44
ARGUMENT În lucrarea „Tratat de contabilitate în partidă dublă” Luca Paciolo definea în 1497 pentru prima dată contabilitatea, ca fiind „tot ceea ce după părerea negustorului îi aparţine pe lume, precum şi toate afacerile mari şi mărunte în ordinea în care au avut loc”. Mai târziu, în 1921, I.Fr.Schär, în lucrarea „Buchhaltung und Bilanz”, definea contabilitatea ca fiind „judecătorul nepărtinitor al trecutului, ghidul necesar al prezentului şi consilierul indispensabil al viitorului în fiecare întreprindere”. Evoluţia contabilităţii în timp a urmat o linie ascendentă, dar oscilatorie cu privire la caracterul sau natura sa, între mai multe concepte sau teorii: o simplă tehnică de înregistrare, o ştiinţă, o artă, un mecanism de funcţionare independent sau un auxiliar al altora, etc. Este semnificativ de remarcat faptul că toate lucrările de specialitate apărute în secolul XX consideră contabilitatea ca o ştiinţă exactă, sesizând existenţa şi particularităţile celor două laturi ale contabilităţii, insistând asupra necesităţii de a nu se confunda ştiinţa contabilităţii, care cuprinde principiile şi metodele de lucru ale acestei discipline, cu tehnica contabilă privitoare la modul de efectuare a înregistrărilor. Mediul economic al României după 1990 era caracterizat de apariţia numeroaselor societăţi cu profil comercial al căror obiect de activitate era reprezentat în totalitate sau parţial de comercializarea mărfurilor. Societăţile cu profil comercial au rolul de intermediar între producători şi consumatori. Circulaţia mărfurilor constă în trecerea bunurilor materiale de la unităţile producătoare la cele de comerţ şi de aici la consumatorii finali. Actuala dezvoltare a economiei a impus intercalarea între consumatori şi producători, a unor agenţi economici, specializaţi, care formează reţeaua unităţilor comerciale cu ridicata şi cu amănuntul. Circuitul bunurilor materiale parcurge următoarele etape: aprovizionarea, stocarea şi vânzarea. Contabilitatea ca disciplină, alocă un capitol aparte aprovizionării, stocării, desfacerii de mărfuri, a modului cum aceste operaţii economice sunt reflectate în evidenţa contabilă. Lucrarea de faţă „Evidenţa contabilă a mărfurilor prin metoda inventarului permanent” este menită să realizeze o imagine de ansamblu a circulaţiei mărfurilor sub aspect teoretic şi sub aspect practic. 1

Contabilitatea marfurilor

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Contabilitatea marfurilor

ARGUMENT

În lucrarea „Tratat de contabilitate în partidă dublă” Luca Paciolo definea în 1497 pentru prima dată contabilitatea, ca fiind „tot ceea ce după părerea negustorului îi aparţine pe lume, precum şi toate afacerile mari şi mărunte în ordinea în care au avut loc”.

Mai târziu, în 1921, I.Fr.Schär, în lucrarea „Buchhaltung und Bilanz”, definea contabilitatea ca fiind „judecătorul nepărtinitor al trecutului, ghidul necesar al prezentului şi consilierul indispensabil al viitorului în fiecare întreprindere”.

Evoluţia contabilităţii în timp a urmat o linie ascendentă, dar oscilatorie cu privire la caracterul sau natura sa, între mai multe concepte sau teorii: o simplă tehnică de înregistrare, o ştiinţă, o artă, un mecanism de funcţionare independent sau un auxiliar al altora, etc. Este semnificativ de remarcat faptul că toate lucrările de specialitate apărute în secolul XX consideră contabilitatea ca o ştiinţă exactă, sesizând existenţa şi particularităţile celor două laturi ale contabilităţii, insistând asupra necesităţii de a nu se confunda ştiinţa contabilităţii, care cuprinde principiile şi metodele de lucru ale acestei discipline, cu tehnica contabilă privitoare la modul de efectuare a înregistrărilor.

Mediul economic al României după 1990 era caracterizat de apariţia numeroaselor societăţi cu profil comercial al căror obiect de activitate era reprezentat în totalitate sau parţial de comercializarea mărfurilor. Societăţile cu profil comercial au rolul de intermediar între producători şi consumatori.

Circulaţia mărfurilor constă în trecerea bunurilor materiale de la unităţile producătoare la cele de comerţ şi de aici la consumatorii finali.

Actuala dezvoltare a economiei a impus intercalarea între consumatori şi producători, a unor agenţi economici, specializaţi, care formează reţeaua unităţilor comerciale cu ridicata şi cu amănuntul.

Circuitul bunurilor materiale parcurge următoarele etape: aprovizionarea, stocarea şi vânzarea.

Contabilitatea ca disciplină, alocă un capitol aparte aprovizionării, stocării, desfacerii de mărfuri, a modului cum aceste operaţii economice sunt reflectate în evidenţa contabilă.

Lucrarea de faţă „Evidenţa contabilă a mărfurilor prin metoda inventarului permanent” este menită să realizeze o imagine de ansamblu a circulaţiei mărfurilor sub aspect teoretic şi sub aspect practic.

1

Page 2: Contabilitatea marfurilor

CAPITOLUL I: NOŢIUNI GENERALE

1.1. PARTICULARITĂŢI ALE CONTABILITĂŢII ÎN COMERŢ

Comerţul este o activitate economică, constând din ansamblul activităţilor prin care se stabilesc legături permanente între producţia bunurilor materiale şi consumul acestora, concretizate în cumpărarea şi vânzarea mărfurilor, cu scopul de a obţine profit. În acest scop trebuie reluat în permanenţă ciclul aprovizionare-stocare-vânzare.

Aprovizionarea este actul de comerţ în urma căruia bunurile trec din proprietatea producătorului în proprietatea comerciantului. Din punct de vedere fiscal transferul mărfurilor de la vânzător la cumpărător are loc în momentul emiterii facturii fiscale.

Stocarea este procesul de constituire a stocurilor de mărfuri destinate vânzării, în scopul asigurării continuităţii procesului de vânzare. În funcţie de momentul de referinţă stocul poate fi iniţial (SI) sau final (SF).

Vânzarea constituie esenţa actului de comerţ în urma căreia mărfurile trec din proprietatea comerciantului în proprietatea consumatorului final.

Între aceste trei momente ale circuitului există o legătură de intercondiţionare reciprocă, legătură ce se exprimă prin „balanţa fluxului mărfurilor”1:

SI + A = V + SFunde: SI – reprezintă stoc iniţial de mărfuri; A – reprezintă aprovizionările; V – reprezintă vânzările; SF – reprezintă stocul final de mărfuri.

Comerţul, în calitate de ramură a economiei naţionale, îndeplineşte următoarele condiţii:o Echilibrarea cererii solvabile de mărfuri;o Accelerarea proceselor de vânzare a mărfurilor la un nivel superior;o Influenţarea consumului printr-o ofertă activă de mărfuri.2

Activitatea de comerţ interior se desfăşoară prin societăţi comerciale specializate cum ar fi: Societăţi comerciale cu capital privat cum ar fi: societăţi în nume colective, în

comandită simplă, pe acţiuni şi societăţi cu răspundere limitată Întreprinderi comerciale de natura regiilor autonome sau subunităţi ale acestora al

căror obiect principal de activitate îl constituie cumpărarea mărfurilor şi vânzarea lor cu scopul de a obţine profit

Societăţi comerciale constituie prin reorganizarea unităţilor comerciale de stat Asociaţii familiale sau persoane fizice care desfăşoară activităţi comerciale, organizate

conform Decretului – Lege nr. 54/1990 Cooperative de consum sau meşteşugăreşti formate prin asocierea unor producători

care desfăşoară şi activităţi comercialeActivitatea comercială, din punctul de vedere al profilului activităţii, poate fi organizată într-

o varietate de întreprinderi cum ar fi:o Întreprinderi specializate în comerţul en-gros sau cu ridicata (care cumpără mărfuri

în partizi mari, pe care le vând altor întreprinderi comerciale);o Întreprinderi specializate în comerţul en-detail sau cu amănuntul (care vând

mărfurile direct către consumatorul final).o Întreprinderi specializate în alimentaţie publică care au atât activitate de producţie

(laboratoare de cofetărie, patiserie), cât şi activitate comercială (baruri, restaurante, bufete);

1 C. Sabău, I. Pereş- Contabilitatea Întreprinderii, Timişoara, Editura Eurostampa, 2000, pg.52 P. Dumbravă, A.Pop-Contabilitatea de Gestiune în Comerţ şi Turism, Deva, Editura Intelcredo,1995,pg.98.

2

Page 3: Contabilitatea marfurilor

o Întreprinderi mixte, care desfăşoară atât activităţi comerciale cu ridicata, cât şi cu amănuntul sau de alimentaţie publică.

Rolul contabilităţii în întreprinderile de comerţ constă în asigurarea informaţiilor necesare stabilirii mărimii şi structurii patrimoniului, a mişcării acestuia datorită operaţiunilor economice efectuate şi rezultatele financiare obţinute.

În cadrul întreprinderilor comerciale un rol important îl au stocurile de mărfuri. De aceea, un specific aparte al contabilităţii în comerţ este extinderea acestui domeniu, al evidenţei aprovizionării, stocării şi mişcării stocurilor de mărfuri.3

Contabilitatea financiară trebuie să asigure totodată evidenţa relaţiilor cu furnizorii de mărfuri şi a relaţiilor cu clienţii întreprinderii, datorită volumului mare al acestor activităţi desfăşurate de întreprinderile comerciale.

Dacă în cadrul contabilităţii financiare se asigură o evidenţă a patrimoniului întreprinderii şi a relaţiilor cu exteriorul (furnizori, clienţi, bugetul statului, debitori, creditori) gestionarea stocurilor se asigură în contabilitatea de gestiune. Organizarea acesteia rămâne la latitudinea fiecărei întreprinderi.

Aceste particularităţi au implicaţii asupra structurii cheltuielilor şi a veniturilor din activitatea comercială şi a reflectării lor în contabilitatea întreprinderilor de comerţ.

1.2. GENERALITĂŢI PRIVIND CONTABILITATEAMĂRFURILOR

Bunurile cumpărate de agenţii economici în vederea revânzării poartă denumirea de mărfuri.Actuala dezvoltare a economiei a impus intercalarea între consumatori şi producători a unor

agenţi specializaţi care formează reţeaua unităţilor comerciale cu ridicata şi cu amănuntul. Aceste unităţi transmit semnalele ce vin de la clienţi prin comenzi şi contracte către agenţii economici din sfera producţiei.

