CronicaMihai Eminescu

1850-1889 Motto: „Timpul lucrează pentru fiecare!” (F.L. Stoica)

CronicaTimpuluiTimpului

Publicaţie de cultură şi at i tudine

Anu

l II

, nr

. 12

, ia

nuar

ie20

16P

reț

5 le

i

UNIUNEA ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA

Din sumar: ATITUDINE - ȘTIINȚĂ - LITERATURĂ - ISTORIE - SPIRITUALITATE -EVENIMENTE CULTURAL-SOCIALE - INTERVIURI

Director general DORU DINU GLĂVANDirector executiv FLORIAN LAURENȚIU STOICA

166 de ani166 de anide la naștereade la nașterea

nemuritorului nemuritorului

MIHAI EMINESCUMIHAI EMINESCU(1850-1889)(1850-1889)

UN ZIARIST IDEALUN ZIARIST IDEALEminescu a fost şi un luptător care avea într-însul odeosebită energie, o deosebită putere de muncă, un omcu vederi largi şi sănătoase despre viaţa noastră, pe carese simţea chemat s-o îndrepte şi s-o prefacă. [...]Totul este discutat şi înfăţişat supt lumina adevărată, iararticolele de polemică sînt învăluite în cea mai înaltădem nitate şi bună cuviinţă, bogate în idei, pline de convin ge -re, ironice şi caustice însă atunci când trebuie să combatăincapacitatea, rătăcirea, răutatea şi necinstea. [...]Câţi dintre ziariştii de azi înţeleg să-şi împlineascădatoria lor într-un chip aşa de rodnic şi de folositor,precum înţelegea Eminescu?

D. TOMESCURamuri, Craiova, 1 iulie, 1909 (p. 504-507).

� Cronica Timpului Anul II, Nr. 12, ianuarie 2016

Există un limbaj universal al sufletuluiuman, pe care l-aș numi limbajul eter -

ni tății, pentru că el poate trece chiar dinco lode moarte așa cum a și fost simțit, așa cumi-au auzit șoaptele toți oamenii înzestrați cusensi bilitate specială. Unii reușesc să trans criepar țial acest limbaj în limbi omenești și aceș -tia sunt poeții.

Cred că nu trebuie să ne ferim de dateleștiințifice pe care cunoașterea din ultima vre -me ni le pune la dispoziție, pentru a ne explicaunele din tainele existenței noastre, așa cumnici Eminescu nu ignora cunoștințele avan sa -te din diverse domenii ale vremii sale, pe care,de altfel, le-a fructificat nu numai în proză sauîn scrierile politice atât de cuprin zătoare, ci șiîn poezie.

Un exemplu elocvent estepoezia La steaua.

Fiecare gând este de fapt oenergie pe care o lansăm în Uni -vers şi nu doar în direcţia dorită,ci în toate direcţiile. Energiaemisă de gândurile noastre îşi caută apoi, îndrumul ei, o altă energie cu care să vibrezela unison, după principiul „ceea ce se asea -mănă se adună”. Fie că citim pentru primaoară o poezie și constatăm că ne repre zintăsimțămintele și gândurile noastre, apoi fixămîn memorie acest moment, pentru că acestlucru minunat care ne-a delec tat, ne-a făcutplăcere, ca atunci când te întâ l nești cu unprieten drag și depeni amintiri, fie că o recitim- sub imperiul aceluiași impuls, demonstreazăcă noi am fost înzestrați cu o capacitate extra -ordinară și anume aceea că stă în putereanoastră să ne alegem gândurile. Fiecare gând,indiferent că este bun sau rău, declan şea ză unproces de rezonanţă: gândurile frumoa se șibune cheamă frumosul și binele, gândurilerele adună răul! Tot ceea ce va vibra, la unison,cu energia gândurilor noastre va fi atras auto -mat în viaţa noastră. Prin gân du rile noastre,noi emitem permanent ener gie către exterior,fapt care influenţează, într-o mare măsură,ceea ce atragem în viaţa noastră.

Eminescu – profund cunoscător al istorieipoporului român, asemeni poetului G Coșbuccare „îi cânta amarul” (pentru că amândoi cu -noș teau deopotrivă poporul cu istoria și ama -rul său), prin rațiunea și, mai ales, prin inimasa, a radiat, în timpul vieții pământești, uncâmp emoțional extraordinar, câmp - care prinscrierile pe care le-a lăsat omul de culturăMihai Eminescu, a continuat și continuă săvibreze și azi, și în viitor, punând în mișcare larându-i: sentimente, emoții, conștiințe aleromânilor, oriunde s-ar afla ei. Dacă socotimși generațiile anterioare nouă, care i-au cititversurile, ajungem la un număr imens de oa -meni, de cititori, care la rândul lor au emis

vibrații și au întreținut focul viu al idealuluieminescian! Pe bună dreptate, toți apreciem laEminescu atât cultura, talentul, cât și mesajelesale, parcă inspirate de divinitate, aduse nouădintr-o sferă a Luceafărului, prin intermediulpoetului, care, cunoscând expresiile: „fugitire pa rabile tempus”, „vanitas vanitatum”,„panta rei”, „fortuna labilis”, reușește să leexprime în versuri de o rară frumusețe (aproa -pe intraduc tibile), în capodopera Luceafărul,apărut în 1883, un poem a cărui temă estetimpul și con diția geniului neînțeles într-olume care rămâne doar râvnitoare și căutătoarea luminii, doritoare și chemătoare a astrelor,fără a putea depăși soarta ei muritoare,bucurându-se, în schimb, uneori, de iubireapământeană: „Căci unde-ajunge nu-i hotar,/Nici ochi spre a cunoaşte,/ Şi vremea-ncearcăîn zadar/ Din goluri a se naşte”.

În ultimul secol, preponderent înultimele decenii, s-au deschis posibi -litățile ca un număr mare de românisă locuiască în alte țări, chiar și pealte continente și este lesne de înțe -les că au luat și poartă cu ei, în gân -du rile și în inima lor peisajele încân -tătoare ale copilăriei, chipul

părinților lor când erau tineri,obiceiurile de Paști și de Crăciun,dar și pe Eminescu.

Nu mă voi opri asupra celorcare au trăit, au scris, l-au elogi at,i-au făcut statui ori i-au imorta -lizat chipul real ori poetic,artis tic, în tablouri, în dulcea saRomânie, ci asupra câtorva careau trăit ori trăiesc în afara hota -relor țării, dar nu au uitat nicilocurile, nici oamenii de spirit ai acestormeleaguri, considerân du-l pe Eminescu demnde a fi cunoscut și de alte popoare.

Amintesc, în primul rând, pe Rosa DelConte - italiancă - eminentă profesoară univer -sitară, eminescolog, numită de Acade miaromâ nă „prieten apropiat al poporului român”,care l-a făcut cunoscut Occidentului pe MihaiEminescu, în lucrarea sa „Eminescu sau despreAbsolut”, apărută pentru prima dată în 1961,operă fundamentală, care dovedește nu numaidragoste și admirație, ci și cât de profund l-aînțeles autoarea pe Eminescu.

În al doilea rând, Universitatea de Arte«George Enescu», Iaşi-România, care în con -

lu crare cu doamna Ioana Ungureanu – etnolog,muzicolog, profesor de canto la Uni ver sitatea„Santa Cecilia” din Roma şi preşe din te alAsociaţiei Dacia Românilor (care, ȋncă din1985, edita revista de istorie, cultură şi civili -zaţie „Columna”) au inițiat, au realizat și auamplasat efigia lui Mihai Eminescu, alături decea a poetului romantic italian GiacomoLeopardi (29 iunie 1798 – 14 iunie 1837), laRecanati, în provincia Macerata-Italia, peZidul poeților nemuritori, zid al casteluluiLeopardi, aflat pe vestita Colină a Infinitului.Acolo, sub placa omagială cu chipul poetului,în basorelief, pe care sunt încrustate numele șidatele astrale: Mihai Eminescu, 1850-1889, ur -mea ză un text testamentar al lui Eminescu, dăl -tu it în limbile română și italiană: „DumnezeulGeniului m-a sorbit din popor cum soarbesoarele un nour de aur din marea de amar. IlDio del Genio mi ha tratto a se dal popolo,com il sole trae a se una nube d’oro dal maredi mestizia”.

Demnă de amintit este creația lui Ion Vlad(sculptor român din emigrație) - statuia luiEminescu din Paris, amplasată, în 1989, înapropierea bisericii ortodoxe române și prinimplicarea scriitorului George Astaloș.Totodată menționez opera sculptorului VasileGorduz: monumentul Mihai Eminescu, dezve -lit în 19 septembrie 2004, amplasat în PiațaRomâniei din Montreal – Canada.

Monument, zidit în nevăzut, au înălțat îm -preună mulți, dar poetul Grigore Vieru și cele -brul cuplu: Doina și Ion Aldea Teodorovici,l-au mai „nemurit”, încă o dată, pe Eminescu,

pentru poporul din provincia românăBasarabia și nu numai.

Uimirea este sentimentul ce necuprinde mereu în fața creațieidivine și, doar, din când în când,față de ceea ce cre ează (în oricedomeniu) un geniu - ca Eminescu -prin intuiţiile sale!

În încheiere nu ne rămâne decât să neîntrebăm, fiecare dintre noi, dacă ne-am făcutdatoria faţă de Eminescu, dacă l-am citit, dacăîl cunoaştem destul în lumina ultime lordescoperiri și interpretări, pe care le recu noaș -tem, le găsim emanate cu anvergură, cuamplitudine cosmică în opera eminesciană,din care se desprind elanul și capacitatea sagenială de cuprindere, de a pune laolaltă ceeace unii n-ar visa (ori încă nu acceptă!), domeniiaparent opuse: ştiinţă şi artă.

ELENA ARMENESCU

Grafică: MIHAI CĂTRUNĂ

EMIN

ESCU

EM

INES

CU P

OET

NAȚ

IONA

L Ș

I UN

IVER

SAL

POET

NAȚ

IONA

L Ș

I UN

IVER

SAL

3Cronica Timpului Anul II, Nr. 12, ianuarie 2016

Joi, 17 decembrie, Centrul Socio-Cultural „Jean-Louis Calderon” (Str. Jean-Louis Calderon nr. 39,sector 2, București) a găzduit spectacolul Seniorii îndirect, al „TEATRULUI NOSTRU”, instituțieafiliată Uniunii Ziariștilor Profesioniști dinRomânia şi Fundaţiei literar-istorice „Stoika”. Axatpe decupaje din viață, scrise și jucate de actoriproveniți dintr-un larg spectru socioprofesional, dela medici și jurnaliști până la militari, ingineri,scriitori, economiști, studenți etc, pregătiți de actrițaClaudia Motea, director artistic. Coordonatorulproiectului - Rodica Subțirelu redactor-șef alrevistei „Cronica Timpului” (București).

Seniorii în direct și-au propus să demonstreze căoricând și oriunde, indiferent de vârstă, de dezamă -giri și eșecuri, există posibilitatea unui nou început.

Își vor da concursul: Daniel Neguț, Nicolae Vasile, Dan Gîju, Dana Gîju, Camelia Oprița,Petre Răcănel, Rodica Subțirelu, Silvia Săracu, Corneliu Zeană, Elena Armenescu, Remus Fișcă,Geta Heimerl, Marinela Tocaciu, Mariana Anghel, Anastasia Hanganu și Sorin Silviu.Interpretarea muzicală-violonista Grațiela Marineață. Regia tehnică – Andrei Reketeș & CameliaOprița.

În plină criză a presei, piața tipăriturilor oferă și surprize plăcute. „UZP” este primul periodic independent al UniuniiZiariștilor Profesioniști, postdecembrist. Este o publicație de atitudine, de opinie, de comentarii și de analize a jurnaliștilordin România. Ea sporeşte transparenţa Uniunii, prezentând aspecte curente ale vieţii şi activităţii jurnaliştilor, evenimenteculturale și sociale, personalităţi, cariere, idei şi probleme în dezbatere.

Oferta noastră are de toate: forţă, pasiune, echilibru, luciditate şi imaginaţie, scrie Benone Neagoe în editorialulprimului număr al revistei. Ea informează şi responsabilizează. Revista publică ştiri, interviuri, reportaje, teme socialeimportante din viața Uniunii, realizate de membrii ei, sau furnizate de structuri similare din alte state, asigură o promovarepermanentă a carierei jurnalistice, a tehnologiei media, oferă spaţii necesare cunoaşterii detaliate a specificului muncii dejurnalist, dar şi al raporturilor stabilite între UZPR şi societatea civilă. Revista pornește la drum cu colaboratori serioși și denădejde, reputați jurnaliști în media, care vor să facă din acest periodic un reper în media românească. Tipărită la GutenbergS.A., revista apare în 56 de pagini full color și a fost lansată luni, 14 decembrie a.c.

Urăm şi noi revistei „UZP” viaţă lungă şi la cât mai mulţi cititori!

Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, care auînceput, deja, şi ne bucură sufletele,

întâmpinaţi cu urările calde de „La mulţi ani” şi„Crăciun fericit”, scrise pe micutul răvaş roşu,oferit de Uniunea Ziariştilor Profesionişti dinRomânia, începe ultima serată din anul 2015.Serata a avut loc la sala Euterpe din cadrulUniversităţii „Spiru Haret” din Bucureşti.Evenimentul a fost realizat de UZPR, înparteneriat cu Fundaţia literar-istorică „Stoika”.Şi de această dată, serata a adunat un publiccălduros şi invitaţi speciali. PreședinteleUZPR, Doru Dinu Glăvan, asemeni unui magician,captează atenţia audi to riului, cu comentariibine punctate, dezvăluind momentele specialeale seratei şi prezentând personalităţile invitatecu acest prilej. Subiectele seratei au fost:

„De la Eminescu cetire”- Jurnalistul MironManega ne invită să ne delectăm cu paginilerevistei „Certitudinea”, o revistă de cultură,

spiritualitate și atitudine.„Eminescu în numismatică” Mihai Costin,preşedintele Grupării Colecţionarilor de Medalii şiInsigne „Mihai Eminescu”, membru al SocietăţiiNumismatice Române, a prezentat o parte dintremedaliile aniversare. Comentariile domnieisale au stârnit inte resul şi dorinţa de a vedeaexpoziţia care va fi organizată în luna ianuarie2016, la Palatul Parlamentului. În fiecare an,pe 15 ianuarie (1850), ziua naşterii şi 15 iunie(1889) ziua decesului marelui poet MihaiEminescu, la Palatul Parlamentului, Sala„Constantin Brâncuşi”, se organizează expoziţia cumedalii, insigne, plachete, pentru a ne bucuraşi a păstra vie figura poetului nostru naţional.

„Presa românească în exil, Vintilă Horia”, afost prezentată de prof.univ.dr Mihaela Albu;prof. dr. Dan Anghelescu; prof.univ.dr. MirceaAnghelescu și prof univ.dr. Vasile Spiridon.Vintilă Horia, coleg de generație cu MirceaEliade, Emil Cioran, Constantin Noica, senumară printre cei „fugiţi”din ţară, cei care,departe de ţară, au păstrat vie cultura, tradiţiile,spiritualitatea românilor.Aceşti mari scriitori, faimoşi în străinătateerau necunoscuţi în România. Accesul lor erablocat de ideologia comunistă, iar cei care nuau reuşit să plece, au fost închişi în Închi sorileComuniste, cazul lui Mircea Vulcănescu.Vintilă Horia a cunoscut consacrarea interna ţio -

nală în exil. Este de altfel,singurul român care a obţinutpremiul literar francez,„Goncourt”. (pentru romanul„Dieu est ne en exil”/„Dumnezeu s-a născut în exil”.Dl. Mircea Anghelescu îndeamnăla „revigorareaculturii”, subliniindimportanţa „cuvântului scris ceare capacitatea de a rămâne”.Vasile Căpăţână, de la Chişinău,academician, regizor, actor,

politician, pictor, membru al Uniuniiscriitorilor, artiștilor plastici, ziariștilorprofesionişti, aminteşte de ideea de uniredintre Moldova și România, și ne delecteazăcu câteva versuri.

Împlinirea unui an de la apariţia revistei„Independenţa Română”

Florian Laurenţiu Stoica, directorul general alpublicației și Preşedintele Fundaţiei literar-istorice „Stoika”, relatează că această revistăeste o moştenire, aparţinând familiei domnieisale din anul 1874. Din dragoste de familie, decultură, de ţară, dl. Florian Laurențiu Stoica reîn -fiinţează revista, în parteneriat cu UZPR. Este orevistă ce pune în valoare cultura, spiritualitatearomânească, oferind informaţii din domenii deinteres politic, militar, religios, medical-psihologic, economic, etc.

Lansarea revistei „UZP” Primul număr alrevistei apare, spre bucuria ziariştilor! BenoneNeagoe, ziaristul, omul de Radio și de Televiziune,colonel în rezervă, secretar general al UZPR, îşiaminteşte cum a început drumul spre profesiadomniei sale, uşor amuzat. Revista, ne spune BenoneNeagoe, va fi o revistă de atitudine, de opinie, ce vaconţine informaţii despre evenimente culturale,sociale, personalităţi. Este o publicaţie „fărămoguli, cu patroni ziarişti”, după cum ne

asigură ziaristul, cu zâmbetul pe buze.Scriitorul Dan Gîju, apreciază revista şi,desigur, spune, ne va bucura cu articole şipoezii deosebite.

Lansarea trupei de teatru de amatori,„Teatrul Nostru”

Şi pentru că era nevoie şi de o pată de culoare, deun moment special, care să înveseleascăatmosfera, domnul Doru Dinu Glăvan menționeazăînfiinţarea grupului de teatru al UZPR, „TeatrulNostru”, având partener Fundația Literar-Istorică „STOIKA”.Doamna Rodica Subţirelu a reuşit să adune înjurul ei un grup de oameni minunati, plini deviaţă, care demonstrează că vârsta e doar unnumăr ce nu are foarte mare importanţă.Aceștia sunt: Dan Gîju şi Irina Dana Gîju;Anastasia Hangan; Marinela Tocaciu; CorneliuZeana; Petre Răcănel; Elena Armenescu;Mariana Anghel; Camelia Opriţa; DanielNeguţ; Remus Fişcă; Graţiela Marineaţă; AndreiReketeş; Maria Varga; Cristina Sava; SorinBurcea. În realizarea acestui proiect s-aimplicat, cu drag şi iubire, actrița româno-canadiană Claudia Motea, în calitate dedirector artistic al teatrului.Actriţă, regizor, scenarist, dramaturg, producator,după ce a cucerit publicul din America şiCanada timp de 10 ani, acum a revinit în ţară,cu dorinţa de a realiza diferite proiecte deteatru şi film. Marea actrită ne asigură ca la„TEATRUL NOSTRU” vom găsi „Tinereţefără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”.Trupa este alcatuită din profesionişti dindomenii diferite de activitate, ce aduc pescenă, prin scriierile lor, experienţa de viaţă şiprofesională proprie, ceea ce dă valoarepersonajelor şi interpretării, iar interpretareaacestora din seara seratei, a fost deosebită, aamuzat şi a bucurat publicul, în prag deCRĂCIUN.

CRISTINA SAVA

Teatrul Nostru,gata,... este,...nu mai este o poveste.Are Julietă şi Romeo,ce joacă ca la rodeo,la bloc şi nu la balcon,este astăzi de bonton.Are şi scară spre infinit,pe care urci cu gândul,şi cobori cu timpul.Freddy, mereu tăcut,de jucat foarte plăcut,text nu ai de învăţat,şi mereu eşti mângâiat,că bărbaţii vor, tot timpul,să îl joace toţi, cu schimbul.Cum prevede Nostrdamus,se vinde şi un Stradivarius,dar când puneau preţul la cale,hop,... cu poliţia pe cărare.Culmea navigării pe calculator,să facă prin soft... şi un viol!...Codrul verdenici nu se mai vede,

căci este negru şi plin de ciori,nu vin spre tine, nu te atacă,te înveseleşte, nu-ţi dă fiori.Există, totuşi,şi un pom verde,al iubirii ce nu se pierde.Cine nu ştiesă se comporte,primeşte un prostavenin forte.Femeile nu sunt închise,cu gardul,se ţin aproape,cu cardul,iar bărbaţii,cu miros de femeie,tânjesc după Elena,...femeie cu scânteie!...Peste toţi şi peste toate,este Claudia Motea,ce ne învaţă cum poate,când cu ţipete,şi când cu şoapte.La mulți ani şi sănătate!

Hai la „Teatrul Nostru”Hai la „Teatrul Nostru”de Nicolae VASILE

SENIORII ÎN DIRECT laSENIORII ÎN DIRECT la„Calderon”„Calderon”

Serata Serata „Eminescu, jurnalistul”„Eminescu, jurnalistul”

decembrie 2015decembrie 2015

4 Cronica Timpului Anul II, Nr. 12, ianuarie 2016

Ca să putem vorbi despre universul muzical și, maiales, despre universalitatea limbajului său, într-o

scurtă conferinţă, este o încercare foarte dificilă. Pentru aputea descrie în puţine cuvinte inefabilul muzicii esteaproape imposibil. În lumea religiilor miracolul a generatcredinţa. Fiinţa umană care primeşte binecuvântarea înspiritul muzicii clasice sau al muzicii în general, devinecredinciosul ei, dedicându-i toată viata, pentru că natura saeste divină. Profilul ei vibrează sufletul într-o mişcare devârtej a sensurilor, mesajul său şi natura sa inefabilă nuinspiră nici imaginea pământului, nici a soarelui sau a apei,a binelui sau a răului şi, totuşi, poate reprezenta toate acestefenomene într-o clipă.

Efectul extraordinar al artelor, în general, şi al muzicii,în special, se poate exprima în termenii unui raport sincreticîntre sunete, sentimente şi mişcare (ritm), exercitând în ace -laşi timp un fenomen de purificare în fiinţa umană. Muzicareprezintă în acelaşi timp artă şi ştiinţă, esenţa sa pune înlumină părţile cele mai ascunse ale eului nostru cu o forţănemăsurabilă care domină raţiunea, ajutându-ne să pătrun -dem în universul supraraţional, în care viziunea artei se poateidentifica cu viziunea cosmosului, a vieţii, sintetizate într-oparte minusculă a fiinţei umane. Pentru a putea da o imaginea mersului plurimilenar al muzicii, fără ca să intrăm îndetalii de pură ştiinţă, încercăm să urmărim evoluţia sa încontextul dezvoltării istorico-sociale a omului. La începutomul se confunda cu natura însăşi, prezentând o fază astructurii primitive a conştiinţei fără o armonie psihofizică.Această fiinţă apropiată de stadiul animalic avea numaicapacitatea instinctivă de a reproduce, în modul cel maisimplu, sunetele din natură şi fenomenele care-l înconjurau.

