I. Contractele OPTIONS – prezentare generala

Primele contracte derivate au fost incheiate in prima jumatate a secolului al XVII-lea

in Olanda si Anglia, unde se tranzactionau optiuni avand ca active de baza bulbii de lalea si in

Japonia, unde se incheiau contracte cu livrare la termen pentru orez. La inceputul secolului al

XIX-lea, la Bursa de Valori din Londra se tranzactionau optiuni care aveau ca activ de baza

actiuni. Infiintarea celei mai mari burse de marfuri din lume, Bursa de Marfuri de la Chicago

(Chicago Board of Trade – CBOT), in 1848 a fost determinata de dezvoltarea comertului cu

cereal. La aceasta bursa, initial ,tranzactiile erau la vedere, iar primele contracte forward au fost

incheiate in 1851 si aveau ca obiect 3000 de bushei de grau.

Instabilitatea economica a facut ca in deceniile urmatoare, contractele derivate sa fie

folosite tot mai intens pentru speculatie si hedging, de catre investitori institutionali sau

individuali, mari corporatii multinationale sau guverne.

Principalele tipuri de produse derivate tranzactionate in prezent sunt : contractele

forward,contractele futures,contractele options si contractele swap.

Contractele futures si options sunt tranzactionate intens la bursele de marfuri si de valori din

intreaga lume.Anumite tipuri de optiuni sunt tranzactionate, in mod obisnuit, in afara bursei,

intre institutii financiare si firme, pe asa numita piata OTC (Over the Counter).

In prezent, contractele futures si options se tranzactioneaza la peste 75 de burse din

intreaga lume, cele mai importante fiind:

Chicago Mercantile Exchange Group, format in 2007 prin fuziunea dintre Chicago

Mercantile Exchange (CME) si Chicago Board of Trade (CBOT);

Chicago Board Options Exchange (CBOE) – prima bursa din lume unde s-au lansat, in

forma moderna, contractele de optiuni si care realizeaza o activitate de pionierat in domeniu prin

lansarea de optiuni pe indici (in 1983) sau optiuni LEAPS;

Euronext si Eurex, burse din Europa formate prin fuziunea unor burse nationale;

Tokyo Stock Exchange (TSE) si Tokyo Commodities Exchange (TOCOM);

New York Mercantile Exchange (NYMEX);

Intercontinental Exchange (ICE)

London Metal Exchange (LME);

Singapore International Monetary Exchange (SIMEX) si Sydney Futures Exchange etc.

I. Definire si clasificare

Optiunile pe marfuri sunt folosite de cateva secole, functia lor principala fiind initial

acoperirea riscurilor asociate unor tranzactii comerciale.

Specialistii cred ca primele contracte de acest tip au aparut in Evul Mediu, la Bursa din

Amsterdam. La inceput, optiunile erau nenegociabile, in sensul ca dreptul conferit detinatorului

nu era transmisibil.

Primele optiuni negociabile (de tip call) au fost lansate in 1973 la Bursa de Optiuni din

Chicago pentru 16 actiuni. Optiunile negociabile put se tranzactioneaza abia din anul 1977. In

ultimele decenii,pe toate pietele bursiere s-au impus optiunile negociabile, asa cum au fost

concepute la bursele americane.

Bursa Monetar - Financiara si de Marfuri Sibiu a implementat mecanismul de

tranzactionare a optiunilor pentru prima oara in Romania pentru a raspunde nevoilor tot mai

diversificate ale clientilor sai. Piata optiunilor a devenit accesibila tuturor celor interesati din 1

noiembrie 1998.

Contractul OPTIONS reprezinta un drept (dar nu si o obligatie) de a cumpara (optiune de

tip CALL) sau de a vinde (optiune de tip PUT) o anumita cantitate dintr-un activ financiar

specificat (o actiune, un contract futures, etc) la un pret stabilit in momentul incheierii

contractului (numit pret de exercitare) si la un moment viitor. Cumparatorul contractului options

poate decide daca isi va exercita sau nu optiunea de cumparare sau vanzare a activului, in functie

de propriile interese si previziuni. Pentru acest drept de optiune cumparatorul de optiune plateste

vanzatorului in momentul incheierii tranzactiei o suma de bani numita prima. Valoarea primei

este cea care se negocieaza la bursa si face obiectul cererii si a ofertei.

