea, pe care îl þinuse atâta vreme în umbrã. Dupã moartea ei, numele i-a fost ºters de pe multe dintre monumentele ºi inscripþiile ei. Tutmes al III-lea (cca. 1482-1450) a extins imperiul Egiptului la o mãsurã care nu a fost niciodatã depãºitã. Imperiul a prosperat în cursul domniilor lui Amenhotep II (cca. 1450-1425) ºi Tutmes al IV-lea (c. 1425-1412) ºi încã mult în timpul domniei lui Amenhotep al III-lea (c. 1412-1375). Însã în anii de pe urmã ai acestuia, imperiul hitit în dezvoltare a ameninþat posesiunile nordice ale Egiptului din Asia, Habiru sau sa-gaz au bântuit pãrþi ale Asiriei ºi Palestinei, iar mult dintre cetãþile deþinute de egipteni se luptau între ele.

Apoi a venit Amenhotep al IV-lea (c. 1837-1366), un visãtor, nepregãtit sau lipsit de voinþa de a purta sceptrul tare care era necesar pentru a opri declinul. Luându-ºi numele de Ikhnaton, el ºi-a îndreptat toate puterile cãtre reforma religioasã; abandonând Teba pentru o nouã capitalã dedicatã lui Aton (Aten), discul soarelui, el a suprimat toate celelalte culte. Între timp, imperiul sãu asiatic s-a topit. El a ignorat apelurile disperate dupã ajutor ale vasalilor sãi loiali din Palestina ºi Siria, care se luptau contra trãdãrii ºi dezertãrii în faþa ameninþãrii lui sa-gaz sau Habiru. Multe dintre scrisorile acestea au fost dezgropate din arhivele regale din ruinele capitalei lui Ikhnaton (arheologii vorbesc despre ele numindu-le Scrisorile Amarna, de la Tell el'Amarna, numele locului modern al ruinelor).

Dupã Ikhnaton, a cãrui reformã religioasã a pierit la scurt timp dupã el, dinastia s-a sfârºit cu câþiva faraoni minori. Unul dintre aceºtia a fost copilul-rege Tutankamon, care a ajuns la faimã ulterioarã prin simpla întâmplare cã locul sãu de odihnã - probabil modest în comparaþie cu acelea ale conducãtorilor mai mari - a scãpat de a fi prãdat de jefuitorii de morminte.

Pe le începuturile dinastiei a nouãsprezecea, sub Seti I (1318-1299), Egiptul a început sã câºtige o oarecare mãsurã de stãpânire în Palestina. Lunga ºi energica domnie a lui Ramses al II-lea (1299-1232) a lãsat o puternicã impresie asupra epocii sale. Din anul al cincilea al fiului sãu, Merneptah, avem o inscripþie pe o coloanã comemorativã sau stelã, arãtând cã izraeliþii erau deja în Palestina - prima menþionare a numelui lui Israel în afarã de Biblie ºi singura gãsitã pânã acum în rapoartele egiptene.

Diferite teorii cu privire la Exod. - Numeroasele teorii cu privire la Exod diferã în ce priveºte plasarea naraþiunii în legãturã cu dinastiile egiptene, cât ºi cu privire la calcularea celor 400, respectiv 430 de ani (dacã se include timpul de la Avraam, sau numai rãmânerea vremelnicã în Egipt). Cele cinci grupe principale ale acestor interpretãri plaseazã Exodul respectiv în:

1) secolul al XV-lea î.Hr., în timpul dinastiei a optsprezecea;

2) secolul al XIII-lea î.Hr., în timpul dinastiei a nouãsprezecea;

3) douã migrãri, în timpul dinastiilor a optsprezecea ºi a nouãsprezecea.

Existã argumente plauzibile atât pentru cât ºi contra tuturor acestor datãri. Ultima, însã, care îl pune pe Iosua cu douã secole înainte de Moise, încalcã atât de serios raportul biblic, încât iese din discuþie pentru oricine cautã sã alcãtuiascã o cronologie consecventã cu datele biblice aºa cum le avem.

