Contabilitatea Marfurilor in Sistemul en-gros.[Conspecte.md]

Contabilitatea mărfurilor în sistemul EN-GROS

CUPRINS

Introducere......................................................................................................................………4

Capitol 1. Prezentarea generală a societăţii comercială TRI SERV S.R.L............................5

1.1. Elementeke de identificare a SC TRI SERV SRL.........................................................8

1.2. Elementele de strategie firmei SC TRI SERV SRL.......................................................9

1.3. Furnizorii firmei SC TRI SERV SRL.............................................................................9

1.4. Clientele firmei SC TRI SERV SRL.............................................................................10

1.5. Organigrama firmei SC TRI SERV SRL............................................................10

1.6. Circuitul documentelor al SC TRI SERV SRL...................................................10

Capitol 2. Principii, standarde, norme referitoare la contabilitatea stocului........................14

2.1.Principii referitoare la contabilitatea stocurilor............................................................14

2.2.Politici şi opţiuni referitoare la contabilitatea stocurilor..............................................16

Capitol 3.Contabilitatea mărfurilor în sistemul EN - GROS ( noţiuni generale )................21

3.1. Reflectarea în contabilitate a operaţiunilor comerciale cu mărfuri, în cazul

utilizării metodei inventarului permanent............................................................................25

3.1.1. Înregistrare la costul de achiziţie..................................................................................25

3.1.2. Vânzările de mărfuri cu plata în rate............................................................................29

3.1.3. Reflectarea în contabilitate a mărfurilor refuzate sau returnate de clienţi....................30

3.1.4. Contabilitatea mărfurilor care comportă reduceri de preţuri........................................35

3.1.5. Reflectarea în contabilitate a facturilor care comportă majorări de preţ......................38

3.2.Reflectarea în contabilitate a operaţiilor comerciale privind mărfurile, prin utilizarea

metodei inventarului intermitent...........................................................................................38

3.6.Monografie contabile a operaţiilor legate de evidenţa mărfurilor la SC. TRI SERV

SRL...........................................................................................................................................59

Capitol 4.Analiza economico-financiară al firmei SC. TRI SERV SRL..............................64

4.1. Obiectivele analizei economico-financiare.....................................................................64

1


4.2. Analiza financiară pe baza bilanţului contabil..............................................................65

4.2.1.Analiza situaţiei generale a patrimoniului.....................................................................66

4.2.2.Analiza patrimoniului net ............................................................................................68

4.2.3.Analiza statică a bilanţului contabil...............................................................................69

4.3. Analiza lichidităţii şi solvabilităţii..................................................................................73

4.4. Analiza pa baza ratelor de rentabilitate........................................................................76

4.5. Analiza vitezelor de rotaţie a stocurilor şi analiza corelaţiei creanţe - obligaţii.........76

4.6. Analiza gestiunii resurselor umane.................................................................................76

Capitol 5. Concluzii şi propuneri.............................................................................................. 84

2


INTRODUCERE

Am ales ca temă contabilitatea mărfurilor deoarece azi 50% din societăţii comerciale se

ocupă de comercializarea mărfurilor sub forme. Contabilitatea mărfurilor reprezintă o

problematică interesantă în domeniul contabilităţii prin multitudinea de situaţii care apar legate

de mărfuri (consignaţie, amănunt, an-gros, import, export, etc.). Contabilitatea ambalajului nu

poate fi separat de contabilitatea mărfurilor de acea prezenta lucrare abordează şi contabilitatea

ambalajelor.

Firma aleasă pentru realizarea lucrări de diplomă se ocupă în mod cu comerţul cu ridicata,

dar lucrare sunt prezentante şi celelalte problematici legate de evidenţa mărfurilor, chiar dacă

contabilitatea firmei analizate nu se regăsesc aceste tipuri de operaţii.

Lucrarea este alcătuită din cinci capitol:

În primul capitol este prezentat societatea analizată conţinând prezentarea, structura

organizatorică a firmei şi ajungând până la pieţele întreprinderii şi documentele utilizate.

În al doilea capitol este prezentat cadrul general al mărfurilor în sistemul En-Gros

nominalizând principiile contabile care au efect asupra evidenţei mărfurilor şi standardele

internaţionale de contabilitate referitoare la stocuri.

În capitolul trei sunt ilustrate operaţiile contabile referitoare la mărfurile atât din punct de

vedere teoretic cât şi practic, prin operaţiile contabile efective înregistrate în contabilitatea

societăţii.

În capitolul patru este prezentă analiza economico – financiară a Societăţii Comercială RIST

SEVICE S.R.L., sunt analizate principalele indicatori legate de bilanţul şi contul de profit şi

pierdere în perioada 2002, 2003, 2004. Mai întâi sunt prezentate consideraţiile generale

privind rolul analizei economico – financiar în procesul de evaluare a societăţii, după care

ratele analizei economico – financiare. Analiza efectuate sun prezentate: analiza

patrimoniului net, analiza corelaţiei fond de rulment, necesar fond fe rulment şi trezoreria

netă, analiza corelaţiei creanţe – obligaţii, analiza lichidităţii – solvabilităţii.

În capitolul al cincilea sunt trase câteva concluzii legate de situaţia economico-financiară a

firmei, formulându-se propuneri concrete pentru redresarea financiară a societăţii.

3


Capitol 1. Prezentarea generală a S.C. RIST SERVIC S.R.L.

1.1. Elementele de identificare a societăţii comerciale TRI SERV S.R.L.

Societatea poate să-şi desfăşoare întreaga activitate în toate domeniile pe care şi le-a

propus, atât la sediul social al său cât şi printr-o reţea de unităţi specifice şi necesare

activităţii, care constituie fondul de comerţ, amplasate în spaţii proprii sau închiriate, în

orice localitate din ţară sau străinătate fără statut de filială sau sucursală cu avizul organelor

competente.

Forma juridică de constituire a societăţii este de societate comercială cu răspundere

limitată, prevăzută de art 2 lit. e din Legea nr. 31/1990, de ale cărei obligaţii sociale sunt

garantate cu patrimoniul social, asociaţii fiind obligaţi numai la plata părţilor social.

Capitalul social subscris de asociaţi este de 2.000.000 lei (două milioane lei), format din

nunerar depus în contul societăţii.

Capitalul social se divide într-un număr de 20 părţi social, fiecare în valoare egală de către

100.000/buc. Fiecare parte socială conferă deţinătorului dreptul la un vot în adunarea

generală a asociaţilor. Partea fiecărui asociat din profit şi pierdere, este proporţională de

părţi sociale deţinute în capitolul societăţii. Prin excepţie de la principiul proporţionalităţii

cu părţile sociale deţinute de asociaţi, participarea acestora la profit, dacă se va stabili în

mod cert că anumite nerealizări sau pierderi sunt consecinţa nemijlocită şi personală a

activităţii unuia din asociaţi, prin încălcarea de către el a prevederilor legii, contractului de

societate, statutului sau hotărârii generale ale adunării generale.

Asociaţii formează adunarea generală ca organ de conducere şi decizie, care se întruneşte,

dezbate, stabileşte, respectiv hotărăşte politica economică şi comercială a societăţii în

condiţiile legii.

Durata de constituire a societăţii este nelimitată.

4


Administrarea societăţii se face printr-un administrator, respectiv numărul mediul al

salariaţilor este şapte. Adunarea generală a asociaţilor poate hotării alegerea mai multor

administratori care să îndeplinească concomitente această funcţie. Administratorii îndeplinesc

acele operaţii care sunt necesare realizării obiectului de activitate a societăţii.

Principale obiecte de activitate a societăţii sunt:

- comerţ ce ridicata a produselor (băuturilor)

- diferite servicii aferente cu achiziţionarea sau comercializarea produselor (băuturilor).

1.2. Elemente de strategie a SC TRI SERV SRL

Societatea şi-a început activitatea în anul 1993 şi în cursul anilor s-a dezvoltat şi este în

continuă dezvoltare.

Mijloacele fixe sunt amortizate după metoda amortizării lineare, care constă în includerea

în cheltuieli a unor sume de amortizare anuală proporţional cu numărul de ani a duratei

normale de utilizarea a lor. Amortizarea lineară se calculează prin aplicarea cotei anuale de

amortizare la valoarea de intrare a imobilizărilor amortizabile.

Rezultatele performante al societăţii SC TRI SERV SRL se datorează investiţiilor

efectuate în anul 2002-2003, respectiv unei activităţi de marketing bine organizat şi eficient.

Dintre investiţiile efectuate cu un impact considerabil asupra activităţii societăţii sunt

următoarele:

- s-a mărit suprafaţa depozitului pentru a deschide un nou raion de sortimente pentru

mărirea capacităţii mărfurilor depozitate

- s-au înlocuit unele utilaje şi echipamente tehnologice cu unele de mai mare performanţă

astfel uşurând depozitarea, oranjarea, ambalarea mărfurilor

- s-au achiziţionat mobiliere , care trebuie să corespundă caracteristicilor mărfurilor şi care

sunt alcătuite din computere, palete, electrocare, benzi transportatoare etc.

În ceea ce priveşte activitatea de marketing a societăţii, aceasta se desfăşoară cu scopul de a

cunoaşte nevoile clienţilor pe acest segment de piaţă, de a satisface nevoile clienţilor la un

nivel cât mai ridicat atât cantitativ cât şi calitativ respectiv maximizarea profitului.

Politica de produs a societăţii constă în asigurarea permanentă a unei game largi de

produse pe un anumit segment de piaţă.

5


Aprovizionarea cu mărfuri, mai precis cu băuturi se face de la diferite furnizori, prin

urmare se diversifică sortimentul şi apare fenomenul de concurenţă.

Politica de preţ a societăţii cuprinde stabilirea preţului, care se calculează în primul rând

având în vedere costul de achiziţie şi de distribuţie a produsului, iar în al doilea rând având în

vedere concurenţa. În funcţia de sezon se aplică reduceri de preţuri la diferite produse, iar în

cazul restaurantelor, barurilor care comandă şi plătesc în mod regulat produsele respective se

acordă credite furnizori. Modalităţile de plată practicate sunt: cash, ordin de plată, cecuri,

bilete la ordin.

Politica de distribuţie constă în cumpărarea produselor direct de la producători şi re

vânzarea acestora către detailişti. Această politică este avantajoasă pentru că reduce numărul

relaţiilor şi tranzacţiilor încheiate. Producătorii vor vinde produse propriu în cantităţi mari

societăţii angrosiste în depozit căruia se va forma un sortiment larg de unde se vor

aproviziona, potrivit cerinţelor şi preferinţelor proprii detailiştii.

Societatea comercială SC TRI SERV SRL după achiziţionarea produselor îi supune

operaţiunilor de sortare, de depozitare şi păstrare a stocurilor până în momentul în care

produsele (mărfurile) sunt cerute de consumatori, de divizare cantitativă şi de alcătuire a

partizilor cu care se aprovizionează detailiştii:

La intrarea în patrimoniul societăţii SC TRI SERV SRL bunurile sunt evaluate şi

înregistrate în contabilitate la valoarea de intrare denumită valoare contabilă:

6

Producător A

Producător C

Producător B

SC TRI SERV SRL Agent Angrosist

Comerciant detailist A

Comerciant detailist B

Comerciant detailist C


- bunurile aduse ca aport în natură cu ocazia constituirii sau fuziunii unor unităţi

patrimoniale se evaluează la valoarea prevăzută în actul le evaluare, determinată prin

expertiză tehnică numită valoare de aport.

- bunurile dobândite cu titlu gratuit sau prin donaţie se evaluează la valoarea de utilitate în

funcţie de preţul pieţii, starea sau amplasarea lor. Valoarea de utilizate reprezintă preţul

presupus că îl acceptă un client în funcţie de utilitatea bunurilor pentru unitatea respectivă.

- bunuri dobândite cu titlu onorat (contra plată) care se evaluează la costul de achiziţie.

Societatea comercială SC TRI SERV SRL respectă principiile şi metodele contabile impuse

de lege dintre care amintim:

Nu sunt abateri de la principiile contabile şi schimbarea metodelor de evaluare

Situaţiile financiare anuale simplificate sunt întocmite pe baza principiului continuităţii

Prin aplicarea principiului permanenţei metodelor s-au constatat următoare reguli şi

norme:

elementele de activ şi pasiv sunt evaluate la valoare de inventar

creanţele sunt evaluate la valoarea lor de încasat iar datoriile la valoarea lor de intrare

La aplicarea principiului prudenţei societatea a luat în considerare numai profiturile

care sunt recunoscute până la data închiderii exerciţiului financiar.

Societatea Comercială TRI SERV SRL pe parcursul exerciţiului financiar nu si-a

constituit provizioane.

Pentru principiul independenţei exerciţiului s-a luat în considerare toate veniturile şi

cheltuielile exerciţiului financiar pa anul 2003, fără a se ţine seama data încasării

sumelor sau a efectuării plăţilor.

Bilanţul de deschidere a anului 2003 corespunde cu bilanţul de închidere a anului 2002

care reflectă că şi principiul intangibilităţii a fost atins.

Principiul necompensării reflectă că valorile active nu sunt compensate cu valorile

pasive, respectiv veniturile nu sunt compensate cu cheltuielile.

În cazul societăţii analizate nu s-a constatat abateri de la acest principiu.

La ieşirea din patrimoniu stocurile sunt evaluate prin aplicarea metodei LIFO „ultimul

intrat-primul ieşit”.

7


1.3. Furnizorii firmei SC. TRI SERV SRL.

Furnizorul în calitate de vânzător pune la dispoziţia terţilor bunuri sau servicii contra cost pe

baza unei înţelegeri prealabile. În funcţie de momentul decontării vânzările de bunuri şi servicii

se pot clasifica astfel:

- vânzări cu decontarea imediată în numerar

- vânzări pe credit comercial, când decontarea se va face ulterior.

Furnizorii firmei sunt din zona Ciucului, dar şi din alte judeţi.

