1. Definirea obiectului de studiu al psihologiei. Categoriile si sarcinile de baza.Psihologia (din limba greacă: suflet, logos = știință) este știința care studiază comportamentul uman, inclusiv funcțiile și procesele mentale ca inteligența, memoria, percepția, precum și experiențele interioare și subiective cum sunt sentimentele, speranțele și motivarea, procese fie conștiente, fie inconștiente.În acest cadru general al activității psihice distingem următoarele categorii:Conținut psihic sau de conștiință: elementul care, intr-un moment determinat, face obiectul unei funcțiuni psihice.Funcțiuni psihice: modalitatea specifică a activităților conștiente independent de conținutul lor.Mecanisme psihice: modalitatea specifică a activităților inconștiente.Sfere sau straturi psihice: ansamblul de funcțiuni și mecanisme comune unei anumite funcțiuni psihice (de ex.: sfera afectivă, sfera cognitivă etc.).Tipul psihologic: ansamblul caracteristicilor individuale intelectuale, afective și voluntare care pot fi schematizate într-un mod abstract (personalitatea).2. Esenta si factorii conflictului in psihologie.Conflictul – este o stare tensionala, o neînţelegere care apare atunci când două sau mai multe părţi trebuie să intre în interacţiune pentru a îndeplini o sarcina, a lua o decizie sau a soluţiona o problema şi: - interesele părţilor sunt diferite.

- acţiunea unei părţi determina reacţia negativa la cealaltă,- părţile se critica reciproc când nu pot soluţiona ceva.

Cauzele conflictelor sunt diverse: deferenţele şi incompatibilităţile dintre persoane,nevoile/interesele umane,comunicarea,stima de sine, valorile individului,nerespectarea normelor explicite sau implicite,comportamentele neadecvate,agresivitatea, competenţele sociale,cadrul extern,statutul, puterea, prestigiul.Exista 3 factori ai conflictului:1.Concurenta-este unul dintre motivele in urma caruia apare ura dintre persoane.Oamenii pot concura pentru mai multe lucruri cum ar fi:locul de munca,acelasi apartament oferit ca mostenire ,aceeasi bursa de studii si altele.2.Perceptia nedreptatii-in multe cazuri,in conflict apare inrebarea ,ce este dreptatea?unde este dreptatea?deci oamenii percep dreptatea ca o situatie in care ei sunt remunerati corespunzator efortului depus.Cu cit mai competente si mai merituase se simt anumite persoane ,cu cit mai inalt ele isi evaluiaza aportul lor cu atit mai puternic ele simt ca sun subevaluate si cauta sa se razbune.Cel mai mult au tendinta sa accepte nedreptatea sociala persoanele care considera ca societatea le ofera posibilitati pt avansarea lor treptata pe scara erarhica.3.Perceptia asimetrica(falsa)-deseori conflictul este general de perceptia incompatibilitatii actiunilor si scopurilor,partile percep eronat motivele si scopurile adversarului.Fiecare parte considera ca intentiile ei sunt intradevar nobile ,corecte care se incadreaza in normele etico morale iar intentiile adversarului sunt rau voitoare ,dusmanoase si contra tuturor normelor etico morale din societate!

3. Etapele dezvoltarii psihologiei ca stiinta.Psihologia s-a dezvoltat in urmatoarele etape: etapa prestiintifica pune accent pe relatia dintre om si divinitate, care defineste psihiocul ca suflet, duh, spirit. 1. Etapa prestiintifica pune accent pe relatia dintre om si divinitate si ca atare s-au dezvoltat mai multe curente si anume: spune ca exista mai multe suflete: suflet viata si moarte ( paraseste corpul in timpul somnului si revine cand omul se trezerste); -suflet umbra; suflet oglinda( imaginea de sine) si suflet nucleu ( stilul de viata al individului). -Mitologia =credinta in mai multi zei- Religia= credinta in Dumnezeu 2Etapa filosofica ( metafizica) incearca sa explice natura psihicului uman, fapt care a dus la aparitia a doua curente filosoficea)materialism= care arata ca psihicul este o functie a creierului b)  idealism= care arata ca psihicul este un dat divin fiind de natura ideala, spirituala

3 .Etapa stiintifica ( pozitiva), studiaza psihicul, comportamentul si personalitatea omului cu ajutorul unor metode stiintifice, in scopul descoperirii legitatilor lui de functionare, precum si in scopul ameliorarii si optimizarii existentei omului. Psihologia se imparte in 2 categorii si anume: a) Psihologia traditionala care incerca sa isi defineasca obiectul de studiul.b) Psihologia contemporana a)Psihologia traditionala, incerca sa defineasca obiectul psihologiei fapt, care a determinat aparitia mai multor curente, scoli psihologice, cum ar fi: - asociationismul, spunea ca psihicul este format din senzatii care prin insumarea lor formeaza gandirea. - gestaltism, arata ca psihicul este format din structuri din ce in ce mai complexe ( senzatii, perceptii, gandirea, etc)- psihanaliza, arata ca obiectul de studiul al psihologiei este inconstientul fiind format din dorinte refulate de catre constient si care transpar in visele din timpul somnului. - behaviorism, arata ca obiectul de studiul al psihologiei este comportamentul.- introspectionismul arata ca obiectul de studiul al psihologieie este viata psihica constienta care functioneaza dupa principiul realitatii si normelor sociale.-psihologia umanista arata ca obiectul de studiul al psihologiei este personalitatea omuluib)Psihologia contemporana pune accent pe organizarea structurilor psihice complexe, fapt care a dus la aparitia altor curente, scoli psihologice, cum ar fi: -structuralism - teoria informatiei -teoria sistemica - teoria sinergetica

4.Tipologia conflictelor.  Din punct de vedere al esentei lor, conflictele se pot imparti,in doua categorii: conflicte esentiale si conflicte afective.        Conflictele esentiale sunt determinate de existenta unor obiective diferite, cand o persoana sau un grup doreste sa obtina altceva decat celelalte persoane sau grupuri. Acest tip de conflict se manifesta cu o mai mare intensitate atunci cand indivizii urmaresc atingerea propriilor scopuri prin intermediul unor grupuri. (conflictul dintre generatii.)        Conflictele afective sunt generate de stari emotionale care vizeaza relatiile interpersonale. Tensiunea sociala si starea de suspiciune constituie , pentru realitatea romaneasca, doua dintre principalele surse de conflict. Din punct de vedere al sferei de cuprindere sau al nivelului la care se manifesta, distingem urmatoarele tipuri de conflicte:         Conflicte intrapersonale (interioare): apar la nivelul personalitatii unui individ. Aceste conflicte apar de regula atunci cand un individ nu stie cu precizie ce trebuie sa faca si ce se cere de la el, mai ales cand cerintele activitatii desfasurate sunt in contradictie cu valorile proprii sau cu ambitiile si idealurile personale.        Conflicte interpersonale: sunt cauzate de diferente de personalitate, de reguli, valori, norme, interese diferite, de stari afective negative (invidie, ura, antipatie, frustrare, etc.) si apar intre doi sau mai multi indivizi din acelasi grup sau din grupuri diferite, formale sau informale.        Conflicte intergrupuri au un caracter complex datorita atat cauzelor care le genereaza cat si a efectelor pe care le pot produce. Aceste conflicte apar intre grupuri cu interese si obiective diferite; Astfel de conflicte fac parte din viata fiecarei organizatii deoarece intre departamentele acesteia pot aparea diferite conflicte, sursa principala fiind folosirea resurselor in comun.         Conflictele intre organizatii: apar in general intre organizatii, sursa lor fiind obtinerea unor avantaje competitive, pozitionarea pe o anumita piata, lansarea unei oferte, etc.Metodele de aplanare.