Concepþii demodate ºi concepþii susþinute de o minoritate. - Varietatea datelor pentru exod este ilustratã de diferitele teorii care îl plaseazã timpuriu, chiar în secolul al XVII-lea, pânã în secolul al XII-lea. O teorie data exodul în 1612, în timpul domniei hicsoºilor în Egipt. Aceastã datare era bazatã pe o prelungire a timpului judecãtorilor, din cauza presupunerii cã toate perioadele alternative ale judecãtorilor ºi intervalele de opresiune au fost succesive, totalizând astfel aproximativ 600 de ani. În acelaºi context, dacã sunt calculate doar perioadele judecãtorilor ºi nu intervalele dintre ei, timpul de la exod la Solomon este de 480 de ani. Deoarece Solomon nu poate fi mutat mai departe, perioada mai lungã a judecãtorilor face necesarã datarea mai timpurie a exodului. O altã teorie care dateazã exodul mai timpuriu, plaseazã plecarea evreilor din Egipt o datã cu înfrângerea hicsoºilor, în secolul al XVI-lea (aceasta este o reminiscenþã a identificãrii evreilor cu hicsoºii de cãtre Iosefus). Pentru a-i identifica pe evrei cu Habiru, este necesar ca pribegia în pustie sã fi durat 200 de ani, ºi nu 40. O altã datare extremã a exodului îl plaseazã în secolul al XII-lea, dar o astfel de datare nu se poate armoniza nici cu Biblia, nici cu contextul istoric.

Aceste trei tipuri de datare a exodului sunt suficiente ca exemple ale diversitãþii variantelor, dar nu este necesar sã fie examinate, deoarece nu beneficiazã de atenþie în zilele noastre. În cele ce urmeazã, vor fi discutate trei teorii principale.

Exodul în timpul dinastiei a nouãsprezecea. - Teoria "tradiþionalã", acceptatã multã vreme, era cã copiii lui Israel au fost oprimaþi de Ramses al II-lea, care a fost urmat la conducere de fiul sãu Merneptah. Teoria aceasta încã mai este susþinutã de mulþi scriitori, atât în forma ei originalã, cât ºi ca o a doua etapã a unui exod dublu. Alegerea lui Ramses ca faraon al oprimãrii se întemeiazã pe numele cetãþilor Pitom ºi Ramses, construite cu sclavi evrei, pe nimicirea unor cetãþi palestiniene, datatã în secolul al XIII-lea î.Hr. de arheologi, pe faptul cã însãºi capitala era la Tanis, aproape de Goºen, pe o rãmânere vremelnicã în Egipt timp de 430 de ani, ºi pe diferite elemente ale teoriilor arheologice cu privire la timpul acela, precum sosirea târzie a filistenilor, absenþa unor obiecte de ceramicã mai timpurii în anumite regiuni ºi pe concluzii trase din anumite campanii militare egiptene. Obiecþia cãreia nu i se poate da rãspuns - dacã cronologia biblicã nu trebuie sã fie ignoratã - este stela lui Merneptah din al V-lea an al domniei sale, referindu-se la izraeliþi ca la un popor împreunã cu localitãþi palestiniene cucerite. Izraeliþii nu ar fi putut fi deja în Palestina în al cincilea an al Faraonului Exodului, chiar dacã ar fi migrat direct în Canaan. O rãtãcire în pustie

timp de 40 de ani (chiar dacã este admisã vaga noþiune de "mulþi ani") o scoate complet din scenariu, ca sã nu mai spunem nimic de alte obiecþii la teorie, cum ar fi imposibilitatea genealogicã de 400 de ani de la Iosif la Moise.

Teoria dublului Exod. - Data Exodului în timpul dinastiei a nouãsprezecea, împreunã cu o invazie în secolul al XV-lea a Canaanului, este susþinutã astãzi de aceia care reconstruiesc complet istoria biblicã, sau mai degrabã o divizeazã în douã migraþii separate. Existã diferite concepþii care aratã care triburi au mers în Egipt ºi când au plecat, precum ºi care triburi nu au pãrãsit niciodatã Canaanul ºi care ar fi putut sã rãmânã în Egipt, ºi de asemenea rutele ºi ordinea în care a fost invadat Canaanul. Simpla imposibilitate de a armoniza acest exod cu cei 40 de ani sau cel 480 de ani este într-adevãr o obiecþie minorã în comparaþie cu plasarea lui Iosua cu douã secole înaintea lui Moise ºi în comparaþie cu reinterpretarea a raportului biblic cu privire la patriarhi, triburi, geografie ºi religia evreilor.