1.4. Clientela firmei SC TRI SERV SRL.

Clientul în calitate de cumpărător achiziţionează contra cost bunuri sau servicii. Clientul

înregistrează în contabilitate datoriile faţă de furnizori pentru bunurile sau serviciile achiziţionate,

dar şi creanţe pentru avansurile acordate furnizorilor. În funcţie de momentul decontării

cumpărările de bunuri şi servicii se pot clasifica astfel:

- cumpărări cu decontarea imediată în numerar

- cumpărări pe credit comercial, când decontarea se va face ulterior.

Dacă clientul nu achită datoria către societate până la scadenţă, firma va pretinde majorări

calculate în raport cu daroria restantă şi cu numărul de zile de întârziere. Cota de majorări este

prevăzută în contract.

Societăţile care sunt clienţii firmei sunt din zona Transilvaniei.

8


1.5. Organigrama firmei SC TRI SERV SRL.

9


1.6. Circuitul documentelor al SC TRI SERV SRL

Datele şi informaţiile ce privesc circuitul economic al patrimoniului sunt consemnate

în documente contabile.

Orice operaţie economico-financiară ce se referă la existenţa şi mişcarea elementelor

patrimoniale ale agentului economic, pentru a putea fi înregistrate în contabilitate, trebuie mai

întâi consemnată în documente care să ateste înfăptuirea acesteia.

Întocmirea documentelor pentru fiecare operaţie economică şi financiară reprezintă o cerinţă

majoră pentru cunoaşterea şi conducerea activităţii unei unităţi. Astfel se poate urmări modul

de gestionare a patrimoniului în totalitatea sa, pe fiecare componentă şi pe fiecare opetaţie

economico-financiară.

Cu ajutorul documentelor se realizează prelucrarea, consemnarea, culegerea, circulaţia,

păstrarea datelor precum şi a informaţiei contabile.

În noţiunea de documentaţie se cuprind toate documentaţiile ce intervin de-a lungul

întregului ciclu contabil atât documentele primare cât şi cele ce constituie instrumente

specifice metodei contabilităţii (Registru jurnal, Registrul inventar, Contul, Balanţa de

verificare, Bilanţul). Legea contabilităţii precizează că, orice operaţie patrimonială se

consemnează în momentul efectuării ei într-un act înscris care stă la baza înregistrărilor în

contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.

Documentele justificative cuprind următoarele elemente principale: denumirea,

numărul şi data documentului, denumirea şi sediul unităţii patrimoniale, părţile care participă

la efectuarea operaţiei dacă este cazul, conţinutul operaţiei economico-financiare, temeiul

legal al efectuării operaţiei, date cantitative şi/sau valorile aferente operaţiei economico-

financiare efectuate, semnările persoanelor care răspund de efectuarea operaţiei etc.

Pentru a fi înregistrate în contabilitate se face analiza şi contarea documentelor justificative.

Prin contare se precizează simbolurile conturilor prin care urmează să se reflecte operaţia

economico-financiară ce o consemnează documentul justificativ.

Înregistrarea documentelor justificative în contabilitate se face cronologic, prin respectarea

succesiunii documentelor după data de întocmire sau de intrare a acestora în unitate, dar şi

sistematic înregistrările fiind deschise pe feluri de conturi.

10


După ce ducumentele justificative au fost înregistrate în contabilitate sunt supuse operaţiei de

clasare, iar apoi de arhivare.

În cazul în care la documentele justificative se constată erori acestea se corectează prin tăierea

cu o linie a greşelii în toate exemplarele şi scrierea deasupra a datelor corecte. Corectura se

confirmă prin semnătura persoanei ce a întocmit documentul justificativ.

În cazul documentelor cu regim special nu sunt admise corecturile, documentul greăit se

anulează, fără a se îndepărta din carnetul respectiv.

S.C. TRI SERV S.R.L. foloseşte pentru desfăşurarea activităţii sale documente primare pe care

le clasifică astfel:

a.) Documente folosite la intări în patrimoniu:

Bunurile intrate în patrimoniul societăţii se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la

valoarea de intrare, adică la valoarea contabilă folosind documente ca: notă de intrare recepţie,

fişă de magazie, fişă de cont pentru valori materiale etc.

Mărfurile, materiile prime, materialele consumabile, piesele de schimb precum şi alte

materiale achiziţionate de la furnizori intră în patrimoniul societăţii prin întocmirea notei de

intrare-recepţie.

Dotările cu mijloace fixe sunt recepţionate separat de celelalte bunuri, actul de intrare pe

lângă calitate, cantitate şi valoare conţine codul de clasificare şi durata normală de funcţionare

a mijlocului fix.

Stocurile sunt urmărite cantitativ de gestionar pe „fişa de magazie” , iar în contabilitate

evidenţa lor se ţine atât cantitativ cât şi valoric pe „fişa de cont pentru valori materiale ”.

Achiziţionarea documentelor fiscale de tip „regim special” se face prin „comandă” şi

„delegaţie” ştampilată şi semnată de către administratorul societăţii, iar evidenţa lor se ţine

după numerele emise. Astfel de documente folosite de societatea S.C TRI SERV S.R.L. sunt:

„facturi fiscale”, „chitanţe de casă, cecuri” precum şi alte documente de circulaţie bancară.

b.) Documente folosite la ieşirea din patrimoniu:

11


Vânzarea mărfurilor se face cu ajutorul facturii fiscale respectiv avizului de însoţire a mărfurii

după caz.Pe lângă aceste documente trebuie anexate certificatul de calitate care constituie

atestarea legală a îndeplinirii condiţiilor de calitate a produsului livrat corespunzător scopului

pentru care a fost executat.

Pentru consumul intern materialele sunt eliberate din gestiune pe bază de „bon de consum”. În

unele cazuri când din gestiune se eliberează o cantitate mai mare de materiale decât cel

necesar, prin documentul „bon de restituire” se reîncarcară gestiune cu cantitatea şi valoarea

respectivă.

La societate există şi posibilitatea închirierii de mijloace fixe, adică bunuri date în folosintă

unei societăţi, care se evidenţiază prin „bon de transfer” urmărând ca părţile să convină de

comun acord asupra perioadei transferului precum şi a taxei lunare de închiriere prin care

societatea poate beneficia de un venit în plus.

Procesul verbal de casare al mijlocului fix se întocmeşte în cazul în care mijlocul fix prin

uzura lui fizică înaintată este pus în conservare, iar prin dezmembrarea să se obţine piese de

schimb cu care se încarcă gestiunea.

c.) Alte documente de uz intern şi financiar folosite de societate la plata bunurilor

achiziţionate instrumentele de plată sunt după caz: cach, dispoziţie de plată, cec etc.

În primul caz pentru ridicarea numerorului din casă se întocmeşte un document numit

„dispoziţie de plată” pe numele celui ridică suma. Decontarea sumei ridicate din casă după

verificare se face prin recepţia cantitativă şi calitativă a bunului, serviciului respectiv, precum

şi după verificarea exactităţii datelor din documentele de plată (aviz, factură fiscală etc.).

La plata datoriei efectuată prin bancă se emite un document numit „ordin de plată”. Ordinul

de plată se întocmeşte în trei exemplare, din care unul se trimite la beneficiar, unul la banca

emitentă, iar exemplrul trei rămâne la plătitor ca act justificativ.

Operaţiile economice şi financiare consemnate în documente justificative sunt înregistrate apoi

în registrele contabile.

Principalele registre contabile folosite de S.C. TRI SERV S.R.L. sunt: Registru Jurnal,

Registrul Inventar şi Cartea Mare.

12


Toate operaţiile economice şi financiare o societăţii sunt înregistrate în registrul jurnal în

ordinea efectuării lor în timp.

La sfârşitul exerciţiului financiar societatea comercială completează documentele contabile de

sinteză şi raportare financiar-contabilă care se compun din: bilanţul contabil, contul de profit

şi pierdere, anexe la balanţ, raport de gestiune cu ajutorul cărora se calculează indicatorii

economico-financiari.

Capitol 2. Principii, standarde, norme referitoare la

contabilitatea stocului

2.1. Principii referitoare la contabilitatea stocurilor

Contabilitatea ca orice disciplină ştiinţifică, are un obiect propriu de cercetare, dar şi o metodă

specifică de lucru pentru realizarea obiectului său.,, Metoda contabilităţii conturează modul de

studiu şi de cercetare a obiectului acestei discipline ştiinţifice, precum şi mijloacele utilizate

pentru realizarea sarcinilor sale.... Dată fiind complexitatea obiectului de studiu, metoda

contabilităţii este constituită dintr-un sistem logic de principii şi procedee de lucru. ,,

,,Obiectul fundamental al contabilităţii îl reprezintă furnizarea de informaţii care să ofere o

imagine fidelă asupra situaţiei patrimoniului şi rezultatelor obţinute.,,

Înfăptuirea imaginii fidele de către contabilitate este necesar că informaţii să îndeplinească

următoarele condiţii:

- datele contabile trebuie să fie înregistrate în timp util pentru a fi prelucrate şi utilizate;

- informaţiile contabile să prezinte o descriere adecvată, să fie corecte şi complete;

- contabilizarea întâmplărilor să fie în acord cu baza lor juridică şi economică;

- informaţiile să servească utilizatorilor pentru luarea deciziilor economice;

- informaţiile furnizate să rezulte din aplicarea cu bună credinţă a regulilor procedeelor.

,,Pentru creşterea încrederii în imaginea fidelă furnizată de către contabilitate trebuie ca la

organizarea contabilităţii agenţilor economici să se ţină seama de mai multe principii.,,

13


,,Principiile contabile se referă cu predilecţie la conţinutul şi calitatea informaţiei contabile

furnizate şi publicate prin situaţiile financiare anuale. Cum situaţiile financiare anuale sunt vizate

cu prioritate în procesul de standardizare şi armonizare contabilă pe plan mondial, principiile

contabile din această categorie sunt, de regulă, expres enumerate şi definite de legislaţiile

contabile naţionale.,, Din aceste principii eu menţionez numai câteva.

Principiul permanenţei metodelor

Principiul permanenţei metodelor presupune continuitatea aplicării aceloraşi reguli şi norme

privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor patrimoniale şi a

rezultatelor, asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile. Modificările politicilor

contabile sunt permise doar dacă sunt cerute de lege, de un standard contabil sau au ca rezultat

informaţii mai relevante sau mai credibile referitoare la operaţiunile întreprinderii. Este foarte

importantă menţionarea în notele explicative a oricăror modificări ale politicilor contabile, pentru

ca utilizatorii să poată aprecia : dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod adecvat; efectul

modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei şi tendinţa reală a rezultatelor activităţii

societăţii.

Principiul prudenţei

Valoarea oricărui element trebuie să fie determinată pe baza principiului prudenţei. În mod

special se vor avea în vedere următoarele aspecte :

se vor lua în considerare numai profiturile recunoscute până la data încheierii exerciţiului

financiar;

se va ţine seama de toate obligaţiile previzibile şi de pierderile potenţiale care au luat

naştere în cursul exerciţiului financiar încheiat pe parcursul unui exerciţiu anterior, chiar

dacă asemenea obligaţii sau pierderi apar între data încheierii exerciţiului şi data

întocmirii bilanţului;

se va ţine seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor, chiar dacă rezultatul

exerciţiului financiar este profit sau pierdere.

Principiul independenţei exerciţiului

14


Se vor lua în considerare toate veniturile şi cheltuielile corespunzătoare exerciţiului financiar

pentru care se face raportarea, fără a se ţine seama de data încasării sumelor sau a efectuării

plăţilor.

Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului Informaţiile prezentate în situaţiile

financiare trebuie să reflecte realitatea economică a evenimentelor şi tranzacţiilor, nu numai

forma lui juridică.

Principiul pragului de semnificaţie

Orice element care are o valoare semnificativă trebuie prezentat distinct în cadrul situaţiilor

financiare. Elementele cu valori nesemnificative care au aceeaşi natură sau cu funcţii similare

trebuie însumate, nefiind necesară prezentarea lor separată.

Abaterile de la aceste principii generale vor fi permise numai în cazuri excepţionale.

Asemenea abateri se vor prezenta în notele explicative. De asemenea, se vor prezenta motivele

pentru care au avut loc aceste abateri şi o evaluare a efectului acestora asupra activelor, datoriilor,

poziţiei financiare şi profitului sau pierderii întreprinderii.

2.2. Politici şi opţiuni referitoare la contabilitatea stocurilor

Gestionarea stocurilor, în contabilitate financiară, se realizează fie prin metoda inventarului

intermitent, fie prin metoda inventarului permanent. În ţara noastră, pasul bătut pe loc de

contabilitatea de gestiune a făcut ca inventarul permanent să fie cvasigeneralizat în contabilitatea

financiară.

Norma IAS 2 ,, Stocurile,, se ocupă cu a doua operaţie, evaluarea. Astfel spus, ea precizează

care sunt cheltuielile luate în cont pentru calculul costului stocurilor şi fixează regulile de

evaluare a stocurilor, la închiderea exerciţiului. Obiectivul normei IAS 2 este să prescrie

prelucrarea contabilă aplicabilă stocurilor, în sistemul costului istoric. Nu dintre problemele

fundamentale ale contabilizării stocurilor este aceea a mărimii costurilor de contabilizat în activ şi

de a ,,amâna,, aceste costuri până la contabilizarea veniturilor corespondente.

Norma oferă comentarii practice referitoare la determinarea costului stocurilor şi la

contabilizarea sa ulterioară la cheltuieli, inclusiv a oricărei deprecieri până la nivelul valorii nete

15


de realizare. De asemenea, IAS 2 pune la dispoziţie comentarii referitoare la metodele de

determinare a costului care sunt utilizate pentru imputarea costurilor stocurilor.

Costul stocurilor :

Costul stocurilor se referă la costurile de achiziţie, costurile de transformare, şi alte costuri

angajate pentru a aduce bunurile în locul şi în starea în care ele se găsesc.