1. Evitarea. Este prevenirea sau încheierea eforturilor reprimarea conştiinţei unei controverse minore, negarea existenţei problemei sau neacordarea de atenţie acelei probleme.

2. Acomodarea (renunţarea, abandonul). Unul renunţa în favoarea celuilalt. Este o cooperare deschisă prin nonconfruntare. Uneori individual renunţă pentru o miză mai mare.

3. Compromisul este demersul spre un rezultat reciproc acceptat, în care fiecare parte face anumite concesii.

4. Cooperarea este un conglomerat secvenţial de componente creative ale comportamentului conflictual, un proces de negociere deschisă pentru a reconcilia complet interesele de bază ale părţilor. Spre deosebire de compromis cooperarea este o strategie de tip vicorie-victorie, care urmăreşte mai degrabă optimizarea decât satisfacerea părţilor.

5. Concurenţa (lupta), stilul victorie-înfrângere.

5.Psihologia sociala – ramura de studiu a psihologiei.Psihologia socială este subdomeniul psihologiei care studiază comportamentul individual în context social. Ea încearcă să descifreze cauzele și natura comportamentului în situații sociale. Psihologia socială abordează două aspecte: impactul social asupra comportamentului individual și aporturile personale în inițierea și cristalizarea unor fapte sociale.6.Discutiile ca metoda de solutionare a conflictelor.Metoda respectivă este posibilă numai în cadrul rezolvării conflictului, în care vechiul adversar este privit ca partener, demersul se bazează pe respect reciproc, iar soluţia îi satisface integral pe ambii parteneri.Negocierea este un dialog între două sau mai multe persoane prin care acestea încearcă să ajungă la o înţelegere (acord) care să constituie rezolvarea unei chestiuni comune. Ea apare în orice interacţiune umană marcată de una dintre cauzele conflictelor

7.Psihologia economica – ramura de studiu a psihologiei. apreciază interdisciplinaritatea şi recunosc: influenţă puternică a economicului în viaţa individuală la nivel psihologic, al sentimentelor, gândurilor şi comportamentelor; recunosc că sentimentele individuale, gândurile şi comportamentul sunt ceea “ce fac” viaţa economică; recunosc că multe probleme, academice şi practice, sunt în mod diferit abordate şi explicate, de către economişti şi psihologi. Psihologia economică nu este (doar) o ramură a psihologiei ci este studiul interdisciplinar al interfaţei şi uneori chiar a “prăpastiei” dintre economie şi psihologie. Unul dintre cele mai puternice şi de succes modalităţi de a privi în această prăpastie este studiul deciziilor economice, în particular studiul riscului.8.Medierea ca metoda de solutionare a conflictelor.Medierea se desfăşoară după structura rezolvării prin colaborare şi utilizează masiv negocierea. Mediatorul este o terţă parte independentă, imparţială, ce are rolul de a ajuta procesul de rezolvare prin care părţile înşişi îşi găsesc soluţia, terţa parte neimplicându-se în conţinutul conflictului. A media înseamnă a interveni între părţile ostile şi a le conduce spre schimbarea atitudinii şi spre rezolvarea conflictului. 9.Notiuni generale despre personalitate.PERSONALITATE este definit intr-o  prima acceptiune ca fiind individualitate,omul prin totalitatea insusirilor si functiilor fizice,psihice aflate intr-o continua unitate indisolubila,rezultat al dezvoltarii depline si unitare a calitatilor persoanei.Conceptul de persoana semnifica individual uman socializat,caracterizat printr-o anumita structura biologica si psihica,integrat social intr-un anumit system de raporturi determinate asupra procesului formative al persoanei.structura de adancime a corpului nostrum,rezultat al unei indelungi evolutii biologice,prin integrarea intr-o viata culturala,la o socializare a instinctelor,a fondului temperamental, a functiunilor fiziologice elementare, si la o viata spirituala in domeniul valorilor culturale.10.Solutionarea conflictelor prin arbitraj.Arbitrajul presupune apelul la o terta parte, cu scopul de a adopta o decizie privind conflictul. Arbitrajul incearca sa rezolve problema pe baza continutului, ignorand relatiile si menajarea demnitatii persoanelorIn cadrul procesului de arbitraj, partile suporta mai multe situatii, respectiv atunci cand: decid, de comun acord, ca trebuie sa se adreseze unui arbitru, intrucat orice alta tentativa de gestionarea a conflictului a esuat; arbitrajul se impune prin hotararea unei curti judecatoresti sau a unui manager; solutia gestionarii conflictelor prin intermediul arbitrajului este stipulata in clauzele contractuale.termenul arbitraj este folosit pentru desemnarea unui proces privat, prin care arbitrul independent, de regula ales de partile aflate in conflict, determina rezultatul.11.Teoriile despre personalitate.a.    ABORDAREA PSIHANALITICA A PERSONALITATII (S. FREUD)

Teoria psihanalitica a fost elaborata la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, de catre Sigmund Freud. Desi a starnit multe controverse, totusi poate fi considerata cea mai complexa teorie, care a avut cea mai mare influenta nu numai asupra dezvoltarii psihologiei ci si asupra pedagogiei, medicinii, artei s.a.m.d.

Freud a fost medic neurolog si a incercat sa gaseasca metode eficiente pentru a trata bolnavii care sufereau de diferite nevroze: isterie, fobii, anxietate. componentelor personalitatii. In conceptia sa personalitatea este compusa din trei parti: sinele (id), eul (ego) si supraeul (superego).b. ABORDAREA PSIHOMETRICA (FACTORIALA) A PERSONALITATII (G. ALLPORT, R. B. CATTELL, H. EYSENCK, TEORIA BIG FIVE)

Multi psihologi sustin ca oamenii nu pot fi impartiti in tipuri cum ar fi cele 4 tipuri temperamentale. Ei sustin ca personalitatea este formata dintr-un anumit numar de dimensiuni (trasaturi). Oamenii se deosebesc din punctul de vedere al intensitatii dimensiunilor cat si al modului in care sunt grupate (ierarhizate). Astfel de trasaturi sunt inteligenta, creativitatea, agresivitatea, stabilitatea emotionala ABORDAREA FENOMENOLOGICA (UMANISTA)A PERSONALITATII (C. ROGERS)

