FUNDAŢIA PENTRU CULTURÃ ŞI ÎNVÃŢÃMÂNT “IOAN SLAVICI” TIMISOARA

UNIVERSITATEA IOAN SLAVICI TIMIŞOARAFACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

SPECIALIZAREA CONTABILITATE ŞI INFORMATICÃ DE GESTIUNE

LUCRARE DE LICENŢÃ

CONTABILITATEA CIRCULAŢIEI MĂRFURILOR LA SC NIADAL ABATEX COMPANY SRL

ÎNDRUMÃTOR ŞTIINŢIFICProf. Univ. Dr. DUMITRU COTLEŢ

CANDIDAT

-2007-CUPRINS

CAPITOLUL 1. PREZENTAREA S.C . NIADAL ABATEX COMPANY SRL 3 1.1. Profilul şi obiectul de activitate. Scurt istoric. 3CAPITOLUL 2. ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA CONTABILITÃŢII MÃRFURILOR ÎN CADRUL FIRMEI 5 2.1. Evaluarea stocurilor si mişcãrii mãrfurilor în comerţ 5 2.1.1. Delimitãri şi structuri privind stocurile 5 2.1.2. Reguli de evaluare a mãrfurilor 6 2.2. Formele şi documentele aprovizionãrii de mãrfuri 11 2.2.1. Facturarea mãrfurilor, elementele comerciale, financiare si fiscale ale facturii 11 2.2.2. Formele şi documentele aprovizionãrii de mãrfuri 12 2.2.3. Formele şi documentele vânzãrii de mãrfuri 13 2.2.4. Organizarea evidenţei operative a mãrfurilor 14 2.3. Contabilitatea sinteticã a mãrfurilor. Prezentarea conturilor 14 2.4. Caracterizarea generalã a metodei de contabilitate privind operaţiunile cu mãrfuri 17 2.4.1. Metoda inventarului permanent 18 2.4.2.Metoda inventarului intermitent 19 2.4.3. Contabilitatea analiticã a mãrfurilor 20 2.5. Contabilitatea mãrfurilor la firmelor comerciale 21 2.5.1. Contabilitatea la firmele comerciale cu ridicata (en-gross) atât în inventarul permanent cât şi intermitent 21 2.5.2. Contabilitatea mãrfurilor la firmele comerciale cu amãnuntul 25 2.5.3. Contabilitatea mãrfurilor la firmele comerciale cu dublã activitate 27 CAPITOLUL 3. CONTABILITATEA ALTOR OPERAŢII PRIVIND MÃRFURILE 30 3.1. Contabilitatea vânzãrii mãrfurilor 30 3.1.1. Contabilitatea mãrfurilor primite spre vânzare în consignaţie 30 3.1.2. Contabilitatea mãrfurilor vândute prin magazinele proprii 31 3.1.3. Contabilitatea mãrfurilor vândute cu plata în rate 34 3.2. Contabilitatea aprovizionãrii vânzãrii de marfuri în condiţiile constatãriide diferenţe la recepţie şi din distribuţie 35 3.3. Contabilitatea mãrfurilor aflate la terţi 36 3.4. Contabilitatea importului şi exportului de mãrfuri 37 3.5. Contabilitatea provizioanelor pentru deprecierea stocurilor şi a creanţelor clienţi 42CAPITOLUL 4. PARTICULARITÃŢI ŞI POSIBILITÃŢI DE PERFECŢIONARE A CONTABILITÃŢII MÃRFURILOR LA S.C. NIADAL ABATEX COMPANY SRL 45 4.1. Reflectarea în contabilitate a circulaţiei mãrfurilor la S.C. NIADALABATEX COMPANY SRL 45 4.2. Analiza utilizãrii stocului de marfuri la S.C. NIADAL ABATEX COMPANY SRL 52 4.3. Concluzii şi propuneri 56

Structura organizatorica şi de conducere la S.C. NIADAL ABATEX

1

COMPANY SRL ANEXA 1 59 ANEXA 2 60Bibliografie 63

1. PREZENTAREA S.C. NIADAL ABATEX COMPANY S.R.L

2

1.1 PROFILUL SI OBIECTUL DE ACTIVITATESCURT ISTORIC

Denumirea societăţii este „SC NIADAL ABATEX COMPANY“ SRLEste o societate cu raspundere limitată sau prescurtat SRL având sediul social in Deta strada Înfratirii nr. 18 si capital subscris si vărsat in suma de 500 Ron.  Societatea comerciala este persoana juridica ramâna având formă juridică de societate cu răspundere limitată care îsi desfasoara activitatea in conformitate cu legislatia româna în vigoare cu contractul de societate. Obiectul de activitate :

- servicii de alimentaţie publică (bar, cafe-bar, night-bar, restaurant terasa)- transport marfă cu mijloace de transport proprii şi inchiriate,- activităţi hoteliere,- activităţi de impresariat artistic şi organizarea de spectacole cultural sportive,- organizarea de activităţi cultural distractive (spectacole, discoteci şi alte

activităţi admise de legea româna),- difuzare de carte, reviste, presa,- operaţiuni de import-export şi achiziţionarea de pe piaţa internă de materii

prime, materiale, utilaje, produse şi mărfuri alimentare (inclusiv cafea, bere, băuturi alcoolice, nealcoolice, răcoritoare, fructe citrice şi exotice, produse zaharoase, dulciuri, ulei comestibil, lapte şi produse lactate), nealimentare (textile, încaltăminte confectii, tricotaje, marochinărie, piele şi articole din piele), industriale, agricole (vegetale si animale: legumicole horticole, viticole, sericicole, apicole, avicole, cereale), agroindustriale (inclusiv tutun şi produse din tutun), îngrasaminte, pesticide, ierbicide, seminţe ierbicide, seminţe, răsaduri, aparatură electrică, electronică, electrotehnică, electrocasnică, echipamente şi instalaţii, tehnică de calcul , bunuri de larg consum de scurtă şi lungă întrebuinţare, materiale de schimb şi accesorii, piese auto-moto-velo, produse din lemn, sticlărie, porţelan, ceramică, produse cosmetice, produse din mase plastice, produse de papetărie, jucării, artizanat şi în general diverse materii prime, materiale, utilaje, echipamente, instalaţii, produse şi mărfuri, admise de legea română şi comercializarea lor en gros, en detail şi ambulant în locuri autorizate prin magazine, tonete, chioscuri, în locuri publice depozite, magazii proprii.

Nu fac obiectul de activitate al societatii, activităţile interzise de legea româna sau cele care constituie monopol de stat. Obiectul de activitate respectă prevederile legale care interzic anumite activităţi fară obţinerea avizelor legale de la organele competente. Sediul social al societatii „SC NIADAL ABATEX COMPANY“ SRL, localitatea Deta strada Înfrăţirii nr. 18, judeţul Timiş. Societatea are mai multe puncte de lucru pe baza aprobării Adunării Generale şi în conformitate cu legile în vigoare. Durata de funcţionare a societătii este nelimitată. Capitalul social poate fi majorat pe baza hotărârii Adunării Generale, hotărâre publicată in Monitorul Oficial.Adunarea Generală a Asociaţilor este organul de conducere al societăţii care decide asupra activităţii acesteia şi asupra politicii ei economice şi sociale.

