Upload
getagrosz
View
220
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
CUPRINS
INTRODUCERE ......................................................................................................... 5
CAPITOLUL 1 NOŢIUNI PRIVIND CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE.......................................... 71.1. Definirea şi structura imobilizărilor corporale...................... 71.2. Recunoaşterea imobilizărilor corporale................................ 101.3. Evaluarea imobilizărilor corporale....................................... 121.4. Reevaluarea imobilizărilor corporale................................... 141.5. Deprecierea imobilizărilor corporale.................................... 161.6. Amortizarea imobilizărilor corporale................................... 171.6.1. Diferenţa dintre amortizarea contabilă şi amortizarea fiscală.............................................................................................. 171.6.2. Metode de amortizare........................................................... 201.6.3. Cazuri specifice.................................................................... 251.6.4. Aspecte fiscale privind amortizarea..................................... 26
CAPITOLUL 2 CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE..... 282.1. Documente utilizate în contabilitatea imobilizărilor corporale.......................................................................................... 282.1.1. Procesul-verbal de recepţie, de recepţie provizorie şi de punere în funcţiune.......................................................................... 292.1.2. Registrul numerelor de inventar............................................ 312.1.3. Fişa mijlocului fix................................................................. 322.1.4. Bonul de mişcare a mijloacelor fixe..................................... 332.1.5. Procesul-verbal de scoatere din funcţiune a mijloacelor fixe.................................................................................................. 342.2. Contabilitatea sintetică şi analitică a imobilizărilor corporale......................................................................................... 352.2.1. Grupa 21 - Imobilizări corporale.......................................... 362.2.2. Grupa 28 - Amortizări privind imobilizările........................ 392.2.3. Grupa 23 - Imobilizări în curs de execuţie şi avansuri pentru imobilizări........................................................................... 40
CAPITOLUL 3 STUDIU DE CAZ PRIVIND CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE LA SC................................................................................................. 423.1. Scurt istoric.............................................................................. 423.2. Structura organizatorică.................................. 433.3. Analiza economico-financiară a societăţii............................... 433.3.1. Analiza ratelor de structură ale bilanţului............................ 443.3.2. Analiza ratelor de rentabilitate............................................. 483.4. Monografie contabilă privind reflectarea în contabilitatea SC ......................... a imobilizărilor corporale................................... 49
CAPITOLUL 4 CONCLUZII ŞI PROPUNERI................................................... 57ANEXE ........................................................................................................ 60BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................ 65
INTRODUCEREContabilitatea este un instrument de cunoaştere, gestiune şi control al patrimoniului şi
al rezultatelor obţinute care asigură înregistrarea cronologică şi sistematică , prelucrarea şi
păstrarea informaţiilor cu privire la situaţia patrimoniului şi al rezultatelor obţinute, atât pentru
necesităţile firmei, cât şi în relaţiile acesteia cu asociaţii sau acţionarii, clienţii, furnizorii,
băncile, organele fiscale şi alte persoane fizice şi juridice.
Contabilitatea asigură controlul operaţiilor patrimoniale efectuate şi al procedeelor de
prelucrare a datelor precum şi exactitatea datelor furnizate.
O componentă importantă a patrimoniului agenţilor economici o constituie capitalul
imobilizat în bunuri şi valori destinate să deservească activitatea pe o perioada mai mare de un
an şi care, în majoritatea lor, se consumă treptat.
Elementele patrimoniale de această natură sunt denumite imobilizări sau active
imobilizate şi constituie suportul tehnico-material şi financiar necesar desfăşurării activităţilor
cu caracter productiv şi prestări servicii, precum şi celor din alte domenii de activitate. Ele
reprezintă elemente indispensabile pentru realizarea obiectului de activitate al unităţilor
patrimoniale, caracterizându-se prin aceea că se folosesc o perioadă îndelungată şi nu se
consumă la prima utilizare, iar valoarea pe care o au se recuperează, de regulă, în mod eşalonat,
prin includerea în cheltuieli.
Tema aleasă de mine pentru această lucrare este: „Organizarea şi conducerea contabilităţii
imobilizărilor corporale la o entitate economică”.
Lucrarea este structurată pe patru capitole:
Capitolul 1 tratează noţiuni privind contabilitatea imobilizărilor corporale , ca atare am
prezentat: definirea , structura şi recunoaşterea imobilizărilor corporale, evaluarea, reevaluarea şi
deprecierea imobilizărilor corporale şi amortizarea imobilizărilor corporale.
În al doilea capitol am prezentat documentele utilizate în contabilitatea imobilizărilor
corporale şi contabilitatea sintetică şi analitică a imobilizărilor corporale.
În capitolul 3 am prezentat studiul de caz efectuat la SC .......................... SRL.
Capitolul 4 cuprinde concluziile şi propunerile cu privire la organizarea şi conducerea
contabilităţii imobilizărilor corporale la SC ....................... SRL.
Am ales această temă deoarece contabilitatea imobilizărilor corporale prezintă o sferă
amplă de aplicabilitate, cu diverse tipuri de cazuri.
Contabilitatea imobilizărilor corporale tratează, în cadrul întreprinderii, gestionarea
mişcărilor de imobilizări, intrări , ieşiri, contabilitatea amortismentelor şi contabilitatea leasing-
urilor. Ultimele două având implicaţii financiare asupra rezultatelor financiare ale întreprinderii.
2
De aceea , pentru asigurarea unor decizii bine orientate este necesar ca acestea să fie
fundamentate pe informaţii exacte şi complete cu privire la număr şi structură , caracteristici
tehnico-funcţionale, stare tehnică şi grad de uzură, valoare de intrare, depreciere, randament
tehnic şi economic.
3
CAP. 1. NOŢIUNI PRIVIND CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR
CORPORALEStandardul internaţional de contabilitate IAS 16 “Imobilizări corporale” (revizuită în 1998)
a intrat în vigoare la data de 1 iulie 1999 şi are ca obiectiv descrierea tratamentului contabil
pentru imobilizări corporale, astfel încât utilizatorii de situaţii financiare să poată discerne
informarea despre investiţia entităţii în aceste active şi schimburile într-o atare investiţie.
Problemele principale în contabilitatea activelor fixe, de natură corporală, sunt recunoaşterea
activelor, determinarea valorii nete contabile, cheltuielile privind amortizarea şi pierderile din
depreciere care să fie recunoscute în relaţie cu acestea.
Standardul trebuie aplicat în contabilitatea imobilizărilor corporale, exceptând cazul în care
un alt standard prevede sau permite o abordare contabilă diferită.
IAS 16 nu este aplicabil în cazul:
- pădurilor, resurselor naturale neregenerabile, prospecţiunilor şi extracţiilor de minereu, de
petrol şi gaze naturale şi concesiunile miniere, care nu sunt imobilizări corporale în spiritul
Standardului;
- activelor biologice aferente activităţilor agricole pentru care se aplică Standardul IAS 41.
Exemple de abordări diferite cuprinse în alte standarde care permit recunoaşterea iniţială a
valorii contabile a imobilizărilor corporale:
- IAS 22 - “Combinări de întreprinderi”, permite ca imobilizările corporale achiziţionate
dintr-o combinare de întreprinderi să fie evaluate iniţial la valoarea justă, chiar dacă aceasta
este superioară costului.
- IAS 25 – “Contabilitatea investiţiilor financiare, permite tratamentul investiţiilor în bunuri
imobiliare ca mijloace fixe, în conformitate cu IAS 16, sau ca investiţie pe termen lung, în
conformitate cu IAS 25.
1.1. Definirea şi structura imobilizărilor corporale
Imobilizările corporale sunt bunurile de folosinţă îndelungată caracterizate prin
următoarele însuşiri :
- perioada lor de utilizare este , de regulă , mai mare de un an;
- nu se consumă şi nu se înlocuiesc la prima utilizare ;
- nu-şi schimbă forma pe parcursul utilizării acestora ;
- nu sunt destinate comercializării .
Imobilizările corporale, denumite şi imobilizări materiale sau active fixe tangibile, cuprind
bunurile materiale de folosinţă îndelungată, care îndeplinesc următoarele caracteristici:
4
- sunt utilizate în producţia de bunuri, în prestarea de servicii sau sunt închiriate terţilor ;
- au o durată normală de funcţionare mai mare de un an ;
- au o valoare mai mare decât limita minimă prevăzută de lege ( 1.800 lei conform H.G.
105/2007)
În temeiul art. 8 din LEGEA nr.15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active
corporale şi necorporale, modificată şi completată prin O.G.nr.54/1997 s-a emis H.G.nr.964/1998
modificată de H.G. nr.2139/2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea şi duratele
normale de funcţionare a mijloacelor fixe.
Prin aceste reglementări s-a urmărit în special:
Reducerea duratelor normale de funcţionare a mijloacelor fixe pentru accelerarea procesului
de recuperare a capitalului investit în vederea constituirii de fonduri necesare retehnologizării
unităţilor economice;
Asigurarea unor condiţii egale tuturor unităţilor patrimoniale, indiferent de forma de
proprietate, în stabilirea regimului amortizării, calculării, contabilizării şi reîntregirii capitalului
investit, respectându-se principiile unui sistem convenţional echitabil;
Delimitarea capitalului imobilizat de către unităţile patrimoniale în imobilizări corporale şi
imobilizări necorporale;
Introducerea de noi regimuri de amortizare, respectiv degresiv şi accelerat, în vederea măririi
ritmului amortizării, pentru combaterea consecinţelor inflaţiei şi realizarea concordanţei dintre
interesele unităţilor patrimoniale şi cele ale statului;
Acordarea de competenţe adunărilor generale ale acţionarilor în cazul societăţilor comerciale
si consiliilor de administraţie, în cazul regiilor autonome, în aplicarea uneia din metodele de
calcul ale amortizării, precum şi în privinţa declasării şi casării unor bunuri materiale, altele
decât mijloacele fixe;
Posibilitatea asigurării şi utilizării sumelor rezultate din amortizare şi valorificarea fondurilor
fixe de către unităţile patrimoniale pentru efectuarea de investiţii rentabile.
În funcţie de natura lor, activele imobilizate pot fi :
a) imobilizări necorporale;
b) imobilizări corporale;
c) imobilizări financiare;
d) imobilizări corporale si necorporale în curs de execuţie.