Evaluarea stocurilor la intrare :

La intrarea în patrimoniu stocurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoare de

intrare, denumită valoare contabilă sau cost istoric, identificat după caz, prin costul de achiziţie,

costul de producţie, valoarea de aport şi de utilitate, şi alte costuri ocazionate de stocurile intrate.

Valoarea contabilă se stabileşte astfel:

- bunurile reprezentând aport la capital social, la valoare de aport, stabilită în urma evaluării.

- bunurile obţinute cu titlu gratuit, la valoare justă.

Valoarea justă reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunăvoie între două

părţi aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii, cu preţul determinat obiectiv. În

aceste cazuri, valoarea de aport, respectiv, valoarea justă, se substituie costului de achiziţie.

- Costurile de achiziţie cuprind: preţul de cumpărare; taxele vamale şi alte taxe; cheltuielile de

transport, manipulare şi alte costuri direct imputabile achiziţiei de mărfuri, materiale şi

servicii. Cum taxa pe valoare adăugată este în mod normal recuperabilă, cea mai mare parte a

stocurilor sunt evaluate în afara taxelor.

Reducerile comerciale ( rabat, remize şi alte elemente similare ) sunt deduse din costul de

achiziţie.

- Costurile de transformare cuprind: cheltuielile direct legate de unităţile de producţie precum

manopera directă; o cotă-parte din cheltuielile indirecte de producţie, fixe şi variabile,

ocazionate de transformarea materiilor prime în produse finite.

Referitor la cheltuielile indirecte de producţie trebuie reţinute următoarele aspecte prevăzute

de norma IAS 2:

- cheltuielile indirecte cuprind regia de producţie fixă şi variabilă. Regia fixă de

producţie include costurile indirecte care rămân relativ constante, indiferent de

volumul producţiei, cum sunt: amortizarea, întreţinerea secţiilor şi utilajelor.

Regia variabilă include costurile indirecte de producţie care variază direct

proporţional cu volumul producţiei, cum sunt: costurile indirecte cu materiale şi

16


forţă de muncă.

- alocarea regiei fixe asupra costului de producţie se face pe baza capacităţii

normale de producţie. În cazul unei producţii scăzute sub capacitatea normală,

valoarea regiei fixe pe unitate de produs nu se majorează. Regie nealocată este

contabilizată ca o cheltuială a perioadei. În schimb, în cazul producţiei peste

capacitatea normală, valoarea regiei fixe pe unitatea de produs este diminuată

- alocarea regiei variabile asupra costului de producţie se face pe baza folosirii

reale a capacităţii de producţie.

Evaluarea stocurilor la ieşirea lor din patrimoniu :

Potrivit Standardelor Internaţionale de Contabilitate, stocurile trebuie evaluate ,, la valoarea cea

mai mică dintre cost şi valoarea realizabilă netă „. Potrivit acestui standard se remarcă:

A. Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziţiei sau prelucrării,

precum şi alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma şi în locul în care sunt

disponibile pentru utilizator.

B. Valoarea realizabilă netă reprezintă preţul de vânzare estimate ce ar putea fi obţinut pe

parcursul desfăşurării normale a activităţii utilizatorului stocurilor, mai puţin costurile estimate

pentru finalizarea bunului şi a costurilor necesare vânzării acestuia.

Evaluarea ieşirilor din stoc trebuie să se facă, principal, la valoarea de intrare în stoc. Cum

însă, multe bunuri stocabile sunt fungibile şi interschimbabile, adeseori în practică este imposibil

de a se identifica, la ieşirile, lotul de intrare din care are loc ieşirea din stoc. În consecinţă, nu se

poate identifica valoarea de intrare, întrucât, în condiţiile practicării unor preţuri liberalizate,

fiecare lot intrat în stoc va avea valoare de intrare diferită, în funcţie de momentul achiziţionării şi

de provenienţa intrărilor în stoc. Pentru ieşirea din impas, de-a lungul timpului s-au impus

practici şi reglementări contabile consacrate. De exemplu, IAS 2 ,, Stocuri ,, acceptă ca tratament

contabil de bază pentru evaluarea ieşirilor din stoc, metoda FIFO sau CMP, iar ca tratament

contabil alternativ, metoda LIFO.

- Metoda costului mediu ponderat (CMP) – se determină după fiecare intrare, sau lunar, ca

raport între valoarea totală a stocului iniţial plus valoarea intrării şi cantitatea existentă în

17


stocul iniţial plus cantitatea intrată.

- Metoda primul intrat – primul ieşit (FIFO) – potrivit căreia evaluarea stocurilor la ieşirea

din gestiune se face la valoarea primului lot intrat pe măsura epuizării acestora se apelează la

următorul lot intrat în ordine cronologică.

- Metoda ultimul intrat – primul ieşit (LIFO) – potrivit căreia evaluarea stocurilor se face la

valoarea ultimului lot intrat iar pe măsura epuizării acestuia se apelează la următorul lot intrat

în ordine invers cronologică.

- Metoda preţului standard – constă în evaluarea şi înregistrarea stocurilor la preţuri fixe,

stabilite anterior, pe baza preţurilor medii ale bunurilor respective, realizate în perioada

precedentă, cu condiţia evidenţierii distincte a diferenţelor de preţ faţă de costul de achiziţie

sau de producţie. Diferenţele dintre costurile de achiziţie şi costul standard se repartizează la

sfârşitul lunii asupra valorii bunurilor ieşite şi asupra stocului existent. Repartizarea se

efectuează cu ajutorul coeficientului de repartizare al diferenţelor de preţ după formula

K = ( Sold iniţial al diferenţei de preţ + Diferenţă de preţ aferente intrţrilor ) / ( Sold iniţial

al stocurilor + Valoarea intrărilor în cursul lunii )

Cota –parte din diferenţele de preţ aferente ieşirilor se calculează înmulţind valoarea bunurilor

ieşite cu coeficientul calculat. Diferenţele nerepartizate ieşirilor corespund stocurilor existente la

sfârşitul lunii.

- Metoda identificării individuale – constă în evaluarea bunurilor la costul istoric. Se foloseşte

la produselor îndelungată, care se pot identifica prin serie, data de intrare, cost de achiziţie.

Evaluarea la inventariere şi la închiderea exerciţiului La inventarierea patrimoniului de la

sfârşitul exerciţiului, stocurile sunt evaluate la valoarea actuală sau de utilitate, denumită şi

valoare de inventar. Cu această ocazie se stabilesc:

- Diferenţele cantitative în plus sau în minus dintre situaţia faptică stabilită la inventariere şi

situaţia scriptică din contabilitate;

- Diferenţele valorice în plus sau în minus dintre valoarea contabilă şi valoarea actuală.

Diferenţele favorabile nu se contabilizează, conform principiul prudenţei.

18


Pentru diferenţele nefavorabile se constituie provizioane pentru deprecierea stocurilor.

Recunoaşterea drept cheltuiala

Atunci când stocurile sunt vândute, valoarea contabilă a stocurilor trebuie recunoscută ca o

cheltuială în perioada în care a fost recunoscut venitul corespunzător. Valoarea oricărei diminuări

a stocurilor până la valoarea realizabilă netă şi toate pierderile de stocuri trebuie recunoscute

drept cheltuială în perioada în care are loc diminuarea sau pierderea. Valoarea oricărei stornări a

diminuării valorii stocurilor ca urmare a unei creşteri a valorii realizabile nete trebuie recunoscută

ca o reducere a cheltuielii cu stocurile în perioada în care stornarea a avut loc.

Organizarea contabilităţii analitice a stocurilor

Contabilitatea analitică se poate organiza folosind următoarele metode:

a) Metoda operativ-contabilă

Utilizând metoda operativ-contabilă folosim următoarele activităţi:

- evidenţa cantitativă a bunurilor la locurile de depozitare, iar în cadrul acestora, pe categorii de

stocuri, cu ajutorul fişelor de magazie. Fişele de magazie se întocmesc zilnic de către magazioner,

pe baza documentelor de intrare ( facturi, avize, note de recepţie ) şi a documentelor de ieşire

( bonuri de consum, dispoziţii livrare );

- preluarea documentelor de intrare şi ieşire în contabilitate, la cel mult o săptămână după

înregistrarea lor în fişele de magazie, documentele de intrare şi ieşire se preiau de contabilitate,

pentru efectuarea controlul înregistrărilor din fişele de magazie. Documentul cu ajutorul căruia se

face preluarea este borderoul de predare a documentelor; întocmirea registrului la sfârşitul

fiecărei luni, în care se înscriu:

- cantităţile de stocuri preluate din fişele de magazie

- valorile stocurilor calculate prin înmulţirea cantităţilor cu preţurile de facturare

- totalurile valorilor pe grupe, subgrupe, magazii

- pentru uşurarea depistării unor erori se poate folosi fişa centralizatoare a

mişcărilor valorice pe grupe de bunuri.

19


b) Metoda cantitativ-valorică

Folosind metoda cantitativ-valorică avem următoarele etape:

- înregistrarea cantitativă a intrărilor şi a ieşirilor de stocuri în fişele de magazie;

- preluarea documentelor de intrare şi ieşire de către contabilitate pe baza borderoului de

predare a documentelor

- înregistrarea documentelor în fişele de cont analitice pentru valori materiale

- verificarea concordanţei înregistrărilor din fişele de magazie cu cele din fişele de cont

analitice

- verificăm concordanţa înregistrărilor din fişele de cont analitice cu situaţia din fişele de cont

sintetice cu ajutorul balanţelor de verificare analitice

c) Metoda global-valorică

Această metodă constă în ţinerea numai a evidenţei valorice atât la nivelul gestiunii cât şi în contabilitate. În fiecare lună se face controlul concordanţei dintre evidenţa operativă cu cea din contabilitate. Această metodă se foloseşte în cazul mărfurilor şi ambalajelor aflate în unităţile de desfacere a mărfurilor cu amănuntul.

Organizarea contabilităţii sintetice a stocurilor

Potrivit Legii contabilităţii nr. 82/1991 republicată şi completată prin OG. nr. 61/2001

contabilitatea stocurilor se ţine cantitativ şi valoric sau numai valoric prin folosirea inventarului

permanent sau inventarului intermitent.

În condiţiile folosirii inventarului permanent în contabilitate se înregisrează toate operaţiunile

de intrare şi ieşire, cea ce permite stabilirea şi cunoaşterea în orice moment a stocurilor atât

cantitativ cât şi valoric.

Inventarul intermitent constă în stabilirea ieşirilor şi înregistrarea lor în contabilitate pe bazan

inventarierii stocurilor la sfârşitul perioadei. În acest caz ieşirile se determină ca diferenţă între

valoarea stocului iniţial plus valoarea intrărilor şi valoarea stocului final determinat pe baza

inventarierii.

20


Capitol 3. Contabilitatea mărfurilor în sistemul EN-GROS

(noţiuni generale )

,,Mărfurile reprezintă bunuri pe care unitatea patrimonială le cumpără, în vederea revânzării.

Mărfurile ca de altfel şi ambalajele, constituie obiectele sau elementele principale ale unui sector

important din orice economie naţională, şi anume, comerţul. Tocmai de aceea, reflectarea

contabilă a stocurilor sub formă de marfă se face în cadrul contabilităţii comercială.,, Agenţii

economici cu profil de comerţ au rolul de intermediari între producţie şi consum.

Agenţii economici efectuează următoarele tipuri de operaţii:

- aprovizionarea cu mărfuri – actul comercial de trecere a mărfii din proprietatea

furnizorului în proprietatea agentului angrosist

- stocarea mărfurilor – operaţie de formare a rezervelor de mărfuri , destinate vânzări lor

- vânzarea mărfurilor – actul de comerţ prin care mărfurile trec din proprietatea agentului

angrosist în proprietatea firmei de comerţi, prin achitarea preţului.

Structurile de preţuri practicate în activitatea comercială sunt:

- preţurile de cumpărare – echivalentul sumelor plătite sau de plătit furnizorului pentru

mărfurile livrate şi reprezintă una din componentele de bază a costului de achiziţie

- preţurile de vânzare – echivalentul bănesc al sumelor încasate sau de încasat rezultate în urma

vânzării mărfurilor

Preţul de vânzare = preţul de cumpărare + adaos comercial ori

Preţul de vânzare = costul de achiziţie + marja brută a comerciantului.

Preţul de vânzare cu ridicata = preţul de cumpărare + adaos comercial

Preţul de vânzare cu amănuntul = preţul de cumpărare + adaos comercial + TVA

neexigibilă.

Adaosul comercial reprezintă suma cuprinsă în preţul de desfacere destinată acoperirii

cheltuielilor de circulaţie şi obţinerii unui profit pentru firma cu activitate de comerţ.

21


Marja brută reprezintă o sumă cuprinsă în preţul de vânzare, având drept scop acoperirea

cheltuielilor de exploatare şi asigurarea profitului agentului economic. În situaţiile în care

evaluarea mărfurilor se face la costul de achiziţie se utilizează categoria economică de marjă

brută care în principiu are aceeaşi esenţă ca şi adaosul comercial însă nivelul cheltuielilor de

acoperit este mai redus. Atât adaosul comercial cât şi marja brută incluse în preţul de vânzare al

mărfurilor reflectă rezultatele brute din vânzarea mărfurilor.

,, În practica contabilă şi comercială alături de categoria economică de marja brută se utilizează

şi aceea de marja brută redusă care are aceleaşi conţinut economic, însă se deosebesc din punctul

de vedere al calculului preţurilor:

- cota procentuală reprezentând marja brută se aplică la costul de achiziţie al bunurilor iar suma

rezultată se adaugă la costul de achiziţie, fiind un element component al preţului de vânzare.

