1. Ce este credin\a?Evrei 11:1 ^Credin\a este siguran\` cu

privire la cele n`d`jduite, convingere cuprivire la lucrurile care nu se v`d.”

1 Ioan 5:4 ^Pentru c` oricine este n`scutdin Dumnezeu biruie lumea; ]i ceea ce c>]tig`biruin\a asupra lumii este credin\a noastr`.”

Vol. V, pag. 112, par. 1:Una dintre luptele principale ale celor care

umbl` pe aceast` cale [ngust` este lupta[mpotriva voin\ei proprii; s`-]i aduc` voin\a [ncea mai deplin` supunere fa\` de voin\a Tat`luiceresc ]i s` o \in` supus`; s`-]i conduc` propriileinimi, zdrobind ambi\iile care se ridic`, ambi\iifire]ti chiar pentru omul perfect, sting>nd acestefocuri care se aprind ]i prezent>ndu-]i trupul ]itoate interesele p`m>nte]ti ca jertfe vii [nserviciul Domnului ]i al cauzei Sale. Acestea aufost [ncerc`rile [n care C`petenia noastr` ac>]tigat victoria ]i laurii ei, ]i acestea sunt ]i[ncerc`rile ̂ fra\ilor” S`i. ̂ Cine este st`p>n pe sine[cine se aduce [n subordonare deplin` fa\` deDumnezeu] pre\uie]te mai mult dec>t cinecucere]te o cetate”; acesta este mai mare ]i dec>tcel care, av>nd o concep\ie fals` despre credin\`,ar s`ri de pe strea]ina unui templu, sau ar face oalt` isprav` nes`buit`. Adev`rata credin\` [nDumnezeu nu const` [ntr-o credulitate oarb` ]i[n presupuneri extravagante [n privin\a grijiiSale providen\iale; dimpotriv`, ea const` [ntr-o[ncredere lini]tit` [n toate f`g`duin\ele nespusde mari ]i scumpe f`cute de Dumnezeu, o[ncredere care-l face [n stare pe cel credincios s`se [mpotriveasc` diferitelor eforturi ale lumii, alec`rnii ]i ale diavolului de a-i distrage aten\ia, ]icare urmeaz` cu grij` liniile credin\ei ]i supuneriimarcate pentru noi [n Cuv>ntul divin.

Vol. VI, pag. 689, r>ndul 2 de sus:Credin\a este operarea, exerci\iul min\ii

noastre [n privin\a lui Dumnezeu ]i af`g`duin\elor Sale.

2. Numi\i cele dou` elementecomponente ale credin\ei.

R 1822, col. 1, par. 6, 7:Credin\a con\ine dou` elemente, al

siguran\ei intelectuale ]i al [ncrederii cu inima.

Primul este credin\` [n sens abstract; al doileaeste credin\` [n forma ei concret`. {n acest dinurm` sens, cel mai deplin, citim: ^Cu inima tacrezi ]i e]ti [ndrept`\it” (Rom. 10:10). At>tcapul c>t ]i inima — intelectul ]i afectivitatea— sunt necesare pentru acea credin\` f`r` decare ̂ este cu neputin\` s` fim pl`cu\i Lui” (Evr.11:6); de]i mul\i []i imagineaz` c` au credin\`c>nd au numai unul dintre elementele esen\ialeale ei. La unii totul este emo\ie; la al\ii totuleste intelect; dar nici unul dintre acestea nupoate rezista la probele [ncerc`rii de foc: eletrebuie s` r`m>n` [mpreun` dac` este ca eles` dureze p>n` la sf>r]it ]i s` fie g`site sprelaud`, onoare ]i slav` la ar`tarea lui IsusCristos.

O [n\elegere intelectual` a principiilorfundamentale ale adev`rului divin — adic` aexisten\ei unui Dumnezeu personal, inteligent,Creatorul ]i Sus\in`torul tuturor lucrurilor, ]ia scopului ]i planului S`u de r`scump`rare prinsingurul S`u Fiu conceput ]i preaiubit, IsusCristos — constituie temelia credin\ei; [n timpce [ncrederea ]i reazemul, [n m`suraf`g`duin\elor Sale, pe Dumnezeul personal careeste autorul fiin\ei noastre ]i care, ca Tat`, so-licit` [ncrederea ]i iubirea implicit` a copiilorS`i, formeaz` suprastructura credin\einoastre.

3. Cum se deosebe]te credin\a decredulitate?

Vol. VI, pag. 689, par. 1:Ar trebui s` recunoa]tem o mare diferen\`

[ntre credin\` ]i credulitate. Milioane de oamenisunt creduli ]i supersti\io]i ]i cred o mie ]i unude lucruri ira\ionale pentru care n-au nici odovad` adecvat`. Iar ace]ti oamenisupersti\io]i, care cred ce n-ar trebui s` cread`,nu se g`sesc numai [n \`rile p`g>ne. Milioanedintre ei poart` numele de cre]tini, cu cevaadaos denomina\ional. Supersti\ia ]icredulitatea trebuie s` fie condamnate,mustrate, evitate, biruite. Credin\a adev`rat`trebuie s` fie [ncurajat`, zidit`, [nt`rit`, f`cut`s` creasc`. Credin\a de la Dumnezeu estecredin\a, certitudinea, [ncrederea care zide]tepe f`g`duin\ele divine, nu pe tradi\ii, filosofii]i [nchipuiri umane.

CREDIN|A

1

Credin\a24. Care este importan\a unei credin\e

potrivite?Evrei 11:6 ^}i f`r` credin\` este cu neputin\`

s` fim pl`cu\i Lui. C`ci cine se apropie deDumnezeu trebuie s` cread` c` El este ]i c` Elr`spl`te]te pe cei care {l caut`.”

Vol. VI, pag. 315, par. 1:{n privin\a primei propuneri: noi tr`im ast`zi

[ntr-un timp c>nd doctrinele [n general suntprivite batjocoritor ]i mul\i pretind c` doctrina]i credin\a n-au nici o valoare [n compara\ie cufaptele ]i morala. Nu putem fi de acord cu aceasta,fiindc` g`sim c` este complet [n dezacord cuCuv>ntul divin, [n care credin\a este plasat` [nt>i,iar faptele dup` ea. Credin\a noastr` esteacceptat` de Domnul ]i conform credin\ei ne var`spl`ti, de]i El va a]tepta [n mod cuvenit ca ocredin\` bun` s` produc` at>tea fapte bune c>tevor permite sl`biciunile vasului p`m>ntesc.Aceasta este regula credin\ei prezentat` peste tot[n Scripturi. ^F`r` credin\` este cu neputin\` s`fim pl`cu\i Lui." ̂ Ceea ce c>]tig` biruin\a asupralumii este credin\a noastr`” (Evr. 11:6; 1 Ioan 5:4).Nimeni, prin urmare, nu poate fi biruitor dac`nu exercit` credin\` [n Dumnezeu ]i [nf`g`duin\ele Lui; ]i pentru ca cineva s` exercitecredin\` [n f`g`duin\ele lui Dumnezeu, trebuies` le [n\eleag`; ]i aceast` posibilitate ]i capaci-tate de a se [nt`ri [n credin\` va fi [n m`sura[n\elegerii planului divin al veacurilor ]i af`g`duin\elor nespus de mari ]i scumpe legatede el. De aceea, doctrina — [nv`\`tura — este im-portant`, nu numai pentru cuno]tin\a pe carepoporul lui Dumnezeu trebuie s-o aib` ]i s-o[ndr`geasc` mai presus de cuno]tin\a lumii [nprivin\a lucrurilor despre Dumnezeu, ci [n spe-cial pentru influen\a pe care aceast` cuno]tin\`o va avea asupra tuturor speran\elor, scopurilor]i conduitei. ^Oricine are n`dejdea aceasta [n El,se cur`\e]te” (1 Ioan 3:3), este o expresie scrip-tural` pe deplin [n acord cu declara\iileanterioare. Cel care se va str`dui s` se cure\e,s`-]i cure\e conduita, pentru a avea succes trebuies` [nceap` acolo unde arat` Scripturile, cu inima,]i trebuie s` progreseze, folosind pentru cur`\aref`g`duin\ele inspirate. }i aceasta [nseamn` ocuno]tin\` a doctrinelor lui Cristos.

Vol. VI. pag. 693, par. 1:Noile Creaturi sunt [n stare s` aprecieze cu o

oarecare claritate grandoarea ]i gloriile mo]teniriilor viitoare numai pe m`sur` ce ochiul credin\ei]i urechea credin\ei sunt antrenate prin Cuv>ntuldivin. Ca oameni naturali nu pot nici m`car

[ncepe s` le aprecieze p>n` ce n-au f`cut o deplin`consacrare ]i p>n` ce n-au primit Spiritul sf>ntca o garan\ie a viitorului. P>n` la timpul acela,cuno]tin\a lor despre viitor, chiar dup` ce au venitla p`rt`]ie cu Dumnezeu prin credin\` ]i[ndrept`\ire, este reprezentat` prin levi\i, care,de]i erau acceptabili ca [nchin`tori ]i slujitori aiCortului {nt>lnirii, nu aveau permisiunea s` intre[n`untru ]i s` ofere t`m>ie la altarul de aur ]inici chiar s`-i priveasc` grandoarea. Oricare arfi fost cuno]tin\a avut` de levi\i despre gloriile^Sfintei”, despre sfe]nic ]i despre lumina venit`de la el, despre masa pentru punerea p>inii[nainte, despre altarul de aur ]i despre t`m>ie,era ceea ce aflaser` de la preo\ii consacra\i,singurii care aveau acces [n`untru.

R 1719, col. 2, par. 4-6:Este de asemenea important s` ne asigur`m

c` credin\a noastr` este credin\a corect`; c`cidac` credin\a noastr` este eronat`, inspir>ndsperan\e false ]i [n]el`toare zidite pe temeliinisipoase, cu c>t aceast` putere [mbolditoaredevine mai tare, cu at>t mai sigur ]i mai repedeva [mpinge ea pe victima sa [n]elat` lanaufragiu pe st>nci. Credin\a, ca aburul [ntr-olocomotiv`, este o putere, fie spre bine fie sprer`u. De aceea este important` o credin\` corect`.

Datorit` acestei importan\e a credin\ei ]i arecunoa]terii ei ca putere motrice, fie spre binefie spre r`u, apostolul Pavel a fost at>t depreocupat de [naintarea converti\ilor s`i [ncredin\`. (Vezi 1 Tes. 3:2, 5, 6, 7, 10.) El i-a[ndemnat pe to\i s` se examineze ]i s` se verificedac` sunt [n credin\`, [ntemeia\i ]i fixa\i, ]i nu[ndep`rta\i de la speran\a Evangheliei, ci[nr`d`cina\i ]i zidi\i [n Cristos, ]i stabili\i [ncredin\`; ]i s` fie aten\i ca nu cumva cinevas`-i strice prin filosofie ]i [n]el`ri de]arte, dup`tradi\iile oamenilor, dup` ideile slabe ale lumii,]i nu dup` Cristos (Col. 1:23; 2:7, 8). Deasemenea, el era ad>nc preocupat ca credin\abisericii s` nu stea [n [n\elepciunea (filosofiilede]arte) ale oamenilor, ci [n puterea luiDumnezeu. }i de aceea, [n propov`duirea sa, elnu s-a lansat [n specula\ii nechibzuite, nici n-aurmat ra\ionamentele sale sau ale altor oameni,]i astfel s` satisfac` dorin\a general` dup` cevanou, ci s-a limitat la expunerea sfintelorScripturi ]i la [ndemnurile inspirate, a]a cumau fost, prin revela\iile f`cute lui — profet,precum ]i apostol. 1 Cor. 2:4, 13; 2 Cor. 12:1-7;Gal. 1:11, 12; 2:2; 2 Pet. 3:15, 16.

S` c`ut`m atunci s` avem credin\a luiCristos — credin\a bine [ntemeiat` [n Cuv>ntul

Credin\a 3lui Dumnezeu, o credin\` examinat` ]idovedit`, ad>nc [nr`d`cinat` at>t [n inim` c>t]i [n minte, ]i prin urmare stabilit` ca putereamotrice a vie\ii. Astfel de credin\` nu caut`febril ceva nou ]i nu exploreaz` tot timpulfilosofiile de]arte ale oamenilor, ca s` vad` cuc>t` abilitate se pot ei [mpotrivi Cuv>ntuluiDomnului; c`ci aceia care fac a]a arat` clar c`credin\a lor nu are influen\` suficient` pentrua fi o putere motrice [n ei, care s`-i [mboldeasc`[nainte la victorie deplin` ]i complet` asupralumii, c`rnii ]i Adversarului.

5. Care este rela\ia [ntre credin\` ]icuno]tin\`?

Romani 10:17 ^Astfel credin\a vine din celeauzite, iar cele auzite prin Cuv>ntul luiDumnezeu.”

Vol. I, pag. 13, par. 1:Nici o activitate nu este mai nobil`, mai [nno-

bilatoare dec>t studiul reveren\ios al scopurilorrevelate ale lui Dumnezeu — ^lucruri … [n carechiar [ngerii doresc s` priveasc`" (1 Petru 1:12).Faptul c` [n\elepciunea lui Dumnezeu a datprofe\ii despre viitor, ca ]i declara\ii privindprezentul ]i trecutul, este de la sine o mustrarede c`tre Iehova a nechibzuin\ei unora dintrecopiii S`i, care-]i scuz` ignoran\a ]i neglijeaz`studiul Cuv>ntului S`u zic>nd: ^Exist` destul [nMatei capitolul 5 pentru a m>ntui pe oricine”.Nici s` nu presupunem c` profe\ia a fost dat`numai pentru a satisface curiozitatea legat` deviitor. Obiectivul ei evident este de a-l face pecopilul consacrat al lui Dumnezeu familiar cuplanurile Tat`lui s`u, pentru ca [n acest fel s`-]i[nroleze interesele ]i simpatia [n aceste planuri,]i s` i se permit` s` priveasc` at>t prezentul c>t]i viitorul din punctul de vedere al luiDumnezeu. C>nd astfel este interesat [nlucrarea Domnului, el poate servi at>t cuspiritul c>t ]i cu [n\elegerea; nu numai ca unserv, ci ]i ca un fiu ]i mo]tenitor. Revel>ndacestora ceea ce va fi, contracareaz` influen\a aceea ce este acum. Efectul studiului atent nupoate fi altfel dec>t [nt`ritor pentru credin\` ]istimulator pentru sfin\enie.