Sursa de acoperire a cheltuielilor şi a profitului unităţilor comerciale o constituie un adaos la preţul de cumpărare al mărfurilor (adaos comercial) sau rabatul comercial, în cazul în care mărfurile circulă având preţul cu amănuntul stabilit, cum se practică de exemplu, în producţia editorială unde cărţile se vând la preţuri prestabilite de producător, care acordă unităţilor de desfacere o reducere procentuală a preţurilor (rabat).4

Pentru contabilitatea mărfurilor preocupările de bază constau în:- organizarea gestiunilor de mărfuri şi a evidenţei la nivelul acestora;- stabilirea documentelor justificative care se întocmesc în procesul de aprovizionare şi

desfacere a mărfurilor;- evidenţa relaţiilor de aprovizionare şi desfacere (furnizori, clienţi);- evidenţa fluxurilor financiare (încasări şi plăţi prin casierie şi prin conturile de la bănci);- evidenţa adaosului comercial realizat în comparaţie cu cheltuielile unităţii şi preocuparea

pentru realizarea profitului programat;- evidenţa obligaţiilor fiscale şi a celor către fondurile speciale cu preocuparea de a evita

plata de majorări, penalităţi sau amenzi.În activitatea comercială gestiunea de mărfuri are o importanţă fundamentală atât pentru

managerul societăţii, cât şi pentru contabilitate. De aici şi cerinţa de a se stabili cu precizie:- căile de aprovizionare cu mărfuri a acestor gestiuni (magazine, depozite);- condiţia de „franco” convenită cu furnizorii;- persoanele împuternicite cu recepţia cantitativă şi calitativă a mărfurilor aprovizionate;- traseul mărfurilor recepţionate (în magazii specializate sau distribuirea directă din

mijloace de transport în reţea).

3 C. Sabău, I. Pereş- Contabilitatea Întreprinderii, Timişoara, Editura Eurostampa, 2000, pg.7.4 E. Drehuţă- Manual de Metodologie Contabila, Bacău, Editura Agora, 1999, pg.50.

3

Page 4: Contabilitatea marfurilor

Dacă managerul unităţii este cel care alege persoanele ce vor fi încadrate în unităţi de desfacere, preocupat fiind de aspectul fizic, ţinuta şi eficienţa în relaţiile cu clienţii, contabilul trebuie să fie prompt în a sesiza eventualele deficienţe în pregătirea comercială a vânzătorilor atunci când aceştia nu sunt în măsură să efectueze cu exactitate calculele băneşti în raport cu clienţii. Tot contabilul este cel care trebuie să asigure instruirea metodologică a personalului cu privire la întocmirea actelor de evidenţă primară, depunerea numeralului încasat, etc.5

Este important ca pentru fiecare magazin sau gestiune de mărfuri, să i se pună la dispoziţia gestionarului o ştampilă proprie prin care acesta să poată stabili cu mai mare certitudine autenticitatea documentelor pe care le-a semnat privind intrarea de bunuri în gestiunea sa.

Cunoscând ponderea importantă a costului transportului în cheltuielile de circulaţie, contabilitatea trebuie să urmărească respectarea înţelegerilor convenite prin comenzi sau contracte cu privire la condiţia de „franco”, adică a locului de la care cheltuielile îl privesc pe cumpărător.

Potrivit legislaţiei în vigoare, comerciantul este răspunzător de calitatea mărfurilor puse în vânzare şi nedepăşirea termenelor de garanţie a bunurilor perisabile6. În cazul aprovizionării cu mărfuri de la producător sau de la unităţile de comerţ cu ridicata, cumpărătorul va pretinde ca acestea să fie însoţite de certificatul de calitate, iar bunurile perisabile să aibă inscripţionat termenul de garanţie.

Fie că un transport aprovizionează un singur magazin sau mai multe, contabilitatea trebuie să asigure un control prompt asupra concordanţei dintre valoarea mărfurilor primite şi repartizarea lor pe gestiuni în baza actelor justificative colectate de la gestionari.

Documentele justificative care trebuie întocmite, persoanele care le aprobă şi circuitul lor se înscriu într-un grafic alături de documentele din alte compartimente de activitate.

Dacă evidenţa clienţilor şi furnizorilor nu este organizată pe calculator, apare drept practică şi utilă folosirea fişelor analitice pentru aceste conturi.

Soldurile din balanţele analitice ale conturilor 401 şi 411 trebuie confruntate cu prevederile din contracte şi termenele de prescripţie în vederea declanşării procedurilor pentru obţinerea titlurilor executorii şi încasarea lor înainte de expirarea termenului de prescripţie.

Pentru controlul fluxurilor financiare un instrument util, experimentat cu bune rezultate, este graficul de încasări şi plăţi prin casierie şi prin conturi bancare care se întocmeşte lunar şi se urmăreşte zilnic. Acest grafic, completat zilnic, este în măsură să atenţioneze administraţia despre perturbările care pot apărea la încasarea banilor şi să preîntâmpine asumarea unor angajamente de plată în lipsa resurselor.

Funcţionarea normală a unei unităţi din sfera circulaţiei mărfurilor depinde în final de echilibrul care se creează între adaosul comercial realizat şi cheltuielile efectuate într-o perioadă dată. Această relaţie poate fi extinsă, ţinându-se seama de specific, la toate societăţile comerciale.

Este şi motivul care justifică o preocupare specială la unităţile din sfera circulaţiei mărfurilor pentru urmărirea zilnică a adaosului (rabatului) comercial realizat. La unităţile comerciale cu ridicata, realizările din adaosul comercial, pot rezulta dintr-o situaţie comparativă a cantităţilor şi preţurilor de intrare a mărfurilor, cu cele de livrare către clienţi.

5 Ibidem,pg.51.6 Ibidem, pg.52 şi următoarele.

4

Page 5: Contabilitatea marfurilor

CAPITLUL II: EVALUAREA STOCURILOR ŞI A FLUXURILOR DE MĂRFURI

2.1. PRINCIPII DE EVALUARE

Principiile de evaluare a existenţei şi mişcării stocurilor, sunt de regulă identice oricare ar fi natura elementelor stocabile. Aplicarea lor în practică permite determinarea stocurilor scriptice după fiecare operaţiune de intrare-ieşire, respectiv realizarea evidenţei stocurilor potrivit inventarului permanent.

În cazul organizării şi conducerii contabilităţii de gestiune în sistem integrat cu contabilitatea financiară evidenţa stocurilor prin inventar permanent se realizează în contabilitatea financiară, iar în cazul organizării contabilităţii de gestiune, în circuit autonom, stocurile prin inventar permanent se realizează în contabilitatea de gestiune, urmând ca în contabilitatea financiară să se conducă evidenţa stocurilor numai pe bază de inventar intermitent. Indiferent de sediul contabilităţii gestiunii stocurilor, prin inventar permanent, aceasta aplică determinarea cantitativă şi valorică a stocului final (Sf) după fiecare operaţiune de intrare (I) sau ieşire (E) după următoarea relaţie:

Sf = Si+I-E unde Si = stoc iniţial

Evidenţa stocurilor prin inventar permanent se asigură prin folosirea unui sistem de documente contabile grupate în:- Documente contabile de evidenţă a stocurilor cum ar fi : fişa de magazie, fişa de magazie cu

repartizarea ieşirilor, fişa de cont analitic pentru valori materiale, registru stocurilor, etc. cu ajutorul acestor documente, se asigură determinarea stocului scriptic cantitativ sau cantitativ valoric după fiecare operaţiune de intrare şi ieşire de stocuri.

- Documente primare sau centralizatoare de evidenţă a intrărilor de stocuri cum ar fi: note de recepţie şi constatare de diferenţe, bonul de predare- transfer- restituire, proces verbal de recepţie definitivă pentru branşamente şi amenajări provizorii de şantier; procesul verbal de demontare - demolare, etc. aceste documente stau la baza înregistrării intrărilor scriptice în documentele contabile de evidenţă a stocurilor.

- Documente primare sau centralizatoare de evidenţă a ieşirilor de stocuri care pot fi: bonul de consum, fişa limită de consum, dispoziţia de livrare, avizul de expediţie, procesul verbal de consum, etc. aceste documente stau la baza înregistrării ieşirilor scriptice din documentele contabile de evidenţă a stocurilor.7

O variantă simplificată a inventarului permanent a stocurilor se poate realiza prin combinarea acestuia cu inventarul intermitent potrivit căreia, în loc de a calcula stocul final, după fiecare operaţie de intrare- ieşire de stocuri se calculează, la intervale scurte de timp, numai ieşirile după relaţia:

E= Si+I-Sf

Această tehnică presupune o organizare şi conducere a contabilităţii gestiunii stocurilor mai puţin complexă eliminând întocmirea documentelor de evidenţă a ieşirilor de stocuri şi operarea lor în documentele de evidenţă a stocurilor. Obligă însă, la inventare faptice care trebuie efectuate la intervale scurte de timp.

Indiferent de natura stocurilor şi de sistemul documentelor cu care se realizează evidenţa existenţei şi a mişcării stocurilor, acestea trebuie evaluate.

7 P. Dumbravă şi colaboratorii-Contabilitatea de Gestiune în Comerţ şi Turism,Deva, Editura Intelcredo,1995, pg.120 şi următoarele.

5

Page 6: Contabilitatea marfurilor

Evaluarea stocurilor se realizează după principii şi tehnici distincte în funcţie de momentul la care se face evaluarea şi anume:A. La momentul intrării lor în stoc, elementele stocabile se evaluează potrivit următoarelor

reguli: - Elementele cumpărate, respectiv mărfurile şi aprovizionările stocabile se evaluează fie la

costurile de achiziţie formate din totalul cheltuielilor reale efectuate cu achiziţionarea lor, fie la un cost apropiat de acesta cum ar fi un cost prestabilit.

- Elementele fabricate, respectiv, produsele, materialele şi ambalajele din producţie proprie se evaluează de regulă, la costul de producţie, format din ansamblul cheltuielilor efectuate în întreprindere cu producerea lor. Dacă în momentul intrării lor în stoc, costul de producţie este necunoscut, acesta poate fi înlocuit cu un cost prestabilit.

B. La momentul ieşirii lor din stoc, elementele stocabile trebuie să se evalueze, în principiu, la preţul la care ele au fost evaluate la intrarea în stoc. Aplicarea acestui principiu este deseori, delicată, fiindcă sunt puţine elemente stocabile, care la momentul ieşirii lor din stoc se pot identifica din care lot de intrare provin. Aceasta, deoarece cele mai multe din elementele stocabile sunt fungibile şi interschimbabile, neputând fi identificate, la ieşire, loturile de intrare din care provin. În acest din urmă caz se practică un evantai larg de soluţii tehnici şi metode de evaluare a ieşirilor din stoc.8

2.2. TEHNICI ŞI METODE DE EVALUARE

Evaluarea stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie se face respectând cele trei momente ale evaluării: evaluarea curentă, evaluarea la inventar şi evaluarea la bilanţ.

2.2.1. EVALUAREA CURENTĂÎn ceea ce priveşte evaluarea curentă, aceasta are loc cu ocazia intrării şi cu ocazia ieşirii

stocurilor în şi din patrimoniul întreprinderii.Cu ocazia intrării stocurilor, acestea se evaluează la costul de achiziţie sau la costul de

producţie.Costul de achiziţie este utilizat cu ocazia intrării prin cumpărare de la alte unităţi sau

persoane, şi este format din preţul de cumpărare, la care se adaugă taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport, aprovizionare efectuate, şi alte cheltuieli accesorii, necesare pentru intrarea bunului respectiv în gestiunea întreprinderii.

Costul de producţie este utilizat în cazul intrării bunurilor din producţia proprie a unităţii şi este format din: costul de achiziţie al materiilor prime şi materialelor consumate; cheltuielile directe de producţie cu salariile, etc; cota cheltuielilor indirecte de producţie cuvenită bunurilor fabricate.