Astfel, pierderea cumparatorului este limitata la prima pe care o plateste vanzatorului

contractului. Daca previziunile sale nu se confirma, cumparatorul nu este obligat sa-si exercite

optiunea, pierzand numai prima. Daca previziunile sale se confirma, cumparatorul va exercita

optiunea. In ceea ce priveste vanzatorul, castigul sau este prima incasata de la cumparator;

vanzatorul nu are nici o putere de decizie cu privire la exercitarea optiunii, el asteptand decizia

cumparatorului in acest sens.

Optiunile sunt instrumente financiare derivate, caracterizate prin urmatoarele elemente:

activul suport; natura operatiunii (call sau put); prima sau pretul optiunii; pretul de exercitare sau

de exercitiu; termenul sau durata de exercitiu/expirare (optiuni americane sau europene).

In functie de natura operatiunii, optiuniile sunt de doua tipuri:

de tip CALL sau de cumparare care da dreptul cumparatorului de optiune,

dar nu si obligatia de a cumpara activul suport, la pretul initial stabilit prin contract, iar

vanzatorul de optiune isi asuma obligatia de a pune la dispozitie activul suport, in situatia in care

partenerul sau decide exercitarea optiunii;

de tip PUT sau de vanzare care confera cumparatorului de optiune

dreptul,dar nu si obligatia de a vinde activul suport, la pretul initial stabilit prin contract, iar

vanzatorul de optiune isi asuma obligatia de a cumpara activul suport in situatia in care

partenerul sau decide executarea contractului, adica exercitarea optiunii.

Cele doua tipuri de contracte pot fi detinute pe rand atat de cumparator cat si de vanzator.

Caracteristici LONG CALL:

- se initieaza pe o piata in crestere;

- profitul este nelimitat;

- pierderea este limitata la prima.

Caracteristici SHORT CALL:

- se initieaza pentru estimarea unei piete in scadere;

- profitul este limitat la prima;

- pierderea este nelimitata.

Caracteristici LONG PUT:

- se initeaza pentru estimarea unei piete in scadere;

- profitul este nelimitat;

- pierderea este limitata la prima.

Caracteristici SHORT PUT :

- se initieaza pentru o piata in crestere;

- profitul este limitat la prima;

- pierderea este nelimitata.

In functie de momentul executarii contractului de optiunii,se disting:

optiuni europene care pot fi exercitate doar la scadenta;

optiuni americane care pot fi exercitate oricand dupa ce au fost cumparate

(pana la data expirarii);

optiuni tip Bermuda care sunt o combinatie de optiuni americane si

europene, existand o serie de date dinainte stabilite, la care optiunea poate fi exercitata.

In practica bursiera, optiunile s-au diversificat continuu, aparand numeroase tipuri care

satisfac preferintele unui numar impresionant de investitori:

optiuni binare sau digitale se utilizeaza de catre acei investitori care anticipeaza o

modificare modesta a cursurilor pana la scadenta;

optiunile asiatice au o plata care depinde de pretul mediu (medie aritmetica sau

geometrica) al activului suport, pe o perioada de timp prestabilita inainte de scadenta;

optiunile lookback au o plata care depinde de maximul sau minimul inregistrat de activul

de baza peste o anumita perioada, pana la scadenta. Un exemplu ar fi optiunea care plateste

diferenta dintre valoarea maxima realizata a activului si valoarea minima a acestuia peste un an;

optiunile curcubeu sau cos au o valoare finala care depinde de valoarea la scadenta a mai

multor active;

optiuni forward start sunt optiuni care vor exista la un moment dat in viitor, pretul de

exercitiu fiind stabilit si el la o data ulterioara,dupa ce optiunea a fost cumparata;

optiuni shout sunt optiuni call care presupun dreptul detinatorului de a restabili in orice

moment pretul de exercitare la nivelul curent al cursului activului suport;

optiuni lookback capped si asiatice capped presupun o limita sau o garantie asupra valorii

maxime,medii sau minime;

optiunile scara sunt optiuni lookback care inregistreaza castiguri in functie de pretul

maxim al activului suport pentru un set de date predefinite.