Vol. I, pag. 20, par. 2, p>n` la pag. 21,par. 1:

Cei care se vor [ntoarce de la simplelespecula\ii ale oamenilor ]i-]i vor dedica timpulpentru cercetarea Scripturilor, neexcluz>ndra\iunea, pe care Dumnezeu ne invit` s-ofolosim (Isaia 1:18), vor afla c` un binecuv>ntat

curcubeu al f`g`duin\ei se [ntinde pe cer. Esteo gre]eal` a presupune c` aceia f`r` credin\` ]if`r` [ndrept`\irea care urmeaz` credin\ei arputea [n\elege clar adev`rul: nu este pentru ei.Psalmistul spune: ^Lumina [adev`rul] estesem`nat` pentru cel drept” (Psalmul 97:11).Pentru copilul lui Dumnezeu se d` o candel`care risipe]te mult din [ntunericul de pec`rarea lui. ^Cuv>ntul T`u este o candel`pentru picioarele mele ]i o lumin` pe c`rareamea” (Psalmul 119:105). Dar numai ^c`rareacelor drep\i este ca lumina str`lucitoare, caremerge mereu cresc>nd p>n` la miezul zilei”(Proverbe 4:18). {n realitate, nu este nici unuldrept, ^nici un om drept, nici unul m`car”(Romani 3:10); clasa la care se face referire aicieste ^[ndrept`\it` prin credin\`". Numaiaceast` clas` are privilegiul s` umble pec`rarea care str`luce]te tot mai mult — s`vad` nu numai dezv`luirea prezent` a planu-lui lui Dumnezeu, dar ]i lucrurile viitoare. Esteadev`rat c` de]i c`rarea fiec`rei persoanecredincioase este str`lucitoare, totu]i apli-carea special` a acestei declara\ii este la ceidrep\i ([ndrept`\i\i) ca o clas`. Patriarhii,profe\ii, apostolii ]i sfin\ii trecutului ]i prezen-tului au umblat [n lumina ei cresc>nd`; ]i lu-mina va continua s` creasc` dincolo de prezent— ^p>n` la miezul zilei". Este o singur` c`rarecontinu`, ]i acea lumin` continu` ]i cresc>nd`este M`rturia Divin`, lumin>nd pe m`sur` cedevine cuvenit`.

De aceea, ^Voi, cei drep\i, bucura\i-v` [nDOMNUL”, a]tept>nd [mplinirea acestei f`g`duin\e.Mul\i au at>t de pu\in` credin\` [nc>t nucaut` mai mult` lumin`, ]i din cauzanecredincio]iei ]i lipsei lor de preocupare sepermite ca ei s` stea [n [ntuneric, [n timp ce arfi putut umbla [n lumina cresc>nd`.

R 1719, col. 1, par. 8:{n textul de mai sus (1 Ioan 5:4), apostolul

Ioan arat` singura putere care poate stimulasuficient [ntreaga noastr` fiin\` ]i t`rie pentru[ndurarea r`bd`toare a [ncerc`rii, chiar p>n` lasf>r]it. Acea putere biruitoare este credin\a.^}i”, zice apostolul, ^credin\a este siguran\` cuprivire la cele n`d`jduite, convingere cu privirela lucrurile care nu se v`d”. Credin\a nu estenumai ceea ce crezi, cuno]tin\`, ci estecuno]tin\` aplicat`, asimilat`, [nsu]it` —f`cut` parte din obiceiul nostru de a g>ndi, obaz` pentru ac\iunile noastre ]i un imboldpentru toate energiile noastre. Astfel de credin\`este puterea biruitoare pe care trebuie s` o avem

Credin\a4to\i cei care vrem s` alerg`m cu succes alergareapentru premiul chem`rii noastre de sus ]i s` fimbiruitori.

R 2411, col. 1, par. 5:Cea mai important` lec\ie din aceast`

perioad` de ]coal` este Credin\a: credin\a cucare am ajuns s` fim ai Domnului ]i am intrat [n]coala Lui trebuie s` creasc`. }i credin\a noastr`poate cre]te numai prin cuno]tin\` (nu nereferim la cuno]tin\a lumeasc`, [nv`\`turalumeasc`), cuno]tin\a Domnului — a metodelorSale, a planului S`u, a caracterului S`u. Astfeltrebuie s` studiem bine cuvintele ]i purtareageneral` a {nv`\`torului nostru, precum ]iproviden\ele Sale sau instruc\iunile private,pentru noi individual — interpret>ndu-le peacestea [ntotdeauna prin cuvintele Sale. Mareparte din ceea ce am acceptat la [nceput princredin\` ([n privin\a bun`t`\ii ]i [n\elepciuniiDomnului) va deveni treptat cuno]tin\`: d>nd obaz` pentru [nc` mai mari lungimi ]i l`\imi alecredin\ei, precum ]i mai mare iubire ]i aprecierea R`scump`r`torului nostru.

6. Cum este credin\a ^darul luiDumnezeu”?

Efeseni 2:8 ^C`ci prin har sunte\i m>ntui\i,prin credin\`. }i aceasta nu vine de la voi, cieste darul lui Dumnezeu.”

R 2286, col. 2, par. 2:Un text foarte ne[n\eles [n privin\a harului

este cel folosit ca titlu pentru acest articol, ]ianume, ^Prin har sunte\i m>ntui\i … ]i aceastanu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu”(Efes. 2:8). Ideea eronat` dat` de mul\i este c`credin\a noastr` nu este a noastr` proprie, nudin voia noastr` proprie, ci o [mp`rt`]ire, un darde la Dumnezeu. Desigur, [ntr-un sens fiecaredar ]i binecuv>ntare de care ne bucur`m sunt in-direct dac` nu direct de la Dumnezeu; ^Orice nise d` bun ]i orice dar des`v>r]it este de sus,cobor>ndu-se de la Tat`l luminilor” (Iac. 1:17).Dar [n\elegerea potrivit` a cuvintelor apostolului,credem noi, este aceasta: M>ntuirea ne esteoferit` prin harul lui Dumnezeu ]i nu printr-unmerit personal din partea noastr`; ]i chiar dac`m>ntuirea ne este oferit` ca r`splat` acredin\ei (inclusiv ascultarea credin\eiadev`rate), totu]i noi nu putem s` ne l`ud`mnici chiar [n privin\a credin\ei noastre ca ]i cumea ar fi meritat favoarea Domnului — c`cicredin\a noastr` este de asemenea ceva ce esterezultatul indirect al providen\ei divine; sunt

al\ii [n lume, milioane, care ar putea exercita totat>ta credin\` ca noi dac` ar fi fost favoriza\i deDumnezeu cu tot at>ta lumin`, informa\ie,cuno]tin\`, ca baz` a credin\ei: ca atare, credin\anoastr` nu trebuie considerat` ca o staremeritorie, ci trebuie s` fim recunosc`tori luiDumnezeu pentru ea, pentru c` [mprejur`rile ]icondi\iile care au f`cut posibil ca noi s`exercit`m credin\` sunt prin harul S`u.

R 2811, col. 1, par. 2-4:{ntrebare: {ntotdeauna am considerat c`

credin\a este ceea ce fiecare persoan` trebuie s`exercite ]i s` dezvolte personal, dar dup`Romani 12:3 (^Prin harul care mi-a fost dat, euspun fiec`ruia dintre voi s` nu aib` despre sineg>nduri [nalte, mai presus de ceea ce sepotrive]te, ci s` aib` g>nduri cump`tate despresine, potrivit cu m`sura de credin\` pe careDumnezeu a [mp`r\it-o fiec`ruia.”) ar p`rea c`aceasta este ceea ce primim, [ntr-o m`sur` celpu\in, de la Dumnezeu. Poate Dumnezeu[mp`r\i ceva ce El [nsu]i nu are? {n ce fel, atunci,ne d` Dumnezeu o m`sur` de credin\`? Dup` ceDumnezeu ne-a spus un adev`r [n Cuv>ntul S`u,nu este oare o chestiune care depinde de noi dac`avem sau nu [ncredere [n El — dac` avemcredin\` [n El? ^Credin\a vine din cele auzite, iarcele auzite prin Cuv>ntul lui Dumnezeu.”

R`spuns: Cuv>ntul redat aici ^credin\`”(Rom. 12:3) vine de la grecescul pistis, altfeltradus fidelitate, siguran\`. Cum spui tu, noiavem mult de-a face cu credin\a ]i cu siguran\anoastr` ]i exercit`m o anumit` credin\` chiar[nainte de a fi concepu\i de spirit, altfel n-amputea fi [ndrept`\i\i prin credin\`, pentru c`[ndrept`\irea noastr` precede prezentareanoastr` ca jertfe vii, ]i acceptarea ]i concepereanoastr` de spirit sf>nt. Aceast` m`sur` decredin\` este evident a noastr`, dar dup` ce amprimit din spiritul Domnului, credin\a noastr`poate cre]te nespus, a]a [nc>t vom fi [n stare s`umbl`m prin credin\` ]i nu prin vedere — s`accept`m lucrurile care nu se v`d ]i s`sacrific`m pentru ele lucruri care sunt v`zute ]isunt vremelnice. {n mod potrivit se poate spunec` atitudinea care ne permite s` primim mesajulde har al lui Dumnezeu spre [ndrept`\ire estetoat` de la Dumnezeu, [n sensul c` toatebinecuv>nt`rile noastre sunt de sus — ^orice nise d` bun ]i orice dar des`v>r]it”. Dar este [nmod special adev`rat c` credin\a [n lucrurilespirituale pe care o dezvolt`m dup` ce suntemconcepu\i de spirit sf>nt, este rezultatulinstruirii divine; dup` cum este scris: ^To\i vor fi

Credin\a 5[nv`\a\i de DOMNUL”, ]i credin\a care [i va ajutape consacra\i s` ias` biruitori nu este doarcredin\a natural` cu care au pornit ]i cu cares-au prins de Domnul ]i de [ndrept`\ire, ci orealizare mai [nalt` a credin\ei, rezultatul[nv`\`rii lor de c`tre Domnul prin Cuv>ntul S`u]i prin providen\a Sa.

{n textul [n discu\ie, g>ndirea noastr`cump`tat` trebuie s` depind` de timpul [n caream fost sub instruirea Domnului ]i de gradul deaten\ie pe care am acordat-o [nv`\`rii lec\iilorinten\ionate pentru cre]terera credin\ei noastre.Despre aceast` dezvoltare se vorbe]te [nScripturi c` este un ^dar”, precum ]i un ^rod” alspiritului lui Dumnezeu din noi, de asemeneaeste ^lucrarea” lui Dumnezeu, fiindc` prinadev`rul ]i providen\ele Sale El lucreaz` [ncopiii S`i, nu numai s` voiasc`, dar ]i s` fac`buna Sa pl`cere — El lucreaz` [n noi credin\`,speran\`, bucurie, pace, iubire ]i toate harurilepe care El le aprob`; ]i dac` vom fi ascult`tori de[nv`\`tura ]i conducerea Sa, El va completa [ncele din urm` lucrarea ]i vom fi asem`n`ri aleiubitului S`u Fiu, Domnul nostru, ]icomo]tenitori cu El.

7. Este credin\a [n Cristos necesar`pentru m>ntuire?

Fapte 4:10-12 ^S-o ]ti\i to\i ]i s-o ]tie totpoporul lui Israel: omul acesta se [nf`\i]eaz`[naintea voastr` pe deplin s`n`tos [n Numelelui Isus Hristos Nazarineanul, pe care voi L-a\ir`stignit, dar pe care Dumnezeu L-a [nviatdintre cei mor\i. El este @Piatra lep`dat` de voi,zidarii, care a ajuns s` fie pus` [n capulunghiului#. {n nimeni altul nu este m>ntuire,c`ci nu este sub cer alt Nume dat oamenilor, [ncare trebuie s` fim m>ntui\i.”

Ioan 3:16 ^Fiindc` at>t de mult a iubitDumnezeu lumea, c` a dat pe singurul S`u Fiu,pentru ca oricine crede [n El s` nu piar`, ci s`aib` via\a ve]nic`.”

Ioan 3:36 ^Cine crede [n Fiul are via\ave]nic`; dar cine n-ascult` de Fiul nu va vedeavia\a, ci m>nia lui Dumnezeu r`m>ne peste el.”

Vol. I, pag. 102, par. 3:Dar Biblia, care este plin` de spirit misionar,

nu [nva\` c` sunt c>teva c`i de m>ntuire — ocale prin credin\`, alta prin fapte ]i alta prinignoran\`. Nici nu [nva\` doctrina dezonorant`de Dumnezeu, a fatalismului. {n timp ce arat` c`orice alt` u]` a speran\ei este [nchis` pentruneamul omenesc, ea deschide larg aceast ̀singur`u]` ]i veste]te c` oricine vrea poate intra [n

via\`; ]i arat` c` to\i cei care nu v`d sau nuapreciaz` acum privilegiul binecuv>ntat alintr`rii, la timpul cuvenit vor fi adu]i lacuno]tin\` ]i apreciere depline. Singura caleprin care cineva din omenirea condamnat` poateveni la Dumnezeu, ]i to\i pot veni, este nu prinfapte meritorii, nici prin ignoran\`, ci princredin\` [n s>ngele scump al lui Cristos, careridic` p`catul lumii (1 Petru 1:19; Ioan 1:29).Aceasta este Evanghelia, vestea bun` de marebucurie, ^care va fi pentru TOT POPORUL”.

R 2220 — ^Este necesar` credin\a [nCristos?” Vezi articolul la pag. 24.

8. Care este rezultatul imediat alcredin\ei [n Cristos [n timpul VeaculuiEvanghelic?

Romani 5:1 ̂ Deci, fiindc` am fost [ndrept`\i\iprin credin\`, avem pace cu Dumnezeu, prinDomnul nostru Isus Hristos.”