Pentru organizarea raţională a contabilităţii imobilizărilor corporale din orice întreprindere
este necesară clasificarea acestora după mai multe criterii astfel :
A. după destinaţia lor în procesul de producţie se cunosc şase categorii:
5
1) construcţii;
2) echipamente tehnologice(maşini,utilaje şi instalaţii de lucru);
3) aparate şi instalaţii de măsurare,control şi reglare;
4) mijloace de transport;
5) animale şi plantaţii;
6) mobilier,aparatură birotică,echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte
active corporale.
Ponderea fiecărei categorii în volumul total de capital fix variază în funcţie de domeniul de
activitate, de particularităţile ramurii, însa indiferent de acestea, un rol important trebuie sa îl
deţină acele mijloace fixe care asigură progresul tehnic, creşterea eficienţei economice a folosirii
capitalului fix.
B. după destinaţia pe care o au în cadrul întreprinderii mijloacele fixe se clasifică în :
mijloace fixe productive;
mijloace fixe cu destinaţie socială;
mijloace fixe în conservare;
Evidenţa separată a acestor trei categorii este necesară pentru calcularea unor indicatori de
eficienţă a folosirii mijloacelor fixe cum sunt :
- rata activelor fixe;
- rata de imobilizare a activelor fixe;
- rata capitalului faţă de activele fixe;
- amortizarea mijloacelor fixe etc..
C. după apartenenţa la patrimoniul întreprinderii ,mijlocele fixe pot fi:
mijloace fixe proprii;
mijloace fixe concesionate;
mijloace fixe închiriate;
Mijloacele fixe proprii sunt acelea care aparţin de drept proprietarului fiind proprietatea
necondiţionată a acestuia , evidenţiate în conturi separate, iar amortizarea acestora se face de
către întreprindere .
Mijloacele fixe concesionate şi cele închiriate sau luate în locaţie de gestiune sau acele mijloace
aflate temporar în gestiunea întreprinderii şi aparţinând altor proprietari. Întreprinderea are
asupra lor numai drepturi limitate. Amortizarea acestora se face de către întreprinderea
proprietară.
Închirierea pe un termen limitat apare în condiţiile în care capitalul bănesc este redus,
urmând ca apoi, pe baza profitului realizat, agentul economic să-şi achiziţioneze propriile utilaje.
6
Închirierea este avantajoasă şi în condiţiile în care nivelul producţiei este scăzut şi se limitează
sub durata de serviciu a utilajului respectiv;
D. după starea concretă în raport cu desfăşurarea procesului de producţie, criterii ce se referă la
utilajele şi instalaţiile de lucru ce compun capacităţile de producţie, acestea pot fi:
active (în exploatare sau reparaţii) şi
reactive (în curs de montaj, în rezervă, în conservare sau propuse pentru casare);
E. din punct de vedere al stadiului recuperării valorii de intrare a mijloacelor fixe prin
amortizare, apar trei situaţii:
durata normală de utilizare este mai mare decât perioada de amortizare;
durata de funcţionare este egală cu durata de amortizare;
durata de funcţionare este mai mica decât perioada de amortizare.
Primele doua situaţii constituie situaţii favorabile deoarece cheltuielile făcute de unitate cu
achiziţionarea mijloacelor fixe au fost recuperate. Posibilitatea menţinerii lor în funcţiune trebuie
analizată, pentru ca prelungirea funcţionării mijloacelor fixe să nu conducă la cheltuieli de
producţie sub nivelul tehnic al produselor obţinute cu utilaje mai performante.
Ultima situaţie determină unitatea să ia măsuri pentru prelungirea duratei normale de
funcţionare, însă fără un nivel al cheltuielilor de întreţinere care nu se mai justifică din punct de
vedere economic.
1.2. Recunoaşterea imobilizărilor corporale
În categoria imobilizărilor corporale se includ : terenuri, amenajări de terenuri, construcţii,
maşini, utilaje şi instalaţii de lucru, aparate şi instalaţii de lucru, aparate şi instalaţii de măsurare,
control şi reglare, mijloace de transport, animale, plantaţii, mobilier, aparatură birotică, avansuri
pentru investiţii etc.
Sunt,de asemenea, considerate imobilizări corporale:
investiţiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de închiriere,
concesiune, locaţie de gestiune;
mijloace fixe puse parţial în funcţiune, pentru care s-au întocmit formele de înregistrare ca
imobilizări corporale;
investiţiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma cheltuielilor cu modernizarea,
realizate în scopul îmbunătăţirii parametrilor tehnici iniţiali şi care conduc la obţinerea de
beneficii economice viitoare, prin majorarea valorii mijloacelor fixe.
7
Potrivit tradiţiei contabile româneşti, imobilizările corporale, cu excepţia terenurilor şi
amenajărilor de terenuri, formau o subgrupa distinctă, numita `` mijloace fixe``. Reglementările
contabile conforme cu directivele europene nu mai definesc în mod explicit aceasta noţiune.
Terenurile sunt o categorie aparte de imobilizări corporale şi cuprind :
- terenuri agricole şi silvice;
- terenuri pentru construcţii;
- terenuri cu zăcăminte;
- terenuri fără construcţii.
La intrarea în patrimoniu , terenurile se înregistrează în contabilitate în funcţie de clasele
de calitate (fertilitate) , suprafaţă, amplasare , la costul de achiziţie sau la valoarea de aport a
investitorilor. De regulă , terenurile nu sunt supuse amortizării.
Pentru anumite terenuri se fac cheltuieli cu amenajările, lucrările de acces , racordurile la
sursele de energie.
Aceste investiţii, legate de amenajarea terenurilor, lacurilor, bălţilor, se amortizează chiar
dacă terenul respectiv nu este supus amortizării. Amenajările de terenuri pot fi executate în regie
proprie sau de către o societate specializată.
Mijloacele fixe sunt acele mijloace de muncă considerate obiect singular sau complex de
obiecte ce se utilizează ca atare şi care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii :
- participă la procesul muncii cu întreaga lor valoare de utilitate;
- au o durată de folosinţă mai mare de un an;
- au o valoare de intrare în patrimoniu mai mare de 1.800 lei;
- participă la mai multe cicluri de exploatare, fără a se integra în conţinutul material al noilor
bunuri obţinute şi îşi transmit treptat valoarea asupra noilor produse, lucrărilor executate şi
serviciilor prestate, pe calea amortizării.
Pentru obiectele care sunt folosite în loturi, seturi sau care formează un singur corp, la
încadrarea lor în mijloace fixe se are în vedere valoarea întregului lot sau set.
Acele mijloace de muncă care nu îndeplinesc cumulativ condiţiile de valoare si durata de
utilizare sunt considerate active circulante sub denumirea de obiecte de inventar de mică valoare
sau scurtă durată .
La intrarea în patrimoniu, mijlocele fixe se înregistrează la :
- valoarea de intrare pentru mijloacele fixe cumpărate;
- costul de producţie pentru mijloacele fixe produse în unitatea patrimonială sau constituite;
8
- valoarea actuală prin care se înţelege valoarea estimată la înscrierea în activitate ţinând seama
de valoarea mijloacelor fixe cu caracteristicile similare sau apropiate, pentru mijloacele fixe
obţinute prin donaţii cu titlu gratuit;
- valoarea de aport acceptată de părţi pentru mijloacele fixe intrate în patrimoniu cu ocazia
asocierii fuziunii etc. conform contractelor sau statutelor;
- valoarea de reevaluare rezultată în urma reevaluării unor mijloace fixe conform legii .
Valoarea de intrare se mai numeşte şi valoare contabilă sau valoarea de inventar deoarece
la această valoare mijloacele fixe rămân înregistrate în patrimoniul întreprinderii .Aceasta se
schimbă numai cu ocazia reevaluărilor.
Evidenţa analitică se ţine pe fiecare obiect de evidenţă.
Recuperarea valorii mijloacelor fixe se face în mod treptat pe calea amortizării .
Nu sunt considerate imobilizări corporale :
componentele imobilizărilor corporale procurate cu ocazia reparaţiilor, care au ca scop
restabilirea parametrilor tehnici iniţiali ale acestora;
construcţiile şi instalaţiile provizorii;
animalele tinere, animalele de îngrăşat, păsările şi coloniile de albine;
pădurile;
echipamentul de protecţie şi de lucru, îmbrăcămintea specială şi accesoriile de pat, indiferent
de valoarea lor şi durata de utilizare;
sculele, instrumentele şi dispozitivele folosite pentru fabricarea anumitor produse de serie sau
pe baza unor comenzii.
Cheltuielile privind reparaţiile imobilizărilor corporale se includ integral în cheltuielile de
exploatare fie în luna în care sau efectuat, fie în mod eşalonat pe o anumită perioadă de timp.
În schimb, costul lucrărilor de modernizare, care au ca scop creşterea performanţelor tehnice
iniţiale ale imobilizărilor corporale, se adaugă la valoarea contabilă a acestora.
Cheltuielile cu amortizarea reflectă deprecierile ireversibile aferente uzurii fizice şi morale
ale imobilizărilor corporale. Amortizarea are atât o funcţie juridică „de depreciere a activelor
imobilizate” cât şi una economică „de eşalonare în timp a consumului imobilizărilor”.
1.3. Evaluarea imobilizărilor corporale
Imobilizările corporale recunoscute ca active trebuie să fie evaluate iniţial la costul
acestora, determinat în funcţie de modalitatea de intrare a imobilizărilor în cadrul entităţii ( cost
de achiziţie, cost de producţie, valoare de aport, valoare justă)
9
Costul de achiziţie este format din:
preţul de cumpărare, după deducerea reducerilor comerciale primite de la furnizor;
taxele nerecuperabile(taxe de import şi alte taxe);
cheltuielile de transport;
cheltuielile de manipulare;
costurile de instalare şi asamblare;
alte cheltuieli care pot fi atribuite direct achiziţiei activelor respective.
Costul de producţie este format din:
costul de achiziţie a materiilor prime şi materialelor consumabile utilizate;
cheltuielile de producţie direct atribuite bunului:
cheltuielile directe: materiale directe, energie consumată în scopuri
tehnologice, manoperă directă şi alte cheltuieli;
cota cheltuielilor indirecte de producţie alocată în mod raţional ca fiind
legată de fabricaţia acestora;
alte cheltuieli care pot fi atribuite direct producţiei activelor respective.
Costul imobilizărilor corporale construite în regie proprie (generate intern) trebuie să fie
determinat folosind aceleaşi principii ca şi pentru activele achiziţionate. Dacă se produc active
similare în scopul comercializării, atunci, de regulă, costul activelor trebuie sa fie costul de
construire a acelor active destinate vânzării. Astfel, trebuiesc eliminate orice profituri interne din
calculul costului acestor active.
