Embed Size (px)
DESCRIPTION
Cresterea broastelor comestibile
Citation preview
CRESTEREA BROASTELOR COMESTIBILEwww.broaste.go.ro
AVANTAJELE CREERII UNEI FERME DE CREŞTEREA BROAŞTELOR COMESTIBILE
Carnea de broască are calităţi nutritive deosebite 23% proteine, 3% glucide, 0.95 lipide, 10% substanţe minerale. Ea se aseamănă mult prin gustul cărnii de pui numai că are un conţinut foarte scăzut în grăsimi. Datorită acestor calităţi ea se consumă în multe ţări din Uniunea Europeană (Italia, Franţa) dar şi în alte ţări cum ar fi SUA, India. Din carnea de broască pot fi preparate numeroase mâncăruri alese. Deoarece se folosesc numai picioarele din spate din ceea ce rămâne se extrage ulei ce este folosit în industria farmaceutică. Pielea de broască se foloseşte pentru confecţionarea diverselor obiecte cum ar fi portofele, brelocuri. Carnea de broască se foloseşte pentru hrănirea altor animale şi păsări şi chiar pentru pescuit. Preţul unui kg de picioare de broască se vinde în acest moment la nivel mondial cu 6 euro. Preţul este atractiv ţinând cont de cheltuielile necesare pentru înfiinţarea unei ferme de broaşte, de modul de înmulţire al acestora, cât şi de costul general de întreţinere. Banii investiţi în afacere se amortizează după prima vânzare de picioare de broaşte.
CONSUMUL DE BROAŞTE COMESTIBILE ÎN LUME
Broaştele comestibile au apărut în gastronomia europeană în cursul secolului al XVI-lea. Ele erau prelevate din habitatul natural. Datorită creşterii consumului cât şi prinderii neraţionale la începutul secolului al XX-lea numărul broaştelor comestibile a scăzut mult. După 1980 s-a trecut la creştere intensivă a broaştelor în ferme special amenajate. Există la ora actuală în jur de 50 de specii de broaşte comestibile, din care doar vreo 20 de specii au importanţă economică. S-au dezvoltat două filiere importante de mari distribuitori:
- pulpe de broaşte congelate care vin din Extremul Orient ( Indonezia, China);
- animale vii destinate numai restaurantelor care sunt aduse din ţările mediteraneene ( Turcia, Egipt, Albania);
Un mare producător este Brazilia care exportă în special pulpe de broască congelate. Rezultate foarte bune au fost obţinute experimental în Franţa ( ţară în care exploatarea broaştelor din habitatul natural este interzisă ) folosind două grupe de broaşte:
- broaşte verzi ( Rana esculenta, Rana lessonae, Rana ridibunda);- broaşte roşii ( Rana temporaria, Rana dalmatina, Rana iberica, Rana
arvalis); Prima grupă este constituită din animale mai mult acvatice atât în stadiul de larvă cât şi în stadiul adult, ele trăind în bălţi şi heleştee plane mari şi permanente. A doua grupă este formată din animale terestre în stadiu adult ( numai reproducerea şi dezvoltarea mormolocilor făcându-se în mediul acvatic ( în ape permanente sau temporare ), în special R. Temporaria care prezintă fenomenul de „homing” ceea ce înseamnă întoarcerea adulţilor în locurile în care s-au născut. În cadrul experimentului s-au obţinut rezultate foarte bune în creşterea broaştelor Rana ridibunda, Rana esculenta ( broaşte comestibile care se găsesc în habitat natural şi în România şi pe care vă recomandăm să le creşteţi ). În cazul Rana ridibunda s-au obţinut următoarele rezultate:
- femelele au efectuat mai multe ponte pe an având o fertilitate la început satisfăcătoare. După câţiva ani fecundaţia şi fertilitatea au scăzut, din cauze mai puţin cunoscute;
- dezvoltarea mormolocilor durează 2 – 3 luni;- după 40 de zile rata de supravieţuire ( în caz de creştere separată
datorită canibalismului ) a fost de 92% la o lungime maximă atinsă mai mică de 32 mm;
- durata creşterii este de 10 – 12 luni cu o producţie de 20 – 30 kg broaşte / mp pentru o temperatură cuprinsă între 15 – 25 grade C
Aceste rezultate sunt mai mult decât satisfăcătoare ţinând cont că 1 kg de pulpe de broască se vinde la ora actuală cu 6 euro. Trebuie să ţinem cont însă că pentru un animal cântărind între 80 – 100 grame randamentul de tăiere este de 60 – 80 % în carcasă, ajunge la 33 – 47 % pentru pulpe în cazul unei „tăieri parisienne” ( tăiere scurtă ) şi la 38 – 51 % în urma unei tăieri lungi. ( „tăieri lyonnaise” ). Greutatea ovarelor la femelă poate reprezenta 20 – 25 % din greutatea totală. Aceste rezultate se obţin de obicei în cazul creşterii intensive a broaştelor după o anumită experienţă şi folosind un lot calitativ. O altă specie crescută preponderent intensiv este Rana catesbeana ( broaşte gigantice de aproximativ 1 kg ) specie introdusă recent şi în Europa datorită greutăţii pulpelor cuprinse între 300 – 400 grame. În Taiwan se cresc în special Rana crassa care au o dezvoltare foarte rapidă ( se produc 3 generaţii pe an ) cu un randament de 20 kg broaşte / mp. Recent în Thailanda se creşte Rana rugulosa care atinge 130 – 150 grame în 5 – 6 luni.
CREŞTEREA BROAŞTELOR ÎN ROMÂNIA
La ora actuală în România creşterea broaştelor în mod organizat în ferme nu există deşi, Guvernul României prin finanţare SAPARD sprijină această activitate. Prin măsura 3.4. – diversificarea activităţilor economice care să genereze activităţi multiple şi venituri alternative şi submăsura altei activităţi programul SAPARD alocă fonduri nerambursabile cuprinse între 10.000 şi 200.000 de euro, ceeea ce reprezintă 50% din totalul cheltuielilor eligibile ( vezi secţiunea SAPARD ). Prin măsura mai sus amintită s-au alocat 23.000.000 euro care sunt mai mult decât suficienţi pentru crearea unor ferme de creştere a broaştelor care să producă în total 10 tone pe an. Din fondurile SAPARD puteţi construi depozite pentru hrană, clădiri administrative, să cumpăraţi mijloace de transport frigorifice, echipamente, instalaţii, dispozitive de recoltare şi monitorizare a proceselor din fermă. Tot din aceşti bani se poate împrejmuirea fermei astfel încât broaştele ( pui de baltă ) să nu poate evada. Tot prin fonduri SAPARD se pot cumpăra utilaje pentru procesarea cărnii şi marketing. Pentru a creşte broaşte avem două variante posibile : - o fermă în aer liber care să imite condiţiile naturale de habitat ale broaştelor;
- creşterea într-un mediu închis controlat;
Diferenţa dintre cele două metode este dată în special de banii investiţi. Cheltuielile fiind mai mari în creşterea broaştelor în medii închise. La ora actuală în România se pretează ambele sisteme ( programul SAPARD finanţează ambele variante ) mai uşor fiind primul sistem în care avem nevoie de un teren mlăştinos pe care să-l împrejmuim cu un climat cu temperaturi între 20 – 27 grade C, bazine cu apă şi un habitat cât mai apropiat de cel natural.
ETAPE ÎN SOLICITAREA UNUI CREDIT NERAMBURSABIL SAPARD
În documentaţie sunt toate informaţiile de care aveţi nevoie în legătură cu programul SAPARD cât şi adresele birourilor teritoriale SAPARD. Primul pas trebuie să vă adresaţi acestor birouri pentru a primi o cerere de finanţare. Modelul unei astfel de cereri este prezentat în documentaţie. Ea se completează electronic şi se depune pe suport de hârtie şi pe dischete ( un original şi două copii ). Dosarul care trebuie înaintat agenţiei SAPARD trebuie să cuprindă : - cererea de finanţare
- studiu de fezabilitate - avizul de mediu - avizul sanitar veterinar - certificatul de urbanism
- curriculum vitae ( C.V. )
Acest dosar trebuie depus personal la birourile teritoriale SAPARD. Pot beneficia de credite nerambursabile în condiţiile descrise mai sus persoanele fizice autorizate, asociaţiile familiale, societăţile comerciale cu capital privat. Pentru a primi fonduri nerambursabile SAPARD trebuie să avem semnat un precontract ( contract ) cu o firmă care să preia cel puţin 30% din producţia realizată, să dovedim că putem plăti obligaţiile către stat şi că avem un profit minim de 5%. Toate acestea sunt cuprinse într-un plan de afacere care trebuie întocmit de către o firmă specializată. Planul de afaceri se realizează de către o firma specializată agreeată de către ministerul agriculturii şi costă în jur de 500 – 1000 de euro în funcţie de firma aleasă. În mod normal această frmă se ocupă şi de întocmirea dosarului pentru finanţare SAPARD şi de consultanţă în vederea obţinerii creditelor nerambursabile. În precontractul care trebuie încheiat sunt trecute drepturi şi obligaţii ale ambelor părţi. În mod normal în conţinutul acestui precontract aveţi şi dvs.
un cuvânt de spus în sensul în care trebuie să introduceţi anumite clauze care să vă asigure atât consultanţă şi ajutor în timpul întocmirii actelor, construirii fermei cât şi în preluarea producţiei de broaşte obţinută. În termeni generali precontractul conţine obligativitatea firmei de a :
- efectua analiza pământului; - întocmirea proiectului fermei; - livrarea materialului necesar pentru înfiinţarea fermei; - livrarea broaştelor - asigurarea consultanţei;
- asigurarea preluării şi vânzării cărnii de broască;
Toate aceste servicii se fac de către firmă contra cost. Acesta va fi suportat de către dvs.