Fenomenologia este studiul descriptiv al unui ansamblu de fenomene, asa cum se manifesta ele in timp si spatiu. Cei care abordeaza personalitatea din punct de vedere fenomenologic sustin ca psihologii trebuie sa studieze modul in care individul intelege, simte, interpreteaza evenimentele vietii. Acest curent se deosebeste mult de behaviorism, care studiaza numai comportamentul, dar si de psihanaliza sau psihologia cognitiva, care studiaza modul in care fenomenele psihice - fie inconstiente, fie constiente - influenteaza comportamentul. 12.Psihologia conducerii. Conducerea ca arta, ca stiinta, ca proces, ca functie.Calitatea exercitării funcţiei de conducere de către managerii de la orice nivel ierarhic este o măsură importantă a succesului în afaceri. Se apreciază că miza sau măsura calităţii exercitării acestei funcţii rezidă în a determina acţiuni comune şi eficiente ale angajaţilor în sensul obiectivelor organizaţiei. Teoriile organizaţionale ale conducerii promovează ideea că liderul obţine acest rezultat de la oamenii săi motivând , influenţând, inspirând, furnizând un obiectiv, propunând o viziune, dând astfel un sens acţiunii angajaţilor. Liderul cultivă şi valorifică sursele de influenţă şi putere care devin operaţionale (şi) la nivel informal, astfel încât sensul viziunii propuse de el şi obiectivele desprinse de aici îşi păstrează valoarea şi însemnătatea în conştiinţa oamenilor chiar şi în momentele dificile ale traseului, aceştia urmându-l îndeaproape. Psihologia socială încadrează conducerea în sfera mai largă a fenomenului de influenţă socială.Într-o definiţie tradiţională, conducerea apare ca influenţa interpersonală orientată către atingerea obiectivului sau obiectivelor (organizaţionale). Liderul de succes influenţează opiniile, atitudinile, comportamentul şi sentimentele oamenilor, răspunzând nevoilor lor (de structură, de claritate, de constanţă, de suport) în raport cu cerinţele situaţiilor în care acţionează. Influenţa este abilitatea de a schimba comportamentul celorlalţi într-o anumită direcţie – se exercită în domeniul puterii. Puterea reprezintă capacitatea sau potenţialul unei persoane de a exercita influenţă13.Stilurile de conducere.3 stiluri de conducere care facilitează în diferite grade sau inhibă participarea memrilor echipei la luarea deciziilor: autoritar, democratic şi permisiv(liber)1. Stilul autoritar are la baza conducerea de catre un singur om. Astfel, deciziile care se iau sunt hotarate doar de catre acesta. Managerul sau liderul este singurul care conduce, iar ceilalti au doar rolul de a se conforma. Se cere, de asemenea, sa se respecte si sa se duca la indeplinire toate sarcinile. Nu se cere feedback din partea angajatilor, intrucat ei sunt vazuti doar ca executanti si trebuie sa fie mereu ghidati catre obiectivele companiei. Deseori, se aplica unele sanctiuni, iar gradul in care se pune accent pe relatiile interpersonale este foarte scazut.Deoarece poate fi prea dur, stilul de conducere autoritar ii nemultumeste pe angajati, iar acestia nu vor ma putea sa dea rezultatele de performanta dorite. Totusi, el poate fi benefic in regimurile militare, dar nu in alte institutii moderne.2. Stilul democratic are la baza increderea reciproca intre conducatori si angajati. Cei din urma participa la sistemul decizional, pot face sugestii sau pot veni cu idei noi. In urma gradului lor de implicare, pot primi recompense financiare sau de alta natura. Comunicarea directa, fara ocolisuri, este si ea un element specific stilului democratic. De asemenea, managerii au un prestigiu foarte ridicat si se concentreaza pe abilitatile si calitatile pe care si le-au format de-a lungul experientei lor profesionale. Ei au ca scop sa-si faca subordonatii sa exceleze doar in ariile in care stiu cu siguranta ca acestia sunt buni si utili companiei.Stilul democratic este foarte utilizat pe scara larga in zilele noastre. Totusi, este nevoie de oameni foarte competenti si responsabili, pentru a face fata cerintelor si exigentelor pietii.3. Stilul liberUltimul stil de conducere, stilul liber are ca trasatura distincta faptul ca angajatii se organizeaza singuri, fara

implicarea managerilor. In urma unui astfel de organizari, nu poate rezulta decat haosul si dezordinea.Mai exista si un alt tip de clasificare a stilurilor de conducere. Aceasta a fost realizata de catre Reddin. El s-a bazat pe cele trei mari dimensiuni ale managementului: orientarea lui spre sarcina, orientarea conducatorilor care oameni si spre obtinerea de performante.

14.Autoritatea conducatorului: definitie, continut, metodele determinarii. Cauzatia reciproca.Efectele practicării stilului de conducere autoritar sunt:

1. îngrădirea spontaneităţii subordonaţilor şi a spontaneităţii lor; 2. apariţia tendinţei de abandonare a responsabilităţilor proprii în sarcina liderilor; 3. absenţa aproape totală a tendinţei subordonaţilor de a lua iniţiativa, au tendinţe de supunere, de

apropriere de lideri sau de atragere a atenţiei lor; 4. generarea apatiei subordonaţilor la un pol, sau a sentimentelor de frustrare însoţite de o doză de

agresivitate la adresa liderilor sau a altor membri la celălalt pol; 5. instalarea dependenţei faţă de lider a subordonaţilor; 6. amplificarea manifestărilor de iritabilitate şi agresivitate la adresa colegilor de grup; 7. apariţia tendinţei de dezagregare a grupului;

15.Puterea conducatorului. Aspecte psihologice.Înrudit cu noţiunea de conducere este conceptul de putere.Puterea, ca şi conducerea, se traduce în termeni de influenţă. Trei termeni intră aici în discuţie: putere, schimb, influenţă. Relaţia de schimb este reciprocă şi simetrică: fiecare dă şi primeşteJ.P. Poitou (1973) defineşte puterea ca fiind relaţia ce permite unui individ să modifice comportamentul unui alt individ16.Structura personalitatii.Structura personalităţii după FreudConform teoriei lui Freud, comportamentul este produs de constient si de forte instinctive. A identificat trei niveluri ale psihicului intr-o prima etapa de cercetare:•Constientulcont ine gandur i le s i sent imente le de care individul i s i da seama la unmoment dat , ac t ioneaza dupa "pr incipiul rea l i ta t i i" . Funct ia lu i pr incipala es te sa raspunda la rea l i ta tea externa , de a evi ta per icolul , de a ment ine un comportament acceptat social.•Inconstientulcontine amintiri "uitate", incluzand dorinte si impulsuri intr-o proportie ridicata agresive sau sexuale, actioneaza dupa "principiul placerii". Acestea pot determinaganduri si comportamente constiente.•Preconstientulcont ine gandur i ce nu sunt const iente la un moment dat , dar care lanevoie sunt accesibi le , ac t ionand ca un f i l t ru , cenzurand dor inte le inacceptabi le ,  permitand patrunderea lor in constient atunci cand li se accepta originile inconstiente. 19.Socializarea personalitatii.Socializarea este un proces de interactiune sociala prin care individul dobandeste cunostinte, valori, atitudini si comportamente necesare pentru participarea efectiva la viata sociala. Socializarea este modalitatea prin care un organism biologic este transformat intr-o fiinta sociala capabila sa actioneze impreuna cu altii. Transferul de cultura de la o generatie la alta se face prin intermediul socializarii.20.Profilul managerului eficient.Managerul eficient este, acum si pentru multi dintre cei care cauta sa inteleaga viitorul, managerul viitorului apropiat. Sunt tonuri date de asteptarile celor care cauta executivi pentru companiile lor, , sunt realitati evidente desprinse din cotidian. Pasiune pentru tehnologie comunicarea nu mai poate fi imaginata in afara e-mail-ului si nici promovarea sau analiza pietei, sau urmarirea miscarilor concurentei, fara accesarea internetului. Tehnologia nu poate sa ramana doar apanajul specialistilor. Apelul la tehnologie trebuie sa fie sustinut de competente, ce nu pot sa lipseasca din profilul managerului: usurinta in intelegerea proiectelor tehnologice, pentru a putea sa opteze pentru solutii cat mai eficiente si cat mai adaptate nevoilor sale (de la alegerea unei retele de calculatoare pentru birou, pana la alegerea softului potrivit) ; usurinta in folosirea solutiilor tehnologice si, poate cel mai important, capacitatea