Etnomuzicologia, cea mai tânără dintreştiinţele muzicale, demonstrează, cu mijloace -le tehnice moderne, că în triburile africanecare trăiesc astăzi, încă la un nivel primitiv dedezvoltare se comunică pe calea aşa ziselorlimbaje-sunet, în care sensul unei silabe schim -bă semnificaţia după cum vine intonat. Cuvin -tele-sunet ajută aceşti oameni să comuniceîntre ei, demonstrând un limbaj intonat, carese poate chema chiar muzică. Acest fapt cons -tituie un adevăr indubitabil că muzica reflectădezvoltarea istorico-socială a fiinţei umane,conservând, în izolarea sa de societateamoder nă, statul primitiv, magic şi ritual. Gustulpentru imitaţie este o caracteristică fundamentală amuzicii primitive, fără mărturii scrise dar cu oforţă extraordinară de transmitere orală de la ogeneraţie la alta. În patrimoniul universal artis -tic găsim, începând de la popoarele istorice,egipteni, chinezi, evrei, în picturile murale, pevase, în ilustrări pe papirusuri, documente foartepreţioase, care ne oglindesc şi viața muzicală aacelor timpuri.

Vorbind de civilizaţia greacă, cea care a dat o mareimportanţă muzicii, atribuindu-i o valoare estetică şi educa -tivă în viaţa socială. În perioada acestei civilizaţii a apărutsistemul pitagoric, când pentru prima dată, se vorbeşte deun limbaj muzical, analizat, putem spune, din punct devedere ştiinţific. Acest limbaj este constituit dintr-un sistemmodal (un fel de game muzicale descendente, denumitemoduri autentice şi plagale). Validitatea acestui sistem afost între buin ţată cu diverse transformări de-a lungultimpurilor până în zilele noastre. Antichitatea greacă, cutoată forţa sa spiri tuală, a reuşit să dezvolte numai conceptulteoretic şi ştiinţific al muzicii fără a crea din aceasta o artăindependentă de poezie şi de dans. În tragedia greacă,considerată un model de perfecţiune artistică, se producefuziunea ideală a poeziei cu dansul şi cu muzica. Făcând oconfruntare cu fiinţa umană primitivă putem sintetiza că încivilizaţia greacă se înregis trează un salt extraordinar înplanul psihofizic şi intelectual. Eliberarea senzorială şicerebrală a omului îi dă posibilita tea să perceapă armoniasunetelor muzicale. În societatea greacă muzica capătă unrol important în educaţia individu lui punând în luminăcapacităţile etice şi estetice, de mare influenţă asupravoinţei şi a acţiunilor indivizilor.

Concepţia estetică a lui Aristotel (384-322 î.H.) prezintăideea eliberării sufletului, definită de el prin termenulcatharsis (Kάθαρσις) susţinând că artele şi, mai ales,muzica sunt singurele căi de eliberare spirituală a omului.Această idee iluminată şi sublimă anticipă imagineasuperioară a omului modern cu o conştiinţă de el însuşi, cuaspiraţii nelimitate de perfecţiune, spre un ideal de unireîntre inefabilul muzicii şi integritatea morală. Continuapreocupare pentru elaborarea unei estetici specifice sau aunei filozofii muzicale se poate găsi în operele marilorfilozofi ca Kant, Hegel, Schopenhauer, Hartmann fără a fi

muzicieni, în schimb avem mari muzicieni care au creat înoperele lor adevărate filozofii fără să fie preocupaţi de ela -bo rarea unor concepte filozofice. Trebuie să stabilim, maiînainte de toate, că natura umană, ca şi viața însăşi, reprezintăo sinteză de fenomene contrarii.

Analizând omul şi puterea sa creativă în universul artis -tic, într-un studiu aprofundat, descoperim cât de diversă şicomplexă este natura sa, şi cât de universal, în acelaşi timp,este limbajul muzical. Limbajul reprezintă o emisiune desunete articulate din care se nasc cuvintele. Totalitateacuvin telor formează limba care diferenţiază popoarele întreele. Vorbind de limbajul muzical, putem spune, că structurasa analizată superficial ar putea să apară limitată în compa -raţie cu limbajul literar. În realitate sunetul este un izvornedeterminat de alte sunete numite sunete armonice, fiecaresunet devenind de fiecare dată un alt sunet fundamentalîntr-o propagare continuă. În câmpul fizicii acustice, cutoate aparaturile moderne disponibile, demonstrează în modştiin ţific capacităţile infinite de diviziune şi propagare asunetului. Numărul de vibraţii determină înălţimea şi dife -ren ţa între sunete. Natura complexă a fiecărui sunet demon -strează bogăţia sa şi forţa expresivă superioară cuvântului.

Fiinţa umană, încă de la naştere, demonstrează, înaintede articularea silabelor, facultatea spontană de emitere asunetelor. Vocea umană poate fi considerată cea mai anticăși extraordinară sursă sonoră într-o perfecţiune naturalăinstrumentală, care transmite miracolul muzical într-unlimbaj universal, transfigurând realitatea vieţii de la primaunire de două sunete. Ţinând cont de personalitatea fiecăreivoci umane descoperim câtă diversitate poate prezenta spirtuman în procesul creativităţii. Limbajul complex al muziciisincronizează totalitatea sensurilor umane într-o fracţiune

de secundă. Toate senzaţiile vin filtrate de inspiraţiacerebrală, care selectează, amestecă, transformă şi uneşte,într-o formă sonoră, realitatea într-o emoţie spirituală.

Creatorul, conştient sau nu, poate să exprime în operelemuzicale şi realitatea societăţii, ca şi pe cea spirituală anaţiunii sale, imprimându-i caracterul naţional. Trebuie săsubliniem că marii compozitori nu s-au limitat să exprimeîn operele lor caracterul naţional, ci, cu acea forţă sau viziu -ne transcedentală, au fuzionat celebralitatea formei cuinefa bilul conţinutului muzical, atribuindu-i un caracter uni -versal. Cu multă durere putem recunoaşte, că, astăzi,compo zi torii geniali ca Bach, Beethoven, Wagner sau Verdiau dispărut în tensiunea ritmului vertiginos al muziciimoderne. Criza mondială actuală se reflectă, fără dubiu,şi în muzica clasică, nu numai în aşa zisă modernă, nuprintr-o diminuare a producţiei muzicale, ci ca o lipsă deorientare şi a unui ideal bine definit. Înclinaţia sprematerializare şi comercia lizare s-a repercutat şi în lumeaartelor, corupând muzica, care, până în momentul de faţă,se demonstrează toată pier de rea esenţei şi a echilibruluisău. Societatea modernă a facilitat expansiunea limbajuluimuzical universal prin mijloace tehnice ultrasofisticate, darcare nu pot demonstra, în acelaşi timp, o cultură muzicalăprofundă bazată pe o educaţie adecvată.

Astăzi incultura atrage marea parte a tineretului, şi nunumai tineretul, acesta trăind fără pudoare în atmosferamuzicii uşoare de consumaţie de o anumită factură, careinduce în eroare ascultătorul, fără ca acesta să fie implicatcu vreun efort cerebral sau educativ. Nu se poate vorbi

despre muzica uşoară de bună calitate de laînceputul secolului trecut. Muzica, prinsăîntr-o reţea încâlcită de tendinţe şi curente -să nu uităm influenţa jazz-ului în Europa - adevenit din ce în ce mai mecanică, maiautomatizată, cu rolul primordial al ritmului,care oglindeşte viața mecanizată a timpului,lăsând în umbră conţinutul şi melodia. Înaceastă stare de dezorientare generală, undemuzica se gă seş te într-o situaţie fără ieşire,singura cale de înţelepciune, care duce sprecreaţia unei muzici valabile şi durabile, esteîntoarcerea la aprofundarea artei adevăratecare aparţine patrimoniului universal almuzicii, fără să neglijăm muzica tradiţională,orală (folclorul), care a constituit, din totdeauna,spiritul ritmi co-melodic al limbajuluimuzical cult.

Folclorul muzical în evoluţia continuăacu mu lează noi forme, prezentând chiar şiin flu enţe din muzica cultă şi din muzica altorpopoare. Ştiinţa etnomuzicologiei contribuiela analiza profundă, corectând acele eroriprovenite din aşa zisa ştiinţă muzicologică(ştiinţa muzicii culte).

Vorbind de muzicologie, care se ocupă de studiulfolclorului muzical în mod ştiinţific, trebuie să facemcunoscut muzeul de etnografie şi folclor care se găseşte laGeneva, fondat de Constantin Brăiloiu și de către directorulMuzeului de etnografie, prof. Kugen Pittard, în 1944,trecute în continuare sub egida UNESCO. Această arhivăinternaţională de muzică populară ne-a dat posibilitatea cala aniversarea celor 25 de ani de la moartea lui ConstantinBrăiloiu, să aibă loc la Geneva un eveniment discografic,de importanță universală, cu imprimarea a 40 de discuri dincolecţia universală de muzică populară, înregis trată deBrăiloiu, între 1951-1957, reproduse pe 6 discuri moderne.Această mare iniţiativă a fost întreprinsă de 3 maripersonalităţi din America și Europa, demonstrând, încă odată, universalitatea limbajului muzical și importanţa extra -ordinară de propagare a fenomenului muzical pe între gulglob. Muzica pare să exprime prin esenţa sa contrastul întredouă sentimente fundamentale ale naturii umane cuvariantele lor: durerea - exprimăm tristeţe; nelinişte; melan -colie; disperare; obsesie sau moarte. Al doilea fenomen estefericirea cu variantele sale: veselie; exaltare; speranţa; plă -cere; buna dispoziţie; dansul şi viața.

După concertul celebrului naist Gheorghe Zamfir vomavea posibilitatea să descoperim durerea sau fericirea celordouă fenomene extraordinare expuse mai sus. Toată virtuo -zitatea şi bogăţia ritmico-melodică a concertului de astăzine va convinge că, prin muzica adevărată şi de bună calita -te, se pot depăşi toate obstacolele apărute până în timpurilenoastre, întorcându-ne la originile splendide ale folcloruluişi ale muzicii clasice şi uşoare de bună calitate.

IOANA UNGUREANU

Limbajul

universal

al muzicii

pentru

omul

modern

IOANA UNGUREANU în Sala Imperatorilor, Muzeul Campidoglio

5Cronica Timpului Anul II, Nr. 12, ianuarie 2016

Chiar dacă Ziua Naţională, 1 decembrie,a trecut încercăm azi să aflăm ce

semnificaţie a avut, are şi câtă importanţă is-a acordat şi se acordă sărbătorii naţionalela români, de-a lungul timpului.

Americanii au de două sute patruzeci deani un 4 iulie, francezii un 14 iulie cam totde atunci, mai exact din 1789 când a căzutBastilia, iar la noi de 150 de ani se sărbăto -reşte Ziua Naţională.

Spre deosebire de cele două mari puteri,noi am avut trei date de sărbătorire, aceastafiind impusă de regimurile care s-au succedat, înfond o expresie a instabilităţii şi a fragilităţiidemocraţiei pe meleagurile româneşti.

În prima variantă şi cea mai de durată,totul a început în anul când în ţară a sositPrinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen,care a depus, în ziua de 10 Mai 1866, jură -mân tul în faţă adunării reprezentative aPrin ci patelor Române Unite. Din acel momentZiua Naţională a fost considerată ziua încare Carol I s-a urcat pe tronul României,iar în amintirea acestui eveniment, la 10 mai1877, tot Carol a proclamat în faţa parla -mentului independenţa de stat a României.În data de 14 martie/26 martie 1881 came -re le reunite ale parlamentului au votat trans -formarea ţării din principat în RegatulRomâniei. Pentru a marca evenimentul, ziuanaţională, sărbătorită pe 10 Mai 1881, a fostuna din cele mai spectaculoase serbări dinistoria României.

Au fost 81 de ani în care ziua de 10 Maia însemnat enorm pentru români, era sărbă -toarea lor supremă, comparată doar cu marilesărbători religioase. Au fost şi ani, cândRomânia a trecut practic de la evul mediu lamodernitate. Începutul domniei lui Carol I aînsemnat debutul industrializării masive,urmându-se exemplele ţărilor occi den tale,unde revoluţiile industriale făcuseră dejapaşi importanţi. Lunga domnie a primuluinostru rege, 48 de ani, a fost poate cea mairodnică perioadă pentru istoria modernă aţării, atunci s-a obţinut independenţa, s-aconsolidat puterea monarhică şi s-a pus ţarape calea modernizării. Reformele şi decizi -i le politice luate au făcut din Carol I unrege foarte iubit, venerat şi în cinstea căruiase cânta Imnul regal la toate ceremoniile,dar şi în şcoli, acest obicei fiind păstrat pânăla abdicarea regelui Mihai în 1947. S-aajuns la acest imn plecându-se de la o vari -an tă cântată, încă de pe vremea lui Cuza,când în timpul domniei sale a fost orga ni zat,în 1862, un concurs public al cărui premiuera de 100 de galbeni, câştigătorul a fostcom pozitorul şi violonistul Eduard Hubsch,cu piesa „Marş triumfal şi primirea steagu -lui şi a Măriei Sale Prinţul Domnitor”.Melo dia nu a avut însă versuri până în anul1881, când poetul Vasile Alecsandri a com -pus textul pentru viitorul „Imn regal român”,intonat, pentru prima dată, la încoronarearegelui Carol I, în anul 1884.

Pe atunci, fiecare român cunoştea versu -rile Imnului regal, iar ziua de 10 Mai eraacea zi care îşi avea loc, prin farmecul şiimportanţa ei, şi în opere literare,Caragiale fiind unul care a sur -prins pefect atmosfera uneiastfel de zile.

Cel care i-a succedat la dom -nie lui Carol I a fost nepotul aces -tuia, Prinţul Ferdinand, iar săr -bă toa rea de 10 Mai s-a menţi nut,intrasem, deja, în tradiţia monar -hii lor importante ale Europei.

Sub domnia Regelui Ferdinandşi a Reginei Maria, trupeleromâne, cu Tricolorul în frunte,au ieşit biruitoare la Mărăşeşti-Mărăşti-Oituz, s-a negociat apoio pace, avantajoasă pentruRomânia, şi s-a înfăptuit actulMarii Uniri de la 1 decembrie1918, zi care avea să fiesărbătorită, după 1989, ca ZiuaNaţională a României.

Ziua Națională, 1 Decembrie,este ziua sfântă a poporului

român, marcând în anul 1918 desăvârșireaMarii Unirii și a Statului Național UnitarRomân.

La 1 Decembrie 1918, românii de pretu -tindeni s-au unit sub un singur drapel și osingură lozincă, cea a Unirii visate de cătretoți eroii neamului.

În acest moment istoric, toate provinciileromânești, beneficiind de un act de dreptateși de simpatie a Marilor Puteri, s-au unit într-un singur stat, iar în acest mod granițelepoliti ce se puneau în acord și armonie cugrani țele etnice.

Instituirea Zilei Naționale a poporuluiromân la 1 Decembrie, de asemenea, a fostun act istoric de repunere în drepturile fireștiale neamului nostru, Ziua Marii Uniri,însemnând încununarea unor acte de vitejiepresărate generos în istoria frământată aacestui neam.

După primul război mondial au urmatiar ani de dezvoltare economică, de prospe -ritate, şi de fiecare 10 Mai lumea erafericită să petreacă şi să se bucure, situaţiaîn ţară nu era roză pentru toată lumea, darîn acea zi toţi uitau de greutăţi, se bucurau,şi-şi omagiau Suveranul.

Carol al II-lea, cel care l-a succedatpe Ferdinand la tron, a făcut ca ziua de 10Mai să fie confiscată doar pentru el, „El”trebuia să fie în centrul atenţiei, toată lumeasărbă torea, dar în onoarea lui se organizaucele mai grandioase şi deşănţate spectacolepe stadioane, în care cultul personalităţii eralege, era ceva ce semăna frapant cu ce aveasă facă alt dictator câteva decenii mai târziu!

În 1940 Carol al II-lea este silit să abdice şifiul său Mihai va deveni noul rege, ziua de10 Mai va fi sărbătorită şi pe vreme derăzboi, dar şi în cei 3 ani cât comuniştii aucondus ţara cu Regele Mihai pe tron.

Anul acesta senatorul Puiu Haşotti ainiţiat un proiect în care se prevedea ca ziuade 10 Mai să fie declarată zi de sărbătoarenaţională. Legea pentru declararea zilei de10 Mai ca zi de sărbătoare naţională a apărutîn Monitorul Oficial, Partea I, nr. 336 din 18mai 2015. Astfel, 10 Mai va fi sărbă to rită lanivel naţional, iar Parlamentul, Preşedinţia,Guvernul, celelalte autorităţi publice centraleşi autorităţile administraţiei publice locale vororganiza, anual, manifestări cultural-ar tis ticededicate acestei zile, fără ca această zi săfie... o zi liberă pentru angajați!

Consacrată în constituţia naţiunii române

ca Zi Naţională, 10 Mai glorifică, aşadar,trei momente istorice diferite: începutuldomniei lui Carol I, Independenţa de Stat şiîncoronarea primului rege al ţării —, toatetrei legate de instituţia monarhiei.

Ultimul an în care s-a serbat 10 Mai afost 1947, an la sfârşitul căruia a abdicatRegele Mihai, şi, din acel moment, sărbătoareanaţională a românilor va deveni 23 August,ziua, culmea ironiei, în care Mihai a înlătu -rat de la putere, prin forţă, pe MareşalulAntonescu. Data de 23 august a fost ulteriorasociată cu Ziua naţională a Românieicomuniste, mai mult de patru decenii, pânăla căderea regimului comunist, ziua de 23august a fost serbată cu parade militare,defilări şi spectacole grandioase ţinute pemarile stadioane ale ţării.

Odată cu „mărețile schimbări revoluţio -nare” de la sfârşitul deceniului patru, şi cudesemnarea zilei de 23 august ca zi naţio na -lă, se schimbă şi imnul României şi se vaface acest lucru de mai multe ori în perioa -da comunistă.

În anul 1948, odată cu instalarea regi -mului comunist, în ziarul „Flacăra” a fostpublicat noul imn al României, „Zdrobitecătuşe”, pe muzică lui Matei Socor. O melo -die cu versuri de propagandă în care eraprea slăvită Republica Populară şi prieteniacu poporul rus eliberator. În anul 1953, înplină sovietizare a României, imnul „Zdrobi -te cătuşe” a fost înlocuit cu „Te slăvim,Românie!” pe versuri de Eugen Frunză şiDan Deşliu. Partidul a hotărât ca poporul săse bucure adânc de faptul că armata rusă eraîncă în ţară, elitele României îşi aflau sfâr -şitul în închisoare, iar libertatea de expresiedevenise o amintire interzisă: „Te slăvim,Românie, pământ părintesc, Înfrăţit fi-vaveşnic al nostru popor, Cu poporul sovieticeliberator, Leninismul ni-e far şi tărie şi avânt.

În anul 1975 imnul naţional al Românieia fost din nou schimbat. Ceauşescu şi-a dorito altă melodie, mai puţin stalinistă. Aşa auajuns românii să cânte „Pe-al nostru steage scris Unire”, pe muzică lui CiprianPorumbescu.

În anul 1977 noul Imn al RepubliciiSocialiste România a devenit „Trei culoricunosc pe lume”, imn care a fost intonatpână la sfârşitul anului 1989, dar în caretex tul original a fost „împănat” cu versuri„la zi”, versuri care-l slăveau pe geniulCarpaţilor.

Dacă sub comunişti imnul s-a schimbatde mai multe ori, Ziua Naţională a rămastimp de 41 de ani aceeaşi, 23 August.

Doar Revoluţia din decembrie 1989 a

schimbat atât data sărbătorii naţionale cât şiimnul. Alegerea a fost grea, s-a dezbătutmult în parlament, dar până la urmă s-agăsit o soluţie inspirată, 1 Decembrie. Eradata când cele 3 provincii româneşti s-auunit sub acelaşi drapel, ziua Marii Uniri!

Imnul ales a fost „Deşteaptă-te române”,interzis pe vremea comuniştilor şi cântat,din nou, în Piaţa Universităţii în ziua de 21decembrie 1989 și, ulterior, la toate manifes -ta țiile protestatarilor împotriva puterii, pânăîn prezent.

De 1 Decembrie TREBUIE să le mulțu -mim tuturor strămoșilor noștri eroi și martiri,de la daci până în prezent, domnitori și ță -rani deopotrivă, cunoscuți și necunoscuți,cu nume și fără de nume, pomeniți și nepo -meniți. Tuturor celor care au luptat și s-aujertfit să li se păstreze credința. Limba,liberta tea, pământul să-i unească pe frațiilor. S-au sacrificat, nu pentru binelepersonal, ci pentru binele semenilor și alurmașilor lor, adică pentru noi.

Să fim demni de această moștenire, săfim mândri că suntem urmașii lor, să luptămși noi pentru credința noastră, idealurilenoastre și, mai ales, să nu uităm cine suntem.

Avem, însă, o durere adâncă ce ne roadepe toți, aceea că hotarele de azi, din păcate,nu sunt hotarele României Mari.

Nu suntem un popor nenorocit, urâtsufletește sau rău (cum spun unii). Situațiaactuală, sărăcia, rutina, tristețea, deznădej -dea ne-au făcut să părem astfel în ochiialtora și poate chiar ai noștri. Nu trebuie săle dăm curs, trebuie doar să ne recăpătămîncrede rea unii în alții și să nădăjduim căvom răzbate și vom învinge.

Numai având această înțelepciune,putem să ne apărăm ființa națională, săsalvăm țara de la orice criză, de necazuri șisă ducem mai departe sfintele noastretradiții și valori, pe care să le transmitemnealterate fiilor și nepoților noștri.

De Ziua Națională, suntem fericiți cutrecutul nostru glorios, încrezători înpotențialul nostru material, spiritual, săprivim cu mândrie și curaj spre viitor,având, totodată, certitudinea că poporulromân, ca și pasărea Phoenix, va reuși să

renască din propria cenușă.

Cu acest gând frumos,străbătut de un optimismsănătos, îndemn pe fiecareromân, care gândeste româ -nește, să vină, măcar o datăîn viață, la Marea Unire de laAlba Iulia, ca la SfântulMormânt, să îngenuncheze șisă se roage pentru linișteasfinților eroi ai neamuluiromânesc.

TE IUBIMTE IUBIMROMÂNIA, CUROMÂNIA, CU

AL TĂU POPORAL TĂU POPORROMÂN!ROMÂN!

Dipl.ec. PETRE RĂCĂNELPreședintele Federației Societatea

Civilă Românească

ZIUA ZIUA NAŢIONALĂ NAŢIONALĂ

A ROMÂNIEIA ROMÂNIEI

6 Cronica Timpului Anul II, Nr. 12, ianuarie 2016

Oamenii au fost preocupați de viitor dincele mai vechi timpuri, iar încercările

previzionare sunt numeroase. Vechiul Testa -ment cuprinde și o serie de profeții. Pe vremeaaceea, atât profeții cât și vizionarii ocupau unloc aparte în societate și erau plătiți în sicli deargint. Departe de noi a ne erija într-o astfelde postură, ale cărei baze sunt metafizice.Acordăm mai multă importanță previziunilorcu baze raționale. Chinezii meditează multasupra viitorului mai îndepărtat, pe distanță desecole și iau măsuri în consecință. Un exem -plu ar fi politica demografică a copilului unic,spre a stăvili o explozie demografică ale căreiurmări ar fi fost catastrofale. Preocupărilevesticilor cu privire la viitor sunt mai degrabăde azi pe mâine, astfel încât evenimentele îiiau adesea prin surprindere.