Nu trebuiesc incluse în costul de producţie al imobilizărilor corporale:
cheltuiala reprezentând rebuturi, manopera sau alte resurse peste limitele acceptate ca fiind
normale; şi
pierderile care au apărut în cursul construcţiei în regie proprie a imobilizărilor.
Valoarea actuală (justă) este utilizată pentru imobilizările dobândite cu titlu gratuit şi se
estimează la înscrierea lor în categoria activelor, pe baza raportului întocmit de experţi şi cu
aprobarea adunării generale a asociaţilor sau a responsabilului cu gestiunea patrimoniului, ţinând
seama de valoarea imobilizărilor corporale cu caracteristici similare sau identice.
Valoarea de aport acceptată de părţi este utilizată pentru imobilizările intrate în gestiune
cu ocazia asocierii, fuziunii etc., conform statutelor sau contractelor. La societăţile cu răspundere
limitată unde există un singur asociat, valoarea aportului în natura se stabileşte pe bază de
expertiză de specialitate. Bunurile constituite ca aport în societate devin proprietatea acesteia din
momentul înmatriculării ei la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.
10
Valoarea de înregistrare pentru animale de reproducţie este dată de costul de producţie al
animalelor pentru carne, la care se adaugă sporurile de preţ în funcţie de categoria biologică a
acestora.
În cazul investiţiilor puse în funcţiune parţial sau total, cărora nu li s-au întocmit formele de
înregistrare ca imobilizări corporale, valoarea de înregistrare reprezintă valoarea stabilită prin
situaţiile de lucrări, consemnată în procesul-verbal de punere în funcţiune.
1.4. Reevaluarea imobilizărilor corporalePeriodic, entităţile reevaluează imobilizările corporale deţinute, reflectând în contabilitate
rezultatele reevaluării.
Dacă entitatea a efectuat operaţiunile de reevaluare a imobilizărilor corporale, ea trebuie să
prezinte acest fapt în notele explicative, împreuna cu:
- descrierea elementelor supuse reevaluării;
- metoda utilizată pentru determinarea valorilor prezentate; şi
- elementul (venit sau cheltuială) recunoscut în contul de profit şi pierdere (dacă este cazul).
Reevaluarea imobilizărilor corporale are la bază valoarea justă calculată la data bilanţului.
De regulă, valoarea justă se determină pe baza unor evaluări efectuate de către profesionişti
calificaţi în evaluare, membri ai unui organism profesional în domeniu, recunoscut naţional şi
internaţional.
Diferenţa dintre valoarea rezultată în urma reevaluării şi valoarea la cost istoric trebuie să
fie prezentată ca un plus de valoare sau ca un minus de valoare.
Surplusul din reevaluare apărut în urma unei reevaluări va fi înregistrat separat:
în creditul contului 105 „Rezerve din reevaluare”, dacă nu s-a constatat un minus de valoare;
în contul 7813 „Venituri din ajustări pentru deprecierea imobilizărilor”, dacă anterior s-a
constatat un minus de valoare înregistrat în conturile din grupa 6813 „Cheltuieli de exploatare
privind ajustările pentru deprecierea imobilizărilor”, iar eventualul surplus se va înregistra în
creditul contului 105 „Rezerve din reevaluare.
Minusul din reevaluare apărut în urma unei reevaluări va fi înregistrat separat:
în contul 6813 „Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea imobilizărilor”,
dacă anterior nu s-a constatat nici un plus de valoare;
în debitul contului 105 „Rezerve din reevaluare”, dacă anterior s-a constatat un plus de
valoare, iar eventuala diferenţa negativă rămasă va fi înregistrată în contul 6813 „Cheltuieli de
exploatare privind ajustările pentru deprecierea imobilizărilor”.
Atunci când se reevaluează un element de natura imobilizărilor corporale, trebuie să
procedăm la reevaluarea simultană a tuturor elementelor din acea grupă de imobilizări corporale,
11
pentru a evita reevaluarea selectivă şi raportarea în situaţiile financiare a unor valori formate din
costuri şi sume determinate la date diferite.
O grupă de imobilizări corporale cuprinde active de aceeaşi natură şi utilizări similare,
aflate în exploatarea unei entităţi.
Exemple de grupe de imobilizări corporale sunt:
terenuri;
clădiri;
maşini şi echipamente;
nave;
aeronave etc.
Operaţiunile de reevaluare trebuie efectuate cu suficientă regularitate, astfel încât valoarea
contabilă atribuită imobilizărilor corporale să nu fie diferită în mod substanţial de valoarea justă
determinată la data bilanţului.
În situaţia în care un activ imobilizat dintr-o grupă nu poate fi reevaluat deoarece nu există
o piaţă activă, entitatea va proceda astfel:
dacă activul imobilizat nu a mai fost reevaluat, acesta va fi prezentat în bilanţ la cost, mai
puţin ajustările cumulate de valoare;
dacă activul imobilizat a mai fost reevaluat, acesta va fi prezentat în bilanţ la valoarea sa
reevaluată la data ultimei reevaluări, mai puţin ajustările cumulate de valoare.
Daca în urma recunoaşterii iniţiale ca activ imobilizat, valoarea acestuia este determinată
pe baza reevaluării, valoarea rezultată din reevaluare va fi atribuită activului, înlocuind costul de
achiziţie, costul de producţie sau orice alte valori atribuite înainte acelui activ. Regulile privind
amortizarea vor fi aplicate activului imobilizat având în vedere valoarea acestuia, determinată ca
urmare a reevaluării.
La reevaluarea unei imobilizări corporale, amortizarea cumulată la data reevaluării poate
fi:
eliminată din valoarea contabilă brută a activului, situaţie în care valoarea netă, determinată
în urma corectării cu ajustările de valoare, este recalculată la nivelul valorii reevaluate a
activului (această metoda este utilizată, deseori, pentru clădirile care sunt reevaluate la
valoarea lor de piaţă); sau
recalculată proporţional cu modificarea valorii contabile brute a activului, astfel încât
valoarea contabilă a activului, după reevaluare, sa fie egală cu valoarea sa reevaluată
( aceasta metodă este utiliză, deseori, atunci când activul este reevaluat prin aplicarea unui
indice).
12
Prima metodă mai este cunoscută ca metoda actualizării valorii nete, iar cea de-a doua ca
fiind metoda actualizării valorii brute.
Avantajele întreprinderii rezultate în urma măririi capitalului social prin reevaluarea
imobilizărilor corporale:
Creşte valoarea scriptică a întreprinderii (capitalul propriu) şi implicit prestigiul acesteia.
Deoarece imobilizările corporale vor fi reflectate în contabilitate la valoarea de piaţă şi după
utilitatea reală, nu mai este necesară evaluarea acestora în cazul ipotecării sau vânzării;
Scade numărul de imobilizări corporale necesare pentru garantarea unor credite. Creşte
valoarea gajurilor disponibile şi implicit, valoarea potenţială a creditelor contractate;
Cresc cheltuielile cu amortizarea, care sunt cheltuieli calculate nu şi plătite;
Scade contribuţia la Bugetul de Stat (impozitul pe profit).
Dezavantajele întreprinderii rezultate în urma măririi capitalului social prin
reevaluarea imobilizărilor corporale:
Creşte impozitul pe construcţii.
Pe termen scurt, 1-2 ani, scade profitul, dividendele disponibile, însa pe termen lung se
recuperează astfel: scade impozitul pe profit mai mult decât creşterea impozitului pe construcţii,
cresc sursele proprii, scade necesarul de credite, scade îndatorarea, scad dobânzile plătite.
1.5. Deprecierea imobilizărilor corporaleEvaluarea activelor cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuală a fiecărui element,
denumită şi valoare de inventar, stabilită în funcţie de utilitatea bunului, starea acestuia şi preţul
pieţei.
Ajustările de valoare cuprind toate corecţiile destinate să ţină seama de reducerile valorilor
activelor individuale, stabilite la data întocmirii bilanţului.
Diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar şi valoarea de intrare a
elementelor de activ se înregistrează în contabilitate:
pe seama amortizării, în cazul în care deprecierea este ireversibilă; sau
prin constituirea unei ajustări pentru depreciere, atunci când deprecierea este reversibilă.
Înregistrarea deprecierii constatate este reflectată în contabilitate prin debitarea contului
de cheltuieli 6813 „Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea imobilizărilor”
şi prin creditarea contului 291 „ Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor”, cu analiticele
corespunzătoare.
Anularea sau diminuarea unei deprecieri este reflectată în contabilitate prin creditarea
contului de venituri 7813 „Venituri din ajustări pentru deprecierea imobilizărilor” şi prin
13
debitarea contului 291 „ Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor”, cu analiticele
corespunzătoare.
Plusurile şi pierderile de valoare se determină pentru fiecare activ individual şi nu se
compensează între ele.
Principiul prudenţei interzice majorarea valorii de înregistrare a imobilizărilor care s-au
apreciat. Plusul de valoare ar fi recunoscut ca profit ( în cazul vânzării activelor respective) sau
ca o rezervă din reevaluare ( în cazul reevaluărilor efectuate).
1.6. Amortizarea imobilizărilor corporaleAmortizarea reprezintă recuperarea treptată, din punct de vedere contabil şi fiscal, a
costurilor aferente achiziţionării, producerii, construirii, asamblării, instalării sau îmbunătăţirii
imobilizărilor amortizabile.
1.6.1 Diferenţa dintre amortizarea contabilă şi amortizarea fiscalăAmortizarea fiscală se calculează începând cu luna următoare celei în care imobilizarea
corporală amortizabilă este pusă în funcţiune, până la recuperarea integrală a valorii de intrare,
conform duratelor normale de funcţionare.
Data punerii în funcţiune se consideră:
data achiziţiei: pentru imobilizările corporale independente care nu necesită montaj nici
probe tehnologice, pe baza procesului-verbal de recepţie(utilaje pentru intervenţie, unelte,
accesorii de producţie, mijloace de transport, animale etc.);
data terminării montajului: pentru utilaje care necesită montaj, dar care nu necesită probe
tehnologice, pe baza procesului-verbal de recepţie;
data terminării probelor tehnologice, pe baza procesului de punere în funcţiune, pentru:
utilajele şi instalaţiile care necesită montaj şi probe tehnologice; şi
clădirile şi construcţiile speciale care deservesc procese tehnologice.
data predării în producţie, pe baza procesului-verbal final de constatare, pentru:
sondele folosite la extracţia ţiţeiului şi a gazelor;
sondele de injecţie; şi
sondele provenite din lucrările geologice care au dat rezultate.