În cadrul întreprinderii mai pot intra şi bunuri primite prin donaţii, cu titlu gratuit, la care valoarea de intrare se stabileşte în funcţie de preţul pieţei şi de starea şi utilitatea bunului respectiv pentru întreprindere.

Evaluarea stocurilor la ieşirea lor din patrimoniu se face la patru feluri de preţuri sau de costuri, determinate prin patru metode specifice: metoda costului mediu ponderat, metoda primei intrări - primei ieşiri, metoda ultimei intrări - primei ieşiri, metoda preţurilor standard.

Metoda Costului mediu ponderat se determină după fiecare intrare, sau lunar, ca raport între valoarea totală a stocului iniţial plus valoarea intrării şi cantitatea existentă în stocul iniţial plus cantitatea intrată, după următoarea formulă:

C.M.P. = ΣQi·Pi / ΣQiUnde: C.M.P. - costul mediu ponderat.

Qi – cantitatea aferentă stocului ,,i,,

8 Ibidem.6

Page 7: Contabilitatea marfurilor

Pi – preţul unitar aferent stocului ,,i,,.

Metoda primei intrări- primei ieşiri (F.I.F.O.) este cunoscută sub denumirea sa anglo-saxonă de metoda FIFO. Potrivit acestei metode, elementele stocabile ies din stoc în ordinea vechimii loturilor de intrare neangajate la ieşire. Dacă lotul de ieşire nu este acoperit din cel mai vechi lot de intrare neangajată, se apelează în ordine la loturile de intrare următoare.

În cazul aplicării metodei de evaluare a ieşirilor din stoc, ieşirile urmează cu întârziere, variaţiile preţurilor de intrare, această întârziere fiind mai mare sau mai mică în funcţie de viteza de rotaţie a stocurilor. În perioade inflaţioniste, aplicarea acestei metode duce la subevaluarea cheltuielilor datorită supraevaluării stocurilor de mărfuri de la finele perioadelor de gestiune, în funcţie de preţurile de achiziţie a ultimelor loturi intrate.9

Metoda ultimei intrări- primei ieşiri este cunoscută şi sub denumirea de metoda LIFO. Potrivit acestei metode elementele stocabile ies din stoc în ordinea celor mai recente loturi de intrare care figurează încă în stoc.10

În perioade inflaţioniste aplicarea acestei metode conduce la supraevaluarea cheltuielilor datorită supraevaluării stocurilor de mărfuri de la finele perioadelor de gestiune, în funcţie de preţurile de achiziţie ale primelor intrări, neangajate încă la ieşire.

Metoda preţului standard constă în determinarea unor preţuri fixe folosite atât la evaluarea intrărilor, cât şi a ieşirilor, urmând ca diferenţele dintre preţurile standard şi costurile de achiziţie sau de producţie să se evidenţieze în mod distinct. Acestea se repartizează la sfârşitul lunii asupra valorii bunurilor ieşite şi asupra stocului existent. Repartizarea se efectuează cu ajutorul coeficientului de repartizare al diferenţelor de preţ Kd.p. după formula:

Si dif. preţ + dif. preţ af. intrărilorKd.p.= ────────────────────

Si mărfuri + Intrări mărfuriCota- parte din diferenţele de preţ aferente ieşirilor se calculează înmulţind la valoarea bunurilor ieşite coeficientul calculat. Diferenţele nerepartizate ieşirilor corespund stocurilor existente la sfârşitul lunii.

Alte metode de evaluare a ieşirilor de mărfuri mai puţin folosite ar fi:- Metoda de evaluare a ieşirilor din stoc la un cost apropiat de costurile de achiziţie reale de

intrare calculat statistic pe baza preţurilor de achiziţie reale din perioadele de gestiune anterioare.

- Metoda de evaluare a ieşirilor din stoc la un preţ prestabilit determinat pe baza unor studii tehnice şi de previziune a evoluţiei costurilor de achiziţie.

- Metoda de evaluare a ieşirilor din stoc la valoarea de înlocuire, sau la preţul zilei, recomandată mai ales în perioadele de hiperinflaţie pentru a se realiza o evoluţie concordantă între mişcarea costurilor de achiziţie şi mişcarea preţurilor de vânzare.

În cazul practicării acestor metode apar diferenţe între costurile reale de achiziţie ale intrărilor şi costurile teoretice ale ieşirilor, care periodic trebuie calculate, analizate şi tratate contabil. Teoretic aceste diferenţe ar trebui să corecteze costurile de achiziţie a mărfurilor care au fost deja vândute, dar în practică se procedează într-o manieră simplificată în sensul că, aceste diferenţe se înregistrează direct pe seama cheltuielilor excepţionale, prin intermediul cărora afectează rezultatele economico- financiare ale contabilităţii financiare. Similar se procedează şi cu alte două tipuri de diferenţe care pot să apară între valoarea scriptică şi valoarea reală a stocurilor de mărfuri şi anume:

- Diferenţele dintre inventarul scriptic şi cel faptic datorită cantităţilor faptice diferite faţă de cele scriptice la data efectuării inventarului faptic.

- Diferenţele care rezultă în cazul în care ieşirile din stoc nu sunt evaluate după aceeaşi metodă atât în contabilitatea generală cât şi de gestiune.

De regulă astfel de diferenţe se calculează la finele exerciţiului financiar pentru a fi luate în considerare la întocmirea bilanţului contabil şi a contului de profit şi pierdere care trebuie să

9 O. Bojian-Contabilitatea Întreprinderii, Bucuresti, Editura Economica, 1999, pg.111.10 I. Negescu, M. Negescu- Contabilitatea Întreprinderii, Bucureşti, Editura Tribuna Economică,1999, pg.86.

7

Page 8: Contabilitatea marfurilor

reflecte imaginea fidelă a patrimoniului şi a rezultatului economico- financiar al perioadei pentru care se întocmesc documente de sinteze contabile11.

O altă metodă, mai puţin folosită, ar mai fi metoda următorul intrat - primul ieşit NIFO este apropiată de metoda LIFO şi constă în evaluarea ieşirilor din stoc la preţul ultimului lot sau la preţul ultimului lot produs. Deoarece ieşirile sunt evaluate la valoarea de înlocuire este necesar, pentru a nu obţine un sold negativ, să se reevalueze stocul rămas, stocul necesar fiind deci reevaluat permanent, diferenţa din reevaluare este neutralizată12.

Deşi în practica contabilă din ţara noastră nu sunt admise decât metoda costului mediu ponderat şi metoda primei intrări- primei ieşiri se impun câteva comentarii în legătură cu alegerea uneia sau alteia dintre metodele posibile de evaluare a ieşirilor de stocuri.

Evaluarea ieşirilor din stoc după metoda costului unitar mediu ponderat calculat la finele perioadei de gestiune, respectiv lunar, reprezintă avantajul unui calcul simplu, apropiindu-se mai mult de practica inventarului intermitent dar nu permite realizarea ieşirilor în cursul perioadei de gestiune. În schimb metoda costului mediu ponderat calculat după fiecare intrare este considerată ca fiind mai apropiată de de practica inventarului permanent şi dă posibilitatea realizării ieşirilor în cursul perioadei de gestiune prezentând însă inconvenientul unui calcul relativ complex.

Celelalte metode de evaluare a ieşirilor din stoc trebuie examinate în legătură cu fenomenul de mişcare a preţurilor. Astfel, în cazul creşterii continue a preţurilor, prin aplicarea metodei FIFO ieşirile sunt evaluate la preţurile cele mai scăzute, stocurile finale la preţurile cele mai ridicate, rezultând o majorare a beneficiului din exploatare al întreprinderii. Din contră dacă preţurile sunt în scădere, ieşirile sunt evaluate la preţurile cele mai ridicate, stocul final, la preţurile cele mai scăzute, iar beneficiul este micşorat.

Dacă se aplică metoda LIFO efectele sunt imense. În caz de creştere continuă de preţuri, ieşirile sunt exprimate la preţurile cele mai ridicate, stocul final la preţurile cele mai scăzute, iar beneficiul este micşorat, într-o situaţie inversă, de scădere a preţurilor ieşirilor sunt micşorate iar stocul final şi beneficiul majorat.

Dat fiind faptului că metoda costului mediu ponderat şi metoda FIFO nu asigură întotdeauna cea mai bună reflectare a fluxurilor de stocuri în perioadele de inflaţie metodele LIFO şi valorii de înlocuire NIFO sunt considerate mai adecvate determinării rezultatului exerciţiului decât metodele CMP şi FIFO.

2.2.2. EVALUAREA LA INVENTARIEREÎn momentul inventarierii stocurile şi producţia în curs de execuţie se evaluează la valoarea

actuală avându-se în vedere preţurile pieţei şi utilitatea bunurilor pentru întreprindere. Astfel stocurile sunt evaluate pe sortimente. În acest scop se impune întocmirea de liste pe grupe pe bunuri corespunzător clasificării costurilor şi apoi se studiază păturile pieţei, baremurile, indicii specifici, mercurialele, etc, pentru stabilirea valorii actuale13.

Astfel la inventar se pot stabilii următoarele valori de inventar:- Pentru materiile prime şi materialele consumabile, valoarea de inventar corespunde costului de

înlocuire, adică preţului de cumpărare plus cheltuielile accesorii;- Pentru produsele finite şi mărfurile revândute în aceeaşi stare valoarea actuală este formată din

preţul pieţei de vânzare, diminuat cu cheltuielile accesorii, cheltuielile de transport, comisioane, garanţii acordate, cheltuieli de desfacere.

- Producţia în curs de execuţie se evaluează, fie prin metoda directă luând în considerare componentele consumate şi de gradul de prelucrare a acestora, fie prin metoda contabilă, ca diferenţă între cheltuielile totale de producţie şi costul efectiv al producţiei principale obţinute.

11 P. Dumbravă şi colaboratori - Contabilitatea de Gestiune în Comerţ şi Turism, Deva, Editura Intelcredo,1995,pg.127 şi următoarele.12 N. Feleaga, I. Ionaşcu - Contabilitatea Financiară, Vol.2, Bucureşti, Editura Economică, 1993, pg.22013O. Bojian - Contabilitatea Întreprinderii, Bucureşti, Editura Economică, 1999, pg..115

8

Page 9: Contabilitatea marfurilor

2.2.3. EVALUAREA LA INTOCMIREA BILANŢULUIEvaluarea la întocmirea bilanţului cu ocazia închiderii conturilor constă în compararea valorii contabile cu

valoarea actuală stabilită la inventar şi se înregistrează numai valoarea cea mai mică. Astfel dacă valoarea este mai mică

decât valoarea contabilă, pentru diferenţa constatată se procedează la constituirea de provizioane prin includerea în

cheltuieli. Deprecierea stocurilor nu poate fi înregistrată direct asupra costurilor de intrare, deoarece menţinerea

stocurilor la costurile de intrare este impusă de principiul noncompensării.

În domeniul stocurilor se pot constitui provizioane pentru reînnoirea stocurilor, provizioane pentru creşteri de preţuri şi provizioane pentru fluctuaţii de cursuri valutare, care au caracterul de provizioane reglementate, constituind structuri de capital propriu.

