Finanţatorii centrelor educaţionale - 2009

Hipermarketul Cora - Luna inimilor deschise

Festivalul Brazilor de Crăciun

Sprijin pentru copiii exploataţi prin muncăPornind de la necesitatea oferirii de suport copiilor exploataţi prin muncă, Salvaţi Copiii România derulează din anul 2001 programe de reintegrare socială şi şcolară a copiilor din comunităţi defavorizate. Mai multe detalii

Dreptul la identitateÎn urma deplasărilor pe teren, asistenţii sociali ai Organizaţiei Salvaţi Copiii au cunoscut-o pe Mihaela, o adolescentă în vârstă de 15 ani. Ea mai are 6 surori şi un frate. Mama ei nu lucrează, �ind bolnavă, iar tatăl munceşte cu ziua pentru a asigura hrana familiei numeroase.

Mai multe detalii

Dreptul la o copilărie lipsită de exploatare Primele amintiri ale lui Andrei nu sunt despre chipul luminos al mamei şi despre căldura căminului. El îşi aminteşte cum cărau cartoane şi folii de plastic din care îşi încropeau o “casă”. Pentru mama, pentru el ... şi pentru tatăl vitreg.

Mai multe detalii

Mai multe detalii

Dreptul la educaţieMihai face parte dintr-o familie numeroasă, sunt patru fraţi şi două surori. Nu au fost nici prea norocoşi, mama s-a îmbolnăvit de inimă şi nu a mai putut să mai muncească ...

Copiii dinCentrele Educaţionale

Martie - aprilie 2009

Biroul Internaţional al MunciiProgramul Internaţional pentru Eliminarea Muncii Copilului (ILO-IPEC)

ale organizaţiei Salvaţi Copiii

vă mulţumesc

că pot � din nou elevi!

Doamna învăţătoareDoamna are câte o vorbă bună pentru �ecare, îi ascultă pe copii cu atenţie şi cunoaşte toate poveştile copiilor care îi sunt elevi... Mai multe detalii

Sprijin pentru copiii exploataţi prin muncă

Pornind de la necesitatea oferirii de suport copiilor exploataţi prin muncă care au depăşit vârsta şcolară maximă de integrare în învăţământul de masă şi copiilor a�aţi în risc de abandon şcolar, Salvaţi Copiii România derulează din anul 2001 programe de reintegrare socială şi şcolară a copiilor din comunităţi defavorizate. În primele patru luni ale anului 2009, Programul de reintegrare socială şi recuperare şcolară a copiilor exploataţi prin muncă s-a dezvoltat prin sprijinirea unui nou centru în Bucureşti.

Astfel, în cele 16 Centre Educaţionale din Bucureşti (4 centre) Iaşi, Constanta, Craiova, Cluj-Napoca, Focşani, Bistriţa, Petrila, Reşiţa, Târgu Mureş, Timişoara, Târgovişte, Topoloveni s-au continuat activităţile de recuperare şcolară pentru învăţământul primar şi gimnazial, pregătire şcolară după orele de curs, activităţi extracuriculare şi de timp liber incluzând şi activităţi de asistenţă socială.

Aceste activităţi s-au adresat unui număr de 1573 copii şi familiilor acestora, care au bene�ciat de oferirea de sprijin şi de reevaluarea situaţiilor familiilor în funcţie de obiectivele intervenţiilor. Pentru cei 176 copii nou intraţi în program în lunile martie aprilie au fost realizate anchetele sociale şi au fost elaborate planuri de interveţie individuală în funcţie de necesităţi.

Toate acestea ar � foarte greu de realizat fără munca depusă de către echipele de asistenţi sociali şi educatori ai centrelor educaţionale Salvaţi Copiii. De aceea, începând cu acest număr, vă vom prezenta câte o istorie a celor care au ales lucrul cu copiii defavorizaţi.

Serviciile din centrele educaţionale sunt �nanţate din fondurile strânse în cadrul evenimentului anual Festivalul Brazilor de Crăciun, campaniei „Luna inimilor deschise” derulată cu sprijinul hipermarketului Cora şi fondurilor ILO-IPEC.

Liliana Bibac, Coordonator Program Secretariat General - Bucureşti, aprilie 2009

Doamna învăţătoare- Doamna, cum se scrie “S” mare de mână ?

- Doamna, eu mi-am scris toate temele.

Doamna învăţătoare are câte o vorbă bună pentru �ecare, îi ascultă pe copii cu atenţie şi cunoaşte toate poveştile copiilor care îi sunt elevi. Numele doamnei învăţătoare de la Centrul Educaţional Sf. Gavril – Bucureşti este Maria Seceleanu.