Aceasta nu pentru a desconsidera bogãþia de cunoºtinþe ºtiinþifice care a fost folositã în aceastã încercare de a împãca invazia Habiru ºi alte dovezi care indicã un exod în secolul al XV-lea, cu construirea cetãþilor de depozit pentru Ramses al II-lea ºi jefuirea târzie a unor oraºe palestiniene. Dar nu este nevoie sã tratãm aici complexitãþile diferitelor teorii ale unui dublu Exod, deoarece un comentariu conservator este scris cu scopul de a aduce luminã asupra raportului biblic, nu de a cârpi iarãºi ºi iarãºi povestirea aceasta pentru a o face sã corespundã cadrului istoric ales.

Exodul în timpul dinastiei a optsprezecea adoptat în acest Comentariu. - Mai rãmâne teoria care plaseazã Exodul la mijlocul secolul al XV-lea (1445 î.Hr., sau în jurul acestei date). Aceastã teorie a fost adoptatã în comentariul prezent, mai ales datoritã intervalelor dintre data aceasta ºi celelalte date biblice. Ea poate fi explicatã în termenii naraþiunii biblice ºi ai cadrului istoric ºi arheologic.

Data este bazatã pe o declaraþie care sincronizeazã al patru sute optzecilea an de la exod cu al IV-lea an al lui Solomon, în care s-au pus temeliile Templului în luna Zif (1 Regi 6,1). Anul acesta, dupã cronologia acceptatã pentru acest comentariu, era 967/66 î.Hr., anul de domnie iudaic începând în toamna lui 967 ºi sfârºindu-se în toamna lui 966 (vezi articolele asupra calendarului iudaic ºi asupra cronologiei din vol. II al acestui comentariu). Astfel, aºezarea temeliilor în luna Zif (corespunzãtoare aproximativ lunii Mai din calendarul nostru) ar fi avut loc în primãvara lui 966 î.Hr. Prin urmare, Zif în anul întâi, în care iudeii au pãrãsit Egiptul, era cu 479 de ani mai devreme decât 966, adicã 1445 î.Hr. Lucrul acesta poate fi uºor de calculat prin ecuaþia:

Dacã Zif în al 480-lea an =966 î.Hr.

Atunci, întorcându-ne cu 479 de ani,

Zif în anul I =1445 î.Hr.

Iar Zif în anul I, fiind cea de-a doua lunã, este luna care urmeazã imediat lui Abib (sau Nisan), în care izraeliþii au pãrãsit Egiptul. Prin urmare, exodul, derivat din datarea celui de-al patrulea an al lui Solomon ca fiind 967/66 î.Hr., ar fi avut loc în primãvara anului 1445 î.Hr., dacã anul al 480-lea este considerat ca un an al epocii, ºi nu ca un numãr rotund.

(Dacã se insistã cã 480 de ani nu trebuie sã fie socotiþi inclusiv, atunci data ar fi 1446 în. Hr., iar unii ajung chiar la 1447, socotind 480 de ani întregi de la 967 î.Hr. - dar aceasta ar pãrea cã nu ia în consideraþie calcului original al anilor de la exod. Deoarece Templul a fost început în "al patru sute optzecilea an dupã ce copiii lui Israel ieºiserã din þara Egiptului", literal, în al 480-lea an al ieºirii lor din Egipt, iar primul an socotit de la exod a fost acela în care a avut loc plecare din Egipt; comparã "al doilea an dupã" Exod. )

Aceastã teorie a secolului al XV-lea poate fi armonizatã cu cei 400 ºi 430 de ani calculaþi de la Avraam. Un exod în 1445 ar plasa migraþia lui Avraam în Canaan în 1875 î.Hr. ºi cãlãtoria lui în Egipt la scurt timp dupã aceea, chiar în perioada de la care avem un vechi raport despre un ºeic semitic care cãlãtorea în Egipt cu familia sa ºi cu o mare suitã de negustori.

Iosif ºi Iacov ar fi deci în Egipt cu 215 ani înainte de exod, pe vremea hicsoºilor. Înaltele onoruri conferite lui Iosif au fost privite ca foarte corespunzãtoare cu un regim în care predomina elementul asiatic. Alte amãnunte se încadreazã ºi ele în tablou. Declaraþia cã "Potifar, dregãtorul lui Faraon, cãpetenia strãjerilor, un Egiptean" l-a cumpãrat pe Iosif (Geneza 39,1), indicã o dinastie ne-egipteanã, altminteri pentru ce s-a menþionat anume cã era "un egiptean" cãpetenie a strãjerilor lui Faraon? În plus, menþionarea cailor ºi trãsurilor (Geneza 41,43; 46,29) este consideratã ca armonizând mai bine cu perioada hicsoºilor decât una mai timpurie, deoarece este în general acceptat cã nu existã nici un raport despre cai în Egipt înainte de vremea aceea. Dar ei nu erau o raritate importantã pe vremea lui Iosif, deoarece egiptenii i-au vândut animalele lor, inclusiv caii, lui Faraon pentru a primi în schimb hranã pe vremea foametei (Geneza 47,17). Cu privire la alte aspecte, vezi la cap. 39,1.