Pentru calculul amortizării fiscale trebuie sa avem ca punct de plecare valoarea fiscală a
activelor la data intrării în cadrul entităţii, valoare reprezentată de costul de achiziţie, costul de
producţie sau valoarea de piaţă a imobilizărilor dobândite cu titlu gratuit ori constituite ca aport
în natură la capitalul social.
În categoria imobilizărilor corporale amortizabile se încadrează şi următoarele:
14
Elemente Amortizare fiscală
activele puse în funcţiune parţial, pentru
care nu s-au întocmit formele de recepţie
finală, dar care se regăsesc în soldul debitor al
contului 231 ’’ Imobilizări corporale în curs
de execuţie’’
Se calculează pe durata normală de utilizare
investiţiile efectuate la imobilizările
existente, pentru care s-au efectuat cheltuieli
ulterioare achiziţiei în vederea îmbunătăţirii
parametrilor tehnici cu scopul obţinerii de
beneficii economice viitoare suplimentare
Se calculează pe durata normală de utilizare
investiţiile efectuate la imobilizările care
fac obiectul unor contracte de închiriere,
concesiune şi locaţie de gestiune
Se calculează de către entitatea care a efectuat
investiţia pe întreaga perioadă de valabilitate
a contractului
investiţiile efectuate pentru:
descopertă, cu scopul valorificării
substanţelor minerale utile;
lucrările de deschidere şi pregătire a
extracţiei în subteran şi la suprafaţa.
Se calculează pe unitate de produs în funcţie
de: durata rezervelor, a clădirilor şi a
construcţiilor minelor, salinelor cu extracţie
în soluţie prin sonde, carierelor, exploatărilor
la zi
investiţiile efectuate din surse proprii,
constând in:
bunuri noi în proprietatea domeniului
public;
dezvoltări şi modernizări ale bunurilor din
proprietate publică.
Se calculează, după caz:
pe durata normală de utilizare;
pe durata normală de utilizare
rămasă;
pe perioada contractului de
concesionare sau închiriere.
Amenajările de terenuri Se calculează liniar, pe o perioada de 10 ani.
Amortizarea imobilizărilor corporale concesionate, închiriate sau în locaţie de gestiune se
determină şi se înregistrează în contabilitate de către entitatea care deţine proprietatea acestora.
La încetarea contractului de concesionare, închiriere sau locaţie de gestiune, valoarea
investiţiilor efectuate de entitatea care a utilizat activele respective, nediminuată cu amortizarea
calculată, este cedată proprietarului, pentru a majora corespunzător valoarea de intrare a acelor
imobilizări corporale. În procesul-verbal de predare-preluare a investiţiei se menţionează şi
amortizarea calculată de beneficiar astfel încât proprietarul să înregistreze uzura aferentă noii
valori de intrare.
15
Pentru substanţele minerale solide şi cele din industria extractivă de petrol, a căror durată
de folosire este limitată şi care nu pot primi alte utilizări după epuizarea rezervelor, amortizarea
se calculează în funcţie de rezerva exploatabilă de substanţă minerală utilă.
Nu se încadrează în categoria activelor amortizabile următoarele imobilizări corporale:
terenurile, inclusiv cele împădurite;
lacurile, bălţile şi iazurile care nu sunt rezultatul unei investiţii;
bunurile din domeniul public finanţate din surse bugetare;
casele de odihnă proprii, locuinţele de protocol, navele, aeronavele, vasele de croazieră care
nu sunt utilizate în scopul realizării veniturilor.
Amortizarea contabilă se calculează pe baza unui plan de amortizare întocmit pentru
intervalul cuprins între data punerii în funcţiune a imobilizărilor şi data recuperării integrale a
valorii de intrare a acestora.
La întocmirea planului de amortizare trebuie să avem ca punct de plecare duratele de
utilizare economică şi condiţiile de folosire a imobilizărilor corporale.
Durata de utilizare economică este durata de viată utilă prin care se înţelege fie perioada
în care un activ va fi disponibil pentru o entitate în vederea utilizării, fie numărul produselor sau
al unor unităţii similare ce se estimează că vor fi obţinute de către entitate prin utilizarea
activului respectiv.
Amortizarea fiscală se calculează pe baza duratelor normale de funcţionare stabilite in
Catalogul privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, începând cu
luna următoare celei în care imobilizarea corporală amortizabilă este pusă în funcţiune.
Durata normală de funcţionare este durata de utilizare în care se recuperează, din punct
de vedere fiscal, valoarea de intrare a imobilizărilor pe calea amortizării.
Durata normală de funcţionare a unui activ este mai redusă decât durata de viată fizică a
acestuia. De exemplu, un autoturism are o durată normala de funcţionare cuprinsă intre 4 şi 6 ani,
dar durata de viată fizică poate fi de 10, 15 sau 20 ani.
Mijloacele de transport achiziţionate după data de 1 ianuarie 2004 pot fi amortizate şi in
funcţie de numărul de kilometri sau numărul de ore de funcţionare prevăzut în cărţile tehnice.
Astfel, amortizarea se determină prin raportarea valorii de intrare a activului la numărul de
kilometrii sau numărul de ore de funcţionare prevăzute în cărţile tehnice, rezultând astfel
amortizarea/km sau pe ora de funcţionare. Amortizarea lunară se determină prin înmulţirea
numărului de kilometrii parcurşi sau a numărului de ore de funcţionare efectuate în fiecare lună
cu amortizarea/ sau pe ora de funcţionare.
Duratele normale de funcţionare a imobilizărilor corporale se preiau din Catalogul
aprobat prin H.G. nr. 2139 din 30.11.2004, publicată în M. Of. nr. 46 din 13.01.2005.
16
Imobilizările corporale amortizabile sunt clasificate în următoarele trei grupe principale:
grupa 1 – Construcţii;
grupa 2 – Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii;
grupa 3 – Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi
materiale şi alte active corporale.
La achiziţia unei imobilizări corporale noi, în vederea calculării amortizării fiscale,
entitatea este obligată să stabilească pe baza catalogului durata normală de funcţionare în ani cu
posibilitatea alegerii unei durate cuprinse între o limită minimă şi una maximă. Durata normală
de funcţionare stabilită iniţial rămâne neschimbată până la recuperarea integrală a valorii de
intrare sau până la scoaterea din funcţiune a activului respectiv.
Durata de utilizare economică stabilită de către fiecare entitate în parte poate fi diferită de
durata normală de funcţionare reglementată prin hotărâre a Guvernului, motiv pentru care doar
amortizarea fiscală este deductibilă la determinarea rezultatului fiscal.
În practică pot exista două situaţii:
durata de utilizare economică mai mică decât durata normală de funcţionare;
durata de utilizare economică mai mare decât durata normală de funcţionare;
1.6.2. Metode de amortizarePentru stabilirea regimului de amortizare, trebuie să se respecte următoarele reguli impuse
prin Codul fiscal:
pentru construcţii se aplică doar metoda de amortizare liniară;
pentru echipamente tehnologice (maşini, unelte şi instalaţii), computere şi echipamente
periferice ale acestora, se poate opta pentru metoda de amortizare liniară, degresiva sau
accelerată;
pentru orice altă imobilizare corporală amortizabilă care nu se încadrează mai sus, se poate
opta pentru metoda de amortizare liniară sau degresivă.
Metoda de amortizare liniară
Amortizarea liniară se determină prin includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a
unor sume fixe, stabilite proporţional cu numărul de ani şi cu duratele normale de utilizare a
imobilizărilor corporale amortizabile.
Această metoda consta în aplicarea cotei de amortizare liniară calculată la valoarea de
intrare a imobilizărilor corporale amortizabile, prin raportarea valorii fiscale a activului la durata
normală de funcţionare a acestuia stabilită prin Catalogul privind clasificarea şi duratele
normale de funcţionare a mijloacelor fixe.
17
Cota anuală de amortizare liniară se calculează prin divizarea numărului 100 la durata
normală de utilizare.
Formula de calcul a amortizării fiscale liniare este:
Valoarea fiscală a imobilizărilor corporale
Cota de amortizare fiscală lunară liniară = ─────────────────── Durata normală de funcţionare preluată
din Catalog x 12 luni
Formula de calcul a amortizării contabile liniare este:
Valoarea contabilă a imobilizărilor corporale
Cota de amortizare contabilă lunară liniară = ────────────────── Durata de utilizare economică stabilită
de entitate x 12 luni
Amortizarea liniară reprezintă regimul clasic, tradiţional, fiind cel mai simplu de utilizat,
însă nu ţine seama de influenţa uzurii morale, care duce la înlocuirea activelor într-un interval de
timp mai scurt.
Exemplu:
Întocmirea planului de amortizare liniară pentru un autoturism achiziţionat în 15.12.200N
cu preţul de 6.000 lei. Durata normală de utilizare este de 5 ani.
Plan de amortizare liniară
Tabel nr. 1.1.
Anii Modul de calcul Amortizarea
anuala liniară
Amortizare
cumulată
Valoarea rămasă
200N+1 6.000 x(100:5)% 1.200 1.200 4.800
200N+2 1.200 2.400 3.600
200N+3 1.200 3.600 2.400
200N+4 1.200 4.800 1.200
200N+5 1.200 6.000 0
Metoda de amortizare degresivă
Amortizarea degresivă constă în multiplicarea cotelor de amortizare liniară a imobilizărilor
corporale amortizabile cu unul dintre următorii coeficienţi:
1,5: dacă durata normală de utilizare este cuprinsă între 2 şi 5 ani;
18
2,0: dacă durata normală de utilizare este cuprinsă între 6 şi 10 ani;
2,5: dacă durata normală de utilizare este mai mare de 10 ani.
Rata degresivă stabilită se aplică la valoarea rămasă de amortizat până în momentul în care
amortizarea anuală rezultată este egală sau mai mică cu/decât amortizarea anuală determinată
prin raportul între valoarea rămasă de recuperat şi numărul de ani de funcţionare rămaşi.
Regimul de amortizare degresivă se poate aplica în două variante:
1) Amortizarea degresivă fără influenţa uzurii morale (AD1)
În primul an de funcţionare amortizarea se calculează aplicând cota de amortizare degresivă
la valoarea contabilă a activului.
Amortizarea anuală pentru anii următori se calculează prin aplicarea cotelor de amortizare
degresive la valoarea contabilă netă (rămasă) până în anul în care amortizarea anuală degresivă
este egală sau mai mică cu/decât amortizarea anuală calculată prin raportul dintre valoarea
rămasă şi numărul de ani de utilizare rămaşi.