Obligaţiile dvs.:- înfiinţarea fermei;- întreţinerea corespunzătoare a fermei;- dezvoltarea fermei până la prima producţie;
În precontract pot fi trecute şi alte clauze mai ales referitoare la preţ. Mai multe informaţii despre aceste etape principale puteţi obţine de la Birourile Teritoriale Sapard de care aparţineţi.
GENERALITĂŢI PRIVIND BROAŞTELE
Broasca trăieşte pe toate continentele lumii. Habitatul natural al broaştei este diferit putând fi ape curgătoare, lacuri, mlaştini. În lume există aproximativ 3.000 de specii de broaşte, ele fiind semnalate din vremuri străvechi ( au fost „colege” cu dinozaurii ). Pielea broaştelor trebuie să fie tot timpul umedă. Din punct de vedere coloristic este verde sau maro, dar poate avea pete sau dungi galbene, roşii sau negre. Anumite broaşte îşi schimbă culoarea deoarece trebuie să se camufleze, să se ascundă în pământ, în copaci, în tufişuri. Ca dimensiuni ele nu sunt prea mari fiind cuprinse în general între 10 – 25 de cm. Broaştele posedă dinţi mici pe maxilarul superior în timp ce maxilarul inferior este complet lipsit de dinţi. Activitatea broaştelor nu este uniformă primăvara şi vara au activitate intensă iar când temperaturile devin foarte joase toamna şi iarna ele hibernează îngropându-se în nămol sau în gropi în care apa a îngheţat sau a secat.
O dată pe săptămână broaştele îşi schimbă pielea iar pe cea căzută de obicei o mănâncă. Se hrănesc în special cu insecte iar atunci când sunt mari pot mânca chiar şi păsări mici, pui de broască ţestoasă, şopârle şi şerpi mici. Broaştele au un sac vocal în guşă care scoate sunete când aerul intră în el şi în corzile vocale. Sunetele sunt foarte importante fiind diferite, în caz de pericol, reproducere etc. La naştere broaştele au o coadă care o dată cu creşterea devine din ce în ce mai mică şi care apoi dispare. Ele folosesc coada pentru a înota. Dacă la început respiraţia este branhială ea devine mai târziu pulmonară.
SPECII DE BROAŞTE COMESTIBILE DIN ROMÂNIA
În România trăiesc treisprezece specii de broaşte din care unsprezece sunt comestibile, două dintre ele au importanţă economică şi pot fi crescute în ferme de broaşte în România. Aceste sunt Rana Ridibunda ( broasca mare de lac ) şi Rana Esculenta ( broasca mica de lac, broasca verde ). Acestea două sunt expuse pe larg în documentaţie.
Rana Ridibunda ( broasca mare de lac )
Denumiri străine – în engleză Edible frog, în franceză grenouille verte, în germană seefrosch. Este cea mai mare specie de broască europeană ajungând până la 15 – 17 cm, femela fiind cu puţin mai mare decât masculul. Are corpul îndesat, capul relativ mare şi botul rotunjit, timpanul este mare vizibil, pielea foarte puţin verucoasă. Pupila este orizontală, muchiile dorso - laterale sunt bine dezvoltate. Caracterele distinctive ale speciei sunt – tuberculul metatersal de la baza celui mai mic deget al picioarelor posterioare este mic, alungit de formă cilindrică. Picioarele posterioare îndoite în unghi drept faţă de axul corpului
se suprapun prin articulaţiile tibio - tarsale. Linia mediană a spatelui albă-verzui sau verde deschis, uneori lipseşte. Variaţii de culoare : - cu o bandă longitudinală verde pe spate, iar pe laturi numeroase puncte întunecate; - cu spatele verde luminos, cu două dungi longitudinale din puncte cafenii; - cu spatele verzui sau cafeniu, cu o linie mediană clară, iar laturile corpului sunt deschise;
- cu spatele verzui-măsliniu fără linii şi benzi; - cu spatele cenuşiu cu numeroase pete mari şi mici, uneori cu o linie mediană verzuie-gălbuie;- cu spatele cafeniu-cenuşiu cu pete negre izolate;
În România trăieşte în special în Delta Dunării sau în lacurile litorale, atingând dimensiuni mari până la 17 cm. În Delta Dunării întâlnim exemplare colorate uniform într-un verde intens ca iarba. Masculul se distinge prin cei doi saci vocali de culoare închisă. Membrele anterioare sunt mai puternice. Larvele sunt de dimensiuni mari, frecvent până ajung la 9 cm, uneori depăşind această dimensiune. Este o specie care are un mod de viaţă diurn şi activat, o găsim în toate bălţile, lacurile, în apele lin curgătoare şi chiar în apele mai reci din zona submontană. Se depărtează puţin de malurile apelor. Stă la soare pe mal, sau pe diverse plante plutitoare. Hibernează în apă îngropată în mâl, este foarte sensibilă la scăderea concentraţiei de oxigen. În lacurile puţin adânci unde oxigenul scade mult în timpul iernii rata mortalităţii este foarte mare. Ţinând cont că este una din speciile comestibile care se creşte frecvent în ferme trebuie să avem grijă în privinţa concentraţiei de oxigen, micşorând mult rata mortalităţii. Este o specie zgomotoasă, masculii orăcăind în tot timpul anului. Canibalismul este destul de frecvent. Se hrăneşte în general cu insecte dar atacă şi puietul de peşte, uneori poate mânca broaşte mai mici, păsărele, rozătoare mici. Perioada de reproducere durează din martie până în mai temperatura apei depăşind 17- 18 grade C. Ponta se depune în una sau mai multe grămezi care cad la fundul apei. O femelă poate depune până la 10.000 de ouă. Acuplarea este axilară. Metamorfoza durează aproximativ 3 – 4 luni. Maturitatea sexuală poate fi atinsă începând cu al doilea an. Larvele pot ierna fără a se transforma. Se întâlnesc cazuri de gigantism, în care mormolocii pot atinge 20 cm. În habitatul natural specia este nepericlitată. Cantităţi foarte mari din această specie sunt trimise la export. Rana Ridibunda este una din speciile
comestibile care pot fi crescute foarte uşor în ferme şi care este cerută pentru export.
Rana Esculenta – Broasca de lac mică
Denumiri străine – în engleză edible frog, în franceză grenouille verte, în germană wasserfrosch. Este o specie asemănătoare cu specia Rana Ridibunda, dar mult mai mica. Este o fază intermediară între Rana Ridibunda şi Rana Lessonaie. Masculul are 6 – 9 cm iar femela cu 2 – 3 cm mai mult. Aspectul este mai puţin masiv, botul mai ascuţit. Coloritul este diferit : - verde intens; - brun deschis sau verde;
- verde cu brun cu sau fără bandă vertebrală;
Flancurile sunt pătate cu negru iar regiunea lombară şi partea internă a coapselor pătate cu negru şi galben. Sacii vocali ai masculului sunt albi sau cenuşii deschişi. Larvele sunt similare cu cele de la Rana Ridibunda dar cu dimensiuni mai mici până la 7, 5 cm. Specie euritropă poate fi găsită în aproape orice tip de habitat fiind mai activă ziua. Stă pe malul apei la soare şi hibernează atât pe uscat cât şi în apă. Adulţii iernează pe fundul apei, iar tinerii pe pământ. Reproducerea are loc puţin mai târziu decât Rana Ridibunda şi anume în mai - iunie. Acuplarea este axilară. Femela depune până la 5.000 de ouă în grămezi mari care cad la fundul apei. După câteva zile ( 6 – 7 ) ies larvele ce după două săptămâni devin mormoloci. Din mormoloci după trei – patru luni apar broscuţele. Maturitatea sexuală poate fi atinsă de masculi după prima hibernare, iar la femele după a doua.
Se hrănesc cu moluşte, insecte, viermi, larve şi icre fiind dăunătoare faunei piscicole. Este o specie puţin pretenţioasă putând ocupa o mare varietate de habitate. Fiind o specie comestibilă ea poate fi crescută în ferme amenajate. Ele prezintă atât avantaje cât şi dezavantaje faţă de Rana Ridibunda. Avantajele ţin mai ales de faptul că este puţin pretenţioasă şi mai uşor de crescut. Dezavantajul constă că este mai mică decât Rana Ridibunda.