Întâmplarea cu Moise ºi Exodul se poate potrivi mai bine în cadrul istoric al domniilor lui Tutmes al II-lea pânã la Amenhotep al II-lea. Tutmes I ºi Tutmes al III-lea au fãcut lucrãri de construcþie cu ajutorul muncii sclavilor asiatici. Hatshepsut, ca mamã adoptivã a lui Moise, Tutmes al III-lea, ca regele de care a fugit Moise în Madian, iar Amenhotep al II-lea, ca faraon al exodului, par sã corespundã posibilitãþilor istorisirii biblice. Avem chiar ºi realitatea cã succesorul lui Amenhotep al II-lea era un moºtenitor neprevãzut al tronului - o circumstanþã care ar fi aºteptatã, dacã fiul cel mare ar fi murit în timpul plãgii a zecea. Pentru o schiþã a armoniei dintre istorisirea biblicã ºi viaþa acestor conducãtori, vezi Introducerea la Exod ºi comentariile de la capitolele naraþiunii biblice.

Dacã pribegia de 40 de ani s-a sfârºit ºi invadarea Canaanului a început pe la 1400, atunci atacurile evreilor au fost contemporane cu "Scrisorile de la Amarna". Deºi a existat controversã asupra legãturilor istorice dintre nume, nu este neplauzibil ca evreii sã fi fost o parte din Habiru menþionaþi în aceastã corespondenþã ca o ameninþare pentru Siria ºi Palestina, deoarece tocmai în aceastã perioadã de slãbiciune a lui Amenhotep al III-lea ºi a indiferenþei lui Ikhnaton cu privire la treburile Imperiului Egiptului stãpânirea asupra Palestinei scãpa din mâinile Faraonilor.

Considerarea obiecþiilor la aceastã datare. - Existã ºi obiecþii la aceastã teorie a secolului al XV-lea. Este arãtat cã data nu corespunde la totalul perioadelor menþionate în cartea Judecãtorilor, sau cei 450 de ani din Fapte 13,19.20 (KJV), deoarece este armonizatã cu cei 480 de ani din 1 Regi 6,1.

Este adevãrat cã, dacã toate totalurile de ani din Judecãtori sunt considerate ca perioade succesive, suma întrece cu mult pe cei 480 de ani, dar nu existã nimic în carte care sã înlãture concluzia cã unele perioade ale unor judecãtori au fost destul de posibil contemporane, în diferite pãrþi ale þãrii. Întrucât teoriile unei datãri mai timpurii sau mai târzii a exodului trebuie, fie sã comprime perioada judecãtorilor ºi sã o aducã la o întindere imposibil de micã, fie sã împace cei 480 de ani cu aproximativ 600 de ani, eliminând anumite intervale din întreaga perioadã, aºa cum s-a explicat, pare rezonabil a accepta ca literalã declaraþia precisã cã Solomon a început clãdirea Templului în al 480-lea an de la exod, mai ales cã data la care se ajunge astfel poate fi armonizatã cu celelalte date.

Un exod la 1445 face mai dificil de explicat cei 300 de ani decât o cronologie mai lungã a judecãtorilor, dar aceasta se poate face admiþând o dezintegrare rapidã dupã Iefta, cu scurte perioade de judecãtori contemporani (vezi articolul despre cronologie din vol. II al acestui comentariu).