Începând cu anul respectiv şi până la expirarea duratei de utilizare, se trece la amortizarea
liniară prin calcularea amortizării anuale raportând valoarea rămasă la numărul de ani de
funcţionare rămaşi.
Exemplu:
Întocmirea planului de amortizare degresiva (AD1) pentru un autoturism achiziţionat în
15.12.200N cu preţul de 6.000 lei. Durata normală de utilizare este de 5 ani.
Plan de amortizare degresivă (AD1)
Tabel nr. 1.2.
Anii Modul de calcul Amortizarea
anuala degresivă
Amortizare
cumulată
Valoarea
rămasă
200N+1 6.000 x(100:5)% x 1,5 1.800 1.800 4.200
200N+2 4.200 x 30% 1.260 3.060 2.940
200N+3 Trecem la amortizarea liniară 980 4.040 1.960
200N+4 980 5.020 980
200N+5 980 6.000 0
2) Amortizarea degresivă cu influenţa uzurii morale (AD2)
Această variantă permite amortizarea valorii contabile a imobilizărilor corporale într-o
perioadă mai mică decât durata normală de utilizare, diferenţa reprezentând influenţa uzurii
morale.
19
Aplicarea acestei variante de amortizare presupune determinarea următoarelor elemente:
Durata de utilizare aferentă regimului liniar, recalculată în funcţie de cota de amortizare
degresivă (DUR).
DUR – se obţine prin raportarea numărului 100 la cota de amortizare degresivă
Durata de utilizare în care se realizează amortizarea integrală (DUI)
DUI – se calculează ca diferenţă între durata normală de utilizare conform
Catalogului (DN) şi DUR, din care:
Durata de utilizare în cadrul căreia se aplică regimul de amortizare degresivă
(DUD) – se stabileşte ca diferenţă între DUI şi DUR;
Durata de utilizare în cadrul căreia se aplică regimul de amortizare liniară
(DUL) – se determină ca diferenţă între DUI si DUD.
Durata de utilizare aferentă uzurii morale pentru care nu se mai calculează amortizare (DUM)
– se calculează prin diferenţa dintre DN şi DUI.
Pentru imobilizările corporale care au o durată normală de utilizare de până la 5 ani nu se
calculează influenţa uzurii morale.
Exemplu:
Întocmirea planului de amortizare degresiva (AD2) pentru un ascensor de mărfuri
achiziţionat la preţul de 7.200 lei în data de 10.12.200N.Durata normală de utilizare este de 7 ani.
Cota medie anuală de amortizare pentru regimul de amortizare liniară: 14,3
Cota medie anuală de amortizare pentru regimul de amortizare degresivă :28,6
Durata de utilizare aferentă regimului liniar, recalculat: 100:28,6 = 3 ani
Durata de utilizare în cadrul căreia se realizează amortizarea integrală 7-3 = 4 ani
Durata de utilizare în cadrul căreia se aplică regimul de amortizare degresivă: 4-3 = 1an
Durata de utilizare în cadrul căreia se aplică regimul de amortizare liniară: 4-1 = 3 ani
Durata de utilizare pentru care nu se mai calculează amortizare: 7-4 = 3 ani.
Plan de amortizare degresivă (AD2)
Tabel nr. 1.3.
Anii Modul de calcul Amortizarea
anuala degresivă
Amortizare
cumulată
Valoarea
rămasă
20
200N+1 7.200 x 28,6 2.059,20 2.059,20 5.140,80
200N+2 5140,80 : 3 1.713,60 3.772,80 3.427,20
200N+3 1.713,60 5.486,40 1.713,60
200N+4 1.713,60 7.200 0
Metoda de amortizare accelerată
Această metodă consideră ca fiind deductibile fiscal în primul an de utilizare cheltuieli în
sumă de până la 50% din valoarea de intrare a imobilizării amortizabile. Pentru următorii ani de
utilizare, amortizarea se calculează prin raportarea valorii rămase de amortizat la durata normală
de utilizare rămasă.
Exemplu:
Întocmirea planului de amortizare accelerată pentru un autoturism achiziţionat în
15.12.200N cu preţul de 6.000 lei. Durata normală de utilizare este de 5 ani.
Plan de amortizare accelerată
Tabel nr. 1.4.
Anii Modul de calcul Amortizarea
anuala accelerată
Amortizare
cumulată
Valoarea
rămasă
200N+1 6.000 x 50% 3.000 3.000 3.000
200N+2 3.000 : 4 750 3.750 2.250
200N+3 Trecem la amortizarea liniară 750 4.500 1.500
200N+4 750 5.250 750
200N+5 750 6.000 0
Regimul de amortizare aplicat de către fiecare entitate şi detaliile referitoare la
determinarea amortizării fiscale trebuie sa fie menţionate în registrul de evidenţă fiscală ţinut în
formă scrisă sau electronică, document obligatoriu pentru firmele plătitoare de impozit pe profit.
Amortizarea degresivă şi accelerată au avantajul ca atenuează influenţa uzurii morale,
datorită faptului că prin aceste metode se recuperează într-un interval de timp mai scurt un
cuantum mai mare din valoarea de intrare a imobilizărilor corporale. Aceste două regimuri de
amortizare produc şi un avantaj fiscal, prin amânarea la plată a impozitului pe profit,
corespunzător creşterii cheltuielilor privind amortizarea în primii ani de utilizare a imobilizărilor
corporale.
Utilizarea regimurilor de amortizare se aprobă de către Consiliul de Administraţie al
entităţii economice. Pentru fiecare imobilizare corporală intrată în patrimoniu, entităţile
21
economice vor întocmii un plan de amortizare, în care se vor determina cu anticipaţie
amortizarea anuală (anuitatea) şi valoarea contabilă netă sau rămasă la sfârşitul fiecărui an de
funcţionare, luându-se în calcul valoarea contabilă, durata de utilizare şi regimul de amortizare
ales.
1.6.3. Cazuri specificeAmortizarea imobilizărilor corporale concesionate, închiriate sau date în locaţie de
gestiune
Recuperarea valorii de intrare prin amortizare cade în sarcina proprietarului acestora care
recuperează cheltuiala cu amortizarea prin veniturile obţinute din redevenţă, chirie sau prin preţul
locaţiei.
Amortizarea imobilizărilor corporale date în folosinţa asocierilor în participaţie
Amortizarea acestor active se calculează de asociatul care le are în patrimoniu, dar se
transmit asociatului care contabilizează operaţiunile asociaţiei, în vederea înregistrării lor în
categoria cheltuielilor de exploatare.
Amortizarea imobilizărilor corporale utilizate şi cumpărate
Valoarea de intrare a imobilizărilor corporale cumpărate pentru care se cunosc datele de
identificare (data punerii în funcţiune, durata normală de utilizare rămasă) se recuperează prin
amortizare pe durata normală de funcţionare rămasă.
Valoarea de intrare a imobilizărilor corporale cumpărate pentru care se cunoaşte sau nu
durata normală de utilizare consumată de fostul proprietar se recuperează prin amortizare pe o
perioadă stabilită de comisia tehnică înfiinţată la nivelul fiecărei entităţi, cu aprobarea consiliului
de administraţie sau a responsabilului cu gestiunea patrimoniului.
În mod similar se procedează şi în cazul imobilizărilor corporale cu durată normală de
utilizare expirată, pentru care se fac modernizări.
Amortizarea imobilizărilor corporale neutilizate
Recuperarea amortizării aferente perioadei în care imobilizărilor corporale nu sunt utilizate
se va face prin recalcularea cotei de amortizare pe durata normală de utilizare rămasă, începând
cu luna următoare repunerii în funcţiune a acestora sau se diminuează capitalurile proprii la data
scoaterii din funcţiune.
Amortizarea în cadrul contractelor de leasing
Imobilizările corporale achiziţionate în baza unui contract de leasing sunt reflectate în
contabilitate în funcţie de natura contractului de leasing (leasing financiar sau leasing
operaţional).
22
Amortizarea bunurilor care fac obiectul contractelor de leasing se calculează de către:
locatar (utilizator), în cazul leasingului financiar, deoarece din punct de vedere economic şi
fiscal este considerat ca fiind proprietar;
locator, în cazul leasingului operaţional, deoarece din punct de vedere economic este
proprietarul real. Amortizarea se poate efectua pe parcursul duratei contractului, dar nu mai
puţin de 3 ani cu posibilitatea de a amortiza întreaga valoare a imobilizării corporale, din care
se scade valoarea reziduală din contract.
1.6.4.Aspecte fiscale privind amortizareaAmortizarea activelor imobilizate trebuie privită din două puncte de vedere:
1) Amortizarea contabilă, care este reglementată de Legea 15/1994 privind amortizarea
capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare;
2) Amortizarea fiscală, reglementată de Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal cu modificările
în vigoare.
Din punct de vedere contabil, amortizarea reprezintă atât o cheltuială care afectează
rezultatul exerciţiului financiar, cât şi un element rectificativ al valorii contabile, prin care se
determină valoarea contabilă netă a imobilizărilor amortizabile, care se recunoaşte în bilanţ.
Amortizarea fiscală se foloseşte numai pentru determinarea rezultatului impozabil şi a
impozitului pe profit. Amortizarea fiscală nu se înregistrează în contabilitate, ci numai în
Registrul de evidenţă contabilă al entităţii.
Regulile specifice amortizării fiscale sunt, în principal următoarele:
În cazul construcţiilor, se aplică metoda de amortizare liniară;
În cazul echipamentelor tehnologice, precum şi pentru computere şi echipamentele periferice
ale acestora, se poate opta pentru oricare dintre cele trei metode de amortizare;
Amortizarea cheltuielilor cu investiţiile efectuate pentru amenajarea terenurilor se face după
metoda liniară, pe o perioadă de 10 ani.
În cazul oricărui alt mijloc fix amortizabil, se poate folosi metoda de amortizare liniară sau
metoda de amortizare degresivă;
Valoarea rămasă neamortizată aferentă mijloacelor fixe vândute este deductibilă fiscal numai
în situaţia în care acestea sunt valorificate prin entităţi specializate sau prin licitaţie organizată
potrivit legii;
Pentru locuinţele de serviciu, amortizarea este deductibilă fiscal până la nivelul corespunzător
suprafeţei construite prevăzute de Legea locuinţelor.
23
Deducerile de amortizare se determină fără a lua în calcul amortizarea contabilă şi orice
reevaluare contabilă a activelor imobilizate efectuată după data de 31.12.2003.