Vol. I, pag. 231, par. 4:Pa]ii Bisericii spre glorie sunt la fel cu cei ai

Conduc`torului ]i Domnului ei, care ^ne-a l`satun exemplu, ca s` c`lc`m pe urmele Lui” — cuexcep\ia c` Biserica porne]te de pe un plan maijos. Domnul nostru, dup` cum am v`zut, a venit[n lume pe planul perfec\iunii umane, N, [n timpce noi to\i din rasa adamic` suntem pe un planmai jos, R — planul p`catului, imperfec\iunii ]ivr`jm`]iei cu Dumnezeu. Primul lucru necesarpentru noi este deci s` fim [ndrept`\i\i ]i astfels` ajungem pe planul N. Cum se realizeaz`aceasta? Prin fapte bune? Nu; p`c`to]ii nu potface deloc fapte bune. Noi nu ne-am pututrecomanda pe noi [n]ine lui Dumnezeu, a]a c`^Dumnezeu {]i arat` dragostea Sa fa\` de noi prinfaptul c`, pe c>nd eram noi [nc` p`c`to]i, Hristosa murit pentru noi” (Romani 5:8). A]adar, condi\iape baza c`reia ajungem pe planul [ndrept`\iriisau perfec\iunii umane este c` Cristos a muritpentru p`catele noastre, ne-a r`scump`rat ]i ne-aridicat ^prin credin\a [n s>ngele Lui” pe planulperfect de pe care am c`zut prin Adam. Suntem[ndrept`\i\i [ridica\i pe planul N] prin credin\`.}i ^fiindc` am fost [ndrept`\i\i prin credin\`,avem pace cu Dumnezeu” (Romani 5:1) ]i nu maisuntem socoti\i de Dumnezeu ca vr`jma]i, ci cafii umani [ndrept`\i\i, pe acela]i plan cu Adam]i cu Domnul nostru Isus, cu deosebirea c` ei aufost [n realitate perfec\i, [n timp ce noi suntemnumai socoti\i de Dumnezeu astfel. Aceast`[ndrept`\ire socotit` o realiz`m prin credin\a [nCuv>ntul lui Dumnezeu care spune: ^Voi sunte\i

Credin\a6^cump`ra\i”, ^r`scump`ra\i”, ^[ndrept`\i\i f`r`plat`". Noi st`m [n fa\a lui Dumnezeu f`r` vin`,f`r` pat` ]i sfin\i, [n hainele drept`\ii lui Cristosatribuite nou` prin credin\`. Ca s` poat` purtapentru noi pedeapsa noastr`, El a consim\it s` ISe impute Lui p`catele noastre ]i a murit pentrunoi ca ]i c>nd El ar fi fost p`c`tosul. Prin urmare,dreptatea Lui este atribuit` tuturor celor careaccept` r`scump`rarea Lui ]i aduce cu ea toatedrepturile ]i binecuv>nt`rile posedate la [nceput,[nainte de a intra p`catul. Ea ne restabile]te lavia\` ]i la leg`tur` cu Dumnezeu. Prin exercitareacredin\ei putem avea imediat aceast` leg`tur`,iar via\a ]i o mai deplin` leg`tur` ]i bucurie suntasigurate — la ̂ timpul potrivit” al lui Dumnezeu.

R 2651, col. 2, par. 5, p>n` la pag. 2652,col. 1, par. 1:

}i acum vedem sensul cuvintelor Domnuluinostru, din versetul 29 [Ioan 6]: ^Aceasta estelucrarea lui Dumnezeu [lucrarea care I-arpl`cea lui Dumnezeu], ca voi s` crede\i [nAcela pe care El L-a trimis”. Exist` o lucrarelegat` de credin\` — nu o lucrare cu m>inilenoastre, ci o lucrare cu mintea ]i cu inima noastr`:]i nici o lucrare pe care am putea-o face cu m>inilen-ar fi at>t de acceptabil` [n ochii Domnului caaceasta. {ntr-adev`r, c>nd ne d`m seama c` [nstarea noastr` dec`zut` ]i imperfect` esteimposibil s` facem ceva perfect, c>nd ne amintim]i aceea c` Dumnezeu este perfect, c` toatelucr`rile Sale sunt perfecte ]i de aceea nu poatefi [n armonie cu imperfec\iunea, sau cu vreungrad de p`cat, putem u]or vedea c` cele mai bunelucr`ri pe care I le-am putea oferi [n afar` decredin\` ar fi inacceptabile.

Dar Dumnezeu a propus s` fac` o lucrare marepentru noi — El a f`cut acea lucrare prin faptulc` a dat un R`scump`r`tor, prin care a fost pl`titpre\ul de r`scump`rare pentru rasa noastr`: ]iacum Dumnezeu poate fi drept ]i totu]i s`[ndrept`\easc` pe cel care crede [n Isus. Ca atare,de]i nici o lucrare pe care o putem noi face n-arputea fi acceptat` de c`tre Domnul at>ta vremec>t suntem sub condamnare, totu]i El poate, prinpropria Sa prevedere, s` ne accepte credin\a [nCristos ]i s` ne [ndrept`\easc` prin acea credin\`:aceasta, prima lucrare pe care o putem face, esteprin urmare ceea ce cere Dumnezeu. El nu vaaccepta nici o alt` lucrare dec>t dac` esteprecedat` de aceasta ]i dac` este bazat` peaceasta. O, dac` to\i ]i-ar putea da seama deimportan\a credin\ei [n ochii Domnului! ^F`r`credin\` este cu neputin\` s` fim pl`cu\i lui”Dumnezeu, ]i cu c>t exercit`m mai mult`

credin\`, cu at>t {i suntem mai pl`cu\i; nucredulitate, nu s` credem ceva ce n-a spusDumnezeu, nu s` credem [n propriile noastreimagina\ii sau [n cele ale oamenilor, ci o credin\`[n ceea ce a spus Dumnezeu ]i o [ncredere ferm`,sigur` [n ea: aceasta este acceptabil` pentruDumnezeu ]i devine pentru to\i cei care o exercit`temelia sau baza [ndrept`\irii, ]i anume, ̂ fiindc`am fost [ndrept`\i\i prin credin\`, avem pacecu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos”.Rom. 5:1.

Domnul n-a discutat aici pasul [n continuarespre chemarea de sus a acestui Veac Evanghelic;ca atare nici noi nu-l discut`m. El Se ocup` numaide primul pas necesar pentru apropierea deDumnezeu — [ndrept`\irea. Lucrul necesarpentru [ndrept`\ire este acceptarea lui Cristosca P>inea Vie\ii — care trebuie s` fie precedat`de [n\elegerea c` noi nu avem via\` [n noi [n]ine,c`ci moartea a trecut asupra [ntregii noastre raseprin [nc`lcarea tat`lui Adam; ]i c` Domnul Isusa fost f`cut trup pentru a putea acoperi pedeapsacare a fost asupra tat`lui Adam ]i astfel asuprarasei; ]i c` acum, prin urmare, oricine accept`acest har liber al lui Dumnezeu [n Cristos, oricine[]i [nsu]e]te meritul sacrificiului lui Cristos, prinaceasta m`n>nc`, se [mp`rt`]e]te din marilebeneficii ]i binecuv>nt`ri prev`zute de Dumnezeu[n Cel Uns, care }i-a dat via\a pentru via\a lumii,un pre\ de r`scump`rare. Oricine accept` men-tal acest fapt ]i se hr`ne]te cu el [n inima sa, esteilustrat ca hr`nindu-se din carnea Fiului Omului— [mp`rt`]indu-se din drepturile umane,privilegiile ]i binecuv>nt`rile restabilirii [sau [nacest veac din [ndrept`\ire] prev`zute [n El.

9. Cum este Isus ^C`petenia ]iDes`v>r]irea credin\ei noastre”?

Evrei 12:2 ^Privind \int` la Isus, C`petenia]i Des`v>r]irea credin\ei noastre, care, pentrubucuria care-I era pus` [nainte, a suferitcrucea, a dispre\uit ru]inea ]i st` la dreaptascaunului de domnie al lui Dumnezeu.”

R 1830, col. 1, par. 1:Cel care prin exemplul ]i [nv`\`tura Sa a

inspirat credin\a noastr`, o va sf>r]i, o vades`v>r]i, dac` noi continu`m s` urm`m[ndrumarea Sa. El ne va stabili, ne va [nt`ri, neva fixa a]a [nc>t s` nu putem fi mi]ca\i; ]i [nfinal ne va prezenta [naintea Sa ca o ^Biseric`sl`vit`, f`r` pat`, f`r` [ncre\itur` sau altcevade felul acesta”. De asemenea ne va des`v>r]iprin experien\ele actuale pentru func\ianoastr` ca ^preo\ime [mp`r`teasc`”, a]a cum a

Credin\a 7fost ]i El ^des`v>r]it prin suferin\`” pentrufunc\ia Sa de Mare Preot.

10. Este necesar` o m`rturisiresimpl` a credin\ei?

Romani 10:10 ^C`ci cu inima ta crezi ]i e]ti[ndrept`\it ]i prin m`rturisirea cu gura ajungila m>ntuire.”

R 2632, col. 2, par. 2, 3:Totu]i, o m`rturisire public ̀simpl̀ este necesar`

pentru a demonstra care sunt ̂ prunci” [n Cristos —pentru a-i deosebi pe ace]tia de ̂ copiii acestei lumi”.Dar aceast ̀m`rturisire trebuie s ̀fie foarte simpl`— a]a [nc>t ]i cel mai mic s` o poat` [n\elege ]isus\ine pe deplin ca a lui proprie. (1) Ea trebuie s`declare credin\a [n Cristos ca M>ntuitor personal:c ̀El a fost trimis de Tat`l ]i }i-a dat via\a ca pre\de r`scump`rare pentru toat` omenirea. (2)Acceptarea personal ̀a Lui ca M>ntuitor personal]i o hot`r>re de a p`r`si p`catul. (3) Deplin`consacrare de a fi urma] al lui Isus [n orice privin\`]i de a-]i da chiar via\a [n serviciul Lui. Oricine nupoate m`rturisi acestea s ̀nu fie socotit deloc ̂ prunc”[n Cristos, nici s ̀nu fie hr`nit ca atare, nici s ̀nu sea]tepte de la el s ̀creasc ̀[n Cristos [n toate lucrurile.

Putem oare a]tepta ca Biserica nominal` s`urmeze acest program — sau ca vocea lui Indepen-dent (o publica\ie religioas ̀prestigioas ,̀ n. t.) s` fiemai puternic` dec>t a noastr` [n realizarea acestorcondi\ii? Nicidecum. Bisericismul con\ine preamult` ^neghin`” ]i nu destul ^gr>u” pentru caastfel de sugestii s` fac` vreo impresie. Cur>ndacesta va c`dea [n marele timp de necaz; ]i nutrebuie s` a]tept`m un aranjament general maibun p>n` c>nd se va stabili {mp`r`\ia. Atunciaceasta se va aplica, nu la Biserica aleas` ]iglorificat`, ci la clasa Restabilirii, care se vadezvolta atunci. Fapte 3:19-21.

R 2647, col. 1, par. 5:Standardul nostru de ortodoxie, a]a cum se

aplic`, nu la secte ci la cre]tini, personal,recunoa]te ca fiind corec\i ]i s`n`to]i [n doctrin`pe to\i cei care recunosc urm`toarele puncte: (1)C` prin natur` este un membru al rasei dec`zute,condamnate, ]i ca atare este un copil al m>niei[ntocmai ca al\ii, ]i pe drept sub sentin\acondamn`rii divine. (2) C` Cristos a murit pentrucei nelegiui\i, pentru Adam ]i pentru toat` rasacondamnat`, ]i de aceea Dumnezeu poate fi acumdrept prin aceea c`-l [ndrept`\e]te pe el ]i pe to\icei care cred [n Isus. (3) C` aceast` [ndrept`\ireeste baza consacr`rii sale depline [n sacrificiu desine, ]i c` astfel ]i-a devotat totul Domnului, [n

schimbul unei p`r\i [n {mp`r`\ia Milenar` pecare Domnul a promis-o tuturor acestor^biruitori”. Apoc. 2:26; 3:12, 21.

R 3071, col. 2, par. 3, 4, p>n` la pag. 3072,col. 1, par. 1:

Care deci este acest mesaj ce poate fi auzit astfelcu urechea ]i recunoscut cu ochiul credin\ei? At>tprofetul c>t ]i apostolul declar` c` este posibil canoi s` avem aceast` m>ntuire, o putere prezent`[ntotdeauna [nl`untrul nostru, [n inimile noastre]i [n gurile noastre. Apostolul declar` c` ceea cea profe\it Moise este Evanghelia pe care el apropov`duit-o, pe care noi am primit-o; adic`,m`rturisirea Domnului cu gura noastr` ]icredin\a [n El [n inima noastr`.

Este demn de remarcat c ̀at>t profetul Moisec>t ]i apostolul Pavel declar ̀chestiunea [n acela]imod; [nt>i a m`rturisi cu gura, apoi a crede [n inim .̀Nici aceast` form` a declara\iei nu este probabilaccidental .̀ M`rturisirea cu gura este prima dovad`exterioar` dat` despre o credin\` [n inim`; ]i[ntr-adev`r pare s ̀fie o parte a aranjamentului divinc` toat` m`rturisirea adev`rului este necesar`pentru o apreciere deplin ̀a lui. Este adev`rat, noinu putem m`rturisi cum se cuvine ceea ce nucredem; dar m`rturisirea este necesar` pentruextinderea, l`rgirea, completarea credin\ei [n inim .̀Oricine crede c ̀lumina pe care a primit-o [n inimasa poate fi men\inut ̀f`r ̀o m`rturisire public ̀a eise [n]al ,̀ ]i de aceea avem declara\ia: ̂ C`ci cu inimata crezi ]i e]ti [ndrept`\it ]i prin m`rturisire cu guraajungi la m>ntuire”. Dreptatea [nceput` princredin\ ̀nu poate continua ]i ajunge la completareaei, care [nseamn ̀m>ntuire ve]nic ,̀ numai dac ̀este[nso\it` de faptele credin\ei, dintre care foarteproeminent ̀este m`rturisirea cu buzele.

Am vrea s` facem s` se [ntip`reasc` acest as-pect al adev`rului [n tot poporul drag al Domnuluide pretudindeni; d>ndu-ne seama c` mul\i suntslabi, firavi, neputincio]i [n s`n`tatea lor spiri-tual`, din pricin` c` nu urmeaz` [ndrumareaDomnului — s` declare curajos — ]i c>t esteposibil de [n\elept ]i iubitor — ce lucruri mari af`cut Domnul pentru sufletele noastre. Nu estesuficient s` m`rturisim prima binecuv>ntareprimit`, de]i acest lucru este necesar [nainte dea primi ]i alt` binecuv>ntare. Dar fiecarebinecuv>ntare c>nd este primit` s` fie promptm`rturisit`, spre lauda Celui care ne-a chematdin [ntuneric la lumina Sa minunat`. Aceasta estelegea dezvolt`rii spirituale. Aceasta este poruncapentru israelitul spiritual. Dac` el nu esteascult`tor, ceea ce a fost aproape, [n inima ]i [ngura sa, cur>nd va fi departe — ochiul [n\elegerii

Credin\a8sale va [nceta s` vad` clar, urechea credin\ei va[nceta s` disting` clar, ]i treptat se va dep`rtatot mai mult de privilegiile glorioase pe care leavem ca Noi Creaturi [n Cristos sub NoulLeg`m>nt.