Având o bogată experienţă pedagogică (lucrează cu copiii din anul 1980), Maria s-a alăturat echipei Salvaţi Copiii în anul 1998.

Pentru doamna învăţătoare importante sunt educaţia şi securitatea copiilor, să îi încurajăm pe copii să nu renunţe, să vină zi de zi la şcoală pentru a putea să depăşească viaţa grea pe care o duc în prezent.

Pentru a crea şi menţine o legătură bazată pe încredere, doamna învăţătoare se implică alături de „copiii ei” la activităţi de timp liber, merg împreună în parc, la teatru, în tabere. Lumea ar trebui să îi respecte pe aceşti copii, nu să îi judece, pentru că ei fac un efort mai mare pentru a avea acces egal la educaţie.

Eforturile i-au fost răsplătite, tineri care i-au fost cândva elevi vin periodic să o viziteze pe doamna învăţătoare şi îi sfătuiesc pe „boboci” să �e ascultători şi să nu renunţe la şcoală.

Gabriel Ungureanu, Asistent social Centrul Educaţional Sf. Gavril, aprilie 2009

Dreptul la educaţieMihai face parte dintr-o familie numeroasă, sunt patru fraţi şi două surori. Nu au fost nici prea norocoşi, mama s-a îmbolnăvit de

inimă şi nu a mai putut să mai muncească nimic şi, de parcă nu era de ajuns, una dintre surorile lui a fost diagnosticată cu tuberculoză. Despre tatăl lui crede că e un om bun dar nu ştie carte şi de aceea nimeni nu îl angajează, toţi îl pun la muncă şi îi dau câţiva bani. Tot greul a căzut pe umerii lui Mihai, care e tânăr şi în putere. El câştigă banii necesari supravieţuirii celor 8 su�ete în casa de chirpici, fără lumină şi fără încălzire. Nu pleacă niciodată prea departe de casa lor, în intersecţia din apropiere cerşeşte sau adună ambalaje reciclabile pe care apoi le vinde.

Nici un copil al familiei nu a mers la şcoală, el este primul iar dorinţa lui cea mai mare este să invete să citească - citind ziarul poate o să găsească un loc de muncă legal, să numere şi să socotescă banii pe care ii câştigă, să ştie cum să-i cheltuiescă pentru nevoile zilnice ale familiei.

Într-o dimineaţă, asistenţii sociali ai Organizaţiei Salvaţi Copiii l-au întâlnit şi au stat de vorbă. A a�at că poate să meargă la şcoală, că Salvaţi Copiii a venit şi în oraşul lor şi că îi va ajuta pe copii să nu mai muncească. De aproape opt luni, el şi surorile lui sunt elevi la Centrul Educaţional Constanţa în cadrul programului “A Doua Şansă”.

Cunoaşte literele, citeşte şi a învăţat adunarea şi scăderea. Caietele, de abecedar şi de aritmetică, sunt un exemplu pentru ceilalţi copii din clasa unde zilnic spune “Bună Dimineaţa“ doamnei învăţătoare, doamna care se bucură să-i audă glasul, semn că nu a abandonat cursurile.

Dacă cineva îl va întreba ce îşi doreşte, ştie deja răspunsul, dorinţa lui cea mare este de a învăţa, să ajungă contabil şi să poată să-şi ajute familia să trăiască mai bine.

Alina Fătu, Coordonator Proiect Centrul Educaţional Constanţa, martie 2009

Dreptul la identitateSpre deosebire de surorile ei, Mihaela nu a mers la şcoală pentru că nu a avut niciodată certi�cat de naştere. Mama ei a născut-o

acasă, nu într-un spital şi nu a ştiut cum să procedeze să „înregistreze” copilul.

Lipsa de informare, de educaţie a părinţilor, pe lângă condiţia modestă a acestora, au făcut ca un copil, de fapt o adolescentă de 15 ani să nu meargă la şcoală niciodată până la această vârstă, pentru că părinţii nu au ştiut că o pot înscrie chiar dacă nu are certi�cat de naştere, iar şcoala la care s-au adresat a refuzat să o primească din acelaşi motiv. Din acelaşi motiv, Mihaela nu a bene�ciat niciodată de alocaţie sau de medic de familie, întrucât acest copil, legal, nu există.

Mihaela era tristă că nu putea merge şi ea la şcoală, la fel ca surorile ei. În timp ce ele descopereau minunata lume a cunoaşterii, copila rămasă acasă o ajuta pe mama ei la treburile gospodăriei, iar seara asculta povestirile vesele despre profesori şi colegi.