CAP. 2. CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
Organizarea raţională a evidenţei operative şi a contabilităţii analitice a activelor
imobilizate trebuie sa fie concepută astfel încât să permită consemnarea completă şi la timp a
tuturor operaţiunilor privind mişcarea activelor imobilizate: intrări, deprecieri, ieşiri, închirieri
24
etc. Documentele de evidenţă utilizate depind atât de natura acestor operaţiuni, cât şi de categoria
de active imobilizate la care se referă.
Contabilitatea analitică a activelor imobilizate, în special a imobilizărilor corporale, se
organizează pe locuri de folosinţă (secţii, ateliere, laboratoare etc.) pe categorii de imobilizări şi
în cadrul acestora, pe obiecte de evidenţă, prin care se înţelege obiectul singular sau complexul
de obiecte destinat să îndeplinească în mod independent o funcţie distinctă.
2.1. Documente utilizate în contabilitatea imobilizărilor corporalePrin organizarea corectă şi la zi a evidenţei tehnico-operative, contabile şi fiscale a
imobilizărilor corporale se urmăreşte realizarea următoarelor obiective:
cunoaşterea detaliilor tehnice a imobilizărilor corporale intrate şi deţinute de entitate;
cunoaşterea amplasării în perimetrul entităţii, a eşantionului şi a mişcării acestora dintr-o
secţie în alta, în funcţie de necesităţi;
cunoaşterea valorii de evidenţă a activelor (valoare de intrare, eventuale reevaluări) şi a
planului de amortizare;
înregistrarea corectă în categoria cheltuielilor a amortizării lunare;
cunoaşterea repartizării imobilizărilor pe centre de cost;
facilitatea inventarierii imobilizărilor.
Înregistrarea recepţiei unei imobilizări are la bază următoarele documente justificative, în
original:
pentru imobilizările corporale achiziţionate de la furnizori interni:
avizul de însoţire a mărfurilor;
factura emisă de furnizor;
alte documente specifice: cartea de identitate (pentru autovehicule), procesul verbal
de recepţie finală (pentru echipamente, instalaţii, clădiri etc.)
pentru imobilizările corporale achiziţionate de la furnizori externi:
factura externă;
declaraţia vamală de import;
Dovada recepţionării imobilizărilor corporale se face prin completarea următoarelor
formulare, în funcţie de natura şi complexitatea activelor achiziţionate:
proces-verbal de recepţie;
proces-verbal de recepţie provizorie;
proces-verbal de punere în funcţiune;
registrul numerelor de inventar;
fişa mijlocului fix;
25
bon de mişcare a mijloacelor fixe;
proces-verbal de scoatere din funcţiune a mijloacelor fixe.
2.1.1. Procesul-verbal de recepţie,de recepţie provizorie şi de punere în
funcţiuneProcesul-verbal de recepţie (cod 14-2-5)
Utilitate:
Documentul este utilizat pentru:
înregistrarea în evidenţa operativă şi contabilă;
consemnarea stadiului în care se află obiectivul de investiţii;
aprecierea calităţii lucrărilor privind obiectivul de investiţii;
aprobarea recepţiei definitive a imobilizărilor.
Mod de întocmire:
Se întocmeşte în trei exemplare, la data punerii în funcţiune a imobilizării corporale pentru
activele independente care nu necesită montaj şi nici probe tehnologice ( utilaje pentru
intervenţie, unelte, accesorii de producţie, mijloace de transport auto, animale etc.).
Documentul se întocmeşte de către secretarul comisiei numite pentru recepţionarea
obiectivelor de investiţii, în prezenţa membrilor comisiei care este formată din: preşedinte,
specialişti-consultanţi, asistenţi la recepţie.
Circuit:
exemplarele 1, 2 şi 3 la persoanele care fac parte din comisie pentru semnare;
exemplarul 2 la compartimentul care efectuează operaţiunea de control financiar preventiv;
exemplarele 2 şi 3 la compartimentul financiar-contabil pentru verificarea şi înregistrarea
procesului-verbal de recepţie.
Arhivare:
la compartimentul financiar-contabil al beneficiarului (exemplarul 1);
la compartimentul financiar-contabil al furnizorului/antreprenorului (exemplarele 2 şi 3)
Procesul-verbal de recepţie provizorie (cod 15-2-5/a)
Utilitate:
Documentul este utilizat pentru:
înregistrarea în evidenţa operativă şi contabilă;
consemnarea stadiului în care se află obiectivul de investiţii;
aprecierea calităţii lucrărilor privind obiectivul de investiţii;
constatarea îndeplinirii condiţiilor de recepţie provizorie a obiectivului de investiţii;
aprobarea recepţiei provizorii a obiectivului de investiţii.
26
Mod de întocmire:
Se întocmeşte în trei exemplare pentru:
utilajele care necesită montaj, dar care nu necesită probe tehnologice;
clădirile şi construcţiile speciale care nu deservesc procese tehnologice.
Documentul se întocmeşte de către secretarul comisiei numite pentru recepţionarea
obiectivelor de investiţii, în prezenţa membrilor comisiei care este formată din: preşedinte,
specialişti-consultanţi, asistenţi la recepţie.
Circuit:
exemplarele 1, 2 şi 3 la persoanele care fac parte din comisie pentru semnare;
exemplarul 2 la compartimentul care efectuează operaţiunea de control financiar preventiv;
exemplarele 2 şi 3 la compartimentul financiar-contabil pentru verificarea şi înregistrarea
procesului-verbal de recepţie.
Arhivare:
la compartimentul financiar-contabil al beneficiarului (exemplarul 1);
la compartimentul financiar-contabil al furnizorului/antreprenorului(exemplarele 2 şi 3)
Procesul-verbal de punere în funcţiune (cod 14-2-5/b)
Utilitate:
Documentul este utilizat pentru:
înregistrarea în evidenţa operativă şi contabilă;
consemnarea stadiului în care se află obiectivul de investiţii;
aprecierea calităţii lucrărilor privind obiectivul de investiţii;
punerea în funcţiune a obiectivului de investiţii.
Mod de întocmire:
Se întocmeşte în trei exemplare pentru:
utilajele care necesită montaj, dar care necesită şi probe tehnologice;
clădirile şi construcţiile speciale care deservesc procese tehnologice.
Documentul se întocmeşte de către secretarul comisiei numite pentru recepţionarea
obiectivelor de investiţii, în prezenţa membrilor comisiei care este formată din: preşedinte,
specialişti-consultanţi, asistenţi la recepţie.
Circuit:
exemplarele 1, 2 şi 3 la persoanele care fac parte din comisie pentru semnare;
exemplarul 2 la compartimentul care efectuează operaţiunea de control financiar preventiv;
exemplarele 2 şi 3 la compartimentul financiar-contabil pentru verificarea şi înregistrarea
procesului-verbal de recepţie.
Arhivare:
27
la compartimentul financiar-contabil al beneficiarului (exemplarul 1);
la compartimentul financiar-contabil al furnizorului/antreprenorului(exemplarele 2 şi 3)
2.1.2. Registrul numerelor de inventarRegistrul numerelor de inventar (cod 14-2-1)
Utilitate:
Acest document permite identificarea mijloacelor fixe existente în firmă, prin atribuirea
numerelor de inventar.
Numărul de inventar atribuit se imprimă direct pe obiect, cu vopsea sau prin poansonare
sau se gravează pe o plăcuţă ce se fixează pe imobilizarea corporală respectivă. Pe fiecare obiect
este obligatorie imprimarea iniţialelor entităţii care deţine proprietatea asupra activelor
respective.
Pentru activele complexe (formate din mai multe obiecte componente) şi pentru
imobilizările corporale a căror evidenţă se ţine pe tronsoane (conducte de distribuţie gaz metan,
drumuri, linii electrice etc.), trebuie indicat numărul de inventar atribuit pe fiecare obiect.
Mod de completare
Se întocmeşte de compartimentul financiar-contabil, în ordinea succesivă a numerelor, prin
înregistrarea cronologică pe grupe de imobilizări achiziţionate, construite, produse sau
transferate, a următoarelor date:
numărul inventar;
codul activului;
datele strict necesare pentru identificarea activului;
locul unde se află activul ( în cazul mişcărilor frecvente, această coloană se completează cu
creionul negru, pentru a se putea şterge denumirea locului de folosinţă anterior şi a se înscrie
noul loc unde se află imobilizarea);
alte menţiuni referitoare la transferul sau scoaterea din funcţiune a activului.
În funcţie de numărul mijloacelor fixe, se poate folosi câte un registru pentru fiecare grupă
de mijloace fixe sau un registru pentru mai multe grupe. Numărul de inventar atribuit unui mijloc
fix se evidenţiază în toate documentele care privesc mijlocul fix respectiv.
În registru nu trebuie să se evidenţieze numerele de inventar ale mijloacelor fixe închiriate,
deoarece numerele sunt atribuite de entitatea care le deţine în proprietate.
În registrul numerelor de inventar pot fi incluse şi alte informaţii care pot fi considerate
utile, cum ar fi:
centrul de cost;
persoana responsabilă;
28
numărul şi data procesului-verbal de recepţie, a facturii de intrare.
În serviciul contabilitate, alături de registrul numerelor de inventar, persoana responsabilă
cu evidenţa mijloacelor fixe poate să întocmească dosare ale fiecărui activ care să cuprindă copii
ale tuturor documentelor de intrare menţionate anterior, precum şi copia procesului-verbal de
recepţie, cu menţionarea numărului de inventar alocat.
În funcţie de modul de lucru abordat, avem posibilitatea de a organiza întocmirea
Registrului numerelor de inventar în următoarele variante:
strict cronologică, în ordinea datelor de intrare, pentru identificarea mijloacelor fixe intrate
intr-o anumită perioadă;
după centrul de cost, pentru identificarea tuturor mijloacelor fixe care aparţin unui anumit
centru de cost şi a căror cheltuieli cu amortizarea grevează acel centru;
după amplasarea în teren, pentru a facilita inventarierea şi pentru a vă asigura că toate
mijloacele fixe consemnate în registru se regăsesc fizic la locul precizat;
după gestionar, pentru a facilita descărcarea de gestiune a unui salariat în cazul transferului;
după clasa de active, în vederea unei evidenţe statistice la nivelul firmei.
Circuit:
Acest document nu circulă, fiind document de înregistrare contabilă.
Arhivare:
Acest document se arhivează la compartimentul financiar-contabil.
2.1.3. Fişa mijlocului fixFişa mijlocului fix ( cod 14-2-2)
Utilitate:
Acest document se întocmeşte pentru a ţine evidenţa analitică a mijloacelor fixe.