11. Este sentimentul o parte esen\ial`a credin\ei?

R 1443 — ^Credin\a ]i sentimentele”:Sentimentele nu trebuie confundate niciodat`

cu credin\a, totu]i exist` leg`tur` [ntresentimentele sfinte ]i credin\`, la fel cum este[ntre r`d`cin` ]i floare. Credin\a este perma-nent`, [ntocmai cum r`d`cina este [ntotdeauna[n p`m>nt. Sentimentele sunt [nt>mpl`toare ]iau timpurile lor. {ntocmai cum r`d`cina saubulbul nu odr`sle]te [ntotdeauna tulpin` verde]i flori frumoase, tot a]a credin\a nu produce[ntotdeauna extazul sentimentelor. Credin\anoastr` poate fi tot a]a de puternic` atuncic>nd suntem deprima\i, ca ]i atunci c>nd suntemplini de bucurie. C>nd sim\im calamit`\iler`zboiului, durerile bolii ]i greutatea s`r`ciei,sentimentele noastre scad la zero, [n timp cecredin\a poate fi tot a]a de ferm` ca granitulcare st` la temelia mun\ilor ce se [nal\` p>n`la nori. S` nu m`sur`m iubirea ]i puterea luiDumnezeu prin sentimentele noastre. Soarelestr`luce]te tot at>t de clar [n cea mai [ntunecoas`zi ca ]i [n cea mai luminoas`: deosebirea nu estela soare, ci la norii care sunt [ntre noi ]i soare.Tot a]a, Dumnezeu ne iube]te ]i c>nd nu vedemstr`lucirea fe\ei Sale, ca ]i c>nd o vedem.

Un lucru pe care-l [nv`\`m prin experien\acre]tin` este c` m`surile sc`zute ale sentimentelorsunt mai bune pentru via\a obi]nuit` dec>texaltarea. Dumnezeu ne trimite ploaia Sa [npic`turi bl>nde, altfel plantele fragede ]i floriledelicate s-ar rupe [n buc`\i. Dac` credin\a noastr`este fondat` pe statornicia lui Dumnezeu, via\anoastr` cre]tin` ]i iubirea noastr` vor curgeconstant ca un r>u ad>nc, neafectat` u]or de orafal` rece, nici oprit` de deprim`ri. Moise n-afost st`p>nit de sentimente c>nd a stat la malulM`rii Ro]ii, nici Avraam c>nd l-a oferit peIsaac, nici Israel c>nd a [nconjurat Ierihonul]apte zile. S` avem credin\` [n Dumnezeu, s`mergem [nainte pe aceast` linie ]i vom aveabiruin\a. Selec\ie

12. Explica\i deosebirea [ntre credin\`ca baz` a [ndrept`\irii ]i credin\` ca rodal Spiritului.

Vol. VI, pag. 688-692 — ^Credin\a, un rodal Spiritului ]i o parte a mo]tenirii prezentea Noii Crea\ii.” Vezi fragmentul la pag. 26.

13. Ce este ^lupta bun` a credin\ei”?1 Tim. 6:12 ̂ Lupt`-te lupta cea bun` a credin\ei,

apuc` via\a ve]nic` la care ai fost chemat ]i pentrucare ai f`cut acea frumoas` m`rturisire [nainteamultor martori.”

R 2309 — ^Lupta cre]tinului”, primele]ase paragrafe. Vezi fragmentul la pag. 29.

R 2312, subtitlul ^O lupt` bun` acredin\ei”:

Textul nostru (1 Tim. 6:12) nume]te aceast`lupt` bun` o lupt` a credin\ei, ]i [n mod foartepotrivit; este o lupt` a credin\ei [n toate privin\ele.

(1) Este o lupt` sub un conduc`tor nev`zut]i [mpotriva unui vr`jma] nev`zut: numai cuochiul credin\ei recunoa]tem pe C`peteniam>ntuirii noastre ]i numai prin Cuv>ntul S`urecunoa]tem pe conduc`torul viclean care ni se[mpotrive]te.

(2) P`catul este recunoscut prin sim\ul nostrumoral; la fel ]i dreptatea. Prin credin\` accept`mCuv>ntul lui Dumnezeu ]i prin instruc\iunileacelui Cuv>nt [nv`\`m c` anumite c`i aleg>ndului, cuv>ntului ]i faptei sunt drepte [n ochiiLui, potrivite standardului S`u, iar alte c`i aleg>ndului, cuv>ntului ]i faptei sunt de aceeagre]ite; ca atare noi accept`m aceste concluzii princredin\` [n Cuv>ntul S`u — revela\ia pe carene-a dat-o Dumnezeu.

(3) Noi lupt`m pentru o libertate ]i o gloriedespre al c`ror adev`r nu avem cuno]tin\`, dec>tdac` [l accept`m prin credin\`.

(4) Dumnezeu a promis lucruri nespus de mari]i scumpe celor care-L iubesc — care-L iubesc a]a[nc>t s`-]i dea via\a [n serviciul Lui. Noi vedemcununa vie\ii ]i-L vedem pe Domnul slavei, cuochiul credin\ei, nu altfel.

(5) Lucrurile care sunt v`zute cu ochiul natu-ral caut` s` ne influen\eze contrar mersuluinostru, caut` s` ne influen\eze s` nu ne d`m via\a,s` nu cultiv`m spiritul smereniei, bl>nde\ii,r`bd`rii, iubirii, ci dimpotriv`, s` cultiv`m spiritulegoismului, ambi\iei, m>ndriei ]i l`comiei, spiritullumii. De aceea, numai c>nd suntem [n stare s`avem credin\a pe care o inspir` Dumnezeu vom fi[n stare s` lupt`m lupta cea bun`.

Av>nd [n vedere aceste lucruri, vedem cepunct important este credin\a. Dac` nu o avem,nu putem ie]i biruitori niciodat`. }i credin\aimplic` ceva cuno]tin\` pe care aceasta s` se

Credin\a 9poat` baza, ceva f`g`duin\e pe care s` se poat`construi. Pe acestea le avem [n marea ]i minunatarevela\ie divin`. {nseamn`, prin urmare, c` nueste destul s` ne [nrol`m [n armata Domnului, cieste necesar s` mergem [n sala de arme —Cuv>ntul — ]i acolo cu trud` s` [mbr`c`m toat`arm`tura pe care El a dat-o. }i oricine nuurmeaz` aceast` cale, nu urmeaz` calea[ndrumat` de C`pitan ]i sigur nu va reu]i [nb`t`lie. Nu trebuie [ns` s` g>ndim c` arm`turaeste tot ce este necesar. Este adev`rat,adev`rurile doctrinare [n privin\a planuluidivin ]i a voin\ei divine cu privire la noi suntabsolut esen\iale pentru victoria noastr`: dar[mbr`carea arm`turii nu este totul ]i nuasigur` victoria. Dup` ce am [mbr`catarm`tura, este necesar s` lupt`m, [n privin\acelor pe care tocmai le-am examinat, chiar p>n`la moarte. S` nu facem, prin urmare, nici gre]ealade a [ncerca s` lupt`m f`r` arm`tur`, nicigre]eala la fel de grav` de a [mbr`ca arm`tura]i a neglija s` lupt`m.

14. Cum s` lupt`m lupta cea bun`?

R 1859, col. 1, par. 6, p>n` la sf>r]itularticolului intitulat ^Treji, veghetori,statornici”. Vezi fragmentul la pag. 27.

R 2311, col. 2, par. 4:Trebuie s` lupt`m lupta bun` a credin\ei

[ndep`rt>nd de la noi ]i sco\>nd complet dininima noastr` ]i din dispozi\ia noastr` orice^iu\ime, m>nie, def`imare”, invidie, ceart`,am`r`ciune — fapte ale c`rnii ]i ale diavolului— ^duc>nd p>n` la cap`t sfin\irea [n fric` deDumnezeu”; ]i s` ajut`m pe confra\ii no]tri solda\is` fac` acela]i lucru. }i trebuie s` ridic`m sussteagul regal al Domnului nostru, purt>ndnumele Lui ]i legea Lui, ]i nu un steag al nostrusau uneltirile altor oameni.

}i trebuie s` ajut`m la ridicarea acestuistindard al Domnului [naintea tuturor celor caredoresc sincer s` fie ai Lui ]i care din gre]eal` auintrat [n corpuri de armat` gre]ite. Trebuie s` fimviteji, c`ut>nd s`-i eliber`m de [n]el`rile mareluivr`jma], care caut` astfel s`-i prind` din nou [ncapcan` ]i s`-i lipseasc` de libertatea cu careCristos i-a f`cut liberi, ]i s`-i aduc` sub un jug alrobiei sectare, care ar fi cel mai bun dup` jugulp`catului ]i al supersti\iei grosolane. F`c>ndastfel, nu d`m [n v>nt, nu batem numai cu ciocanul[n masa amvonului, nici nu strig`m la col\urilestr`zilor f`r` nici un rost, p>n` r`gu]im; ci,asemenea apostolului, c`ut`m s` fim ]ire\i, ca s`

putem aduce astfel adev`rul [n aten\ia celor pecare inamicul nostru cel ]iret caut` s`-i prind`[n curs`. }iretenia noastr` va fi [n vederealibert`\ii lor, [n timp ce ]iretenia lui este [n vederea[nrobirii lor. {n aceast` privin\`, {nv`\`torulnostru i-a sf`tuit pe solda\ii S`i: ^Fi\i pruden\ica ]erpii ]i f`r` r`utate ca porumbeii”.

R 2312, col. 2, subtitlul ^Cinci puncteimportante”:

C`petenia noastr` ne [ncurajaz` s` avemcredin\` [n El ]i [n f`g`duin\ele Sale de sprijin,asigur>ndu-ne c` nu ne va l`sa, nici nu ne vap`r`si; c` va fi cu noi [n ]ase necazuri ]i [n al]aptelea nu ne va p`r`si; ]i c` El este din bel]ugcapabil ]i dispus s` fac` a]a [nc>t toate lucruriles` lucreze [mpreun` spre binele celor care-L iubescpe Dumnezeu — al celor chema\i potrivit scopuluiS`u. El declar`: ^Ceea ce c>]tig` biruin\a asupralumii este credin\a noastr`”. Preaiubi\ilor, s` neasigur`m de aceste lucruri:

(1) C` ne-am [nrolat — ne-am consacrat deplinca s` ascult`m de C`petenia m>ntuirii noastre.

(2) C` noi c`ut`m s` ne supuneminstruc\iunilor Sale ]i s` [mbr`c`m toat`arm`tura pe care El ne-a dat-o.

(3) C` lupt`m — [mpotrivindu-ne s>ngelui ]ic`rnii, lupt>nd [mpotriva p`catului [n toateformele sale diferite.

(4) C` suntem loiali Domnului ]i tuturor celorcare sunt ai Lui, oriunde ar fi ei, c` suntem dispu]i]i preg`ti\i s` ^ne d`m via\a pentru fra\i” — s`-iajut`m, s`-i [ncuraj`m, [n micile acte de serviciu,precum ]i [n chestiunile mai mari.

(5) C` \inem minte c` nu putem avea nici ovictorie dec>t dac` p`str`m credin\a —[ncrederea [n Domnul ca R`scump`r`torulnostru, [n grija Sa fa\` de noi ]i [n bun`voin\a ]icapacitatea Sa de a ne ajuta. A]a, ]i numai a]a,vom ie]i biruitori ]i mai mult dec>t biruitori prinCel care ne-a iubit ]i ne-a cump`rat cu s>ngeleS`u pre\ios; Lui, ]i lui Dumnezeu Tat`l nostru,ve]nic s` Le fie laud` ]i mul\umire.

^Mul\umiri fie aduse lui Dumnezeu, care ned` biruin\a prin Domnul nostru Isus Hristos.”1 Cor. 15:57.

R 2770, col. 2, par. 5:Sfatul apostolului Petru [n privin\a felului

[n care poporul Domnului trebuie s`-l [nt>mpinepe Adversar sugereaz` c` acestora li se va da[ntr-un fel sau altul posibilitatea s`-l recunoasc`.El spune: ^{mpotrivi\i-v` lui tari [n credin\`”.Aceste cuvinte sugereaz` c` pentru a ne[mpotrivi trebuie s` avem credin\` — credin\a

Credin\a10care are [ncredere [n Dumnezeu; credin\a carea dus la consacrare pe altarul Domnului, chiarp>n` la moarte; credin\a care nu ia [napoisacrificiul sub nici un motiv, ci care sedelecteaz` s`-l vad` consum>ndu-se ]i care sebucur`, sper>nd ca prin aceasta s` aib` partede slava care va urma. Iuda 3; Rom. 8:17, 18.

15. Pentru cine ]i [mpotriva cuilupt`m?

Filip. 2:12 ̂ Astfel, deci, preaiubi\ii mei, dup`cum totdeauna a\i ascultat, nu numai [nprezen\a mea, dar acum ]i mai mult [n absen\amea, duce\i p>n` la cap`t m>ntuirea voastr`,cu fric` ]i cutremur.”

1 Ioan 3:16 ̂ Noi am cunoscut dragostea, prinaceea c` El }i-a dat via\a pentru noi; ]i noitrebuie s` ne d`m via\a pentru fra\i.”

Efes. 6:12 ^C`ci lupta noastr` nu este[mpotriva s>ngelui ]i c`rnii, ci [mpotrivac`peteniilor, [mpotriva domniilor, [mpotrivast`p>nitorilor acestor [ntunecimi, [mpotrivaduhurilor r`ut`\ii [n locurile cere]ti.”

R 2309 — ^Lupta cre]tinului”, p>n` lapag. 2310, col. 2, par. 1. Vezi fragmentul lapag. 29.

Vol. VI, pag. 599-658:STUDIUL XV

VR~JMA}II }I ATACURILE{MPOTRIVA NOII CREA|II

^Omul cel vechi” — Lumea ca vr`jma] al NoiiCrea\ii — Marele Adversar — El a fost mincinos ]iuciga] de la [nceput — Asocia\ii lui Satan la r`u —Legiuni de demoni — Cum este perpetuat ̀primaminciun ̀a lui Satan — }tiin\a Cre]tin ̀]i Teosofia— ̂ Lupta noastr ̀nu este [numai] [mpotriva s>ngelui]i c`rnii” —Slujirea r`ului — Atacurile din parteaAdversarului — ^Rug`ciunea credin\ei va vindecape cel bolnav” — ^Dac ̀Satan scoate afar ̀pe Sa-tan”, [mp`r`\ia lui cedeaz ̀— Iubi\i dreptatea —Ur>\i nelegiuirea — Marcu 16:9-20 — Biserica nomi-nal` ca adversar al Noii Crea\ii — Arm`tura luiDumnezeu

(Vezi textul [n Vol. VI.)