3

Administratorul societătii „SC NIADAL ABATEX COMPANY“ SRL, este numit prin contractul de societate, pe o perioada de 4 ani cu posibilitatea de a primi un nou mandat prin hotarârea Adunării Generale.Administratorul reprezintă societatea în toate raporturile patrimoniale cu puteri depline şi nelimitate. Acţionarii „SC NIADAL ABATEX COMPANY“ SRL sunt : Ioţcov Lucian Nicuşor şi Ioţcov Elisabeta. Angajarea personalului societătii se va face de către administrator pe bază de contracte individuale de muncă prin care se vor stabili drepturile şi obligaţiile acestui personal.Serviciul contabil al societatii „SC NIADAL ABATEX COMPANY“ SRL este condus de d-na Iankulov Ileana. „SC NIADAL ABATEX COMPANY“ funcţioneaza începând din 12 decembrie 1994, având cod unic de inregistrare RO 6553905 înregistrat la Oficiul Registrul Comerţului Timiş sub J 35/3420/1994, este plătitor de TVA începând cu februarie 1995. Pentru buna desfăşurare a obiectului de activitate unitatea a avut nevoie să deschidă conturi la diverse bănci pentru o mai buna şi rapidă încasare a clienţilor şi efectuare de plată către furnizori. Societatea îşi desfaşoară activitatea cu un număr de 57 de angajati. Contabilitatea societătii comerciale este organizată în compartimente distincte, conform Legii contabilităţii nr. 82/ 1991 şi a regulamentului de aplicare a acesteia, a Planului general de conturi şi a Normelor de utilizare a acestuia cu modificările ulterioare în vigoare şi a codului fiscal cu modificările ulterioare. În anii de cănd s-a înfiinţat unitatea şi-a lărgit mereu obiectul de activitate şi şi-a înfiinţat noi puncte de lucru atât în oraşul Deta cât şi în localităţile învecinate, constituindu-şi o piata de desfacere pe care a dezvoltat-o an de an. Gama de produse ce fac obiectul vânzării este dată de cerinţele clienţilor pentru vânzările cu amănuntul, vânzărilor in rate, precum şi clienţilor persoane juridice.Activitatea societăţii cu clienţi persoane juridice se desfăşoară pe bază de contracte scrise.Vânzările se efectueaza cu termene de plată ce variază de la termene la vedere şi termene de până la 30 de zile, în funcţie de tipul clientului, continuitatea colaborării si a volumului de marfă.Gama de produse ce se comercializează prezintă fluctuaţii în funcţie de sezon pentru aprovizionarea ritmică şi diversificată în functie de cerere. Unitatea are ca furnizori permanenţi un număr de 257 furnizori stabili, cu care are încheiate contracte de livrare, iar plata mărfurilor achiziţionate se face atât numerar cât şi prin viramente bancare sau filă C.E.C..

4

2. ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA CONTABILITĂŢIIMĂRFURILOR ÎN CADRUL FIRMEI

2.1. EVALUAREA STOCURILOR ŞI MIŞCĂRII MĂRFURILOR ÎN COMERŢ2.1.1. DELIMITĂRI ŞI STRUCTURI PRIVIND STOCURILE

Desfăşurarea activităţii oricărui agent economic presupune intervenţia unei mari diversităţi de active circulante materiale, cunoscute în contabilitate sub denumirea de stocuri.Potrivit IAS-2, stocurile sunt active:

- deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii,- in curs de producţie în vederea unei vânzări în aceleaşi condiţii ca mai sus,- sub formă de materii prime, materiale consumabile ce urmează a fi folosite în

procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii.În raport de forma fizică pe care o îmbraca bunurile materiale şi de poziţia pe care o ocupă în cadrul ciclului de exploatare (aprovizionare, producţie, desfacere), se disting următoarele stocuri: materii prime, materiale consumabile (materiale auxiliare, combustibil, materiale de ambalat piese de schimb, seminţe şi materiale de plantat, furaje, alte materiale consumabile), materiale de natura obiectelor de inventar, producţie în curs de execuţie, produse (semifabricate, finite, reziduale), animale şi păsări, mărfuri, ambalaje.Din această evaluare se poate constata că stocurile se pot grupa după cum urmează :

a) stocuri « cumpărate », din care unele sunt deţinute în scopul revânzării aşa cum e cazul mărfurilor, al terenurilor si a altor propietăţi imobilizate destinate revânzării iar altele sunt destinate utilizarii în procesul de producţie ( materii prime, materiale şi alte consumabile),

b) stocuri din producţia proprie, respectiv produse şi producţia în curs de execuţie,

c) în cazul unor prestări de servicii, stocurile includ şi costul serviciilor pentru care întreprinderea nu a înregistrat venitul aferent.

Contabilitatea stocurilor şi a comenzilor în curs de execuţie cuprinde ansamblul bunurilor şi serviciilor din cadrul unităţii patrimoniale destinate:

- mărfurile respectiv bunurile pe care unitatea patrimonială le cumpăra în vederea revânzarii

- materiile prime care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în produsul finit integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie transformată,

- materialele consumabile,- produsele: semifabricatele, produsele finite, produsele reziduale, - animale şi păsări.

Potivit prevederilor Legii Contabilităţii, obligaţia organizării şi conducerii proprii revine: regiilor autonome, societăţilor comerciale, societăţilor agricole, organizaţiilor cooperaţiei meşteşugăreşti, organizaţiilor cooperaţiei de consum şi de credit, Băncii Naţionale a României şi societăţile bancare, instituţiilor publice de subordonare centrală sau locală, unitătilor de asigurări sociale, altele decât cele de stat , asociaţilor, fundaţiilor, sindicatelor, unităţilor de cult şi altor organizaţii obşteşti, precum şi celorlalte persoane care au dobândit personalitate juridică, potrivit legii. Potrivit legii persoanele juridice au obligaţia să asigure:

5

a) întocmirea documentelor justificative pentru orice operaţie care efectueaza patrimoniul unităţii,

b) înregistrarea în contabilitate a operaţiilor patrimoniale,c) inventarierea patrimoniului unităţii,d) întocmirea bilantului contabil,e) controlul asupra operaţiilor patrimoniale efectuate,f) furnizarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la situaţia

patrimoniului şi rezultatele obţinute de unitate. Potrivit legii, documentele justificative care stau la baza înregistrărilor in contabilitate, angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat ori înregistrat în contabilitate dupa caz. Înregistrarea operaţiilor patrimoniale în contabilitate se face cronologic, prin respectarea succesiunii documentelor justificative, după data de întocmire sau intrare în unitate şi sistematic în conturi sintetice şi analitice, cu ajutorul registrului jurnal şi a Cărţii Mari potivit planurilor de conturi normelor emise. Inventarierea trebuie să cuprinda toate elementele de activ şi de pasiv ale patrimoniului unităţii, care se inscriu în registrul inventar. Unităţile patrimoniale au obligaţia să efectueze inventarierea generală a patrimoniului: la începutul activităţii, cel puţin o dată pe an pe parcursul funcţionării sale, în cazul fuzionării sau încetării activităţii, precum şi in alte situaţii prevazute de lege.Evaluarea elementelor patrimoniale pe baza inventarierii şi reflectarea acestora în bilanţul contabil se fac potrivit normelor legale stabilite.Documentul oficial de gestiune îl constituie bilanţul contabil, care trebuie să dea o imagine fidela, clară şi completă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute.