Mod de completare:
Se întocmeşte de compartimentul financiar-contabil, într-un exemplar, pentru fiecare mijloc fix
sau pentru mai multe mijloace fixe de acelaşi fel şi de aceeaşi valoare care au aceleaşi cote de
amortizare şi sunt puse în funcţiune în aceeaşi lună.
Se completează cu următoarele informaţii:
felul, seria, numărul şi data documentului de provenienţă:
grupa, codul de clasificare;
data dării în folosinţă (anul,luna);
numărul de inventar şi valoarea de inventar;
amortizarea lunară, data amortizării complete şi cota de amortizare;
datele tehnice de identificare a mijlocului fix;
29
marca, numărul de fabricaţie, seria;
părţile componente ale mijlocului fix, accesoriile (de exemplu, la o clădire se completează
instalaţiile de încălzire centrală, sanitare, electrice)
Se completează pe baza documentelor justificative privind mişcarea mijloacelor fixe sau
modificarea valorii de inventar a acestora, ca urmare a completării, îmbunătăţirii, modernizării
sau reevaluării lor.
Fişele se păstrează pe grupe de mijloace fixe şi pe locuri de folosinţă. Fişele mijloacelor
fixe scoase din funcţiune sau transferate se scot din cartotecă şi se păstrează separat.
Circuit:
Acest document nu circulă, fiind document de înregistrare contabilă.
Arhivare:
Acest document se arhivează la compartimentul financiar-contabil.
2.1.4. Bonul de mişcare a mijloacelor fixeBonul de mişcare a mijloacelor fixe (cod 14-2-3A)
Utilitate:
Bonul de mişcare a mijloacelor fixe serveşte ca:
document justificativ de predare-primire a mijloacelor fixe între două locuri de folosinţă ale
unei firme (secţie, serviciu,brigadă, atelier, unităţi subordonate etc.)
document de însoţire a mijloacelor fixe pe timpul transportului de la secţia sau subunitatea
predătoare la cea primitoare, reprezentând anexă la avizul de însoţire a mărfurilor pe care se
înscrie menţiunea ``nu se facturează:transfer mijloc fix``;
document justificativ de înregistrare în evidenţa contabilă şi tehnico-operativă ţinută de
responsabilul cu mijloace fixe la locurile de folosinţă.
Mod de completare:
Se întocmeşte în două exemplare de persoana desemnată de compartimentul care dispune
mişcarea mijloacelor fixe (compartimentul mecanic-şef, energetic-şef, administrativ etc.) cu
următoarele date:
denumirea mijlocului fix şi caracteristici tehnice;
numărul şi valoarea de inventar;
numărul de bucăţi;
numele şi prenumele responsabilului secţiei care predă;
numele şi prenumele responsabilului secţiei care primeşte.
Circuit:
exemplarul 1 circulă:
30
la secţia care primeşte (împreună cu mijlocul fix), pentru înregistrarea în evidenţă la
locul de folosinţă;
la compartimentul financiar-contabil pentru înregistrarea mişcării mijlocului fix.
ambele exemplare circulă:
la persoana care aprobă mişcarea mijlocului fix în cadrul firmei;
la secţia care predă, pentru semnare de predare de către responsabilul cu mijloacele
fixe şi pentru semnare de primire de către delegatul secţiei care primeşte;
Arhivare:
Acest document se arhivează:
la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 1);
la secţia care predă ( exemplarul 2).
2.1.5. Procesul-verbal de scoatere din funcţiune a mijloacelor fixeProcesul-verbal de scoatere din funcţiune a mijloacelor fixe (cod 14-2-3/aA)
Utilitate:
Serveşte ca:
document prin care se constată îndeplinirea condiţiilor de scoatere din funcţiune a
mijloacelor fixe;
document de consemnare a scoaterii efective din funcţiune a mijloacelor fixe;
document de predare la magazine a ansamblelor, subansamblelor, pieselor componente şi
materialelor rezultate din scoaterea efectivă din funcţiune a mijloacelor fixe;
document justificativ de înregistrare în evidenţa tehnico-operativă şi financiar-contabilă.
Mod de completare:
Se completează în două exemplare pe baza următoarelor documente:
notă privind starea tehnică a mijlocului fix propus pentru a fi scos din funcţiune;
deviz estimativ al reparaţiei capitale;
act constatator al avariei.
Se completează cu:
preţul unitar, valoarea şi amortizarea până la scoaterea din funcţiune;
ansamble, subansamble, piese şi componente rezultate;
capitolele I şi II se completează de către comisia constituită în acest scop cu constatările şi
concluziile rezultate din analiza documentaţiei primite şi din verificarea stării mijloacelor
fixe propuse a fi scoase din funcţiune;
31
capitolul III, după aprobarea propunerilor şi efectuarea scoaterii din funcţiune, se
completează de către comisia de analiză şi avizare care semnează pentru realitatea
operaţiunilor.
Circuit:
exemplarul 1: la compartimentul financiar-contabil, pentru verificarea şi înregistrarea
operaţiunilor privind scoaterea din funcţiune a mijloacelor fixe;
exemplarul 2: la compartimentul care a făcut propunerile de scoatere din funcţiune, pentru
înregistrare.
ambele exemplare:
la persoana autorizată sa aprobe scoaterea din funcţiune a mijloacelor fixe;
la secţie pentru înregistrarea în evidenţă la locul de folosinţă a mijloacelor fixe scoase
din funcţiune;
la magazia primitoare, pentru semnare de către gestionar a primirii în gestiune a
ansamblelor, subansamblelor, pieselor componente şi materialelor rezultate din
scoaterea efectivă din funcţiune a mijloacelor fixe.
Arhivare:
exemplarul 1: la compartimentul financiar-contabil;
exemplarul 2: la compartimentul care ţine evidenţa mijloacelor fixe.
2.2. Contabilitatea sintetică si analitică a imobilizărilor corporaleContabilitatea imobilizărilor corporale se concretizează în evidenţa sintetică a existenţei şi
mişcării acestora la nivelul unităţii patrimoniale, în evidenţa analitică pe categorii de imobilizări
corporale şi pe fiecare mijloc fix ca obiect de evidenţă; calculul amortizării şi înregistrarea sa în
contabilitate, urmărirea modului de păstrare şi utilizare a imobilizărilor corporale la nivelul
locurilor de muncă (de funcţionare sau utilizare a acestora).
Conturile care reflectă existenţa, mişcarea şi amortizarea imobilizărilor corporale sunt
cuprinse în grupele: 21 „Imobilizări corporale”, 28 „Amortizări privind imobilizările” şi 23
„Imobilizări în curs de execuţie şi avansuri pentru imobilizări”.
2.2.1. Grupa 21 - Imobilizări corporaleDin grupa 21 „ Imobilizări corporale” fac parte:
Contul 211 „ Terenuri şi amenajări de terenuri”
2111 „ Terenuri”
2112 „ Amenajării de terenuri”
32
După conţinutul economic sunt conturi de imobilizări corporale, iar după funcţia contabilă
sunt conturi de activ, care ţin evidenţa terenurilor şi amenajărilor de terenuri (investiţii care au ca
scop punerea în valoare a terenurilor, sisteme de irigaţii, de desecări, racordări la sistemele de
alimentare cu energie, împrejmuiri, drumuri de acces etc.).
În debit se înregistrează:
valoarea terenurilor achiziţionate (404), aduse ca aport la capital (456), primite
gratuit (133), primite în regim de leasing financiar (167);
costul amenajărilor de terenuri executate de către terţi (404), executate pe cont propriu
(231,722);
valoarea creşterii rezultate din reevaluarea terenurilor (105);
plusurile de inventar (134).
În credit se înregistrează:
valoarea terenurilor vândute (6583), restituite asociaţilor (456);
valoarea amortizată a amenajărilor de terenuri scoase din evidenţă (2811);
valoarea neamortizată a amenajărilor de terenuri scoase din evidentă (6583);
valoarea descreşterii rezultate din reevaluarea terenurilor (105);
valoarea de aport a terenurilor care fac obiectul participării în natură la capitalul
social al altei societăţi comerciale (261,263,265);
diferenţa dintre valoarea contabilă (mai mare) şi valoarea de aport (mai mică) a
terenurilor care fac obiectul participării în natură la capitalul social al altei societăţi
comerciale (1068).
Soldul debitor al conturilor reprezintă valoarea terenurilor şi amenajărilor de terenuri existente în
patrimoniul entităţii.
Contul 212 „ Construcţii”
După conţinutul economic este un cont de imobilizări corporale, iar după funcţia contabilă
este un cont de activ, care ţine evidenţa existenţei şi mişcării construcţiilor.
În debit se înregistrează:
valoarea construcţiilor achiziţionate (404), realizate din producţie proprie (231,722),
primite ca aport la capital (456), primite gratuit (133), primite în regim de leasing
financiar (167);
valoarea creşterii rezultate din reevaluarea construcţiilor (105,7588);
valoarea amortizării investiţiilor efectuate de către chiriaşi la construcţiile închiriate
şi restituite proprietarului ( 2812).
În credit se înregistrează:
valoarea amortizată a construcţiilor scoase din evidenţă (2812);
33
valoarea neamortizată a construcţiilor scoase din evidenţă (6583);
valoarea construcţiilor restituite asociaţilor (456), cedate în regim de leasing
financiar (2678), distruse de calamităţi (671);
valoarea descreşterii rezultate din reevaluarea construcţiilor (105,6588);
valoarea de aport a construcţiilor care fac obiectul participării în natură la capitalul
social al altei societăţi (261,263,265);
diferenţa dintre valoarea neamortizată (mai mare) şi valoarea de aport ( mai mică) a
construcţiilor care fac obiectul participării în natură la capitalul social al altei societăţi
comerciale (1068).
Soldul debitor al contului reprezintă valoarea construcţiilor existente în patrimoniul entităţii.
Contul 213 „ Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii”
2131 „ Echipamente tehnologice (maşini,utilaje şi instalaţii de lucru)”
2132 „ Aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare”
2133 „ Mijloace de transport”
2134 „ Animale şi plantaţii”
După conţinutul economic este un cont de imobilizări corporale, iar după funcţia contabilă
este un cont de activ, care ţine evidenţa instalaţiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor
de reproducţie şi muncă şi plantaţiilor.
În debit se înregistrează:
valoarea instalaţiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor şi plantaţiilor
achiziţionate (404), realizate din producţie proprie (231,722), primite ca aport la capital
(456), primite gratuit (133), primite în regim de leasing financiar (167);
valoarea creşterii rezultate din reevaluare (105,7588);
valoarea amortizării investiţiilor efectuate de către chiriaşi la imobilizările corporale
închiriate şi restituite proprietarului (2813).