De exemplu, scara este multiplu de 5: 5, 10,..., 50, 55, 60....USD. Daca pe perioada de viata a

optiunii, cursul activului suport atinge nivelul 56, atunci maximul inregistrat se considera a fi 55.

LEAPS (Long Term Equity Anticipation Securities) sunt optiuni pe termen

lung, avand scadente mai mari de 3 ani (au fost lansate la Bursa de Optiuni din Chicago – CBOE

in 1990);

FLEX (Flexibile Exchange Traded Option) sunt lansate la Bursa de Optiuni

din Chicago – CBOE in 1993, permit un anumit nivel de personalizare a scadentei, pretului de

exercitare si a modalitatii de exercitare.

II. Caracteristicile optiunilor

Cumparatorul de optiune are dreptul de a opta fie pentru exercitarea contractului, fie

pentru abandonarea optiunii, drept pe care i-l asigura prima platita in mometul incheierii

contractului. Decizia de renuntare sau de executare a contractului este luata in functie de anumiti

factori: prima platita, pretul de exercitare si cursul de activului support la momentul exercitarii

optiunii, scopul fiind obtinerea de profit (in situatia unei evolutii favorabile de pret) sau

minimizarea pierderii (in cazul in care investitorul nu a anticipat corect evolutia preturilor pe

piata bursiera).

Optiunile prezinta anumite caracteristici,cum ar fi:

Contractele de optiuni sunt standardizate,toate clauzele contractuale fiind stabilite de

fiecare bursa pentru fiecare activ in parte. Standardizarea clauzelor contractuale asigura o

lichiditate ridicata a acestor contracte, pozitiile initiale (short/long) putand fi lichidate prin

mecanismul compensarii.

Casa de compensatie are un rol essential in derularea contractelor, deoarece ea se interpune in

toate tranzactiile bursiere, devenind vanzator pentru toti cumparatorii de optiuni call si

comparator pentru toti vanzatorii de put.

Durata de viata a optiunilor este standardizata, fiind, in genral, de maxim 9 luni. Pentru

fiecare optiune se stabileste o data finala pentru exercitare care se numeste data expirarii.

Pretul la care se exercita contractul se numeste pret de exercitare si se stabileste la bursa

intr-o maniera standardizata, astfel stabilindu-se limite de variatie zilnica a pretului si variatia

minima de pret – pasul de cotatie.

Optiunile au un sistem de marje similar contractelor futures, cu urmatoarele diferente:

cumpratorul optiunii nu trebuie sa depuna garantie deoarece el plateste prima in

momentul incheierii contractului, iar pierderea sa este limitata la valoarea acesteia;

vanzatorul optiunii trebuie sa depuna o garantie, de regula, egala cu valoarea

primei la firma de brokeraj la care initieaza operatiunea bursiera.

Finalizarea contractului de optiune se poate realize prin:

lichidarea pozitiei initiale;

expirarea optiunii;

exercitarea optiunii;

Optiunile au efect de levier.Acesta fiind unul din motivele pentru care investitorii sunt

tentati sa cumpere optiuni in vederea obtinerii unei rentabilitati mai mari comparative cu

tranzactiile spot.

Bursa stabileste limite de pozitie, adica numarul maxim de optiuni pe care un investitor

le poate detine, pe acelasi tip de pozitie virtuala, pentru fiecare activ suport.

De asemenea, se stabileste si limita de exercitare, respective numarul maxim de optiuni

care pot fi exercitate in fiecare cinci zile bursiere consecutive, de catre un investitor sau un grup

de investitori care actioneaza impreuna.

Obiectul optiunilor il pot constitui actiuni, obligatiuni, certificate de deposit, marfuri

fungibile, rata dobanzii, valute, indici bursieri, contracte futures, derivate pe credite,etc.

In momentul incheierii contractului, in schimbul dreptului care i se ofera prin contract,

cumparatorul de optiune plateste vanzatorului o “prima”, care reprezinta pretul optiunii.

Prima are doua componente:

valoarea intrinseca ce reprezinta diferenta dintre pretul activului de baza si pretul de

execitare al optiunii ( in cazul optiunilor call) sau dintre pretul de exercitare al optiunii si pretul

activului de baza (pentru optiunile put);

valoarea timp care reprezinta valoarea suplimentara, peste cea intrinseca, pe care

optiunea o poate dobandi pe piata, ca urmare a cererii/ofertei de optiuni.