2.3. PREŢURILE UTILIZATE ÎN EVALUAREA MĂFURILOR

În contabilitate, stocurile de mărfuri îndeplinesc un dublu rol: constituie principalul element patrimonial şi constituie element de calcul al costului de aprovizionare al mărfurilor vândute.

Pentru calculul costului de aprovizionare al mărfurilor vândute se adaugă la costul de aprovizionare al stocului iniţial de mărfuri, valoarea mărfurilor achiziţionate în cursul perioadei de gestiune evaluate la cost de achiziţie sumă din care se deduce stocul final de mărfuri la cost de achiziţie14.

În condiţiile economiei de piaţă stocurile de mărfuri sunt evaluate diferit, în funcţie de provenienţa acestora, şi acordul părţilor în urma negocierilor, deci preţurile sunt libere şi fluctuante. Cu toate acestea putem deosebii următoarele categorii principale de preţuri:- Preţul cu ridicata reprezentând preţul de cumpărare al mărfurilor de către unităţile comerciale

cu ridicata sau de livrare de către unitatea producătoare.- Preţul cu amănuntul practicat de unităţile comerciale de desfacere cu amănuntul al mărfurilor

către populaţie, fiind format din preţul cu ridicata la care se adaugă adaosul comercial, al unităţilor cu amănuntul.

- Preţul de contractare sau achiziţie pentru produsele agricole, care poate fi majorat cu prime sau adaosuri după caz, ori alte avantaje oferite producătorilor agricoli.

- Preţul extern pentru mărfurile importate format din preţul extern în valută banco- furnizor extern, transformat în lei la cursul în vigoare, la care se adaugă cheltuielile de transport pe parcursul extern, taxe vamale, alte comisioane şi taxe.

- Preţul intermediar practicat de unităţile comerciale cu ridicata, pentru vânzarea mărfurilor către unităţile comerciale cu amănuntul, fiind format din preţul cu ridicata, la care se adaugă cota de adaos comercial al unităţii cu ridicata, cunoscută sub denumirea de marjă comercială.

Nivelul preţului mărfurilor este influenţat de : condiţiile de livrare, condiţiile de ambalaj şi condiţiile de încasare.

Condiţii de livrare asigură delimitarea răspunderii între furnizori şi clienţi privind cheltuielile ocazionate de livrarea mărfurilor şi a ambalajelor. Prin ele se precizează locul până unde furnizorul suportă cheltuielile de expediere şi de asigurare.

Condiţiile de livrare la intermediar pot fi: franco-depozitul furnizorului, franco-staţia de expediere, franco-staţia de destinaţie.

Cheltuielile de aprovizionare, cum ar fi cele de transport achitate terţilor, încărcare-descărcare, asigurare, se adaugă la preţul de facturare sau cumpărare, formând costul de achiziţie sau costul de aprovizionare.

14 P. Dumbravă şi colaboratorii - Contabilitatea de Gestiune în Comerţ şi Turism, Deva, Editura Intelcredo,1995, pg. 99 şi următoarele.

9

Page 10: Contabilitatea marfurilor

Condiţiile de ambalare ale mărfurilor se referă la precizarea tipului de ambalaje utilizate şi la includerea sau neincluderea preţului ambalajului în preţul mărfii, ceea ce prezintă importanţă pentru înregistrarea în contabilitate. Dacă preţul ambalajului este inclus în preţul mărfii, întreaga valoare a mărfii şi ambalajului se reflectă în contul de mărfuri, iar dacă nu, valoarea ambalajului trebuie oglindită diferit în funcţie de natura acestuia.

Condiţiile de plată respectiv de încasare sunt prevăzute prin contractele sau convenţiile încheiate între părţi cu ocazia negocierilor.

CAPITOLUL III: INVENTARIEREA MĂRFURILOR

3.1. NOŢIUNEA, IMPORTANŢA ŞI FELURILE INVENTARIERII

10

Page 11: Contabilitatea marfurilor

Inventarierea este procedeul de constatare faptică la o anumită dată, a existenţei elementelor patrimoniale ale unităţilor economice şi sociale din punct de vedere cantitativ, calitativ şi valoric15. Deşi procedeu utilizat de către alte ştiinţe economice, inventarierea se utilizează în special, în contabilitate, dându-i acesteia posibilitatea să furnizeze date şi informaţii reale. Inventarierea s-a impus ca procedeu important, în special, datorită neconcordanţelor de ordin obiectiv şi subiectiv care pot apărea între datele contabilităţii şi realitatea de pe teren. De exemplu mărfurile pierd în timp din greutate şi implicit din valoare datorită proprietăţilor lor fizice şi chimice, datorită condiţiilor de păstrare. Animalele, datorită influenţei proceselor biologice cresc în greutate şi valoare. Gestionarea defectuoasă poate determina dispariţia unor bunuri, iar necunoaşterea sau neglijenţa pot duce la înregistrări greşite în contabilitate a existenţei şi mişcării stocurilor de mărfuri. Astfel, pentru a cunoaşte situaţia reală a stocurilor de mărfuri este necesară folosirea inventarierii.

Importanţa inventarierii constă în următoarele aspecte:o Determinarea reală a elementelor patrimoniale în scopul calculării corecte a

indicatorilor economico-financiari: producţia neterminată, costul efectiv al producţiei finale, rezultatele financiare, etc. şi implicit a unui bilanţ real. De aceea, ea cuprinde toate elementele patrimoniale, precum şi bunurile deţinute cu orice titlu, aparţinând altor persoane fizice sau juridice.

o Asigurarea integrităţii patrimoniului prin controlul periodic şi sistematic al gestiunilor. Din conturi rezultă stocurile de mărfuri care ar trebui să se găsească efectiv în gestiunea unităţii. În urma confruntării datelor din contabilitate cu cele faptice pot rezulta lipsuri sau plusuri în gestiune, mărfuri degradate, stabilindu-se cauzele ce le-au produs, persoanele vinovate în vederea recuperării lor.

o Repartizarea cheltuielilor şi a veniturilor în timp (operaţiuni de regularizare) în scopul determinării rezultatelor financiare ale unui exerciţiu.

o Aprecierea, în funcţie de evoluţia faptelor economice, a creşterilor sau deprecierilor valorilor contabile a elementelor patrimoniale la sfârşitul exerciţiului, prin stabilirea valorii actuale, respectiv a valorii de utilitate.

o Stabilirea şi evaluarea elementelor patrimoniale ce constituie aport în natură la începutul activităţii unităţii16.

Inventarierea se face în mai multe feluri, fapt pentru care este necesară clasificarea acesteia după mai multe criterii, astfel17:

a. După sfera de cuprindere poate fi generală şi parţială.Inventarierea generală cuprinde întregul patrimoniu al unităţii, precum şi bunurile

aparţinând altor unităţi şi care se află temporar în prelucrarea, păstrarea sau custodia unităţii inventariate.

Inventarierea parţială cuprinde numai o parte a patrimoniului unităţii: o anumită categorie de bunuri, o gestiune, o secţie sau o formă, etc.

b. După intervalul de timp la care se efectuează, inventarierea poate fi: anuală, periodică, ocazională, inopinată.

Inventarierea anuală se efectuează la sfârşitul exerciţiului financiar în vederea determinării reale ale elementelor patrimoniale, pentru întocmirea bilanţului anual. Aceasta este o inventariere generală, deoarece cuprinde toate elementele patrimoniale unităţii.

Inventarierea periodică se efectuează în cursul anului sau la perioade mai mari de un an, în scopul verificării existenţei unor anumite categorii de elemente patrimoniale. Cu cât este mai mare frecvenţa modificărilor elementelor patrimoniale, cu atât inventarierea se efectuează la perioade mai mici. De exemplu: numeralul din casierie se inventariază cel puţin o dată pe lună, mărfurile şi ambalajele se inventariază de două, trei ori pe an, iar clădirile şi construcţiile pot fi inventariate o dată la trei ani. De regulă, inventarierile periodice sunt inventarieri parţiale, efectuarea lor nefiind legată de întocmirea bilanţului.15 O. Bojian – Contabilitatea generală a întreprinderii, Bucureşti, Editura Eficient, 1998, pg.30416 M. Epuran, V. Băbăiţă –Bazele contabilităţii, Timişoara, Editura Mirton, 1999, pg.298 şi următoarele17 Ibidem pg.299.

11

Page 12: Contabilitatea marfurilor

Inventarierea ocazională se efectuează în timpul exerciţiului financiar, fiind determinată de împrejurări speciale: predări şi primiri de gestiune, furnizarea unor societăţi şi divizarea altora, când există indicii că sunt lipsuri sau plusuri în gestiune, la cererea organelor de control sau a altor organe împuternicite, în cursul modificării de preţuri ca urmare a hotărârii organelor competente, în anumite situaţii forţate, de exemplu: calamităţi, distrugeri, furturi. Aceste feluri de inventarieri în funcţie de sfera elementelor cuprinse, pot fi inventarieri generale sau parţiale.

Inventarierea inopinată se aseamănă cu cea ocazională în sensul că se efectuează la cererea organelor de control sau când există indicii că sunt lipsuri sau plusuri în gestiune, cu deosebirea că se efectuează fără anunţarea prealabilă a gestionarului, dar în prezenţa sa. Acestea sunt numai inventarieri generale.

Lipsurile de inventar se înregistrează ca ieşiri din patrimoniul unităţii. Lipsurile de inventar la mărfuri se înregistrează în debitul contului „Cheltuieli privind mărfurile” şi creditul contului „Mărfuri” cu următoarea înregistrare contabilă:------------------------------------------------------x-------------------------------------------------------607 „Cheltuieli privind mărfurile” = 371 „Mărfuri”------------------------------------------------------x-------------------------------------------------------

Lipsurile la inventariere pot fi imputabile şi neimputabile.Lipsurile imputabile pot proveni din neglijenţe şi sustrageri, valoarea lor recuperându-se de

la cei vinovaţi. Imputarea se face la preţul pieţei existent la data producerii pagubei sau a constatării acesteia.

Imputarea lipsurilor constatate la inventariere se face cu ajutorul următoarei înregistrări contabile:

-----------------------------------------------x--------------------------------------------------------------461 „Debitori diverşi” = %

sau 758 „Alte venituri din exploatare”4282 „Alte creanţe în

legătură cu personalul” 4427 „T.V.A. colectată”-----------------------------------------------x--------------------------------------------------------------

Lipsurile neimputabile se produc ca urmare a manipulării şi păstrării mijloacelor materiale.Plusurile constatate la inventar, ca urmare a ţinerii necorespunzătoare a evidenţelor,

funcţionarea necorespunzătoare a aparatelor de măsurat, intenţii de sustragere, etc., se înregistrează ca orice intrare de mijloace economice. Înregistrarea plusurilor de mărfuri constatate la inventariere se realizează cu ajutorul următorului articol contabil:

-----------------------------------------------x--------------------------------------------------------------371 „Mărfuri” = 607 „Cheltuieli privind mărfurile”

-----------------------------------------------x--------------------------------------------------------------

Prin înregistrarea în contabilitate a plusurilor şi a minusurilor constatate la inventariere se asigură corelaţia dintre contabilitate şi realitate şi întocmirea unui bilanţ real.