Unificarea europeană a fost văzută ca onecesitate de multă vreme. Nicolae Bălcescu,patriot ardent, discuta adesea cu GiuseppeMazzini astfel de abordări. Pașoptiștii noștri,munteni, moldoveni și ardeleni, așezau pro -gre sul Patriei mai presus de orice alte interese.Mazzini atrăgea atenția asupra viziunii euro -pene spunând că (citez) soarele Europei unitese ridică deja la orizont. Unificarea europeanăs-a realizat pe ruinele ultimului război mondialcând Europa era o ruină. Îndeosebi Germania,care pierduse și o bună parte din populație.Unificarea europeană s-a făcut, în bună măsură,datorită unei doctrine politice cu totul noi,creștin-democrația, una dintre cele mai fasci -nante creații , evident încă neînțeleasă înRomânia. Președinții aflați la conducereaprimului nucleu de unificare, (un grup restrânsde state: Germania, Franța, Italia, Belgia, Olandași Luxemburgul) au fost cu toții creștin-demo -crați. În spatele unificării a stat însă acea forțăvizionară care a cristalizat conceptul și a datimpulsul și liniile directoare: MIȘCAREAEUROPEANĂ. A fost elaborată filosofia uni -ficării, iar proiectele, considerate inițial utopii,au prins viață grație unui grup relativ restrânsde oameni cu voință exercitată într-un momentde maximă șansă. Acel departe de echilibrudin fizică, moment care permite unei forțemici să aibă efecte considerabile asupra siste -mului. Jean Monnet, care nu avea studiisuperioare ( se pare totuși că a absolvit liceul)dar era dotat cu un simț politic absolut ieșitdin comun, a elaborat acea zisă declarațieSchuman care a luat prin surprindere repre -zen tanții statelor, aceștia trezindu-se în fațaunui fapt împlinit, fără replică. Dacă se luacalea parlamentară, a dezbaterilor intermi na -bile, reușita ar fi fost discutabilă, chiar puținprobabilă. Popoarele europene au fost și elesurprinse, nici statele naționale nu se așteptau,ba chiar manifestau o anume împotrivire,deoarece se pierdea independența națională.Mișcarea Europeană a proiectat toate institu -țiile europene, cu totul noi în istorie, precumși etapele de parcurs, cu termenele respective,uneori chiar devansate, cum a fost cazul cumoneda unică europeană. În 1990, când amdevenit președinte al Secțiunii NaționaleRomâne a Mișcării Europene, preluând prero -gativele Mișcării din exil prezidată de GeorgeCiorănescu, am purtat discuții îndelungate cuValery Giscard d Estaing, președintele MișcăriiEuropene Internaționale. El a fost și a rămasun vizionar, atât în problema extinderii, undevedea ca prioritară ruperea din fosta Uniune

Sovietică a țărilor baltice(ceea ce mie, în 1990 , mise părea o utopie) cât și încea a înălțării pe verticală agrandioasei construcții euro -pene. A preluat Convențiade la Laeken, urmărind ela -borarea unei ConstituțiiEuropene, din păcate uneșec în privința adoptării.Deși suntem o UNIUNE nuavem încă o constituție pro -priu zisă, ci doar tratatesuccesive începând cu celde la Roma. Am participat,în urmă cu mai bine de undeceniu, în Grecia, la oamplă reuniune prezidată totde acest vizionar, cu temaEUROPEAN AWARENESS(Conștiința europeană) ,eveniment complet ocultat

de presa din România, care, în mod bizar, nuși-a trimis reporteri deși cheltuielile erausuportate de Mișcarea Europeană, finanțareaprimară venind de la Comisia Europeană.

Viitorul Europei poate fi înfățișat dacăscrutăm cu atenție și detașare istoria și îndeo -sebi cauzele care au condus la declanșareaevenimentelor cruciale. Friedrich Nietzche, nudoar filosof ci și vizionar, credea că două maripopoare se vor confrunta pentru supremație înEuropa, având potențialul necesar unui ase -me nea demers. Ele sunt germanii și evreii.Dacă analizăm cu atenție fenomenul istoric, alDoilea Război Mondial a fost în fond o confrun -tare de maximă violență între cele două forțe,fiecare cu aliații săi, nu neapărat țări, chiardacă s-au înfruntat state care și-au antrenatpopoarele lor în această încleștare. Pax Ger -ma nica a încetat să mai fie un proiect deviitor. Potențialul demografic al Germaniei afost distrus, iar procesul pare a fi de durată.Războaiele au și efecte colaterale, uneori maiimportante decât cele ce țin de scopul inițial.Lenin, care a beneficiat de un kolosal sprijinoferit de Germania, prăbușirea ImperiuluiRusiei Țariste, instaurarea comunismului bol -șevic, de o brutalitate și cruzime fără seamăn(la conducerea primelor structuri bol șevicerușii aproape că nu erau reprezentați), con -dam nând la moarte circa 60 de milioane deoameni, extinderea comunismului în Europade Est, distrugerea elitelor naționale în țărilecăzute sub dominația Moscovei, toate acesteasunt consecința primului și, în continuarea sainclusiv cauzală, a celui de al doilea marerăzboi. Un război fratricid în fond, popoareprofund înrudite genetic și cultural s-au luptatîntre ele, cu o ferocitate extremă. Europa, carestăpânise lumea de până atunci, s-a văzutredusă considerabil ca importanță, fărâmițatăși strivită între cei doi coloși, Statele Unite aleAmericii și Uniunea Sovietică. Două forțenoi au ridicat Europa din ruine, în încercareade a o salva: în plan ideologic-ideativ, Mișca -rea Europeană, care a reușit să impună con -ceptul unificator în pofida dorinței statelornaționale care doreau să-și păstreze suvera ni -tatea și care, ca și popoarele lor erau completnepregătite pentru unificarea care avea sășteargă cu buretele adversitățile din trecut, iarîn plan politic apariția Creștin-Democrației.Mișcarea Europeană , care a fost vizionară înesența sa a imaginat o structură suprastatalăfără precedent în istorie, concepând proiectede cea mai mare concretețe, cu termene preci -se de implementare (exemplu, moneda comună,concretizată chiar înainte de termenul prevă -zut, care privează statele naționale de o im por -tantă pârghie de putere)

A devenit o tradiție ca la terminarea man -datului, președintele Parlamentului European

să preia președinția Mișcării Europene. Peransamblu însă, Mișcarea Europeană a pierdutmult din caracterul său vizionar, iar structurilede la Bruxelles au devenit tot mai mult domi -nate de birocrați. Salariul de minim 12.000 deEuro al parlamentarilor europeni le asigură unconfort chiar exagerat, fără să-i stimulezeidea tiv. Prestația celor care reprezintă Româniaeste departe de a fi satisfăcătoare, chiar dacăLaslo Tokes a dobândit înalta funcție de vice -președinte. Din păcate, la acest nivel nu se potface alegeri anticipate. Ca prestație, cu risculde a provoca o ridicare din sprâncene a unorconaționali, dar și ca bună intenție, GeorgeBecali a avut propuneri pertinente și adoptateîn plen. În nici un caz, George Becali nu s-arfi compromis de maniera lui Adrian Severin.

Revenind la problema viitorului UE subaspectul extinderii a devenit imperios necesarăaderarea Moldovei, iar în perspectivă ceva

mai îndepărtată aUcrainei (cu sprijinulclar al Germaniei),lichidând pe aceastăcale urmările pactuluiRibbentrop-Molotov(cum altfel?), precum șiincluderea Balcanilor deVest. Ne referimîndeosebi și fără multătemporizare laMacedonia, Albania,Bosnia, Muntenegru

(care aderă acum la NATO) și la Kosovo, țarăcare ne datorează în bună parte indepen den ța,deoarece fără ca România să fi acordat SUAacel sprijin sub stan țial (logistic, embargo,cedarea spațiului aerian etc), rezistența Serbiei,cu toate bombardamentele americane, n-ar fifost chiar ușor de înfrânt. Kosovarii ne suntrecunoscători pentru acest ajutor și ar fi deașteptat ca România să-i sprijine în continuarepe calea integrării. Includerea Balcanilor deVest în Uniunea Europeană ar aduce prospe -ritate, echilibru și liniște în Balcani. Aromânii,etnie distinctă , recunoscută ca atare în cadrulImperiului Otoman, care au suferit enorm înurma Păcii de la București din 1913, cândRomânia s-a bucurat să înglobeze Cadrilaterul( un fel de Alsacia și Lorena, care au aparținutcând Franței, când Germaniei, dar disputateîntre noi și bulgari) dar nu s-a bătut cu toatăvoința pentru ca verii lor atât de apropiați,aro mânii, să dobândească măcar un cantondacă nu ceva mai consistent cu capitala laMoscopole, ei bine, aromânii ar fi cei maifericiți ca spațiul balcanic să devină european,spațiu cu granițe volatilizate, precum fuseseodinioară, când transhumanța se petrecea fărăopreliști. Aromânii ar deveni o etnie balcanică,într-un spațiu de liberă circulație, cu toatedrepturile lor de milete ahoria ( popor aparte,în limba aromână), recunoscuți ca atare detoate statele balcanice unde viețuiesc având oistorie certificată de peste două milenii, inclu -siv recunoscuți în România unde au migratmasiv în urma cu un secol, dar și-au păstratindividualitatea.

Serbia ar fi ultima țară balcanică în dina -mica procesului aderării la UE, dar va urmacu siguranță această cale.

O astfel de evoluție este inevitabilă. Nu seface însă de la sine. În privința RepubliciiMoldova, în Parlamentul României pledoariilealeșilor noștri se axează mai cu seamă pemodalitățile de a-și acorda (vota) remunerațiisporite și pensii cât mai consistente, sau pepromovarea unor legi aberante, în timp cepoporul se așteaptă la discursuri energice, ur -mate de acțiuni concrete, pentru reîntregireațării. S-a conturat o prăpastie între Parlamentși Popor. Parlamentarii noștri s- ar cuveni săcaute în arhive discursurile predecesorilor lordin vremea constituirii României Mari.

Același lucru ar trebui să se facă aleșiinoștri în Parlamentul European, unde proble -ma Moldovei este destul de puțin cunoscută.Ministerul Educației ar trebui să acorde maimultă atenție manualelor de istorie și de geo -grafie a României, în spiritul consolidării con -științei naționale. Ministerul Culturii, margi -na lizat și încredințat îndeosebi minoritarilor ,ar trebui să nu lase în paragină reperele monu -

mentale care marchează istoria noastră, unele,cum a fost cazul Mânăstirii Văcărești, audispărut sub ochii noștri, dar refacerea acesteicapodopere de artă medievală este încă înputerea noastră, să sprijine literatura și creațiaartistică autohtonă în general. Cum este posibilca în preajma Zilei Naționale, 1 decembrie, laAteneul Român (casa lui George Enescu) sănu se interpreteze nici o compoziție româ -nească reprezentativă, ci un Recviem? Edrept, una dintre capodoperele lui BenjaminBritten, dar… o piesă atât de dureros de tristă,un recviem pentru România? Pentru ca săoferim doar două exemple din spațiul răsă ri -tean, Enescu are statui așezate la loc de cinstela conservatorul din Moscova, alături de Verdi,sau cel din Baku, fiind considerat unul din ceimai mari compozitori ai lumii. Prea puținprețuit în țara lui!

Marius Marian Șolea, un gânditor de pro -funzime, vorbește în ultima sa carte (Evident,adevărul) despre un lucru foarte grav: depro -fe sionalizarea masivă în toate domeniile deactivitate, cu urmări care vor fi catastrofale întimp, iar Gheorghe Mustață, decanul Facul tățiide Biologie al Universității Al. I. Cuza dinIași, spune că tăcerea ne condamnă și ne vaînvinge. Tot el afirmă (citez mai departe):compar actuala degringoladă din învățământulromânesc cu ceea ce se întâmpla, imediatdupă instaurarea comunismului, în anii 49-50.

Viitorul țării noastre este indisolubil legatde cel al Uniunii Europene a cărei președinție,conform rotației, va fi preluată peste puținăvreme de România. Acest fapt va însemna unimpuls accelerator în procesul europenizăriinoastre. În numărul viitor vom aborda mai pelarg aceste aspecte. După un sfert de secol dejaf ca în codru (dar nici codru nu prea maiavem) avem, în sfârșit, un guvern pe care neputem bizui. Combaterea cu încă mai multăenergie a corupției necesită o fermă voință na -țională, iar educația reprezintă un factor esen -țial. În toți anii scurși de la prăbușirea comu -nismului, Ministerul Educației a fost elemen -tul vulnerabil în structura administrativă ațării, deoarece prin învățământ se formeazăconștiința cetățenească impregnată de cinste,corectitudine, respectarea legii, intoleranțăfață de fenomenele negative care submineazănațiunea, demnitate, prețuirea valorilornaționale, dragoste de natură și alte asemenea.În acest domeniu eșecul politicii educaționalea fost lamentabil.

Mai mult, acest Minister a încurajat pla -giatul, impostura, contraselecția cadrelor, abatjocorit instituția doctoratului, refuzând nudoar să aplice niște sancțiuni, dar și să cola -boreze elementar și în stil european cu orga -nizații care prin vocația lor statutară sprijinăeducația. Comisia de Etică a fost ținută într-ostare de condamnabilă adormire. Oferim unsingur exemplu, cel al senatorului FlorianPopescu (senatorul puilor), recent condamnatla închisoare cu executare pentru fapte decorupție, altele decât cele sesizate de AECD.În mod repetat, Asociația Europeană a CadrelorDidactice a sesizat Ministerul Educației asu -pra faptului că acest profesor universitaracorda note false în catalog studenților carecumpărau cu banii jos acest favor. Fapte pedeplin dovedite. Ministerul Educației șiComisia de Etică au făcut zid în jurul acestuiuniversitar corupt. Este de așteptat ca la ieși -rea din pușcărie acest domn protejat să-și reiafuncția de șef de catedră universitară. O seriede alte dosare, cu acuze încă și mai grave, zacîn sertarele respectivului Minister. Nu maivorbim de faptul că în umbra plagiatului co -mis de Victor Viorel Ponta, ocrotit cu înver -șunare de doamna ministru EcaterinaAndronescu ( și nu numai) , o cohortă în trea -gă de plagiatori (o formă de banditismintelectual) și-a însușit titlul de DOCTOR,obținând avantaje materiale considerabile(evident, pe seama bugetului țării).

Fenomenul migrației actuale către Europaa unor refugiați din zonele de război, îndeo -sebi Siria, va impulsiona consolidarea UniuniiEuropene și evoluția acesteia către cu totulaltceva decât fusese Comunitatea EconomicăEuropeană, denumirea de etapă predecesoare.

VIITORUL UNIUNIIEUROPENE ÎNTRE

HAZARD ȘI VOINȚĂ

7Cronica Timpului Anul II, Nr. 12, ianuarie 2016

Domnule Viorel Dănacu, vă mulțumesc căați acceptat realizarea acestui dialog. Vărog să prezentați cititorilor revistei „CronicaTimpului”, pe scurt, reperele cariereidumneavoastră.

Sunt onorat de interesul față de persoanamea și față de preocupările din timpulanilor. Sunt fiul unor țărani cu carte, tatălmeu, Ing.Agronom Tudor Dănacu și mamamea, Maria Dănacu, învățătoare, dinComuna Cezieni, Județul Olt. Născut în 13august 1968, în orașul Caracal. Comunanatală, Cezieni, este specială pentru mine,deoarece istoria acestui loc m-a fascinat șimi-a transmis un puternic mesaj de patrio -tism, iubire de pământ și țară. Aici au locuitBrâncovenii, Jienii, Tudor Vladimirescu șibătrânul Dumitrache Jianu CEZIANU(fratele lui Iancu Jianu), nume al comuneimele, Cezieni. In 184�, preotul Popa Stan,a descoperit două tăblițe de bronz pe careerau inscripții romane într-un sac cu ose -minte strămoșești. Tăblițele erau Diplomemilitare „HONESTAE MISSONIS” acor -date la �� martie 1�9 e.n. de către Împăra -tul Hadrianus unor veterani de război careau luptat �5 de ani în armata romană decla - rându-i cetățeni liberi.

Diploma se referea la trupe ce staționau înDacia inferioară, sub procuratorulPLAUTIUS CAESIANUS. Desoperitorul,Popa Stan, le-a înmânat propietaruluimoșiei, clucerului Dimitrie CEZIANU zisMitiță Jianu, care le-a donat imediat caunic act de proprietate a moșiei sale, vorni -cului Mihail Ghica, fratele domnito ruluiAlexandru Ghica. În 1878 Diploma a fostcerută de ALEXANDRU IOAN CUZA șioferită lui NAPOLEON AL III, ÎmpăratulFranței, ca argument pentru originea latinăa poporului nostru. Acum se află depusă laMuzeul de Antichități Naționale, la SaintGermain en Laye, din Franța.

Apoi, copil fiind, am crescut într-o familiecu bunicii, țărani autentici, cu părinții și cucei � frați mai mari, de la toți primind oeducație deosebită, fapt ce m-a împins spreo viață cinstită, curată, cu dragoste față de

Dumnezeu și față de oameni, muncind demic la munca câmpului, pe care și acum oîmpletesc cu multă pasiune, cu muncaintelectuală dobândită pe parcursul anilorde studiu.

Am absolvit Facultatea de Medicină Vete -rinară, din București, în 1993, am lucrat caPreparator și Asistent titular universitar încadrul acesteia timp de 9 ani la Disciplinade Anatomie Comparată, perioadă în caremi-am pregătit doctoratul în Medicină Vete -rinară, Anatomie, domeniul Tomografiei ani -male, o premieră în acea vreme, în România.Apoi în 1994 am absolvit Colegiul Naționalde Apărare a României, seria a III-a, oserie specială, cu mari personalități, reco -man dat fiind de Partidul Democrat Agrardin România, unde am fost PreședinteleTineretului Agrarian pe țară, timp de 6 ani,apoi, odată cu desființarea acestui partid,nu am mai făcut parte din niciun partid,până în prezent.Am fost transferat, în interes de seviciu, dinmediu universitar la Inspectoratul Generalal Poliției Române, ca ofițer specialist, încadrul Direcției de Combatere a Criminali -tății Economice, iar apoi la Direcția Medi -cală din Ministerul Afacerilor Interne. Amabsolvit Școala Postdoctorală de Biodiver -si tate Zootehnică și Biotehnologii Alimen -tare, din cadrul Institutului Național deCercetări Economice „Costin Kirițescu”, alAcademiei Române.După Revoluție, l-am cunoscut pe PrimulMare Maestru al masoneriei române, Fr.Nicu Filip, avocat la Uniunea Scriitorilordin România, fiul lui Gheorghe Filip, celcare a promovat editura Minerva, în casacăruia au fost mari scriitori și oameni decultură ai României, lângă care mi-amfăcut ucenicia până în �008, când acesta amurit la vârsta de 96 ani.Masoneria mi-a oferit șansa să cunosccarac terele umane, să întâlnesc oameni depe toate continentele de la care am cules totceea ce a fost mai bun, zic eu, coroborândapoi cu ce aveam eu deja în sânge și îneducația mea de român.Am condus loji masonice, Mari Loji Națio -

nale, am semnatpeste 90 de Tra -ta te de Amicițieși Recunoaștere,în Europa, amsemnat MareaCartă MasonicăEuropeană,CARTHA ALBAMASONICA, în�004, am fostsingurul dinRomânia,selectat înConfederațiaMasonicăEuropeană, amsemnat pentruprima dată,după 50 de ani,

Tratatul de Amiciție și de Recunoaștere, cuMarea Lojă a Franței, cea care a găzduitfrancmasoneria română în exil, în perioa -da comunistă. Am participat la foartemulte reuniuni masonice internaționale întoată lumea.Din �00� conduc MAREA LOJĂ NAȚIONALĂA ROMÂNIEI-Lojile de Ritua listică Compa -rată și Cercetări Maso ni ce, iar din �005conduc Centrul Regional de Studii Franc -ma sonice Paris-București, organizații nonguvernamentale, non profit, care cuprind unareal vast de acțiune și promovare a intere -selor națiunii române pentru a-și ocupalocul legitim pe care îl merită în lume.

În calitate de președinte al CentruluiRegional de Studii Francmasonice Paris-București (C.R.S.F.B.), ce ne puteți spunedespre semnificația și obiectivele acestuia?

Centrul Regional de Studii FrancmasoniceParis-București, l-am constituit din dorințade a crea la început o antecameră pentruselecționarea celor pe care îi admiteam lainițiere, apoi am devenit membru înA.M.M.L.A., adică Asociația Muzeelor,Arhivelor, Bibliotecilor și LibrăriilorMasonice, cu sediul la Bruxelles, colecțio -nând în cei �5 de ani, arhive masonice dințară și din străinatate, o colecție masonicăveche, originală, cu aproape 1000 deobiecte masonice, de la 1880, o Bibliotecămasonică cu lucrări masonice vechi șicontemporane de mare valoare.Avem lucrări masonice editate: revistaCUVÂNT MASONIC, care anul acesta aaniversat 10 ani de la prima editare,urmând o Enciclopedie masonică la carelucrăm de mai mulți ani. Organizămexpoziții masonice, conferințe masonicepublice, avem încheiate Protocoale deColaborare cu foarte multe Centre de Studiiși Cercetări Masonice din străinatate, parti -cipăm la multe Conferințe masoniceinternaționale. Obiectivele sunt acelea de formare a mem -brilor, în direcția cunoașterii istoriei maso -neriei române și universale prin studiu șicercetare, împreună cu frații din Lojile deRitualistică Comparată și Cercetări Maso -nice, interdisciplinar cu alte științe, pentrua dobândi o cultură masonică, o gândire șio trăire masonică, un compor tament inițiatic,moral, întelept, spiritual și tradițional, deve -nind, astfel, pilonii indes truc tibili pe care săse poată sprijini societatea.Masoneria trebuie să vorbească lumii prinfapte.Mai multe detalii despre activitațile Centru -lui puteți găsi pe site-ul nostru oficial:www.cuvantmasonic.ro.

Suntem un popor vechi. Ce importanțăacordați cunoașterii trecutului și cumvedeți viitorul lumii?

Masoneria constituită pe teritoriul Româ -niei, a găsit un fond fertil, arhaic, precreș -

tin; de unde caracterul profund reli gios,înclinația spre meditație și tradițio na lism apoporului român. Istoria, cultura și tradiții -le poporului român sunt profund impreg -nate cu simbolistica și cu acțiunile masone -riei române, pentru construcția unei lumimai bune și mai pașnice.