16. Ce [nseamn` ^a umbla princredin\`”?

2 Cor. 5:7 ̂ Pentru c` umbl`m prin credin\`, nuprin vedere.”

Vol. VI, pag. 631, par. 2, 3:Faptul este c` interesele reale ale Noii Crea\ii,

starea ]i interesele lor fizice sunt adesea opuse.Profetul David, vorbind pentru ei declar`: ^P>n`c>nd n-am fost ad>nc m>hnit, r`t`ceam”. NoileCreaturi — nu corpurile lor muritoare — sunt fiiireali ai lui Dumnezeu; de fapt, dup` cum am v`zutdeja, Dumnezeu a f`cut din sacrificarea c`rnii(chiar dup` ce ea a fost [ndrept`\it`) o condi\iecare preced` conceperea sau acceptarea noastr`.Acesta n-a fost cazul cu Israelul trupesc, ale c`ruifavoruri fizice ]i binecuv>nt`ri p`m>nte]ti etc.au simbolizat termenii ]i condi\iile care vorpredomina [n timpul Veacului Milenar, c>nd vorst`p>ni {mp`ratul antitipic ]i {mp`r`\ia antitipic`.Exod. 15:26; Lev. 26:3-15; Deut. 28:1-14.

Dimpotriv`, o parte important` a [ncerc`riiNoilor Creaturi [n privin\a lucrurilor p`m>nte]titrebuie s` constituie ^umblarea prin credin\`, nuprin vedere”. Da, mai mult de at>t — trebuie s`sufere persecu\ie, trebuie s` practice negarea desine, trebuie s` fie privi\i ca [n]el`tori, m`car c`spun adev`rul; ca neav>nd nimic, de]i de faptposed ̀(prin credin\`) toate lucrurile; ca ne[n\elep\i,de]i de fapt [n\elep\i fa\` de Dumnezeu. At>t demult s` fie astfel, [nc>t descrierea profetic` a{nv`\`torului trebuie s` fie [n mare m`sur`aplicabil` la to\i care urmeaz` [ndeaproape [nurmele Sale, adic`: ^Noi am socotit c` estepedepsit, lovit de Dumnezeu ]i smerit”. Profetulspune: ^Pedeapsa care ne d` pacea era peste El,]i prin r`nile Lui suntem [ca p`c`to]i] vindeca\i”.S` nu uit`m c` vindecarea noastr`, sau[ndrept`\irea, preced` acceptarea noastr` camembri ai corpului lui Cristos — membri aiCrea\iei Noi; ]i c` acceptarea noastr` la acest planmai [nalt al st`rii de fii ]i de [mpreun ̀mo]tenitoria fost pe condi\ia special̀ ca s ̀̂ suferim cu adev`ratcu El”, sau ca s` ̂ [mplinim ce lipse]te necazurilorlui Hristos”. Isa. 53:4, 5; Rom. 8:17; Col. 1:24.

R 2581, col. 1, par. 3, p>n` la col. 2, par. 3:Totu]i, este bine s` observ`m c` [n timp ce

^evanghelia” cuprinde toate binecuv>nt`rileprecedente pentru omenire [n general, ea aduce obinecuv>ntare mai devreme ]i mai mare pentru^turma mic`”, ale c`rei urechi sunt binecuv>ntatec` aud ]i ai c`rei ochi sunt binecuv>nta\i c` v`d,mai [nainte de lume. Pentru ace]tia toatebinecuv>nt`rile viitoare sunt anticipate — nu li-teral, ci prin credin\`, c`ci ^umbl`m princredin\`, nu prin vedere”. Adev`rata Biseric` (alec`ror nume sunt ^scrise [n ceruri”, Evrei 12:23)este nu numai [ndrept`\it` prin credin\` ]i astfelsocotit` eliberat` din captivitatea P`catului ]i amor\ii, ci este [n mod socotit ]i [nviat` cu Cristos,[n mod socotit au devenit ^crea\ii noi” [n Cristos,

Credin\a 11[n mod socotit, sub Noul Leg`m>nt, nu mai sunt [ncarne, ci [n spirit, ]i astfel socoti\i de Dumnezeu ]ide asemenea astfel soco\i\i unul de c`tre altul, carede acum [ncolo se cunosc unul pe altul, nu dup ̀trup,ci dup ̀spirit — ca noi creaturi. 2 Cor. 5:16.

Ace]tia au un v`z nou, v`z>nd cu ochiulcredin\ei lucruri care nu sunt vizibile cu v`zulnatural. Ei sunt condu]i [n tot adev`rul, pem`sur` ce acesta este cuvenit; da, ei discern^lucrurile ad>nci ale lui Dumnezeu” fiindc`posed` spiritul lui Dumnezeu (1 Cor. 2:9, 10),v`z>nd cu ochiul credin\ei lucruri pe care ochiulnatural nu le-a v`zut, auzind cu urechea credin\eilucruri pe care urechea natural` nu le-a auzit,nici inima omului natural n-a ajuns s` le conceap`sau s` ]i le imagineze — lucrurile pe careDumnezeu le are [n p`strare pentru cei care-Liubesc ]i care-]i manifest` iubirea ]i devotareafa\` de El ]i fa\` de ai Lui. Ochii [n\elegerii lorfiind deschi]i, ei sunt f`cu\i capabili s` ̂ [n\eleag`pe deplin, [mpreun` cu to\i sfin\ii, care estel`rgimea, lungimea, ad>ncimea ]i [n`l\imea; ]is` cunoasc` dragostea lui Hristos, care [ntreceorice cuno]tin\` [uman`]”. Efes. 3:19.

De]i aceast` clas` special` nu este eliberat`de r`nile ]i imperfec\iunile corpului muritor [nvia\a actual`, ci se cere [n acesta ca ]i [n altelucruri s` umble prin credin\` ]i nu prin vedere,totu]i [ntr-un sens al cuv>ntului ei sunt elibera\ide aceste imperfec\iuni, fiindc` sub condi\iileNoului Leg`m>nt ei au asigurarea Domnului c`nici unele dintre neajunsurile ]i imperfec\iunilenaturale ]i dintre sl`biciunile fizice nu suntsocotite de atunci [ncolo [mpotriva lor, pozi\ia lorfiind [n mod socotit aceea de noi creaturi, iarjudecata lor [n ochii Domnului fiind potrivitinten\iilor inimii, ]i nu potrivit sl`biciunilorc`rnii, care este socotit` moart`.

{ndemn`m pe to\i cei r`scump`ra\i care auf`cut un leg`m>nt cu Domnul, ̂ un leg`m>nt prinjertf`”, s`-]i aminteasc` de ce sunt socoti\i camembri boteza\i [n corpul celui uns (Cristosului)— lucru prezentat aici clar de c`tre Capulcorpului nostru, ]i anume, c` fiecare trebuie s`fie propov`duitor al acestei Evanghelii ]i nu alaltei Evanghelii. S` fim credincio]i [nc` pu\in,p>n` c>nd Marele Preot ne va califica pe deplinca ^preo\ime [mp`r`teasc`” [n slava {mp`r`\iei,pentru c` atunci vom avea privilegiul [mpreun`cu El s` aducem omenirii toate binecuv>nt`rileminunate pregustate [n Evanghelia Sa, pentrubinecuv>ntarea tuturor familiilor p`m>ntului, cuo deplin` posibilitate de a ob\ine luminaadev`rului ]i deplina libertate a fiilor luiDumnezeu.

R 1798 — ^Cel drept va tr`i princredin\`.” Vezi articolul la pag. 32.

Vol. VI, pag. 142, par. 2:Expresia apostolului, ^umbl`m prin credin\`,

nu prin vedere”, este aplicabil` la [ntreagaBiseric` a acestui Veac Evanghelic. Dorin\aDomnului este s` ne dezvolte credin\a — ca nois` [nv`\`m s` ne [ncredem [n El ]i acolo undenu-L putem discerne. {n vederea acestui lucru,El las` multe lucruri par\ial ascunse vederii ]ijudec`\ii umane, cu inten\ia ca credin\a s` sedezvolte [ntr-o manier` ]i [ntr-un grad care ar fiimposibile dac` s-ar da semne ]i minuni pentrusim\urile noastre p`m>nte]ti. Ochii [n\elegeriinoastre trebuie s` se deschid` fa\` de Dumnezeuprin promisiunile Cuv>ntului S`u — printr-odiscernere ]i o [n\elegere a adev`rului — ca s` neaduc` bucuria credin\ei [n lucrurile nev`zute [nc`]i nerecunoscute de noi [n mod natural.

17. De ce sunt permise [ncerc`rilecredin\ei?

Iacov 1:3, 4 ^}tiind c` [ncercarea credin\eivoastre lucreaz` r`bdare. Dar r`bdarea trebuies`-]i fac` des`v>r]it lucrarea, ca s` fi\i des`v>r]i\i,[ntregi ]i s` nu duce\i lips` de nimic.”

1 Petru 4:12, 13 ^Preiubi\ilor, nu v` mira\ide prigonirea ca de foc din mijlocul vostru, carea venit peste voi ca s` v` [ncerce, ca ]i cum vis-ar [nt>mpla ceva neobi]nuit; dimpotriv`,bucura\i-v`, [ntruc>t ave\i parte de suferin\elelui Hristos, ca s` v` bucura\i nespus de mult ]ila descoperirea slavei Lui.”

Vol. VI, pag. 642-644:Dac` vrem s` [n\elegem filosofia purt`rii lui

Dumnezeu cu Noua Crea\ie [n timpul prezent,nu trebuie s` uit`m c` inten\ia Lui este ca to\icare vor fi des`v>r]i\i pe acest plan de existen\`divin`, vor fi nu numai bine inten\iona\i, [nsensul c` vor prefera ceea ce este corect [n locde ceea ce este incorect, ci mai mult, prin mareexperien\` vor [n\elege bine ]i vor aprecia [nam`nunt confortul ]i avantajele corectitudinii— ale drept`\ii — ]i confuzia ]i dezavantajeleincorectitudinii. Acesta este motivul pentrucare Noua Crea\ie este supus` la [ncerc`ri ]iprobe deosebite, mai pronun\ate [n toate feluriledec>t cele care au venit peste [ngeri, maipronun\ate ]i dec>t cele care vor veni peste lume[n timpul zilei ei de judecat`, Veacul Milenar.Dup` c>te ]tim, peste sfin\ii [ngeri n-a venitnici o prob` special` p>n` dup` c`derea luiSatan prin [ncercarea sa ambi\ioas` de a pune

Credin\a12m>na pe conducerea p`m>ntului; dar avemtoate motivele s` presupunem c` aceast` c`derea lui [n p`cat, ]i prin ea c`derea omenirii carea urmat, a devenit ocazia de [ncercare nu numaia [ngerilor care nu ]i-au p`strat starea de la[nceput, devenind demoni, dar a fost ]i o prob`pentru to\i sfin\ii [ngeri. Faptul c` ei au fostmartori la cursul r`ului ]i la aparenta lips` deputere a lui Dumnezeu de a-l restr>nge ]i a-ldistruge, trebuie s` fi fost o [ncercare a credin\eilor [n puterea lui Iehova. V`z>nd aceasta, to\itrebuie s` fi fost ispiti\i sau [ncerca\i, cu g>ndulc` ]i ei ar putea comite p`cat f`r` team` depedeaps`; ]i faptul c` au r`mas loiali Domnuluieste o dovad` c` inimile lor au fost [n starecorect`, de smerenie ]i ascultare de principiiledrept`\ii. Ei v`d deja marea realizare a planuluidivin prin Cristos, ]i nu peste mult []i vor g`si[ncrederea [n [n\elepciunea, iubirea, dreptatea]i puterea lui Iehova mai mult dec>t justificat`,[n grandioasa [ncheiere a planului S`u prinCristos Isus ]i prin Biserica glorificat`.

{ncercarea sfin\ilor [ngeri n-a fost [ns` [nunele privin\e at>t de sever` ca [ncercarea careeste pentru Creaturile Noi [n Cristos Isus, [ncontact continuu cu imperfec\iunea uman`, cu[ncerc`rile credin\ei, r`bd`rii, iubirii ]i zelului— chiar p>n` la moarte. Similar, [ncercarealumii [n Veacul Milenar, [n timp ce va fi sever`]i complet`, demonstr>nd [n mod absolut carevor fi ]i care nu vor fi cu totul loiali [n inim`fa\` de Domnul ]i fa\` de principiile drept`\ii,va fi totu]i diferit` de [ncerc`rile Bisericii [nacest veac de acum, deoarece pentru ei toate vorfi favorabile unei depline ]i cuvenite aprecieri adrept`\ii ]i ascult`rii de ea. Dimpotriv`, NouaCreatur` g`se]te acum, a]a cum spuneapostolul, c` ^to\i cei care voiesc s` tr`iasc` [nevlavie” vor suferi. Aceast` dispozi\ie de a suferipentru loialitate fa\` de Domnul, fa\` deprincipiile guvern`rii Sale, ]i pentru credin\ape care aceasta o implic`, este acceptabil`pentru Dumnezeu ca dovada unui caracter spe-cial. Procedurile Sale cu Noile Creaturi [n veaculde acum sunt [n vederea des`v>r]irii [n sfin\eniea acestor caractere — p>n` la chiar cea mai[nalt` \int`, p>n` la punctul [n care cu bucurievor suferi dezavantaj pentru Domnul ]i pentruAdev`r; da, la punctul c>nd vor c`uta s`serveasc` Adev`rul cu pre\ul confortului,onorurilor, remunera\iilor ]i chiar al vie\iip`m>nte]ti.