de a se adopta din mers la noutatile tehnologice (viteza de reactie la nou, poate sa faca diferenta intre competitori!).Agent de vanzari pentru cateva minute :Pentru a fi un manager performant si pentru a reusi sa-si deruleze activitatea intr-un mod cat mai eficient, managerul eficient ar trebui sa aiba si o parte din abilitatile unui specialist in relatii publice. Managerul eficient trebuie sa fie un foarte bun comunicator, atat la nivel intern dar mai ales la nivel extern. Trebuie sa aiba capacitatea de a mentine si de a promova o atmosfera pozitiva in cadrul organizatiei in care activeaza dar va trebui sa fie capabil sa construiasca bune relatii cu partenerii de afaceri si cu mediile externe organizatiei sale. In dimensiunea interna a organizatiei, datoria sa ca manager nu va fi doar una de coordonare propriu-zisa a activitatii de care este responsabil, ci si una de consiliere, de indrumare profesionala a celor cu care colaboreaza: intern, managerul este leader. Extern, managerul construieste imagine. El comunica idei, valori, planuri. El va pune numele si imaginea proprie drept garantie pentru numele si imaginea firmei. Si toate acestea mult mai implicat si mult mai activ. Un leader formator de leaderi Managerul eficient este mai mult decat oricand un leader: el isi extrage puterea din puterea echipei pe care o antreneaza. Managerul nu-si mai formeaza subordonati executanti, ci o echipa de VIP-uri : persoane competente, autonome, care isi manifesta din plin personalitatea, care isi doresc sa preia noi responsabilitati si care vor si pot sa ia decizii. Leader-ul se inconjoara de o echipa de specialisti in diverse domenii; de aceea este important ca el sa stie sa-i selecteze pe cei mai buni, sa-i antreneze sa performeze la maximum, sa-i motiveze, sa-i dezvolte si sa-i pastreze in companie. Managerul are in mod esential rolul de a-si valoriza capitalul uman, de a gasi canalul de comunicare cel mai eficient cu fiecare persoana astfel incat sa maximizeze posibilitatile de a atinge obiectivele. Managerii eficienti nu mai deleaga sarcini, ci responsabilitati si autoritate. Ei isi antreneaza echipa in spirit antreprenorial : fiecare este responsabil de actiunile sale, precum si de repercusiunile acestora asupra celorlalti. Delegarea de responsabilitati presupune transferul de atributii si competente catre echipa pentru a se atinge anumite rezultate. 4. Viziune globala :Fara indoiala ca managerul a fost intotdeauna personalitatea vizionara. Managerul eficient din societatile in tranzitie vor avea, in mod esential, viziunea globala asupra afacerii sale. Aliantele strategice, parteneriatele si chiar fuziunile internationale vor reprezenta doar finalizarea fireasca a unei viziuni globale asupra afacerii. Viziunea strategica, de perspectiva, este o alta calitate necesara managerului eficient. El trebuie sa fie cu un pas inaintea evenimentelor prezente pentru a le pregati pe cele viitoare. Cunoasterea problemelor noi ce apar in domeniul de activitate il va ajuta sa-si formeze o imagine clara in ceea ce priveste dezvoltarea organizatiei, a subordonatilor si a propriei persoane. 21.Temperamentul personalitatii.Sangvinicul-Personalitatea sangvinica este caracterizata prin spontaneitate, optimism, entuziasm, energie la cote maxime, flexibilitate in modul de gandire, cautarea de nou, impulsivitate si curiozitate. Toate aceste trasaturi sunt asociate cu anumite gene influentate de nivelul de dopamina. Oamenii sangvinici au de obicei fete expresive. Cuvintele lor preferate sunt ''aventura'', ''energie'', ''nou'', ''distractie'', ''activitate'', ''calatorie''. Flegmaticul-Personalitatile de tip flegmatic sunt in principal definite prin aptitudinile lor sociale, capacitatea de a-si exprima sentimentele si a citi alte persoane dupa expresiile fetei si limbajul corpului. Flegamticii se pricep de minune sa faca legatura intre fapte si au capacitatea de a vedea "imaginea de ansamblu" a unei probleme sau situatii. Ei au o mare capacitate de empatie, de a-i ingriji pe ceilalti, sunt agreabili si expresivi din punct de vedere emotional. Unele dintre aceste trasaturi de personaliatte sunt legate de estrogen, care este prezent atat la femei, cat si la barbati. Din punct de vedere fizic, flegmatici au pielea neteda, buze pline, fata rotunda si nas mic. Cuvintele lor preferate sunt "pasiune", "pasional", "sensibilitate" si "dulce".Colericul-Tipul coleric este asociat cu nivelul de testosteron din organism, care, de asemenea, este prezent la barbati si femei. Colericii sunt oameni directi, concentrati asupra sarcinii pe care o au de indeplinit, duri, analitici, logici si au o mare capacitate de a elabora strategii. Sutn foarte curajosi si le place competitia. Fizic, ei au adesea maxilare patrate, pometi mari si fruntea mare. Folosesc des cuvinte ca "inteligenta", "ambitie", "provocare".Melancolicul-Cei care apartin tipului melancolic, tind sa fie calmi, loiali si ordonati. Melancolicii sunt precauti si se poarta intotdeauna dupa normele conventionale ale societatii. Acest tip de personalitate este legat de nivelul de serotonina. Cuvintele preferate ale melancolicilor sunt "familie", "loial", "respect", "grija", "valori" si "moral".