PRINDEREA BROAŞTELOR
Pentru a proteja numărul de broaşte, prinderea lor se efectuează numai în anumite perioade după depunerea ouălor primăvara, toamna târziu şi foarte puţin iarna. Pentru a se prind broaştele se folosesc mai multe tehnici : - prinderea broaştelor cu undiţa italiană care constă în punerea în undiţă a unui ghemotoc format din piele de broască întoarsă pe dos. Dinţii broaştei se prind în această momeală şi folosind minciogul o aducem la mal. Se apucă broasca cu mâna stânga iar cu mâna dreaptă se scoate momeala din gură. Broasca se depozitează într-un sac umed sau în cutii din material plastic cu capac. Capacul se găureşte în mai multe locuri iar în cutii se pune puţină apă; - prinderea broaştelor în timpul iernii. Această metodă are la bază cunoaşterea locului în care s-au cuibărit broaştele. Ele se afundă în mâl iar apa de la suprafaţă îngheaţă. Spărgând gheaţa se pot strânge broaştele afundate în mâl; - prinderea broaştelor cu mâna liberă. Această metodă se foloseşte în general în crescătorii în bazine special amenajate, când se scoate apa, iar broaştele sunt afundate în mâl; - prinderea broaştelor cu minciogul. Prin această metodă se prind broaştele care sar pe mal sau sunt la suprafaţa apei. Această metodă se poate combina cu prinderea cu undiţa. Se introduce în undiţă o momeală, se plimbă undiţa la suprafaţa apei ea fiind urmată de o broască. Venind cu minciogul lângă momeală broasca va nimeri în acesta; - prinderea broaştelor în butoaie cu ajutorul felinarului. Pe mal se aşează un butoi care are o treime apă în el iar deasupra butoiului se aşează un felinar. Pe marginea butoiului se fixează mai multe scânduri care să uşureze urcarea broaştelor. În jurul luminii vor apărea în scurt insecte. Broaştele încercând să prindă aceste insecte vor cădea în butoi;
- prinderea broaştelor cu o lumină puternică. Atunci când broaştele ies la mal noaptea pentru hrană se aprinde o lumină puternică, lucru ce le imobilizează, acestea sunt culese apoi cu mână cu mare uşurinţă; În practică mai există si alte metode de prindere a broaştelor, dar cele mai importante sunt cele descrise mai sus. Indiferent de metoda folosită trebuie să ţinem cont de două principii importante : - prinderea broaştelor trebuie făcută după depunerea pontei; - se prind numai broaşte mari, peste 30 – 35 grame şi cu o vârstă mai mare de trei ani. Cele care nu au această greutate si vârstă trebuie reintroduse obligatoriu în habitatul natural de creştere; La prinderea broaştelor trebuie să ţinem cont de un factor esenţial. Broaştele sunt capabile de a învăţa, de a aplica comportamentul înnăscut la noi situaţii şi de a memora cum au dovedit-o experienţele de orientare în labirinturi şi de hrănire în diferite situaţii. Astfel în cazul în care vom aplica una din metodele de prindere şi „există martori” – broaşte care au scăpat sau care au fost de faţă la prinderea altor broaşte – aceştia vor evita zonele respective sau vor fi foarte prudenţe la următoarele noastre încercări de a le prinde. Vă sfătuim să schimbaţi pe cât posibil locurile de prindere, să alternaţi metodele de prindere sau să lăsaţi perioade de cel puţin 3 – 4 zile între două prinderi consecutive. Aceste lucruri devin cu atât mai importante cu cât prinderea în crescătoriile de broaşte se face în acelaşi mod ca şi prinderea din habitatul natural. De aceea în fermele de broaşte cel mai bine este să folosiţi bazine de creştere din care să aveţi posibilitatea ca la un moment dat să scoateţi apa, broaştele rămânând astfel afundate în mâl, iar prinderea acestora se va face destul de uşor ( chiar cu mâna ). În cazul în care această posibilitate nu există iar creşterea broaştelor se face în bălţi şi heleştee amenajate ( adâncite şi împrejmuite ) în cadrul natural prinderea broaştelor se va face prin metodele descrise mai sus şi va fi un proces nu atât greu dar de durată mare. REPRODUCEREA BROAŞTELOR
Reproducerea se poate efectua în grup sau în spaţii izolate de exemplu în cutii de plastic de 0, 6 mp, umplute cu apă până la 10 – 12 cm înălţime. Maximul activităţii sexuale este de obicei în luna aprilie cu peste 50 % din ponte.
În cazul creşterii intensive a broaştelor în ideea obţinerii mai multor ponte animalele sunt trezite progresiv din hibernare putându-se obţine astfel ponte chiar în luna februarie. Există posibilitatea stimulării cu anumite substanţe injectate pentru mărirea pontelor rezultate la reproducţie. La începutul procesului de creştere la atingerea maturităţii sexuale femelele pot depune mai multe ponte ( recordul este de 5 ponte ). Cantitatea acestora este apoi din ce în ce mai mică. De exemplu: pentru o femelă care depune 4 ponte numărul de ouă pe fiecare pontă este 4300 – 1500 – 1400 – 1200, în total rezultând un număr de 8400 de ouă. După trecerea anilor fertilitatea femelelor cât şi numărul de ponte scad. Din această cauză la creşterea broaştelor trebuie să ţinem cont şi de vârsta efectivului. În cazul comercializării trebuie să selectăm şi să oprim exemplarele care corespund ca vârstă şi talie unei noi reproduceri. Gruparea sexelor are loc fie pe baza cântecului masculului, fie al excitaţiilor olfactive. Înainte de a fecunda ponta broaştele intră în amplex ce diferă de la o specie la alta. Există comportamente speciale „vibraţia corpului” sau emiterea de sunete prin care femela care nu vrea să intre în amplex sau masculul luat din greşeală drept femelă explică refuzul lor. Multe broaşte sapă adăposturi sau tunele pentru ponta lor prin care aceasta să ajungă într-o baltă anume atunci când trebuie să eclozeze. Vocea broaştelor are o importanţă deosebită fiind semnalul de chemare a femelelor în agregările de reproducere. Modificări în frecvenţa sau calitatea sunetelor pot duce la izolare reproductivă sau la apariţia unor specii noi. De aceea în momentul în care dorim să creştem broaşte va trebui „să înţelegem „ vocea broaştelor deoarece aceasta le diferenţiază pe specii, dar diferenţiază şi situaţiile în care se află de primejdie sau de chemare la reproducere. Principalele specii comestibile ce au importanţă economică sunt Rana ridibunda şi Rana esculenta. Ele sunt specii predominant acvatice şi în habitat natural populează Delta Dunării. Aici ele se găsesc în belşug şi pot fi prinse cu respectarea condiţiei ca aceasta să se facă după depunerea pontei. În perioada de reproducere aprilie – iunie masculii se adună în cerc plutind cu picioarele îndepărtate pe luciul apei orăcăind ziua şi noaptea cu cei doi saci vocali umflaţi de o parte şi de alta a capului.
Femelele gata de pontă care se apropie sunt îmbrăţişate de masculi şi pachetele de ouă cad spre fundul apei. Acest fenomen are loc în ape puţin adânci ( 20 – 60 cm ). În această perioadă există un exces de limfă ce dă masculilor un colorit albăstrui. Masculii se reped câte 2 – 3 pe o singură femelă executând salturi zgomotoase până când rămâne un singur mascul ( cel învingător ). Masculii urmăresc femela chiar atunci când iese din apă. Acest ritual este păstrat şi în crescătoriile din fermele de broaşte şi trebuie urmărit acest fenomen deoarece prinderea şi comercializarea broaştelor pentru o rentabilitate cât mai mare trebuie să se facă în acest moment ( după depunerea pontei ).
PRINCIPII CE TREBUIE RESPECTATE PENTRU CREŞTEREA BROAŞTELOR COMESTIBILE Metodele unei creşteri raţionale sunt bazate pe exigenţele biologice ale animalului. În natură, o mare parte din ouăle depuse vor dispărea înainte de a rezulta indivizi adulţi datorită pe de o parte răpitorilor ( păsări, peşti, alte animale de pradă ) şi pe de altă parte datorită canibalismului puternic dintre broaşte. Deoarece apele sunt staţionare, aprovizionarea cu oxigen este minimă şi numeroşi mormoloci mor sau prezintă malformaţii. Aceştia din urmă nu vor ajunge niciodată adulţi normali buni de reproducere şi comercializare. Alimentaţia mormolocilor este simplă şi se bazează în natură pe microorganisme care se dezvoltă la suprafaţa plantelor acvatice şi în apă. Odată cu trecerea la viaţa terestră broscuţele sunt carnivore şi se hrănesc cu insecte, viermi, larve, mici gasteropode şi chiar mici vertebrate, în general tot ce se mişcă şi trăieşte. Expunerea directă şi prelungită la soare poate deveni mortală pentru broaşte. Ele trebuie să sară în apă din timp în timp pentru a-şi uda pielea. Un curent natural de apă este ideal pentru împrospătarea apei. Broaştele se apără de agresori prin plonjarea în apă. În perioada de reproducere este foarte importantă existenţa unei porţiuni terestre de-a lungul apei ( rigole ). Lungimea apei este mult mai importantă decât suprafaţa acesteia. Ţinând cont de toate aceste principii enumerate mai sus care rezultă din condiţiile naturale de viaţă ale broaştelor, o fermă de creştere a lor trebuie să cuprindă:
- insule;- zone acoperite de vegetaţie;
- circuite de apă ( rigole ) cât mai lungi şi mai întortocheate;- depozite pentru hrană; - recipiente sau bazine pentru creşterea mormolocilor; - bazine pentru creşterea broaştelor tinere;- bazine ( heleştee ) pentru creşterea broaştelor adulte în vederea
comercializării;- cutii de plastic de 0, 6 mc pentru reproducerea izolată;
În funcţie de modul de creştere există trei tipuri de ferme:- ferme cu creştere extensivă;- ferme cu creştere semiintensivă;- ferme cu creştere intensivă;
CREŞTEREA EXTENSIVĂ
Această fermă se apropie cel mai mult de habitatul natural al broaştelor. Broaştele sunt plasate în heleştee pentru reproducţie, apoi ouăle sunt recuperate şi introduse în bazine. Mormolocii sunt hrăniţi dintr-un amestec de sânge închegat şi făină de cereale. După transformare broscuţele tinere sunt mutate în vaste bazine până când ajung la talia şi greutatea necesară pentru comercializare. Bazinele sunt golite în mod regulat şi curăţate. Această metodă de creştere a broaştelor se aplică în foarte multe ţări şi poate fi folosită cu succes şi în România.
CREŞTEREA SEMIINTENSIVĂ
Presupune amenajarea unui teren aflat în pantă şi străbătut de un curent de apă de bună calitate. La coturile naturale ale acestuia se adaugă rigolele pentru a mări lungimea de contact între apă şi suprafaţa terestră. Heleşteele care se pot construi de o parte şi de alta a sursei de apă cu adâncimi destul de mici 20 – 40 cm, dar şi cu zone mai adânci până la 80 cm, pentru ca broaştele să se afunde în mâl ferindu-se astfel de temperaturile scăzute. Ferma trebuie să conţină toate elementele enumerate mai sus în documentaţie.