- a procentuală reprezentând marja brută redusă se aplică la preţul de vânzare al bunurilor iar,

suma rezultată se scade din preţul de vânzare pentru, a se putea determina costul de achiziţie,,

Activitatea comercială a firmelor cu profil de comerţ se grupează după natura circulţiei

mărfurilor în două mari categorii: comerţ cu ridicata şi comerţ cu amănuntul.

Comerţul cu ridicata presupune achiziţionarea de mărfuri în partizi mari de la producătorii

bunurilor sau alţi furnizori, crearea de stocuri pe sortimente de mărfuri şi revânzarea lor către

unităţile comerciale cu amănuntul, alimentaţie publică sau cantine.

Comerţul cu ridicata reprezintă activitatea economică a firmelor prin intermediul

căroraserealizează circulaţia cu ridicata şi distribuţia mărfurilor în cadrul acestui stadiu.

Comerţul cu ridicata este o formă de comerţ care constă în cumpărarea-vânzarea unor mărfuri

în cantităţi mari şi care de obicei face legătura între producător şi comerţul cu amănuntul.

Comerţul cu ridicata prin conţinutul său şi funcţiile ce le îndeplineşte prezintă o scrie de

avantaje pentru partenerii (producătorul şi detailistul) cu care colaborează.

În ceea ce priveşte producătorul, cu care comerciantul angrosist intreţine un anumit sistem de

relaţii pentru cumpărarea mărfurilor, avantajele sunt generate de faptul că angrosistul cumpără

mărfurile în cantităţi mari corespunzător condiţiilor de livrare ale producătorului şi respectiv

capacităţii sale de depozitare.

22


În acest mod producătorul este absolvit de căutarea de piaţă de desfacere a produselor sale şi

de numeroasele relaţii contisitoare pe care ar trebui să le întreţină cu detailiştii. De asemenea

prin cumpărarea mărfurilor, angrosistul preia producătorului şi a parte a riscului comercial

legat de desfacerea la cumpărătorul final a mărfurilor sale.

În aceste condiţii, producătorul îşi poate concentra în mai mare măsură preocupările pentru

dezvoltarea, prefecţionarea şi modernizarea producţiei sale.

Pentru detailist avantajele se concretizează în condiţii pe care le aferă aprovizionarea pe care o

asigură angrosistul în cantităţile şi sortimentele adecvate capacităţii şi profilului unităţilor sale

de desfacere cu amănuntul precum şi în restrângerea relaţiilor de aprovizionare pe care le-ar

întreţine cu numeroşii furnizori producători specialităţi în anumite produse.

În legătură cu acest ultim aspect, respectiv apreciată prin prisma sortimentelor ce se desfac

prin reţeava de unităţi cu amănuntul, prezenţa angrosistului în circuitul mărfurilor se impune

datorită modului diferit de organizare a producţiei în raport cu desfacerea către consumatorii

finali ai produselor. Producţia este organizată după criterii specifice, specializarea făcându-se

de regulă, în funcţie de materiile prime care intră în comonenţa produselor, de procesele

technologie utilizate etc.

Vânzarea acestor mărfuri la consumatori este organizată potrivit criteriilor care răspund

cerinţelor, nevoilor de consum şi respectiv consumului.

Ca consecinţă specializarea unităţilor de desfacere are la bază gruparea mărfurilor după

criteriul cererii, ca de exemplu magazine cu articole pentru copiii sau în cazul nostru

comercializarea băuturilor spiritoase.

Ambele tipuri de comerţ (cu ridicata, amănuntul) conţin o varietate largă de produse care porin

de la numeroasele fabrici cu care relaţiile detailistului ar fi greoaie.

Prezenţa angrosistului în circuitul economic este necesară, datorită caracterului sezonier al

producţiei sau al consumului, impunându-se constituirea şi păstrarea stocurilor sezoniere cu

care se aprovizionează reţeaua cu amănuntul în momentul în care mărfurile sunt cerute.

Angrosistul în calitatea de intermediar între producător şi comerciantul detalist, în condiţiile

relatate mai sus, decurg din funcţiile generale ale comerţului.

O primă funcţie a societăţii se referă la organizarea şi desfăşurarea unei părţi însemnate a

distribuţiei mărfurilor. Acestea se referă la acele procese din prima fază a distribuţiei când

mărfurile ies din producţie şi se găsesc în sfera circulaţiei cu ridicata.

23


În cadrul acestor procese de distribuţie, comerţul cu ridicata îndeplineşte funcţia de stocare a

mărfurilor în scopul formării sortimentului comercial, care este alcătuit din diferite produse

intrate în depozite în sortimentul fiecărei fabrici, grupate după criteriul cererii cumpărătorilor

finali. Sortimentul comercial este supus procesului de formare a partizilor cu care se

aprovizionează unităţile comerciale cu amanuntul. Aceste partizi se stabilesc într-o structură

sortimentală adecvată tipului de magazin şi capacităţii de primire a acestuia. Activitatea de

distribuţie continuă cu livrarea ritmică şi organizarea transportării partizilor la beneficiari, pe

itinerarii judicios stabilite etc. dar şi cu operaţiile ce privesc decontările băneşti.

marfă marfă

bani bani

bani

marfă

Întregul sistem de relaţii economice dintre agentul angrosist şi cel producător se barează pe

mecanismul pieţei. Oferta de mărfuri în comerţul cu ridicata se formează prin cumpărările de

la furnizorii producători pe baza contractelor încheiate cu aceştia. În acest fel alegerea

furnizorilor, stabilirea cantităţilor şi a sortimentelor de livrare şi de plată etc, se desfăşoară

între cei doi parteneri în funcţie de interesele fiecăruia şi de condiţiile şi posibilităţile

existente.

Intrarea mărfurilor în depozitul societăţii se face în concordanţă cu prevederile contractuale.

Stocurile de mărfuri se formează în volumul şi structura corespunzătoare vânzărilor şi

cerinţelor pe care lereclama pregătirea (sortarea, alcătuirea partizilor, ambalarea etc.)

24

PRODUCĂTOR ANGROSIST DETAILIST

CONSUMATOR FINAL


mărfurilor respective pentru a intra în magazinele care, la rândul lor, le vor vinde

consumatorilor.

Prin sistemul informaţional de care dispune societatea comercială în depozit trebuie să se

facă dovada operaţiunilor efectuate şi a existentului de mărfuri în orice moment. În acest

sens se foloseşte relaţia bilanţieră a circulaţiei mărfurilor, cu formula

S1 + I = D + S2

Unde: S1 – stocul iniţial al perioadei date

I – intrările ce au avut loc în perioada respectivă

D – desfacerile realizate în aceeaşi peroadă

S2 – stocul final rămas la sfârşitul perioadei luate în calcul.

Indicatorii balanţei circulaţiei mărfurilor exprimă dimensiunile activităţii de bayă a

societăţii şi servesc pentru determinarea celorlalţi indicatori referitori la resursele umane şi

materiale necesare acestei activităţii. Totodată se stabilesc necesarul de personal şi de fond de

salarii, necesarul de baza technico-materială (spaţii comerciale, utilaje, mobilier etc.),

indicatori financiar (mijloace circulante, venituri, cheltuieli, profit).

Unităţile comerciale de desfacere a mărfurilor cu ridicata evaluează mărfurile la unul din

următoarele preţuri de înregistrare:

o Costul de achiziţie efectiv: cuprinde pe lângă preţul de cumpărare şi alte cheltuieli, ca:

cheltuieli de transport, taxe vamale, comisioane, prime de asigurare. În acest caz, ieşirile

mărfurilor din patrimoniul firmei se evaluează cu ajutorul următoarelor metode de

evaluare: CMP, FIFO, LIFO.

o Preţul standard: se determină pentru fiecare sortiment de marfă, pe baza preţurilor medii

din perioada anterioară. Aici trebuie evidenţiate distinct diferenţele de preţ dintre preţul

25


standard şi costul efectiv de achiziţie. ,,La sfârşitul fiecărei perioade de gestiune este

necesar să se repartizeze diferenţele de preţ atât asupra ieşirilor, cât şi asupra stocului

final de mărfuri, pe baza unui coeficient de repartizare care se calculează cu date

cumulate de la începutul anului.,,

o Preţul de vânzare cu ridicata care este format din costul de achiziţie plus adaosul

comercial care este stabilit în funcţie de nivelul preţurilor de pe piaţă la sortimentul

respectiv de mărfuri.

Reflectarea în contabilitate a mărfurilor se realizează cu ajutorul contului 371 – ,,Mărfuri,, ,

contul 378 – ,,Diferenţe de preţ la mărfuri,,

Contabilitatea sintetică mărfurilor sunt reflectate cu ajutorul conturilor următoare:

Contul 371 „Mărfuri” este utilizat pentru evidenţierea existenţei şi mişcării mărfurilor aflate în

depozite şi în unităţile de desfacere cu amănuntul sau de alimentaţie publică. Este un cont de

activ.

Se debitează:

- cu valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor achiziţionate de le furnizori, cu sau fără factură

( 401, 408 )

- cu valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor achiziţionate din avansuri de trezorerie ( 542 )

- cu valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor reprezentând aportul în natură al

întreprinzătorului individual, acţionarilor sau asociaţilor ( 456 )

- cu valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor aduse de la terţi sau aflate în curs de

aprovizionare ( 357, 401 )

- cu valoarea adaosului comercial, în cazul înregistrării mărfurilor la preţul cu ridicata (378 )

- cu valoarea la preţ de înregistrare a celorlalte categorii de stocuri, trecute în sectorul circulaţiei

pentru a fi valorificate ca mărfuri ( 701 )

- cu valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor primite cu titlu gratuit ( 7718 )

Se creditează:

- cu valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor ieşite din gestiune prin vânzarea sau constatate

26


lipsă în gestiune ( 607 )

- cu valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor constatate în plus la inventar, cu sumele trecute

în roşu ( 607 )

- cu valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor retrase din capitalul întreprinzătorului

individual

- cu valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor trimise în custodie sau în consignaţie la terţi

(357 )

- cu valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor vândute, în cazul înregistrării mărfurilor la

preţ cu ridicata ( 378 )

- cu valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor ieşite din gestiune cu titlu gratuit sau donaţi

(6712 )

- cu valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor distruse ca urmare a calamităţilor ( 6718 )

Soldul contului

- sold final debitor care reflectă valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor existente în

gestiune

Evidenţa contabilă a diferenţelor de preţ la mărfuri se realizează cu ajutorul contului 378-

Diferenţe de preţ la mărfuri.

Contul 378 „Diferenţe de preţ la mărfuri”, este utilizat pentru evidenţierea adaosului comercial

aferent mărfurilor existente în gestiune şi pentru cheltuielile de transport – aprovizionare. Este un

cont bifuncţional. Creditul contului reflectă valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor

intrate, iar debitul contului reflectă valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor vândute.

Soldul creditor reflectă valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor existente în stoc.

Pentru determinarea diferenţei de preţ, respectiv a adaosului comercial aferent mărfurilor vândute

se calculează coeficientul astfel:

K = Si 378 + Rc 378Si 371 + Rcd 371

în care:

Si 378- Sold iniţial 378

27


Rd 371- Rulaj debitor cumulat aferent intrărilor 371

K * cu valoarea mărfurilor existente în stoc la sfârşitul lunii şi se obţine adaosul aferent

mărfurilor din stoc. Pentru determinarea adaosului comercial aferent mărfurilor vândute suma

mai înainte obţinut se scade din soldul creditor al contului 378.

Prezentarea fluxurilor contabile privind stocurile de mărfuri: Fluxurile contabile curente privind

mărfuri sunt puternic influenţate de trei factori: metodele de contabilitate sintetică a stocurilor de

mărfuri, respectiv, inventar intermitent ţi permanent, în contabilitatea financiară; metodele de

contabilitate analitică a mărfurilor, respectiv, metoda cantitativ-valorică, specifică

comerţului ,,en-gros” sau cu ridicata principiul necompensării cheltuielilor cu veniturile, aici

avem următoarele conturi:

Contul 607 ,, Cheltuieli privind mărfurile ” ,cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa

cheltuielilor privind mărfurile.

În debitul contului se înregistrează valoarea mărfurilor vândute, constatate lipsă de inventariere,

depreciate ireversibil (371) şi valoarea mărfurilor aflate la terţi pentru care au fost emise

documentele de vânzare sau constatate lipsă de inventar (371).

Contul 707 ,, Venituri din vânzarea mărfurilor ”, cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa

veniturilor din vânzarea mărfurilor.

În creditul contului se înregistrează preţul de vânzare al mărfurilor, vândute clienţilor (4111);

preţul de vânzare a mărfurilor, pentru care nu s-au întocmit facturi (418) şi sumele încasate în

numerar din vânzarea mărfurilor (531).

28


3.1. Reflectarea în contabilitate a operaţiunilor comerciale cu mărfuri, în cazul

utilizării metodei inventarului permanent

3.1.1. Înregistrare la costul de achiziţie

Reflectarea în contabilitate a mărfurilor înregistrate la costul de achiziţie se practică, de regulă, în

cazul întreprinderilor comerciale cu ridicata, situaţie în care nu se utilizează contul 378 ,

eventualele diferenţe de preţ reprezentând cheltuielile de transport-aprovizionare, fiind reflectate

tot cu ajutorul contului 371.