Din cauz` c` aceast` filosofie a planului divinnu este v`zut` clar, at>t de mul\i sunt [ncurca\i[n privin\a procedeelor providen\iale ale lui

Dumnezeu cu turma mic`. Ei nu v`d c`, a]acum pentru c`lirea instrumentelor fine de o\elsunt necesare procese speciale de [nro]ire ]ir`cire, tot a]a sunt necesare [ncerc`ri specialede [nro]ire ]i r`cire ]i pentru preg`tirea celorpe care Domnul inten\ioneaz` s`-i foloseasc`[n cur>nd ca reprezentan\ii ]i instrumenteleSale speciale [n marea lucrare de restabilireuman` etc. R`ul nu este niciodat` bine, iarDumnezeu nu este niciodat` autorul r`uluimoral, al p`catului, [n nici un sens sau grad.Cu toate acestea, [n\elepciunea ]i puterea Sasunt astfel [nc>t El poate s` conduc` efectelelui spre bine. De exemplu, dup` cum am v`zut,Dumnezeu n-a f`cut pe Satan s` p`c`tuiasc`.El l-a creat perfect, integru, curat, ]i tocmaiuna dintre binecuv>nt`rile acordate lui,binecuv>ntarea libert`\ii de voin\`, a fost ceacare — fiind exercitat` contrar poruncii divine— a f`cut din cel care odat` era un [nger sf>nt,un adversar, Satan. St`tea [n putereaAtotputernicului s`-l distrug` imediat peadversarul S`u, dar El cuno]tea mai dinaintelec\iile mari ale experien\ei care puteau s` vin`nu numai pentru [ngeri, ci ]i pentru omenire[n privin\a binelui ]i r`ului, prin contaminareacu acesta din urm` ]i prin am`r`ciunearoadelor lui. La fel este cu p`catul printreoameni: Dumnezeu putea s`-l distrug` cu totuloric>nd, dup` cum o va ]i face [n cele din urm`;dar deocamdat` [n\elepciunea Sa a prev`zut c`m>nia omului putea fi f`cut` s`-L sl`veasc`.Copiii lui Dumnezeu nu trebuie deci s` se team`[n privin\a triumfului final al Domnului asuprap`c`to]ilor ]i asupra p`catului [n toate sensurilecuv>ntului. Ei pot avea [ncredere c` niciconspiratorul cel mai mare nici urma]ii lui, maimult sau mai pu\in cu voia sau mai mult sau maipu\in am`gi\i pe calea cea rea, nu vor c>]tiga ost`p>nire final`. Planul lui Dumnezeu este dejaat>t de avansat [nc>t s` dezv`luie sf>r]itul mariitaine a permiterii pentru un timp ca p`catul ]ip`c`to]ii s` [nfloreasc` ]i s` prospere, [n opozi\iecu Domnul ]i cu credincio]ii S`i.

R 1949 — ^{ncerc`rile credin\ei — dece sunt permise?” Vezi articolul la pag. 34.

R 1822 — ^Credin\a voastr` scump`.”Vezi articolul la pag. 35.

18. Care sunt unele dintre r`spl`\ileactuale ale credin\ei?

1 Corinteni 2:9, 10 ^Dar dup` cum este scris:@Lucruri pe care ochiul nu le-a v`zut, urechea

Credin\a 13nu le-a auzit ]i la inima omului nu s-au suit,a]a sunt lucrurile pe care le-a preg`titDumnezeu pentru cei ce-L iubesc.# Nou` [ns`Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul S`u;c`ci Duhul cerceteaz` totul, chiar ]i lucrurilead>nci ale lui Dumnezeu.”

Vol. VI, pag. 689, par. 2, p>n` la pag. 692:Dac` credem c` Dumnezeu este ceea ce implic`

numele Lui, Cel existent prin Sine, Creatorul Celatotputernic, atot[n\elept, atotdrept ]i atotiubitor,]i dac` credem c` El este r`spl`titorul celorcare-L caut ̀cu s>rguin\ ,̀ efectul va fi c ̀noi {l vomc`uta — vom c`uta s`-I cunoa]tem ]i s`-I [n\elegemCuv>ntul; ]i cunosc>ndu-l ]i [n\eleg>ndu-l vom avea[ncredere [n el; ]i av>nd [ncredere [n el ne vom[ndrepta cursul vie\ii [n consecin\`. Acest [nceputal credin\ei, sub favoarea divin`, indic` spreCristos ca fiind calea nou` ]i vie de reunire cuDumnezeu ]i de [ntoarcere [n favoarea Lui. C>ndaceast` credin\` se prinde str>ns de Isus ]i sedeprinde [n ascultare, ea cre]te ]i binecuv>ntareaDomnului vine peste ea cu at>t mai mult, lumin>nd-o[n privin\a termenilor accept`rii ]i apartenen\ei camembru [n Noua Crea\ie. Credin\a cresc>nd` seprinde str>ns de f`g`duin\ele lui Dumnezeu — de aajunge mo]tenitori ai lui Dumnezeu ]i mo]tenitori[mpreun` cu Isus Cristos Domnul ]iR`scump`r`torul. Rezultatul este binecuv>ntareaSpiritului — conceperea, ungerea, adoptarea ca fii.

Un alt rezultat este o mai mare luminare cu lu-mina sfe]nicului de aur din Sf>nta, permi\>ndochiului credin\ei s ̀vad ̀lucrurile care nu se v`ddin afar ̀— s ̀recunoasc ̀slujirea special̀ a MareluiPreot [n privin\a luminii, [n privin\a p>inii pentrupunere [nainte, [n privin\a t`m>iei Altarului de Aur]i a Capacului Isp`]irii de dincolo de V`l. Pe m`sur`ce credin\a vie, supus`, cuprinde treptat acestediferite tr`s`turi ale favorii ]i binecuv>nt`rii divine,a]a cum ele sunt revelate [n Cuv>ntul divin, ea se[nt`re]te tot mai mult, devine tot mai clar ̀]i devineparte fundamental ̀a min\ii noi. Din aceast ̀pozi\ieavantajoas ̀vede lucrurile pe care [nainte nu le-aputut vedea, [n privin\a c`rora apostolul spune:^Lucruri pe care ochiul nu le-a v`zut, urechea nule-a auzit ]i la inima omului [natural] nu s-au suit,a]a sunt lucrurile pe care le-a preg`tit Dumnezeupentru cei ce-L iubesc”. 1 Cor. 2:9.

Prin Cuv>ntul f`g`duin\ei, ilustrat prin Spirit,ea vede lucrurile nespus de mari ]i scumpe, lucrurilecere]ti, gloriile care vor fi ob\inute la {nt>ia {nviere— {mp`r`\ia, care va fi atunci stabilit ̀— domniadrept`\ii, care va aduce binecuv>ntare tuturorfamiliilor p`m>ntului — supunerea p`catului ]inimicirea oric`rui individ ]i a oric`rui lucru care

nu va coopera la gloria lui Dumnezeu ]i [n armoniecu legea iubirii divine. Noua Creatur` vede toateacestea cu ochiul credin\ei, cu ochiul [n\elegerii;]i apostolul ne asigur` c` acest ochi poate privimulte din lucrurile acestea care nu sunt clare ]idistincte pentru ochiul natural — pentru c`^Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul S`u;c`ci Duhul cerceteaz` totul, chiar ]i lucrurilead>nci ale lui Dumnezeu”. 1 Cor. 2:9, 10.

Aceast` credin\` [n lucrurile care [nc` nuse v`d, conceput` de Spirit, este o parte amo]tenirii prezente a Noii Crea\ii ]i este intimasociat` cu fiecare speran\` ]i cu fiecare bucuriea ei — d>nd singura pregustare posibil` a^slavei viitoare". {ntr-adev`r, dup` cum explic`apostolul, ea este temelia pe care sunt ziditetoate bucuriile ]i speran\ele noastre. ^Credin\aeste siguran\` cu privire la cele n`d`jduite,convingere cu privire la lucrurile care nu sev`d.” Prin ea lucrurile care [nc` nu se v`d devintot at>t de palpabile pentru mintea noastr` ca]i lucrurile care se v`d; da, zice apostolul, dinacest punct de vedere [nv`\`m s` evalu`m c`lucrurile pe care le vedem cu ochii naturali sunttemporare, [n timp ce lucrurile pe care nu levedem cu ochii naturali, ci le privim cu ochiicredin\ei, sunt cele reale, palpabile, cele eterne.

C>t de necesar` este credin\a pentrurealizarea ]i p`strarea mo]tenirii noastreprezente, pentru pregustarea binecuv>nt`riiviitoare, este ar`tat clar de c`tre apostolul Iacov,care, dup` ce spune: ^Dac` vreunuia dintre voi[i lipse]te [n\elepciunea, s-o cear` de laDumnezeu, care d` tuturor cu m>n` larg` ]i f`r`mustrare, ]i ea [i va fi dat`" — adaug`: ^Dar,s-o cear` cu credin\`, f`r` s` se [ndoiasc`;pentru c` cine se [ndoie]te seam`n` cu valulm`rii, tulburat ]i aruncat de v>nt [ncoace ]i[ncolo. Un astfel de om s ̀nu se a]tepte s ̀primeasc`ceva de la Domnul, c`ci este un om nehot`r>t]i nestatornic [n toate c`ile sale” (Iac. 1:5-8).Apostolul arat` astfel c>t de imposibil ar fi cacineva s` devin` biruitor, f`r` s` devin` tare[n credin\`. Ca atare, Scripturile [nva\` pestetot cre]terea [n credin\`, ]i to\i din poporulDomnului au nevoie s` se roage precum s-aurugat apostolii: ̂ Doamne, m`re]te-ne credin\a”;]i astfel rug>ndu-se, trebuie s` foloseasc`mijloacele pe care Dumnezeu le-a destinatpentru [mplinirea acestei rug`ciuni. Dac`rug`ciunea lor va fi sincer`, ei vor folosi cuseriozitate acele mijloace — vor c`uta peDomnul [n rug`ciune, vor c`uta s`-I cunoasc`Cuv>ntul, vor c`uta s` se supun` acestuia, vorc`uta ]i se vor bucura de serviciul S`u, vor

Credin\a14c`uta s` se [mbrace cu toate darurile Spiritului;]i aceasta fiind atitudinea lor, vor avea credin\`puternic`, asigurare deplin` a credin\ei, ]i ^nuvor aluneca niciodat`; c`ci [n felul acesta li seva da din bel]ug intrare [n [mp`r`\ia ve]nic` aDomnului ]i M>ntuitorului nostru Isus Hristos”— la timpul potrivit. 2 Pet. 1:10, 11.

Vol. VI, pag. 686, par. 3:Acest mare privilegiu al accesului la

Dumnezeu, al intr`rii prin credin\` [n Sf>ntaSfintelor, al apropierii de tronul harului ]i alprimirii milei ]i ajutorului [n orice timp de nevoie,poate fi adaptat la toate condi\iile [nconjur`toare.

19. Care este mo]tenirea viitoare acredin\ei?

1 Ioan 3:2 ^Preaiubi\ilor, acum suntem copiiai lui Dumnezeu. }i ce vom fi nu s-a ar`tat [nc`.Dar ]tim c`, atunci c>nd Se va ar`ta El, vom fica El, pentru c` {l vom vedea a]a cum este.”

Apocalipsa 2:10 ^Nu te teme nicidecum de cevei suferi. Iat`, Diavolul va arunca [n [nchisoarepe unii dintre voi, ca s` fi\i [ncerca\i. }i ve\i aveaun necaz de zece zile. Fii credincios p>n` lamoarte ]i-\i voi da cununa vie\ii.”

Vol. VI, pag. 693-694:Noile Creaturi sunt [n stare s` aprecieze cu o

oarecare claritate grandoarea ]i gloriile mo]teniriilor viitoare numai pe m`sur ̀ce ochiul credin\ei ]iurechea credin\ei sunt antrenate prin Cuv>ntuldivin. Ca oameni naturali nu pot nici m`car [ncepes` le aprecieze p>n` ce n-au f`cut o deplin`consacrare ]i p>n ̀ce n-au primit Spiritul sf>nt ca ogaran\ie a viitorului. P>n` la timpul acela,cuno]tin\a lor despre viitor, chiar dup ̀ce au venitla p`rt`]ie cu Dumnezeu prin credin\` ]i[ndrept`\ire, este reprezentat ̀prin levi\i, care, de]ierau acceptabili ca [nchin`tori ]i slujitori ai Cortului{nt>lnirii, nu aveau permisiunea s ̀intre [n`untru]i s ̀ofere t`m>ie la altarul de aur ]i nici chiar s`-ipriveasc ̀grandoarea. Oricare ar fi fost cuno]tin\aavut ̀de levi\i despre gloriile ̂ Sfintei”, despre sfe]nic]i despre lumina venit ̀de la el, despre masa pentrupunerea p>inii [nainte, despre altarul de aur ]idespre t`m>ie, era ceea ce aflaser` de la preo\iiconsacra\i, singurii care aveau acces [n`untru.

Adres>ndu-se acestor Preo\i {mp`r`te]ti aiNoii Crea\ii, apostolul arat` c` av>nd chiar celemai depline realiz`ri de har, cuno]tin\`, credin\`]i vedere spiritual`, ei nu vor fi [n stare [n via\aprezent` s` [n\eleag` cu claritate lucrurileviitorului, ci trebuie s` le accepte totu]i princredin\`. Cuvintele lui sunt: ^Ce vom fi nu s-a

ar`tat [nc`. Dar ]tim c`, atunci c>nd Se va ar`taEl, vom fi ca El, pentru c` {l vom vedea a]a cumeste” (1 Ioan 3:2). Acest lucru este satisf`c`torpentru poporul Domnului, c`ci, chiar dac` ar ficurio]i, ceea ce n-ar fi nepotrivit, s` cunoasc` toateam`nuntele [n privin\a corpurilor lor spirituale,form`, m`rime, elemente etc., ei []i pot foarte bineimagina c` noile condi\ii vor fi at>t de diferite decele prezente [nc>t este peste puterea min\iiumane s ̀le [n\eleag ,̀ indiferent c>t de am`nun\it`ar fi descrierea dat`. Dar toat` chestiunea esterezolvat ̀prin asigurarea c ̀Biserica va fi ca Domnulei ]i {l va vedea — nu cum a fost [n zilele umiliriiSale, omul Cristos Isus, nici cum li S-a ar`tatucenicilor dup` [nvierea Sa, [mbr`cat [n trup deforme diferite, cu ve]minte diferite — ci {l va vedea^a]a cum este”, {i va privi gloria ]i va fi ca El,[mp`rt`]indu-I gloria. Acest lucru este suficient.