Cât priveºte cei 450 de ani din Fapte 13,19, este un dezacord cu privire la textul original al declaraþiei ºi existã traduceri diferite ale acestuia în diferitele versiuni. O versiune face din cei 450 de ani perioada judecãtorilor, alta, de la manuscrise diferite, face din ea perioada care îi precede pe judecãtori. A doua versiune, consideratã mai bunã de cercetãtorii moderni, este desigur mai ambiguã. Un interval literal de 450 de ani între Iosua ºi Samuel nu poate fi potrivit în schema cronologicã care aºeazã exodul în secolul al XV-lea, deoarece este în mod evident incompatibilã cu un interval de 480 de ani între exod ºi Solomon. Aceia care considerã cronologia lungã (cei 480 de ani exclusiv perioadele dintre judecãtori) folosesc cei 450 de ani la fel ca fiind doar suma administraþiilor reale ale judecãtorilor succesivi. Pe de altã parte, aceia care susþin teoria suprapunerii judecãtorilor, cu o duratã totalã mult mai scurtã, pot folosi cei 450 de ani, potrivit cu cealaltã versiune, ca perioada de la timpul seminþei - începutul celor 400 de ani calculaþi de la data când Isaac era de 5 ani. Ei explicã cei 50 de ani în plus prin cei 40 de ani de pribegie plus 10 ani ipotetici înainte de judecãtori (vezi articolul asupra cronologiei în vol. II al acestui comentariu). Ambele teorii au dificultãþi ºi elemente de opinie personalã. De aceea, s-a considerat cã lucrul cel mai bun este de a omite din discuþie aceastã perioadã ambiguã ºi controversatã ca nefiind destul de sigurã spre a fi folositã fie pentru, fie contra teoriei exodului din secolul al XV-lea.

Capitala dinastiei a optsprezecea a fost Teba, la câteva sute de mile departe de þinutul Goºen. Totuºi, evreii trãiau aproape de palatul regal, potrivit cu istorisirea naºterii lui Moise ºi al raportului despre legãturile dintre Moise, izraeliþi ºi faraon în timpul perioadei întinse a plãgilor (posibil aproximativ un an). Totuºi, nu era nimic care sã împiedice folosirea unei a doua reºedinþe regale în apropiere de deltã în anumite timpuri, deºi nu existã nici o dovadã pentru o astfel de capitalã în perioada alocatã lui Moise.

Susþinãtorii secolului al XIII-lea atrag atenþia la numele din dinastia a nouãsprezecea pe care le aveau cetãþile Pitom ºi Ramses. Totuºi, aceia care propun un exod mai timpuriu le privesc ca forme mai târzii, substituite de scribi în locul numelor mai timpurii ale aceloraºi cetãþi (de exemplu, Ramses fusese numitã mai înainte Zoan, Avaris ºi Tanis). Acelaºi lucru îl putem spune despre oraºe mari care au fost înfiinþate de un popor ºi acum nu se mai considerã necesar sã li se dea vechiul nume. Într-adevãr, aceia care iau numele "Ramses" (Exod 1,11) ca dovadã pentru exod în timpul lui Ramses al II-lea trebuie sã înlãture prin explicaþii "þinutul lui Ramses" pe vremea lui Iosif (vezi comentariul pentru Geneza 47,11) prin aceeaºi metodã. Prin urmare, dacã numele þinutului nu trebuie sã fie derivat de la numele lui faraon, atunci nu trebuie sã se facã lucrul acesta nici pentru numele cetãþii.

Unii susþin cã istoria lui Iosif ºi a migrãrii familiei sale în Egipt nu prezintã tabloul unui conducãtor hicsos care îi favorizeazã semenii sãi asiatici, ci mai degrabã al unui egiptean care rãsplãteºte un binefãcãtor semitic pentru serviciile aduse, arãtând consideraþie faþã de

prejudecãþile egiptene prin separarea în Goºen a pãstorilor Evrei Susþinãtorii secolului al XV-lea dau replica, în favoarea datãrii lui Iosif pe timpul hicsoºilor, cã un faraon egiptean de mai târziu ar fi prea puternic anti-semit pentru a acorda astfel de favoruri înalte ºi cã motivul separãrii ar putea fi foarte bine mai puþin acela a cruþa sensibilitãþile egiptene, ci mai degrabã de a-i proteja pe pãstorii evrei de reaua voinþã a vecinilor lor egipteni. La fel, tratamentul aplicat de Iosif fraþilor sãi, deºi citat ca o obiecþie, ilustreazã obiceiurile egiptenizate ale lui Iosif personal, punând în paralelã ce se putea aºtepta de la un rege asiatic egiptenizat.

Ar pãrea nelogic de a descrie pe egiptenii naþionaliºti ca alungându-i pe hicsoºii asiatici aºa de mult urâþi de ei, ºi totuºi, sã lase în Goºen o comunitate care fusese favoritã a unui regim strãin. O explicaþie posibilã ar fi cã hicsoºii, care au fost alungaþi erau clasa oprimantã conducãtoare ºi cã mulþi din poporul de rând al lor poate cã au fost lãsaþi pe urmã, consideraþi ca fiind nedãunãtori ºi poate ca o sursã de muncã forþatã. Cunoaºtem prea puþin ca sã dogmatizãm asupra subiectului.