La sfârşitul anului, în baza datelor cuprinse în listele de inventariere, procesele verbale de inventariere şi a bilanţului contabil anual, se întocmeşte „Registrul-inventar”, document obligatoriu de înregistrare anuală şi grupată a rezultatelor inventarierii patrimoniului şi a conţinutului unor posturi de bilanţ, servind ca probă în litigii.

12

Page 13: Contabilitatea marfurilor

CAPITLUL IV: METODE DE ORGANIZARE A CONTABILITĂŢII MĂRFURILOR

4.1. METODA INVENTARULUI PERMANENT

13

Page 14: Contabilitatea marfurilor

Metoda inventarului permanent presupune înregistrarea tuturor operaţiilor de intrare şi ieşire a mărfurilor în şi din gestiunea unităţilor patrimoniale în contabilitatea sintetică, în tot cursul perioadei de gestiune18.

Folosirea acestei metode presupune înlocuirea fişelor de magazie cu raportul de gestiune în care se înregistrează zilnic intrările şi ieşirile, pe baza documentelor justificative şi se stabileşte soldul la sfârşitul zilei. Raportul de gestiune se completează zilnic şi stă la baza înregistrărilor în contabilitate.

În condiţiile aplicării metodelor inventarului permanent, fiecare intrare de mărfuri este înregistrată cantitativ şi valoric în contul de mărfuri, la nivelul costului istoric care este costul de achiziţie, sau la nivelul preţului stabilit în funcţie de valoarea de utilitate, pentru mărfurile aduse ca aport, primite ca donaţii sau aduse cu titlu de gratuit. De asemenea fiecare ieşire din stoc este contabilizată fizic şi valoric, ceea ce permite cunoaşterea în orice moment a mărimii stocurilor de mărfuri, atât valoric cât şi cantitativ, permiţând controlul gestionar, dacă, în acest scop, se efectuează şi inventarierea faptică a stocurilor19.

Specificul metodei inventarului permanent constă în următoarele:- Stocul final la sfârşitul exerciţiului precedent devine stoc iniţial la începutul exerciţiului curent;- În timpul exerciţiului financiar curent de mărfuri se debitează cu toate intrările de mărfuri,

evaluate la costurile de achiziţie sau la valoarea actuală, în corespondenţă cu conturile de obligaţii sau de trezorerie, şi se creditează cu ieşirile de mărfuri din gestiune, evaluate după una din metodele prezentate, în corespondenţă cu conturile de cheltuieli, de creanţe sau de trezorerie.

- Stocul final, stabilit după punerea de acord a datelor din contabilitate cu cele constatate la inventariere, se raportează, ca stoc iniţial în exerciţiul următor.

În cadrul metodei inventarului permanent, contabilitatea analitică se poate organiza după trei procedee: procedeul operativ- contabil, numit şi pe solduri, procedeul cantitativ- valoric, şi procedeul global- valoric.În cazul în care evidenţa analitică a stocurilor de mărfuri, se ţine cantitativ- valoric, se poate utiliza ca preţ de înregistrare preţul de cumpărare a mărfurilor (lucru posibil, îndeosebi când se practică o cotă unică de adaos comercial, în schimb, în cazul în care evidenţa analitică a mărfurilor se ţine global- valoric la nivelul gestiunii (aşa cum se procedează în comerţul cu amănuntul), pentru înregistrare, se utilizează preţul de vânzare cu amănuntul, inclusiv TVA.

La depozitele SC BIMBO COM. SRL metoda de organizare a contabilităţii analitice a mărfurilor este metoda cantitativ- valorică, iar ca preţ de înregistrare se utilizează preţul de vânzare cu ridicata (costul efectiv de achiziţie plus adaosul comercial al angrosistului). Metoda de evaluare folosită este cea a costului mediu ponderat.

Evidenţa mărfurilor aprovizionate în vederea desfacerii en- gros se ţine cantitativ- valoric pe fiecare sortiment de marfă. Pentru fiecare factură primită de la furnizor se întocmeşte câte o notă de recepţie şi constatare de diferenţă în care se consemnează integral datele din factură. Toate facturile cât şi notele de recepţie şi constatare de diferenţă se centralizează după care se întocmeşte nota contabilă pentru înregistrarea în contabilitate a intrărilor de mărfuri în depozit.

În continuare vom prezenta o suită de înregistrări contabile la SC BIMBO COM. SRL cu ocazia aprovizionării cu mărfuri în cazul în care se foloseşte preţul de vânzare cu ridicata (preţul de cumpărare plus adaosul comercial).

Exemplu: Pe baza facturii cu numărul 284/02.02.2001 se înregistrează cumpărări de mărfuri în valoare de 10 mil. Lei, TVA 19%. Pentru aceste mărfuri unitatea practică şi înregistrează un adaos comercial de 20%. Unitatea desface mărfurile numai en-gros.

1. Recepţia mărfurilor: -------------------------------------------x-----------------------------------------------11.900.000 % = 401 ,,Furnizori,, 11.900.00010.000.000 371 ,,Mărfuri,, 10.000.000

18 Revista - Gestiunea şi contabilitatea firmei, nr. 5 / 200019 N. Feleagă, I. Ionaşcu – Tratat de contabilitate financiară, Vol.2,Bucureşti, Editura Economică, 1998, pg.37 şi următoarele

14

Page 15: Contabilitatea marfurilor

1.900.000 4426 ,,TVA deductibilă,, 1.900.000-------------------------------------------x-----------------------------------------------

2. Înregistrarea adaosului comercial-----------------------------------------x----------------------------------------------------2.000.000 371 ,,Mărfuri,, = 378 ,,Dif. de preţ la mărfuri,, 2.000.000------------------------------------------x---------------------------------------------------La vânzarea mărfurilor din depozit se întocmeşte factura fiscală în care se înscriu toate

mărfurile livrate pe fiecare sort., tip., dimensiune. Această factură cuprinde următoarele elemente: denumirea mărfurilor, U.M., cantitatea, preţ unitar fără TVA, valoare fără TVA, şi valoare totală.

Preţul de livrare unitar va cuprinde preţul de achiziţie plus adaosul comercial.

3. Vânzarea mărfurilor:-----------------------------------------x----------------------------------------------------

14.280.000 371 „Mărfuri” = % 14.280.00012.000.000 707,,Venituri din vânz. mărf.,, 12.000.0002.280.000 4.427,,TVA colectat,, 2.280.000

-----------------------------------------x----------------------------------------------------

4. Descărcarea gestiunii de mărfuri------------------------------------------------------x----------------------------------------------

12.000.000 % = 371 ,,Mărfuri,, 12.000.00010.000.000 607 ,,Cheltuieli privind mărfurile,, 10.000.0002.000.000 378 ,,Diferenţe de preţ la mărfuri,, 2.000.000

------------------------------------------------------x----------------------------------------------

În activitatea societăţilor comerciale care au ca obiect de activitate comercializarea mărfurilor, descărcarea gestiunii de mărfuri vândute presupune calcularea şi repartizarea corespunzătoare a adaosului comercial aferent mărfurilor vândute după relaţia de calcul20:

K378 =(soldul iniţial al adaosului comercial + valoarea adaosului comercial aferent intrărilor în cursul perioadei, cumulat de la începutul anului Rc378) / (soldul iniţial al contului de mărfuri mai puţin TVA + valoarea intrărilor de mărfuri în cursul perioadei, cumulat de la începutul anului mai puţin TVA )

Acest coeficient se aplică la valoarea mărfurilor existente în stoc la finele perioadei de gestiune şi se obţine în acest fel valoarea absolută a adaosului comercial aferent stocului de mărfuri. Acesta se scade din valoarea adaosului comercial aferent intrărilor şi se obţine astfel valoarea adaosului comercial aferent vânzărilor de mărfuri.

Contabilitatea mărfurilor în cazul în care se foloseşte costul de achiziţie pentru evaluarea şi înregistrarea lor prezintă următorul tablou de înregistrări contabile.

Exemplu: Să presupunem că SC BIMBO COM SRL cumpără de la SC CRONOS SRL, pe baza facturii fiscale, mărfuri la un preţ de facturare de 2.500.000, TVA 19%. --------------------------------------------x--------------------------------------------------------

2.975.000 % = 401 ,,Furnizori,, 2.975.0002.500.000 371 ,,Mărfuri,, 2.500.000475.000 4.426 ,,TVA deductibil,, 475.000

---------------------------------------------x-------------------------------------------------------Dacă intreprinderea doreşte să-şi evidenţieze separat cheltuielile de transport- aprovizionare

poate să-şi deschidă analitice ale contului 371 ,,Mărfuri,, astfel: 371.01 ,,Mărfuri-preţ de facturare,, , 371.02 ,,Mărfuri- cheltuieli de transport-aprovizionare,,.

Mărfurile mai pot intra în gestiunea unităţii şi prin aport de capital. În acest caz înregistrarea va fi:

20 C. Staicu şi colaboratorii – Contabilitatea întreprinderii, Vol.1, Reprografia Universităţii din Craiova, 1997, pg.27215

Page 16: Contabilitatea marfurilor

-----------------------------------------------x-----------------------------------------------------371 ,,Mărfuri,, = %

456 ,,Decontări cu asociaţii privind capitalul,, 108 ,,Contul întreprinzătorului individual,,------------------------------------------------x----------------------------------------------------

În anumite situaţii unitatea patrimonială poate să vândă materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar fără prelucrare. Acestea vor fi transferate la mărfuri şi apoi vândute ca atare. Documentul utilizat este ,,Bon de predare, transfer, restituire,,. ----------------------------------------------------x-----------------------------------------------

371 ,,Mărfuri,, = % 300 ,,Materii prime,,

301 ,,Materii consumabile,, 321 ,,Obiecte de inventar,,

-----------------------------------------------------x----------------------------------------------Plusurile constatate la inventar se vor înregistra pe baza ,,Procesului verbal de inventariere,,

astfel:---------------------------------x-------------------------------------------------------------------

371 ,,Mărfuri,, = 607 ,,Cheltuieli privind mărfurile,,----------------------------------x------------------------------------------------------------------Dacă se doreşte ca înregistrarea plusurilor de mărfuri să nu afecteze rulajul contului

607 ,,Cheltuieli privind mărfurile,, înregistrarea plusurilor se face, în roşu, astfel:---------------------------------------------------------x-------------------------------------------

607 ,,Cheltuieli privind mărfurile,, = 371 ,,Mărfuri,,---------------------------------------------------------x-------------------------------------------Donaţiile de mărfuri primite se înregistrează astfel:-----------------------------------x-----------------------------------------------------------------371 ,,Mărfuri,, = 771 ,,Venituri excepţionale din operaţii de gestiune,,-----------------------------------x-----------------------------------------------------------------Apoi are loc ieşirea din gestiune, a mărfurilor achiziţionate prin :

1. Vânzare către clienţi pe baza facturii fiscale la un preţ de vânzare de 3.000.000 lei, TVA 19%.-----------------------------------------x---------------------------------------------------------------3.570.000 411 ,,Clienţi,, = % 3.570.000

3.000.000 707 ,,Venituri din vânzarea mărfurilor,, 3.000.000570.000 4427 ,,TVA colectat,, 570.000

-----------------------------------------x---------------------------------------------------------------2. Scăderea din gestiune a mărfurilor vândute pe baza ,,Facturii fiscale,, la costul de achiziţie al

mărfurilor vândute de 2.500.000 lei: ----------------------------------------------------------x-----------------------------------