Totu]i, noi suntem bucuro]i c ̀Domnul a ridicatv`lul [ntr-o mic ̀m`sur ,̀ permi\>ndu-ne o scurt`privire la noile condi\ii ale mo]tenirii noastreviitoare, prin descrierea Primei {nvieri a]a cum neeste dat` de apostolul Pavel (1 Cor. 15:41-44).{ntregul capitol este de un interes ad>nc pentrufiecare membru al Noii Crea\ii — nu numaidatorit` versetelor care se refer` la {nt>ia {nviere,prin care Biserica, mica turm`, Preo\imea{mp`r`teasc`, va fi des`v>r]it` ]i va intra [nbucuriile Domnului, ci ]i datorit` sugestiilor lui[n privin\a speran\ei viitoare a lumii. {ntr-adev`r,de]i apostolul ]i-a adresat epistola c`tre sfin\i ]inu c`tre al\ii, totu]i s` fi descris numai {nt>ia{nviere putea s` justifice pe unii [n presupunereac ̀pentru omenire nu r`m>ne nici o binecuv>ntarevrednic` de men\ionat, sau putea s` justifice peal\ii [n ideea c` [nvierea lumii ar fi similar` ]ieste doar mai t>rzie. Men\ionarea celor dou`[nvieri este deosebit de folositoare, prin urmare,confirm>nd m`rturia scriptural` c` Dumnezeuare o parte special` rezervat` [n cer pentruBiseric` — o parte spiritual` — ]i c` El are oparte p`m>nteasc` ce va fi descoperit` la timpulcuvenit ]i ce va fi dat` lumii [n general. Datorit`acestei rela\ii [ntre {nt>ia {nviere a celor ferici\i]i sfin\i, Biserica (Apoc. 20:6), ]i [nvierea ulterioar`a tuturor oamenilor care vor accepta [n cele dinurm` favoarea lui Dumnezeu, ar fi recomandabilpentru noi s` lu`m acest subiect [ntocmai cum [lprezint` apostolul ]i s` analiz`m ambele [nvieri.

Vol. VI, pag. 721-729. Vezi fragmentul lapag. 37.

20. Ce este ^odihna” credin\ei?Evrei 4:1-11 ̂ S` ne temem deci ca nu cumva,

Credin\a 15fiind f`cut` o f`g`duin\` pentru intrarea [nodihna Lui, nici unul dintre noi s` nu par` c`a r`mas [n urm`. C`ci ]i nou` ni s-a adus oveste bun` ca ]i lor; dar lor, cuv>ntul care le-afost spus nu le-a ajutat la nimic, pentru c` n-ag`sit credin\` la cei care l-au auzit. C`ci noi,care am crezut, intr`m [n @odihna#, desprecare a zis: @Am jurat [n m>nia Mea c` nu vorintra [n odihna Mea#, m`car c` lucr`rile Luifuseser` terminate [nc` de la [ntemeierea lumii.C`ci [ntr-un loc a vorbit astfel despre ziua a]aptea: @}i Dumnezeu S-a odihnit [n ziua a]aptea de toate lucr`rile Lui.# }i iar`]i [n acesttext: @Nu vor intra [n odihna Mea.# Deci, fiindc`r`m>ne ca unii s` intre [n odihna aceasta ]ipentru c` aceia c`rora li s-a adus [nt>i vesteabun` n-au intrat [n ea din cauza neascult`rii,El hot`r`]te din nou o zi: @Ast`zi#, zic>nd, [nDavid, dup` at>ta timp, cum s-a spus mai[nainte: @Ast`zi, dac` auzi\i glasul Lui, nu v`[mpietri\i inimile!# C`ci, dac` Iosua le-ar fi datodihna, Dumnezeu n-ar mai vorbi dup` aceeade o alt` zi. R`m>ne deci o odihn` ca de sabatpentru poporul lui Dumnezeu. Fiindc` cine aintrat [n odihna Lui, s-a odihnit ]i el delucr`rile lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de aleSale. S` ne gr`bim deci s` intr`m [n odihnaaceasta, pentru ca nimeni s` nu cad`, urm>ndacela]i exemplu de neascultare de cuv>nt.”

Vol. VI, pag. 392-394:Nu este necesar ca membrilor Noii Crea\ii s`

li se arate c>nd ]i cum au intrat [n odihnacredin\ei — c>nd ]i cum pacea lui Dumnezeu care[ntrece orice [n\elegere a [nceput s` domneasc`[n inimile lor, iar deplina [ncredere [n El a [nceputs` scoat` afar` frica ]i nemul\umirea. Aceasta a[nceput odat` cu acceptarea deplin` a DomnuluiIsus ca Marele Preot care a f`cut jertfa, princare p`catele noastre au fost acoperite prinmeritul atribuit al R`scump`r`torului, Mesia;ea a crescut [n timp ce L-am recunoscut pe Eldrept Capul Noii Crea\ii ]i mo]tenitor alf`g`duin\ei avraamice, iar pe noi [n]ine c`suntem chema\i de Dumnezeu s` fimmo]tenitori [mpreun` cu El [n acea {mp`r`\iede binecuv>ntare. Odihna perfect` sau bucuriasabatului a venit c>nd am supus Domnului totce avem, accept>nd cu bucurie conducerea Saf`g`duit` pe o ^cale [ngust`" spre {mp`r`\ie.Atunci ne-am odihnit de propriile noastrelucr`ri, de toate eforturile de a ne [ndrept`\i;ne-am m`rturisit imperfec\i ]i nevrednici deharul divin, precum ]i incapabili de a ne face noi[n]ine vrednici. Atunci am acceptat cu

recuno]tin\` [ndurarea divin` oferit` nou` prinr`scump`rarea care este [n Cristos Isus Domnulnostru ]i ^harul" f`g`duit ^ca s` avem ajutor lamomentul potrivit", ]i am intrat [n ac\iune ca s`fim ucenicii lui Isus — urma]i [n urmele Lui, chiar^p>n` la moarte”.

Apostolul spune c` noi am intrat [n odihn`,dup` cum ]i Dumnezeu S-a odihnit de lucr`rileLui. Am v`zut deja c` Dumnezeu S-a odihnit delucrarea Sa creatoare c>nd a [ncheiat-o, f`c>ndu-lpe om [n asem`narea Sa. De atunci El a permisp`catului ]i mor\ii s` desfigureze frumoasa Sacrea\ie, totu]i n-a ridicat bra\ul puterii Sale cas` [mpiedice [naintarea acelei lucr`ri, nici s` legesau s` restr>ng` pe Satan, marele [n]el`tor.Dumnezeu Se odihne]te, a]teapt` — l`s>nd toat`lucrarea s` fie [ndeplinit` de Mesia. Noi intr`mprin credin\` [n odihna lui Dumnezeu c>nddiscernem c` Cristos este Unsul lui Dumnezeu,pe deplin [mputernicit s` fac` toat` aceast`lucrare, nu numai pentru noi (Noua Crea\ie, membriicorpului S`u), ci ]i o lucrare de binecuv>ntare ]irestabilire pentru omenire — pentru oricine vaaccepta [ndurarea divin` prin El.

Noi vedem clar unde a [nceput odihna noastr`ca membri individuali ai Noii Crea\ii, dar va fifolositor ]i s` arunc`m o privire [n urm` ]i s`observ`m [nceputul acestei odihne [n privin\a NoiiCrea\ii ca [ntreg. Vedem c` apostolii s-au bucuratde o m`sur` de odihn` ]i [ncredere [n timp ceDomnul era cu ei [n trup, dar nu de odihn`deplin`. Ei s-au bucurat c` Mirele era [n mijlocullor — s-au bucurat [n El, chiar dac` n-au [n\eleslungimea ]i l`\imea iubirii Sale ]i a serviciuluiS`u. C>nd {nv`\`torul a murit, odihna, bucuria]i pacea lor s-au spulberat; ]i cauza [ntregii lordezam`giri a fost, [n propriile lor cuvinte, ^Noin`d`jduiam c` El este Acela care va r`scump`ra[elibera] pe Israel” — dar au fost dezam`gi\i.C>nd El a [nviat din mor\i, c>nd a ap`rut[naintea lor ]i }i-a dovedit [nvierea, [ndoielile ]itemerile lor au [nceput s` fac` loc speran\elor,dar bucuria ]i pacea lor nu s-au [ntors pe deplin.Ei erau nedumeri\i. {ns` au auzit ]i au dat aten\iesfatului S`u de a z`bovi [n Ierusalim p>n` vor fi[nzestra\i cu putere.

Au stat [n a]teptare — c>t timp? R`spunsulnostru este c` ei au a]teptat de ]apte ori ]aptezile — patruzeci ]i nou` de zile, iar [n ziuaurm`toare, ziua a cincizecea, ziua de Sabatjubiliar`, Dumnezeu a [mplinit f`g`duin\a Sa[ndur`toare fa\` de ei ]i le-a permis celor care-Lacceptaser` pe Isus s` intre [n odihn` — [n \inereasabatului mai [nalt al Noii Crea\ii. Ei au intrat[n odihn` prin primirea binecuv>nt`rii

Credin\a16Cincizecimii care spunea ^pace prin Domnulnostru Isus Hristos” — care [i informa c` de]iIsus Cristos murise pentru p`c`to]i ]i de]i Se[n`l\ase ]i ei nu-L puteau vedea, totu]i El fuseseaprobat de Iehova, sacrificiul S`u pentru p`catfusese acceptabil ]i ei se puteau astfel odihni [nmeritul lucr`rii pe care El o [ndeplinise — seputeau odihni asigura\i c` toate f`g`duin\ele luiDumnezeu vor fi da ]i amin [n El ]i prin El, seputeau odihni asigura\i de iertarea p`catelor lor]i de acceptarea lor de c`tre Tat`l. Aceasta deasemenea i-a asigurat c` f`g`duin\ele nespus demari ]i scumpe concentrate [n Isus vor fi toate[mplinite ]i c` ei vor avea o parte glorioas` c>ndharul le va fi rafinat bine inimile — dac` se vordovedi credincio]i fa\` de partea lor din contract]i []i ̂ vor [nt`ri chemarea ]i alegerea”, r`m>n>nd[n Cristos prin ascultare de voin\a divin`.

Deci, toat` Crea\ia Nou`, care a primit Spiritulsf>nt, a intrat [n odihna antitipic`, ]i [n loc de amai \ine ziua a ]aptea de odihn` fizic`, ei \in acumo odihn` continu` a inimii, a min\ii, a credin\ei[n Fiul lui Dumnezeu. Totu]i, aceast` odihn` acredin\ei nu este sf>r]itul — nu este antitipuldeplin. Marea ^odihn` care r`m>ne pentrupoporul lui Dumnezeu” va veni la sf>r]it —pentru to\i cei care-]i vor [ncheia cursul cubucurie. {ntre timp, odihna credin\ei trebuie s`continue, c`ci este arvuna sau asigurarea noastr`pentru odihna de dincolo. Men\inerea ei va cerenu numai ascultare [n m`sura capacit`\ii, [ng>nd, cuv>nt ]i fapt`, ci ]i [ncredere [n harulDomnului. Astfel noi putem fi tari [n Domnul ]i[n puterea t`riei Lui, ca s` umbl`m [n urmele Lui.Odihna ]i [ncrederea noastr` trebuie s` fie c` Elpoate ]i vrea s` ne fac` ̂ mai mult dec>t biruitori”,precum ]i s` ne acorde o parte [n marea lucrare aJubileului Antitipic.

R 1841 — ^C`l`torind spre Canaan”:Textul de baz`: ^Vino cu noi ]i [\i vom face

bine, c`ci DOMNUL a spus c` va face bine lui Is-rael.” Numeri 10:29.

Caracterul tipic al lui Israel are dou` faze; una[n leg`tur` cu serviciul cortului [nt>lnirii, [n caretoat` tab`ra lui Israel reprezint` lumea, ]i [n carepreo\imea, Aaron ]i fiii s`i, ]i serviciul jertfelordin cort etc., reprezint` pe Cristos ]i Biserica, ]imarea lucrare a isp`]irii pentru p`catele lumii.Cealalt` faz` a caracterului tipic al lui este aceea[n care toat` na\iunea, privit` ca poporul ales allui Dumnezeu, reprezint` pe poporul ales al luiDumnezeu din Veacul Evanghelic ]i c`l`toria luisub [ndrumarea ]i conducerea divin`, din robiap`catului [n odihna binecuv>ntat` a Canaanului

[ndrept`\irii prin credin\` [n Cristos, care este]i o pregustare a acelei [nc` mai glorioase odihnecare r`m>ne pentru poporul lui Dumnezeudincolo de Iordanul mor\ii, [n Canaanul ceresc,de unde toate o]tirile p`catului vor fi fostexpulzate pentru totdeauna.

La aceast` din urm` faz` a tipului se re-fer` apostolul Pavel [n scrisoarea sa c`treEvrei (3:8-19; 4:1, 2). Aici Biserica esteprevenit` [mpotriva nereu]itei de a intra [nCanaanul ceresc, dup` exemplul Israeluluitrupesc [n cursul lui r`t`citor din Egipt [nCanaan; ]i este ar`tat faptul c` toat` genera\ialor a pierdut acel privilegiu ]i a murit [n pustie,din cauza necredin\ei ]i a dep`rt`rii de c`ile luiDumnezeu. {n necredin\`, ei au murmurat[mpotriva conducerii divine ]i corpurile lor auc`zut [n pustie. Apoi el adaug`: ^Lua\i seama,fra\ilor, ca nici unul dintre voi s` n-aib` o inim`rea a necredin\ei, [ndep`rt>ndu-se de DumnezeulCel viu”. Evrei 3:12.

{n timp ce vorbe]te (Evr. 4:9) despre odihnacare r`m>ne pentru poporul lui Dumnezeu,referindu-se la odihna final`, Canaanul ceresc,starea spiritual` glorioas` dincolo de v`lul c`rnii,el vorbe]te ]i despre o odihn` actual` —pregustarea binecuv>ntat` a odihnei carer`m>ne, aceea din Canaanul ceresc, odihnacredin\ei, spun>nd: ^C`ci noi, care am crezut,intr`m [n @odihn`#”. Evr. 4:3.

Cu acest aspect al tipului [n vedere, s`-lexamin`m, ca s` putem vedea mai clar privilegiilenoastre binecuv>ntate ]i responsabilit`\ilenoastre pe planul mai [nalt al Israelului spiri-tual al lui Dumnezeu; c`ci de]i noi care am crezutintr`m [n Canaanul odihnei credin\ei acum (4:3),cursul nostru referitor la odihna care r`m>nepentru poporul lui Dumnezeu (4:1) — Canaanulceresc — este totu]i [n mod potrivit reprezentat,cum arat` apostolul Pavel, prin c`l`toria [n pustie]i prin minunata conducere divin`. G>ndi\i-v`!Era o mul\ime mare de b`rba\i, femei ]i copiielibera\i deodat` dintr-o robie de patru sute deani, cu numai c>teva zile de preg`tire ]i cu[mbr`c`minte pu\in`, c`l`torind printr-o pustiestearp`, neumblat`, spre o \ar` necunoscut`,promis` p`rin\ilor lor. {n jurul lor erau popoareostile ]i pe drum erau de a]teptat multe priva\iuni]i pericole. Dar de ce trebuiau s` se team`? Nu lepromisese Dumnezeul cerurilor c` va merge[naintea lor ]i-i va conduce pe toat` calea?