Centrul Regional de Studii FrancmasoniceParis-Bucureşti și MAREA LOJA NAȚIONALĂA ROMÂNIEI-Loja de Ritualistică Compa -rată și Cercetări Masonice, s-au transfor -mat într-un spațiu de cercetare a nevoilorsocietății românești și de identificare acăilor și mijloacelor necesare progresului șimodernizării, reunind ca membri sauvizitatori, pe frații care sunt preocupați dedezvoltarea gândirii masonice și de proble -mele cu care se confruntă societatea con -tem porană, devenind astfel una dintre co -loa nele de susținere istorică, socială și, încea mai mare parte, metafizică a structurilor.Lojile de Ritualistică Comparată și Cerce -tări Masonice, constituie dovada maturitățiigândirii masonice, prin adâncirea izvoa re -lor și prin convergența lor într-o entitatedoctri nară constituțional filozofico masonică. Suntem un popor atât de vechi, iar dacăgenerațiile de azi ar avea mai multe cunoș -tiințe, sigur am fi cei mai puternici și mairespectați din lumea întregă, acesta fiind șirostul nostru al francmasonilor români, săgândim și să construim o masonerie pentruromâni, adică pe înțelesul românilor și îndependență directă cu cultura noastrămilenară”.

Viitorul lumii, va fi ca și masoneria, unulspiritual. În decursul istoriei, au fost maimulte etape ale masoneriei și anume:mitică, legendară, operativă și acumspeculativă, acest cuvânt: speculativă,supără timpanele generațiilor de azi, numai putem privi cu aceleași dioptrii,landmarkurile de acum 300 de ani, iata în�017 se împlinesc 300 de ani de cândpastorul protestant Anderson a rescris încheie protestantă, de această dată, vechileConstituții masonice, moment în care a șiînceput disputa între catolici, protestanți,s.a.m.d., motiv pentru care, în �017, Cen -trul Regional de Studii FrancmasoniceParis București, va participa la reuniuneaanuală A.M.M.L.A., chiar la Marea LojăUnită a Angliei ( U.G.L.E.), la Londra,unde vom propune noi amendamente laConstituția Masonică Universală. Sperămîntr-un viitor al unei lumi mai bune și maipașnice sau posibil deloc.

(Continuare în numărul viitor)

VIOREL DĂNACU

„Noi, francmasonii români,trebuie să gândim și să construim

o masonerie pentru români, adică pe înțelesul românilor și în dependență directă cucultura noastră milenară”.

Interviu realizat DOINA BÂRCĂ

8 Cronica Timpului Anul II, Nr. 12, ianuarie 2016

Acum, la împlinirea a peste 1630 de ani de la muta -rea la cele veşnice a fericitului şi pururea pomeni -

tului între sfinţi, mari dascăli şi ierarhi, în anul jubiliar alPatriarhiei Bisericii Ortodoxe Române închinat lui, am doritsă scoatem în evidenţă concepţia creştină despre educaţie,trezvie, apologie şi mărturisire creştină, precum şi ceadespre pastoraţie, în viziunea Sfântului Vasile cel Mare, şicare slujeşte destinaţiei şi vocaţiei omului.

Teologia şi Slujirea Sfântului Vasile cel Mare reprezintăun model cuprinzător şi mereu actual în ceea ce înseamnăasumarea concretă a identităţii credinţei creştine mărturisi -toare. Dimensiunea cuprinzătoare a teologiei SfântuluiVasile cel Mare este concretizată prin gândirea profundă înceea ce priveşte învăţătura de credinţă, prin abordarea curealism şi echilibru a unor aspecte practice referitoare laviaţa creştină, prin slujirea sa misionară şi pastoralăcopleşitoare.

Realismul teologiei şi slujirii Sfântului Vasile cel Marederivă din faptul că teologia sa reprezintă o mărturisireconsecventă şi concretă a Adevărului Bisericii, fiind strânslegată de viaţă şi răspunzând nevoilor efective ale credin -cio şilor. Nu este o teologie sterilă, abstractă şi generală, ci omărturisire vie a Adevărului întrupat în viaţa Bisericii careîmpărtăşeşte convingeri existenţiale.

Mai ales în contextul actual în care teologia riscă să fieînţeleasă doar ca rezultat al raţiunii analitice, ca discursformat prin cuvinte meşteşugite, sunt esenţiale recuperareaşi valorificarea aspectului existenţial şi eclesial al teologiei.Gândirea teologică a Sfântului Vasile cel Mare nu se epuizea -ză în manipularea abilă a conceptelor, nu se încrede în pu -terea raţiunii autonome. Teologia Sfântului Vasile cel Mareeste expresia modului său de a crede şi de a fi. Într-o astfelde teologie puterea de convingere a cuvântului se fundamen-tează pe forţa de viaţă a credinţei şi făptuirii întru Adevăr.

În societatea contemporană influ en ţată de domnia rela -

tivismelor gene ra lizate de o mentali tatebazată pe laxism, tendinţe echivoce şiconfuzii, asumarea dimensiunii măr -tu risitoare a teologiei Sfântului Vasilecel Mare este o şansă de întărire aconvingerilor trăite pe calea credinţeiBisericii. Exigenţele mărturisiriipresupun tărie de caracter, consec -ven ţă, lucidi ta te şi forţa de exprimarea cuvântului Adevărului.

În acatistul său, Sfântul Vasile celMare este numit „turn preaînalt alprivirilor cereşti”, „înţeleptul tâlcuitor alcelor teologiceşti”, „mărturisitor fărăde frică al adevărului”. În acatist ros -tim următoarele cuvinte: „Pusu-te-a petine, Sfinte Vasile, Dumnezeu-Cuvântul,tărie bună Bisericii Sale, cel ce cutunetul cuvintelor tale amuţeşti gurileereticilor”.

Luciditatea şi realismul gândirii şiacţiunii Sfântului Vasile cel Mare suntroade ale efortului său susţinut îndobândirea trezviei. Lucrările im pre -sionante în planul concret al existen -ţei ale Sfântului Vasile cel Mare nusunt rezultate ale unui activism exa -ge rat, ci materializări ale unei minţilucrătoare a virtuţii trezviei, atentă înpermanenţă la taina lucrării lăuntrice.Într-o lume caracterizată de o dispersieîntre cele exterioare, de o risipire însuperficial şi insignifiant, este impe -ra tivă şi de mare actualitate virtuteatrezviei. Aceasta presupune un efortconstant de luare aminte la noi înşine.

Este mult mai facilă o concentrarespre cele exterioare, decât lupta inte -ri oară cu propriile neputinţe. Tainalucrării lăuntrice presupune o confrun -tare cu sinele, o sinceritate cu noiînşine şi un efort existenţial pentrubiruirea patimilor personale.

Sfântul Vasile cel Mare îndeamnăspre luarea aminte la cele lăuntrice.Astfel se poate dobândi măsură şidis cernământ în toate. Sfântul Vasilecel Mare afirmă: „Nu lua seama nicila cele ale tale, nici la cele din jurultău, ci numai la tine însuţi. Nu luaaminte la trup, nici nu urmări cuorice chip binele trupului: sănătatea,frumuseţea, desfătarea cu plăceri;viaţa lungă; nu admira averile, slavaşi puterea; nu socoti mare lucru pe

cele ce sunt în slujba acestei vieţi trecătoare, ca nu cumvaprin râvna pentru ea să dispreţuieşti viaţa ta ceaadevărată, ci ia aminte de tine însuţi, adică de sufletul tău.Cercetează-te pe tine cine eşti, cunoaşte-ţi firea ta! Nu tealipi de cele muritoare , ca şi cum ar fi veşnice, nici nudispreţui pe cele veşnice, ca şi cum ar fi trecătoare. Iaseama cu toată luarea aminte de tine însuţi, ca să ştii săîmparţi fiecăruia ce-i de folos: trupului, hrană şiîmbrăcăminte; sufletului, dogmele credinţei, creştere bună,deprinderea virtuţii, îndreptarea patimilor”.

Prin luarea aminte la noi înşine sunt identificate în modadecvat priorităţile. Trezvia cultivă o atitudine prin caretoate sunt raportate la Hristos. Gândul, cuvântul şi faptasunt expresii ale relaţionării constante a acestora cu Hristos.Astfel condiţia creştină ca moarte şi înviere întru Hristos, canaştere de sus, ca o „dezbrăcare de omul cel vechi, dim pre -ună cu faptele lui şi o îmbrăcare în omul cel nou, care seînno ieşte spre deplină cunoştinţă, după chipul Celui care l-azidit” reprezintă autentica identitate a modului creştinde a fi.

Puterea de mărturisire a adevărului în cazul SfântuluiVasile cel Mare este elocventă. Modul său de a mărturisiadevărul de credinţă şi de viaţă al Bisericii este un exemplusugestiv pentru fiecare generaţie. El a căutat cu stăruinţăacest adevăr şi l-a mărturisit în faţa întregii lumi, pentru ceisimpli şi cei învăţaţi, pentru puternicii lumii sau pentru ceide diferite condiţii sociale.

Sfântul Vasile cel Mare nu a căutat să folosească SfântaScriptură sau Sfânta Tradiţie pentru a-şi legitima propriileidei, pentru o afirmare personală. El a căutat să exprime

puterea adevărului de viaţă, indiferent cât de incomodă ar fifost această mărturisire. „Sfântul Vasile se dedica neobositexprimării adevărului şi susţinerii lui. Vasile era totdeaunaexpresia autentică a Tradiţiei. Stăruia mult pe aceasta, totatât cât stăruia pe faptul de a trăi. Busolă şi temelie îi eraScriptura. O avea neîncetat deschisă înaintea lui, pe tetra -podul de lemn. Doar că Scriptura nu-i era un text cu aju -torul căruia să-şi susţină propriile concepţii, ci cartea ceapreasfântă o avea spre a arăta cât de autentică este TradiţiaBisericii, teologia ei, ethosul ei, viaţa ei. Cartea îi era ca omăsură în susţinerea şi îndreptăţirea adevărului trăit deBiserică. Nu-i erau dragi alegoriile. Era de un realism total”.

Adevărul se exprimă în cuvânt concentrat, fără meşte şu -guri artificiale. Sfântul Vasile cel Mare arată: „Greu deprins este cuvântul adevărului şi lesne poate scăpa celor cenu sunt cu luare aminte. De aceea Duhul a rânduit ca el săfie scurt şi strâns, să spună mult în puţine cuvinte, ca prinscurtimea lui să poată fi uşor de ţinut minte. Că firesc esteca o cuvântare bună să nu-şi ascundă ideile în cuvinteobscure, dar nici să aibă idei de prisos şi goale, care să nuatace tema în miezul ei”.

Există o foarte strânsă legătură între stăruinţa în trezvieşi mărturisirea Adevărului Bisericii. Puterea de mărturisirenu există în absenţa unei lucrări lăuntrice de mărturisire şiduhovniceşti constante, prin care Duhul să copleşească minteaşi inima. Cel care trăieşte în Duh şi în adevăr este unostenitor în cele ale vieţii duhovniceşti. Adevărul nu esteconvingerea dobândită ca rezultat al demonstraţiei sau alerudiţiei.

Martiriul şi slava Bisericii se manifestă adesea prin celeconsiderate firave şi slabe în faţa lumii. Şi în cazul Sfântu -lui Vasile cel Mare, deşi slăbit şi cu neînsemnate puteri aletrupului, acesta va mărturisi cu o forţă copleşitoare putereaduhovnicească a adevărului de credinţă. Sfântul Vasile celMare arată că adunarea lăuntrică este o măsură preliminarăpentru mărturisirea adevărului, că este esenţială stăruinţa întrezvie şi viaţă duhovnicească pentru trăirea întru Adevăr.

În faţa ereziei susţinută şi de împărat, în contextul con -fruntărilor iminente, Sfântul Vasile cel Mare se adânceştemai mult în lucrarea trezviei pentru a putea mărturisi cumai multă putere cuvântul de viaţă al adevărului. „Cu câtmai mult se apropia înfricoşătorul ceas al confruntării, cuatât mai veghetor devenea Marele Vasile. Trupul lui epuizatîndura încă şi mai multă rugăciune şi priveghere: <<Vezi-mă, Hristoase al meu!>>. Întăreşte-mă să pot sta drept, săTe mărturisesc, să nu dau înapoi nici o clipă. Nu din mân -drie. Zdrobeşte-mă, batjocoreşte-mă înaintea întregii lumi –nu mă împotrivesc, o primesc cu bucurie. Pier, de voieşti.Nu caut ale mele. De altfel, oare mult voi mai putea trăiastfel? Ceea ce voiesc e să stau cu tărie înaintea satanei;să se întărească credinţa ortodoxă cea întru Tine. Ajută-mi,aşadar. Ţine-mă drept, neplecat. Slava Ta îmi doresc s-odobândesc, nimic altceva...”

În încheiere redau cuvintele marelui teolog român,Teodor M. Popescu, care afirma despre Sfântul Vasile celMare: „Cu un simţ al realităţilor, ce i-a fost recunoscut detoţi biografii şi comentatorii, un bun simţ care este una dinmarile lui calităţi, el evită excesele retorice, nu cade înexagerări inutile, temperează impresiile. Apostolul idealistpriveşte înţelegător la realităţi sociale şi nu ia atitudini detribun; el ceartă pentru a îndrepta, şi conştiinţa lui creştinăîi dă întotdeauna cuvântul potrivit. Ceea ce interesează şipreţuieşte într-adevăr mai mult decât calităţile literare şioratorice ale predicatorului nostru este grija şi dragostealui de părinte pentru popor, dorinţa lui de preot sau deepiscop de a face din creştini oameni mai buni, mai drepţi,mai fericiţi. Mântuirea lor îi stă la inimă, la inima lui iubi -toare, mare şi curată, care cuprinde durerile tuturor şi vreabinele tuturor. Cuvintele lui, uneori vehemente, pateti ce saulirice, sunt întotdeauna calde şi sincere, expresia unui sufletvibrant; sunt glasul unui ierarh în slujba lui Iisus Hristos.El vorbeşte nu pentru a căuta succese personale; el vorbeş -te pentru a face bine altora; nu pentru a-i încânta, ci pen -tru a-i mişca şi îndrepta. Câtă deosebire, în această privin -ţă, între retorii profani ai timpului şi între predicato rulcreştin. «Staţi în jurul meu ca nişte judecători, nu ca niştediscipoli», zice el către auditorii săi. «Cu toate acestea veţiauzi nu ceea ce vă place, ci veţi auzi adevărul»”.

Prin urmare, am convingerea că tot ceea ce se va mărtu -risi, în această perioadă, despre Sfântul Vasile cel Mare,reprezintă nu numai o contribuţie importantă la cunoaştereavieţii şi a slujirii Sfântului, cât mai ales o actualizare şi oaşezare folositoare a moştenirii lăsate nouă de acest marepărinte al Bisericii, în contextul existenţei noastre, de oa -meni ai începutului de mileniu III, acesta fiind (şi) motivulelaborării acestui material. Dumnezeu să ne ajute în slujireala care am fost chemaţi şi aşezaţi, fiecare dintre noi, iarSfântul Vasile să ne învrednicească prin rugăciunile sale lascaunul ceresc, pentru a-i purta peste timp moştenirea!...

Dr. Stelian Gomboş

Despre realismul teologiei şi slujirii

Sfântului Vasile cel Mare –Expresie a stăruinţei întrezvie şi în mărturisirea

adevărului Bisericii…

Sfântul Vasile cel Mare mărturisitor al Adevărului Bisericii

Trezvie şi discernământ în slujirea teologică

şi pastorală a Sfântului Vasile cel Mare

9Cronica Timpului Anul II, Nr. 12, ianuarie 2016

Fără a exagera, Unirea PrincipatelorRomâne de la 1859 reprezintă momen -

tul de punere a temeliei statului naţionalromâ nesc modern. Lucrul acesta se vede celmai bine dacă comparăm ceea ce erau Princi -pa tele Române înainte de 1859 cu ceea ce aufost după. Înainte de Cuza, România Mică nuexista. La sfârşitul domniei lui Cuza Româniaera un stat în toată puterea cuvântului, indife -rent de faptul că ea se afla încă sub suvera ni -ta tea Imperiului otoman – suveranitate deformă, care l-a făcut pe Kogălniceanu să întrebeşi să se întrebe retoric în şedinţa parlamentuluiRomâniei, cu prilejul declarării independenţeişi a războiului contra Înaltei Porţi dacă sulta -nii au stăpânit vreodată Ţările Române. Celedouă Principate româneşti care prin Unire auformat România Mică, Moldova şi Ţara Româ -nească se aflau, comparativ cu alte state euro -pene de atunci, mult în urmă. Ţineau mai multde civilizaţia medievală decât de cea modernă,nu doar ca stil de viaţă şi mentalitate a populaţiei(în imensa ei majoritate, rurală), dar şi ca ins -tituţii centrale de stat. Până în vara lui 1848,odată cu primul guvern vremelnicesc al luiNicolae Bălcescu şi Heliade Rădulescu, nuexista o Constituţie adevărată, un cod de legimodern, nu erau instituţii moderne, similarecu cele ale ţărilor Europei Occidentale, nuexista armată, mijloacele de comunicaţie eraurudimentare, nu erau căi ferate, drumurilelăsau de dorit, nu exista industrie. Totul eraarhaic, rural, împietrit în timp. Speranţa deviaţă era mică.

Regulamentele Organice nu aveau darulde a imprima un curs ascendent pentru socie -ta tea românească, de a-i deschide nişte opor -tu nităţi de dezvoltare socială şi economică.Ele nu erau altceva decât rezultatul unorinterese ruseşti, ce vizau Ţările Române caviitoare gubernii. Tocmai de aceea s-a recursla Bucureşti la arderea lor ritualică în DealulMitropoliei, şi de aici şi presiunea Rusiei faţăde otomani pentru intervenţie militară. Dardacă la 1848 Rusia putea face presiuni laIstanbul, lucrurile stăteau diferit în 1859, dupărăzboiul Crimeii, acum când cele două Princi -pate se aflau sub protecţia puterilor europene;poporul român îşi putea construi singur viitorul,se putea afirma (Existenţa unui popor nu sediscută, ci se afirmă, cum spunea în Transil -vania tot atunci Ion Raţiu). Domnia lui Cuzanu a fost una uşoară. Tot ceea ce s-a realizat,s-a făcut pornindu-se de la zero. Din acest punctde vedere, deşi scurtă (doar 7 ani) domnia luiCuza a fost una dintre cele mai prodigioase

domnii ale istoriei româ-nești. A fost instituit învă -ţă mântul pe baze moderne(Universităţile de la Iaşi şiBucureşti, liceele GheorgheLazăr, Matei Basarab şiMihai Viteazul din Bucu -reşti, Petru şi Pavel din

Ploieşti şi Unirea din Focşani, institu -ţii care au făcut şi fac cinste ţării); afost creată armata; s-a dat o lege elec -torală; a fost reorganizat parlamentul(bicameral – Camera Deputaţilor şiSenat); s-a introdus alfabetul latin şisistemul metric; a fost readus în patri -moniul statului un sfert din suprafaţaţării prin secularizarea averilor mă -năs tirilor; s-au pus bazele unor ramuriindustriale şi s-au luat măsuri în agri -cultură prin împroprietărirea ţăranilorşi desfiinţarea boierescului. Au fostdesigur controverse; dezbaterile pri -vind măsurile legislative au fostaprinse; în primii doi ani şi zece luni(până la unirea completă) s-auschimbat nouă guverne în Muntenia

şi opt în Moldova; s-adizolvat o Cameră a par -lamentului; a avut locinclusiv o crimă căreia i-acăzut victimă premierulconservator BarbuCatargiu (crimă neeluci -dată cu multe suspiciunipolitice) - toate acesteaspecifice unei perioadenoi din istoria noastră, încare parlamentul devinecu adevărat ceea ce trebuiesă fie şi anume forul le -gis lativ al unui stat şireprezentantul poporuluiromân. Trebuie spus căacea generaţie de oamenipolitici, din care făceaparte inclusiv principeleCuza, fusese şcolită înOccident şi mai ales la Paris. Aceşti oameni(Alecsandri, Ion C. Brătianu, C.A. Rosetti, IonGhica, fraţii Golescu) făcuseră revoluţia de la1848 şi ştiuseră să atragă atenţia Occidentuluiasupra dorinţei românilor de a trăi liberi într-un singur stat. Elita culturală occidentală erala curent cu aceste dorinţe şi în special ceafranceză, care a fost şi cea mai activă şi care asprijinit românismul cel mai puternic – se cu -vine să pomenim pe Jules Michelet şi EdgarQuinet, ambii profesori la Collège de France,apoi Paul Bataillard, Elias Regnault şi Thibault-Lefevre. Bataillard publicase, deja, în 1850,lucrarea Les Principautés Danubiennes;Regnault, prieten bun cu C.A. Rosetti publica,tot atunci, Histoire politique et sociale desPrincipautés Danubiennes, iar Thibault-Lefevre Les finances de la Valachie în 1855,acesta fiind căsătorit cu fiica lui Gh. Asachi.

Cele mai aprinse dezbateri au fost cuprivire la împroprietărirea ţăranilor. Este binede amintit o declaraţie dată la tribuna parla -men tului a lui Kogălniceanu faţă de necesi -tatea unei astfel de legi pentru a reda cât maifidel atmosfera epocii (Kogălniceanu fuseseacuzat în Cameră că instigase pe ţărani prinnişte circulări pe care le trimisese în toatăţara, discursul fiind răspunsul său la acesteacuzații): „Declar cu francheţe că sunt pentruîmbunătăţirea soartei ţăranilor, că în aceastăîmbunătăţire văd fundarea naţionalităţiiromâne. Până când ţăranii nu vor fi cetăţeni,noi nu vom avea naţiune. Da, domnilor! Am

vroit să se creieze o aşa stare de lucruri încâtcel de pe urmă ţăran să aibă conştiinţa dato -riilor şi a drepturilor lui. Cât timp îl vom lăsaîn poziţia în care se găseşte, asuprit, bătut,tratat ca un dobitoc, nelegat către ţară prinnimic, ce sprijin vom putea aştepta de ladânsul în ceasul pericolului? Este timpul caînaintea interesului privat să gândim la inte -resul cel obştesc; ca înainte de a ne ocupa demoşiile cele mici să ne ocupăm de moşiamare, România, cum făceau părinţii noştri.Chestia Orientului este plină de nouri şi defulgere; trebuie să ne ferim de trăznetul ce neameninţă; însă cu ce să ne ferim? Socotimpoate că şi în viitor trebuie să ne mărginim aprimi pe cuceritorii noştri cu capetele petipsie şi la ducerea lor să-i întovărăşim cubuchete de lăcrămioare? Socot că aceasta nuo mai voim! Ei bine, aceasta va fi câtă vremeţăranii, greul poporului, nu vor avea interesevitale, materiale, pentru a sări şi a-şi apăramoşia contra năvălitorilor străini. Două miide boieri nu fac o naţiune; aceasta e un adevărce nu se poate contesta. Am avut îndrăznealaîn circulările mele a vorbi ţăranilor de drep -tu rilor lor, de demnitatea lor de români; le-am

vorbit de gloria strămo -şilor lor, de timpurile luiŞtefan cel Mare, ale luiMihai Viteazul, când şiţăranul simţea că are opatrie şi alăturea cu bo -ie rul se bătea pentruapărarea ei.”