2.500.000 607 ,,Cheltuieli privind mărfurile,, = 371 ,,Mărfuri,, 2.500.000-----------------------------------------------------------x-----------------------------------Lipsurile constatate la inventar se vor înregistra pe baza ,,Procesul verbal de inventariere,,

astfel:--------------------------------------------------------x-----------------------------

607 ,,Cheltuieli privind mărfurile,, = 371 ,,Mărfuri,,--------------------------------------------------------x-----------------------------

Dacă lipsurile sunt imputabile se va înregistra concomitent şi imputarea lor: -------------------------------------------x-------------------------------------------------

461 ,,Debitori,, = % 758 ,,Alte venituri din exploatare,,

4427 ,,TVA colectată,,-------------------------------------------x-------------------------------------------------Pierderile de mărfuri din calamităţi naturale se vor înregistra ca o cheltuială excepţională:

16

Page 17: Contabilitatea marfurilor

-------------------------------------------------------------------------x-------------------671 ,,Cheltuieli excepţionale privind operaţiile de gestiune,, = 371 ,,Mărfuri,,

-------------------------------------------------------------------------x--------------------Contabilitatea mărfurilor în cazul în care se foloseşte preţul de vânzare cu amănuntul

pentru evaluarea şi înregistrarea lor prezintă următoarea filieră de înregistrări contabile: Exemplu: Magazinul cu amănuntul al SC „BIMBO COM” S.R.L. se aprovizionează cu marfă direct de la furnizori pe bază de factură în valoare de 5000000 lei, TVA 19%. unitatea practică un adaos comercial de 30%.1. Recepţia mărfurilor primite de la furnizori:--------------------------------------------------------------x-------------------------------------------- 5950000 % = 401 „Furnizori” 5950000 5000000 371 „Mărfuri” 5000000 950000 4426 „TVA deductibilă” 950000--------------------------------------------------------------x--------------------------------------------2. Înregistrarea adaosului comercial şi a TVA neexigibil, 19% din preţul de cumpărare + adaos--------------------------------------------------------------x-------------------------------------------- 2735000 371 „Mărfuri” = % 2735000 1500000 378 „Diferenţe de preţ 1500000

la mărfuri” 1235000 4428 „TVA neexigibilă” 1235000--------------------------------------------------------------x--------------------------------------------

Are loc vânzarea acestor mărfuri1.vânzarea mărfurilor:

--------------------------------------------------------------x-------------------------------------------- 7735000 5311 „Casa în lei” = % 7735000 6500000 707 „Diferenţe de preţ 6500000

la mărfuri” 1235000 4427 „TVA colectată” 1235000--------------------------------------------------------------x--------------------------------------------2. Descărcarea de gestiune pentru mărfurile vândute:--------------------------------------------------------------x-------------------------------------------- 7735000 % = 371 „Mărfuri” 7735000 5000000 607 „Cheltuieli privind mărfurile” 5000000 1500000 378 „Diferenţe de preţ la mărfuri” 1500000 1235000 4428 „TVA neexigibil” 1235000--------------------------------------------------------------x--------------------------------------------

Există unităţi patrimoniale care îşi desfac produsele finite prin magazinele proprii de desfacere cu amănuntul. În acest caz se va face transferul produselor finite la mărfuri şi apoi vor fi vândute ca atare. Exemplu: O unitate patrimonială obţine în cursul lunii produse finite, preţul prestabilit (standard) este de 3500000 lei. Aceste produse pot fi vândute în cursul perioadei de gestiune prin magazinele proprii de desfacere care practică un adaos comercial de 30 % , TVA 19%. La sfârşitul perioadei de gestiune se calculează costul efectiv, de 2900000 lei şi se înregistrează diferenţa de preţ la produse finite, favorabilă de 600000 lei.

Au loc următoarele înregistrări contabile: 1) Obţinerea de produse finite:

------------------------------------------------------x---------------------------------------------------- 3500000 345 „Produse finite” = 711 „Venituri din producţie 3500000

stocată”------------------------------------------------------x---------------------------------------------------- 2) Se predau aceste produse la magazinele proprii de desfacere cu amănuntul:

17

Page 18: Contabilitatea marfurilor

--------------------------------------------------------------x-------------------------------------------- 5414500 371 „Mărfuri” = % 5414500 3500000 345 „Produse finite” 3500000 1050000 378 „Diferenţe de preţ la 1050000

mărfuri” 864500 4428 „TVA neexigibil” 864500--------------------------------------------------------------x--------------------------------------------3) La sfârşitul lunii se înregistrează diferenţa dintre costul efectiv al produselor finite şi preţul de înregistrare:--------------------------------------------------------------x-------------------------------------------- 600000 348 „Diferenţe de preţ la produse” = 711 „Venituri din 600000

producţie stocate” --------------------------------------------------------------x--------------------------------------------şi 4) Se repartizează diferenţele aferente produselor finite trecute în magazinele proprii:--------------------------------------------------------------x-------------------------------------------- 600000 711 „Venituri din producţie stocată” = 348 „Diferenţe de preţ la 600000

produse”--------------------------------------------------------------x-------------------------------------------- 5) Vânzarea prin magazinele proprii:--------------------------------------------------------------x--------------------------------------------- 5414500 5311 „Casa în lei” = % 5414500 4500000 707 „Venituri din 4500000

vânzarea mărfurilor 864500 4427 „TVA colectată” 864500--------------------------------------------------------------x------------------------------------------

6) Descărcarea gestiunii:--------------------------------------------------------------x-------------------------------------------- 5414500 % = 371 „Mărfuri” 5414000 3500000 607 „Cheltuieli privind mărfurile” 3500000 1050000 378 „Diferenţe de preţ la mărfuri” 1050000 864500 4428 „TVA neexigibil” 864500--------------------------------------------------------------x--------------------------------------------

4.2 ORGANIZAREA EVIDENŢEI OPERATIVE ŞI A CONTABILITĂŢII ANALITICE A MĂRFURILOR

Complexitatea activităţii comerciale impune o organizare a circuitului comercial a mărfurilor specifică metodelor şi tehnicilor adoptate de către fiecare societate comercială, pentru evidenţa operativă şi analitică a stocurilor de mărfuri, precum şi a celor de evaluare a fluxurilor de circulaţie a acestora.

Conceptul de „gestiune” are semnificaţii teoretice şi implicaţii practice distincte în funcţie de contextul în care este folosit şi anume21:

Administrarea generală cu maximă eficienţă a patrimoniului sau a unor bunuri aparţinând unei persoane fizice sau juridice de către reprezentantul acesteia.

Totalitatea bunurilor încredinţate unei persoane, denumite generic „gestionar” în vederea păstrării şi mânuirii lor.

Totalitatea operaţiunilor de primire, păstrare şi eliberare a bunurilor sau valorilor băneşti efectuate de gestionar.

21 Ibidem18

Page 19: Contabilitatea marfurilor

Ultimele două accepţiuni sunt avute în vedere în abordarea metodelor de evidenţă operativă şi analitică a stocurilor de mărfuri. Condiţiile înfiinţării gestiunilor de mărfuri nu sunt legiferate. Cu toate acestea doctrina contabilă recomandă unele criterii orientative pentru înfiinţarea gestiunii de mărfuri cum ar fi:

1. Volumul operaţiilor de predare-primire dintr-o perioadă de timp dată. Este cel mai important criteriu în funcţie de care se stabileşte numărul de gestiuni dintr-o unitate patrimonială. Astfel, într-o unitate patrimonială de dimensiuni reduse poate fi înfiinţată o singură gestiune pentru toate mărfurile pe care le deţine, în timp ce într-o unitate patrimonială de dimensiuni mari este necesar să se înfiinţeze gestiuni specializate pe principalele categorii de mărfuri.

2. Volumul, suprafaţa şi amplasamentul spaţiului de depozitare, care conduce, de asemenea la înfiinţarea de gestiuni distincte. În funcţie de acest criteriu se pot înfiinţa depozitele centrale sau generale care deservesc întreaga unitate patrimonială sau depozite de repartizare care deservesc de regulă, unităţi operative proprii, chioşcuri, standuri etc.

Indiferent de criteriile adoptate pentru înfiinţarea gestiunilor de mărfuri, acestea trebuie astfel organizate încât pentru fiecare categorie de stoc a cărui evidenţă contabilă se realizează cu ajutorul uni cont distinct, aceasta să poată fi identificată faptic şi spaţial.

Pentru facilitarea controlului gestionar al bunurilor stocabile doctrina contabilă a elaborat iar practica gestionară a confirmat mai multe metode de evidenţă operativă şi analitică a gestiunilor de mărfuri, dintre care, cele mai folosite sunt:

a) Metoda cantitativ-valoricăb) Metoda operativ contabilă sau pe solduric) Metoda global valorică

Metoda cantitativ–valorică constă în ţinerea la gestiuni a unei evidenţe cantitative pe feluri de stocuri cu ajutorul „fişelor de magazie” deschise pentru fiecare element în parte , în care gestionarul calculează stocurile cantitative după fiecare operaţiune de intrare sau de ieşire din stoc22.

Cu ocazia inventarierilor periodice fişa de magazie permite confruntarea operativă a stocului scriptic cu cel faptic şi determinarea plusurilor sau minusurilor de inventar cantitative.

Evidenţa contabilă analitică se conduce cantitatea valoric la compartimentul contabilităţii gestiunii stocurilor cu ajutorul „fişelor de cont analitic pentru valori materiale”(vezi anexa nr.6). Se deschide câte o „Fişă de cont pentru valori materiale” pentru fiecare element stocabil în parte, pentru care s-a deschis câte o „Fişă de magazie” distinctă la locul de depozitare.

Concomitent cu înregistrarea fiecărui document de intrare-ieşire în „Fişa de cont analitic pentru valori materiale” se pot înlocui situaţii centralizatoare respectiv „Situaţia materialelor intrate” şi „Situaţia materialelor ieşite” în care intrările şi ieşirile sunt grupate pe conturile corespondente ale conturilor de stocuri. În acest fel aceste situaţii centralizatoare stau la baza înregistrărilor în contabilitatea financiară a stocurilor de mărfuri.

Principalele operaţiuni pe care le presupune această metodă sunt: La locurile de depozitare a bunurilor

- primirea-predarea bunurilor în baza documentelor de dispoziţie privind intrarea şi ieşirea lor din gestiune;

- evaluarea cantităţilor intrate în sau ieşite din stoc în conformitate cu procedeele de evaluare practicate de unitatea patrimonială şi acceptate de doctrina şi legislaţia contabilă;

- înregistrarea documentelor dispozitive de intrare-ieşire în „Fişele de cont analitic pentru valori materiale” .

La compartimentele contabilităţii gestiunii mărfurilor- verificarea necesităţii, exactităţii şi oportunităţii operaţiunilor de intrare-ieşire de

stocuri şi confirmare a corectitudinii;- evaluarea cantităţilor intrate sau ieşite din stoc în conformitate cu procedeele de

evaluare acceptate de legislaţia şi doctrina contabilă adoptate de unitate;

22 Ibidem19

Page 20: Contabilitatea marfurilor

- înregistrarea documentelor de intrare-ieşire în „Fişele de cont analitic pentru valori materiale” şi eventual în situaţii centralizatoare a intrărilor şi ieşirilor de stocuri;

- înregistrarea intrărilor şi ieşirilor în contul de stocuri de mărfuri;- întocmirea balanţei de verificare analitică a contului de mărfuri.