CREŞTEREA INTENSIVĂ
În acest caz heleşteele sunt înlocuite de bazine cimentate cu fund înclinat, cu posibilitatea unui schimb permanent de apă, apă proaspătă – apă uzată.Apa trebuie să cadă de la o înălţime mai mare pentru a fi bine oxigenată. Tuburile de evacuare trebuie dotate cu grătare şi site fine pentru a împiedica eliminarea ouălor, mormolocilor şi broaştelor adulte. Broaştele trebuie să aibă la dispoziţie atât suprafeţe de apă cât şi teren uscat ( insule ) acoperite de vegetaţie care pot conferi umbră. Vegetaţia trebuie să crească pe înălţime. O plasă deasă trebuie să acopere toate zonele pentru a le feri de atacul păsărilor. După cum se observă tipurile de creştere sunt asemănătoare şi ele se bazează pe crearea unor condiţii cât mai aproape de cele naturale. Diferenţa este făcută de nivelul investiţiilor care este puţin mai mare în cazul creşterii intensive. Pentru ţara noastră pot fi folosite toate cele trei tipuri de creştere mergând mai mult pe o creştere semiintensivă. Deplasarea broaştelor ( trecerea ) dintr-un bazin în altul se face cât mai rar posibil şi numai atunci când tehnologia o cere. Broaştele sunt animale sensibile care se sperie de prezenţa umană şi sunt stresate de prezenţa acestuia. Sunt însă deplasări obligatorii cum ar fi:
- trecerea dintr-un bazin în celălalt;- verificarea greutăţii broaştelor;- separarea în caz de îmbolnăvire;- împărţirea pe loturi a broaştelor ( vârstă, talie ). Loturile vor fi
împărţite pentru omogenizare astfel încât competiţia dintre indivizi să se reducă la minim;
- separarea pentru reproducţie dacă este cazul ( dacă se face reproducere izolată );
- trecerea mormolocilor din recipiente în bazine după transformare;- deplasarea broaştelor tinere în heleştee pentru creştere şi îngrăşare;
Manipularea broaştelor se realizează doar cu minciogul de pescuit de naylon, iar transportul pe distanţe scurte a ouălor şi a mormolocilor se face în recipiente de plastic înlăturând complet metalul. Trebuie ţinută o foaie de observaţie în care se notează transformările şi performanţele. Din această situaţie trebuie să rezulte reproducerea, pontele, transformarea, rata mortalităţii, greutatea pe loturi de vârstă, hrănirea.
CREŞTEREA BROAŞTELOR ÎN FERME
Broaştele se cresc în ferme în două sisteme : - ferme în aer liber;
- ferme în sistem închis;
Fermele în aer liber cresc broaştele în condiţii cât mai aproape de habitatul natural al acestora. Aceste ferme trebuie împrejmuite pentru ca broaştele să nu evadeze şi pentru a ţine departe de fermă unii dintre prădători. Astfel o primă metodă de creştere a broaştelor în aer liber trebuie să cuprindă o baltă ( o mlaştină ) şi un sistem de creştere a mormolocilor. Se ştie ca fenomenul canibalismului este destul de extins printre broaşte. Atât broaştele cât şi mormolocii se hrănesc în acest sistem cu hrană naturală. Mormolocii consumă hrană vegetală iar după ce se dezvoltă vor consuma insecte. Pentru o creştere mai bună se mai poate adăuga cartof fiert sau carne de broască. Broaştele mari ( adulte ) se hrănesc cu insecte, larve de peşti, larve de broaşte, larve de viermi de mătase, rozătoare mici, păsări mici. Se ştie că hrana principală a broaştelor o reprezintă insectele, de aceea există mai multe metode de a atrage insectele în zona fermei de broaşte. Există plante a căror flori atrag insectele, aceste plante trebuie cultivate. O altă metodă este folosirea unor becuri foarte puternice care aprinse noaptea atrag insectele. Pentru creşterea broaştelor trebuie să ţinem cont de anumite condiţii :
- pentru un conţinut de oxigen cât mai mare ( în cantităţi mici oxigenul duce la o rată mare de mortalitate a broaştelor ) trebuie să avem o alimentare de apă, un pH uşor acid şi temperaturi ale apei cuprinse între 20 – 24 grade C;
- o problemă deosebită o reprezintă calitatea apei. Pentru broaşte, dar în special pentru mormoloci apa nu trebuie să conţină clor ( se ştie că apa de la robinet conţine clor folosit pentru dezinfectare ). Din această cauză mai ales în cazul mormolocilor nu putem folosi apă de la robinet. În acest caz foarte important este ca crescătoria să fie alimentată de un pârâu cu apă netratată.
CREŞTEREA MORMOLOCILOR
Această etapă nu prezintă dificultăţi speciale. Principalul factor care favorizează creşterea mormolocilor este densitatea acestora. În literatura de specialitate sunt evidenţiate următoarele date pentru un mp:
- densitate mai mare de 900 mormoloci – greutate finală 0, 5 – 0, 7 g;- densitate cuprinsă între 200 – 600 mormoloci – greutate finală 1.2 – 1,
5 g;- densitate cuprinsă între 100 – 200 mormoloci – greutate finală 2 – 3 g;
După cum se observă din datele de mai sus este de preferat ca densitatea în timpul creşterii mormolocilor să fie cât mai mică, ţinând cont bineînţeles de posibilităţile tehnice ale fermei respective. Un alt factor ce influenţează creşterea este temperatura. La o temperatură inferioară celei de 12 grade C, creşterea mormolocilor este încetinită ceea ce duce la creşterea ratei mortalităţii. Adâncimea apei nu influenţează în mod decisiv creşterea mormolocilor. Ea trebuie aleasă astfel încât să evacuăm uşor produsele metabolice. Am văzut că datorită canibalismului mormolocii trebuie crescuţi separat de broaşte, de asemenea calitatea apei în care cresc mormolocii trebuie să fie deosebită ( fără clor ). Recipientele sunt construite din sticlă sau din material plastic fiind alimentate cu apă printr-un tub prevăzut cu sifon şi sită. Deoarece mormolocii se hrănesc cu hrană vegetală, în recipiente trebuie să crească material vegetal ( alge etc ). De aceea este de preferat ca recipientele să se facă în special din sticlă pentru ca prin ele să treacă lumina naturală. Apa din recipient se schimbă la două zile. Dimensiunile recipientelor sunt în funcţie de numărul de mormoloci pe care dorim să îi creştem. Foarte importante sunt etapele de creştere a mormolocilor şi modul în care aceştia se transformă, astfel din ouăle depuse în recipient după câteva zile ( 7 – 8 ) apar primi mormoloci, mici beţişoare negre fixaţi cu gura de învelişul gelatinos al ouălor. Curând sute de mormoloci acoperă învelişul ouălor. Priviţi cu un instrument de mărire ( lupă, microscop ) mormolocul nu are picioare, posedă branhii externe, iar sub gură se vede un fel de ventuză. Cu aceasta se fixează de anumite obiecte, la baza corpului acolo unde începe coada se observă o deschidere anală iar pe partea stângă a corpului un sifon respirator. După o scurtă perioada branhiile externe se înlocuiesc cu branhiile interne şi dispare şi ventuza de fixare. Mormolocul păstrează timp de 5 – 6 săptămâni această formă crescând în lungime şi în greutate, singura modificare fiind apariţia membrelor posterioare la început cu un singur segment. Ciocul cornos şi buzele pe care se află dinţii au mare importanţă în recunoaşterea speciei, buzele funcţionează ca răzuitoare, se vede clar cum mormolocii folosesc buzele atunci când pasc alge din interiorul recipientului. În continuare piciorul
posterior creşte şi se adaugă noi segmente iar în dreptul tegumentului ce acoperă branhiile se deschide un orificiu prin care apar picioarele anterioare. Aceste modificări durează aproximativ trei săptămâni după care apar alte modificări. Gura se lăţeşte, branhiile se resorb, coada începe să dispară, picioarele capătă aspect definitiv. La sfârşitul acestor modificări care se produc în aproximativ o săptămână, în locul mormolocului apare o broscuţă minusculă. Rata mortalităţii în rândul mormolocilor în condiţii propice ( 15 – 25 grade C ) este de doar 8 %. Mormolocii sunt microfagi, ei se hrănesc cu material vegetal cât şi cu bacterii aflate la suprafaţa acestora. Acceptă cu plăcere făină de peşte. Distribuirea alimentelor trebuie făcută în mod regulat în relaţie directă cu numărul mormolocilor. Orice exces poate provoca mortalitatea. CREŞTEREA BROAŞTELOR TINERE ÎN BAZINE
După ce mormolocii au crescut şi s-au transformat în broaşte micuţe acestea sunt duse în bazine de dimensiuni mult mai mari care trebuie să îndeplinească anumite condiţii: - apa trebuie schimbată la 2 – 3 zile; - bazinele să poată fi curăţate fără a deranja prea mult broaştele; - bazinele să nu permită evadarea broaştelor; - să se permită intrarea insectelor ce reprezintă hrana de bază în această perioadă;
Deasupra bazinului se montează becuri cu lumină albă foarte puternice care noaptea să atragă insectele pentru a fi consumate de către broaşte. Trecerea de la recipiente la bazine se face printr-o perioadă de acomodare de 10 – 15 minute în apă asigurându-se o concentraţie de clor de 6 ppm (părţi pe milion). Această etapă este obligatorie deoarece apa în care au crescut mormolocii a fost o apă fără clor. În afara insectelor broaştele micuţe sunt hrănite cu granule mici cu dimensiuni între 1 – 1,5 mm mai ales la animalele ce pot deschide gura suficient. Densitatea în aceste bazine este destul de mare ( 600 – 900 de indivizi / mp. După scurt timp animalele anorexice şi evident dominate care reprezintă 8 – 10 % se separă din lot. Aceste animale îşi pot relua creşterea cu o şansă de supravieţuire de 50 %. Pentru a mări aceste şanse în fermele de creştere a broaştelor se pot construi bazine separate pentru aceste exemplare. Pentru a fi comercializate broaştele adulte urmează un tratament special prin care se urmăreşte atingerea greutăţii şi a taliei necesare. Apele în care vor creşte vor fi mai adânci ( 50 – 80 cm ). Granulele care conţin 30 – 35 % proteine sunt distribuite o dată pe zi.