Fondul patrimonialmobil referitor la Unireadin 1859 însumează câte -va obiecte personaleapar ţinând domnitoruluiAl. Ioan Cuza: o trusă depistoale pentru duel ală -turi de caseta pistoa lelorcu zece accesorii pentruîncărcat şi curăţat armele;un revolver cu mâner de

os; o cara bină (patul armei dinlemn are sculptat pe o faţă mo -nograma domnitorului Cuza, iarpe cea laltă faţă stema Principa -telor Unite) toate aceste armeaflân du-se în custodia MuzeuluiMunicipiului Bucureşti. Totaparţinând domnitorului este şisabia de paradă dăruită domni -torului de către principele SerbieiMihail Obrenovici în semn depreţuire pentru atitudinea priete -nească a României faţă de Serbia,care atunci lupta să-şi câştigeindependenţa faţă de Imperiulotoman – Cuza faci litând tran -zitul de arme destinat sârbilor(noiembrie - decembrie 1862).Sabia este unicat şi de marevaloare nu doar pecuniară (lamade oţel este curbată, orna men -tată cu motive geometrice,vegetale, la fel mânerul care îlînfăţişează pe Sf. Andrei – cutrimitere la Apostolul care apropovăduit creştinismul înDobrogea; garda reprezintă unvultur şi un leu luptându-se cuun şarpe – simbolizând luptasârbilor şi românilor împotrivaotomanilor; diamante, briliante,smaralde), ci şi simbolică, dacăavem în vedere relaţiile româno-

sârbe. Inscripţia este mişcă toare: AMICUSCERTUS IN RE INCERTA. Sabia poate fivăzută la Muzeul Naţional Cotroceni. Deremarcat încă două steaguri; un proiect pentrustema ţării realizat de Carol Popp deSzathmary; condeiul cu care a fost semnatactul unirii principatelor şi Ordinul Unirii,instituit după Unire dar care nu a putut fiacordat de Cuza decât proprio-motu (insti -tuirea unui ordin însemna statut de indepen -denţă al ţării, fapt care a atras protestul Impe -riului otoman). Altă categorie de obiecte suntpicturile cu tema Unirii realizate de TheodorAman; o schiţă a lui Paciurea pentru unmonument dedicat Unirii; bustul lui VasileAlecsandri realizat de Ioan Georgescu; unportret al Elenei Cuza realizat de Szathmary şicâteva obiecte strict personale ale familieidomnitoare. Toate artefactele privitoare launire clasate în tezaurul național mobil alRomâniei pot fi vizualizate accesând legăturahttp://clasate.cimec.ro/lista.asp?selectie-bunuri-culturale=Unirea-Principatelor-Romane-24-Ianuarie-1859-Alexandru-Ioan-Cuza

Impactul Unirii de la 1859 și a formăriiRomâniei a fost unul hotărâtor pentru bulgariși sârbi în dorința lor de eliberare de substăpânirea otomană (mărturie fiind sabiaoferită lui Cuza de către Mihail Obrenovici,amintită mai sus) și mai ales pentru româniidin Transilvania, care vedeau în Principatulromân extracarpatic sprijinul decisiv în luptalor de emancipare de sub stăpânirea austro-ungară și împlinire a doleanțelor exprimate deei în 1848 la Blaj. Lozinca ardelenilor “Pentrutoţi românii soarele la Bucureşti răsare”demonstrează cel mai bine statutul de țarăliberă pe care România l-a căpătat după Unire.

DRAGOŞ UNGUREANUInstitutul Naţional al Patrimoniului

Unirea Principatelor Românereprezentată în artefacte ale

tezaurului naţional mobil

Theodor Aman Unirea principatelor - 1857

Theodor Aman - Proclamarea Unirii

Steag domnesc din perioada Unirii

Proiect pentru Stema țăriirealizat de Carol Popp de

Szathmary

Steag al Unirii trimispentru districtul Muscel

Ordinul Unirii îngrad de ofițer

Sabia primită în dar de la principeleSerbiei Mihail Obrenovici

10 Cronica Timpului Anul II, Nr. 12, ianuarie 2016

Există într-unul dintremarile muzee ale lumii

o sculptură. Ea înfăţişează unbăiat cu o coroniţă de flori pecap şi cu o pasăre în mâinilefăcute căuş. Sculptura poartătitlul „Băiatul de care nu setem păsările”.

Mi-am amintit de ea acum,când încerc să schiţez portre -tul actorului Florin Piersic.Poate datorită aerului săusenin. Poate datorită blândeţiifirii lui. Sau poate pentru căjoi, 27 Ianuarie, ziarele șiposturile de televiziune nevor anunța că „un Piersica-nflorit în Ianuarie”.

A debutat în urmă cu 60 deani în filmul „Ciulinii Bără -ganului. A întruchipat o mul -ţime de personaje printre carePintea, Tudor Vladimirescu,Avram Iancu sau AlexandruIoan Cuza. Dar rolul cu carese identifică cel mai mult estecel al haiducului Mărgelatu.A apărut în peste 40 de lungmetraje. În „Tunelul” erasoldat, în „Pa ra şutiştii”lococotenent colonel,comandantul uneiunitaţi militare de elită.

„Este actorul sufle -tului meu” – scriadespre el Marin Preda.În prim-planul lumiiartistice aproape că nuîl secondează nimeni. Ajucat dramă, comedie,tragedie, personajeistorice. A fost unuldintre „Genialii” de peAntena 1. În decembrieocupa locul I într-un topal actorilor intitulat„Zece pentru România”realizat de RealitateaTV. A avut propriaemisiune de televiziune pe diferite canale,dintre care cea mai cunoscută rămâne„Piersicile lui Florin” la TVR 2.

Acum, la cei 80 de ani ai săi, a rămasneschimbat: acelaşi tânăr zvăpăiat,aceeaşi constituţie fizică impecabilă,aceeaşi faţă luminoasă, acelaşi fular alb

asortat cu eşarfa roşie, aceeaşi lungime apărului, acelaşi număr de kilograme. Şi,peste toate, o poftă nebună de joc înropote de aplauze.

Pe scenă, l-am văzut prima oară îneroul legendar al lui Peer Gynt. Şi amînţeles că doar el avea toate datele pentru

acest mare şi dificil rol.Explozie temperamentală,linişte specifică, farmec, unpregnant farmec bărbătesc, cuatât mai pregnant cu cât datelestaturii lui confirmă eroul.

L-am revăzut în „Oameni şişoareci”. De puţine ori amîntâlnit un limbaj atât de lim -pede şi convingător ca acelaexprimat de privirile lui. Naivşi romantic, Lennie nu are alt -ceva pe lume decât prietenia şiun vis greu de realizat. Se întâl -neau acolo, altruismul cuinteligenţa şi profesionalismulactorului.

L-am aplaudat în cutremu -rătoartea sa creaţie din „Zbordeasupra unui cuib de cuci”, înrolul Prinţului Mâșkin din„Idiotul” lui Dostoievski, înidila melancolică din „Heidel -bergul de altădată” şi, decurând, în comedia bulevar -dieră „Străini în noapte”, unspectacol cu două personaje încare aproape oricine se poateregăsi.

Există în fiecare rolcreat de Florin Piersicfelurite nuanţe de umor şitristeţe, dar mai ales deveridi ci tate. Priviţi-l cândintră în scenă. Aduce cusine ceva din firescul şipunctuali tatea întâlniriiunor stator nicii. Pentru căFlorin Piersic ne-aobişnuit cu o singurăvoluptate: aceea de a seconfunda cu perso najelesale şi a le impune, prinadevărul structurii intime,memoriei noastre.

În „De-aş fi Harap-Alb” l-am văzut stând de vorbă cu opasăre. El a rămas de atunci, pentru mine,prin blândeţea firii lui, „băiatul de care nuse tem păsările”.

La mulţi ani, Florin Piersic!

BENONE NEAGOE

UN PIERSICÎNFLORIND ÎNIANUARIE …

11Cronica Timpului Anul II, Nr. 12, ianuarie 2016

LINIA DE MIRĂ

2014 a fost anul agresiunii militare ruse în Ucraina.Moscova a anexat Crimeea şi a rupt Donbasul de subautoritatea guvernului de la Kiev. 2015 a consemnattrimiterea Forţei Expediţionare Ruse în Siria, caresprijină ofensiva armatei siriene, loială preşedinteluiBashar al Assad, ce preia controlul asupra unor localităţiocupate de diverşi insurgenţi, inclusiv cei ai StatuluiIslamic/ISIL/ISIS. 2016 va fi anul în care Kremlinul vamiza pe ultimele 12 luni, ale prezenţei preşedinteluipacifist Barack Obama, la Casa Albă. Context ce nuexclude o nouă operaţie militară, într-o zonă undeinteresul naţional al Rusiei o cere, cel de extindere aputerii lui Vladimir Putin în spaţiul ex-sovietic.

DE LA NICHITA HRUŞCIOV DE LA NICHITA HRUŞCIOV LA IGOR DODONLA IGOR DODON

În Europa democrată, dreptul la opinie este respectat.Uneori, anumiţi lideri politici preferă un ton ameninţător,pentru a impresiona masa de alegători, cea obişnuită cu unTătuc protector. Astfel, în stânga Prutului, europeanul IgorDodon vorbea de la o tribună precum Nichita Hruşciov înfaţa Adunării Generale a ONU. Nervos, ameninţând, mai căar fi scos şi pantoful pentru a bate în microfon, spre restabilireaordinii sovietice, la nivelul celor asupriţi, dezinformaţi,minţiţi, trăitori între frontiera NATO şi cea de pe Nistru.

Igor Dodon a pus ochii furiei proletare pe o inițiativă aMinisterului Educației privind distribuirea drapeluluiRomâniei și a hărţii României Mari, în şcolile primare,gimnaziale şi liceele dintre Prut şi Nistru.

Indiscutabil, ca parlamentar al Republicii Moldova, aredreptul legal să se pronunţe cu privire la orice act alguvernării de ieri, de azi şi de mâine. Cu o condiţie: să selimiteze la limbajul civilizat, la argumente democratice.

Însă Igor Dodon a preferat să ameninţe pe unioniștiimoldoveni că „vor fi luați în furci”, întrucât aceștia „sejoacă cu focul”.

Cine ar putea răspunde la chemarea lui Dodon, ca săacţioneze cu furci? Batalioanele sale de asalt. Batalioanelede asalt – în germană Sturmabteilung, acronim SA -,cunoscute și sub denumirea de Cămășile brune, au fost oorganizație paramilitară nazistă, cu un rol-cheie înascensiunea la putere a lui Adolf Hitler.

Rândurile de mai jos, publicate iniţial la Chişinău auavut ecou în Republica Moldova.

O VESTE PROASTĂ PENTRUO VESTE PROASTĂ PENTRUANTIUNIONIŞTIANTIUNIONIŞTI

Batalioanele de asalt, domnule Igor Dodon, au fostfondate de Adolf Hitler la München, în 19�1, iar dindiscursul dumneavoastră înţeleg că sunt şanse să urmaţimodelul german, în luna ianuarie �016.

Probabil că siguranţa de sine pe care o afişaţi este rodulîntâlnirii cu preşedintele Federaţiei Ruse, Vladimir Putin,în apropierea căruia aţi stat recent, ca un supus vasal.

Putin nu are nevoie să trimită drapelul Rusiei, nici hărţicu decedata URSS, deoarece media din Chişinău este dominatăcopios de cei ce îşi primesc beneficiile financiare de laMoscova, prin intermediarii de bună credinţă pentru FSB.

Cu ce drept arboraţi dumneavoastră, domnule IgorDodon, însemnele unui stat imperial decedat, ca şi peacelea ale statului succesor, unde aţi cerut binecuvântareaPatriarhului unei Biserici Străine, este o altă chestiune, pecare nu o vedeţi, deoarece, de la o vreme, de furie probabil,nu zăriţi decât roşu în faţa ochilor.

Vă citez, domnule Dodon:

„Unioniști, ați pierdut frica? Nu mai spun că vă batețijoc de copiii noștri prin organizarea examenelor de BAC.Cu ce drept vreți să arborați drapelul României și hartaRomâniei Mari în toate școlile? Aceasta este promovaredeschisă a unionismului și noi nu vom permite acest lucru.Nu vă jucați cu focul, pentru că oamenii o să vă ia în furci.Vreți să o luați în cap? O să o luați. Eu o spun, scuzați căașa dur, dar chestia asta nu se permite. Noi suntem statindependent Republica Moldova”

Acesta este un discurs pe care ar fi putut să îl rostească,cu adaptările de rigoare, şi acela care, în 1931, aici fiindvorba de Ernst Röhm, a preluat conducerea trupelor SA.

Într-un singur an, Röhm a strâns în jurul său 400.000de fanatici.

Dumneavoastră pe cât contaţi? Pe 400 sau 4000?

Gospodin Dodon, mizând pe tradiţionala tăcere a unortrecători oficiali români aţi plusat, cu naivitate: „Noisuntem prieteni, suntem vecini, vă stimăm, sunteți statindependent. Stimați-ne pe noi, ca stat independent șisuveran Republica Moldova”.

Minciuni în serie, dovadă denigrările din discursurilesuccesive ale dumneavoastră, la adresa României, statmembru al NATO, nu al CSI.

De furie şi frică aţi făcut şi o gafă pe măsura lipsei deautocontrol care vă caracterizează:

„Imediat după sărbătorile de Anul Nou, noi începem ocampanie națională de luptă împotriva unionismului. Văpromit acest lucru. O să amintim cetățenilor RepubliciiMoldova ce au făcut unioniștii și românii în perioada 1918– 1940. Ați uitat? O să vă amintim”.

Ne faceţi un serviciu, celor din România.

Asta pentru că atunci o să vă amintim atrocităţile trupelor deocupaţie sovietică, care au creat samavolnic o republicăimaginară, între Prut şi Nistru, teritoriu istoric românesc,parte a României interbelice, a cărei hartă poate fi ruptăde un nevolnic negânditor, într-un legislativ cunoscut, dar acărei naţiune nu poate fi îngenuncheată de cel ce o ia peurmele lui Röhm.

Am şi o veste proastă pentru dumneavoastră.

Terfeliţi, cum vă vine la gură, Platforma Acțiunea �01�,doar mizând pe faptul că sunt tineri aparent ignoraţi lapalatele puterii din Bucureşti.

Ei bine, în paralel cu aceşti juni de toată isprava secoagulează o forţă care va informa marile cancelarii, undenu o să aveţi niciodată acces, în privinţa abuzurilordumneavoastră de limbaj, de atitudine, tipice unui dictatorîn formare.

Continuaţi aşa, domnule Dodon.

Ne faceţi nouă, vorbitorilor nativi ai limbii lui MihaiEminescu, un mare serviciu.

Colonel (r) dr. ION PETRESCU,Fondatorul Clubului Militar Român de

Reflecție Euroatlantică

FRICA DEFRICA DEREÎNTREGIREAREÎNTREGIREA

ISTORICĂ AISTORICĂ AROMÂNIEIROMÂNIEI

1� Cronica Timpului Anul II, Nr. 12, ianuarie 2016

Este oare înţelept şi profitabil (profi -tabil în sens direct economic, eco -

no mic-social) a explora o biografie particu la -ră, din care, după înşiruirea, dar, mai ales,filtrarea principalelor evenimente, rămânde reţinut doar câteva - copilul răsfăţat al„Junimii”, „copist inteligent” cum o numeaEminescu pe Livia Maiorescu, domnişoarade onoare a Reginei Elisabeta şi ultimulproprietar al unei vile istorice? Calific gestulca fiind unul moral, gândind că o abordareetnometodologică are drept punct de pleca -re regăsirea unei biografii, iar punct de sosirecunoştinţa şi conştiinţa cititorului. Maimult, există în felul de a fi al fiinţei umane,momente care, surprinse şi puse în valoare,pot deveni surse de energie spirituală.

Fiica lui Titu Maiorescu se naşte dincăsătoria acestuia cu Clara Kremnitz, laIaşi, unde criticul se stabilise cu traiul în1862. O numeşte Livia. Gest oarecumstraniu, având în vedere că numele Liviunu i-ar fi fost pe plac, semnificaţia acestuicuvânt latin fiind de „verde”, „galben”,„vânăt” de „plimburiu”, chiar negricios lafaţă. În paginele de jurnal ale lui TituMaiorescu, Livia este copilul pentru caretatăl nu are cea mai bună părere. Primulcalificativ pentru fiică este „burduf gros”.Îl preocupa „nasul meu! Nasul meu gros!Doamne, Dumnezeule, presimţeam eu căacesta se va răzbuna, încă o dată, pe mine.”Curios este faptul că acest „burduf gros” lavârsta copilăriei producea o sinceră stare debucurie lui Mihai Eminescu. Mite Kremnitz,mătuşa Liviei, consemnează că tânărul(Mihai Eminescu provenit „dintr-o clasăsocială neinteresantă, ..., prost bărbierit şi cudinţii mari şi galbeni, îmbrăcat negli jent şinu prea curat… numai când se adresa pestemasă micii mele nepoate (Livia Maiorescu –n.a.), glasul său, care de altfel nu era preacuceritor, devenea dulce, iar privirea luivisătoare căpăta o expresie plăcută.”

În primii ani ai copilăriei Liviei,Maiorescu este o absentă. Absenţă motivatăiniţial de drumuri de la Iaşi la Bucureşti,pentru diferite acte şi numiri. Apoi devinesenator, absenţele fiind de durată. Atunci,însă, când timpul şi contextul îi permit oare pe Livia în preajmă. În jurnalul său deInsemnări zilnice din anii 1881-1886numele Liviei este consemnat destul dedes. De la „servit cafea cu Livia”, „plimbatcu Livia”, „fost cu Livia la grădina zoologică”până la „..vizitat parlament şi Westminste.Primele consemnări despre educaţia Livieiarată că este trimisă la pension: la Emilia(sora lui Titu Maiorescu avea un astfel deinstitut la Iaşi). Mai bine de un an, iulie1876- septembrie 1877, Livia se află la pensionîn Dresda, apoi la Berlin, la bunici, însoţităde mama ei. Aventurile amoroase ale tatăluisău, în special cele cu Mite Kremnitz, îimarchează adolescenţa. Gelozia mamei apus-o de multe ori în nefericita postură dea asista la certurile dintre părinţi. În octom -brie 1877 se consemnează primele conflicteverbale. Domnişoară înaltă şi distinsă, la14 ani devenise partizană a Clarei în con -flictul cu Maiorescu. Era pornită împotrivaMitei şi critica scrierea ei RumanischeSkizen. Maiorescu nu putea combate o

opinie critică motivată, descifrând sensulexact al ostilităţii fiicei faţă de autoare:„Am văzut dintr-asta că era molipsitî deantipatia familiei Kremnitzilor în contraMitei”. Îşi contrazicea tatăl pe un ton răstitpână şi în societate. Cu toate acestea, tatălstăruie asupra unei relaţii conciliante.Dorinţa rezultă clar din însemnări: Livia afost ieri încântătoare şi, în genere, estefoarte drăguţă, vioaie, veselă, inteligentă.Scriu impresiile severe despre ea; trebue sănotez şi pe cele bune. „...Liviacântase muzica pentru multelecuplete. Livia foarte inteligentă,splendidă de „entrain”inspiratoare pentru junimea,traducătoare, Domnişoară deonoare a Reginei Elisabeta.

În pofida atitudinii intolerantefaţă de aventurile amoroase aletatălui, Livia devine colaboratoareaacestuia. Participa, sporadic, laşedinţele Junimii bucureştene şicopia pentru tipar unele din lucră rilece urmau a fi inserate în paginilerevistei „Convorbiri literare”.Traduce schiţe de Mark Twain,„Lin caracter de artist” de MiteKremnitz, nuvele scrise de Slaviciîn nemţeşte. Alcătuieşte muzicăpentru unele serbări în familie. IonCreangă i-a dedicat Amintiri dincopilărie, iar Alecsandri tinereascaşi splendida „Iarna vine” (1882).Rolul de inspiratoare se încheiecurând. Devine domnişoară deonoare a Reginei Elisabeta. Esteoarecum indignată de faptul că atâtRegina, cât şi Mite Kremnitz nureuşesc să înţeleagă pe deplinpoezia lui Eminescu. În 1883 îiscrie lui Iacob Negruzzi, că ,,Reginagăseşte Luceafărul o proastă imita -ţie din Alecsandri, limba şi versurile rele -(creer regal)”.

Mariajul„Moda timpului” contura la acea vreme

câteva tipuri coerente de strategii matrimo -niale: de integrare, de specializate şi dereproducere, strategii de cumul. Care dintreaceste strategii a fost gândită pentru Livia,având în vedere rolul şi poziţia părinteluiei? Livia se căsătoreşte în Berlin, în varaanului 1892, dar nu în contextul unei stra -te gii privind o alianţă matrimonială. Esteadevărat că Titu Maiorescu s-a gândit laviitorul Liviei. O căsătorie în ţară i se pareridicolă, considerând Germania locul potri -vit, ceea ce nu se poate face dacă nu trăieşteacolo, pentru a cunoaşte societatea. „Aiciîn România nu e nimic pentru ea; nici ofată, nici o societate. Să meargă la bal laalde Șutzu? Să apărem ca nişte oamenicare se îndeasă? Şi ce teren de societatepentru raporturi feminine are ea aici?”

Două momente sunt decisive în stabi -lirea cu traiul în Germania: demisionareaforţată din calitatea de domnişoară deonoare a Reginei Elisabeta şi divorţulpărinţilor. Livia are o idilă cu un pianist de

la Palat, Lubicz. Despre acest lucruaflă Regele. Într-o însemnareulterioară din jurnalul său, din 19/31decembrie 1886, consemnează că s-agăsit la Livia Maiorescu o scrisoarecompromi ţă toa re ce confirmabănuielile. Intervenţia Regelui a fostcât se poate de dură: Livia Maiorescua trebuit să-şi dea demisia din postuldeţinut la curte. Întreaga poveste s-aîntâmplat pe fon dul agravării

neînţelegerilor dintre Titu Maiorescu şisoţia sa Clara, de care, de altfel, avea sădivorţeze curând. În decembrie 1886 TituMaiorescu intro duce cererea de divorţ.Despăţirea a fost negociată anterior cusoţia sa, Clara. Frecventele infidelităţi alesoţului au deter minat-o să se resemneze şisă convină asupra unei despărţiri definitivela măritişul Liviei. Referindu-se la divorţ,care deveni se inevitabil, (şi fără ca Livia săse fi căsăto rit) Maiorescu consemna: „De la1�1/4 până la 11/� convorbire cu Clara,curând după aceea cu Livia împreună, înstrada Mercur, ...La înapoiere, am plânsspasmo dic. Este un pas greu, care măsgudue până în ulti ma fibră, dar hotărâreaeste fermă şi n-a ajuns în nici un minut încumpănă. Livia, dră guţă şi foarteînţtelegătoare în aceasta”.