Valoarea intrinseca a optiunilor CALL si PUT

CALL PUT

Vi = S – E

Daca S > E, atunci optiunea este in bani

Daca S = E, atunci optiunea este la bani

Daca S < E, atunci optiunea este fara bani

Vi = E – S

Daca E > S, atunci optiunea este in bani

Daca E = S, atunci optiunea este la bani

Daca E < S, atunci optiunea este fara bani

Nota: S= cursul de pe piata, E= pretul de exercitare, Vi = valoarea intrinseca.

In functie de evolutia pretului activului de baza, pot exista trei situatii:

daca optiunea este in bani, cumparatorul de optiune va executa contractul si va inregistra

fie un profit, fie o pierdere, care intotdeauna este mai mica sau egala cu valoarea primei platite;

daca optiunea este la bani, rezultatul final inregistrat de cumparatorul de optiune este o

pierdere egala cu marimea primei platite, indiferent daca contractul se executa sau este

abandonat;

daca optiunea este in afara banilor, cumparatorul de optiune abandoneaza optiunea in

situatia in care prin exercitare ar inregistra o pierdere mai mare decat prima platita.

Cel mai important avantaj al optiunilor este acela ca, asumandu-si un risc limitat, cel al

pierderii primei platite initial, cumparatorii pot obtine castiguri nelimitate. Cu alte cuvinte, suma

maxima pe care o poate pierde un cumparator este egala cu prima platita vanzatorului la

incheierea contractului. Din acest motiv, optiunile sunt utilizate cu mare succes in scop de

hedging, limitand considerabil costurile agentilor care doresc sa se protejeze in plus, Casa

Romana de Compensatie a stabilit pentru optiuni un sistem de marje deosebit de avantajos.

Astfel, cumparatorilor de optiuni nu li se solicita marje pana in momentul exercitarii

optiunii, moment din care ea devine un contract al pietei suport cu toate drepturile si obligatiile

aferente. Vanzatorii de marje sunt si ei avantajati in ceea ce priveste sistemul de marje.

Un alt avantaj al unui contract options consta in faptul ca beneficiarul are dreptul sa fie

long sau short.Beneficiarului nu i se cer depuneri in garantie sau diferente, indiferent de modul

in care oscileaza preturile, si nu i se poate face astfel o lichidare fortata a pozitiilor.

Estimarile operatorilor de pe piata options cu privire la rezultatul contractarii sunt :

pentru optiunile de tip call:

- vanzatorul spera intr-o stabilitate sau scadere a preturilor pietei;

- cumpatorul mizeaza pe o crestere cat mai rapida a acestora;

pentru optiunile de tip put:

- vanzatorul spera intr-o stabilitate sau o crestere a preturilor pietei;

- cumparatorul mizeaza pe o scadere cat mai rapida a acestora;

III. Modalitati de iesire dintr-o optiune

Exista trei posibilitati de iesire de pe piata optiunilor:

exercitarea optiunii inainte de scadenta

Cand o optiune call sau put este exercitata inainte de scadenta, investitorul devine long sau short

pe activul suport si primeste imediat contravaloarea in numerar a valorii intrinseci a optiunii daca

initiaza simultan o tranzactie inversa pe piata activului suport. Spre deosebire de optiunile de tip

european care pot fi exercitate numai la scadenta, optiunile de tip american pot fi exercitate in

orice moment pana la scadenta. Cand o optiune call sau put este exercitata inainte de scadenta,

investitorul devine long sau short pe un contract futures pe indicele BET(ROL) si primeste

imediat contravaloarea in numerar a valorii intrinseci a optiunii daca initiaza simultan pe piata

futures a indicelui o tranzactie inversa celei rezultate din exercitare.

compensarea optiunii

Daca optiunea a crescut in valoare se poate realiza profit prin simpla vanzare pe piata.