22.Reusita sociala.Pe plan individual individul are aceeasi inciate sa se expuna bine din punct de vedere fizic,intelctual in socieate.El doreste sa se expuna bine atit din interesul sau cit si din punct de vedere al structurii din care face parte.Reusita este rezultatul efortului,creteriul de apreciere a indicidului.Criteriu caracterizat de reusita este satisfactia.La nivel economic reusita se exprima in termeni de competivitate.Fiecare intreprinderi isi creaza conditii de resutita pe un plan de competitie,evitind regulile ce adesea devin agresive.La nivel psihologic reusita ;poate fia preciata cu dorinta individului de a fi apreciat de ceilalti,cu tendinta de a avea mai multa libertate in actiune.Aveasta duce la formare increderii de sine.23.Caracetrul personalitatii.Trasaturile de caracter se nasc in urma experientelor de viata pe care le-am avut fiecare dintre noi, si sunt influentate de obiceiurile, preferintele si valorile parintilor nostrii, de normele societatii in ceea ce priveste exprimarea iubirii si urii, de ceea ce considerau a fi normal si acceptabil persoanele apropiate si multe alte aspecte culturale.25.Comportamentul personalitatii.Comportamentul reprezinta un asamblu de reactii ale unui organism ca raspuns la stimuli din mediul inconjurator. La realizarea raspunsului contribuie atat activitatea directa cat si gandurile emotile si sentimentele27.Esenta relatiilor interpersonale in psihologie. Tipologia lor.Relaţiile interpersonale reprezintă cadrul, contextul de plămădire şi formare, ca şi de cristalizare treptată a însuşirilor de personalitate, care nu sunt altceva decât relaţii interumane interiorizate. - Relaţiile interpersonale constituie atât conţinutul personalităţii cât şi esenţa acesteia. Personalitatea devine astfel oglinda şi expresia planului relaţional. Valoarea personalităţii este dependentă de valoarea relaţiilor;- Relaţiile interpersonale, constituie o sursă mobilizatoare şi dinamizatoare a întregii veţi psihice a individului;- Relaţiile interpersonale ocupă un loc central în structura personalităţii, ele constituie locul unde întreaga viaţă psihică „curge” şi se manifestă, şi astfel, prin ele se contină dezvoltarea personalităţii individului.Prezentăm în continuare categoriile de relaţii şi conflicte interpersonale, în funcţie de natura relaţiei:Prietenia este caracterizată prin mici conflicte curente, care sunt de obicei rezolvate.Corezidenţa. Coabitaţia este cauza multor conflicte, deoarece cei implicaţi pot avea multe opinii deosebite faţă de gospodărire.Relaţiile romantice (dragostea platonică). Aşteptările diferite faţă de relaţii în general şi faţă de cea prezentă, în special pot duce la conflict.Relaţiile sexuale. Conflictul în relaţiile sexuale apare în iniţierea întâlnirilor sexuale, în stabilirea regulilor, fidelitate sexuală, satisfacţia şi insatisfacţia partenerilor.Relaţii de cuplu (maritale). Cauzele conflictelor sunt: schimbarea modelelor şi aşteptărilor privind mariajul, diferenţele sexuale şi insatisfacţia, problemele financiare, etc.instituie valori, norme de conduita, modele de comportare, stiluri de interactiune. Trairea impreuna a evenimentelor joaca un rol important in dezvoltarea relatiilor umane, are un character "contagios", sistematic cultivat si canalizat de practicile sociale.                a) Nevoia de afiliere        Oamenii nu pot trai izolati unul de altul. Nevoia de afiliere se refera la nevoia oamenilor de a avea contacte relative frecvente cu ceilalti. Ea sta la baza formarii relatiilor interpersonale.                b) Nevoia de intimidate        O distinctie utila pentru studiul relatiilor interpersonale este aceea dintre nevoia de afiliere si nevoia de intimidate. Prima se refera la dorinta de a stabili cat mai multe contacte sociale, iar cea de-a doua la preferinta pentru relatiile calde si apropiate.                c) Singuratatea        In viata de zi cu zi suntem inclinati sa consideram ca singuratatea inseamna lipsa relatiilor sociale. Suntem singuri atunci cand relatiile noastre cu ceilalti sunt foarte putin numeroase si inadecvate. Indivizii singuri sunt de obicei timizi si au o stima de sine scazuta. Ei sunt, foarte adesea, depresivi, au opinii negative despre ceilalti si sunt prudenti din punct de vedere social: evita situatiile interpersonale in care ar putea fi respinsi de ceilalti.

                d) Atractia interpersonala        Termenul de atractie se refera la o stare motivationala: dorinta de a interactiona, de a avea relatii cu o anumita persoana. Este opusul termenului de respingere (dorinta de a nu initia o relatie sau dea a pune capat unei relatii) si diferit de indiferenta.             28.Variabilele culturale ale consumatorului.Consumatorii reprezinta agentii vitali pt orice intreprindere.garantia esentiala a eforturilor acestoraNotiunea de cultura in materie de consum- ea fiind rezultatul numeroaselor niveluri de integrare a individului29.Esenta si specificul atractiei interpersonale.Termenul de atractie se refera la o stare motivationala: dorinta de a interactiona, de a avea relatii cu o anumita persoana. Este opusul termenului de respingere (dorinta de a nu initia o relatie sau de a pune capat unei relatii) si diferit de indiferenta. Oamenii pot fi atrasi de multe lucruri: de o melodie, de un peisaj, de o cladire, etc. Termenul de atractie interpersonala denumeste dorinta unui individ de a intretine relatii pozitive cu alt individ.31.Factorii atractiei interpersonale.Proximitatea sustine relatia de prietenie, apropiind persoanele intre ele. Cauza pentru care proximitatea creeaza atractie pentru cineva este faptul ca stimuleaza familiaritatea. Cu cat stam mai aproape de o persoana, cu atat cresc sansele de a deveni prieteni cu acea persoana. fizică - rezidențială / anticiparea interacțiunii;simbolică / tipul de lume partajat; în raport cu o serie de criterii arbitrare (ex., ordonarea alfabetică într-o colectivitate).-natura emoțiilorcontaminare între tonalitatea emoțiilor (+/-) și sensul evaluării ”celuilalt”.-atractivitatea fizică (fizionomică / ”constituțională”)configurații fizionomice;somatotipuri.similaritatea atitudinală

32.Delimitari conceptuale ale motivatiei in psihologie.Motivatia- ansamblu defactor i d inamici care determină condui ta unui individ ş i care const i tu iestructura lui motivaţională.Motivaţia este o stare interioara, o dorinţă puternică, o forţă ce pune înmişcare un individ în vederea a t inger i i unui anumit obiect iv . Procesul instinctiv şi raţional care apare la un individ atunci când caută să satisfacăanumite nevoi şi dorinţe. Intr-un sens mai larg, motivaţia înglobează nevoi,interese, intenţii, tendinţe, idealuri, care stau la baza condiţiei umane şi caresusţin realizarea anumitor acţiuni, fapte, atitudiniConceptul de motivatie a fost lansat în literatura psihologica în 1930 de catre E. Dichter, care considera ca motivatia constituie cauza reala a comportamentului uman. Motivatia functioneaza la diferite nivele: superficiale si inconstiente(stimuleaza si impulsioneaza).Conceptul de motiv a fost utilizat cu mult înainte de 1930. Motivul era considerat un fenomen de natura psihica, care reactualiza si transpunea în plan subiectiv starile de motivatie ale organismuluiAlti autori diferentiaza motivul de celelalte forme motivationale. Motivatia apare ca un ansamblu de forme si structuri motivationale(trebuinte, interese, etc.), dar care include si motivele, de sine statatoare. Motivul este parte a întregului motivatie.S-au conturat 3 pozitii:1) considera motivul integrat în motivatie si subordonat acesteia(Cosmovici - ansamblul motivelor);2) considera motivatia ca proces de actualizare a motivelor(Frölich definea motivatia ca procesul de actualizare a motivelor si de traducere a lor în conduita);3) integreaza cele doua acceptiuni. P.P.Neveanu(1977) spunea ca motivatia desemneaza pe de o parte totalitatea motivelor, iar pe de alta parte însusi procesul motivarii în contextul interactiunilor si interdependentelor dintre personalitate si ambianta umanizata.