Livia pleacă definitiv din ţară, împreunăcu mama ei. Maiorescu nu consemneazănimic despre acest scandal în Însemnărilesale, doar despărţirea de fiică şi de soţie,plus o poziţionare a reginei Elisabeta înacest scandal: „Regina a trimis Livieiastăzi portretul ei cu inscripţia „Mai tare ca(= decât) soarta”.

Alesul inimii este inginerul feroviarEugen Dymsza, nobil polon, care poseda o

frumoasă şi înstărită feudă laIlsenberg, în Lituania, cunoscător acinci limbi, printre care franceza şigermana. T. Maiorescu, după ce l-acunoscut la Viena, în august 1893, arămas profund mişcat de ţinuta luifizică şi intelectuală, cu atât mai multcu cât ginerele său vorbea foartebine germana. În cazul Liviei sintag -ama „alesul inimii” poate fi utilizatăfără a face aluzie la existenţa vreunuiplan gândit special pentru ea. Secăsătoreşte în 1882, la începutul luniiiulie, cu câteva zile, aproape douăsăptămâni, înainte de moartea mamei.Clara a apucat s-o vadă, în sfârşit,măritată. Livia avea aproape treizecide ani, iar Eugen Dimsza în jurul apatruzeci, cu zece ani mai vârstnicdecât netânăra lui mireasă.

Din cauza profesiunii soţului său,Livia este mereu itinerantă, mereu pedrumuri, între Ilzenberg, Crimeea,Petersburg, Viena, Berlin şi retur.Naşte trei fetiţe, între 1894 şi 1902,pe care le botează catolic. Primului

copil, Janina, i-a fost naş însuşi buni culacesteia, T. Maiorescu, împreună cu AnaRosetti. După prima naştere, Livia seurâţeşte cu totul, umflându-se, îngroşându-se, devenind „monstru oasă”, cum ocaracterizează chiar tatăl ei.

În vara anului 1901, T. Maiorescu ovizitează la vila Ilzenberg, Lituania, fiindîncântat de cele văzute acolo. Găseşte vilaIlzenberg mult mai frumoasă şi mai impor -tantă decât îşi închipuia. „... multe şi mariodăi..., lacul cel mare, � lacuri mari (cupeşte şi raci), şi două mici, alee, parc, moarăde vânt, � păduri, coline etc. ...mare căpşu -nărie şi sparanghelie”. Mulţumit, şi convinsîncă odată că „Livia a avut noroc – s-amăritat cu un nobil polonez”, petrece 14zile la Ilzenberg, într-un cadru natural fru -mos, în condiţii civilizate, beneficiind desplendoarea nopţilor albe, în tovărăşiacopiilor. Însă, nici în aceste condiţii, relaţiadefectuoasă cu fiica nu a fost restabilitădeplin. O aprecia pentru faptul că domneaasemeni unei autentice stăpâne, dar îi dis -plă cea, în continuare, comportamentul eiisteric. Acest dezagrement era compensatde buna impresie despre ginerele său. Şi debucuria adusă de nepoate. (...)

(Continuare în numărul viitor)

VAL

EN

TIN

A C

OR

NE

A

LIVIA MAIORESCU LIVIA MAIORESCU valorificarea uneivalorificarea unei

biografiibiografii

13Cronica Timpului Anul II, Nr. 12, ianuarie 2016

Domnule Stoica, sunteţi absolvent alAcademiei de Studii Economice, licenţiatîn ştiinţe juridice, un om de afaceri echilibrat.Care vi se par cele mai importante probleme aleRomâniei în această perioadă şi ce soluţiiar putea fi pentru rezolvarea acestor situaţii?

Este o întrebare cu un spectru de răspunsfoarte larg, interdisciplinar şi care din pers -pectiva sfârşitului de an 2015, prin eventualeledetalieri de cauze/efect, pot fi generatepaleative de structurare ale unor posibileevoluţii economico-sociale viitoare.

Până la sfârşitul anului 1989 (nu avemdreptul moral de a nu face comparaţii, indi -ferent de polaritate) structura economicăpiramidală avea la vârf ministere, apoi centraleindustriale din subordinea ministerelor şiîntreprinderilor grupate sub „umbrela” cen -tralelor. Separat, dar într-o deplină întrepă -trundere, erau întreprinderile de comerţexterior; ele aveau contractele externe şidolarii pe mâna lor. La începutul anilor ’90 aufost desfiinţate „centralele”, apoi într-un felsau altul mini sterele, ICE-urile (întreprin -derile de comerţ exterior au rămas fărăobiectul muncii), iar întreprinderile de stat auînceput să „funcţioneze” ca un bondar fără cap.

Acesta este trecutul, dar prezentul cumar trebui să funcţioneze? Că de fapt aceastase aşteaptă nu numai de la o simplă întrebarejurnalistică.

După mintea şi experienţa mea, ar trebuisă funcţioneze mecanisme coagulative şi nudistructive. Unele ministere, că se tot vaităcă le-au rămas pe cap o serie de societăţi co mer -ciale cu capital de stat, ar trebui să-şi ia rolulîn serios şi să înveţe pentru a gestiona corect acestcapital, după modelul francez (Apa Nova,Dacia Renault) sau austriac, ori multinaţionalelecu capital preponderent de stat.

AVAS-ul, dacă mai şi există, ar trebui săvadă cam ce mai e în portofoliul său şi ce s-a ales cu contractele de privatizare undemai are şi ceva procente, iar la societăţileprofitabile (şi sunt destule) să listeze nu peBursa din România, care este nesemnificativă, cipe bursele puternice. Să tragă la răspundereposesorii (sau intermediarii) care au „câştigat”societăţi comerciale pe care apoi le-au rasdin temelii.

Am dat doar câteva exemple, lista tuturordirecţiilor de acţiune (nu acelea ale DNA-ului) este vastă, fiind necesară o carte verde,ori orice altă culoare ar avea, care săcuprin dă în clar, obiectiv, unde suntemacum şi ce perspective avem, unde trebuiesă acţionăm, cu ce mijloace, cu ce resurseumane; modul de atragere a fonduriloreuropene, votarea de urgenţă a unor actenormative închise în sertarele tuturor guver -nanţilor precum: Parteneriatul Public/Privat,legea micului meseriaş, de ce nu legeapoliţistului, a medicului etc.

Sunteţi preşedintele Fundaţiei Literar-Istorice „STOIKA”. Consideraţi binevenităimplicarea societăţii civile în colaborareacu guvernul României?

Societatea civilă, în ansamblul ei, are pemedie un rol activ în a sprijini orice fel deguvern ar fi la putere. Spun pe medie, pentrucă o serie de ONG-uri au mai degrabă unrol decorativ, ca să nu mă exprim mai tăios.

Încerc de ceva timp să le promovez înrevista de circulaţie naţională „Indepen den -ţa Română – Independenţa prin cultură” şiconstat că la pagina de ONG-uri cu greugăsesc interlocutori, se sfiesc spre a apăreaîn public. Participă mai degrabă la manifes -tări publice, intervenţii pe media, dar nici -de cum de a-şi explicita adevărata existenţă.

Din stufoasa listă oficială a ONG-urilor

constat că numărul celor de la noi îl depă -şeş te copios pe cel din Germania, Franţa,Spania etc. Se pune, firesc, întrebarea cinesunt acestea, ce fac ele, ce fonduri vehicu -lea ză şi de unde, dar mai ales care estefinalitatea acţiunilor lor. Se vor exprima,faţă de aceste aserţiuni, vehement, cele careîntr-adevăr fac ceva; nu la acestea mă refer,ci la cele aproape 16.000 de „surate” înre -gis trate oficial.

Societatea civilă, formată atât din ONG-uri, asociaţii liber profesioniste, iniţiativeprivate non-profit şi alte formule civice nuare cum să colaboreze cu orice guvern, indi -ferent de coloratură. Ei pot fi doar parteneri.

Prin anii ’90, nişte distinşi membrii aiGUVR (Grupul Un Viitor Pentru România),de fapt o scânteie de tip Bilderberg îmiadresau un soi de interpelare de tipul cumar putea fi eradicată mafia din comerţ. Erade fapt o obsesie postcomunistă, că toaterelele societăţii româneşti s-ar datora uneiaşa zise mafii centrată pe comerţ. O idee cutotul greşită.

Le-am răspuns că mafia în sens genericnu trebuie să sperie pe nimeni. Cu cât aceasta(mafie, aşa cum ei o înţelegeau) este maiputernică, statul de drept este mai slab şiinvers. „Mafia”, înţelegând totalitatea acţiu -ni lor distructiv-naţionale, reprezintă de faptun fel de barometru al societăţii.

Am fost privit ca un ciudat, că nu amdat răspunsul aşteptat. Actualmente în senspractic, vectorii societăţii civile, dezbrăcaţide eventuale încrâncenări politice, trebuiesă fie partenerii oricăror guvernări, ignorareaori trecerea în derizoriu a acestora pot generafalii în gestionarea tuturor segmentelor sociale.

Credeţi că în mentalitatea cetăţeanuluiromân, în ultima perioadă, s-a schimbatceva? Tinerii, de exemplu, sunt mult maiîndrăzneţi, nu simt nicio îngrădire şi nu selasă intimidaţi de limitări şi convenienţesociale, par a renunţa la vechile valorimorale însuşindu-şi altele noi.

În acest bulion socio-politic, o parte dintinerii noştri, cei care mai şi rămân pe aici,încearcă să-şi croiască, în mod pragmatic,un loc sub soarele românesc. Sunt adeseaformaţi pe un câştig imediat, substanţial, cuorice risc uman. Mulţi, foarte mulţi, lucrea -ză în multinaţionale. Unii dintre ei, prinmultiple programe de fidelizare (de ce nude îndoctrinare) ajung să moară la propriupe rugul capitalismului agresiv dezvoltat.

Alţii, pe aşa zisele platforme multinaţ i -onale, li se insuflă iar apoi şi aderă (că nuau încotro) la un stil de viaţă „tip robot”;sunt complet decuplaţi de realităţile româ -neşti pe care după ceva ani, când încearcă oeventuală reinserţie, nu le mai înţeleg. Da,au avantajul unui câştig material substan -ţial; dar cu ce preţ?

În prezent, tinerii, vorbind în mod generic,nu sunt organizaţi suficient de mult (dinpăcate) pentru a reprezenta, cum ar fi firesc,o voce, o forţă pe firmamentul socio-politicromânesc.

În ceea ce priveşte cuplarea tinerilorspre zonele politicii, nu cred că mai trebuiesă dezvolt acest subiect; a fost şi este untotal fiasco.

Bună parte dintre ei, sub atenta suprave -ghere a seniorilor, sunt acum sub „aripa”DNA-ului.

Cum vedeţi viitorul? Realitatea estedestul de pesimistă, dar în viitor totultrebuie să fie mai bine. Eu sunt optimistă.Se spune că timpul le va rezolva pe toate.Trebuie să ne gândim că viaţa poate fiîmbogăţită nu numai cu bani, ci spiritual?

Viitorul reprezintă un amalgam de gân -duri, speranţe, evoluţii previzibile ori gestante,de neîmpliniri ori, din ce în ce mai rar peacest areal românesc, de realizări, de perfor -manţe, adesea singulare dar dătătoare deimbolduri spre expansiuni în domenii felu -rite, în fine, de germeni coagulativi spre adesăvârşi naţiunea română cu un rol semni -ficativ pe eşicherul socio-politic măcareuropean. Da, trebuie să fim optimişti. Tim -pu rile se schimbă şi noi trebuie să ne schim -băm odată cu ele, „tempora mutantur et nosmutamur in illis” (lat), o cugetare poateactuală a împăratului Lothar I care faţă deimpetuozitatea lui din trecut a sfârşit prin ase călugări.

Nu timpul rezolvă problemele sociale,poate doar pe cele trecător lumeşti. El,timpul, poate doar ascuţi, acutiza, întărâta,chiar până la un soi de colaps, ce nu serezolvă/soluţionează atunci când el îţi şipermite. Nu întâmplător una din maximelece-mi aparţin, aflată pe frontul revistei„Cronica Timpului” – „Timpul curge pentrufiecare” are într-un anume sens o valoare desimbol. În filozofie timpul este definit cafiind un flux continuu, ireversibil, care nupoate curge decât într-o singură direcţie.Reprezintă un concept în care evenimentelese succed din trecut, prin prezent spre viitor.Timpul cosmogonic, de pildă, din opera luiMircea Eliade pune în acelaşi creuzet, dise -când nuanţele, faţetele sale în diverse orân -duiri, ipostaze ori mentalităţi antagoni ce sa -cru/profan. În acest demers avem căi felu ritea ne raporta în existenţa noastră profană,păcat/iertare, semeţie/pocăinţă, consu mism/cumpătare etc.

În ansamblul ei, societatea umană, înprezent, trece printr-un fel de purgatoriu.Deocamdată, banii, sângele economiei,reprezintă unicul criteriu de diferenţiere,pasul următor, desigur, îl reprezintă bogăţiaspirituală a individului, a unei naţiuni, înfine, aşa cred eu, că „pasul” spiritual dife -ren ţiază lumea brută (cea a banului) de ceanobilă (aceea a spiritualităţii). Cea din urmălasă amprente spre viitorime, de prima nu-şimai amintesc după curgerea timpului,uneori decât istoricii.

Aţi devenit jurnalist. Ce bucurii şi greu - tăţi întâlniţi pe această nouă cale a vieţii?

Jurnalismul reprezintă o meserie, cuoameni calificaţi şi pregătiţi în aceastăştiinţă. Înainte de ’90, la „Academia ŞtefanGheorghiu” erau „pregătiţi” spre a îndoctrinala rândul lor masele proletare şi a înfieraorice atitudine contrară PCR o grămadă deindivizi, parte din ei şi astăzi mai sunt ase -menea „dinozauri” printre noi. Scriu dinplăcere, cum alţii merg la pescuit, pe stadi -oane ori colecţionează (timbre, fluturi,capace de bere, cutii de chibrituri etc); iaracest „moft” mi-l permit foarte rar, deoareceîn restul timpului trebuie să muncesc pentru„bugetul statului”.

Jurnalismul, în prezent, a trecut, masiv,cu arme şi bagaje din forma scrisă/tipărităîn format electronic, din păcate; dar practic.Pentru că presa scrisă nu mai este cumpărată/citită iar difuzarea/împrăştierea ei în terito -riu e un fel de muncă în zadar; zălog fiindacel prim ministru puşcăriaş care a distrusla propriu sistemul de distribuţie al ei lanivel naţional.

După multe amânări, începând cu anul2015, am readus în actualitate un titlu depublicaţie, „Independenţa Română – Indepen -denţa prin cultură”, a unui strămăş de-almeu, ziar care a văzut lumina tiparului laBuzău, în anul 1874.

Am coagulat în paginile acestei reviste

idei, luări de poziţie, studii ori analize aleunor somităţi pe domeniile lor de activitate.Aş enumera: Rodica Subţirelu – redactor şef,seniorii editori conf.univ. Corneliu Zeana,conf.univ. Gabriel Năstase, gen.dr. EmilStrăinu, Dacian Bradea, Romaniţa Ştenţel,Petre Răcănel, Geo Călugăru.

Este un demers pe care cu greu îl realizez,dar nobil. Iar o publicaţie, indiferent dedenu mirea ori orientarea ei, este precum onavă. Vitregiile naturii, a vremurilor nu o potabate din drumul său, comandantul esteobli gat să fie pe puntea navei, chiar dacă mate - loţii au evadat în vreo bodegă pentru trecă toa -re şi necesare distracţii, uitând de navă.

Îndrăznesc întrebarea – care esteprogramul dumneavoastră de activitateîntr-o zi de lucru? Respectaţi sărbătorile?

Trebuie să menţionez la această întreba -re că, de când mă ştiu, sunt un bun creştin;nu habotnic. În consecinţă, respect sărbătorileortodoxe, cultul morţilor, datinile transmisemie şi eu mai departe urmaşilor mei, toateacestea intrând în categoria lucrurilor sacre.

Din adolescenţă şi până acum, nu ziuade lucru, ci cea de repaus reprezintă câtevaore; în rest îmi organizez timpul între func -ţia de manager al firmelor mele, de soţ şitată, de prieten cu cei din jurul meu pe careîi stimez şi îi iubesc. Şi într-o secvenţănesemnificativă (din păcate) de creator devalori artistice. De câţiva ani încoace, caPreşedinte al Fundaţiei Literar-Istorice„STOIKA”, împreună cu membrii şi simpa -tizanţii noştri derulăm nenumărate programeavând la bază tematici precum: editări decărţi, lansarea acestora însoţite de programeartistice, acţiuni/activităţi de prezentare aunor personalităţi în cadrul unor şcoli, editarearevistei lunare „INDEPENDENŢA ROMÂNĂ– Independenţa prin cultură” într-un tiraj de2000 de exemplare, cu răs pândire la nivelnaţional. Unele din manifes tări au fostorganizate prin parteneriate pre cum UZPR,Muzeul Ţăranului Român, Liceul „NichitaStănescu”, Şcoala „Nicolae Labiş”.

Ştiu că va continua dialogul nostru,dar trebuie să vă întreb – tot ce aţi gânditsă realizaţi, aţi realizat?

Gândul, în principiu, întotdeauna esteînainte faptei. Mi-am selectat anumite ţinte(aşa zisa conducere prin obiective) pe careîntr-o măsură semnificativă le-am şi realizat.

Uneori sunt prins în vâltoarea eveni -mentelor, dar găsesc miraculos un copac decare să mă agăţ şi astfel am timpul necesarsă chibzuiesc asupra dimensiunii fracţieirealizat/nerealizat şi constat că valoareapunctuală se apropie de 0,8; nu-i mult, dare satisfăcător.

Vă mulţumesc pentru interviul acordatşi vă urez ca anul 2016 să fie aşa cumvreţi dumneavoastră.

„Da, trebuie să fim optimişti.„Da, trebuie să fim optimişti.Timpurile se schimbă şi noi trebuieTimpurile se schimbă şi noi trebuie

să ne schimbăm odată cu ele ...”să ne schimbăm odată cu ele ...”– RODICA SUBȚIRELU în dialog cu FLORIAN LAURENȚIU STOICA –

14 Cronica Timpului Anul II, Nr. 12, ianuarie 2016

În cultura română și europeană

„În el era multă simplitate împreună cuînţelepciune, smerenie împreună cu

erudiţie, moderaţie împreună cu talentul de avorbi”. Aşa îl caracterizează Flavius MagnusAurelius Cassiodorus pe străromânul nostru,Sfântul Dionisie Smeritul şi Areopagitul, daraceastă simplă şi pertinentă carcaterizare i sepotriveşte şi cărturarului universitar MihailDiaconescu, autorul monumentalei Istorialiteraturii dacoromane, ajunsă, iată, la ediţia a II-a, revizuită şi augmentată (Editura FundaţieiInternaţionale „Mihai Eminescu”, Bucureşti 2013,832 pagini, cu binecuvântarea I.P.S. dr. Irineu,Mitropolitul Olteniei).

Demersul său este unul îndrăzneţ. Obiectulstudiului său a născut multe discuţii şi a fost greuacceptat de unii specialişti. Sintagma „literaturadacoromană” s-a impus datorită tratatuluiprofesorului Mihail Diaconescu.

Primul care s-a ocupat de scriitorii noştriibisericeşti, I.G. Coman, a numit „epocastrăromană” perioada în care ei au trăit.Muzicologul Octavian Lazăr Cosma vorbeşte de „muzica protoromână”. Dan Horia Mazilu a impustermenul de „literatura străromână”, înDicţionarul General al Literaturii Române, L/O(Bucureşti, 2005, pag. 72-74), apărut din iniţiativaşi sub coordonarea acad. Eugen Simion, sub egidaprestigioasă a Academiei Române, şi a evidenţiatrolul major al acestor scriitori din Dacia şi ScythiaMinor în „procesul neîntrerupt ce a dus la

conservarea în limba română a cuvintelor fun da -mentale pentru exerciţiul cărturăresc” (pag. 72).

Contribuţii esenţiale la consacrarea fenome -nului cărturăresc-artistic şi a epocii dacoromaneaduc savanţi ca Mitropolitul dr. Nestor Vornicescu(în Primele scrieri patristice în literatura noastră.Sec. IV-XVI, 1984); Părintele profesor MirceaPăcurariu, Ion Rotaru, Gabriel Ţepelea, dar şiunele tratate de Istoria filosofiei româneşti sauunele manuale şcolare.

Autorul stabileşte că, de fapt, receptarealiteraturii dacoromane în cultura română şieuropeană se datorează lui D. Cantemir, Gh. Şincaişi Petru Maior, că primul editor de texte a fostGhenadie I. Enăceanu, iar istoricii (N. Iorga, V.Pârvan etc.), lingviştii ( S. Puşcariu, G. Ivănescu,I. I. Russu etc), teologii ( I. G. Coman, D.Stăniloae, A. Plămădeală, Mircea Păcurariu, Gh. I.Drăgulin etc) au avut partea lor de contribuţieesenţială.

Informații extrase din sursele istorice ale epocii

Meritul incontestabil al lui MihailDiaconescu este că preia critic toate

aceste lucrări, sinteza sa completând absenţa unorscriitori dacoromani din cărţile publicate anterior,incluzând date biografice complete, chiar schiţe deportrete ale acestora, „indiferent că au fostortodocşi consecvenţi, eterodocşi sau ereticioscilanţi”, valorificând informaţiile din surseleepocii despre speciile lirice, populare şi culte dinliteratura dacoromană.

Considerând, pe bună dreptate, istoria literarăca parte componentă a istoriei culturale, care, larândul ei, este integrantă istoriei naţionale, autorulconcepe Istoria literaturii dacoromane ca un totunitar, în care criteriul estetic predomină, dar nueste exclusivist, alte elemente fiind definitorii înimpunerea unor opere („valorile sunt însoţitori aiunor anumite aspecte ale realului”).

Criteriul periodizării

La scriitorii epocii dacoromane, ca şi la ceidin epoca medievală, intenţia artistică este

doar intuită, nu şi mărturisită, ei îşi scriau operelepentru un scop practic, imediat. Cât priveştesintagma utilizată pentru epoca studiată, MihailDiaconescu foloseşte noţiunea de literaturădacoromană (spre deosebire de „literatura

autohtonă”, „străromână”, sau „literaturanoastră străveche”, care sunt, de fapt, sinonime),întrucât, va demonstra autorul în cartea sa, ea„indica vechimea, fondul etnic, contextul socio-istoric şi socio-politic, precum şi climatul culturalîn care au apăru şi s-au impus operele”.