-aprovizionare de mărfuri de la furnizor (cost de achiziţie + TVA 19%)

% = 401 Furnizor

371 Mărfuri

4426 TVA deductibilă

- Aport de mărfuri la capitalul social

- subscrierea capitalului

456 Decontări cu acţionarii şi

asociaţii privind capitalul

= 1011 Capital subscris nevărsat

- depunerea aportului sub formă de mărfuri la sediul societăţii

371 Mărfuri = 456 Decontări cu acţionarii şi

asociaţii privind capitalul

- transformarea capitalului social nevărsat la capital social vărsat

1011 Capital subscris nevărsat = 1012 Capital subscris vărsat

29


- Mărfuri achiziţionate fără factură, pe bază de aviz de însoţire a mărfii

% = 408 Furnizori-facturi nesosite

371 Mărfuri

4428 TVA neexigibilă

- la sosirea facturii:

408 Furnizori-facturi nesosite = 401 Furnizori

4426 TVA deductibilă = 4428 TVA neexigibilă

- Transferarea în categoria de mărfuri o serie de stocuri, pentru a fi vândute

371 Mărfuri = %

300 Materii prime

301 Materiale consumabile

303 Obiecte de inventar

345 Produse finite

- Plusurile de inventar la mărfuri

371 Mărfuri = 607 Cheltuieli privind mărfurile

371 Mărfuri = 607 Cheltuieli privind mărfurile -

- Mărfuri primite cu titlu gratuit

371 Mărfuri = 7718 Alte venituri excepţionale

din operaţii de gestiune

30


- Lipsuri de mărfuri neimputabile

607 Cheltuieli privind mărfurile = 371 Mărfuri

- Lipsuri de mărfuri imputabile unui terţ

461 „Debitori diverşi = %

758 Alte venituri din exploatare

4427 TVA colectată

- Pierderi de mărfuri ca urmare a unor calamităţi naturale

6718 Alte cheltuieli excepţionale

privind operaţiile de gestiune

= 371 Mărfuri

3.1.2. Vânzările de mărfuri cu plata în rate

Vânzările de mărfuri cu plata în rate este destul de frecventă într-o economie de piaţă şi

presupune o serie de operaţii care privesc atât preţul cu amănuntul al mărfurilor, eventualul avans

dat la ridicarea mărfurilor cât şi plata dobânzilor corespunzătoare vânzărilor pe credit.

Formula contabilă:

- vânzarea mărfurilor

4111 Clienţi = %

707 Venituri din vânzarea

mărfurilor

4428 TVA neexigibilă

31


- reflectarea dobânzii ce urmează de a încasa

4111 Clienţi = 472 Venituri înregistrate în

avans

3.1.3. Reflectarea în contabilitate a mărfurilor refuzate sau returnate de agenţi

economici

În practica comercială există numeroase situaţii când mărfurile livrate clienţilor sunt refuzate sau

returnate furnizorilor, pe motive de calitate, livrări în plus faţă de comenzi.

Formulele contabile sunt:

- vânzarea mărfurilor

4111 Clienţi = %


mărfurilor

4427 TVA colectată

- descărcarea gestiunii


Ca urmare a neplăţii mărfurilor, inclusiv a TVA aferent şi returnarea acestora, se procedează la

stornarea operaţiei de vânzare, prin descrierea aceloraşi formule contabile, însă cu sumele scrise

în roşu sau încadrate în chenar.

- stornarea operaţiei de vânzare

4111 Clienţi = %


mărfurilor

32


4427 TVA colectată

- stornarea descărcării gestiune


3.1.4. Contabilitatea mărfurilor care comportă reduceri de preţuri

Operaţiile comerciale desfăşurate într-o economie de piaţă sunt de o complexitate deosebită,

datorită influenţei exercitate de o serie de factori, de natură economică, juridică, socială şi

psihologică.

În derularea operaţiilor comerciale pot interveni:

- reduceri de preţuri

- penalizări sau alte sancţiuni privind nerespectarea clauzelor contractuale

- plata în devans a unor contracte

- bonificaţii acordate clienţilor

Toate aceste reduceri de preţuri se pot grupa în două mari categorii:

- Reduceri de preţuri de natură comercială

- Reduceri de preţuri de natură financiară

- Reducerile de preţuri de natură comercială

Reprezintă acele reduceri de preţuri aplicate asupra preţurilor de vânzare ale mărfurilor, avându-

se în vedere unele elemente, cum ar fi:

- defecte de calitate

- neconformitatea sortimentelor de mărfuri cu cele înscrise în contracte

- importanţa clientului în desfacerile firmei

- volumul operaţiilor comerciale derulate cu acelaşi client

33


Principalele reduceri comerciale sunt:

- Rabaturile sau bonificaţiile

- Remizele

- Risturnuri

Rabaturile reprezintă reduceri de preţuri de natură comercială, aplicate asupra preţului de

vânzare, acordate de furnizor pentru anumite defecte de calitate sau de neconformitate a

sortimentelor de mărfuri livrate, f, desigur, importanţa clientului respectiv în afacerile firmei.

Risturnurile reprezintă reduceri de preţuri de natură comercială, calculate asupra ansamblului de

operaţii comerciale efectuate cu acelaşi client, într-o perioadă determinată de timp. Risturnuri pot

îmbrăca

forma unei sume fixe sau pot reprezenta o cotă procentuală, aplicată asupra preţului de vânzare.

- Reducerile de preţuri de natură financiară îmbracă forma unor sconturi de decontare sau

sconturi de casă, acordate clienţilor de către furnizori, pentru plata anticipată a unor sume

datorate de clienţi.

Scontul de decontare se acordă de regulă sub forma unei cote procentuale, aplicată asupra unei

creanţe plătite înainte de termenul de scadenţă.

Din punctul de vedere al metodologiei contabile, trebuie făcute următoarele precizări cu privire la

reducerile de preţuri de natură comercială şi financiară:

- indiferent de natura lor, toate reducerile de preţuri sunt înscrise în factura furnizorului

- reducerile comerciale premerg reducerile financiare, adică reducerile comerciale se

calculează înaintea reducerilor financiare

- reducerile comerciale şi financiare se determină în cascadă, adică, sumele absolute ale

fiecărei categorii de reduceri sau cotele procentuale aplicate asupra preţurilor de vânzare se

aplică asupra preţului net de vânzare rămas după aplicarea reducerii anterioare

- reducerile comerciale se determină în următoarea ordine: rabaturile, remizele, risturnele

- reducerile financiare, respectiv scontul de decontare, se aplică după reducerile de natură

comercială, adică se aplică la preţul net rămas după aplicarea ultimei reduceri comerciale

34


- în cazul în care firma este înregistrată ca plătitoare de TVA, această taxă se calculează la

preţul net rămas, după aplicarea reducerilor comerciale sau financiare

- reducerile comerciale acordate în momentul întocmirii facturii de către furnizor, deşi sunt

înscrise în factură, nu se înregistrează nici în contabilitatea furnizorului şi nici în contabilitatea

clientului, în conturile de stocuri evidenţiindu-se mărimea netă comercială

- reducerile financiare se înregistrează în contabili sub formă de cheltuieli financiare, în cazul

furnizorilor care acordă scontul, şi sub formă de venituri financiare la clienţii care primesc

scontul.

Formulele contabile:

În contabilitatea furnizorului

- reflectarea în contabilitate a vânzării mărfurilor

4111 Clienţi = %


mărfurilor

4427 TVA colectată

- reflectarea în contabilitate a scontului de decontare acordat de furnizor

711 Cheltuieli privind sconturile

acordate

= 4111 Clienţi

În contabilitatea clientului

- reflectarea în contabilitate intrării mărfurilor în gestiune

% = 401 Furnizor

371 Mărfuri


35


- reflectare scontului de decontare obţinut

401 Furnizori = 767 Venituri din sconturi

obţinute

3.1.5. Reflectarea în contabilitate a facturilor care comportă majorări de preţ

,,În practica comercială sunt dese situaţiile când facturile de vânzare-cumpărare de mărfuri

comportă anumite majorări reprezentate de anumite cheltuieli de transport – aprovizionare –

manipulare, care se adaugă cheltuielilor de achiziţie. Atunci când cheltuielile de transport-

aprovizionare sunt suportate de furnizor, în marea majoritate a cazurilor ele se cumulează în

preţul de achiziţie şi se reflectă direct în conturile de stocuri achiziţionate, având corespondent în

contul 401. În alte situaţii, mai ales în cazul suportării acestor cheltuieli de către client, acesta,

poate folosi două variante de înregistrare contabilă,,:

- Cheltuieli de transport-aprovizionare se consemnează în debitul contului 624- Cheltuieli cu

transportul de bunuri şi de personal

- Cheltuieli de transport-aprovizionare se pot consemna direct în debitul contului 371.

Reflectarea cheltuielilor de transport-aprovizionare-manipulare în contabilitatea furnizorului se

poate realiza astfel:

- În creditul contului 708- Venituri din activităţi diverse, cu nivelul cheltuielilor de

transport-aprovizionare facturate sau recuperate

- În creditul contului 624- Cheltuieli cu transportul de bunuri şi de personal, în situaţiile

când furnizorul recuperează, de regulă, cheltuielile de transport-aprovizionare pe parcurs

extern, pe care le-a plătit.

36


3.2. Reflectarea în contabilitate a operaţiilor comerciale privind mărfurile,

prin utilizarea metodei inventarului intermitent

În cazul folosirii metodei inventarului intermitent, contul 371 se foloseşte numai la începutul şi

sfârşitul perioadei de gestiune.

În cursul perioadei de gestiune, achiziţiile de mărfuri se înregistrează direct în debitul contului de

cheltuieli 607- Cheltuieli privind mărfurile, la costurile de achiziţie.

Formula contabilă:

% = 401 Furnizor

607 Cheltuieli privind mărfurile


Pentru a nu se afecta rulajul contului 607, reflectarea în contabilitate a stocului final de mărfuri,

determinat prin inventariere, la sfârşitul perioadei de gestiune, se poate înregistra cu sumele în

roşu, iar la începutul următoarei perioade de gestiune, când stocul final al lunii precedente devine

stoc iniţial, fiind preluat pe cheltuieli, se face aceeaşi formulă contabilă, reflectând totodată

destocarea mărfurilor, cu sumele în negru.

37


3.6. Monografie contabile a operaţiilor legate de evidenţa mărfurilor la SC. TRI

SERV SRL.

Mărfurile reprezintă bunuri pe care unitatea patrimonială le cumpără în vederea

revânzării.

Societatea comercială S.C. TRI SERV S.R.L. utilizează la preţ de înregistrare a mărfurilor

costul de achiziţie prin care calculează preţul de vânzare cu ridicata.

Preţul de vânzare cu ridicata cuprinde costul de achiziţie a mărfurilor pe lângă care se

adaugă adaosul comercial practicat de societate care se prezintă astfel:

PREŢ DE VÂNZARE CU RIDICATA

COST DE ACHIZIŢIE ADAOS COMERCIAL

Societatea în decursul anului financiar 2003, luna aprilie a înregistrat următoarele

operaţii în contabilitatea mărfurilor:

1. La data de 03.martie S.C. TRI SERV S.R.L. cumpără Apă minerală “Harghita”(1L) 5.400

buc de la firma S.C. Kraiten in Harghita S.A. din comuna Sâncrăieni potrivit factura nr.

4003550 în valoare de 16.200.000 lei iar TVA-ul 19 % aferent de 3.078.000 lei. Valoare

totală a facturii este de 19.278.000 lei.

Nr.cod Denumirea marfă Cant.(buc) Preţ unitar -lei- Valoarea (fără TVA) -lei-

371.050 - Apă minerale - 1L 5400 3.000 16.200.000

38


% = 401 Furnizor 19.278.000

371.050 Mărfuri 16.200.000

4426 TVA deductibilă 3.078.000

2. Potrivit facturi nr. 4969400, la data de 03.aprilie, S.C. TRI SERV S.R.L. primeşte marfă

alcoolie de la furnizorul S.C. ILM-COM S.R.L. din Miercurea-Ciuc, în valoare de

20.805.000 lei , plus TVA aferent (19 %) de 3.982.675 lei. Valoare totală a facturii este de

24.668.700 lei, şi se achită cu ordin de plată nr.162.


371.038 Băut.spirt.28”Vodcă- 1L 150 76.000 11.400.000

371.039 Băut.spirt.22”Sherry- 1L 150 62.200 9.330.000

% = 401 Furnizor 24.668.700

371 Mărfuri 20.730.000


401 Furnizor = 5121 Conturi la bănci în lei 24.668.700

Înregistrarea adaosului comercial. Firma la acest produse se aplică un adaos comercial de 25 %.

371 Mărfuri = 378 Diferenţe de preţ la

mărfuri

5.182.500

39


3. La data de 07.aprilie. S.C. TRI SERV S.R.L. primeşte marfa alcoolice de la furnizorul

Producţie şi Comerţ TAM-LA SRL. din Sfântu-Gheorghe, fără factură, pe bază de aviz de

însoţire a mărfii, în valoare de 9.382.500 lei, plus TVA aferent (19 %) de 1.782.675

lei.Valoare totală este de 11.165.175 lei.


371.038 Băut.spirt.28”Vodcă- 1L 65 76.500 4.972.500

371.039 Băut.spirt.22”Sherry- 1L 70 63.000 4.410.000

% = 408 Furnizori -facturi

nesosite

11.165.175

371 Mărfuri 9.382.500

4428 TVA neexigibilă 1.782.675



mărfuri

2.345.625

4. Societatea la data de 08. aprilie vinde Vodcă (1L) 40 buc cu preţ unitar de 95.625 lei , Sherry

(1L) 35 buc cu preţ unitar de 78.750 lei şi Apă minerală “Harghita”(1L) 240 buc. cu preţ unitar

de 3.900 lei pentru S.C. OCEAN S.R.L. din Miercurea-Ciuc, conform factură nr. 5260753, în

valoare de 4.817.250 lei, plus TVA aferent (19%) de 915.278 lei. Valoare totală facturii este de

5.732.528 lei.

4111 Clienţi = % 8.945.528


mărfurilor

7.517.250

4427 TVA colectată 1.428.278

40


5. La data de 08.aprilie. soseşte factura cu nr. 6520873, de la furnizorul Producţie şi

Comerţ TAM-LA SRL. din Sfântu-Gheorghe, la marfa primită cu aviz la data de 06.04.2003.