Cantitatea de granule proteice este de 1,5 kg pentru a creşte 1 kg de broaşte. După atingerea maturităţii broaştele sunt scoase din aceste bazine şi eliberate în crescătorie. Broaştele adulte se hrănesc în special cu peşte. La vârsta de 12 luni broaştele ating maturitatea (20 cm lungime şi aprox. 120 – 130 g greutate corporală la Rana ridibunda). Din motive pur economice broaştele se comercializează la vârste mai mici.
BOLILE BROAŞTELOR COMESTIBILE Deoarece broaştele trăiesc destul timp în apă aceasta reprezintă agentul de transmitere ideal al oricăror boli. De aceea trebuie luate măsuri speciale privind igiena apei. Pentru aceasta apa schimbată dintr-un bazin nu se va folosi pentru alimentarea altui bazin sau heleşteu în care se află broaşte aflat în aval de primul. Această apă se poate folosi doar la schimbarea în proporţie de 50 % a apei dintr-o crescătorie de peşti. Bolile nu sunt frecvente la broaşte. Cea mai cunoscută este boala picioarelor roşii produsă de către o bacterie. Această boală este foarte contagioasă şi nu există remedii eficace. Boala poate fi prevenită printr-o hrănire corespunzătoare şi păstrarea igienei în creşterea broaştelor. Indivizii afectaţi de această boală se separă într-un bazin special şi sunt trataţi cu antibiotice. Alte boli ale broaştelor sunt provocate de salmonella, tuberculoza, diverse maladii produse de ciuperci şi virusuri. Broaştele pot fi atacate de paraziţi şi de protozoare externe sau interne.
CREŞTEREA BROAŞTELOR ÎN JURUL UNEI APE CURGĂTOARE
Terenul pe care se va construi ferma trebuie să fie pe cât posibil izolat iar pe el să avem o mică sursă de apă curgătoare ( pârâu ). Debitul acestuia nu trebuie să fie mare. Trebuie să verificăm mai întâi însuşirile apei şi terenului.
Calitatea apei. Apa trebuie să fie curată, să nu fie poluată, să nu conţină clor sau sare ( broaştele nu se dezvoltă în apă sărată sau în apă cu clor mai mare de 6 ppm ).
Terenul trebuie să aibă o uşoară înclinare 6 – 8 grade şi să conţină un strat argilos cât mai aproape de suprafaţă. Acest strat va împiedica apa să pătrundă în pământ, ea va sta la suprafaţă. Se face o analiză a solului care costă în jur de 100 euro pentru a determina eventualele reziduuri, substanţe chimice cu care a fost tratat. Se ştie că acestea au influenţă asupra cărnii de broască iar în acest caz normele U.E. sunt riguroase ( pentru carnea de broască si melc ). Dacă terenul este în regulă, după analiză se trece la executarea propriu-zisă a fermei care poate consta din 4 – 6 heleştee aşezate de o parte şi de alta a apei curgătoare. Aceste heleştee se sapă la adâncime cuprinsă între 20-80 cm de formă elipsoidală de diferite dimensiuni. Cele mai potrivite dimensiuni ar fi de 15 x 10 metri. Se ştie că în cazul creşterii broaştelor mai importantă este lungimea suprafeţei de contact dintre uscat şi apă decât suprafaţa lucie a apei, de aceea trebuie să mărim această lungime. Cea mai bună metodă este folosirea rigolelor. Acestea sunt şanţuri puţin adânci (20-40 cm) lăţime aproximativ un metru care se alimentează de la sursa de apă şi se varsă în eleşteu Lungimea acestora se face de obicei de 40-50 m. Între ele se lasă o fâşie de 2 m acoperită cu vegetaţie. Construcţia rigolelor se face în general simetric faţă de apa curgătoare. Pentru o fermă de mărime mijlocie se construiesc 30 – 40 astfel de rigole. Pentru o construcţie mai simplă ele pot fi paralele. Pe fundul heleşteelor trebuie adus mâl de pe fundul unei ape curgătoare care trebuie aşezat uniform într-un strat gros 20 – 30 cm. Acest mâl este necesar deoarece broaştele adulte se îngroapă în el iarna. Din pârâu cu ajutorul unei ţevi prevăzute cu elemente filtrante ( două site ) prima grosieră şi cea de-a doua mai fină se aduce apă în heleştee. Heleşteele vor fi prevăzute cu o scurgere de prea plin, scurgerea fiind la rândul ei prevăzută cu site şi grătare şi cu o posibilitate de evacuare totală a apei. Evacuarea completă o vom face în momentul în care dorim să prindem broaştele pentru comercializare pentru a nu fi obligaţi să apelăm la metodele empirice descrise mai sus în documentaţie care sunt dificile şi durează foarte mult. Prin evacuarea totală a apei broaştele vor rămâne pe fundul heleşteului şi le vom putea prinde foarte uşor, cu mâna sau cu minciogul. În interiorul fiecărui heleşteu se „construiesc” 4 – 5 insuliţe ( 2 – 3 m diametru ) pe suprafaţa cărora broaştele vor ieşi şi care vor mări şi ele la rândul lor lungimea suprafeţei apă – teren uscat. Pe suprafaţa apei se vor pune „insuliţe plutitoare” confecţionate din material plastic de diferite mărimi pe care se vor aşeza bucăţi de carne sau fructe uscate ce vor fi prinse de suprafaţa materialului plastic pentru a nu aluneca în apă. Insuliţele artificiale vor atrage insectele care vor deveni o pradă vie pentru broaşte.
O problemă importantă ridicată de numeroşi oameni ce doresc să-şi construiască o fermă de broaşte este prezenţa unei surse de apă naturală. Foarte mulţi dintre ei deţin teren dar nu au o sursă de apă curgătoare proprie. Acestora le recomandăm pentru umplerea heleşteelor, bazinelor, rigolelor apa existentă în reţeaua potabilă numai dacă are un conţinut mic de clor. Pentru împrospătare se poate folosi apa din fântână şi pentru o mai bună oxigenare apa trebuie să cadă de la înălţime ( se foloseşte un sistem de pompe).IMPORTANT ! Pentru creşterea mormolocilor se va folosi doar apă de izvor ( fântână ) fără clor. Prezenţa unei surse curgătoare de apă pentru o fermă mare este totuşi indispensabilă. Ideal ar fi pentru evitarea unei posibile poluări ( chiar foarte mici ) ca evacuarea cât şi prea plinul să nu se scurgă în pârâu. Datorită canibalismului ( destul de dezvoltat la broaşte ) şi cerinţelor stricte privind calitatea apei necesare mormolocilor ferma trebuie să fie dotată cu un loc special pentru creşterea acestora. Pentru creşterea mormolocilor putem folosi două metode :
- creşterea acestora în vase de sticlă ( acvarii ); - creşterea mormolocilor în bazine de diametrul mic care să fie protejată
de accesul broaştelor adulte;
În ambele cazuri apa trebuie să fie fără clor ( mai puţin de 0,6 ppm ) şi să existe vegetaţie deoarece în prima fază mormolocii cresc numai cu aceasta. Deoarece hrana preferată a broaştelor sunt insectele, deasupra fiecărui heleşteu va fi montat un bec puternic cu lumină albă care noaptea le va atrage. Între heleştee se vor cultiva plante care au atât scop nutritiv pentru unele broaşte dar mai ales strâng şi ele în jurul lor insecte. Ferma va deţine o magazie pentru hrană suplimentară dată broaştelor cât şi o clădire în care se va face decuparea ( tăierea ) picioarelor posterioare ale broaştelor cât şi ambalarea acestora. Ferma va trebui să fie dotată cu curent electric, apă curentă, utilaje de îngheţare şi păstrare ( frigider ). Ferme din SUA mai au în dotare şi o instalaţie simplă de producere a insectelor. Deoarece în România nu există în acest moment o fermă de creştere a broaştelor ( acestea se prind din habitatul natural ) nu vă putem da date concrete în privinţa producţiei de broaşte. Cifrele prezentate anterior în documentaţie sunt preluate din literatura de specialitate sau de la fermele existente în străinătate. Ele au fost prezentate doar orientativ şi nu pot fi luate în considerare într-un eventual calcul economic.