Criteriul periodizării istorice a literaturiidacoromane este bine stabilit. El presupune patruetape : 1) creaţiile literare ale geto-dacilor „desprecare nu ştim însă decât că au existat sub formaunor forme narative sau specii ale liriciipopulare” (oda, peanul, imnul, cântecul dedragoste, bocetul, epoda şi belagines); 2)

O LUCRARE FUNDAMENTALA SI NECESARAO LUCRARE FUNDAMENTALA SI NECESARA

de TUDOR NEDELCEA

) )) )

,,TEOLOGI, FILOZOFI, SCRIITORI ȘI LOGICENI DACOROMANI

ÎNTR-O SINTEZĂ ISTORIOGRAFICĂMONUMENTALĂ

Sfântul cuvios Ioan Cassian, (c.360 - 435)teolog dogmatic, prozator, dialectician,

din Școala Literară de la Tomis,„Cel mai mare dascăl ascet al lumi creștine”

Sfântul Ierarh Niceta de Remesiana în Dacia Mediterranea (c. 338 /430 - c. 430), teolog, filozof, poet liric, teoretician literar,

muzicolog, orator, misionar creștin în cetățile și satele strămoșilor noștri geto-daci.

A păstorit ca episcop între 367 - c. 414. El ilustrează ca scriitor

Școala Literară de la Dunărea de Jos

Sfântul Dionisie Smeritul și Areopagitul (Dionisie celMic; Dionysius Exiguus; Dionysius Areopagita;Pseudo Dionysius Areopagita; c. 470 - c. 545), „o podoabă a Biserici noastre strămosești”,

teolog mistic, scriitor, jurist, intemeietor al dreptului canonic în cultura universală,estetician, calenderolog, fondator al erei creștine.

El ilustrează Școala Literară de la Tomis

15Cronica Timpului Anul II, Nr. 12, ianuarie 2016

compunerile în versuri sau proză din DaciaRomană sau Scythia Minor (sec. II-III); 3)

redactarea actelor martirice; 4) epoca marilorcreaţii din sec IV-VI ( Ioan Cassian, Sfântul Nicetade Remesiana, Dionisie Smeritul, Ioan Maxentius,Leontius Byzantinus şi Martinus de Bracara).

În prima etapă, numită de autor „literaturagetică”, sunt incluşi şi doi reprezentanţi ai„literaturii culte” : regele poet Cotys I şi poetulexilat Ovidiu, contemporani şi prieteni, vorbitoriai limbii geţilor. Genialul poet Marin Sorescu îlinclude, şi el, pe Ovidiu în cadrul literaturii noastre(„A fost Ovidiu un poet român? Sigur că n-aveacum să fie român, dar roman tot a fost. Ce mi-eroman ce mi-e român, îţi vine să zici. Chestie de ovocală: de a când e deschisă, când întunecată,friguroasă, cu căciulă. Pe ţărmul nostru, Ovidiu apurtat căciulă”(Marin Sorescu, Biblioteca depoezie românească. Comentarii şi antologie,Bucureşti, Editura Creuzet, 1997, pag. 15).

Următoarea etapă este consacrată autorilorpăgâni de la începutul erei creştine. Sunt evaluateaici epigrama (ca specie literară) şi epitaful.

Aici îl aminteşte pe juristul Gaius Noster, maipuţin cunoscut, şi pe scriitorul şi filosoful AethicusHistricus (sec IV), a cărui operă Cosmografia, afost receptată în întreg spaţiul cultural european şiîn diverse epoci istorice. El este şi creatorul unui

alfabet, care-i poartă numele, enigmatic totuşi (secrede că unele litere ar aparţine geto-dacilor).

Mihail Diaconescu demonstrează că actulmartiric este o formă (specie) literară epicăincipientă pentru epoca dacoromană, premer -gătoare vieţilor de sfinţi.

Această formă este ilustrată de Actul martiric alSfinţilor Epictet şi Astion de la Halmyris, Actulmartiric al Sfântului Irineu Episcop de Sirmium,Actul martiric al Sfântului Dasius de la Axiopolis,Actul martiric al Sfântului Emilian de la Durostorum,Actul martiric al Sfântului Sava de la Buzău.

Prima epocă a expansiunii noastre culturale și spirituale

Pentru ultima etapă, autorul aduce o noutateîn literatura de specialitate: două şcoli

literare, la Tomis şi la Dunărea de Jos, ceea cedemonstrează o activitate spirituală, creştină înesenţă, apărătoare a Ortodoxiei stabilite înSinoadele ecumenice, în spaţiul Dunării de Jos şial Dobrogei, deosebit de complexă şi originală, cuautori care s-au impus în Europa, de cele maimulte ori fără a se aminti de originea lor scitică.

În Şcoala literară de la Tomis s-au impusepiscopii Bretanion şi Theotim I Filosoful, IoanCassian (o uriaşă personalitate creştină), apoiepiscopii care au urmat (Ioan de Tomis, episcopulTheotim al II-lea de Tomis), Dionisie Exiguus, ungeniu creator polivalent (filosof, estetician, jurist,traducător, calendorolog, teolog de clasămondială), pe care Mihail Diaconescu l-a evocatepic și simbolic în romanul istoric Depărtarea șitimpul, Ioan Maxenius, Leontius Byzantinus.

Acribia științifică și epuizarea surselor

documentare

Şcoala literară de la Dunărea de Jos a fostconsacrată graţie altor mari scriitori, unii

ortodocşi, iar alţii eterodocşi, cunoscuţi în eopcă,recunoscuţi şi postmortem: Laurentius Mellifluusde Novae, Niceta de Remesiana (creatorul imnuluicapodoperă Te Deum laudamus), Auxentius(Mercurinus) de Durostorum, Germinius deSirmium, Iordanes („personalitate ieşită din masamigratorilor romanizaţi”).

Toţi aceşti scriitori beneficiază de datebiografice cât mai complete, sunt plasaţi încontextul istoric; opera lor este analizată cupertinenţă, inclusiv problemele de limbă şi stil, casurse premergătoare formării limbii româneliterare, evidenţiindu-se contribuţia lor lapatrimoniul naţional şi universal. „Datorităscriitorilor teologi dacoromani şi operele lor, s-arealizat prima epocă a expansiunii noastreculturale şi spirituale în lume şi în istorie –singurul tip de expansiune pe care românii l-aupracticat”, conchide Mihail Diaconescu învalorosul său tratat.

Scrisă într-un stil agreabil, Istoria literaturiidacoromane de Mihail Diaconescu se remarcă prinacribie ştiinţifică, epuizarea surselor documentare,demonstrarea valorii fiecărui scriitor creştin prinpertinenţa analizei critice a operelor păstrate. Esteo sinteză riguroasă a unei epoci cu care urmaşiidacoromanilor, românii, se pot mândri.

Românii sunt cel mai vechi popor creştin înacest spaţiu european, având „în raport cu toţivecinii lor, un mileniu în plus de viaţă şi culturăcreştină”.

O carte necesară care-l înnobilează pe autorul ei.

16 Cronica Timpului Anul II, Nr. 12, ianuarie 2016

Of Doamne!... Ce oameni, ce epocă!...Să încerci să scrii un roman având

ca eroi pe Eminescu, Veronica, Creangă,Caragiale, Maiorescu poate să aducă ablasfemie!... Până să ajung cu cititul lafinalul acestui roman eram tentat să credcă autorul este de tipul modernist, cum sepractică astăzi, să scrii istorie, dar să-i ziciroman, pentru a scăpa de rigorile uneilucrări istorice, pe de o parte, dar şi săsatisfaci lipsa de dorinţă a cititorilor con -tem porani de a se antrena într-o lectură deprofunzime, preferând un ghid povestitor,care să-i facă citirea mai uşoară, mai plăcută, pede altă parte. Dar, când am văzut căromanul este început în anul 1970, mi-amzis că autorul este chiar un precursor.

Din concluziile unei analize sistemice atipologiei umane1, oamenii pot avea încomportamentul lor mai multe laturi expo -nenţiale şi/sau ciclice. Latura exponenţialăa unui om este aceea care-l leagă cu divinitate şia cărei întrerupere este similară cu moarteasa, iar latura ciclică este aceea care-i facepe oameni să convieţuiască. Eminescu avea treilaturi exponenţiale: iubirea pentru naţiaromână, poezia şi iubirea pentru Veronica;Veronica avea două: căsătoria („unirefăcută de Dumnezeu şi numai El o poatedesface”) şi iubirea pentru Eminescu;Creangă avea una, viaţa tihnită; Caragiale,iniţial nu avea niciuna; Maiorescu, niciuna.Nu orice căsătorie reprezintă o latură expo -nen ţială. A nu avea nicio latură exponenţialăeste ceea ce în popor se cheamă „fărăniciun Dumnezeu”.

Veronica a fost partea cu iniţiativă înrelaţia lor. Se văzuseră, prima dată la Putna, cuocazia unei manifestări dedicate lui Ştefancel Mare şi, apoi, a căutat un motiv de a-lreîntâlni. Acest motiv a fost un tratament lao clinică din Viena.

„Prima vizită la Viena”, cum este, deregulă, denumită cea din tinereţe, era menităoricum să-i lărgească orizontul cultural,filozofic, dar şi să absolve o facultate care,ulterior, să-i ofere mai multe posibilităţi deevoluţie în ţară, unde Grupul de la Junimea, înfrunte cu Titu Maiorescu, îi recunoşteauvaloarea şi îi pregăteau un „viitor luminos”, daraşa cum îl vedeau ei.

Iniţiativa temerară a Veronicăi de aveni la Viena avea să zădărnicească multedin ţintele celor care au fost la origineatrimiterii lui Eminescu, la studii, la Viena.

Acolo şi-au comunicat ei iubirea reciprocăfără să aibă nicio idee de viitor. Atunci auintrat în concurenţă laturile lor exponenţiale,iubirea lor reciprocă, cu căsătoria Veronicăi.Eminescu a conştientizat aceasta chiaratunci, în versuri:

Tu eşti o frunte, eu sunt o stemă,Eu sunt un geniu, tu o problemă, Privesc în ochi-ţi să te ghicesc -

Şi te iubesc!Valul iubirii lor şi-a urmat cursul

împotriva tuturor piedicilor pe care le-auîntâmpinat la întoarcerea la Iaşi. Îşi găsaeusinguri suport mental pentru a ţine relaţialor vie, dar, de fiecare dată, tot atât demulte obstacole apăreau. El îşi găsea

refugiul în poezie, iar ea în grija şi dragostea faţăde cele două fete. Nu aveau nimic de reproşatcăsătoriei ei, decât că aceasta exista. Dince în ce mai des, şi mai pe faţă, Eminescudădea semne de insuportabilitate faţă desituaţia lor, în care ei se vedeau doar peascuns, iar Veronica nu accepta cu niciunpreţ să încalce rolul său de femeie măritatăcare făcuse un legământ în faţa lui Dumnezeu.Peste toate acestea apăreau tot mai multeprobleme ale vieţii. Au murit, la diferenţăde doar două zile, şi mama lui şi mama ei.

Câştigul esenţial al acestei perioade afost apropierea de Creangă. Îl cunoscuse laJunimea şi a insistat acolo pentru promo -va rea lui. Echilibrul sufletesc al noului prieten i-afost de mare ajutor. De atunci avea practic oa doua casă a sa, „bojdeuca”, unde trăgea în

momentele de mare cumpănă şi unde găseaun suflet apropiat şi mereu înţelegător.

S-au deschis noi orizonturi cândMaiorescu a ajuns ministrul cultelor şi obună parte din cei de la Junimea s-au mutat laBucureşti. Se reîntâlnea cu Slavici, dupăperioada primei vizite la Viena. Erau împreunăla ziarul Timpul. Veronica nu vedea cu ochibuni plecarea lui la Bucureşti, îi era frică dedestabilizarea lui sentimentală în atmosferanouă şi tumultuoasă din capitală. Eminescunu mai era atras de Iaşi, unde nu apărusenimic nou în imposibila relaţie cu Veronica.

Veronica auzise diverse zvonuri privindrelaţiile lui Eminescu cu mai multe femeidin Bucureşti. Pentru a se convinge desituaţia lui de la Bucureşti, i-a făcut ovizită surpriză. Vizita a fost foarte caldă şipărea că relaţiile lor vor reintra în normal.Cu această ocazie i l-a prezentat peCaragiale, care, ca fire, i-a plăcut. Era totce nu era Eminescu! Nu dădea importanţăla nimic, nu lua nimic în serios!

Între timp, acasă la Veronica, lucrurileau mers din rău spre mai rău. Soţul său,Ştefan, nu mai era rectorul Universităţii din Iaşi,sănătatea sa s-a deteriorat, iar apoi a decedat. Atrebuit să suporte singură, toate cele legatede asemenea evenimente grele, inclusivbârfele asociate cu Eminescu. Ştefan Micle,omul, soţul, a suferit enorm. Nu a lăsat săse vadă aceasta în societate, dar i-a spus-osoţiei sale când era pe patul de moarte.

După un timp au căzut de acord că binear fi să se căsătorească. Grupul de laJunimea, în frunte cu Maiorescu, nu aagreat această idee. Au ales să sacrificeomul Eminescu în favoarea poetului.Considerau că aşezarea la casa lui vaconduce la slăbirea inspiraţiei şi pierdereasa pentru poezie. Mai mulţi de la Junimeaau încercat să-l convingă să renunţe, iarîntr-un final a intervenit chiar Maiorescu.

Veronica avusese o corespondenţă cuCaragiale, se întâlniseră de mai multe ori,el chiar se deplasase la Iaşi pentru ea şi laun moment dat a obţinut un post de revizorşcolar în Neamţ, ca să fie mai apropiat de ea.

Ideea unei relaţii a Veronicăi cuCaragiale a fost lovitura decisivăpentru Eminescu. Din acel momenta respins consecvent ideeacăsătoriei, durerea de cap a devenitmai puternică şi mai de durată. Nuşi-a mai revenit până la moarte.După moartea lui Eminescu,Veronica nu a mai putut supravieţuidecât o lună şi jumătate. Când eraîn depresie, înainte să moară, a avuturmătoarea discuţie cu una dintrefetele sale:

„- Mamă, ia spune-mi, când s-aîndrăgostit Eminescu de tine?

- Crezi că mai ştiu? Noi, cândne-am văzut, eram deja îndrăgostiţi!”

Gândind retroactiv, poate ar fifost mai bună o prietenie!... ”Cândfemeia îţi poate fi un prieten, eaeste mai nepreţuită decât cea maibună dintre neveste, mai completădecât cea mai voluptoasă amantă şiîntrece, cu mii de coţi, cea maideplină prietenie pe care un bărbat

o poate avea pentru alt bărbat, deoarecefemeia e complexă şi diferită, ca şi pământul,care ne farmecă şi ne hrăneşte!” 2

Din punct de vedere sistemic, Eminescu aprocedat corect refuzând căsătoria cuVeronica, ar fi însemnat să dobândeascăîncă o latură exponenţială, a patra. Ar fifost şi mai greu pentru el să negocieze cuDumnezeu priorităţile sale lumeşti.Creangă a rămas cu Tincuţa, singura luilatură exponenţială şi cu fosta capacitatede a trata instituţional cu divinitatea, ca ex-popă. Caragiale a intrat în perioada sa deresponsabilitate, dezvoltând şi el o laturăexponenţială, şi anume grija pentru naţiaromână, care l-a condus în final la exilareşi moarte. Lacrimile care i-au dat când aaflat de moartea lui Eminescu, poate aufost primele lacrimi reale din viaţa sa!...Maiorescu nu a avut niciodată o laturăexponenţială, şi totuşi, fără el, una dintrecele mai prolifice epoci culturale aleRomâniei nu ar fi existat.

Cartea Martirii lui Eros, a domnuluiIon Ionescu-Bucovu, a reuşit să prezinteîntr-o formă artistică remarcabilă toatăaceastă filozofie dizolvată în literatură.

1 Nicolae VASILE: Reinventarea omului, EdituraBIBLIOTHECA, Târgovişte, �011.2 Panait ISTRATI, Romanul Neranţula.

NIC

OL

AE

VA

SIL

E

*Recenzie la romanul Martirii lui Eros. Eminescu şiVeronica, autor Ion Ionescu-Bucovu, EdituraEditgraph, Buzău, 2015.

Nicolae Vasile

Dacă aş fi... Eminescu!

Dacă aş fi Eminescu,...n-aş mai căuta flori albastre,ele ori nu mai sunt,ori nu mai sunt ale noastre!...

Străini, frumoşi sau urâţi,care au bani de dat,au apărut atât de mulţi,şi muzele le-au cumpărat!

Ce era cândva verde şi sfânt,pădurea, cu-ai săi copaci falnici,nici ea, nici ei, azi, nu mai sunt,i-au doborât oamenii jalnici!...

În locul teilor îmbietori,de poezie mult iubitori,avem tufişuri, plantate prost,în parcuri făcute fără rost!...

Lacul nuferilor galbeniazi, nu l-aş mai cunoaşte,aşa părăsit de oamenişi plin cu bale de broaşte!...

De steaua care-a răsărit,n-aş mai putea vorbi,azi, stelele, cu miile apar,dar, tot aşa rapid, dispar.

Luceafărul, cândva stingher,astăzi, este greu de găsit,el poate fi uşor de confundatcu-n, la fel de luminat, satelit.

N-aş mai vorbi de proletari, şi de străvechii împăraţi,căci astăzi sunt mult mai tari,nişte veri, cumetri sau fraţi.

Oh,... vino tu, Ţepeş Doamne,adună-i pe toţi la un loc,când le-o fi sete şi foame,dă-le-altceva, chiar un foc.

Să le dai drumu’ de-acolo,neascultând al lor suspin,când vor şti ce este munca,şi să vezi atunci ce chin!...

Unii se vor da bolnavi,alţii se vor da nebuni,dar nu îi văita prea tare,ştii că prostia nu doare!

Mare grijă de tineri, să avem,să nu-i educăm cu alcool şi tutun,să facem pentru ei tot ce putem,s-avem, măcar, un viitor mai bun!

Martirii lui ErosMartirii lui Eros . . Eminescu şi VeronicaEminescu şi Veronica**

17Cronica Timpului Anul II, Nr. 12, ianuarie 2016

Sunt invitată la lansarea volumului deeseuri „Orice semn este o insulă” al

doamnei Elisabeta Iosif, erudită și talentatăscriitoare, și mi se comunică faptul căEditura Betta îl are ca invitat de onoare pecriticul și istoricul literar, poetul, folclo ris -tul, prozatorul, dramaturgul și eseistul,prof.univ.dr. Ion Dodu Bălan. În cadrulevenimentului, avea să-i fie prezentată car -tea „Așa a fost să fie...”, pe care o citisemcu un timp în urmă. În cele câteva zile avu -te la dispoziție, am revenit asupra volumi -nosu lui paradis de amintiri și cugetări, înideea de a-mi disciplina gândurile și impre -siile izvorâte la prima cunoștință cu lumeacuprinsă între copertele sale. Furată devraja lecturii, am călătorit din nou, împreu -nă cu maestrul cuvintelor, și iată ce a ieșit:

Magistru. Spirit generos şi pătrunzător,îngăduitor şi scotocitor, trudnic şi sclipitor,cărturar de seamă. O viaţă închinată limbiişi literaturii române, culturii „d-aci” şi uni -versale şi păstrării nealterate a miezului deflacără ascuns în trupul neamului românesc.

Într-o vreme în care, în beletristică s-auabordat toate formulele posibile şi s-aunăscocit negândite ingeniozităţi, magistrulîşi povesteşte viaţa sfătos, ademenindu-ne,într-o incursiune elaborată, cu aduceri amin -te de locuri cunoscute şi oameni întâlniţi încale, cu aparentă imparţialitate, în fapt cualeasă măsură a virtuozităţii scriitoriceşti.Aşează frânturi de amintiri din lumi dife -

rite, din perioade diferite, mai ales din ceazbuciumată social-politic de după al DoilealRăzboi Mondial, traversată exemplar depovestitor, alăturându-le eseuri, referitoarela mari personalităţi, înscrise cu mândrie înanalele criticii şi istoriei literare, dar şi ogalerie de schiţe şi portrete ce biciuiesctemeinic şi cu o pertinentă îndrăzneală

tarele societăţii pe care tocmai o traversăm;cuprinde impresii despre călătoriile dinafarahotarelor, despre diplomaţie şi lucrări în fo -lo sul ţării, impresii despre locurile vizita teşi cultura altor neamuri. Cartea se încheiecu omagiile primite de la mari personalităţiale vieţii noastre culturale aduse Magistrului.

Toate acestea surprinse într-o frescăbeletristică de ţinută intelectuală, închipuindo panoramă imensă ca dimensiuni, variată,copleşitoare ca simţiri, cu o dinamică susţi -nută, tulburătoare şi în acelaşi timp cuce -ritoare sau, dacă vreţi, într-o simfonie afaptelor şi a trăirilor omeneşti din lumea pecare a cunoscut-o cu adevărat.

Citind cartea domnului prof.univ.dr. IonDodu Bălan am avut senzaţia că escaladezun munte, atrasă de mirajul peisajului bele -tristic, social, moral, intelectual, spiritual cese înfăţişează pagină cu pagină şi, la unmoment dat, am constatat că mă aflu într-ozonă ameţitoare a vârfurilor societăţii, adicăa adevăratei elite, a voievozilor culturiiromâne, a unei înţelegeri umane elevate,privind ştiinţa de a trăi şi de a te bucura deviaţa de la cele mai înalte cote aleomenescului.

M-a purtat în lumea mirifică a satuluinatal ardelenesc cu oameni mari înălţaţicătre mândria cerului de acolo, cu sfinţibunici şi părinţi, care se duceau duminicaîmbrăcaţi în straie de sărbătoare ca să-şiviziteze câmpul şi holdele, apoi, cumpătaţişi împăcaţi cu legea firii, intrau în veşnicie,urmaţi la pas, ca şi în viaţă, de

credincioasele lor soţii. Mi-a făcut cunoştinţă cu elita societăţii

româneşti, de parcă s-ar fi deschis o poartăcătre timpuri care au fost nu mai demultdecât ieri şi pe care le-am apucat. De acolo,din aerul acela neîntinat şi tare al curajuluide a fi un intelectual adevărat, deasupramicimilor unei vremi sau alta, am privit,

atunci când a vrut măria sa autorul, dincartea cea care aşa a fost să fie, la vieţileatâtor şi atâtor spirite superioare cu care ne-a dăruit destinul. Prin antiteză, fără patimă,chiar smerit, dar cu dârzenia celui care nuuită, mi-a îndreptat privirile sufletului cătrehăul respingătoarelor reptile mişunânde şirănindu-ne adânc fiinţa neamului, atât deîncercat de nedreptele cotituri istorice.

Magistrul s-a jucat genial cu amintirile,le-a pictat într-o manieră personală, delocsimplă, ci cu luare aminte la experienţatrecutului ce pare uitată de o societate aflată

într-o monstruoasă derivă. Noi personalităţise ridică spre cinstea acestui neam. Ni leprezintă, ni le face cunoscute ca exemple deurmat. Exigent, Profesorul de viaţă şi deliteratură, de politică şi diplomaţie, Omul,ce-şi reclamă locul în societate şi rădăcinileadânc înfipte în inima românismului, loveş -te puternic cu biciul condeiului satirizândnoua ciocoime cu moravuri, defecte şi grelepăcate. Nu are a se teme de nimeni şi de ace -ea strigă, negru pe alb, tot ce are pe suflet.