33.Structura motivationala a personalitatii: esenta, continut.Componentele motivatiei sunt cunoscute sub denumirea generica de factori motivationali, de motive sau trebuinte. Dintre aceste componente, in literatura de specialitate sunt mentionate: trebuinta, impulsul, dorinta, intentia, valenta, tendinta, aspiratia si interesul..36.Notiuni generale despre comunicare.

Comunicarea exprima identitatea noastra umana. Mijloacele de comunicare pot fi verbale sau nonverbale. Limbajul este o forma specifica de activitate prin care se realizeaza comunicarea interumana cu ajutorul limbii.37.Recompense si satisfactie in munca.O stare emoţională plăcută sau  pozitivă ce rezultă din aprecierea propreiei slujbe a muncii . O’Reilly 1991 defineşte satisfacţia în muncă ca fiind atitudinea generală faţă de muncă. În ceea ce priveşte natura satisfacţiei aceasta a fost încadrată în răndul atitudinilor faţă de muncă, mai apoi insistăndu-se pe componenta ei afectivă .De altfel interesul iniţial pentru satisfacţia în muncă a fost legat de considerarea ei ca certitudine .Atitudinea este o predispoziţie de a răspunde pozitiv sau negativ la un set de întămplări(Herbert T.T.1981). Se credea că prin  influenţarea ei se poate creşte motivaţia şi performanţa.38.Structura comunicarii.a) Sursa emiţătoare / Emiţător; b) Aparatul şi canalul de transmitere / Transmiţător; c) Semnalul transmis / Mesajul; d) Aparatul de recepţie / Receptor1. Dupa modul de implicare-bilaterala,multilateralaDupa nr de persoane implicate-biunivova.multivocaDupa modalitatea de folosire-vebala,scrisa,nonverbala,orala,gesturi,mimici,posturi

39.Publicitatea intre pragmatism si iluziePublicitatea se ocupă cu promovarea bunurilor, serviciilor, companiilor și ideilor, de cele mai multe ori prin mesaje plătite. Scopul direct ale acestor mesaje este stimularea dorințelor clienților potențiali, și formarea asociațiilor pozitive în legătură cu produsul sau compania promovată, scop care este atins prin folosința metodelor de manipulare psihologică mai mult sau mai puțin subtile.40.Tipurile de comunicare si continutul lor.* Comunicarea intrapersonala . Este comunicarea în si catre sine.* Comunicarea interpersonala. Este comunicarea între oameni.* Comunicarea de grup. Este comunicarea între membrii grupurilor sicomunicarea dintre oamenii din grupuri cu alti oamenii.* Comunicarea de masa. Este comunicarea primita de sau folosita deun numar mare de oameni.Comunicarea verbală (CV) Acest tip de comunicare este codificată şi transmisă prin enunţuri care au la bază unitatea minimală, semnificativă numită cuvânt. Comunicarea verbală este orală sau scrisă, iar canalele sunt deci auditive şi sau vizuale; ambele tipuri fiind la fel de frecvente. Comunicarea paraverbală (CPV) Comunicarea paraverbală este o comunicare inferentă pentru că se asociază şi se suprapune comunicării verbale prin forme de manifestare cu semnificaţii aparte, cum ar fi caracteristicile vocii (care dau informaţii despre genul natural al emiţătorului, despre vârstă, despre starea de spirit, veselă, tristă, fals neutru, vagă, etc.), caracteristicile de pronunţie (care dau informaţii despre gradul de educaţie, capacitatea de comunicare şi de control al gândirii prin limbaj, zona de provenienţă, intensitatea, ritmul, tempoul, calităţile vocii, pauzele(umplute sau nu de vocale neutre) Comunicarea nonverbală (CNV) Informaţia codificată verbal poate fi însoţită şi de elemente de kinezică, proxemică, mimică, pantomimă, gestică atât din partea emiţătorului, cât şi a receptorului.

41.Dimensiunea psihologica a publicitatii.Publicitatea presupune incercarea de impunere a produslui deja fabricat.Ea este un istrument al profitului,insa pe de alta parte ea nu poate impune cumparatorul atit timp cit nu are cu ce cumpara.Este un mijloc important de informare si subventioneaza mijloacele de comunicare de masa.In ceea ce priveste influenta publicitatii asupra mass media se estimeaza ca publicitatea o subventioneaza din urma.O buna parte a canalelor TV si posturilor radio provin din publicitate.Subventia este platita de consumator deoarece ea este inclusa in preturile practice de catre producatori si distributori.42.Conditiile pentru o comunicare eficienta.

1

Mesajul – să aibă scop clar, cu probleme distincte (CE), interacţiuni implicite (CU CINE), modul de rezolvare (CUM). Informaţia trebuie organizată logic, în termeni clari, accesibili receptorului, cu evitarea detaliilor exagerate.

44.Tipuri de oameni dificili in comunicare.Nu există oameni dificili, ci doar personalităţi diferite. Diferenţele sunt generate de nivelul opiniei fiecăruia. Există diferenţe mari între părerile şi valorile oamenilor, între priorităţile unora şi ale celorlalţi. Provocarea e de a găsi o metodă de comunicare cu persoanele care sunt diferite de noi.” Pornind de la cele mentionate mai sus, am considerat şi acest referat ca fiind o provocare pentru a cunoaşte mai bine cum să ne descurcăm cu acei oameni care nu au aceiaşi opinie cu a noastră sau chiar sunt oameni dificili, aceşti oameni fiind de cele mai multe ori chiar subordonaţi jandarmi sau pur şi simplu oameni din afara mediului militar.46.Notiuni generale despre grup. Structura grupului si motivele asocierii in grup.Termenul de grup social are multe definiții și interpretări insa putem întelege prin el o formatiune sociala in interiorul căreia indivizii sunt în interacțiune conform unor reguli fixe si împărtășesc sentimentul de a constitui o entitate aparte, astfel încât membrii s-ar putea recunoaște ca atare.Grupurile sociale se pot clasifica după multe criterii însa cele mai importante sunt grupurile primare și secundare. Facem parte din mai multe grupuri primare si secundare, acestea fiind grupuri de apartenenta.Exista o a treia categorie de grup denumita grup de referință. Deși nu facem parte din ele, acestea pot avea o influenta puternica asupra noastră si pot fi atât pozitive cat si negative. Ansamblurile de persoane (grupurile sociale) difera in ceea ce privește gradul de coeziune. Coeziunea sociala este ridicata cand oamenii gândesc, simt și acționează ca membri ai grupului, nu ca indivizi izolati. Comparativ cu grupurile slab coezive, grupurile cu un grad înalt de coeziune exercita o influenta mai puternica asupra membrilor grupului. Cercetarile psihosociologice au pus în evidenta ca factorii de coeziune ai grupurilor sunt, in principal, marimea grupului si similaritatea/diversitatea membrilor grupuluiMarimea grupului. S-a pus in discuție numărul minim de persoane care permite sa se vorbească de existenta unui grup. Unele cercetări psihosociologice mai recente (J.A. Wagner, 1995) au condus la concluzia ca o data cu mărirea numărului de persoane in grup coeziunea grupului scade, participarea indivizilor la viata de grup diminuează, cooperarea slăbește si sporește numărul conflictelor din interiorSimilaritatea/diversitatea membrilor grupului reprezintă cel de-al doilea factor ce influențează coeziunea grupurilor. Persoanele care au trăsături de personalitate asemănătoare, interese și valori similare participa mai intens la viata grupului.