Absenþa aluziilor biblice cu privire la stãpânirea egipteanã sau la acþiunile ei militare a fost consideratã ca nefiind în armonie cu ocuparea de cãtre izraeliþi a þãrii în secolul al XV-lea ºi mai departe. De fapt, izraeliþii au rãmas în cea mai mare parte locuitori nomazi ai dealurilor, pânã multã vreme dupã perioada aceasta. Ei nu au izbutit sã-i alunge pe locuitorii din oraºe ºi s-au colonizat în exteriorul multor cetãþi fortificate, unde probabil cã era concentratã stãpânirea egipteanã. Cât priveºte desele campanii egiptene de-a lungul coastei, evreii de pe dealuri poate cã nici nu au avut contact cu ele. Poate cã unii dintre adversarii izraeliþilor menþionaþi în Biblie erau trupe locale activând ca vasali ai Egiptului.

Prezenþa resturilor de ceramicã târzie în cimitirul din Ierihon a fost explicatã ca aparþinând unor colonizãri sporadice mai târzii în timp ce cetatea zãcea în ruine.

O altã obiecþie ridicatã de susþinãtorii teoriei secolului al XIII-lea contra unei intrãri mai timpurii a lui Israel este faptul cã Edom ºi Moab nu au fost naþiuni colonizate în teritoriile lor decât dupã secolul al XV-lea. Un argument prezentat este absenþa resturilor de ceramicã în Transiordania pe vremea aceea. Rãspunsul este cã, dacã moabiþii ºi edomiþii erau nomazi, absenþa obiectelor de ceramicã este de aºteptat.

Nu trebuie sã se susþinã cã toate problemele exodului pot fi rezolvate în prezent, dar piedicile contra ajungerii la o teorie rezonabilã nu sunt de netrecut. Dovezile cercetate par sã lase un exod în secolul al XV-lea ca o ipotezã ce poate fi folositã pentru scopurile acestui comentariu - în cadrul

posibilitãþilor naraþiunii biblice, nu în dezacord cu prezentarea din Patriarhi ºi Profeþi ºi rezonabil de convenabil pentru prezent în cadrul descoperirilor istorice ºi arheologice.

( Cãrþile moderne care utilizeazã materialele tehnice cele mai de încredere, rareori se ocupã de cronologia pre-exoticã, datoritã lipsei de date adecvate pentru perioada timpurie, ºi teoriile ce diferã între ele ale datei exodului sunt de valoare redusã pentru cei mai mulþi cititori. Cercetãtorul poate sã consulte lucrarea lui H.H. Rowley, De la Iosif la Iosua (Londra, Oxford University Press, 1950; 200 pag. ), un tratat savant, dar critic susþinând un dublu exod, dar valoros datoritã notelor sale voluminoase care citeazã diferiþi învãþaþi cu privire la diferitele teorii ale exodului, cu excepþia teoriei secolului al XVII-lea, care trebuie sã fie cãutatã în lucrarea lui Martin Anstey, Romanþa cronologiei (2 vol.; Londra: Marshall Brothers Ltd.,1913). Anstey este prezentat aici datoritã faptului cã el prezintã acea teorie a exodului, dar trebuie sã fie folosit cu bãgare de seamã datoritã faptului cã trece cu vederea datãrile fixate pe calea astronomiei mai târziu.

Cu privire la exodul în secolul al XV-lea ºi invadarea Canaanului vezi lucrarea lui J.W. Jack, Data Exodului (Edinburgh: T&T Clark, 1925; 282 pag. ), prea timpurie pentru a avea toate dovezile arheologice, dar folositoare; lucrarea lui Miller Burrows, Ce înseamnã aceste pietre? (New Haven, Conn.: American Schools of Oriental Research, 1941; 306 pag.), include o scurtã privire asupra teoriei secolului al XV-lea, dar preferã datarea secolului al XIII-lea. Lucrarea lui John Garstang ºi J.B.E. Garstang, Istoria Ierihonului (ed. a II-a revizuitã; Londra: Marshall, Morgan & Scott, 1948, 200 pag.) oferã dovezi din sãpãturile lor cu privire la cãderea aºa-numitei lor cetãþi a patra de la locul acela cam pe la 1400 î.Hr.; dar dovezile acelea sunt puse acum la îndoialã de descoperirile mai recente ale Dr. Kathleen ºi M. Kenyon. Potrivit cu rapoartele preliminare, (Arheologul biblic, sept. 1953) zidurile acelei cetãþi trebuie sã fie datate mult mai timpuriu. Datoritã erodãrii ºi distrugerii zidurilor superioare, pare cã nu a rãmas nimic din Ierihonul de pe timpul lui Iosua, deºi resturile de ceramicã gãsite în cimitire aratã cã cetatea a avut populaþie pânã în secolul al XIV-lea î.Hr.)