Schematic realizarea evidenţei operative şi analitice a gestiunilor de mărfuri potrivit metodei cantitativ-valorice este prezentată în figura 5.3.

Figura nr. 5.3. Schema realizării evidenţei operative analitice de mărfuri prin metoda cantitativ-valorică

Metoda cantitativ-valorică de evidenţă operativă şi analitică a gestiunilor de mărfuri, prezintă avantajul că poate furniza în orice moment date cu privire la existenţa şi mişcarea mărfurilor. Are însă dezavantajul că necesită un volum mare de muncă prin faptul că înregistrarea mişcărilor cantitative de mărfuri se face pentru necesităţi de control în vederea asigurării integrităţii lor, atât în fişele de magazie cât şi în fişele de cont analitice de la contabilitatea gestiunii stocurilor.

Metoda operativ- contabilă sau pe solduri constă în ţinerea la gestiuni numai a unei evidenţe cantitative pe „Fişe de magazie” şi la contabilitate o evidenţă numai valorică pe „Fişe de cont pentru operaţii diverse”. Lunar se face controlul exactităţii şi concordanţei din evidenţa cantitativă de la gestiuni cu cea valorică, prin întocmirea „Registrului stocurilor”, în care se evaluează stocurile existente din fişele de magazie pe feluri, totalizate pe grupe şi pe gestiuni.

Astfel, soldul final al unei gestiuni (SF) se determină pornind de la soldul iniţial (SI), la care se adaugă intrările în timpul lunii (I) şi se scade ieşirile (E)23.

SF= SI+I-E

23 O. Bojian-Contabilitatea Întreprinderii, Bucuresti, Editura Economica, 1999, pg.114.20

Documente privind intrări

de mărfuri

Documente privind ieşiri de mărfuri

Fişa de cont analitic pt valori

materiale

Borderou de predare al

documentelor

Nota de contabilitate

Balanţa de verificare

Situaţia mărfurilor intrate

Situaţia mărfurilor ieşite

Page 21: Contabilitatea marfurilor

Această metodă se poate aplica cu bune rezultate în cazul aplicaţiilor computerizate în cadrul cărora existenţa şi mişcările cantitative a stocurilor sunt urmărite operativ iar cele valorice periodic, cu ocazia înregistrărilor efectuate în contabilitatea gestiunii stocurilor de mărfuri.

Metoda centralizatoare de intrare – ieşire se recomandă a fi folosită în cadrul acelor unităţi patrimoniale care au o nomenclatură redusă de elemente stocabile. Comparativ cu metoda cantitativ-valorică, această metodă constă în înlocuirea „Fişelor de cont analitic pentru valori materiale” cu „Centralizatorul intrărilor-ieşirilor de mărfuri”, care se deschide separat pentru intrări şi separat pentru ieşiri, în acre se operează cantitativ, document cu document. Periodic, de regulă lunar, intrările şi ieşirile din „Centralizator” se evaluează şi se centralizează cu ajutorul formularului „Evidenţa analitică a mărfurilor”. Dacă în acest formular se preiau la începutul lunii stocurile din formularele precedente la care se adaugă mişcările curente aceasta poate servi şi ca balanţă de verificare analitică, cantitativ-valorică a gestiunilor de mărfuri.

Această metodă are în practică o aplicabilitate redusă deoarece reclamă multe centralizatoare cu multe coloane de intră şi ieşiri şi reclamă dubla înregistrare a mişcărilor cantitative, o dată în „Fişele de magazie” apoi în „Centralizatorul intrărilor-ieşirilor de mărfuri”.

Metoda global-valorică poate fi practicată atunci când nu există obligaţia legală, iar managerii unităţilor patrimoniale nu dispun ţinerea unei evidenţe cantitativ-valorice pentru mărfurile ce fac obiectul unei gestiuni. Conform acestei metode evidenţa operativă a elementelor stocabile se realizează la locul de depozitare cu ajutorul „Fişelor de magazie”, iar la compartimentul contabilitate gestiune a stocurilor se realizează numai o evidenţă global-valorică cu ajutorul „Fişei de cont pentru operaţii diverse”.

Verificarea concordanţei dintre stocurile existente la locuri de depozitare şi soldul global valoric din „Fişa de cont pentru operaţii diverse” se face lunar sau la alte perioade prin:

- evaluarea stocurilor scriptice din „Fişele de magazie” prin procedeele concordante cu evaluarea intrărilor şi ieşirilor şi confruntarea sumei acestora cu soldul global valoric din „Fişa de cont pentru operaţii diverse”;

- inventarierea faptică a stocurilor, confruntarea cu stocurile scriptice din „Fişa de magazie”, evaluarea stocurilor faptice din listele de inventariere şi confruntarea sumei lor cu soldul global valoric din „Fişa de cont pentru operaţii diverse”

Această metodă prezintă serioase avantaje dintre care cel mai semnificative ar fi reducerea volumului de muncă prin eliminarea „Fişelor de cont analitic pentru valori materiale” de la compartimentul contabilităţii gestiunii stocurilor.24

4.3. SISTEMUL DE DOCUMENTE FOLOSITE ÎN CIRCULAŢIA MĂRFURILOR

În cadrul sistemului de documente se cuprind documentele întocmite la locul şi în momentul producţiei operaţiilor economice pe feluri de operaţii – intrări şi ieşiri –care constituie purtătorii de informaţii ai sistemului informaţional contabil.

Cu ocazia intrărilor de mărfuri se folosesc: „Factura”, primită de la furnizor o dată cu mărfurile cumpărate şi „Nota de recepţie şi constatare diferenţe”, întocmită cu ocazia recepţiei acestora; „Bonul de predare – transfer – restituire” cu ocazia intrării de mărfuri de la alte subunităţi ale întreprinderii; sau „Bonul de primire”, cu ocazia primirii de bunuri în consignaţie.

Cu ocazia ieşirilor de mărfuri se întocmesc următoarele documente: „Factura”, „Dispoziţia de livrare”, „Aviz de însoţire a mărfii”, cu ocazia vânzării.

În vederea asigurării aprovizionării cu mărfuri unităţile patrimoniale trimit către furnizori comenzi, iar pe baza acestora vor încheia Contracte economice. Unele societăţi înlocuiesc contractele economice cu confirmarea la comandă, serviciul de aprovizionare organizează o evidenţă operativă care cuprinde: Registrul de comenzi şi Fişa de urmărire a executării

24 P. Dumbravă, A.Pop - Contabilitatea de Gestiune în Comerţ şi Turism, Deva, Editura Intelcredo, 1995, pg.119.21

Page 22: Contabilitatea marfurilor

comenzilor. În cazul în care se execută comanda şi contractul de aprovizionare, societatea cumpărătoare primeşte de la furnizor Avizul de însoţire a mărfii sau factura.25

Avizul de însoţire a mărfii se emite de compartimentul vânzări şi serveşte ca document pentru eliberarea şi scăderea depozitului, a mărfurilor şi a altor valori destinate vânzării, trimise spre prelucrare la terţi etc. Este un document justificativ care însoţeşte mărfurile pe timpul transportului(vezi anexa nr.3).

Nota de intrare recepţie şi constatare de diferenţe se întocmeşte, în situaţia în care mărfurile se primesc în tranşă sau sosesc înaintea primirii facturi de la furnizor, precum şi în situaţia în care mărfurile au fost achitate şi lăsate în custodie furnizorului(vezi anexa nr.4).

Factura este un document justificativ, cu regim special. Ea se întocmeşte în trei exemplare. Facturile justifică cumpărarea de materiale, iar livrarea mărfurilor către terţi se face pe bază de factură(vezi anexa nr.2).

Factura serveşte ca document pe baza căruia se întocmeşte instrumentul de decontare a produselor şi a mărfurilor livrate, lucrărilor executate şi serviciilor prestate. Factura este un document care însoţeşte marfa pe timpul transportului. Pentru cumpărător factura reprezintă documentul de încărcare în gestiune.

Fişa de magazie este un document de evidenţă operativă a stocurilor de mărfuri din depozit şi se întocmeşte pentru fiecare fel, calitate sau sortiment de marfă(vezi anexa nr.5).

Comanda este un document de dispoziţie care conţine ordinul de efectuare a unei operaţii economice, precum şi indicaţiile necesare executării ei, nefăcând dovada executării operaţiei(vezi anexa nr.1). Un alt document de dispoziţie ar fi dispoziţia de livrare.

Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat ori înregistrat în contabilitate.

Documentele referitoare la valorile materiale intrate în unitate (facturi, note de intrare – recepţie, avize de expediţie) după înregistrarea în fişele de magazie, se predau serviciului aprovizionare. După verificare, avizare şi înregistrare în evidenţa tehnico – operativă a aprovizionării, aceste documente se transmit la compartimentul financiar – contabil.

Documentele referitoare la valorile materiale ieşite din depozitele unităţii se predau direct la compartimentul contabilitate.

Documentele prezentate în acest subcapitol se găsesc anexate la sfârşitul lucrării.

4.4. CONTABILITATEA SINTETICĂ A MĂRFURILOR

Mărfurile sunt formate din bunurile achiziţionate în vederea revânzări în aceeaşi stare.Sunt asimilate stocurilor de mărfuri şi acele elemente din celelalte categorii de stocuri

(materii prime, materiale, obiecte de inventar) achiziţionate de la terţi, care ulterior sunt redistribuite (redestinate) – fiind disponibile – pentru a fi vândute în starea în care au fost cumpărate.

În vederea organizării contabilităţii sintetice a mărfurilor se apelează la conturile sintetice de gradul I din grupa 37 „Mărfuri”:

- contul 371 „Mărfuri”;- contul 378 „Diferenţe de preţ la mărfuri”.

Alte conturi folosite în vederea organizări contabilităţii sintetice a mărfurilor sunt:- 397 „Provizioane pentru deprecierea mărfurilor”;- 4428 „Taxa pe valoarea adăugată neexigibilă”.

Contul 371 „Mărfuri” ţine evidenţa existenţei şi mişcării mărfurilor aflate în depozite, precum şi în unităţile cu amănuntul.26 Este un cont de active circulante materiale, cu funcţie contabilă de activ.

Se debitează cu toate intrările de mărfuri în gestiunea unităţii, la preţ de înregistrare, pe diverse căi, cum ar fi:

25 M. Epuran, V. Băbăiţă – Contabilitatea Financiara în Noul Sistem Contabil, Timişoara, Editura de Vest, 1996, pg.230.26 V. Munteanu – Contabilitatea Financiară a Întreprinderii, vol.2, Bucureşti, Editura Economică, 1998, pg.127.