2.1.2. REGULI DE EVALUARE A MĂRFURILOR

Conform aricolului 7 şi 9 din Legea Contabilităţii, regulile de evaluare a mărfurilor sunt: 1. La data intrării bunului in patrimoniu, marfurile se evaluează la valoarea de intrare denumită şi valoare contabilă, care se diferenţiază în funcţie de calea de intrare şi perioada intrării.Astfel: a) Mărfurile achiziţionate cu titlu oneros se evaluează la cost de achiziţie (Ca) egal cu preţul de cumpărare (Pc) din factura furnizorului la care se adaugă toate cheltuielile din procesul de aprovizionare (Cha), Ca= PC+Cha Cheltuielile din procesul aprovizionării sunt formate din: cheltuieli de încasare transport, asigurare pe timpul transportului, descărcare, manipulare şi eventual taxe nerecuperabile ca accize şi TVA pentru neplătitorii de taxe. Pentru mărfurile provenite din import, cheltuielile de aprovizionare, respectiv în costul de achiziţie, se mai includ taxele şi comisioanele vamale.b) Mărfurile produse de întreprindere se evaluează la costul de producţie (Cp), adică suma costului de achiziţie al materiilor prime şi a cheltuielilor directe de prelucrare, la care se mai adauga cotă parte din regia secţiei prelucratoare.c) Mărfurile intrate in patrimoniu cu titlu gratuit se evalueaza la valoarea justă. Conform ordinului 306/2002 prin valoare justă se inţelege suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bună voie între două parti aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii, cu preţul determinat obiectiv.

6

d) Mărfurile reprezentând aport la capitalul social, în funcţie de preţul pieţii, utilitatea, starea şi amplasarea acestora. Legea contabilităţii mai permite evaluarea mărfurilor la intrarea în patrimoniu, la cost standard sau preţ de vânzare. În acest caz, intreprinderea are obligaţia să calculeze şi înregistreze diferenţa dintre preţul de înregistrare ales şi cel impus de lege (cost de achiziţie, cost de producţie sau valoare actuală).În cazul alegerii pentru evaluare a preţului de vânzare, diferenta este reprezentată de marja comercială. 2. La inventar evaluarea mărfurilor se face la valoarea actuală denumită valoare de inventar, stabilită în funcţie de utilitatea bunului, starea acestuia şi preţul pieţei. 3. La închiderea exerciţiului financiar întreprinderea efectuează evaluarea de bilanţ, deoarece la valoarea stabilită marfurile se vor reflecta în bilanţ.Pentru aceasta se compară valoarea de intrare a mărfurilor cu valoarea actuală, putând rezulta două situaţii:a) Valoarea de inventar este mai mare decât valoarea de intrare, caz în care mărfurile au înregistrat un plus de valoare. Conform principiului prudenţei, aceasta nu se reflectă în contabilitate deoarece ea se realizează şi deci devine certă numai în procesul vânzării marfurilor.b) Valoarea de inventar este mai mică decât valoarea de intrare. În acest caz mărfurile au suferit o depreciere valorică, minus valoarea necesitând constituirea unui provizion pentru depreciere. În contul « Mărfuri », acestea rămân înregistrate la valoarea de intrare, iar provizionul se constituie printr-un cont distinct. Prin scăderea provizionului din valoarea de intrare se obţine valoarea actuală a mărfurilor la care are loc evaluarea în bilanţ. Deci, provizionul apare ca post substractiv (se scade) al postului Mărfuri.4. La iesirea din patrimoniu sau din gestiune a bunurilor materiale, avându-se în vedere că în conditiile fluctuaţiilor specifice economiei de piaţă, stocuri absolut identice pot figura în evidenţă la preţuri diferite, se poate folosi una din următoarele metode: metoda identificării specifice, metoda costului ponderat (CPM), metoda epuizării loturilor, variantele FIFO, LIFO, NIFO (IAS-2 prevede ca utilizabile doar metodele LIFO si FIFO), metoda preţului prestabilit (standard). Metoda identificării specifice aplicabilă acelor stocuri care nu sunt, de regulă, fungibile, porneşte de la ipoteza că fiecare articol ieşit este identificat prin data de intrare şi costul de achiziţie. Sistemul de depozitare, permiţând o asemenea identificare, înseamnă că evaluarea la ieşire se face la valoarea contabilă de intrare. Metoda costului ponderat se calculează fie după recepţia fiecărui transport, fie periodic, ca raport între valoarea totală a stocului iniţial plus valoarea intrărilor şi cantitatea existentă în stocul iniţial plus cantităţile intrate. Aplicatie 1Se presupun urmatoarele miscări de bunuri in gestiune (tabelul 2.1.)

METODA CPMTabelul 2.1. -Ron-

Data Cantitatea Pret unitar Valoare Observatii02.12.2006 10 100 1000 stoc08.12.2006 20 110 2200 intrare15.12.2006 8 iesire18.12.2006 5 iesire25.12.2006 10 120 1200 Intrare31.12.2006 25 buc. stoc

7

final la inventariere,2 buc. lipsa

Pretul mediu (P) se calculeaza cu relatia:

In care: VI – valoarea bunurilor din stoc: Ci – valoarea bunurilor intrate la alt pret: C1 – cantitatea bunurilor intrate la alt pret. a) Varianta: Calculul preţului mediu după fiecare intrare (Tabelul 2.2)Tabelul 2.2. –Ron-Data Cantitatea Preţ

unitarValoare Observaţii

05.12.2006 10 100 1000 P= 1000/100=1008.12.2006 30(10+20) 106,67 3200(1000+2200) P= (10x100)+(20x110)

10+20= 3200/30=106,67

15.12.2006 20(30-8) 106,67 2346,64 Ve = 8x106,67=853,36;3200-853,36=2346,64

18.12.2006 17(22-5) 106,67 1813,29 Ve=5x106,67=533,35;2346,64-533,36=1813,29

25.12.2006 27(17+10) 111,60 12003013,29(1813,29+1200)

(17x106,67)+(10x120)P= 17+10

= 3013,29/27=111,6031.12.2006 25(27-2) 111,60 2790 Ve =2x111,60=223,20

3013,29-223,20=2790,00 Ve reprezinta valoarea iesirilor: 853,36+533,35+223,20=1610000 lei. In condiţiile acestei variante, pentru fiecare fel de material se va utiliza o singură fisă analitica cantitativ – valorica, indifierent de numarul preţurilor de cumparare (costurile de achizitie) la care respectivul material se procură. Fisa va fi astfel concepută incât să permită înscrierea în coloane distincte a preţurilor de cumpărare (costurilor de achiziţie) la care se evalueaza intrările şi costurile medii ponderate, calculate după fiecare notă intrare, costuri folosind la evaluarea iesirilor. b) Varianta: Calculul preţului mediu periodic de exemplu, (lunar). 1000+3400 4400 P= = = 110 ron

10+30 40

Sf= 110x25 = 2750 ron Ve= 110x(8+5+2)= 11x15 = 1650 ron 4400 ron Notă: Se constata unele diferente între cele doua variante în privinta distribuţiei valorii materialelor asupra consumurilor şi asupra stocului final. Şi în cazul acestei variante se va folosi pentru fiecare fel de material, indiferent de numãrul preţurilor de intrare, tot o singurã fişã analiticã, doar cã, în cursul perioadei, ieşirile se vor înregistra numai cantitativ, urmând ca înregistrarea valorii ieşirilor şi

8

Vi+V1P= Ci+C1

stabilirea soldului fişei sã se efectueze numai la sfârşitul perioadei (lunii), dupã ce în prealabil, se determinã costul mediu ponderat cu relaţia arãtatã. Metoda „primului intrat primului ieşit“ (FIFO) Potrivit acestei metode, bunurile ieşite din gestiune se evalueazã la costul de achiziţie (sau de producţie) al primei intrãri (lot). Pe mãsura utilizãrii lotului , bunurile ieşite din gestiune se evalueazã la costul de achiziţie (sau de producţie) al lotului urmãtor, în ordine cronologicã. Aplicaţie 2 (Tabelul 2.3.) Se folosesc datele din tabelul precedent:

Tabelul 2.3. Metoda FIFO -Ron-Data Cantitatea Preţ unitar Valoare Observaţii

05.12.2006 10 100 1000 10x100= 100008.12.2006 20 110 2200 10x100= 1000

20x110= 220030 3200

15.12.2006 8 2x100= 20020x110= 220022 2400

18.12.2006 5 17x110= 187025.12.2006 10 120 1200 17x110= 1870

10x120= 120027 3700

31.12.2006 Stoc inventar: 25 buc.Stoc scriptic: 27 buc.

Lipsã: 2 buc.15x110= 165010x120= 120025 2850

Metoda « ultimului intrat – primul ieşit » (NIFO)Potrivit acestei metode, ieşirile din stoc sunt evaluate la valoarea de înlocuire bazată pe preţul ultimei facturi (eventual la preţul estimat al ultimei facturi). De regulă acest preţ este egal cu preţul pieţei sau costul de înlocuire după caz. Aceasta metodã presupune ca bunurile din gestiune sã se evalueze la costul de achiziţie (sau de producţie) al ultimei intrãri. Pe mãsura epuizãrii lotului, bunurile ieşite din gestiune se evalueazã la costul de achiziţie (sau de producţie) al lotului anterior, in ordine cronologicã. Deci potrivit acestei metode, se considrã cã ultimele elemente cumpãrate sau produse se vor vinde primele, şi prin urmare, elementele rãmase în stoc la sfârşitul perioadei sunt cele produse sau cumpãrate primele. Exemplu: Se considerã urmãtoarele operaţii privitoare la un anumit fel de materie primã.

Stoc la 01.01.N 200 kg x 100 ron Intrãri la 14.01.N 2000 kg x 120 ron 19.01.N 1600 KG x 125 ron Ieşiri la 16.01.N 1400 kg x ? ron 24.01.N 1800 kg x ? ron Evaluarea ieşirilor dupa LIFO se face astfel: - prima ieşire (16.01. N) 1400 kg x 125 ron = 175000 ron

9

- a doua ieşire (24.01.N) 200 kg x 125 ron = 25000 ron 1600 kg x 120 ron = 192000 ron

392000 ron

Metoda preţului prestabilit (standard)O soluţie mai simplă prevăzută de regulamentul de aplicare a Legii Contabilităţii este aceea a evaluării şi inregistrării bunurilor atât la intrare cât şi la ieşire, la preţuri standard (prestabilite) cu condiţia evidenţierii distincte a diferenţelor de preţ faţă de costul de achiziţie sau costul de producţie după caz. Aceste diferenţe de preţ se stabilesc şi se înregistrează distinct cu ocazia intrării bunurilor respective in patrimoniu şi se repartizează parţial atât asupra valorii bunurilor ieşite, cât şi asupra stocurilor. Repartizarea diferenţelor de preţ asupra bunurilor ieşite şi asupra stocurilor se efectuează cu ajutorul relaţiilor: a) determinarea coeficientului de repartizare (K)

soldul debitor sau creditor ( după caz) al contului de diferenţe înainte de repartizarea pe perioada (luna)de referinţă K= Soldul debitor al contului de stocuri la sfârşitul perioadei (lunii) când se face calculul de repartizare înainte de înregistrarea ieşirilor pe perioada (luna) de referinţă

b) se determină cota de diferenţe aferentă stoculuiCota de repartizare aferentă stocurilor = K x Valoarea la preţ prestabilit a stocurilor la finele perioadei de referinţă c) se determină cota de referinţă aferentă ieşirilor Cota de repartizare aferentă = Soldul debitor sau - Cota (Cr) de repartizare a ieşirilor pe luna de creditor al contului stocurilor la finele luniireferinţă (Cri) de diferenţe

Aceste relaţii sunt aplicate în cazul practicării tehnicii înregistrării diferenţelor numai în negru, când funcţionarea contului de diferenţe, bifuncţional este după cum urmează:

D Contul de diferenţe C

* Diferenţe nefavorabile aferente stocurilor * Diferenţe favorabile aferente stocurilor iniţiale iniţiale* Diferenţe nefavorabile aferente intrarilor * Diferenţe favorabile aferente intrărilor*Diferenţe favorabile aferente ieşirilor * Diferenţe nefavorabile aferente

ieşirilor

Indiferent de procedeul de evaluare practicat de unitatea patrimonială, acesta trebuie sa fie acelaşi pentru tot cursul exerciţiului şi în cele în care se succed, pentru a asigura comparabilitatea informaţiilor şi posibilitatea unei analize de dinamică. Dacă se schimbă totuşi metoda de evaluare în cazuri justificate trebuie determinate influenţele asupra situaţiei, financiare si asupra rezultatelor.

10

2.2. FORMELE ŞI DOCUMENTELE APROVIZIONĂRII ŞI VÂNZĂRII DE MĂRFURI

2.2.1. FACTURAREA MĂRFURILOR, ELEMENTELE COMERCIALE, FINANCIARE ŞI FISCALE ALE FACTURII

Documentul care stă la baza vânzărilor (cumpărărilor) de marfuri este factura. Pentru furnizor, ea este un document de vânzare al mărfurilor, iar pentru client, de cumpărare.FACTURA cuprinde:

a) preţul unitar al mărfurilor care înmulţit cu cantitatea vândută/cumpărată pentru fiecare sortiment de marfă permite stabilirea valorilor parţiale. Acestea însumate dau valoarea totală a mărfii.

b) Reducerile de preţ, care pot fi de două tipuri după cum urmează:1) Reduceri comerciale; 2) Reduceri financiare.

1) Reducerile comerciale pot fi: bonificaţii, remize risturnuri.Rabaturile sau bonificaţiile, se acordă pentru calitatea nesatisfăcătoare a mărfii sau în unele ocazii cum sunt: vânzare produselor la sfârşit de serie, pentru a grăbi reducerea stocurilor de produse vechi, vânzări aniversare ( aniversarea deschiderii unui magazin, aniversarea zilei patronului etc.), vânzări promoţionale cu ocazia lansării pe piaţă a produselor noi.

Reducerile de preţ se pot factura odată cu marfa sau ulterior facturării mărfii. În primul caz influenţează prin diminuarea preţului de vânzare la furnizor şi preţului de cumpărare ( implicit Ca) la client. In cel de al doilea caz nu mai influenţează preţul mărfurilor ( pe care intre timp clientul le şi putea revinde), fiind considerate cheltuieli de exploatare la furnizorul care le acordă şi venituri de exploatare la clientul care le primeşte.2. Reducerile financiare apar sub forma sconturilor de reglementare. Sconturile sunt reduceri acordate de furnizori pentru plata/ incasarea înainte de termenul de scadenţ ă. a) Pretul ambalajelor-ambalajele pot fi facturate separat de marfă, sau pot fi incluse în preţul mărfurilor. De regulă, sunt facturate separat şi se plătesc odată cu plata contravalorii mărfurilor. b) Preţul transportului – factura cuprinde de cele mai multe ori şi preţul transportului de mărfuri, dacă acesta trebuie plătit de client furnizorului. În acest caz, transportul facturat clientului devine un element adiţional al facturii. Este vorba de cheltuielile de transport suportate de client conform prevederilor contractuale, dar efectuate de furnizor în contul acestuia.c) Taxa pe valoare adăugată – în condiţiile aplicării TVA –ului, factura cuprinde şi acest element cu caracter fiscal. T.V.A. este o taxă fiscală care priveşte vânzările de mărfuri şi prestările de servicii.Ea este datorată statului de către vânzător şi este facturată cumpărătorului. Vânzătorul are însă şi calitatea de colector de TVA. Ca urmare, în factură trebuie să apară distinct preţul mărfurilor şi serviciilor şi separat suma TVA-ului. T.V.A. de plată către stat se determină cu diferenţa între suma TVA încasată dela clienţi şi suma plătită furnizorului. Lunar se efectuează calculul: T.V.A. de plată = T.V.A. încasată pentru - T.V.A. plătită pentru pe o lună vânzările lunii cumpărarile lunii T.V.A. de plată = T.V.A. colectată - T.V.A. deductibilă Reflectarea contabilă a elementelor facturii pentru cumpărări de mărfuri.