V. Cronologiile mai timpurii se axeazã pe data Exodului

Data creaþiunii necunoscutã. - Cei care încearcã sã traseze cronologia biblicã de la creaþiune la exod prin lista patriarhilor, a naraþiunilor genezei ºi cei 430 de ani ca intervalul exact de la chemarea lui Avraam la plecarea lui Israel din Egipt, trebuie sã presupunã cã lista patriarhilor este completã. Dacã la lista ebraicã este adãugat un al doilea Cainan (Luca 3,16), dacã este permisã

posibilitatea unor goluri între generaþii, sau dacã este folositã genealogia din Septuaginta, perioada patriarhilor trebuie sã fie mai lungã decât cea din textul ebraic (ºi ca urmare, creaþiunea trebuie sã fi fost mai timpurie). Orice datare î.Hr. a patriarhilor, indiferent de metoda de calcul, va depinde de datarea î.Hr. a exodului.

În volumul acesta, datarea exodului î.Hr. s-a fãcut pe temeiul a douã premise, ambele urmând a fi tratate în volumul II: (1) perioada de 480 de ani de la Exod la al patrulea an al lui Solomon ca incluzând o al patrulea an al lui Solomon (1 Regi 6,1), ºi (2) determinarea celui de-al patrulea an al lui Solomon printr-o calculare a domniilor regilor evrei pânã în timpul lui Nebucadneþar. Acest calcul are ca rezultat un exod la 1445 î.Hr.

Totuºi, acest volum nu atribuie date pentru perioada dinainte de Avraam. Deoarece nu se poate ajunge la concluzii definitive, chiar ºi printr-o calculare consecventã a datelor biblice, din cauza variaþiilor posibile nedeterminate, acest comentariu nu încearcã sã stabileascã o cronologie completã. Nesiguranþa este mai bunã decât o acceptare oarbã a unei scheme teoretice, aºa cum este cea a lui Ussher. El a plasat în mod arbitrar creaþiunea, ºi ºi-a început calculul A.M.1 în anul 4000 î.Hr., în seara de dinaintea lui 23 octombrie (duminica cea mai apropiatã de echinocþiul de toamnã), adicã la 4000 de ani înainte de naºterea lui Hristos, pe care a datat-o în anul 4 î.Hr. Aceastã datare era în armonie cu teoria care spune cã pãmântul avea 6000 de ani, din care 4000 de ani au fost înainte de Hristos ºi 2000 de ani dupã Hristos.

Pentru evitarea confuziei, aceastã teorie cu privire la 6000 de ani trebuie sã nu fie definitã. Ea nu trebuie sã fie echivalatã cu expresia "6000 de ani", folositã de mulþi scriitori religioºi ca o estimare orientativã a timpului care a trecut de la Adam. Aceastã teorie este mai degrabã o teorie profeticã, ºi anume, concepþia cã declaraþia cu privire la cele ºase zile ale creaþiunii, urmate de Sabat, asociatã cu afirmaþia cã la Dumnezeu o zi este o mie de ani ºi o mie de ani, o zi, (2 Petru 3,8), constituie o prezicere cã lumea va dura 6000 de ani, iar a ºaptea este Sabatul milenial de odihnã. În Biblie nu existã nici o perioadã profeticã de 6000 de ani. Ea îºi are originea în mitologia anticã (de exemplu, persanã sau etruscã) ºi într-o analogie iudaicã legatã de zilele creaþiunii. Ea a fost adoptatã de cãtre pãrinþii bisericeºti ºi a continuat multã vreme dupã Ussher.

A spune cã cele ºase zile ale sãptãmânii creaþiunii nu oferã nici o cheie cu privire la durata acestei lumi nu înseamnã a nega realitatea lor, ºi nici a permite interpretarea lor ca fiind lungi ere. Acceptarea creaþiunii literale nu necesitã stabilirea unei date precise pentru aceasta. Data creaþiunii nu este cunoscutã, deoarece datele cronologice din Biblie nu sunt continue ºi complete. Ea nu poate fi calculatã nici prin ciclurile astronomice.