COMERCIALIZAREA BROAŞTELOR
Comercializarea broaştelor cuprinde mai multe etape: - recepţia broaştelor; - ambalarea şi transportul broaştelor;
- secţionarea pulpelor de broască;
Recepţia broaştelor se face ţinând cont de mai multe criterii: - specia; - greutatea individuală a broaştelor; - starea de sănătate; - vârsta broaştelor;
Ţinând cont de aceste criterii broaştele se sortează pe categorii. Deoarece pentru consum sau pentru export sunt refuzate broaştele prea tinere sau cu greutatea mică şi pentru a nu afecta specia respectivă, broaştele ce nu îndeplinesc condiţiile minime de vârstă şi greutate se reîntorc în habitatul natural sau în fermele din care provin. Ambalarea broaştelor se face în lădiţe de lemn cu fundul plat. Fundul lădiţelor este făcut din scânduri lipite între ele dar pereţii laterali şi capacul sunt formaţi din scânduri cu distanţe mici între ele. Pereţii lădiţelor se încleiază între ele ( nu se folosesc cuie sau alte elemente ce pot răni broaştele ). Suprafaţa lemnului trebuie prelucrată perfect fără asperităţi, aşchii. În funcţie de numărul de broaşte transportat lădiţele pot avea dimensiunile 60 x 40 x 30 cm sau 80 x 40 x 30 cm. Deoarece pielea broaştelor trebuie să rămână mereu umedă ambalajele se stropesc cu apă. În funcţie de temperatura la care se face transportul şi dimensiunile cutiile în lădiţe se introduc pe timp de vară 8 – 12 kg de broaşte iar pe timp de iarnă 12 – 14 kg. În timpul transportului lădiţele cu broaşte nu se suprapun ( urina şi excrementele nu trebuie să se scurgă dintr-o lădiţă în alta ). Transportul trebuie să se facă lin fără smucituri. În spaţiul de transportat trebuie să existe o ventilaţie naturală sau artificială corespunzătoare astfel încât broaştele să nu se sufoce. Călătoria pe timp călduros se face numai noaptea. În timpul transportului trebuie luate măsuri speciale de: - menţinerea temperaturii optime între 20 – 24 C; - umiditatea relativă să fie mare; - protecţie faţă de contactul direct cu razele solare;
- ventilaţie naturală sau artificială;
Deşi pulpele de broască sunt foarte gustoase şi foarte sănătoase există o opoziţie clară a opiniei publice legată de metodele crude care se folosesc la prepararea acestora. Nu este admisibil ca separarea bazinului de partea din spate să se facă cu animalul conştient. De aceea există mai multe tehnologii pe care le vom prezenta în documentaţie:
- tehnologia bazată pe animalul conştient şi secţionarea acestuia în momentul în care acesta se întinde încercând să scape din mâna lucrătorului;
- tehnologia bazată pe anestezierea animalului în timpul acestei operaţiuni;
Cea de-a doua metodă este recomandată de legislaţia internaţională. De asemenea abatoarele industriale în care se execută operaţia trebuie dotate corespunzător. Ele trebuie să corespundă normelor internaţionale. Conform acestei tehnologii broaştele trebuie:
- ţinute 36 – 40 ore cu stomacul gol înainte de tăiere;- se introduc în recipiente de plastic pentru a le anestezia care conţin: - 100 de indivizi; - 5 – 6 l apă; - 500 – 600 grame sare; - 5 – 6 kg gheaţă;
Odată ce temperatura ajunge la 0 grade C, adăugăm o soluţie clorurată pentru distrugerea microorganismelor ce se află la suprafaţa pielii. Broaştele anesteziate sunt tăiate de la cap în jos printr-o tăietură longitudinală. Facem aici precizarea că există două metode de secţionare: cea „parisienne” şi cea „lyonnaise”. După secţionare corpul broaştelor este spălat cu apă timp de 5 – 10 minute. Corpul broaştei este întors cu faţa la lucrător pentru ai preleva viscerele. În această operaţie ficatul se separă de viscere pentru a-i da o altă întrebuinţare. Picioarele împreună cu bazinul sunt decupate cu un foarfece şi sunt introduse într-un sac de plastic fiind congelate apoi sau acoperite cu gheaţă. Celelalte părţi ale animalului cap, membre superioare, corp pot fi folosite ca sursă de proteine alimentare. O a doua tehnologie de secţionare a picioarelor de broască după care se lucrează încă în România ( dar care nu corespunde standardelor internaţionale deoarece secţionarea se face cu animalul conştient ) este prezentată mai jos.
Secţionarea pulpelor de broască se face în săli speciale de prelucrare după următoarea tehnologie: - prinderea broaştei se face cu mâna stângă şi se aşează cu burta pe masa de lucru;- secţionarea în locul de legătură dintre membrele posterioare şi coloana vertebrală se face în momentul în care broasca se întinde în dorinţa de a se elibera;- membrele posterioare se aşează într-un vas iar restul corpului într-un recipient pentru gunoi;- membrele posterioare se secţionează în dreptul călcâiului;- pulpele obţinute se jupoaie de piele şi se spală în mai multe ape;- după spălare se introduc în tăvi cu apă cu cuburi de gheaţă;- se scot din apa rece şi se introduc în vase cu fund perforat pentru zvântare;- după zvântare se formează calupuri cu greutăţi diferite în funcţie de comenzi;- perechile de pulpe se aşează una lângă alta fără spaţiu între ele, rând după rând până se umple recipientul în care sunt introduse. Acesta este ţinut pentru congelare la temperaturi între – 16 - - 20 C;- calupurile ( brichetele ) cu pulpe astfel congelate se scot din recipiente şi se cufundă în apă rece pentru a se acoperi de gheaţă;- în acest mod, astfel pregătite se ambalează pentru livrare ( pungi de polietilenă sau cutii de carton);
CONDIŢIILE SPECIFICE PENTRU PRODUCEREA, COMERŢUL ŞI IMPORTUL PULPELOR DE BROASCA COMESTIBILE
- Autoritatea veterinara competenta admite comercializarea pentru consumul public a pulpelor de broasca numai daca:a) provin de la broaşte tăiate, sângerate, preparate si, după necesităţi, refrigerate, congelate, ambalate si depozitate în întreprinderi care îndeplinesc prevederile normelor sanitare veterinare în vigoare;b) sunt obţinute în unităţi aprobate si controlate de autoritatea veterinara competenta conform prevederilor legislaţiei sanitare veterinare în vigoare si care au implementat un sistem de autocontrol. - Pulpele de broască sunt supuse controalelor organoleptice pe probe de produse recoltate conform prevederilor legale în vigoare, iar cele care nu
sunt apte pentru consumul uman se îndepărtează si se denaturează astfel încât sa nu poată fi reutilizate. - Întreprinderile deţin o încăpere speciala ce corespunde legislaţiei sanitare veterinare în vigoare pentru spălarea si păstrarea broaştelor vii, tăierea si sângerarea acestora. Broaştele găsite moarte înainte de taiere se exclud de la consumul uman. - Imediat după preparare pulpele de broasca se spală din abundenta cu apa potabila si imediat se refrigerează la temperatura de topire a gheţii, se prelucrează sau se congelează la cel puţin –18 grade C. - Prelucrarea pulpelor de broasca se realizează în conformitate cu prevederile sanitare veterinare în vigoare. - Pentru protecţia sănătăţii publice produsele se supun examenului microbiologic pe probe reprezentative, recoltate conform programului aprobat de autoritatea veterinara competenta. - Pulpele de broasca sunt preambalate, depozitate si transportate în condiţii de igiena prevăzute de normele sanitare veterinare în vigoare.Ambalajele si containerele pentru pulpele de broasca trebuie sa poarte o marca de identificare care sa cuprindă următoarele:a) numele sau iniţialele tarii producătoare, cu majuscule, pentru produsele destinate exportului;b) numele si numărul de autorizare sanitara veterinara a întreprinderii;c) inscripţia "CONTROLAT VETERINAR", în limba româna, cu majuscule, pentru produsele destinate pieţei interne, si în limba engleza sau franceza pentru produsele destinate exportului. - În cazul importurilor materialele în care au fost preambalate si ambalate pulpele de broasca trebuie sa poarte numele sau codul ISO al tarii de origine si numărul de autorizare veterinara al întreprinderii producătoare tipărit.Fiecare transport de pulpe de broasca provenit din import trebuie sa fie însoţit de certificat de sănătate.
CONCLUZII ( rezumat şi sfaturi ) 1. În România trăiesc în natură 11 specii de broaşte comestibile, dar numai două prezintă interes economic: Rana esculenta şi Rana ridibunda. Rana ridibunda este preferată la export deoarece este mai mare şi are pulpele cu o greutate mai mare. Este însă mai pretenţioasă de crescut decât Rana esculenta.
2. În SUA se cresc Rana catesbeiana ( broasca bou ), Rana clamitans ( broasca verde ) şi Rana palustris ( broasca de baltă ).3. Pentru a apela la un program SAPARD indiferent de specia crescută acestea trebuie să fie furnizate de o firmă specializată.4. La ora actuală în România consumul şi exportul de broaşte se bazează numai pe colectarea acestora ( prinderea ) din habitatul natural.5. Programul Sapard prin măsura 3.4. oferă credite nerambursabile cuprinse între 5.000 – 100.000 euro, ceea ce reprezintă 50 % din totalul cheltuielilor eligibile pentru activităţi economice diverse inclusiv creşterea broaştelor comestibile ( vezi secţiunea SAPARD ). Suma totală alocată prin această măsură este de 23 milioane de euro, deci există destui bani pentru o afacere cu finanţare SAPARD în acest domeniu.6. Preţul de vânzare a unui kg de pulpe de broască la nivel mondial este de 6 euro. 7. Creşterea broaştelor se poate face în ferme în aer liber sau în sisteme închise. Creşterea în ferme în aer liber este mult mai uşoară şi poate fi uşor încercată în România. Este nevoie de anumite condiţii minime.
- un teren cu bălţi adâncite sau heleşteu pe el ( 20 – 60 cm adâncime ) împrejmuit alimentat cu apă cu debit constant ( se poate face pe un pârâiaş sau având o sursă de apă continuă;
- apa trebuie să fie lipsită de sare ( halofobia ) deoarece broaştele au intoleranţă la sare;
- apa nu trebuie să conţină clor decât în cantităţi mici ( maxim 6 ppm clor ) iar pentru creşterea mormolocilor maxim 0,6 ppm;
- nu se poate folosi apa potabilă ce circulă în conducte pentru creşterea mormolocilor;
- pentru creşterea mormolocilor avem nevoie de recipiente din sticlă şi apoi de bazine speciale pentru creşterea broaştelor mici şi ajungerea la maturitate;
8. Broaştele se simt bine la temperaturi cuprinse între aproximativ 20 – 28 C. La temperaturi sub 10 C toamna broaştele se afundă în nămol. Stau acolo până în luna martie, iar împerecherea se produce în lunile aprilie – mai – iunie. 9. Hrănirea se face în special cu insecte atrase sau produse, cu material vegetal ( mormolocii ), cu icre, puiet de peşte, broaşte mai mici ( canibalismul ), rozătoare şi păsări mici în funcţie de specie. Suplimentar în raţia lor se pot introduce cartofi fierţi, viscere de păsări sau bucăţi de carne de broască.
PROGRAMUL SAPARD ( TOATE INFORMAŢIILE NECESARE )
GENERALITĂŢI
Programul SAPARD a fost creat pentru a sprijini eforturile ţărilor candidate din Europa Centrală şi de Est de a adera la Uniunea Europeană şi pentru a pregăti participarea acestora la Politica Agricolă Comună. Asistenţa este oferită în perioada 2000-2006. Obiectivele Programului sunt acelea de a contribui la implementarea acquis-ului comunitar referitor la Politica Agricolă Comună şi alte politici conexe. Mai mult, astfel se oferă posibilitatea de a ne însuşi principiile de accesare a fondurilor structurale, inclusiv procedurile financiare şi mecanismele de control ale Uniunii Europene. Programul este structurat pe patru axe prioritare şi unsprezece măsuri.