22

Page 23: Contabilitatea marfurilor

- achiziţionarea de mărfuri de la furnizori, în corespondenţă cu contul 401 „Furnizori”; 408 „Furnizori – facturi nesosite”, cu preţul de achiziţie fără TVA;

- aduse ca aport în natură la capital de asociaţi în corespondenţă cu contul 456 „Decontări cu asociaţii privind capitalul”;

- readuse din custodie, păstrare sau consignaţie, de la terţi, în corespondenţă cu contul 357 „Mărfuri în custodie sau consignaţie la terţi”;

- plusuri constatate la inventariere, în corespondenţă cu contul 607 „Cheltuieli privind mărfurile”;

- primite prin donaţie sau cu titlu gratuit în corespondenţă cu contul 771 „Venituri excepţionale din operaţiuni de gestiune”;

- transferate din gestiunea altor stocuri redistribuite spre vânare în corespondenţă cu conturile 300 „Materii prime”; 301 „Materiale consumabile”; 321 „Obiecte de inventar”;

- cu valoarea taxei pe valoarea adăugată cuprinsă în preţul de vânzare cu amănuntul cu care sunt înregistrate mărfurile la intrare în corespondenţă cu contul 4428 „TVA neexigibilă”.

Se creditează cu valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor ieşite din patrimoniul unităţii:

- prin vânzare, în corespondenţă cu contul 607 „Cheltuieli privind mărfurile”;- cu adaosul comercial aferent mărfurilor vândute, când preţul de înregistrare este

preţul de vânzare, în corespondenţă cu contul 378 „Diferenţe de preţ la mărfuri”;- cu taxa pe valoarea adăugată aferentă mărfurilor vândute cu amănuntul în

corespondenţă cu contul 4428 „TVA neexigibilă”;- date în custodie sau consignaţie în corespondenţă cu contul 357 „Mărfuri în

custodie”;- constatate lipsă la inventar şi perisabilităţi în corespondenţă cu contul 607

„Cheltuieli privind mărfurile”;- pierderi din calamităţi în corespondenţă cu contul 671 „Cheltuieli excepţionale

privind operaţiile de gestiune”.Soldul debitor reprezintă valoarea mărfurilor existente în stoc la preţul de înregistrare.Contul 378 „Diferenţe de preţ la mărfuri” ţine evidenţa adaosului comercial (marja

comerciantului) aferent mărfurilor existente în gestiunea unităţii cu activitate comercială, cheltuielilor de achiziţie, transport, manipulare, a taxelor nedeductibile şi a diferenţelor dintre preţul de înregistrare standard şi cel efectiv de cumpărare a mărfurilor. Este un cont de active circulante materiale, grupa conturilor de rectificare a preţului de înregistrare a mărfurilor, în vederea obţinerii costului efectiv de achiziţie. Are o funcţie contabilă de activ.

Se debitează cu :- cheltuieli şi diferenţele de preţ aferente mărfurilor intrate în gestiune cuprinse în

factura furnizorului prin creditul contului 401 „Furnizori”;- cheltuieli de transport, manipulare comisioane etc., achitate direct prin creditul

contului 5121 „Cheltuieli la bănci în lei” şi contul 531 „Casa”.Se creditează cu diferenţe de preţ repartizate asupra mărfurilor vândute sau lipsă la inventar

prin debitul contului 607 „Cheltuieli privind mărfurile”.Soldul debitor reprezintă diferenţele de preţ aferente mărfurilor existente în stoc.

Rezultă că preţul de înregistrare în contul 371 „Mărfuri” poate fi:a) preţul efectiv de cumpărare;b) preţul prestabilit de cumpărare;c) preţul de vânzare care include în structura lui adaosul comercial.

Cazul a şi b este comun tuturor stocurilor. În situaţia utilizării preţului de vânzare (cazul c) în contul 378 „Diferenţe de preţ la mărfuri” se înregistrează atât cheltuielile de aprovizionare şi diferenţele de preţ (cazul a şi b) cât şi adaosul comercial, ceea ce impune desfăşurarea lui în conturi de gradul II:

- contul 3781 „Diferenţe de preţ din cheltuieli de aprovizionare” cu funcţie de activ;- contul 3782 „Diferenţe de preţ din adaos comercial” cu funcţie de pasiv.

Contul 3782 se creditează cu adaosul comercial aferent mărfurilor achiziţionate, intrate în gestiune prin debitul contului 371 „Mărfuri” şi se debitează cu adaosul comercial pentru mărfurile

23

Page 24: Contabilitatea marfurilor

vândute prin creditul contului 371 „Mărfuri”. Soldul creditor al contului reprezintă adaosul comercial al mărfurilor aflate în soc.

Contul 397 „Provizioane pentru deprecierea mărfurilor” ţine evidenţa constituirii, de regulă la sfârşitul exerciţiului, a provizioanelor pentru deprecierea mărfurilor, precum şi a suplimentării, eliminării sau anulării acestora, potrivit legii. Este un cont din clasa conturilor de acţiune circulante, grupa conturilor rectificative, cu funcţie contabilă de pasiv.

Se creditează cu valoarea provizioanelor pentru deprecieri constituite pe feluri de provizioane prin debitul conturilor 6814 „Cheltuieli de exploatare privind provizioanele pentru deprecierea activelor circulante” şi 6873 „Cheltuieli excepţionale privind provizioane pentru deprecieri”.

Se debitează în exerciţiul următor cu sumele reprezentând provizioanele anulate pentru stocurile ieşite din gestiune ca urmare a utilizării sau valorificării lor, prin creditul conturilor 7814 „Venituri din provizioane pentru deprecierea activelor circulante” şi 7873 „Venituri excepţionale din provizioane pentru deprecieri”.

Soldul creditor reprezintă valoarea provizioanelor constituite pentru stocurile existente în gestiune şi neutilizate.

Contul 4428 „Taxa pe valoarea adăugată neexigibilă” ţine evidenţa taxei pe valoarea adăugată neexigibilă rezultată din vânzările şi cumpărările de bunuri, servicii, lucrări efectuate cu plata în rate, precum şi cea inclusă în preţul de vânzare cu amănuntul la unităţile comerciale ce ţin evidenţa la acest preţ. Este un cont bifuncţional.

Se creditează cu:- TVA aferentă livrărilor de bunuri, prestări de servicii şi executării de lucrări cu plata în rate

prin debitul contului 411 „Clienţi”;- TVA aferentă livrărilor de bunuri, prestărilor de servicii, executărilor de lucrări pentru care nu

s-au întocmit facturi prin debitul contului 418 „Clienţi – facturi de întocmit”;- TVA aferentă mărfurilor din unităţile comerciale cu amănuntul prin debitul contului 371

„Mărfuri”;- TVA aferentă cumpărăturilor efectuate cu plata în rate, precum şi cea aferentă facturilor

sosite, devenită deductibilă, prin debitul contului 4426 „Taxa pe valoarea adăugată deductibilă”.

Se debitează cu:- TVA, aferentă facturilor nesosite, prin creditul contului 408 „Furnizori – facturi nesosite”;- TVA, aferentă cumpărăturilor efectuate cu plata în rate, prin creditul conturilor 401

„Furnizori” şi 404 „Furnizori din imobilizări”;- TVA, aferentă vânzărilor de mărfuri din unităţile comerciale cu amănuntul, prin creditul

contului 371 „Mărfuri”;- TVA, aferentă vânzărilor de bunuri, serviciilor sau prestatorilor de lucrări cu plata în rate,

devenită exigibilă în cursul exerciţiului, prin creditul contului 4427 „Taxa pe valoarea adăugată colectată”.

Soldul contului reprezintă taxa pe valoarea adăugată neexigibilă.

24

Page 25: Contabilitatea marfurilor

CONCLUZII

Contabilitatea este instrumentul principal de cunoastere, gestiune si control al patrimoniului si al rezultatelor obtinute. Activele circulante în functie de stadiul în care se gasesc, cunosc mai multe forme. Una din aceste forme este valoarea de exploatare. Aceasta reprezinta activele circulante care au continut material, cum sunt marfurile. - Marfurile reprezinta o categorie importanta de stocuri, care, în circuitul lor de la producatori pâna la consumatori genereaza un volum foarte mare de operatii economico-financiare ce se efectueaza prin intermediul unui sumar deosebit de mare de agenti economici, cu diferite profiluri de activitate comerciala. - Unitatile comerciale en gros sunt cele care asigura desfasurarea acestei forme de circulatie a marfurilor, efectuând operatiuni de cumparare a bunurilor de consum, în cantitati mari si foarte mari, de la producatori si furnizori interni si externi, precum si de vânzare a lor în loturi mari catre alti agenti economici, de regula cu profil comercial en detail, inclusiv de alimentatie publica. - Unitatile comerciale en detail realizeaza aceasta forma de circulatie a marfii efectuând cumpararea acestor bunuri, de regula, de la unitatile en gros, dar si de la producatori si furnizori interni în loturi mici sau relativ mici, precum si vânzarea lor catre populatie, inclusiv prin unitati de alimentatie publica. - Vânzarea marfurilor pe baza de contract cu plata în rate poate fi considerata ca o categorie specifica de comert cu amanuntul, care, sub aspect contabil, prezinta anumite particularitati comparativ cu celelalte vânzari de marfuri en detail. - Comertul de consignatie este o forma a comertului cu amanuntul care asigura desfasurarea de marfuri apartinând unor persoane fizice sau juridice. - Importul de marfuri este o componenta a comertului exterior care cuprinde operatii de achizitie a bunurilor din afara tarii pentru consumul productiv sau pentru comercializare. - Exportul de marfuri este componenta comertului exterior prin care bunurile produse sau supuse prelucrarii într-o tara sunt vândute în alta tara. Contabilitatea este atât o stiinta cât si un domeniu al practicii integrat în sistemul informational economic.

25

Page 26: Contabilitatea marfurilor

BIBLIOGRAFIE

1. Bojian, O. - Contabilitatea întreprinderii, Bucureşti, Editura Economică,1999;

2. Drehuţă, E. - Manual de metodologie contabilă, Bacău, Editura Agora,1999;

3. Drăgan, C.M. - Noua contabilitate a agenţilor economici,Bucureşti,1994;

4. Dumbravă, P. Pop, A; - Contabilitatea de gestiune în comerţ si turism, Deva, Editura

Intelcredo,1995;

5. Epuran, M. Băbaită, V; - Bazele Contabilităţii, Timişoara, Editura Mirton, 1999;

6. Epuran, M. Băbaită, V; - Contabilitatea financiară în noul sistem contabil, Timişoara, Editura

de Vest, 1996

7. Feleagă, N. Ionaşcu, I; - Contabilitate financiară, Volumul III, Bucureşti, Editura Economică,

1993;

8. Feleagă, N. Ionaşcu, I; - Tratat de contabilitate financiară, Volumul II, Bucureşti, Editura

Economică, 1998;

9. Munteanu, V. – Contabilitatea financiară a întreprinderii, Volumul II, Bucureşti, Editura

Economică, 1998;

10. Negescu, I. Negescu M; – Contabilitatea întreprinderii, Bucureşti, Editura Tribuna Economică,

1999;

11. Sabău, C. Pereş, I; – Contabilitatea întreprinderii, Timişoara, Editura Eurostampa, 2000;

12. Staicu, C. şi colaboratorii; - Contabilitatea întreprinderii, Volumul I, Reprografia

Universităţii din Craiova, 1997;

* *

*

*** Revista Gestiunea şi contabilitatea firmei, nr. 3/2000;

*** Revista Gestiunea şi contabilitatea firmei, nr. 5/2000.

26