408 Furnizori - facturi

nesosite

= 401 Furnizori 9.382.500

4426 TVA deductibilă = 4428 TVA neexigibilă 1.782.675

6. Societatea la data de 11. aprilie vinde Apă minerală “Harghita” (1L) 250 buc cu preţ unitar

de 3.900 lei pentru S.C. VITA-COM S.A. din Sfântu-Gheorghe în valoare de 975.000 lei, plus

TVA aferent (19%) de 185.250 lei. Valoare totală facturii este de 1.160.250 lei.

4111 Clienţi = % 1.160.250


mărfurilor

975.000

4427 TVA colectată 185.250

7. La data de 12.aprilie. S.C. TRI SERV S.R.L. cumpără Apă minerală “Harghita” (1L)

5.400 buc de la firma S.C. Kraiten in Harghita S.A. din comuna Sâncrăieni potrivit factura

nr. 4003550 în valoare de 16.200.000 lei, TVA aferent (19 %) de 3.078.000 lei. Valoare

totală a facturii este de 19.278.000 lei.


371.050 Apă minerale - 1L 5400 3.000 16.200.000

% = 401 Furnizor 19.278.000

371 Mărfuri 16.200.000


41




mărfuri

4.860.000

8. La data de 13. aprilie vinde Apă minerală “Harghita” (1L) 400 buc cu preţ unitar de 3.900 lei

pentru S.C. LEVENDULA S.R.L. din comuna Ciceu. În valoare de 1.560.000 lei, plus TVA

aferent (19%) de 296.400 lei. Valoare totală a facturii este de 1.856.400 lei, şi se încasează

creanţa conform extrasului de cont.

4111 Clienţi = % 1.856.400


mărfurilor

1.560.000


5121 Conturi la bănci în lei = 4111 Clienţi 1.856.400

9. La data de 18.aprilie S.C. TRI SERV S.R.L. cumpără Vodcă (1L) 45 buc. cu preţ unitar 76.000

lei şi Sherry (1L) 60 buc. Cu preţ unitar 62.200 lei de la furnizorul S .C. ILM-COM S.R.L. din

Miercurea-Ciuc potrivit factura nr. 4969612 în valoare de 7.152.000 lei, plus TVA aferent (19%)

de 1.358.880 lei. Valoare totală a facturii este de 8.510.880 lei.


371.038 Băut.spirt.28” Vodcă-1L 45 76.000 3.420.000

371.039 Băut.spirt.22”Sherry-1L 60 62.200 3.732.000

% = 401 Furnizor 8.510.880

371 Mărfuri 7.152.000


42




mărfuri

1.788.000

10. La data de 20.aprilie S.C. TRI SERV S.R.L. cumpără Apă minerală “Harghita”(1L)

5.400 buc de la firma S.C. Kraiten in Harghita S.A. din comuna Sâncrăieni potrivit factura

nr. 4004412 în valoare de 16.200.000 lei, plus TVA aferent (19 %) de 3.078.000 lei.

Valoare totală a facturii este de 19.278.000 lei.


371 - Apă minerale - 1L 5500 3.000 16.500.000

% = 401 Furnizori 19.278.000

371 Mărfuri 16.500.000




mărfuri

4.950.000

11. La data de 25. aprilie vinde Apă minerală “Harghita” (1L) 340 buc cu preţ unitar de 3.900

lei şi Vodcă (1L) 24 buc. cu preţ unitar de 95.000 lei pentru S.C. ORFEUM S.R.L. din Odorhei

Secuiesc. În valoare de 3.226.000 lei, plus TVA aferent (19%) de 612.940 lei. Valoare totală a

facturii este de 3.838.940 lei.

43


4111 Clienţi = % 4.291.140


mărfurilor

3.606.000


12. Firma S.C. TRI SERV S.R.L. la data de 27.aprilie se achită datorii faţă de furnizorul S.C.

Kraiten in Harghita S.A. din comuna Sâncrăieni prin virament bancar cu ordin de plată nr. 164.

Valoare totală virată este de 57.834.000 lei.

401 Furnizor = 5121 Conturi la bănci în lei 57.834.000

13. Societate la data de 27. aprilie se încasează creanţa de la S.C. OCEAN S.R.L. în valoare

de 8.945.528 lei, şi S.C. VITA-COM S.R.L. în valore de 1.160.250 lei pe baza extrasului de

cont. Total valoare încatat este de 10.105.778 lei.

5121 Conturi la bănci în lei = 4111 Clienţi 10.105.778

14. La data de 29. aprilie S.C. TRI SERV S.R.L. vinde Apă minerală “Harghita” (1L) 380 buc cu

preţ unitar de 3.900 lei şi Sherry (1L) 40 buc. cu preţ unitar de 77.750 lei pentru S.C. DORCO

S.R.L. din Frântu-Gheorghe în valoare de 4.592.000 lei, plus TVA aferent (19%) de 872.480 lei.

Valoare totală a facturii este de 5.464.480 lei.

4111 Clienţi = % 5.464.480


mărfurilor

4.592.000


44


15. La data de 29. aprilie se înregistrează pierderi de mărfuri Sherry (1L) 6 buc. ca urmare a

unor calamităţi naturale în valoare de 378.000 lei.

6718 Alte cheltuieli

excepţionale privind

operaţiile de gestiune

= 371 Mărfuri 378.000

16. La sfârşitul lunii comisia de inventariere la magazie se înregistrează un minus inventar din Apă minerală “Harghita” (1L) 23 buc. în valoare de 69.000 lei.

607 Cheltuieli privind

mărfurile

= 371 Mărfuri 69.000

17. La sfârşitul lunii se înregistrează descărcarea gestiunii cu mărfurile vândute.

% = 371 Mărfuri 18.250.250

378 Diferenţe de preţ la

mărfuri

4.927.568

607 Cheltuieli privind

mărfurile

13.322.682

La ieşirea din patrimoniu mărfurilesunt evaluate prin aplicarea metodei “ultimei intrări -

primei ieşiri” (LIFO), în cazul în care preţurile cresc, ieşirile (comsumurile) sunt evaluate la

preţuri mari, ca urmare beneficiul scade, iar în cazul când preţurile scade, consumurile sunt

evaluate la preţuri mici şi beneficiul creşte.

Tabelul de mai jos este prezente consumul mărfurilor (Vodcă-1L şi Sherry-1L) cu

aplicarea metodei LIFO:

45


VODCĂ (1L)Nr. Data Explicaţii Intrări Ieşiri Stoc finalcrt. Cantitate Valoare Cantitate Valoare Cantitate Valoare

0 01.04. Stoc la începutul lunii

650x75.000 48.750.000 650x75.000 48.750.000

650 L1 03.04. Intrări mărfuri 150x76.000 11.400.000 650x75.000 48.750.000

150 L 150x76.000 11.400.000800 L 60.150.000

2 07.04. Intrări mărfuri 65x76.500 4.972.500 650x75.000 48.750.00065 L 150x76.000 11.400.000

65x76.500 4.972.500 865 L 65.122.500

3 08.04. Eliberare consum 40x76.500 3.060.000 650x75.000 48.750.00040 L 150x76.000 11.400.000

25x76.500 1.912.500 825 L 62.062.500


25x76.500 1.912.50045x76.000 3.420.000

870 L 65.482.5005 25.04. Eliberare consum 24x76.000 1.824.000 650x75.000 48.750.000

24 L 150x76.000 11.400.000 25x76.500 1.912.50021x76.000 1.596.000

846 L 63.658.500

SHERRY (1L)Nr. Data Explicaţii Intrări Ieşiri Stoc finalcrt. Cantitate Valoare Cantitate Valoare Cantitate Valoare0 01.04. Stoc la începutul

lunii 350x56.000 19.600.000 350x56.000 19.600.000

350 L1 03.04. Intrări mărfuri 150x62.200 9.330.000 350x56.000 19.600.000

150 L 150x62.200 9.330.000500 L 28.930.000


70x63.000 4.410.000570 L 33.340.000

3 08.04. Eliberare consum 35x63.000 2.205.000

350x56.000 19.600.000

35 L 150x62.200 9.330.000 35x63.000 2.205.000

46


535 L 31.135.0004 18.04. Intrări mărfuri 60x62.200 3.732.000 350x56.000 19.600.000

60 L 150x62.200 9.330.000 35x63.000 2.205.00060x62.200 3.732.000

595 L 34.867.0005 29.04. Eliberare consum 40x62.200 2.488.00

0350x56.000 19.600.000

40 L 150x62.200 9.330.000 35x63.000 2.205.00020x62.200 1.244.000

555 L 33.623.000

47


Capitol 4 .Analiza economico-financiară al firmei S.C. TRI SERV S.R.L.

4.1. Obiectivele analizei economico-financiare

Delimitarea obiectului de studiu, constituie o problemă esenţială a oricărei ştiinţe sau discipline

ştiinţifice şi constă în determinarea conţinutului fenomenelor pe care le studiază şi a sferei lor de

acţiune, precum şi fixarea raporturilor de condiţionare cu celelalte ştiinţe care cercetează

fenomene şi procese din domenii de activitate conexe.

Analiza economică, presupune cercetarea unui fenomen sau proces din punct de vedere

economic, ceea ce implică corelativ, evidenţierea eforturilor dimensionate prin consumul de

resurse materiale, umane şi financiare, cât şi a efectelor, circumscrise rezultatelor ca valori

sociale utile.

Analiza economico-financiară studiază realitatea obiectivă, respective rezultatele aferente

activităţii desfăşurate sub forma indicatorilor economico-financiari, prin prisma corelaţiei cauză-

efect.

În funcţie de diferite criterii, se pot distinge mai multe tipuri ale analizei economice:

A) După raportul între momentul în care se efectuează analiza şi cel al desfăşurării

fenomenului, se disting:

- analiza post-factum

- analiza previzională

B) Din punctul de vedere al urmăririi însuşirilor esenţiale sau al determinărilor cantitative ale

fenomenelor, se disting două feluri de analiză:

- analiza cantitativă;

- analiza calitativă.

C) După nivelul la care se desfăşoară analiza, distingem:

- analiza microeconomică;

- analiza macroeconomică.

D) După modul de urmărire în timp a fenomenelor, se disting:

- analiza statică;

- analiza dinamică.

48


4.2. Analiza financiară pe baza bilanţului contabil

,,Bilanţul, ca document de sinteză contabil este principala sursă de informaţională pentru toţi

terţii interesaţi de viaţa unei societăţi. Informaţiile furnizate de acesta servesc nu numai raportării

unor date obligatorii cerute de organismele publice, ci şi unei analize financiare a activităţii

desfăşurate de societate.,,

Analiza financiară, o primă acţiune a practicii financiare poate fi studiată ca acţiune internă a

responsabililor întreprinderii şi a acţiune externă din partea actualilor şi potenţialilor parteneri sau

concurenţi ai întreprinderii.

Analiza financiară este o proiectare a metodelor proprii analizei economice în domeniul

finanţelor societăţii. Analiza financiară pusă în slujba utilizatorilor interni mai poartă numele de

analiză internă şi ajută la conturarea diagnosticului financiar intern al societăţii. Se serveşte:

- conducerii societăţii, care foloseşte ca bază a politicii sale financiare pentru bună gestionare a

societăţii privind stăpânirea echilibrelor financiare, solvabilităţii, rentabilităţii şi riscului

financiar;

- salariaţilor şi sindicatelor, care pot să aprecieze situaţia financiară a societăţii, perspectivele

sale de dezvoltare şi cauzele unor eventuale modificări în organizarea economică a societăţii;

- partenerilor societăţii, care trebuie informaţi asupra politicii generale şi financiare.

Analiza financiară externă se apleacă fie parţial asupra vieţii societăţii, utilizatorii externi fiind

interesaţi de anumite proiecte pe care ar putea să le dezvolte cu aceasta. Se serveşte:

- deţinătorilor de titluri ale societăţii, care iau decizii privind cumpărarea sau vânzarea

acestora;

- investitorilor potenţiali, care vor să estimeze valoarea societăţii în vederea unei fuziuni,

vânzări, privatizări

- acţionarii, care se interesează asuora valorii societăţii şi a capitalurilor proprii ale acesteia;

- partenerilor comercial, care doresc să determine slăbiciunile sau posibilităţile societăţii;

- organele fiscale naţionale sau locale, care urmăresc elementele de patrimoniu sau rezultatele

ce sunt bazate de impozitare;

- organelor judecătoreşti, care evaluează posibilităţile de redresare ale unei întreprinderi;

- instituţiilor macroeconomice care o folosesc pentru stabilirea conturilor naţionale;

49


- creditorilor, care analizează garanţiile oferite de societate şi riscul neîncasării creditelor

acordate acesteia;

- instituţiilor de cercetări, care studiază statistic comportamentul financiar al unei populaţii de

societăţi.

- diversitate abordărilor şi obiectivelor diferiţilor utilizatori a condus la existenţa unei mari

varietăţi de metode de analiză financiară.

Concluziile analizei financiare fundamentează întreaga politică economică-financiară viitoare a

societăţii (analiza internă) şi motivează compartimentul tuturor partenerilor, investiţiilor şi

concurenţilor vizari de întreprindere (analiza externă).

Aceste metode pot să se concretizeze în diferite tablouri sau într-un sistem de indicatori parţiali

prin care să se caracterizeze sub aspect financiar activitatea societăţii. Aici putem deosebi trei

abordări specifice: analiza pe baza bilanţului propriu-zis, analiza pe baza contului de profit şi

pierdere, analiza combinată.

4.2.1. Analiza situaţiei generale a patrimoniului

Situaţia financiar-patrimonială reprezintă o anumită stare a capitalului din punct de vedere al

existenţei, componenţei materiale şi a rezultatelor obţinute.

Bilanţul sintetizează starea patrimonială al întreprinderii la un momont dat, în timp ce contul de

rezultate sintetizează rezultatul fluxurilor economice şi financiare de intrare, de prelucrare şi de

ieşire pe perioada considerată.

Ca reflectare a stării patrimoniale, bilanţul, stabilit la sfârşitul perioadei de gestiune, descrie

elementele de activ şi pasiv al întreprinderii.