Programul SAPARD din România a fost adoptat de către Comisia Europeană prin Decizia nr 372/2000 pe baza 5Programului Naţional pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (PNADR) – amendat prin Hotărârea Comisiei Europene 638/2002.
Cheltuieli eligibile sunt acele cheltuieli care pot fi co-finanţate prin Programul SAPARD. Pentru a fi considerate eligibile în contextul proiectului, cheltuielile trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
Să fie necesare pentru desfăşurarea proiectului, să fie prevăzute în cadrul contractului de finanţare – model anexat prezentului Ghid (Anexa 2) şi să fie în conformitate cu principiile unui management financiar solid, în particular „valoare pentru bani” şi „eficienţa costurilor”; Să fie efectiv realizate pe perioada execuţiei proiectului şi să respecte prevederile din Contractul de finanţare semnat cu Autoritatea Contractantă, cu excepţia studiilor de fezabilitate şi a studiilor conexe (studii tehnice, economice, plan de afaceri, avize, autorizaţii, acorduri, taxe legale aferente acestora) a căror cheltuială poate fi făcută înainte de semnarea contractului de finanţare dar după emiterea Deciziei Comisiei Europene prin care se va acorda managementul fondurilor SAPARD pentru România.
Să fie înregistrate în registrele contabile ale beneficiarului, să fie identificabile şi verificabile şi să fie susţinute de originalele actelor de plată justificative
Ajutorul financiar nerambursabil care poate fi obţinut de către un solicitant în cadrul acestei măsuri
Proiectele din cadrul acestei măsuri sunt considerate a fi investiţii generatoare de venituri.Ajutorul public acordat în cadrul acestei măsuri nu va depăşi 50 % din totalul cheltuielilor eligibile.În cadrul acestui program vor putea fi finanţate proiecte a căror valoare totală eligibilă este cuprinsă între 5.000 - 200.000 EURO.
Gradul de intervenţie pentru proiecte:- 50% contribuţie privată
- 50% contribuţie publică SAPARD, din care: - 75% contribuţie UE - 25% buget naţional
Beneficiarul poate să primească de două ori un sprijin, pe perioada de implementare a măsurii. Valoarea totala eligibila a celor doua poiecte depuse de un beneficiar in cadrul acestei masuri este de 200.000 Euro (finantare SAPARD + co-finantare privata), pentru intreaga perioada de implementare a Programului. Beneficiarul poate solicita o altă asistenţă financiară pentru un nou proiect in cadrul masurii 3.4 numai după încheierea proiectului precedent (data ultimei plăţi efectuată de către Agenţia SAPARD). Un beneficiar poate solicita finantare SAPARD pentru doua proiecte in cadrul a doua masuri diferite in limitele maxime mentionate in cadrul fiecarei masuri.
Pentru a putea fi eligibile cheltuielile trebuie să fie efectuate după semnarea contractului de finanţare (cu excepţia cheltuielilor legate de studiile de fezabilitate, proiectului tehnic şi studiile conexe, cheltuieli care pot fi efectuate şi înainte de semnarea contractului). Aceste cheltuieli nu trebuie să depăşească limita procentajului aprobat în măsură (max 12% din valoarea totală eligibilă a proiectului, exceptând cazurile când nu sunt prevăzute construcţii, când acesta nu va depăşi 5%). Nici o cheltuială nu poate fi
făcută înainte de data Deciziei Comisiei Europene de conferire a managementului fondurilor.
Persoane care pot solicita credite nerambursabile SAPARD:
Nr. crt.
Categorie beneficiar
Baza legala de infiintare/organizare/functionare
Personalitate juridica
Documente justificative de atestare a solicitantului (copii)
1Producatori agricoli individuali - persoane fizice autorizate
H.G. 661/ 2001Legea 507/2002
Nu
Certificat de producator agricol individual. +Autorizatia în baza legii 507/2002+dupa caz Copie dupa Cererea privind inscrierea în Registrul Exploatatiilor Agricole, conform Ord. 567/2003 al MAPAM, MAI +Certificatul de Inregistrare (inclusiv anexele) eliberat de Oficiul Registrului Comertului conform OUG 76/2001-republicata, cu modificarile şi completarile ulterioare
2Proprietar individual de padure - persoane fizice autorizate
Legea 18/ 1991Legea 1/ 2000Legea 507/2002
Nu
Titlu de proprietate sauAdeverinta şi proces-verbal de punere în posesie+Autorizatia în baza legii 507/2002+Certificatul de Inregistrare (inclusiv anexele) eliberat de Oficiul Registrului Comertului conform OUG 76/2001-republicata, cu modificarile şi completarile ulterioare
3 Persoane fizice autorizateLegea 507/ 2002
Nu
Autorizatie de functionare +Certificatul de Inregistrare (inclusiv anexele) eliberat de Oficiul Registrului Comertului conform OUG 76/2001-republicata, cu modificarile şi completarile ulterioare +dupa caz Copie dupa Cererea privind inscrierea în Registrul Exploatatiilor Agricole, conform Ord. 567/2003 al MAPAM, MAI
4 Asociatii familiale Legea 507/ Nu Autorizatie de functionare
2002
+Certificatul de Inregistrare (inclusiv anexele) eliberat de Oficiul Registrului Comertului conform OUG 76/2001-republicata, cu modificarile şi completarile ulterioare +dupa caz Copie dupa Cererea privind inscrierea în Registrul Exploatatiilor Agricole, conform Ord. 567/2003 al MAPAM, MAI
5 Societati agricole Legea 36/ 1991 Da
Incheierea de inscriere eliberata de judecatorie+dupa caz Copie dupa Cererea privind inscrierea în Registrul Exploatatiilor Agricole, conform Ord. 567/2003 al MAPAM, MAI +Certificatul de Inregistrare (inclusiv anexele) eliberat de Oficiul Registrului Comertului conform OUG 76/2001-republicata, cu modificarile şi completarile ulterioare
6Societati comerciale cu capital integral privat (SNC,SCS,SA,SCA,SRL)
Legea 31/ 1991 Da
Certificatul de Inregistrare (inclusiv anexele) eliberat de Oficiul Registrului Comertului conform OUG 76/2001-republicata, cu modificarile şi completarile ulterioare +dupa caz Copie dupa Cererea privind inscrierea în Registrul Exploatatiilor Agricole, conform Ord. 567/2003 al MAPAM, MAI +Certificat emis de Oficiul Registrului Comertului care specifică că solicitantul are capital social 100% şi că nu se află în proces de lichidare, fuziune, divizare (Legea 31/1990 republicată cu completările şi modificările ulterioare) , reorganizare juridică sau faliment conform Legii nr 64/1995 republicată cu completările şi modificările ulterioare.
7 Societati comerciale cu capital integral privat
Legea 15/ 1990 Da Certificatul de Inregistrare (inclusiv anexele) eliberat de Oficiul Registrului Comertului conform OUG 76/2001-republicata, cu modificarile şi completarile ulterioare +dupa caz
Copie dupa Cererea privind inscrierea în Registrul Exploatatiilor Agricole, conform Ord. 567/2003 al MAPAM, MAI +Certificat emis de Oficiul Registrului Comertului care specifică că solicitantul are capital social 100% şi că nu se află în proces de lichidare, fuziune, divizare (Legea 31/1990 republicată cu completările şi modificările ulterioare) , reorganizare juridică sau faliment conform Legii nr 64/1995 republicată cu completările şi modificările ulterioare.
8
Asociatii fără scop patrimonial (non-profit) – numai pentru infiintarea şi dotarea cercurilor de masini agricole
O.G. 26/ 2000O.G. 37/ 2003
Da
Certificat de inscriere în Registrul Asociatiilor şi Fundatiilor+ pentru fiecare membru al asociatieiCopie dupa Cererea privind inscrierea în Registrul Exploatatiilor Agricole, conform Ord. 567/2003 al MAPAM, MAI +Actul constitutiv ( durata de functionare a asociatiei trebuie să fie pe termen nedeterminat sau pe minim 8 ani de la data depunerii cererii de finantare )
9.Cooperative meşteşugăreşti
Legea nr.66/1990
Da
Certificat emis de Oficiul Registrului Comertului care specifică că solicitantul are capital social 100% şi că nu se află în proces de lichidare, fuziune, divizare (Legea 31/1990 republicată cu completările şi modificările ulterioare) , reorganizare juridică sau faliment conform Legii nr 64/1995 republicată cu completările şi modificările ulterioare+Statutul Adunarii Generale adoptat+Actul de recunoastere a infiintarii cooperativelor mestesugaresti de catre Consiliul organizatiei cooperatiste mestesugaresti ierarhic superioare.
10. Cooperative de consum Legea nr.109/1996
Da Certificat emis de Oficiul Registrului Comertului care specifică că solicitantul are capital social 100% şi că nu se află în proces de lichidare, fuziune, divizare (Legea 31/1990 republicată cu completările şi modificările ulterioare) , reorganizare juridică sau faliment conform Legii nr 64/1995 republicată cu completările şi
modificările ulterioare+.Hotarare judecatoreasca definitiva pronuntata pe baza actului de constituire si a statului propriu
Tipuri de proiecte pentru care se poate acorda un ajutor financiar nerambursabil
Sectoare si tipuri de submăsuri şi domenii investiţii Servicii Agricole Turism rural Alte tipuri de activităţi turistice Activităţi meşteşugăreşti Acvacultura Alte activităţi: sericicultură, apicultură, cultivarea şi procesarea
ciupercilor, procesarea fructelor de pădure şi de arbuşti fructiferi, şi a plantelor medicinale şi aromatice, melci şi broaşte.
Valoarea proiectelorValoarea totală eligibilă a proiectului trebuie să fie între 5.000 – 200.000 Euro.