Cu ajutorul echipei Salvaţi Copiii, Mihaela a început să meargă la Centrul Educaţional, a învăţat să scrie, să citească şi să socotească, învaţă cât poate de bine şi cântă foarte frumos. În sprijinul Mihaelei şi pentru a reglementa situaţia legală a acesteia, Salvaţi Copiii a făcut în instanţă demersurile pentru înregistrarea tardivă a naşterii ei. La sfârşitul acestor demersuri, Mihaela va avea nu numai certi�cat de naştere, ci şi carte de identitate, acte cu care, după ce va termina şcoala, va putea să-şi găsească un loc de muncă.

Adina Turcu, Consilier juridic Secretariatul General - Salvaţi Copiii, 2009

Sponsorii principali ai ediţiei 2008 a Festivalului Brazilor

Élan SchwartzenbergCamelia Şucu Dan Fischer Ion Radulea

Persoane �zice:

Liliana Bibac, coordonator de proiectTel: 021 3166176, email: liliana_bibac@salvaticopiii.ro www.salvaticopiii.ro

FUNDATIA GHEORGHE HAGI

Avon Cosmetics Romania B&B Collection Carlo ProductionCoty Cosmetics Romania Cristalex

Sponsori in produse: Di� StudiosDent Estet Galt Helvetansa Hotel Iaki MamaiaHotel So�tel Bucharest

Italian Gold Market La Strada Luxcom Style Marriott Grand HotelMaserati Media ImageMiko Beauty Centers

Paralela 45 Prestige Parfum-Loewe Totem - Alma Green Vel Pitar Whirlpool WellnessClub

Dreptul la o copilărie lipsită de exploatarePrimele amintiri ale lui Andrei nu sunt despre chipul luminos al mamei şi despre căldura căminului. El îşi aminteşte cum cărau

cartoane şi folii de plastic din care îşi încropeau o “casă”. Pentru mama, pentru el ... şi pentru tatăl vitreg. Acum are 11 ani şi în viaţa lor au mai apărut doi fraţi. Îi iubeşte şi încearcă să �e un frate bun...

Cei doi adulti nu au serviciu, muncesc cu ziua la colectarea de �er vechi sau ambalaje reciclabile. Andrei muncea zilnic alături de ei sau cerşea pentru a strânge banii necesari hranei pentru el şi cei doi fraţi mai mici. Şcoala era de cele mai multe ori un subiect tabu. Acest lucru se intampla din cauza faptului că Andrei muncea in loc să meargă la şcoală sau, in cel mai fericit caz, avea grijă de fraţii săi mai mici. În zilele in care nu strangea su�cienţi bani pentru a cumpara cele necesare era răsplătit cu o corecţie exemplară pentru că nu îşi indeplinea indatoririle familiale.

Echipa Salvaţi Copiii l-a cunoscut pe Andrei intr-una din deplasarile sale pe teren, deplasare ce a avut loc ca urmare a unei discuţii cu profesorii Scolii 31. Integrat şi sustinut in programele Centrului Educational, Andrei a inceput să urmeze cursurile la Şcoala nr. 31 invăţământ obligatoriu de stat şi Programul “Şcoala dupa Şcoala” in cadrul Centrului Educational. Deşi asistenţii sociali au sprijinit familia pentru a facilita reintegrarea şcolară a copilului, au constatat că parinţii îl obligau să muncească în continuare pentru a câştiga banii necesari nevoilor zilnice ale familiei.

La inceputul acestui an Andrei a fugit de acasă. A fost găsit de echipa Centrului Educaţional într-o zonă îndepărtată, opusă locuinţei familiei sale, în compania altor copii cu care se împrietenise. El a povestit că a plecat din cauza modului în care îl trata familia sa. “Vreau şi eu să mă joc, să colorez pe o carte, nu să ţin toată ziua în braţe un bebeluş, îmi doresc o cameră a mea unde sa �e cald, cu un pat mic pentru mine şi un televizor să mă uit la desene, nu să adun lemne sau cartoane pentru a întreţine focul să mă încălzesc; să citesc cărţile pe care le colorez şi să spun sărut-mâna pentru mâncarea pe care am mâncat-o”.

Deşi asistenţii sociali au discutat cu mama şi au încercat să îmbunătăţească situaţia, aceasta a refuzat să îşi mai ia copilul acasă; concubinul mamei nu îl mai acceptă pentru că “ducându-se la şcoală nu mai aducea bani”. În prezent, Andrei are camera lui şi poate să citească din cărţile primite şi să se uite la desene într-un centru pentru copii. În urma intervenţiei Echipei Centrului Educaţional, continuă cursurile şcolare obligatorii şi frecventează şi programul de recuperare “Şcoală după Şcoală”.

Alina Fătu, Coordonator Proiect Centrul Educaţional Constanţa, aprilie 2009