48.Tipologia grupurilor.Dupa marimea grupului, exista grupuri mici, pâna la 30, 40 de persoane, cum ar fi familia, grupele de studenti, grupuri medii, de ordinul zecilor sau sutelor, si grupuri mari cum ar fi etniile, natiunile.Dupa functia lor normativ-axiologica în raport cu individul concret, grupurile se împart în grupuri de apartenenta, cele din care individul face parte actualmente, si cele de referinta, care constituie reperele lui normative, atitudinale, valorice, comportamentale si spre care tinde sa devina membru.O alta clasificare a grupurilor a fost facuta în functie de statutul acordat oficial grupului. Vorbim în acest caz de grupuri formale, unde exista o organigrama, reguli de functionare precise, scrise, si grupul informal, unde legile sunt nescrise (normele de grup), dar, la fel de importante.Dupa gradul de integralitate si stabilitate exista grupuri naturale, cu structuri, interese si scopuri comune, de “bătaie lunga”, grupuri ocazionale, unde exista minime scopuri si trăsături comune, dar de foarte scurta durata (publicul de la un spectacol de teatru, de exemplu), dar exista si grupuri experimentale.O alta clasificare a grupurilor a fost făcută după statutul ontic, în grupuri reale, în care membrii, chiar daca nu se cunosc nemijlocit, sunt în anumite relatii, au trasaturi comune, grupul exista ca atare, si în grupuri “nominale“, în care indivizii sunt adunati în grup doar pe hârtie, cu numele.Dar cel mai relevant criteriu de clasificare a grupurilor evidentiat de Charles H Cooley (1909) este cel alnaturii relatiilor dintre membrii grupului, si în acest caz sunt “grupuri primare“, caracterizate prin relatii de tip “fata în fata”, si “grupuri secundare“, unde indivizii nu se cunosc nemijlocit. Grupurile primare sunt grupuri mici, în care nu numai ca oamenii au relatii fata în fata, se cunosc deci nemijlocit, dar aceste relatii sunt emotional – afective, de intimitate, căldura si solidaritate.

49.Psihologia inflatiei.Fenomenul denumit inflaţie constituie o problemă complexă de analiză macroeconomică şi una dintre cele mai importante forme ale dezechilibrului economico-social.Toate aceste consecinţe în plan economic se vor repercuta inevitabil şi în plan social, acolo unde vom întâlni stări de incertitudine şi nelinişte în rândul populaţiei, dar şi situaţii grave de sărăcie şi diferenţieri sociale, toate acestea în funcţie de intensitatea fenomenului inflaţionist. În general, când climatul social se înrăutăţeşte pe acest fond, guvernele şi celelalte autorităţi publice îşi pierd credibilitatea în rândul maselor, care vor sancţiona acest lucru în perioadele electorale.

51.Influenta tipurilor de personalitati asupra comportamentului profesional.  Personalitate şi comportament profesional  În funcţie de tipul de personalitate se pot defini mai multe tipuri de comportament profesional:  1. Ambiţiosul: are un dezvoltat spirit de competiţie, lucrează într-un ritm alert, având un randament mare în muncă, îşi asumă responsabilităţi, poziţia în sistemul (organizaţia) din care face parte este importantă pentru el, manifestând tendinţe de ascensiune socialăConformistul: are o personalitate care aderă la normele grupului, evită să-şi exprime ideile, fiind de acord cu ceilalţi, este loial şefului, îl preocupă beneficiile companiei şi caută căi de reducere a costurilor, nu declanşează conflicte, manifestă dorinţa de a fi în asentimentul celorlalţi.Dependentul: este interesat de stabilitatea locului de muncă, având nevoie de un mediu securizant şi de un salariu fix, evită în mod sistematic situaţiile de competiţie, nu este preocupat de ascensiunea socială.Profesionistul: caută o profesie corespunzătoare aptitudinilor sale profesionale şi nivelului de cunoştinţe de care dispune, în care meritele să-i fie recunoscute şi în care să existe condiţii pentru schimb de experienţă; vrea să fie în contact cu noile descoperiri; este creativ, preferă probleme abstracte, teoretice; apreciază un şef competent cel puţin egal, dacă nu superior; dispune de o motivaţie cognitivă.  5. Omul companiei:  vrea să lucreze într-o organizaţie cunoscută, cu clădiri şi utilităţi moderne, fără program fix, unde activitatea să aibă un status ridicat; confortul, condiţiile de lucru foarte bune sunt aspecte vizate atunci când caută un loc de muncă (birou elegant, grup recunoscut, securitate, climat geografic plăcut).  6. Tigrul orientat spre sarcină: preferă un ritm alert, dinamic chiar situaţiile tensionate; este potrivit pentru activităţile care cer luarea deciziilor într-un timp scurt, asumarea responsabilităţilor; obţine satisfacţii reale prin munca sa.  7. Analistul: îi place să lucreze singur; este un spirit reflexiv, analizează problemele în profunzime, căutând soluţia optimă; face totul cu pasiune, preferând problemele interesante; în echipă este omul căruia i se cere frecvent ajutorul.  8. Tehnicianul: este priceput în ceea ce face; execută operaţiile în ordine, preferă să lucreze în probleme de natură aplicativă, să utilizeze îndemânările tehnice decât să descopere lucruri noi; doreşte o poziţie într-un grup de lucru permanent cu sarcini bine circumscrise.  9. Omul de echipă: îşi pune cel mai bine în valoare aptitudinile când lucrează în grup, în situaţii de rezolvare a unor probleme; elaborează planuri, are o bună viziune de ansamblu; este bine organizat, găseşte soluţii de ieşire din situaţii dificile; este autonom; caută o profesie care să-i dea libertatea de care are nevoie (program lejer, climat de lucru liber); preferă o muncă în care să nu fie nevoit să adere la politica companiei; preferă situaţiile necompetitive, unde salariul şi promovările vin automat.  10. Business man-ul: are un spirit practic, este inteligent, dinamic, energic, preferă să lucreze într-o organizaţie eficientă din punct de vedere administrativ; preferă poziţia de lider sau de membru al unei echipe lider, este interesat de politica firmei; îşi exprimă ideile chiar dacă există divergenţe de opinie; îi place să dezvolte idei şi tehnici noi.