11

FACTURĂ Preţ marfă ……………. Remize………………..(-) Preţ net……..…………. ..……………………> D cont « Mărfuri » Scont………………….. ……………………..> C cont « Venituri financiare » Preţ net financiar……….. T.V.A. ………...(+)…………………………….> D cont «  TVA deductibilă » Suma de plată ………… …………………….> C cont « Furnizori » Contabilitatea elementelor facturii de vânzare : FACTURĂ Preţ marfă…………….. Remize….. (-) ……….. Preţ net……………….. ………………….> C cont «Venituri din vânzarea mãrfurilor » Scont……..(+)………... ..………………...> D cont «  Cheltuieli financiare » Preţ net financiar……... T.V.A. ……(+)………. …………………> C cont « TVA colectată » Suma de plată ………… …………………….> D cont « Clienţi » Reducerile de preţ cu caracter comercial se pot factura odată cu marfa sau ulterior facturării acesteia, printr-o factură distinctă. Reducerile financiare, indiferent de momentul acordării-obţinerii lor nu influenţeaza preţul acestora şi reprezintă cheltuieli financiare pentru vânzător şi venituri financiare pentru cumpărător.

2.2.2. FORMELE SI DOCUMENTELE APROVIZIONĂRII DE MĂRFURI

A) Formele comune şi documentele aprovizionării cu mărfuri. Aprovizionarea cu mărfuri se face de la întreprinderile industriale şi agricole din zonă, prin import direct sau prin intermediul de comerţ exterior şi de la alte întreprinderi de comerţ. Procesul de aprovizionare se desfăşoara pe baza contractelor încheiate cu furnizorii, în care se precizează mărfurile ce se achiziţionează, cantităţile şi termenele de livrare, modalităţile şi termenelede plată, condiţiile de transport şi ambalaj etc. Aprovizionarea se poate face şi pe bază de comandă. a) Aprovizionarea fără delegat are loc în concordanţă cu prevederile contractuale şi ale graficului de livrări. Pe baza acestuia din urmă furnizorul procedează la autorecepţia lotului de mărfuri întocmind un Proces-verbal de autorecepţie, Dispoziţie de livrare, Factura si Certificat de calitate. Urmează ambalarea mărfurilor, încărcarea în mijlocul de transport si expedierea lor, cu această ocazie fiind încredinţate transpotatorului. Ca documente de transport, se întocmesc Scrisoarea de trăsură, Scrisoarea de transport, Buletin de mesagerie, etc, în funcţie de mijlocul de transport folosit. Transportatorul asiguă transportul mărfurilor la destinaţie, anunţarea destinatarului şi încredinţarea bunurilor beneficiarului. Acesta numeşte o comisie de recepţie care procedează la recepţia cantitativă şi calitativă a lotului de marfă. Urmărind concordanţa cu prevederile din contract şi documentele de livrare şi transport, comisia de recepţie întocmeşte Nota de recepţie şi constatare de diferenţe. În cazul constatării unor urme de violare a vagonului sau ambalajelor se întocmeşte un Proces-verbal de constatare opozabil furnizorului sau transportatorului, după caz. Dacă parţial sau total, marfa nu este acceptată de întreprinderea de comerţ, ca fiind

12

necorespunzătoare sortimental sau nelivrată la termenele prevăzute este luată in custodie, întocmindu-se un Proces.verbal de luare în custodie. Ulterior ea se restituie furnizorului. În nota de recepţie marfa se evaluează la costul de achiziţie sau la preţ de vânzare în funcţie de metoda de contabilizare a operaţiilor cu marfuri. Pe baza documentelor primare se fac înregistrări în evidnţa operativă (Fişa de magazie, Raport de gestiune, etc.) şi se întocmesc documentele centralizatoare care se înregistrează în contabilitatea sintetică. b) Aprovizionarea prin delegat propriu are loc când furnizorul şi beneficiarul se află în aceeaşi localitate. Delegatul întreprinderii de comerţ se prezintă la furnizor cu o comandă şi o delegaţie de ridicare a mărfurilor şi eventual cu C.E.C.-ul necesar efectuării plăţii. Participând la recepţia mărfurilor şi ambalajelor, delegatul le preia şi semnează documentele de livrare ( Dispoziţia de livrare şi Factura). El poartă răspunderea integrităţii lotului de marfă şi ambalaje. La sosirea lui se procedeză la verificarea cantitativă şi calitativă şi se întocmeşte Nota de recepţie şi constatare de diferenţe. Urmează prelucrarea şi înregistrarea documentelor de livrare şi recepţie. In cazul lipsurilor de marfă constatate la recepţie, se întocmeşte Decizie de imputare sau se ia delegatului un Angajament de plată. c) Aprovizionarea cu delegat al întreprinderii furnizoare presupune prezentarea acestuia la unitatea beneficiară, unde se verifică mărfurile de către comisia de recepţie şi se întocmesc documentele de decontare de la furnizor, fie întocmirea lor în proprie iniţiativă de beneficiar. B. Formele specifice de aprovizionare şi documentele întocmite. Aprovizionarea prin intermediul depozitelor de repartizare se întâlneşte în cadrul întreprinderilor « en-gros » Depozitul de repartizare efectuează două operaţii: - Recepţia mărfurilor sosite de la furnizor, prin una din formele anterioare. - Distribuirea mărfurilor către magazine.

2.2.3. FORMELE ŞI DOCUMENTLE VÂNZĂRII DE MĂRFURI

Formele de vânzare a mărfurilor se pot împărţii în două categorii: Vânzarea către consumatorii individuali. Vânzarea către consumatorii colectivi sau terţi (alte întreprinderi). După modalitatea de încasare a banilor vânzarea poate fi în numerar sau prin virament. De regulă, vânzarea către consumatorii individuali se face cu încasare în numerar, iar către terţi încasare prin virament. A. Vânzarea către terţi cu încasare în numerar sau prin virament. a) Vânzare loco unitate primitoare cu delegat al întreprinderii-predătoare, presupune colectarea comenzilor de mărfuri de la beneficiari, pregătirea loturilor ce se vând, autorecepţionarea şi încredinţarea lor delegatului, ambalarea şi încărcarea în mijloacele de transport, întocmirea « Avizului de însoţire a mărfurilor ». Conform primirii mărfurilor şi acceptul plăţii lor se face prin completarea de către beneficiar a cantităţilor de mărfuri primite în «  Avizul de însoţire » şi semnării acestuia. Pe baza avizului astfel completat, furnizorul întocmeşte « Factura » care este individuală sau globală dacă vânzarea se face la mai multe unităti aparţinând aceleiaşi întreprinderi.