În credit se înregistrează:
valoarea amortizată a instalaţiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor şi
plantaţiilor scoase din evidenţă (2813);
valoarea neamortizată a instalaţiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor şi
plantaţiilor scoase din evidenţă (6583);
valoarea instalaţiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor şi plantaţiilor
restituite asociaţilor (456), cedate în regim de leasing financiar (2678), distruse de
calamităţi (671);
valoarea descreşterii rezultate din reevaluare (105, 6588);
34
valoarea de aport a instalaţiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor şi
plantaţiilor care fac obiectul participării în natură la capitalul social al altei societăţi
(261, 263, 265);
diferenţa dintre valoarea neamortizată (mai mare) şi valoarea de aport ( mai mică) a
instalaţiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor şi plantaţiilor care fac obiectul
participării în natură la capitalul social al altei societăţi comerciale ( 1068).
Soldul debitor al contului reprezintă valoarea instalaţiilor tehnice, mijloacelor de transport,
animalelor şi plantaţiilor existente în patrimoniul entităţii.
Contul 214 „ Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi
materiale şi alte active corporale”
După conţinutul economic este un cont de imobilizări corporale, iar după funcţia contabilă
este un cont de activ, care ţine evidenţa mobilierului, aparaturii de birotică, echipamentelor de
protecţie a valorilor umane şi materiale şi a altor active corporale.
În debit se înregistrează:
valoarea mobilierului, aparaturii de birotică, echipamentelor de protecţie a valorilor
umane şi materiale şi a altor active corporale achiziţionate (404), realizate din
producţie proprie (231,722), primite ca aport la capital (456), primite gratuit (133),
primite în regim de leasing financiar (167);
valoarea creşterii rezultate din reevaluare (105,7588);
valoarea amortizării investiţiilor efectuate de către chiriaşi la mobilierul, aparatura
birotică, echipamentele de protecţie a valorilor umane şi materiale şi la alte active
corporale închiriate şi restituite proprietarului (2814);
În credit se înregistrează:
valoarea amortizată a mobilierului, aparaturii de birotică, echipamentelor de
protecţie a valorilor umane şi materiale şi a altor active corporale ieşite din evidenţă
(2814);
valoarea neamortizată a mobilierului, aparaturii de birotică, echipamentelor de
protecţie a valorilor umane şi materiale şi a altor active corporale ieşite din evidenţă
(6583);
valoarea mobilierului, aparaturii de birotică, echipamentelor de protecţie a valorilor
umane şi materiale şi a altor active corporale restituite asociaţilor (456), cedate în
regim de leasing financiar (2678), distruse de calamităţi (671);
valoarea descreşterii realizate din reevaluare (105, 6588);
35
valoarea de aport a mobilierului, aparaturii de birotică, echipamentelor de protecţie
a valorilor umane şi materiale şi a altor active corporale care fac obiectul participării
în natură la capitalul social al altei societăţi (261, 263, 265);
diferenţa dintre valoarea neamortizată (mai mare) şi valoarea de aport ( mai mică) a
mobilierului, aparaturii de birotică, echipamentelor de protecţie a valorilor umane şi
materiale şi a altor active corporale care fac obiectul participării în natură la
capitalul social al altei societăţi comerciale ( 1068).
Soldul debitor al contului reprezintă valoarea mobilierului, aparaturii de birotică, echipamentelor
de protecţie a valorilor umane şi materiale şi a altor active corporale existente în patrimoniul
entităţii.
2.2.2. Grupa 28 - Amortizări privind imobilizările corporaleDin grupa 28 „Amortizări privind imobilizările” fac parte:
Contul 281 „Amortizări privind imobilizările corporale”
2811 „Amortizarea amenajărilor de terenuri”
2812 „Amortizarea construcţiilor”
2813 „Amortizarea instalaţiilor, mijloacelor de transport, animalelor şi plantaţiilor”
2814 „Amortizarea altor imobilizări corporale”
După conţinutul economic sunt conturi rectificative ale valorii imobilizărilor corporale, iar
după funcţia contabilă sunt conturi de pasiv, care ţin evidenţa amortizării imobilizărilor
corporale.
În credit se înregistrează:
amortizarea imobilizărilor corporale (6811);
amortizarea investiţiilor efectuate de către chiriaşi la imobilizările corporale
închiriate şi restituite proprietarului (212, 2131, 2132, 2133, 2134, 214);
În debit se înregistrează:
amortizarea aferentă imobilizărilor corporale scoase din activ (2112, 212, 2131, 2132,
2133, 2134, 214);
Soldul creditor al conturilor reprezintă amortizarea imobilizărilor corporale existente în
patrimoniu.
2.2.3. Grupa 23 - Imobilizări în curs de execuţie şi avansuri pentru imobilizăriDin grupa 23 „Imobilizări în curs de execuţie şi avansuri pentru imobilizări” fac parte:
Contul 231 „Imobilizări corporale în curs de execuţie”
36
După conţinutul economic este un cont de imobilizări corporale, iar după funcţia contabilă
este un cont de activ, care ţine evidenţa imobilizărilor corporale în curs de execuţie.
În debit se înregistrează:
valoarea imobilizărilor corporale în curs de execuţie facturate de către terţi (404),
executate de către entitate (722), primite ca aport social (456);
În credit se înregistrează:
valoarea imobilizărilor corporale finalizate şi recepţionate (212,2131, 2132, 2133,
2134, 214);
valoarea imobilizărilor corporale în curs de execuţie cedate (6583), retrase de către
asociaţi (456), distruse de calamităţi (671);
Soldul debitor al contului reprezintă valoarea imobilizărilor corporale în curs de execuţie în
patrimoniul entităţii.
Contul 232 „Avansuri acordate pentru imobilizări corporale”
După conţinutul economic este un cont de imobilizări corporale, iar după funcţia contabilă
este un cont de activ, care ţine evidenţa avansurilor acordate pentru imobilizări corporale.
În debit se înregistrează:
valoarea avansurilor acordate furnizorilor de imobilizări corporale (5121, 5124, 5311,
5314);
În credit se înregistrează:
valoarea avansurilor acordate furnizorilor de imobilizări corporale, decontate (404);
Soldul debitor al contului reprezintă valoarea avansurilor acordate furnizorilor de imobilizări
corporale, nedecontate.
Alte conturi specifice, utilizate pentru înregistrarea imobilizărilor corporale: 6583
„Cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital”, 6811 „Cheltuieli de exploatare
privind amortizarea imobilizărilor”, 7583 „Venituri din vânzarea activelor şi alte operaţii de
capital”, 8031 „Imobilizări corporale luate cu chirie”.
Exemplu:
O societate comercială încheie un contract cu un antreprenor pentru construirea unui
depozit. La sfârşitul primei luni, constructorul facturează lucrările de investiţii la valoarea de
6.000,00 lei exclusiv T.V.A. În a doua lună se finalizează lucrările de investiţii şi se facturează
restul lucrărilor în valoare de 4.000,00 lei exclusiv T.V.A.. Achitarea facturilor se face cu ordin
de plată. Durata de utilizare a depozitului este de 25 de ani. După 30 ani de utilizare, depozitul se
vinde cu preţul de 3.000,00 lei exclusiv T.V.A, factura încasându-se cu ordin de plată.
Înregistrarea imobilizărilor corporale în curs de execuţie la sfârşitul primei luni:
231 „ Imobilizări corporale în curs de execuţie” = 404 „ Furnizori de imobilizări” 6.000,00 lei
37
4426 „TVA deductibilă” = 404 „ Furnizori de imobilizări” 1.140,00 lei
Înregistrarea imobilizărilor corporale în curs de execuţie în luna a doua:
231 „ Imobilizări corporale în curs de execuţie” = 404 „ Furnizori de imobilizări” 4.000,00 lei
4426 „TVA deductibilă” = 404 „ Furnizori de imobilizări” 760,00 lei
Darea în exploatare a obiectivului de investiţii:
212 „ Construcţii” = 231 „ Imobilizări corporale în curs de execuţie” 10.000,00 lei
Achitarea datoriilor către antreprenor:
404 „ Furnizori de imobilizări” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 11.900,00 lei
Amortizarea lunară a depozitului : 10.000 lei : 25 ani : 12 luni = 33,33 lei
6811 „Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor” = 2812 „Amortizarea
construcţiilor” 33,33 lei
Vânzarea depozitului
461 „Debitori diverşi” = 7583 „Venituri din vânzarea activelor” 3.000,00 lei
Scoaterea din evidenţă a depozitului complet amortizat:
2812 „Amortizarea construcţiilor” = 212 „ Construcţii” 10.000,00 lei
Încasarea creanţei cu ordin de plată:
5121 „Conturi la bănci în lei” = 461 „Debitori diverşi” 3.000,00 lei
BIBLIOGRAFIE1. Capotă Valentina (coord.), Contabilitate, Editura Niculescu, Bucureşti, 2002;
2. Pereş Ion (coord.), Contabilitatea Întreprinderilor de comerţ şi turism, Editura
Eurostampa, Timişoara, 2005;
3. Popa Ion Lala, Miculeac Melania Elena, Analiză economico-financiară, Editura Mirton,
Timişoara, 2007;
4. Miculescu Corina, Analiză economico-financiară , Suport de curs
5. Pântea Iacob Petru, Podea Gheorghe, Contabilitatea financiară românească conformă cu
directivele europene ( ediţia a II-a), editura Intelcredo, Deva, 2007
38
6. Răileanu Vasile (coord.), Consilier – Contabilitate, Editura Rentrop & Straton,
Bucureşti;
7. Sabău Crăciun, Miculescu Marius, Bazele contabilităţii, Editura Eurostampa,
Timişoara, 2003;
8. H.G. nr.105/31.01.2007 privind stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe, Publicată
în Monitorul Oficial, nr. 103 din 12/02/2007;
9. H.G. nr.2139/30.11.2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea şi duratele
normale de funcţionare a mijloacelor fixe, Publicată în Monitorul Oficial, nr. 46 din
13/01/2005;
10. Lege nr. 571/22.12.2003 privind Codul Fiscal, Publicată în Monitorul Oficial, nr. 927
din 23.12.2003, cu modificările completările ulterioare.
11. Lege nr. 15/24.03.1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi
necorporale, Publicată în Monitorul Oficial, nr. 80 din 29/03/1994;
12. www.mfinante.ro
13. www.insse.ro
14. www.bnr.ro
39