Durata proiectelorInvestiţiile făcute prin proiect trebuie să se deruleze în maxim doi ani de la data semnării contractelor de finanţare în funcţie de complexitatea proiectelor. Acoperirea geograficăProiectul va fi amplasat în spaţiul rural al României, definit conform legislaţiei naţionale în vigoare.
Categorii de cheltuieli eligibile
Se iau în considerare cheltuielile eligibile care sunt în concordanţă cu obiectivele prezentei măsuri, aşa cum sunt menţionate în Programul aprobat pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală în România.
Pentru că un proiect să fie eligibil în vederea acordării ajutorului comunitar, toate serviciile, utilajele şi bunurile vor avea că ţară de origine una din ţările membre ale Comunităţii sau una din ţările menţionate în instrucţiunile de completare a cererii de finanţare; aceasta fiind condiţia, beneficiarul va putea stabili achiziţiile prin contractele de bunuri, lucrări şi servicii, folosind orice mijloc admisibil drept probă.
Următoarele categorii de cheltuieli nu vor face obiectul ajutorului financiar nerambursabil prin Programul SAPARD, în conformitate cu Legea 316:
Cumpărarea, închirierea sau luarea în leasing a terenurilor sau clădirilor existente;
Impozite, taxe vamale şi taxe de import care: sunt recuperabile, rambursabile sau compensate prin
orice mijloace; nu fac parte din sistemul fiscal general din România; poartă disproporţionalităţi în orice parte a Programului;
Costuri de exploatare, inclusiv costuri de întreţinere şi chirie; Leasing, exceptând cazul în care leasing-ul are ca rezultat trecerea în
proprietate a celui care ia în leasing; Costurile oricăror servicii, bunuri sau lucrări cu o valoare mai mare de
10 000 de EURO, pentru care beneficiarul nu a obţinut oferte din partea a cel puţin trei furnizori, originalele acestora fiind incluse în declaraţia de cheltuieli;
Comisioane bancare, costurile garanţiilor şi cheltuieli similare; Acea parte a costurilor reprezentând plată arhitecţilor, inginerilor şi
consultanţilor, taxelor legale, a studiilor de fezabilitate, proiectul tehnic, achiziţionarea de patente şi licenţe pentru pregătirea şi implementarea proiectului, direct legate de măsură, care depăşeşte 12% din costul total eligibil al proiectului, respectiv 5% pentru acele proiecte care nu includ construcţii;
Cheltuiala legată de proiectele care au generat taxe de utilizator sau participant înainte de încheierea proiectului, fără că sumele respective să fi fost deduse din costurile eligibile;
Costuri promoţionale, altele decât cele legate de vizualizarea ajutorului;
Cheltuieli pentru achiziţionarea echipamentelor la mâna a doua; Plata în natură;
Cheltuieli pentru proiect realizate înainte de aprobarea proiectului, cu excepţia studiilor tehnice şi de fezabilitate.
la care se va adăuga: Investiţiile care sprijină vânzarea cu amănuntul, Investiţiile pentru construirea şi modernizarea locuinţelor; Cheltuielile privind promovarea produselor prin expoziţii,
reclame şi publicitate; Achiziţionarea de mijloace de transport cu excepţia celor
specializate;
Cheltuieli generale eligibilea) Construirea, modernizarea sau extinderea clădirilor şi instalaţiilor aferente, inclusiv lucrări de demolare, dacă sunt necesare, reţele de utilităţi;b) Achiziţionarea de utilaje, echipamente şi instalaţii noi, echipament IT şi software pentru administrarea afacerii, inclusiv costuri de montaj;c) Cheltuieli pentru pregătirea/implementarea proiectului reprezentând plată arhitecţilor, inginerilor şi consultanţilor, taxelor legale, a studiilor de fezabilitate, achiziţionarea de patente şi licenţe pentru pregătirea şi/sau implementarea proiectului, direct legate de măsură, care nu depăşesc 12 % din costul total eligibil al proiectului, cu excepţia acelor proiecte care nu prevăd construcţii, caz în care nu depăşesc 5%; d) Achiziţionarea de maşini agricole noi; e) Articole de mobilier pentru utilizare în cadrul afacerii, unelte şi dispozitive, inclusiv cele pentru protecţia impotriva incendiilor şi pentru protecţia muncii;
Broaşte şi melci- Construcţia, modernizarea şi extinderea clădirilor operaţionale şi a utilităţilor conexe pentru:
Depozitarea, procesarea şi marketingul produselor; Depozitarea furajelor, echipamentelor, uneltelor şi mijloacelor de
transport; Construcţii speciale pentru utilităţi; Birouri pentru utilizare în cadrul fermei; Împrejmuiri. Maşini, echipamente, instalaţii şi dispozitive noi pentru: Desfăşurarea activităţilor specifice, cuprinzând creşterea, irigarea,
recoltarea şi monitorizarea proceselor din fermă; Procesarea şi marketingul produselor la nivelul fermei; Utilităţi;
- Mijloace noi specializate pentru transportul rutier (vehicule cu instalaţie de refrigerare);
Adrese ale Birourilor Regionale SAPARDBiroul Regional (BRIPS)
Judeţe arondate
SediuSef Birou Regional
Telefon Adresa
Biroul Regional 1Nord-Est
Bacau, Botosani, Iasi, Neamt, Suceava, Vaslui
Iasi Robu Teodor
0232 262 697 0232 262 696 [email protected]
Str. Stefan cel Mare, 47-49, Iasi
Biroul Regional 2Sud-Est
Braila, Buzau, Constanta, Galati, Tulcea, Vrancea
Constanta
Corbu Gheorghita
0241 617 122 0241 617 066 0241 617 122 [email protected]
Str. Revolutiei din 22 dec, nr. 17, Constanta
Biroul Regional 3Sud-Muntenia
Arges, Calarasi, Dambovita, Giurgiu, Ialomita, Prahova, Teleorman
Tirgoviste
Comsa Dorina
0245 620 241tel/[email protected]
Str. Mircea cel Batran, nr 12
Biroul Regional 4Sud-Vest Oltenia
Dolj, Gorj, Mehedinti, Olt, Valcea
Craiova
Popescu Daniel
0251 406 4020251 406 401 [email protected]
Str. Unirii nr. 19, Craiova, jud Dolj
Biroul Regional 5Vest-
Arad, Caras-Severin, Hunedoa
Timisoara
Salagean Daniela Flavia
0256 432 223 0256 432 265 [email protected]
P-ta Libertatii nr. 1, Timisoara
Romania ra, TimisBiroul Regional 6Nord-Vest
Bihor, Bistrita-Nasaud, Cluj, Maramures, Salaj, Satu Mare
Satu-Mare
Marchis Ioan
0261 768 7070261 806 023 [email protected]
Str. 1 Decembrie 1918, nr. 13, Satu-Mare
Biroul Regional 7Cenru
Alba, Brasov, Covasna, Harghita, Mures, Sibiu
Alba-Iulia
Goia Mocan Ana
0258 810 4330258 810 335 [email protected]
Pta. Iuliu Maniu nr. 13, cod 2500 Alba-Iulia
Biroul Regional 8Bucuresti-Ilfov
Bucuresti, Ilfov
Bucuresti
Vasiliu Cornel
311 06 16/13/[email protected]
Piata Rosetti nr.4, etaj 6,
Cererile trimise sau depuse prin orice alte mijloace sau la alte adrese nu vor fi luate în considerare.
Cererile de finanţare se depun în sesiuni lunare, între prima şi ultima zi lucrătoare a lunii, până la ora 16.00. Orice cerere adusă pentru depunere după termenul limită nu va fi acceptată pentru a fi depusă.
Desfăşurarea sesiunilor lunare şi sumele disponibile pentru fiecare sesiune vor fi anunţate public printr-un anunţ de licitaţie în trei cotidiene de tiraj naţional, în prima zi lucrătoare aferentă sesiunii.
În fiecare zi de vineri cererile de finanţare se vor primi până la ora 12.00. Dacă ultima zi de depunere este zi de vineri cererile de finanţare se vor depune până la ora 16.00. În cazul în care în ultima zi lucrătoare a sesiunii lunare numărul ridicat de solicitanţi nu permite efectuarea conformităţii în aceeaşi zi, se respectă următoarea regulă:- beneficiarii vor primi bonuri de ordine şi vor fi anunţati cu privire la
data şi ora când conformitatea va fi verificată
- fiecare exemplar al cererii de finanţare (inclusiv anexele aferente), trebuie introdus în câte un plic care trebuie să aibă înscrise numărul de referinţă al Cererii de proiecte, numele complet al solicitantului, adresa completă a acestuia şi denumirea proiectului (identice cu cele înscrise în cererea de finanţare). Pe fiecare plic se va înscrie cuvântul „original” sau „copie”, după cum este cazul. Toate aceste menţiuni se vor înscrie pe plic, citeţ, cu caractere majuscule şi diacritice.
Nerespectarea acestor condiţii poate duce la respingerea cererii.
Plată ajutorului financiar nerambursabil
Programul SAPARD nu acordă plăţi în avans, doar rambursează cheltuielile deja făcute.
Execuţia proiectului se efectuează din surse financiare proprii ale beneficiarului, până când este acordată finanţarea SAPARD. Rambursarea se face în Lei pe baza unei cereri de plată, la care se anexează documentele justificative (facturi, contracte, ordine de plată etc.).
Solicitanţii pot să aleagă până la 3 tranşe de rambursare, care acoperă întreaga cheltuială eligibilă a proiectului.
Rambursările sunt făcute în termen de maxim 90 de zile de la data înregistrării cererii de plată conforme la Biroul Regional.
Plăţile se vor face conform instrucţiunilor de plată prezentate în Anexa V la Contractul de finanţare (Anexa 4 la Ghidul solicitantului).
În maximum 3 luni de la semnarea contractului de finanţare beneficiarul va depune la BRIPS dosarele de achiziţii prevăzute în proiect (respectând instrucţiunile din Anexa IV la Contract) şi declaraţia de eşalonare a plăţilor.