13

Avizele de însoţire şi facturile stau la baza înregistrărilor din evidenţa operativă gestionară. Ele se prelucrează şi se centralizează în « Recapitulaţia » sau « Borderoul mărfurilor ieşite ». b) Vânzarea loco unitate furnizoare cu delegat al cumpărătorului necesită prezentarea cu o « Comandă » cuprinzând mărfurile solicitate şi o « Delegaţie de ridicare a mărfurilor ». Avizând comanda, Serviciul comercial emite « Dispoziţie de livrare » prin care dispune vânzarea mărfurilor. Unitatea predătoare recepţionează mărfurile în prezenţa delegatului cumpărătorului, întocmind «  Factura de expediere » şi « Certificatul de calitate ». c) Vânzarea mărfurilor pe răspunderea furnizorului şi fără delegat se efectuează pe baza contractului, a graficului de livrare şi a dispoziţiei de livrare întocmită de compartimentul comercial. După pregătirea lotului de marfă se procedează la autorecepţia sa, ocazie cu care se întocmeşte un « Proces-verbal de recepţie ». Se întocmesc apoi documentele de livrare, « Dispoziţia de livrare », « Factura », « Certificatul de calitate », etc. După predarea mărfurilor transportatorului, se emit documente de transport: « Scrisoarea de trăsură », « Scrisoarea de transport », etc. B. Vânzarea către consumatorii individuali. De regulă vânzarea către consumatorii individuali se face cu încasarea în numerar şi cunoaşte următoarele forme:

- Vânzarea mărfurilor cu bon eliberat de vânzător şi înregistrare în borderouri;- Vânzarea mărfurilor cu eliberare de bon şi înregistrare în aparatul de casă;- Vânzarea mărfurilor cu tichet emis de aparatul de casă;- Vânzarea mărfurilor cu plata la domiciliul clientului prin casele de comenzi.

Aceste forme de vânzare sunt specifice întreprinderilor « en-detail ».

2.2.4. ORGANIZAREA EVIDENŢEI OPERATIVE A MĂRFURILOR

Se face în mod diferit la depozite şi celelalte unităti: magazine.a) La depozite, evidenţa operativă este organizată cu ajutorul « Fişei de

magazie » în care gestionarul operează numai cntitativ, intrările şi ieşirile de mărfuri, stabilind stocul de mărfuri după fiecare operaţie. Datele din Fişa de magazie se confruntă periodic cu cele de la contabilitate pentru controlul exactităţii lor;

b) În magazine, organizarea evidenţei operative şi a contabilităţii analitice prezintă particularităţi datorate formelor şi documentelor vânzării mărfurilor care furnizează numai informaţii valorice. Evidenţa operativă se organizează cu ajutorul « Raportul de gestiune », întocmit zilnic sau periodic de gestionar şi numai în etalon valoric. Aceasta cuprinde mişcările valorice ale mărfurilor şi ambalajelor şi soldul scriptic determinat zilnic sau periodic.

2.3. CONTABILITATEA SINTETICĂ A MĂRFURILOR.PREZENTAREA CONTURILOR

Conform Legii 82/91 cu modificările şi completările ulterioare şi a Ordinului 306/2002, conturile folosite pentru reflectarea în contabilitate a circulaţiei mărfurilor fac parte din grupa 371 « Mărfuri », în care intră:

- Contul 371 « Mărfuri »

14

Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa existenţei şi mişcării stocurilor de mărfuri. Contul « Mărfuri » este un cont de activ. În debitul contului 371 « Mărfuri » se înregistrează: - valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor achiziţionate (401, 408, 446,542); - valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor privind aportul în natură al acţionarilor şi asociaţilor ( 456); - valoarea mărfurilor aduse de la terţi (357, 401); - valoarea la preţ de înregistrare a materiilor prime, materialeleor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar, animalelor şi păsărilor vândute ca atare (301, 302, 303, 361); - valoarea la preţ de înregistrare a produselor finite transferate magazinelor proprii de desfacere (345); - valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor primite de la societăţile din grup, alte societăţi legate prin participaţii, unitate sau subunităţi (451, 452, 481, 482); - valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor constatate plus la inventar şi a celor primite cu titlu gratuit (607, 758); - valoarea adaosului comercial şi taxa pe valoare adăugată neexigibilă, în situaţia în care evidenţa mărfurilor se ţine la preţ cu amănuntul (378, 4428). În creditul contului 371 « Mărfuri » se înregistrează: - valoarea la preţ de înregistrare ieşite din gestiune prin vânzare şi lipsurile de inventar (607); - valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor trimise la terţi (357); - valoarea adaousului comercial şi a taxei pe valoare adăugată neexigibilă aferentă mărfurilor ieşite din gestiune ( 378, 4428); - valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor livrate asociaţilor din grup, alte asociaţii legate prin participaţii, unitate sau subunităţi (451, 452, 481, 482); -valoarea donaţiilor şi pierderilor din calamităţi (658, 671). Soldul contului reprezintă valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor existent în stoc la sfârşitul perioadei. Contul 378 « Diferenţe de preţ la mărfuri » Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa adaosului comercial (marja comerciantului) aferent mărfurilor din unităţile comerciale. Contul 378 « Diferenţe de preţ la mărfuri » este un cont rectificativ al valorii de înregistrare a mărfurilor. În creditul contului 378 « Diferenţe de preţ la mărfuri » se înregisrează:

- valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor intrate în gestiune (371). În debitul contului 378 « Diferenţe de preţ la mărfuri » se înregisrează:

- valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor ieşite din gestiune (371). Soldul contului reprezintă valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor existente în stoc la sfârşitul perioadei. Următoarele conturi intră în legaătură cu contul de mărfuri şi pot fi grupate în următoarele categorii.A. Pentru decontările cu furnizorii:- Contul 401 « Furnizori » ţine evidenţa relaţiilor cu furnizorii interni şi externi pentru aprovizionări de bunuri lucrări executate sau servicii prestate.Este un cont de datorii comerciale de pasiv. Se creditează cu datoria faţă de furnizor privind bunurile, lucrările sau serviciile recepţionate, precum şi TVA aferentă acestora şi cu eventuale diferenţe de curs valutar nefavorabile, aferente furnizorilor neachitaţi la închiderea exerciţiului.

15

Se debitează cu plăţile efectuate către furnizori, reluarea diferenţelor nefavorabile de curs înregistrate la închiderea exerciţiului, eventualele diferenţe favorabile aferente datoriilor către furnizorii externi şi valoarea efectelor comerciale acceptate de furnizori.Soldul creditor reflectă sumele datorate furnizorilor. Se dezvoltă în analitic pe fiecare furnizor în parte. B. Pentru decontãrile cu clienţii: Contul 411 „Clienţi“ ţine evidenţa decontarilor cu clienţii interni şi externi pentru vânzãri de bunuri, executãri de lucrãri şi prestari de servicii pe baza de facturã. Este un cont de creanţe, de activ. Se debiteazã cu vânzãrile de bunuri, prestãrile de servicii şi executãrile de lucrãri la preţ de vânzare, cu TVA-ul aferent vânzãrilor, diferenţelor favorabile de curs valutar aferente creanţelor exprimate în valutã. La Închiderea exerciţiului, reluarea diferenţelor nefavorabile înregistrate la închiderea exerciţiului , reluarea diferenţelor nefavorabile înregistrate la închiderea exerciţiului anterior şi reactivarea creanţelor trecute la insolvabilitate. Se crediteazã cu sumele încasate de la clienţi, diferenţele nevaforabile de curs valutar aferente creanţelor în devize la închiderea exerciţiului, diferenţele nefavorabile aferente creanţelor exprimate în valutã , valoarea C.E.C.-urilor şi efectelor comerciale acceptate şi valoarea conturilor acordate clienţilor. C. Pentru reducerile de preţ cu caracter comercial (bonificaţii, remize, risturnuri) Dacã reducerile se acordã la facturarea marfii, determinã reducerea preţului de vânzare la furnizor, respectiv a costului de achiziţie la client. În consecinţã, furnizorul va reflecta în creditul contului 707 „Venituri din vânzarea mãrfurilor” preţul de vânzare redus, iar clientul în debitul contului 371“ Mãrfuri” costul de achiziţie redus. Dacã reducerile se acordã ulterior facturãrii, se considerã o cheltuialã de exploatare la furnizorul care acordã, reflectându-se cu ajutorul contului 658 „Alte cheltuieli de exploatare“ şi au un venit din exploatare la clientul care le primeşte, reflectându-le cu ajutorul contului 758 „Alte venituri din exploatare“. - marfa X preţ de cumpãrare 500 x 10 ron/u = 5000 ron

- marfã Y preţ de cumpãrare 400 x 25 ron/u = 10000 ron valoarea la preţul de cumpãrare 15000 ron cheltuieli de transport 600 ron valoarea la cost de achiziţie 15600 ron - TVA 19% 2964 ron - total facturã (de plãtit) 18564 ron

La recepţie nu se constatã difereţe faţã de facturã.