M-au impresionat culorile tandre şi re -cu noscătoare cu care a pictat portretulDoamnei Sale, intelectuală de mare clasă,mamă şi soţie devotată şi sprijin de nădejde.

Eminentă personalitate, exponent devârf al românismului în forma sa cea maivaloroasă şi nobiliară, domnul prof.univ.dr.Ion Dodu Bălan ne dăruie „un rai de amin -tiri din care nimeni şi niciodată nu poate fialungat”, ca lecţie de viaţă, rod al nestăvi -litei forţe vitale cu care a fost înzestrat, alinteligenţei şi al dreptei conduite moşteniteşi sublimate într-o operă de o importanţăcapitală, prin curaj, dăruire, profesionalism,pentru istoria şi critica literară.

Cu Elena Bălan, Rodica Elena Lupu (editorul), Ion Dodu Bălan și R.N. Carpen, organizatorul evenimentului Eliza Roha

Imaginea este dominată vizual de câteva găini și un cocoșfălos ce-și fac siesta după masa de dimineață.

Cadrul pozei este însă mult mai bogat în informații.În prim plan se observă robinetul de serviciu, cu apă curentă

adusă prin cădere dintr-un vârf de deal.De când a fost instalată, fântana din ogradă, ce nu apare în

poză, este mai puțin folosită, așa că pe marginea ei a apărut un valvegetal de fonfiu verde.

În colțul din stânga se înalță stiva de lemne „la metru” ceurmează să fie tăiate cu circularul de lângă ele. Pe vremuri lemnelese așezau pe capra de tăiat lemne și se tăiau cu fierăstrăul - „firezul"-pentru două mâini, asta însemnând că era nevoie de doi oamenipentru manevrarea lui.

Fierăstrăul pentru două mâini cerea îndemânare și treabamergea bine numai dacă dinții „firezului” erau bine ascuțiți cu o pilătriunghiulară și „împărțiți” așa cum trebuie.

Pe peretele din fundul șoprului se observă o stivă cu lemnesparte pentru folosul sobei de gătit – „sporul”.

Ele au fost mărunțite pe butucul de spart lemne pe careacum stă țanțoș o mândrețe de cocoș spre care privesc, pline desperanță, găinile din preajmă.

O măsuță și bufetul, ce nu-și mai aveau rostul în casă, suntde mare folos, la câtă treabă e de făcut în șopru. Dovadă sunt șigălețile care, parcă, așteaptă să fie umplute cu bucăți de „curcubată”(dovleac furajer), ce urmează să fie tăiate, fierte și date la porci. Depe tuleii din lighean („vailing”) au fost adunate boabele de „cucuruz”(porumb) ce au făcut, cu puțin timp în urmă, deliciul orătăniilor dinogradă. Iar scaunul, ce pare fără rost, este doar într-o scurtă așteptare,până când stăpânul sau stăpâna gospodăriei se vor așeza pe el pentrua trebălui din nou...

DAN LIVIU MUT

Fals tratat de etnografieUn șopru bun la toate

„Aşa a fost să fie...”, fiind„Aşa a fost să fie...”, fiindeminentul senior al literaturii noastre eminentul senior al literaturii noastre

ION DODU BĂLANION DODU BĂLAN

18 Cronica Timpului Anul II, Nr. 12, ianuarie 2016

M-am născut la sat şi în sat trăiesc.M-am lăsat de nenumărate ori

sedusă de exuberanţa naturii cu întregul eicortegiu de plante, animale şi fenomene. M-au încântat sărbătorile şi ritualurilereligioase, iar alte ori am rămas nedumerităîn faţa unor gesturi, ziceri şi obiceiuri obli -ga torii în anumite situaţii, pentru că „aşa s-au pomenit din moşi-strămoşi”.

Da, simt cum satul trăieşte în mine, şitoate ale lui, pulsează ca o inimă mare înfiinţa mea.

Nu mă pot dezice de sat. Nu ne putemşi nici nu avem voie să ne dezicem de el, pentrucă, spunea Ernest Bernea, „Satul reprezintăcivilizaţia românească”, iar Petre Ţuţea,când vorbea despre ţăranul român, afirmacă acesta este „omul total”, iar împre ună,aceşti Oameni, „această căruţă de ţărani”,cum îi numea tot Ţuţea, au ţinut la respectmilenii de-a rândul, câteva imperii…

Nu avem dreptul să ne dezicem de sat,de ţăranul adevărat. Pentru că satul ne-afost matrice şi temelie, iar „mândria satuluide a se găsi în centrul lumii şi al unui destin, ne-amenţinut şi ne-a salvat ca popor pesteveacurile de nenoroc.”

Şi întreagă această cultură populară pro -dusă de sat în milenii de dănuire pe aceeaşivatră, să-i zicem treimică, Moldova, Ardealul şiŢara Românească, stă astăzi ca fundamentpentru cultura modernă a acestei ţări, căcispune Blaga: „O cultură majoră mai arenevoie şi de o temelie, iar această temeliesine qua non e totdeauna matca stilistică aunei culturi populare.”

Ce am fi noi astăzi fără Brâncuşi, fărăEminescu? Ca să amintesc doar două dintregeniile acestui popor care au trăit şi au creatalimentându-se în permanenţă din fabulosultezaur al culturii populare româneşti. Nu s-au dezis niciodată de lumea satului, bamai mult, i-au aparţinut cu toată fiinţa, chiardacă au trăit în mari oraşe.

De aceea, consider utilă aplecarea cudragoste şi competenţă asupra fenomenelorcu caracter străvechi ce încă mai dăinuie încultura noastră populară, pentru că: „Civilizaţiaromână sătească are un gen propriu, pornitdintr-un fond străvechi, pierdut în neguraveacurilor, şi pe care încă îl poate arătastrălucit mitologia precreştină aflătoare aziîn satele noastre de o parte şi alta a Carpaţilor, şiare o perfecţiune, o experienţă vie, de

continuă îmbogăţire către formepure, aşa cum ne-o arată mai alesarta populară. În acest fel, civilizaţiaromână sătească, prezentă azi subochii noştri, ne poartă în adâncimide milenii şi, prin observaţie directă, nedezleagă probleme de istorie acolounde documentul scris lipseşte cudesăvârşire.”

Civilizaţia română sătească areidentitate proprie şi o valoare, obogăţie care-i uimeşte pe cercetătoriistrăini. Bogăţia şi valoarea culturiinoastre populare vine din geniali -tatea acestui popor, dar şi dinvechimea dăinuirii noastre.Adâncindu-ne în studiul diverselor„fenomene” ale culturii populare,realizăm că putem străbate mileniile însens invers, spre „începuturile”civilizaţiei umane, pentru a descoperiaici lucruri inedite, pentru a dezlegaprobleme de istorie acolo undedocumentele lipsesc în totalitate.Pentru că, aşa cum spune şi E.Bernea, „satul românesc este celmai expresiv şi mai bogat document.”

În satul traditional românescviaţa se desfăşoară jalonată fiind,de sărbătorile religioase şi muncileagricole. La rândul lor, acestea sederulează şi ele conform unorritualuri şi obiceiuri venite dedeparte în timp, multe din acesteritualuri având o simbolistică şi osemnificaţie clară, menită săsacralizeze momentul respectiv, săreaducă ordinea în Univers, săreaconstituie timpul mitic al„începuturilor lumii”, momentulde perfecţiune al întregii creaţii.

Unul dintre simboluriletutelare ale civilizaţiei româneştieste Arborele Vieţii, la care voiface referire în cele ce urmează,prezentând simbolistica şiutilizările lui în spaţiul zărăndean.

Cercetările sistematice dinultimul timp asupra mentalităţiiprimitive, „au scos în evidenţăimportanţa simbolismului pentrugândirea arhaică şi, totodată, rolullui fundamental în viaţa oricăreisocietăţi tradiţionale.”

Mircea Eliade afirmă deasemenea, că: „(…) simbolul,mitul, imaginea ţin de substanţavieţii spirituale, că le putemcamufla, mutila, degrada, însăniciodată extirpa.”

După cele afirmate de Eliade,se observă că noi suntem depen -denţi de simboluri şi imagini, pentrucă prin intermediul lor ajungem sădescifrăm aspectele subtile alerealităţii, chiar cele mai profunde,cele mai sensibile aspecte ale aces -tei ultime realităţi, care fără simbo -luri ne-ar rămâne ascunse.Simbolulne provoacă, ne activează cele maiintime resorturi ale gândirii, neajută să străbatem veacurile, să neregăsim strămoşii, rădăcinile.Astfel, „simbolul revelează anumi -te aspecte ale realităţii-cele maiprofunde-care resping alt mijloc decunoaştere.”

Prin intermediul simboluriloromul modern accede în acel illotempore, timpul mitic al începuturi -lor, al omului primordial trăitor înparadis. Să vedem în continuarecare este utilizarea şi simbolisticaArborelui Vieţii în spaţiul culturalromânesc, cu referire concretă laŢara Zarandului.

Mircea Eliade demonstrează căîn gândirea arhaică „nivelul vegetaleste considerat izvor nesecat deviaţă, iar oamenii simple proiecţiiale matricii vegetale.”

Din totalitatea proiecţiilorvegetal-umane din cultura popularăromânească, se pare că se impundouă simboluri ce tind să devinăsupreme: cel al Arborelui Vieţii,întru chipat de brad sau alt copac, lacare vom şi face referire în rându -rile de mai jos, şi altul cerealier,repre zentat de grâu şi produsele sale:pâine, colaci, cozonaci, colivă, etc.

Arborele Vieţii, Arborele Lumiisau Arborele Cosmic, ca simboltutelar al culturii populare româneşti,a ajuns până astăzi, străbătândaproa pe nemodificat, atât ca aspect,cât şi ca semnificaţie, numeroasemilenii din istoria umanităţii, fiindastăzi pentru cercetători o valoroa -să „arhivă” care furnizează infor ma -ţii de o excepţională valoare despremodul de gândire arhaic al înain ta -şilor, despre concepţii, mentalităţi,arhetipuri. Toate au ajuns până lanoi, cei de astăzi, purtate de ramu -rile Arborelui Cosmic, chiar dacă,pentru mulţi, multitudinea de sim -boluri a acestui arbore nu mai esteevidentă. Căci, spune Mircea Eliade,„un simbolism este independent de

faptul că este sau nu înţeles, şi îşi păstreazăconsistenţa în ciuda oricărei degradări şi o

păstrează chiar şi atunci când este uitat.”De aceea, multe dintre obiceiurile şi

ritualurile în care astăzi apare „bradul” sau„pomul” se realizează pentru că „aşa amapucat din bătrâni”, dar de cele mai multeori, fără să se cunoască adevărata semni -ficaţie a „bradului”.

În arealul zărăndean utilizarea „bradului”,a „pomului”, a „crengilor” ca simboluri aleArborelui Vieţii, încă se face în cadrul unorobiceiuri calendaristice: Crăciun, Anul Nou,Sf. Gheorghe, Florii, precum şi în cadrul

obiceiurilor legate de ciclul vieţii: Naştere,Nuntă, Moarte.

Anul Nou, sărbătorit de-a lungul istorieila date diferite, a avut mereu semnificaţiimajore de abolire a timpului istoric, demoarte, distrucţie a timpului şi a creaţiei darşi aceea de regenerare, recreare a lumii. Aşacum ne spune şi numele lui, Anul Nou aduceun timp sacru „al începuturilor”, al „para disu -lui primordial”, al perfecţiunii din momen tulprim al creaţiei.

Pentru a susţine acest moment de înnoirea timpului, de accedere la perfecţiunea„începuturilor”, la beatitudinea „vârstei deaur”, oamenii au recurs la diverse practici.Ne vom referi aici doar la utilizare crengilorde brad şi a toiagului în obiceiurile legatede Anul Nou.

În Zarand persistă obiceiul ca în dimi -neaţa de Anul Nou, copiii (băieţii) cu vârstesub 12 ani, să umble din casă în casă cuuratul. În mână poartă o creangă de bradîmpodobită cu panglici şi flori colorate dinhârtie creponată (un obicei mai nou) sau untoiag, o bâtă împodobită cu ciucuri din lânăcolorată, un clopoţel şi mlădiţe verzi deiederă sau fonfiu. (...)

(continuare în numărul viitor)

Imag

ini

Imag

ini ş

i sim

bolu

ri a

le A

rbor

elui

Vie

ţii

şi sim

bolu

ri a

le A

rbor

elui

Vie

ţii (I

)

MONICA  DUȘAN

19Cronica Timpului Anul II, Nr. 12, ianuarie 2016

Editată de UNIUNEA ZIARIŞTILOR PROFESIONIŞTIDIN ROMÂNIA - Preşedinte DORU DINU GLĂVAN

Director generalDORU DINU GLĂVAN

Director executivFLORIAN LAURENŢIU STOICA

Redactor şefRODICA SUBŢIRELU Redactor şef-adjunctGEORGE CANACHE

Secretar general de redacţieMIHAELA RUSU

MEMBRI FONDATORI:DORU DINU GLĂVAN (UZPR)FLORIAN LAURENŢIU STOICARODICA SUBŢIRELU (UZPR)MIHAELA RUSU (UZPR)CORINA VLAD DIACONESCU (UZPR)CLEMENTINA TIMUŞ (UZPR)ELIZA ROHAREMUS FISCĂCORINA POPESCU (UZPR)IOANA UNGUREANUELENA SANTAMARIA (UZPR)ANCA SIMILEA GIACOMELLOTEOFIL BRADEADOINA BÂRCĂ CLAUDIA MOTEA (UZPR)BENONE NEAGOE (UZPR)PETRE RĂCĂNEL (UZPR)NICOLAE CABEL (UCIN)

Seniori editori:Conf.dr. CORNELIU ZEANA (UZPR)Conf.univ.dr. GABRIEL I. NĂSTASEGen.dr. EMIL STRĂINU (UZPR)CORINA VLAD DIACONESCU (UZPR)MARIAN DUMITRU (UZPR)GEORGE CANACHE (UCIN)ALEXANDRE ANDREI (Paris)NICOLAE VASILE (UZPR)

Membri de onoare:ASHOK KUMAR TYAGI (India)BEN TODICĂ (Australia)

Art director:TILEA ION

Concepție artistică:RODICA SUBȚIRELU

Corectură:MARINELA TOCACIUCorespondent CanadaCĂTĂLINA STROIE

Adresă: Uniunea ZiariştilorProfesionişti din RomâniaBdul. N. Bălcescu nr. 21, et. 4,cam. 26, sect. 1, BucureştiTelefoane de contact şi abonamente:Tel: 021 317.92.25; Fax: 021 313.06.72e-mail: cronicatimpului@gmail.comhttps://uzprcronicatimpului.wordpress.com/

Responsabilitatea juridicăpentru conţinutul

articolului publicat aparţine autorului.

Tipărit la: Gutenberg saBd. Theodor Pallady, 287, sector 3,Bucureşti, 021 345 09 26 -gutenberg_sa@yahoo.com

ISSN: 2393-1086

Ţin să mărturisesc faptul că întot dea -una, când am prilejul să citesc ori să răs -foiesc o revistă culturală, spiri tuală sauduhovnicească mă bucur nespus de mult,deoarece constat că este mult folositoaremultora dintre oamenii de cultură, preoţiişi credincioşii noştri, care sunt cititorii ei!...

Acum, la ceas aniversar, cu prilejul in -trării într-un nou an de activitate edito -rială şi cultural - spirituală a publicaţiei,constat şi observ cu multă bucurie şi mul ţu -mire sufletească că rolul şi rostul Revistei„Cronica Timpului” este acela de a-şicontinua, pe mai departe, misiunea eicurat civică, educaţională, apologetică,profund spirituală şi autentic culturală şiromânească.

Sunt convins că, în pofida tuturorgreu tă ţilor, a piedicilor şi a ispitelor,truditorii acestei reviste nu se vor opriaici ci vor continua să-şi dezvolte activi -tatea lor pe toate planurile, pe acest tărâmpublicistic şi mediatic, inclusiv prindezvoltarea site-ului, prin cât mai multeîntâlniri cu cititorii, inclusiv în mediulvirtual, electronic şi prin publicarea a câtmai multe cărţi, de folos cultural şi spiri -tual pentru cititorii ei şi nu numai!...

Întotdeauna, cu fiecare număr, mesajulacestei reviste se înscrie cu prisosinţă înprocesul transfigurărilor şi transfor mări -lor instructiv – educative, culturale şispirituale,, atât de necesare omului con -tem poran, în goana şi în agonia lui prinlume.

Nu vă pot ascunde nestăvilita meabucurie pentru această colecţie a revisteicultural - patriotice „Cronica Timpului”,

care mi-au descoperit frumuseţea unuidiscurs intelectual, cultural şi spiritualviu, simplu, dinamic, abordabil şi accesi -bil, ce ne cheamă şi ne provoacă la oacţiune şi activitate responsabilă în faţapropriei culturi, civilizaţii şi credinţe,îndrumaţi şi călăuziţi fiind de o atitudineechilibrată, plină de discernământ şi dreap - tă socoteală. Marele istoric şi savantNicolae Iorga spunea, afirma undeva căomul rămâne în viitor doar cu ceea ce aputut da sau oferi altora. Gândindu-măla acest aforism, am senzaţia şi impresiacă Doamna Redactor Şef, RodicaSubţirelu, a fost întotdeauna şi perma -nent conştientă de această vocaţie aomului, de „dăruitor” pentru cei dinjurul său şi din neamul său, cel strămo -şesc, creştinesc şi românesc.

Astăzi, din păcate, modelul şi exem -plul dumneaei este tot mai greu decuprins şi de asumat ori de însuşit înarea lul personalităţii noastre, multpretenţioase şi simandicoase. Că nu estetotul pierdut ne-o dovedeşte acest buchet,de acum însutit, al numerelor acesteiprestigioase reviste pe care domnia sani-l dăruieşte tuturor, spre luare aminte,lucrare şi împlinire.

Doresc să apreciez în mod deosebitserio zitatea, competenţa, realismul, dis -cer nă mântul, hărnicia şi dărnicia mem -brilor şi cola bo rato rilor care fac partedin acest veritabil colectiv redaţional, şisă-i felicit pe toţi pentru tot efortul depusîn desfăşurarea activităţii lor, cu timp şifără timp, rugându-mă ca Bunul

Dumnezeu să le facă parte, în continu a -re, de mult succes, de mult spor şi demulte împliniri spirituale şi duhovni ceşti,iar revistei cultural – educative şi instruc -tiv - civice „Cronica Timpului” în acţi -unea şi activitatea ei de rostuire a minţiişi a sufletelor multora dintre noi, cititoriiei fideli, loiali şi credincioşi, precum şiPreşedintelui UZPR - Domnul DoruDinu Glăvan şi a Redactorului Şef - înpersoana Doamnei Rodica Subţirelu, ledoresc să aibă parte de viaţă cât mailungă, cu mult folos sufletesc şi cu mulţicititori, să se bucure de realizările şiîmplinirile de până acum, să le cultive şisă le înmulţească şi să le sporească, pemai departe, îndeosebi pe cele de ordinduhovnicesc, apologetic - misionar şicultural - cărturăresc!...

Dumnezeu să vă ajute, în continuare,în tot lucrul cel bun, să vă binecuvântezeşi să vă poarte, pururea, de grjă!...

Un sincer şi călduros „La Mulţi şiFericiţi Ani!” Doamne ajută!

Bucureşti – Decembrie 2015

Cu aleasă preţuire şi deosebităconsideraţie,

Dr. STELIAN GOMBOŞ – Consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte

din cadrul Guvernului României

URARE

Sunt Giorgio Giacomello,soţul fostei profesoare de limba ita -liană şi de limba franceză AncaSimilea Giacomello. Ea a predatla Bucureşti din anul 1973 pânăîn1989, când ne-am căsătorit.

Soţia mea colaborează ca

voluntară la revista CronicaTimpului, publicând diversearticole.

Am avut astfel ocazia săcitesc revista şi să apreciez con -tribuţiile personalităţilor din do -meniul cultural, ştiinţific şi civicaflate în paginile acesteipublicaţii.

Cu ocazia sărbătorilor deiarnă urez membrilor redacţieiprecum şi colaboratorilor săcontinue cu succes acest admi -rabil act de cultură şi

La mulţi ani !

GIORGIO GIACOMELLO

Stimate Domnule Preşedinte al UZPR, DORU DINU GLĂVAN,Stimate Domnule Preşedinte al UZPR, DORU DINU GLĂVAN,Stimată Doamnă Redactor Şef, Rodica Subţirelu,Stimată Doamnă Redactor Şef, Rodica Subţirelu,

IMPORTANTPentru toţi cei care vor să susţină financiar

publicaţia „Cronica Timpului”, editată de UniuneaZiariştilor Profesionişti din România, contul nostru este:

nr. RO04RNCB0072049700590007 deschis la BCR sucursala Bucureşti

Vă mulţumim!

Lumea din desenele lui Petru Vintilă jr. eun triumf al geometriei. Ca în portretul alegorical lui Newton, desenat cândva de Blake, ea a fostcreată cu echerul și compasul.

Cercul și sfera, semnele pitagoreice aledesăvârșirii, încorporează sensurile unui universîn care se împlinesc miracole.

Înainte de toate, e un miracol al luminii.Nu noaptea, ci atotbiruitoarea amiază e timpulmarelui mister al genezei.

Petru Vintilă-junior da, astfel, înțelesunor tradiții ce descind din vechile civilizații aleMediteranei, clădite pe dimensiunile unei verti -calități ce ritma verticalele înseși ale razelorsoarelui; tradiții cărora le-a dat ipostazierepropice și folclorul romănesc, și poema emines -ciană – unde Luceafarul este, mai presus detoate, Lumina – și geometria pură a lui Brîncuși.

Simbolurile se citesc, în aceste desene,într-o perspectivă clar poematică. Totul serezolvă la nivelul metaforei, fiecare episod al

narațiunii se luminează deplin dacă e privit de laînălțimea sensurilor lirice ale unei poeme, încare simbolurile-cheie sunt soarele și sfera,lumina sau geometria sau, cu un singur cuvânt –rațiunea triumfantă.

Petru Vintilă jr. – și-a impus un programriguros de reevaluare a funcției tradiționale adesenului. Respingând măruntele prejudecăți alemodelor impuse de diverse curente agreate decritici și lansate de galeriști, el face convingă -toarea dovada a permanențelor unor valori pecare le-a instituit, in istoria imaginii vizuale, linia.

Elogiu al poeziei cuprinse în geometriilelăuntrice ale lumii, arta lui Petru Vintilă jr. dămăsura unei admirabile cutezanțe: aceea de arămâne credincios sieși, gândurilor și sensi -bilității sale.

Dan Grigorescu

PETRU VINTILĂ JUNIOR

Uzina viselor – creion-hârtie - 47x60 cm.

Tehnică Mixtă Tehnică Mixtă

Esmeralda din Sorrento – creion pe hârtie