Cumparatorul si/sau vanzatorul optiunii isi lichideaza pozitia prin initierea unei tranzactii opuse,

eliminand sau transferand unei alte persoane toate drepturile sau obligatiile viitoare.

asteptarea datei scadente

Daca optiunea este in afara banilor, ea ramane neexercitata, cumparatorul va pierde prima platita

initial. In aceasta situatie, obligatia vanzatorului este anunlata si acesta ramane cu prima incasata.

Daca detii o optiune in bani ea va fi automat exercitata la scadenta de catre Casa Romana de

Compensatie.

IV. Strategii ale tranzactiilor cu optiuni

Optiunile asupra contractelor futures, denumite generic optiuni pe futures, sunt

tranzactionate numai pe pietele futures organizate de catre bursele de marfuri. Aceste optiuni

acorda detinatorilor dreptul de a cumpara sau de a vinde un anumit contract futures. Astfel, un

cumparator de optiune call are dreptul de a lua o pozitie de cumparare in contractul futures

respectiv, la pretul de exercitare specificat in optiune, iar un cumparator de optiune put are

dreptul de a lua o pozitie de vanzare in contractul futures respectiv, la pretul de exercitare

specificat in optiune.

Vanzatorul unei optiuni pe futures isi asuma obligatia de a lua o pozitie in contractul

futures de baza, opusa pozitiei la care are dreptul cumparatorul optiunii. in momentul exercitarii,

un vanzator al optiunii respective este ales la intamplare de catre Casa de Compensatie si

desemnat sa ia pozitia futures respectiva. La fel ca si pe piata futures, cumparatorii si vanzatorii

de contracte cu optiuni isi pot inchide pozitiile prin operatiuni de offset.

Optiunile pot fi utilizate pentru elaborarea unor strategii de hedging deoarece ofera

agentilor economici posibilitati multiple in gestionarea riscului. Astfel, contractele cu optiuni

reprezinta o protectie substantiala impotriva fluctuatiilor nefavorabile ale pretului activului de

baza, oferind, in acelasi timp, oportunitati de obtinere a unor profituri (de data aceasta in urma

unor modificari avantajoase ale preturilor). Aceste facilitati sunt obtinute, insa, prin plata unui

pret, denumit prima.

Comerciantii care incheie tranzactii futures utilizand strategii de hedging urmaresc fixarea

pretului la un anumit nivel, pentru o data ulterioara. Spre deosebire de acestia, cei care

tranzactioneaza optiuni in scop de hedging urmaresc stabilirea unui prag (inferior sau superior)

in evolutia viitoare a pretului. Astfel, un hedger care actioneaza pe piata cu optiuni poate stabili

un prag inferior in evolutia pretului (adoptand o pozitie de cumparare cu optiuni put) sau un prag

superior (adoptand o pozitie de cumparare in optiuni call), concomitent avand si posibilitatea

inregistrarii unui profit, ca urmare a evolutiei favorabile a pretului.

V. Strategii speculative

Optiunile sunt utilizate in diverse moduri cu scopul obtinerii profit sau de a acoperi

pierderile. In practica bursiera, se intalnesc o gama larga de strategii cum ar fi: straddle, strangle,

spread, condor, butterfly.

a) Strategii simple

Aceste strategii sunt adoptate in situatia in care participantul pe piata optiunilor are convingeri

clare in ceea ce priveste evolutia pietei sau a volatilitatii pretului activului suport. Speculatorii

care anticipeaza cresterea preturilor, vor cumpara optiuni call, iar cei care mizeaza pe scaderea

preturilor vor cumpara optiuni put.

b) Strategii straddle

Strategiile straddle reprezinta operatiunile cu optiuni care au acelasi pret de exercitare si

aceeasi scadenta vizand castig din modificarile accentuate ale preturilor. Astfel,straddle

presupune o cumparare de call combinata cu o cumparare de put, la acelasi pret de exercitare si

cu aceiasi scadenta. Este important ca fiecare optiune sa fie exercitata separat, desi combinatia de

optiuni este, de regula, cumparata sau vanduta ca un pachet unic.

c) Strategii strangle

Strategiile strangle reprezinta operatiunile cu optiuni care au pret de exercitare diferit si

aceeasi scadenta vizand castig din modificarile accentuate ale preturilor. Astfel,strangle

presupune o combinatie similara cu straddle, cu deosebire ca pretul de exercitare al optiunii call

este mai mare decat pretul de exercitare al optiunii put.

d) Strategiile de spread

Strategiile de spread constau in vanzarea si cumpararea concomitenta a doua sau mai multe

optiuni de acelasi fel (doua sau mai multe call sau doua sau mai multe put) cu intentia de a avea

drept rezultat un spread al pretului, ce se mareste sau se micsoreaza, in functie de pretul activului

de baza.