% = 401 „Furnizori“ 18564 ron 371 „Mãrfuri” (analitice X, Y) 15000 ron 371.99. „Mãrfuri – cheltuieli accesorii“ 600 ron 4426 „TVA deductibilã“ 2964 ron

La aceste analitice, evidenţa se ţine cantitativ – valoric ( la preţ de cumpãrare)

D. Pentru Taxa pe Valoare Adãugatã

16

Contul 4426 „ TAV deductibilã“ ţine evidenţa taxei înscrise în facturile emise de furnizori, deci aferentã cumpãrãrilor de bunuri sau serviciilor sau lucrãrilor achiziţionate de unitate. Este un cont de activ. Contul 4424 „TVA de recuperat“ reflecta taxa ce urmeazã a se încasa de la stat. Este deci un cont de creanţe, de activ. Contul 4427 „TVA colectatã“ evidenţiazã taxa aferentã vânzãrilor. Este un cont de pasiv. Contul 4423 „TVA de platã” reflectã taxa aferentã bugetului de stat. Este un cont de datorii fiscale , de pasiv. Contul 4428 „ TVA neexigibilã“ ţine evidenţa taxei neexigibile rezultatã din vânzãrile şi cumpãrãrile de bunuri, servicii, lucrãri executate cu plata în rate precum şi cea inclusã în preţul de vânzare la unitãţile comerciale cu amãnuntul ce ţin evidenţa la acest preţ. Este un cont bifuncţional. Se crediteazã cu taxa aferentã vânzãrilor cu plata în rate sau pentru care nu s-au întocmit facturi, cu taxa aferentã mãrfurilor evaluate la preţ de vânzare cu TVA şi cu TVA devenitã exigibilã. Se debiteaza cu TVA aferentã facturilor nesosite, cumpãrãrilor cu plata în rate , mãrfurilor evaluate la preţ de vânzare cu TVA şi cu taxa devenitã exigibilã. Soldul reflectã taxa neexigibilã încã. În afara acestor grupe de conturi, în operaţiile de decontare cu terţii, mai intervin şi conturi de trezorerie şi conturile: Contul 607 „ Cheltuieli privind mãrfurile” evidenţiazã costul de achiziţie al mãrfurilor vândute de cãtre unitãţile patrimoniale. Se debiteazã în cursul exerciţiului cu valoarea la preţ de înregistrare a mãrfurilor ieşite din patrimoniu (vândute sau constatete lipsã la inventar). Se crediteazã la finele perioadei cu repartizarea sumei totale a cheltuielilor cu marfã asupra rezultatului financiar. Ca excepţie se mai poate credita cu eventuale recuperãri de cheltuieli şi cu plusuri de inventar. Contul 707 „Venituri din vânzarea mãrfurilor“ ţine evidenţa vânzãrilor de mãrfuri (la preţ de vânzare mai puţin TVA). În credit se înregistreazã preţul de vânzare al mãrfurilor vândute clienţilor sumele încasate în avans care nu reprezintã venituri ale exerciţiului în curs. Debitarea contului are loc la finele perioadei cu încorporarea sumei totale a veniturilor din vânzare , în profit. Ca excepţie, se mai poate debita cu acoperirea eventualelor reduceri de preţuri cu caracter comercial (bonificaţii, remize, risturnuri) acordate ulterior facturãrii mãrfurilor.

2.4. CARACTERIZAREA GENERALA A METODEI DE CONTABILITATE PRIVIND OPERAŢIUNILE CU MARFURI

Organizarea contabilitãţii este influenţatã de mulţi factori. Un prim factor îl reprezintã forma circulaţiei, cu ridicata (en-gros) sau cu amãnuntul (en-detail). În cazul circulaţiei mãrfurilor en-gross, vânzarea se face pe bazã de documente, încasarea urmând sã se încaseze ulterior, prin virament şi de aici, necesitatea intervenţiei contului 411 „ Clienţi“ care evidenţeazã creanţele din momentul vânzãrii mãrfurilor pânã în momentul încasãrii lor. În cazul circulaţei en-detail, vânzarea se face, de regulã, cu plata imediatã În numerar. Un alt factor de influenţã îl constituie metoda de contabilitate a stocurilor folositã :“inventarul permanent“ sau „inventarul intermitent“.

17

2.4.1. METODA INVENTARULUI PERMANENT

În cazul inventarului permanent contul de mãrfuri este folosit pe mãsurã ce au loc operaţiuni cu mãrfuri, evidenţiind toate intrãrile şi toate ieşirile, astfel încât în orice moment, prin soldul sãu acest cont indicã valoarea mãrfurilor în stoc, permiţând controlul gestionar, dacã în acest scop se efectueazã şi inventariere fapticã a stocurilor. Determinarea nivelului stocurilor, impune ca toate operaţiunile de intrare şi ieşire sã fie evaluate la acelaşi tip de preţ indiferent care ar fi acesta. Plecând de la posibilele preţuri de evaluare, metoda inventarului permanent se poate prezenta în mai multe variante: 1. Inventar permanent la cost permanent la cost de achiziţie. Se caracterizeazã prin evaluarea stocurilor şi mişcãrii mãrfurilor la cost de achiziţie, care de regulã, este fluctuant pentru acelaşi sortiment de marfã. Aceastã fluctuaţie presupune calculul costului de achiziţie aferent mãrfurilor vândute dupã anumite procedee. Legea contabilitãţii prevede calculul dupã douã procedee:

- procedeul costului mediu ponderat, - procedeul epuizãrii succesive a stocurilor.

Pentru contabilizarea curentã a operaţiilor privind stocurile şi mişcarile de mãrfuri, Planul de Conturi General menţioneazã urmãtoarele conturi: 371, 607, 707. 2. Inventar permanent la cost standard Metoda se poate aplica în cazul unei stabilitãţi a preţurilor, astfel încât, de corectarea cu diferenţele, costul standard al mãrfii ieşite sã aibã o valoare informaţionalã (fiind apropiat de costul efectiv de achiziţie).

a) Principiile metodei - Evaluarea stocurilor, intrãrilor şi ieşirilor de mãrfuri la cost standard (prestabilit pe baza preţurilor perioadei precedente). Periodic costul standard se actualizeazã în funcţie de mãrimea realã a preţurilor. - Calculul şi înregistrarea diferenţei între costul standard şi costul de achiziţie

efectiv, atât pentru stocuri cât şi pentru intrãri şi pentru ieşiri. b) Conturi utilizate

Contul 371 „Mãrfuri” înregistrezã stocul şi operaţiile cu mãrfuri la cost standard. Contul 378 „Diferenţe de preţ la mãrfuri“ evideţiazã diferenţa între costul prestabilit (standard) şi costul de achiziţie al mãrfurilor intrate, ieşite sau în stoc. Este un cont bifuncţional. Se crediteazã cu difereţele favorabile aferente mãrfurilor intrate. Se debiteazã cu diferenţele nefavorabile aferente mãrfurilor intrate, urmând sã se repartizeze soldul contului de la data calculului asupra mãrfurilor ieşite pe baza coeficientului:

K378= Sold cont 378 la data calculului (Si la 01.01.)371+Rd 371 (01.01-Sfr. Per. de calcul)

Diferenţa aferentã mãrfurilor ieşite= K378xRc371 Se debiteazã cu diferenţele nefavorabile aferente ieşirilor de marfã (diminuându-se cheltuiala înregistratã la cost standard) şi se crediteazã cu diferenţele nefavorabile aferente ieşirilor de marfã ( majorãnd cheltuiala înregistratã la cost standard).