Vezi comentariul pentru Geneza 1,1, conform PP 51,3SG 93, din acest volum.

(Din nefericire, unii care au cãutat confirmarea biblicã au citat aºa zise cicluri astronomice spre a cãuta dovada unei date precise a creaþiunii ºi a primului Sabat, trecând cu vederea cã aceste cicluri, asemenea cercurilor, nu au început ºi sfârºit, aºa încât nimeni nu poate sã stabileascã un început real. Una dintre asemenea încercãri cu privire la dovezile astronomice, citatã ocazional pânã în jurul anului 1950, a fost sistemul unui aºa zis astronom, J.B. Dimbleby (1879), care a stabilit "A.M. 0" în data de 20 septembrie, 4000 î.Hr., pe temeiul unei aºa zise determinãri a ciclurilor miºcãrilor planetare. (Deºi necitatã, dar implicatã în aceastã schemã, a fost teoria celor 6000 de ani care prezicea venirea lui Hristos ºi mileniul în 1928 ? !) Nu ar fi de folos sã enumerãm erorile faptice ºi de raþionament ale acestui "astronom".)

Este adevãrat cã prin ciclurile astronomice suntem în stare sã datãm anumite evenimente din trecut (inclusiv unele din Biblie), dacã acele evenimente pot fi asociate cu rapoarte astronomice contemporane lor, îndeosebi cu eclipsele.

Prima legãturã între cronologia biblicã ºi scala î.Hr. apare aproape de sfârºitul împãrãþiei lui Iuda, prin anul 600 î.Hr., în timpul domniei lui Nebucadneþar, ai cãrui ani regali sunt stabiliþi prin intermediul astronomiei. Unii citeazã o datã anterioarã,853 î.Hr., ca fiind data morþii lui Ahab al lui Israel, dar data astronomiei nu este în acel an. Sincronizarea depinde de identificarea unei eclipse care a avut loc aproape cu un secol mai târziu. În orice caz, de la împãraþii lui Israel ºi Iuda ºi pânã la creaþiune calea trece prin prea multe zone cu privire la care existã deosebiri de opinie.

Datele timpurii aproximative suficiente. - Întrucât avem o cronologie precisã pentru timpurile mai târzii ale Vechiului Testament, îndeosebi de la data marilor perioade profetice, ar trebui sã fim mulþumiþi cu date aproximative pentru epocile mai timpurii, în care nu existã cronologie fixatã care sã precizeze evenimente biblice. Aprecierile în jurul timpului exodului ºi mai departe probabil cã nu sunt prea mult greºite. Chiar ºi diferitele datãri ale exodului nu sunt mai departe de douã secole în ambele direcþii de la datarea adoptatã pentru acest volum. Mai timpuriu decât aceasta o recuperare a datelor ar fi insuficientã. Putem urmãri cu interes schimbãrile în cronologia istoriei cu privire la perioadele mai vechi, totuºi se pare cã nu prea sunt ºanse pânã acum de a armoniza dinastiile timpurii ale Egiptului ºi Babilonului, de exemplu, cu cronologia biblicã - dacã luãm în considerare potopul.

Toatã Scriptura este datã prin inspiraþie de Dumnezeu, chiar dacã Scriptura nu susþine cã înregistreazã întreaga istorie. Este încurajator sã vedem cum, ori de câte ori sunt aduse probe valide, raportul Scripturii este îndreptãþit ca istorie vrednicã de încredere. Cronologia, cadrul istoriei, ne este datã în Vechiul Testament într-o formã care trebuie sã fie transpusã în modul nostru de calcul, înainte de a putea înþelege sensul ei. Concizia ºi, uneori, obscuritatea declaraþiilor cu privire la ea ne opresc de la a pretinde cã avem o cunoaºtere deplinã, însã este destul de sigurã în perioadele de mai târziu - îndeosebi pe vremea lui Daniel ºi a lui Ezra - pentru a ne asigura cã dificultãþile aparente sunt datorate lipsei noastre de înþelegere.

Cercetãrile fãcute pe baza arheologiei au rezolvat multe probleme de cronologie. Noi putem anticipa cu speranþã rezolvarea celor mai multe din restul problemelor pe mãsurã ce cercetãrile continuã.