In functie de modul de publicare a cotatiilor optiunilor, exista doua tipuri de spread:

spread orizontal – cele doua picioare ale spreadului au date de expirare diferite, dar

acelasi pret de exercitare;

spread vertical – cele doua picioare ale spreadului (respectiv optiunile cumparate si cele

vandute) au preturi de exercitare diferite, dar aceiasi data de expirare.

Strategiile spread se aplica atat pentru o piata care este in crestere numita “bull spread “ (sub

semnul taurului), cat si pentru o piata aflata in scadere numita “bear spread” (sub semnul

ursului).

e) Strategiile butterfly

Aceste strategii sunt o combinatie de optiuni mult mai complexe decat cele prezentate

anterior, in practica putand aparea sub urmatoarele forme:

long pe call a, short pe doua optiuni call b, long pe call c;

long pe call a, short pe call b, short pe put b, long pe put c;

long pe put a, short pe doua optiuni put b, long pe put c;

long pe put a, short pe put b, short pe call b, long pe call c;

unde a, b, si c sunt preturile de exercitare ale celor trei sau patru optiuni, relatia dintre ele fiind

a< b< c.

f) Strategiile condor

Strategiile condor sunt similar cu strategiile butterfly, cu deosebire ca se opereaza cu patru

optiuni avand preturi de exercitare diferite, relatia dintre ele fiind b- a = d- c. Combinatiile

posibile sunt:

long pe call a, short pe call b, short pe call c, long pe call d;

long pe put a, short pe put b, short pe put c, long pe put d;

long pe call a, short pe call b, short pe put c, long pe put d;

long pe put a, short pe put b, short pe call c, long pe call d.

g) Strategii cu optiuni acoperite.

Acestea se aplica in cazul in care un participant nu doreste un profit mare si se limiteaza la un

profit sigur daca preturile raman constante. Ele constau din initierea a doua pozitii care creeaza

obligatii opuse, una futures si una cu optiuni. Se intalnesc doua astfel de optiuni:

1. Vanzare call acoperita

Aceasta se realizeaza prin vanzarea unei optiuni call si cumpararea unui contract futures

(ling futures) la un pret mai mic decat pretul de exercitare al optiunii cal. Daca preturile vor

creste, profitul maxim este dat de prima incasata plus pretul de cumparare al contractului futures.

Daca, insa, preturile scad pierderea este nelimitata si egala cu pierderea aferenta pozitiei long

futures minus prima incasata. Pragul de rentabilitate se atinge la un nivel al pretului futures egal

cu diferenta dintre pretul contractului futures si prima optiunii call.

2. Vanzare put acoperit

Aceasta strategie se realizeaza prin vanzarea unei optiuni put (short put) si vanzarea unui

contract futures (short futures) la un pret mai mare decat pretul de exercitare al optiunii put. In

situatia in care preturile scad, profitul maxim este dat de prima incasata plus diferenta dintre

valoarea contractului la pretul de vanzare al contractului futures si valoarea contractului la pretul

de exercitare al optiunii. Daca cresc preturile, pierderea este nelimitata si egala cu pierderea

aferenta pozitiei short futures minus prima incasata. Pragul de rentabilitate se atinge atunci cand

pretul futures devine egal cu pretul la care s-a vandut contractul futures plus prima optiunii put.

≈ Bibliografie ≈

1. Mirela Matei (coordonator), Burse de marfuri si valori, Editura Universitatii

Petrol- Gaze din Ploiesti, 2008, pag.313-315,pag.348-354,pag.361-363 ;

2. http://x-referat.ro/economie/piata-futures-si-options.html ;

3. http://facultate.regielive.ro/referate/economie/

caracteristicile_contractelor_options-160802.html ;

4. http://www.scritube.com/economie/Contractele-options31763.php ;