Chiar a]a este ]i cu Biserica. Adev`rataBiseric` este Biserica [n pustie (Apoc. 12:6, 14;Luca 15:4; Osea 2:14; Is. 51:3; C>nt. C>nt. 8:5) —separat` de lume ]i sub protec\ia ]i [ndrumarea

Credin\a 17divin`. Este o companie cu grade diferite decre]tere ]i dezvoltare [n via\a spiritual`. Exist`prunci [n Cristos ]i o mul\ime din aceia care seapropie mai [ncet sau mai repede de maturitate.}i Dumnezeu ne conduce pe to\i prin pustianeumblat` a acestei lumi rele de acum. El estescutul ]i [ndrum`torul nostru, slava noastr` ]iap`rarea noastr`, ]i partea noastr` este s` urm`mcu credincio]ie unde El indic` drumul. P>inea ]iapa ne sunt sigure, ]i bucuria noastr` este s` ned`m seama c` prezen\a Lui este [n mijlocul nostru]i c` El este capabil s` ne duc` [n mo]tenireapromis`. S` urm`m conducerea Sa ]i s` nu fim[nd`r`tnici, cum a fost genera\ia necredincioas`care a c`zut [n pustie.

Referindu-ne iar`]i la tip ]i compar>ndexperien\ele noastre, vedem c` Domnul urmeaz`[n mare parte acelea]i metode cu poporul S`uacum ca ]i atunci. Conducerea Domnului este prinacea experien\` ]i disciplinare care lucreaz`pentru dezvoltarea caracterului. }i la astfel dedisciplinare fiecare ^israelit cu adev`rat” se vasupune cu credincio]ie, [n timp ce aceia care nuvor face a]a, se vor dovedi nevrednici demo]tenirea promis`. S` nu fim din acea clas`nevrednic`, ci cu umilin\` ]i r`bdare s` c`ut`ms` profit`m de experien\e, c>t de aspre ar fi ele,]i de toat` disciplinarea ]i [nv`\area at>t denecesare s` ne fac` potrivi\i pentru mo]tenireaglorioas` a sfin\ilor [n lumin`. Col. 1:12.

R 2534, col. 2, par. 1:Israelitul spiritual, de]i nu este [n nici un sens

sub Legea de la Sinai, care a fost dat` exclusivisraelitului trupesc, are totu]i ziua sa de sabat— ziua sa de odihn`. Este o zi mai larg` ]i maiplin` dec>t cea iudaic`, iar odihna lui este maimare ]i mai perfect` dec>t cea fizic` evreiasc`.Israelitul spiritual se odihne]te [n credin\`, seodihne]te [n Cristos. Dup` ce a luat asupra sajugul acestui nou St`p>n, el afl`, a]a cum i-a fostpromis, odihn` pentru sufletul s`u, ]i nunumai odihn` pentru carnea Sa — odihn` amin\ii, nu numai odihn` a corpului (Mat. 11:29).Aceasta este odihna sau sabatul men\ionat deapostol (Evr. 4:3), spun>nd: ^C`ci noi, care amcrezut, intr`m [n @odihn`#”. Odihna noastr` [nDomnul este at>t de complet` c>t este credin\anoastr` [n El. Cel care crede deplin se odihne]tedeplin; cel care crede numai par\ial seodihne]te numai par\ial. Condi\ia ideal` aisraelitului spiritual este ob\inerea unei odihneperfecte, o \inere perfect` a sabatului [nexperien\a sa actual`, ]i a]teptare ]i osteneal`dup` o odihn` [nc` mai complet` — odihna real`

a condi\iei perfecte — odihna care r`m>ne pentrupoporul lui Dumnezeu. ^S` ne gr`bim deci s`intr`m [n odihna [sabatul] aceasta, pentru canimeni s` nu cad`, urm>nd acela]i exemplu deneascultare [al Israelului trupesc] de cuv>nt.”Evr. 4:9-11.

21. Defini\i expresia ^o deplin`siguran\`” a credin\ei ]i n`dejdii.

Evrei 10:22 ^S` ne apropiem cu o inim`curat`, cu o deplin` siguran\` a credin\ei, cuinimile stropite ]i cur`\ite de o con]tiin\` rea]i cu trupul sp`lat cu o ap` curat`.”

Evrei 6:11 ^Dorim [ns` ca fiecare dintre vois` arate aceea]i r>vn`, o deplin` siguran\` an`dejdii p>n` la sf>r]it.”

R 2642, col. 1, par. 4:Sf. Pavel vorbe]te despre deplina siguran\` a

n`dejdii ]i deplina siguran\` a credin\ei, caresunt st`rile potrivite pentru poporul Domnului(Evr. 6:11; 10:22). }i aceasta este ideea exprimat`de profet [n textul nostru — deplina siguran\` c`Acela care a [nceput o lucrare bun` [n noi este [nstare ]i dispus s` o completeze (Filip. 1:6). Dar cepu\ini cre]tini, comparativ, au aceast` deplin`siguran\` a credin\ei; ce pu\ini pot zice: desigur,f`r` [ndoial`, bun`tatea ]i [ndurarea m` vorurma de acum [ncolo [n via\`, ]i prin harul luiDumnezeu voi c>]tiga [n cele din urm` {mp`r`\iacereasc` ]i lucrurile glorioase pe care le-a promisDumnezeu celor care-L iubesc! Pu\inii care potintra pe deplin [n aceea]i sim\ire cu apostolul ]icu profetul [n privin\a acestor expresii au prinaceasta o mare bucurie, o mare binecuv>ntare, omare odihn` a inimii pe care al\ii n-o posed`. S`ne [ntreb`m, prin urmare, de ce num`rul celorcare astfel intr` [n odihna credin\ei este at>t demic? Care sunt piedicile pentru al\ii ]i cum pot fi[ndep`rtate acele piedici, pentru ca un num`r maimare din poporul Domnului s` se poat` bucurade patrimoniul lor?

22. Cum putem ob\ine ]i re\inedeplina siguran\` a credin\ei?

R 2353, extras din articolul ̂ Mul\umi\i-v`cu ceea ce ave\i”:

Acela]i principiu este valabil [n privin\atuturor afacerilor noastre, nu conteaz` care.Lec\ia credin\ei, pentru cei care au devenitpoporul consacrat al Domnului, nu este numaicredin\` [n doctrine ]i teorii, nici mai ales aceast`credin\`. Aspectul principal al credin\ei este[ncrederea [n Dumnezeu; c` este [n stare ]i dispus

Credin\a18s` [mplineasc` ceea ce a promis . Aceast` credin\`[mbr`\i]eaz` nu numai lucrurile viitoare, ci ]ilucrurile din prezent; aceast` credin\` se bucur`nu numai [n slava care va fi descoperit`, ci sebucur` ]i [n suferin\ele, [n [ncerc`rile, [ndificult`\ile ]i [n toate experien\ele bogate pe careun Tat` atot[n\elept vede c` este cel mai bine s`le permit`. De aceea, cum [ndeamn` apostolul,s` ne bucur`m tot timpul, ̂ s` mul\umim [n toate”.1 Tes. 5:18; Efes. 5:20.

Cele mai bune ilustra\ii ale acestei adev`ratecredin\e, ale acestei [ncrederi continue [nDumnezeu, se afl`, a]a cum trebuie s` a]tept`m,[n experien\ele iubitului nostru R`scump`r`tor]i [n relatarea lor. D>ndu-}i seama c` a venit [nlume cu scopul de a servi planul divin, El }i-adat seama continuu ]i de supravegherea[n\elepciunii divine [n privin\a tuturor afacerilorSale: prin urmare, nu numai c` a mers la Tat`lfrecvent [n rug`ciune ]i la Cuv>ntul Domnuluipentru [ndrumare, ci [n fiecare experien\` princare a trecut ]i prin toat` [mpotrivirea pe care a[nt>mpinat-o, El a recunoscut c` era subsupraveghere divin`. El a ]tiut c` este pe deplinconsacrat Tat`lui ]i a c`utat nu voia Sa proprie,ci voia Celui care L-a trimis; El a ]tiut prinurmare c` grija providen\ial` {i supravegheatoate afacerile vie\ii.

Acest lucru este ilustrat cu putere [n r`spunsulS`u c`tre Pilat, c>nd acesta I-a spus, ^Nu ]tii c`am putere s` Te eliberez ]i am putere s` Ter`stignesc?”, Isus a r`spuns: ^N-ai avea nici oputere [mpotriva Mea, dac` nu \i-ar fi fost dat`de sus”. }i iar`]i a spus [n privin\a paharuluisuferin\ei ]i [njosirii: ̂ Nu voi bea paharul pe careMi l-a dat Tat`l s`-l beau?” {ntr-adev`r, a fostsuficient pentru El ca [n toate lucrurile s`-}i deaseama c` Tat`l avea controlul: acest g>nd I-a datcuraj s` fac`, s` sufere ]i s` suporte.

}i o [ncredere asem`n`toare [n providen\adivin` este necesar` tuturor celor care vor ie]ibiruitori prin Cel care ne-a iubit ]i a murit pentrunoi. Dac` ne putem sim\i siguri c` ne-am predatcomplet lui Dumnezeu conform chem`rii Sale,putem fi siguri ]i c` toate lucrurile lucreaz` sprebinele nostru: ne putem da seama [n oricesitua\ie de urgen\` a vie\ii c` Tat`l a preg`titpaharul ]i ne va sus\ine ]i binecuv>nta [n timpce-l bem: Domnul nostru Isus, reprezentantulTat`lui, supravegheaz` [ncerc`rile, [njosirea ]isuferin\a noastr`; El permite ca paharul s` nefie preg`tit de c`tre slujitorii orbi\i ai lui Satan.Aceast` cuno]tin\` s` ne fac` [n stare nu numais` primim cu bucurie jefuirea bunurilor noastre(orice am socotit pre\ios, profesie, influen\`, nume

bun etc.), ci ]i s` trat`m cu bun`tate ]i bl>nde\e]i cu un spirit de iertare pe aceia care preg`tesc]i administreaz` paharul suferin\elor noastre.Dar nimeni nu poate avea aceast` siguran\` acredin\ei — nimeni nu trebuie s` o aib` — dec>to clas` anumit`, special`; ]i nu este o clas` mare[n compara\ie cu lumea, doar o ^turm` mic`” —cei care au crezut [n s>ngele pre\ios spre[ndrept`\ire ]i care, ca membri ai corpului luiCristos, s-au consacrat f`r` rezerve s` umble [nurmele R`scump`r`torului, s` sufere cu El ]i [nfinal s` fie sl`vi\i [mpreun` cu El.

^Care este a credin\eiTare temelie?”{n textul nostru, dup` ce apostolul ne

[ndeamn` s` fim ^mul\umi\i cu ce avem acum”,el adaug` motivul sau temeiul pe care d` acestsfat: ^C`ci El {nsu]i a zis: @Nicidecum n-am s` telas, cu nici un chip nu te voi p`r`si#”. Da, acestaeste temeiul adev`rat al mul\umirii, [n\elegereagrijii Domnului ]i c` [n\elepciunea ]i harulDomnului sunt exercitate fa\` de noi, ]i c`lucrurile pe care ni le acord` sunt cele mai bunepentru noi ]i pe care le-am alege dac` am aveasuficient` [n\elepciune ]i [n\elegere a tuturor[mprejur`rilor cazului.

Apostolul adaug`: ^A]a c` putem zice plini de[ncredere: @Domnul este ajutorul meu, nu m` voiteme: ce mi-ar putea face omul?#” {ntreaga lumese mir` de curajul inteligent al celor umili\i dinpoporul Domnului. Secretul curajului ]i puteriilor st` [n [ncrederea c` Domnul este ajutorul lor,c` El, cu [n\elepciune ]i iubire, care sunt infinite,poate ]i vrea s` fac` toate lucrurile s` lucreze[mpreun` spre binele lor.

Poate c` unii ar fi [nclina\i s` se [ntrebe de cemai recent s-a dat [n aceste coloane at>ta aten\ietemelor asem`n`toare celei discutate aici, ]isubiectelor [nrudite inten\ionate s` dezvolte totmai mult spiritul iubirii ]i diferitele roade aleaceluia]i spirit, ]i s` contracareze spiritulegoismului ]i roadele rele ale acelui spirit. Noir`spundem: fiindc` credem c` aceste lec\ii sunt[n mod special oportune [n prezent. Domnul, prinharul S`u, a [ndep`rtat multe erori orbitoare dinmin\ile noastre ]i ne-a dat o [n\elegere mai clar`a planurilor Sale glorioase, ]i ne-a revelatcaracterul S`u glorios [n leg`tur` cu planul S`u;]i este poate mai mult sau mai pu\in pericol ca [nastfel de studiu de teologie obiectivul real alacestei [ntregi cuno]tin\e, obiectivul Evangheliei,s` fie pierdut din vedere. Obiectivul luiDumnezeu nu este numai s` g`seasc` un poporintelectual, nici numai s` instruiasc` un popor[n leg`tur` cu planurile Sale, ci s` sfin\easc` un

Credin\a 19popor cu adev`rul ]i astfel s`-l fac` potrivit ^s`aib` parte de mo]tenirea sfin\ilor [n lumin`”.Suntem de p`rere c` [ncerc`rile pe care Domnulle inten\ioneaz` pentru poporul S`u nu suntnumai [ncerc`ri doctrinare, ]i de aceea noia]tept`m tot mai mult ca cernerile seceri]ului ]isepar`rile printre cei care vin la o cuno]tin\` aadev`rului s` fie [n mod considerabil [n privin\acaracterului ]i a roadelor spiritului.

Decizia final` a Domnului nu este: dac` nu ]ti\ianumite lucruri nu sunte\i ai Mei, nici: dac` ave\io anumit` cuno]tin\` sunte\i ai Mei, ci, ^Dac`n-are cineva Duhul [dispozi\ia, mintea] luiHristos, nu este al Lui”. }i dac` avem dreptate [nprivin\a aceasta, dragi cititori, este de cea maimare importan\`, ca noi, [n calitate de solda\i aicrucii, nu numai s` ne [mbr`c`m cu o acoperitoareintelectual ,̀ coiful m>ntuirii, ci ]i cu o acoperitoarea inimii, iubirea drept`\ii, adev`rului ]i purit`\ii,cu scutul credin\ei. Plato]a drept`\ii se va g`si afi una dintre cele mai importante p`r\i alearm`turii [n b`t`lia care este asupra noastr` ]i[n privin\a c`reia ni s