Activul se compune din bunuri deţinute de întreprindere (dreptul de proprietate exercitată asupra

bunurilor) şi creanţe (drepturi asupra terţilor).

Pasivul se compune din capitolul propriu şi într-o măsură considerabilă din datorii contractate

de întreprindere şi nerambursate încă.

50


Analiza situaţiei patrimoniului utilizează indicatori de structură având că obiectiv dinamica

patrimoniului, precum şi indicatorile dintre diferite elemente patrimoniale de activ şi passiv, în

scopul depistării schimbărilor intervenite în situaţia mijloacelor şi surselor:

Semnificaţi 2002 2003 2004

mii lei % mii lei % mii lei %

Activ imobilizat 800,210 25.88 1,606,375 28.81 3,466,970 51.64

Activ circulant 2,291,659 74.12 3,969,960 71.19 3,246,338 48.36

Stocuri 756,348 24.46 2,249,701 40.34 1,655,079 24.65

Creante 1,511,408 48.88 1,571,995 28.19 1,563,158 23.28

Disponibilitati 23,903 0.77 148,264 2.66 28,101 0.42

Conturi de regularizare

0 0.00 0 0.00 0 0.00

Total activ 3,091,869 100.00 5,576,335 100.00 6,713,308 100.00

Capital propriu 49,390 1.60 96,849 1.74 103,675 1.54

Datorii pe termen scurt

2,642,479 85.47 4,479,486 80.33 5,609,633 83.56

Datorii pe termen lung

400,000 12.94 1,000,000 17.93 1,000,000 14.90

Total pasiv 3,091,869 100.00 5,576,335 100.00 6,713,308 100.00

Pe baza date se formulează concluzii referitoare la poziţia partculară a firmei în raport de

situaţia generală a ramurii din care face perte şi a concurenţei. Fiecare pondere elementelor şi a

resurselor de finanţare are o anumită semnificaţie şi importanţă practică.

Din analiza activului bilanţului reiese următoarele:

Cele mai importantă creştre, ca valoarea absolută, s-a înregistrat în cadrul activelor patrimoniale

şi anume la activelor imobilizate în cele trei ani, ceea ce constituie un rezultat pozitiv.

51


Activele imobilizate în anul 2003 a înregistrat o creştere faţă de anul 2002 cu 200,7% şi în anul

2004 faţă de anul 2003 o creştere 215,8%.

În ceea ce priveşte creanţele de încasat în anul 2003 acestea au crescut doar cu 4% faţă de anul

2002, iar la anul 2004 faţă de anul 2003 au scăzut cu 0,56%. Arătând că SC TRI SERV SRL dic

acest punct de vedere încă nu are probleme de solvabilitate.

Valoarea stocurilor a crescut în anul 2003 faţă de anul 2002 cu 197%, şi în anul 2004 faţă de anul

2003 au scăzut cu 26,43%.

Din analiza pasivului reies următoarele concluzii:

În ceea ce priveşte pasivul, putem remarca o creştere a capitalului propriu de la an la an şi a

datoriilor pe termen scurt de la an la an.

4.2.2. Analiza patrimoniului net

Patrimoniu net reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor care pot fi exprimate în bani, care

aparţin unei persoane fizice sau juridice ale căror nevoi le satisfac, precum şi bunurile la care se

referă.

În esenţă, patrimoniului net al unităţii reprezintă averea acesteia la un moment dat. Analiza lui presupune determinarea acestuia pe bază de bilanţ şi explicarea modificărilor intervenite prin prisma elementelor componente potrivit datelor din bilanţ, sintetizat astfel:

52


Patrimoniu net = Total activ – Datorii total

Nr Elemente de calcul 2002 2003 20042003 - 2004

1 Active imobilizate 800,210 1,606,375 3,466,970 1,860,595

2 Active circulante 2,291,659 3,969,960 3,246,338 -723,622

3 Active de regularizare 0 0 0 0

4 Total elemente activ 3,091,869 5,576,335 6,713,308 1,136,973

5 Datorii totale 3,042,479 5,479,486 6,609,633 1,130,147

6 Patrimoniu net 49,390 96,849 103,675 6,826

În tabelul de mai sus putem vede că în perioada 2002-2004 patrimoniul net a crescut de la an la

an. În acest caz ritmul activelor totale ajunge ritmul datoriilor totale. În această situaţie putem

spune în final că averea întreprinderii acoperă datoriile pe care le are, cel puţin scriptic.

53


4.2.3. Analiza statică a bilanţului contabil

Pe plan mondial există două principale tipuri de prelucrări ale bilanţului contabil, care conduc la

construcţia unor bilanţuri de natură financiară cum sunt: bilanţul funcţional şi bilanţul financiar.

Bilanţul funcţional

În cadrul concepţiei financiare, concepţia funcţională vede societatea ca o entitate economică al

cărei obiectiv esenţial este producerea de bunuri, servicii sau lucrări. Bilanţul funcţional grupează

utilizările şi resursele în primul rând după funcţia căreia îi aparţin şi cadrul acesteia după natura

lor, iar în al doilea rând după lichiditatea, respectiv exigibilitatea lor.

Bilanţul funcţional este supus unei analize orizontale care conduce la construcţia şi

interpretarea următorilor indicatori:

Fond de rulment (FR)

Nevoia de fond de rulment (NFR)

Trezoreria netă (TN)

Indicatorii menţionaţi FR-NFR-TN reprezintă noţiuni financiare fundamentale care se determină

pe baza bilanţului.

- mii lei -

Nr crt. Specificaţie 2002 2003 2004

1 Capital propriu 49,390 96,849 103,675

2 Datorii pe termen mediu şi lung 400,000 1,000,000 1,000,000

3 Capital permanent (1+2) 449,390 1,096,849 1,103,675

4 Active imobilizate 800,210 1,606,375 3,466,970

5 Corecţie la activ imobilizat 0 0 0

6 Activ imobilizat net 800,210 1,606,375 3,466,970

7 Fond rulment (3-6) -350,820 -509,526 -2,363,295

8 Activ circulant 2,291,659 3,969,960 3,246,338

54


9 Corecţii la activ circulant 0 0 0

10 Activ circulant net 2,291,659 3,969,960 3,246,338

11 Datorii pe termen scurt 2,642,479 4,479,486 5,609,633

12 Fond rulment (10-11) -350,820 -509,526 -2,363,295

13 Disponibilităţi şi plasamente 23,903 140,264 28,101

14Activ circulant net exclusiv disponibilităţi (10-13)

2,267,756 3,829,696 3,218,237

15 Credite pe termen scurt 0 0 0

16Datorii pe termen scurt exclusiv credite pe termen scurt (11-15)

2,642,479 4,479,486 5,609,633

17 Nevoia de fond rulment (14-16) -374,723 -649,790 -2,391,396

18 Trezoreria netă (7-17) sau (13-15) 23,903 140,264 28,101

19 Trezoreria netă 23,903 140,264 28,101

a) Fond de rulment

Fond de rulment reprezintă diferenţa dintre capitalul permanent şi activele imobilizate,

diferenţa dintre resursele stabile şi utilizările stabile.

FR = Capital permanent – Activele imobilizate

sau

FR = Active circulante – Datorii pe termen scurt

Această corelaţie poate fi pozitivă ori negativă. În cazul în care diferenţa este pozitivă,

atunci fond de rulment reprezintă aceea perte a capitalului permanent sau a resurselor stabile

destinată şi utilizată pentru finanţare activităţii curente. Fond de rulment negativ semnifică faptul

că resursele stabile (capitalurile permanente) sunt insuficiente pentru acoperirea utilizărilor

stabile (imobilizărilor nete), ca urmare o parte din activele imobilizate sunt finanţate din datorii

pe termen scurt. În acest caz întreprinderea se confruntă cu un deficit. În această situaţie apare un

anumit de insolvabilitate al unităţii.

La întreprinderea noastră în perioada 2002-2004 valoarea fondului rulment are un trend

negative. În cele trei ani fond d rulment devine negative, deci în cele trei ani întreprinderea se

55


confruntă cu un deficit, resursele stabile sunt insuficiente pentru acoperirea utilizărilor stabile şi

riscul de insolvabilitate al unităţii creşte.

Aceste valori negative reflectă că nevoile permanente acoperite în întregime din resursele

permanente pentru acoperirea acestora s-a apelat la resurse temporare. Calcul fondului de rulment

s-a efectuat pe baza bilanţului contabil, activele imobilizate fiind la valoarea lor netă, adică

valoarea lor nu cuprinde amortizarea aferentă lor.

b) Nevoia de fond de rulment

Nevoia de fond de rulment reprezintă rezultatul compensării operaţiilor de exploatare

nefinalizate încă din punct de vedere financiar sub forma încasărilor, respectiv a plăţilor.

Utilizările de exploatare ( stocuri, creanţe ) reprezintă imobilizări temporare care se vor

materializa în încasări, dar până atunci trebuie acoperite din alte resurse. Resursele de exploatare

( datorii faţă de furnizori şi alte datorii nefinanciare ) se vor materializa în plăţi, dar până atunci

ele sunt nişte resurse atrase temporar, care acoperă nişte utilizări cu acelaşi caracter temporar.

Este determinată din relaţia:

56


NFR = Utilizări de exploatare – Resurse de exploatare

Nevoia de fond de rulment poate fi calculată ca diferenţa între activele circulante

(exclusiv disponibilităţile) şi obligaţiile pe termen scurt (nu se include creditele pe termen scurt).

NFR = (Active circulante - Disponibilităţi) – (Obligaţiile pe termen scurt – Credite

pe termen scurt)

Această corelaţie poate fi negativă şi pozitivă. Când este pozitivă prezintă activele

circulante de natura stocurilor şi cteanşelor ce urmează a fi finanţate din fond de rulment. Când

necesar fond de rulment este negativă se înregistrează o degajare a resurselor atrase.

La societatea TRI SERV S.R.L. reprezintă necesar fond de rulment în cele trei ani este

negativă, ceea ce semnifică un surplus de resurse temporare în raport cu necesităţile de finanţare

ale capitalurilor circulante. Această explică că între lichiditatea stocurilor şi exigibilitatea plăţilor

există un decalaj nefavorabil care se caracterizează prin încetinirea încasărilor şi urgentarea

plăţilor.

57


c) Trezoreria

Trezoreria netă poate defini ca diferenţă între fondul de rulment şi necesar de fond de

rulment, sau ca diferenţă între trezoreria de activ şi trezoreria de pasiv.

T = Fond de rulment – Nevoia de fond de rulment

T = Trezorerie activă – Trezorerie pasivă

Trezoreria de activ, respectiv soldurile debitoare ale conturilor de disponibilităţii şi investiţii

financiare.

Trezoreria de pasiv, respectiv soldurile creditoare ale conturilor de credite pe termen scurt.

Trezoreria este analizată în raport cu fondul de rulment şi nevoia de fond de rulment. Dacă

fondul de rulment este mai mic decât nevoia se fond de rulment, atunci situaţia financiară a

societăţii se caracterizează printr-un dezechilibru al trezoreriei, fiind necesară recurgerea la

credite pe termen scurt sau descoperiri de cont. Însă nu întotdeauna acest dezechilibru conduce la

insolvabilitate sau risc de neplată. Dacă fondul de rulment este mai mare decât nevoia de fond de

rulment, se degajă o trezorerie activă care conferă soliditate situaţiei financiare a societăţii.

La firma noastră în cele trei ani trezoreria netă pozitivă, în ambele exerciţii financiare şi

care se concretizează în disponibilităţi băneşti în conturi bancare şi în casă, care dă o autonomie

financiară pe termen scurt societăţii prezentat astfel:

58


În diagnosticul corelaţiei dintre fondul de rulment, nevoia de fond de rulment şi trezoreria se

are în vedere situaţia existente şi dinamica în perioada analizată, în vederea proiecţiei elementelor

necesare aplicării metodelor de evaluare bazate pe remunerarea capitalului. În estimarea unor

elemente necesare în cazul aplicării metodei de evaluare bazate pe fluxul de lichidităţii este

necesar şi indicatorul viteza de rotaţie a NFR sau mărimea relativă a acestuia.

Relaţiile de calcul sunt:

Viteza de rotaţie NFR = (NFR /CA)*T

Mărimea relativă a NFR = (NFR /CA)*100

sau

NFR = (NFR / Venit expl)*100

În care:

T = numărul de zile al perioadei

CA = Cifră de afaceri

4.3. Analiza lichidităţii şi solvabilităţii

Lichiditatea unei firmei înseamnă capacitatea de a face faţă obligaţiilor sale la scadenţă.

Această reprezintă partea din valoarea activului care se regăseşte sub formă lichidă în conturile

de disponibilităţi şi cât pot să devină lichide imediat.

Solvabilitatea putem defini ca fiind capacitatea de a face faţă datoriilor sale totale.

59


De obicei în cazul în care societăţile solicită credit de la bănci, acestea în studiile lor de

bonitate (a clientului) folosesc o serie de indicatori, cu ajutorul următoarelor formule:

- mii lei -Nr. Specificaţie 2002 2003 2004

1 Active circulante 2,291,659 3,969,960 3,246,338

2 Stocuri 756,348 2,249,701 1,655,079

3 Datorii pe termen scurt 2,642,479 4,479,486 5,609,633

4 Lichiditatea curentă 0.867 0.886 0.579

5 Lichiditatea imediată 0.581 0.384 0.284

6 Capitaluri proprii 49,390 96,849 103,675

7Datorii pe termen mediu şi lung

400,000 1,000,000 1,000,000

8 Venituri în avans 0 0 0

9 Total pasiv 3,091,869 5,576,335 6,713,308

10 Gradul de îndatorare 0.855 0.803 0.836

11 Solvabilitatea patrimonială 0.016 0.017 0.015

Indicatori, cu ajutorul căreia putem caracteriza lichiditatea şi solvabilitatea firmei, sunt următoarele:

Lichiditatea curentă (în unele cazuri se foloseşte solvabilitate generală):

Lichiditatea curentă pune în evidenţă măsura în care se pot acoperi datoriile curente din activele curente.