52.Mentalitatea in grup.Legat de problema cunostinetlor necesare, dificultatea care apare în procesul decizional deriva din incertitudine. Detinerea tuturor cunostintelor necesare de catre decident este o situatie extrem de rara, este un fapt de exceptie. De cele mai multe ori, cunostintele de care dispune decidentul sunt nesigure si incomplete. "Incertitudinea persistenta" (care nu poate fi redusa în procesul de pregatire a deciziei) ridica doua tipuri de probleme : 1) problema metodelor utilizate în procesul decizional în conditiile unei cunoasteri incomplete si

incerte si 2) gasirea unor modalitati de a contracare, de a face fata consecintelor dezorganizatoare distructive ale incertitudinii asupra sistemului decident.În consecinta, grupul poate lua decizii mai îndraznete dar mai riscante decât individulCea de a doua problema esentiala pe care o ridica procesul decizional în grup este consensul. Se pare ca, mai degraba dissensul este un produs natural, decât consensul. Din acest motiv, consensul trebuie construit în mod continuu.În strânsa legatura cu stilurile de conducere, procesul decizional poate fi fie democratic, grupul participa la luarea deciziei, fie de delegare a autoritatii decizionale unei persoane, respectiv liderului grupului.Se constata ca în societatile democratice actuale, exista o puternica înclinatie spre promovarea deciziilor colective (democratice).Caracterul colectiv al deciziei este si o premisa si un rezultat al evlutiei democratice a societatii.Optiunea grupurilor pentru decizia colectiva, se pare ca este legata si de mai marea probabilitate a corectitudinii ei în raport cu decizia individuala. Grupul este compus din indivizi cu statute, cunostinte, meserii diferite, deci ofera rezerve mai mari decât individul (liderul) la care sa se poata apela în vederea luarii unei decizii optime.

53.Reactiile de frica si depresie in comportamentul profesional.

54.Notiunile de baza ale psihologiei familiei: functiile familiei, structura ei.Familia este definita drept un tip de comunitate umana alcatuita din persoane legate între ele prin relatii de consangvinitate si înrudire, care traiesc împreuna, coopereaza si au grija de copii. De obicei nucleul familiei îl formează părinţii şi copii. Sunt însă şi situaţii în care la acest nucleu se mai adaugă bunicii, iar în unele cazuri şi rudele apropiate(unchi, mătuşi) se implică sau sunt implicate în activitatea educativă.a)      Functia naturala, biologica. Prin aceasta se asigura reproducerea, perpetuarea spetei umane, rezolvandu-se prin familie problema demografica.b)      Functia economica. In conditiile economiei de piata si a privatizarii creste functia economica a familiei, care trebuie sa asigure baza materiala necesara satisfacerii trebuintelor de alimentatie, imbracaminte, incaltaminte etc. a tuturor membrilor familiei. In conditiile in care parintii sunt salariati, familia trebuie sa rezolve  problemele economice prin folosirea chibzuita a veniturilor pentru satissfacerea trebuintelor familiei. Statul isi mentine si el anumite elemente ale functiei economice, contribuind la asigurarea educatiei, sanatatii, protectiei sociale a familiei etc.c)      Functia de socializare.  Familia este nucleul de baza al societatii, in care actioneasza relatiile interumane, sociale si civice la nivel de microgrup social, in mod firesc contribuie la socializarea membrilor ei, a copiilor indeosebi, dezvoltand relatii de intelegere, de cooperare, respect si ajutor reciproc, de rezolvare in comun a o serie de trebuinte materiale, spirituale, sociale etc. Problemele planificarii familiale, a educatiei sexelor, a contraceptiei si a consecintelor negative ale recunoasterii lor, reprezinta o indatorire deosebita a familiei, scolii si a altor factori socio-educationali.d)      Functia educativa. Mediul educativ familial are influente deosebit de puternice asupra formarii personalitatii copilului, a comportamentului lui, care isi mentin forta educativa uneori toata viata. Dupa

intrarea copiilor la gradinita sau la scoala, functia educativa a familiei nu inceteaza, ci ea continua cu aceeasi importanta realizandu-se, ansa intr-o ipostaza noua, de interactiune a functiei educative din familie, cu functia educativa a institutiilor de invatamant. De altfel, functia socio-educativa a familiei nu inceteaza toata viata, casa si atunci cand au ajuns adulti si si-ai intemeiat o familie, parintii ii considera tot copiii lor si pot, oricand sa vina cu un sfat bun pentru ei. Abandonarea sau diminuarea functiei educative constituie cauza primordiala a neimplinirii copiilor si adolescentilor, a aparitiei si amplificarii delincventei juvenile, a tuturor deviatiilor si infractiunilor savarsite de copii si tineri.

55.Reactii la stresul profesional.Cu alte cuvinte stresul la locul de munca poate fi definit ca cel mai daunator raspuns fizic si psihic ce ia nastere atunci cand cerintele slujbei nu se potrivesc cu resursele, capacitatile sau nevoile angajatului. Stresul la locul de munca poate conduce la compromiterea sanatatii si chiar imbolnavire. Conceptul de stres la locul de munca este adesea confundat cu acela de competitie, dar aceste concepte nu sunt identice. Competitia ne energizeaza psihologic si fizic, si ne motiveaza sa invatam noi meserii si sa ne perfectionam munca. Cand o competitie a luat sfarsit ne simtim relaxati si satisfacutiStresul este o reactie psihologica la solicitarile inerente ale factorilor de stres care are potentialul de a face o persoana sa se simta tensionata si anxioasa, pentru ca nu este in stare sa faca fata acestor solicitari. Stresul este o stare de tensiune ce ia nastere atunci cand o persoana raspunde cererilor locului de munca, familiei si altor surse externe ca si cand acestea ar fi generate de nevoile sale interne, obligatii si autocritica. Stresul este atat aditiv cat si cumulativ. Se aduna in timp pana la starea de criza cand apar simptomele. Acestea se pot manifesta psihic prin: iritabilitate, anxietate, scaderea concentrarii, frustrari si ura. Pot aparea si simptome fizice: tensiuni musculare, dureri de cap, dureri de spate, insomnii, hipertensiune.Instituirea sociala a casatoriei.57.Reactiile de repliere in comportamentul profesional.

3. Divortul si consecintele sale.59.Factorii eficientizarii comportamentului profesional. Managementul stresului şi al timpului;•    Gestionarea timpului şi a întreruperilor în activităţile de serviciu;•    Identificarea şi stabilirea priorităţilor;•    Tehnici de gestiune zilnică a timpului;•    Sugestii pentru o planificare eficace;•    Organizarea personală -  cum sa creăm ordine în activităţile profesionale şi personale;•    Modalitati de planificare, organizare si desfasurare a unor sedinte eficiente•    Identificarea unor probleme comune ce pot apărea pe parcursul unor şedinţe şi rezolvarea acestora;•    Cum să conduci sau să participi într-o şedinţa eficientă.