Lichiditatea curentă = Actice circulante

Datorii curente

Rata lichidităţii curente este satisfăcătoare dacă se încadrează în intervalul 1,2 şi 1,8.

În cazul întreprinderi prezentate rata lichidităţii curente nu este satisfăcătoare, deoarece în cele

trei ani este mai mică decât nivelul recomandat de 1,2-1,8 , ceea ce înseamnă că la firma

analizată pot apărea dificultăţi de achitarea datoriilor curente,nu poate acoperi satisfăcător

datoriile curemte din activele curente.

60


00.1

0.20.3

0.40.5

0.60.70.8

0.9

Lichiditatea curentă

Lichiditatea curenta

2002

2003

2004

Lichiditatea imediată (în unele cazuri se foloseşte solvabilitate imediată):

Lichiditatea imediată arată posibilitatea achitării datoriilor curente din valorile de trezorerie

disponibile existe, precum şi din cele care se vor încasă în urma lichidităţii creanţelor la scadenţă.

Lichiditatea imediată = Actice circulante - Stocuri

Datorii curente

Dacă valoarea indicatorului este mai mare decât 1, există garanţia acoperirii

datoriilorcurente, iar dacă valoarea acestuia este mult mai mică decât1, există dificultăţi de

achitare a datoriilor scadente.

La întreprinderea reprezentată în anii 2002, 2003 şi 2004 indicatorul este mai mică decăt

1, ceea ce înseamă că la firma analizată pot apărea dificultăţi de achitarea datoriilor scadente.

61


0

0.1

0.2

0.3

0.4

0.5

0.6

Lichiditateaimediată

2002

2003

2004

Lichiditatea imediata

2002

2003

2004

Solvabilitatea patrimonială ( în unele cazuri se foloseşte rara autonomiei financiare )

Solvabilitatea patrimonială înseamnă capacitatea societăţii de a-şi onora datoriile la un moment dat.

Este apreciat faptul că valoarea minimă a ratei solvabilităţii patrimoniale trebuie să se

încadreze în intervalul 0,3 şi 0,5 , iar situaţia poate fi considerată normală peste 0,5.

La întreprinderea prezentarea solvabilitatea este slabă, deoarece indicatorii se situează sub

0,3 , deci ăntreprinderea nu are capacitatea de a face faţă obligaţiilor de plată.

Solvabilitatea patrimonială = Capital propriu

Capital propriu + Credite bancare

62


20022003

2004

Solvabilitateapatrimonială

0.014

0.0145

0.015

0.0155

0.016

0.0165

0.017

Solvabilitatea patrimonială

Solvabilitatea patrimonială

Solvabilitate globală

Cu ajutorul ratei solvabilităţii generale putem determina în ce valoare sunt datoriile totale

acoperite cu activ imobilizate şi active circulante.

Solvabilitatea globală = Actice circulante - Active fixe

> 1 Datorii totale

Situaţia financiară de ansamblu a întreprinderi este mai bună, dacă valoare solvabilităţii

globală este mai mare decât 1.

În cazul întreprinderii prezentate valoarea ratei solvabilităţii este mai mare decât 1, deci

solvabilitatea este acceptebilă dar luînd în considerare celelalte rate de solvabilitate şi lichiditate,

în viaţa acestei întreprinderi pot apăra dificultăţi de plată.

63


1.014

1.0145

1.015

1.0155

1.016

1.0165

1.017

Solvabilitatea globală

Solvabilitate globală

2002

2003

2004

Gradul de îndatorare

Gradul de îndatorare exprimă ponderea datoriilor pe termeni scurt în totalul pasivului. Acest

indicator reflectă capacitatea firmei de a se îndatora, respectiv care sunt posibilităţile firmei de a

primi credite.

Gradul de îndatorare = Datorii pe termen scurt

Total pasiv

Valorile optime ale acestui indicator se situează în intervalul 0,25 – 0,75.

La societatea prezentată în cele trei ani gradul de îndatorare depăşeşte intervalul indivâcat, deci

înseamnă că societatea nu poate angaja credite.

64


0.770.78

0.790.8

0.810.82

0.830.840.85

0.86

Gradul de îndatorare

Gradul de indatorare

2002

2003

2004

4.4. Analiza pe baza ratelor de rentabilitate

Ratele de rentabilitate permit efectuarea de comparaţii în timp, precum şi în raport de

anumite norme sau standarde.

Rata rentabilitatea este definită ca fiind capacitatea întreprinderii de a realiza profit,

necesar atât dezvoltării, cât şi renumerării capitalurilor. Profitul, ca indicator absolut al

rentabilităţii, constituie premisă şi consecinţă a unei afaceri.

Analiza rentailitate poate fi realizat pe baza “contului de profit şi pierdere” sau pe baza

ratelor de rentabilitate.

- mi lei -

Nr. Specificaţie 2002 2003 2004

1 Profit din exploatare 153,100 157,653 118,493

2 Profit net 39,703 47,460 54,285

3 Total active imobilizate 800,210 1,606,375 3,466,970

4 Total active circulante 2,291,659 3,969,960 3,246,3385 Cheltuieli in avans 0 0 06 Total activ 3,091,869 5,576,335 6,713,3087 Capitaluri proprii 49,390 96,849 103,675

8 Rata rentabilităţii economice 4.95 2.83 1.77

9 Rata rentabilităţii financiare 80.39 49.00 52.36

65


În diagnosticul financiar pentru evaluare, considerăm că se pot utilize, în principal, următoarele forme de exprimare a rentabilităţii:

Rata rentabilităţii economice a activului ( Re )

Rata rentabilităţii economice este definită ca raport între rezultatul exerciţiului înainte de

deducerea sarcinilor financiare, respectiv dobânzilor şi impozitelor şi capitalul permanent.

Rata rentabilităţii economice = Profit din exploatare

x 100Total activ

La întreprinderea rentabilitatea economică a activelor în cele trei ani înregistrează o descreştere, datorat în exclusivitate scăderii vitezei de roraţie a activelor.

0

1

2

3

4

5

2002 2003 2004

Rata rentabilităţii economice

Rata rentabilităţii economice

Rata rentabilităţii financiare ( Rf )

Rata rentabilităţii financiare a capitalului propriu (Rf), calculată ca raport între profitul net (Pn) şi capital propriu (Kp).

Rata rentabilităţii financiare = Profit net

x 100Capitaluri proprii

66


Rentabilitatea economică a activelor în anii 2002-2003 înregistrează o descreştere, iar în

perioada 2003-2004 înregistrează o creştere.

Rata rentabilităţii financiare în anul 2002 înregistrează o valoare net superioară ratei

medii a dobânzi, cea ce ne arată că performanţa financiară este bună, adică rotaţia capitalului

investit este bună. În perioada 2003-2004 această rată se situează sub valoarea ratei dobânzi, cea

ce indică o performanţă financiară negativă (se produce o devalorizare a capitalului investit).

0

20

40

60

80

100

2002 2003 2004

Rata rentabilităţii financiare

Rata rentabilităţii financiare

4.5. Analiza vitezelor de rotaţie a stocurilor şi analiza corelaţiei creanţe- obligaţii

Viteza de rotaţie a stocurilor Viteza de rotaţie a stocurilor exprimă volumul vânzătorilor pe unitate monetară investită.

Cu cât rotaţia stocurilor este mai mare, cu acât sporeşte eficienţa capitalului investit, dacă

activitatea de exploatare se obţine profit.

67


Viteza de rotaţie a stocurilor = Cifra de afaceri

Stoc mediu

Durata de stocare:Durata de stocare este inversul vitezei de rotaţii deci dacă viteza atunci duata stocării va

scădea cam în acelaşi ritm.

Corelaţia dintre creanţe şi obligaţii este importantă pentru calcularea unor indicatori prin

care se caracterizează starea financiară a firmei, şi influenţează în mod direct capacitatea de plată.

Creanţele reprezintă anumite băneşti, realizabile în diferite termeni, este determinată de

relaţiile care se formează între firme, în calitate de furnizor, şi clienţii săi.

În categoria obligaţiilor se include datoriile firmei către terţe persoane fizice şi juridice,

inclusiv obligaţiile fiscale.

Indicatori:

Viteza de rotaţie a creanţelor – clienţi:

Viteza de rotaţie a creanţelor = Cifra de afaceri

Creanţe

Durata de recuperare a creanţelor:

Viteza de rotaţie a obligaţiilor – furnizori:

Viteza de rotaţie a obligaţiilor = Cifra de afaceri

Obligaţii

Durata de recuperare a obligaţiilor:

Durata de stocare= Stoc mediu

x 360Cifra de afaceri

Durata medie de recuperare a creanţelor =

Creanţe x 360

Cifra de afaceri

Durata medie de recuperare a obligaţiilr = Obligaţii

x 360Cifra de afaceri

68


Putem observa faptul că în anul 2003 viteza de rotaţie a stocurilor au scăzut cu 16,95% faţă de

anul anterior, datorită faptului că cifra de afacere s-a mişcorat cu 37.44%, iar stocurile au crescut

cu 66%. În anul 2004 a crescut cu 1,37% faţă de anul 2003.

0

5

10

15

20

25

2002 2003 2004

Viteza de rotatie a stocurilor

Viteza de rotatie a stocurilor

- mii lei -Nr Semnificaţie 2002 2003 2004

1 CA 16,233,454 10,154,664 9,729,7982 Stocuri 756,348 2,249,701 1,655,0793 Creanţe - Clienţi 1,511,408 1,571,995 1,563,1584 Datorii - Furnizori 2,642,479 4,479,486 5,609,6335 Viteza de rotatie a stocurilor 21.46 4.51 5.886 Durata de stocare - zile 16.77 79.76 61.24

7Viteza de rotaţie a creanţelor - clienţi

10.74 6.46 6.22

8Durata medie de recuperare a creantelor - zile

33.52 55.73 57.84

9Viteza de rotaţie a datoriilor - furnizori 6.14 2.27 1.73

10Durata medie de plata a furnizorilor - zile 58.60 158.81 207.55

69


În ambele exerciţii financiare perioada de rambursare a datoriilor fiind mai mare decât perioada

recuperării a creanţelor ne arată datoriile sunt onorate la scadenţă.

0

1

2

3

4

5

6

7

2002 2003 2004

Viteza de rotatie a datoriilor

Viteza de rotatie adatoriilor

4.6. Analiza gestiunii resurselor umane

70

0

2

4

6

8

10

12

2002 2003 2004

Viteza de rotatie a creanţelor

Viteza de rotatie acreanţelor


Productivitatea muncii:

Productivitatea muncii este definită în literatura de specialitate ca fiind forţa productivă a

muncii, adică sub forma capacităţii forţei de muncă de a crea, într-o perioadă de timp, un

anumit volum de bunuri şi de a presta anumite servicii.

Productivitatea muncii indică eficienţa cu care este cheltuită o anumită cantitate de muncă.

Productivitatea muncii = Cifra de afaceri

Număr total de personal

- mii -

Nr. Specificaţie 2002 2003 2004

1 Cifra de afaceri 16,233,454 10,154,664 9,729,798

2 Număr total de personal 10 13 12

3 Productivitatea muncii 1,623,345.40 781,128.00 810,816.50

Cu cât productivitatea este mai mare, cu atât creşte eficacitatea muncii sociale. La această

întreprindere în anul 2003 eficienţa muncii a scăzut faţă de anul precedent, dar în anul 2004

eficienţa muncii creşte faţă de anii precedenţi. În termen real productivitatea muncii faţă de rata

inflaţiei nu crescut ci a scăzut în anul 2004 faţă de anul 2002.

71


0

500000

1000000

1500000

2000000

2002 2003 2004

Productivitatea muncii

Productivitatea muncii

Capitol 5. Concluzii şi propuneri

Scopul analizei economico-financiară a SC TRI SERV SRL, prezentat în capitolul

precedent, era furnizarea unor informaţii, care să asigure o imagine fidelă asupra poziţiei

financiare a societăşii, performanţelor şi modificărilor acestui, în vederea fundamentării

economice.

72


„Analiza datelor din situaţiile financiare anuale aduce un plus de relevanţă, claritate şi

expresivitate în aprecierea situaţiei economico-financiar a întreprinderii.”

Analiza situaţiilor economico-financiare presupune analiza mai multor indicatori, care

ajută la prezentarea unei imagini fideli a societăţii, atât a aspectelor pozitive, cât şi a trendurilor

negative.

Bibliografie

1 Pântea Iacob Petru

Bodea Gheorghe

„Contabilitate românească”

Editura Intelcredo, Deva 2004

2 Dumitru Matiş „Contabilitatea operaţiunilor special”


3 Atanasiu Pop „Contabilitatea financiară românească armonizată cu

73


Directivele Contabile Europeane, Standardele

Internaţionale de Contabilitate.”


4 Octavian Bojian „Contabilitatea întreprinderilor”

Editura Economică, Bucureşti 1999

5 Lefter Chirică „Curs complet de contabilitate şi fiscalitate”, vol. III

Bucureşti, 1998

6 Niculae Feleagă

Liliana Malciu

Ştefan Bunea

„Bazele contabilităţii”

Editura Economică, Bucureşti 2002

7 Ministerul Finanţelor

Publice

„Standardele Internaţionale de Contabilitate 2001”,

Editura Economică, Bucureşti, 2001

8 Işfănescu C

Stănescu, A Băicuşi

„Analiza economico-financiară”

Editura Economică, Bucureşti, 1999

9 Pântea Iacob Petru „Managementul contabilităţii româneşti”, vol. II, Editura

Intelcredo, Deva 1998

10 O. Căşin, M. Ristea „Bazele contabilităţii”

74

Documents

Contabilitatea Marfurilor in Sistemul en-gros.[Conspecte.md]