18

Soldul final creditor sau debitor va reflecta diferenţele favorabile sau nefavorabile aferente stocului de marfã şi se va însuma algebric cu soldul final al contului 371 pentru a se determina de costul de achiziţie efectiv al mãrfii rãmase în stoc. 3. Inventar permanent la preţ de vânzare Principii: Evaluarea stocurilor intrãrilor şi ieşirilor se face la preţ de vãnzare, preţul de vânzare include costul de achiziţie şi marja brutã. Consecinţã: deoarece evaluarea mãrfurilor se face la preţ de vânzare unitatea are datoria sã calculeze şi înregistreze diferenţa dintre preţul de vânzare şi costul de achiziţie, adicâ marja brută aferentã mãrfurilor intrate, ieşite şi rãmase în stoc. Aceastã metodã prezintã numeroase dezavantaje şi in plus permite încãlcarea unor principii contabile fie denaturarea situaţiei patrimoniale şi a rezultatului financiar.

a) Preţul de vânzare la care se evalueazã marfa la intrarea în patrimoniu nu mai este de actualitate la vânzarea ei.

b) În situaţia în care se descarcã gestiunea pentru mãrfurile vândute global valoric, pe bazã de monetar din vânzãri este posibilã denaturarea rezultatului financiar şi a situaţiei patrimoniale. Asfel, dacã marfa s-a vândut la ultimul preţ de vânzare calculat şi acesta este şi cel mai mare, în situaţia vânzãrii întregii cantitãti existente la întreprindere, soldul contului 371 „Mãrfuri“ nu ar fi zero ci creditor.

Existã numeroase argumente pentru renunţarea la aceastã metodã.Conturile utilizate sunt cele prezentate anterior.Dacã întreprinderea practicã un coeficient unic de marjã, marja brutã aferentã ieşirilor se calculeazã la fiecare ieşre aplicând coeficientul redus la preţul de vânzare al mãrfii ieşite:

Soldul final al contului 378 „Diferenţe de preţ la mãrfuri“ este creditor şi reflectã marja brutã aferentã stocului de marfã. El se scade din soldul final al contului 371 „ Mãrfuri“ pentru a se determina costul de achiziţie al mãrfii rãmase în stoc.

2.4.2. METODA INVENTARULUI INTERMITENT

În cazul inventarului intermitent, contul de mãrfuri intervine numai la sfârşitul lunii, când. pe baza inventarului faptic se determinã valoarea mãrfurilor în stoc, când „se blocheazã“, în acest cont, diminuându-se cheltuielile de mãrfuri, înregistrate la un cont anume, destinat acestui scop cu ocazia intrãrii de mãrfuri. La începutul exerciţiului urmãtor intervine din nou contul de mãrfuri care se crediteazã, valoarea stocului iniţial fiind preluatã din nou de contul de cheltuieli privind mãrfurile.

Valoarea ieşirilor de mãrfuri se determinã conform relaţiei: Camv = SI+I-Sf unde: Camv = cost de achiziţie al marfurilorSi = valoarea stocului iniţialI = valoarea intrãrilor

19

Sf = valoarea stocului final

Relaţia (SI –Sf) semnificã variaţia stocurilor.

Principalul dezavantaj al metodei constã în imposibilitatea urmãrii gestiunilor, de mãrfuri, a controlului prin contabilitate şi în consecinţa orice eventualã lipsã de marfã este consideratã o vânzare. Conturile utilizate în cazul acestei metode sunt: 371 „ Mãrfuri“, 607 „ Cheltuieli privind mãrfurile“, 707 „ Venituri din vânzarea mãrfurilor“. Înregisrarea în contabilitate în cazul inventarului intermitent se prezintã astfel:

1. Preluarea soldului iniţial al contului 371 „Mãrfuri“ în contul 607 „Cheltuieli privind mãrfurile“.

607 „ Cheltuieli privind mãrfurile“ = 371 „Mãrfuri“

2. Aprovizionarea cu mãrfuri % = 401 „Furnizori“ 607 „371 „Mãrfuri““ 4426 „TVA deductibilã“

3. Vânzarea mãrfurilor

411 „Clienti“ = % 707 „Venituri din vânzarea

mãrfurilor“ 4427 „TVA colectatã“

4. La sfârşitul perioadei, stocul constat la inventariere se preia de contul 371

„Mãrfuri”. Desprinzându-se costului de achiziţie totalul cheltuielilor efectuate cu mãrfurile:

371 „ Mãrfuri“ = 607 „ Cheltuieli privind mãrfurile“ Dupã aceste înregistrari, contul 607 „Cheltuieli privind mãrdurile“ prin soldul sãu debitor indicã costul mãrfurilor vândute care se transfrã la contul 121 „ Profit şi pierdere“ la fel ca şi veniturile din contul 707 „Venituri din vânzarea mãrfurilor“.

2.4.3. CONTABILITATEA ANALITICĂ A MĂRFURILOR In vederea determinãrii costului de achiziţie al mãrfurilor vândute şi a nivelului stocului pe structuri impuse de obiectivele de gestiune, este necesarã organizarea unei contabilitãţi analitice. În cazul folosirii inventarului permanent, contabilitatea analiticã a stocurilor de mãrfuri se poate organiza, în funcţie de specificul activitãţii, dupã una din metodele: a) Metoda cantitativ-valoricã pe sortimente de mãrfuri, care se realizeazã cu ajutorul Fişelor de cont analitice, pentru valori materiale, deschise pe fiecare sortiment de marfã.

Camv = I + (Si-Sf)

Camv = +/- variaţia stocurilor

20

Cuprind: data, explicaţia, cantitãţile intrate, ieşite şi stocul rãmas dupã fiecare operaţiune şi valorile corespunzãtoare (debit, credit, sold), precum şi preţul unitar pentru fiecare mişcare a mãrfii. Intrãrile se completeazã pe baza notelor de recepţie şi constatare de diferenţe, iar ieşirile pe baza facturilor. Valoarea de intrare a mãrfii ieşite se calculeazã prin metode permise de Legea Contabilitãţii (cost mediu ponderat, FIFO sau LIFO). Permite practicarea de cãtre agentul economic a metodei inventarului permanent la cost de achiziţie. Se poate aplica cu uşurinţã numai la întreprinderile „en-gross“. Dã posibilitatea realizãrii unei imagini fidele a patrimoniului şi a determinãrii unui rezultat financiar din vânzarea mãrfurilor, corect. Metoda cantitativ- valoricã permite un control al gestiunilor prin punctaj periodic între cantitãţile de marfã înregistrate în fişele de magazie şi fişele de cont analitice de contabilitate. b) Metoda global - valoricã pe gestiune se realizeazã cu ajutorul fişelor de cont pentru operaţii diverse deschise pe gestiuni. Acestea cuprind numai date valorice: valoarea mãrfurilor intrate ( debit) ieşite (credit) şi a stocului (sold), care se înregistreazã în baza documentelor centralizatoare: „Recapitulaţia mãrfurilor şi ambalajelor primite în ziua de ...“ şi „Centralizatorul vânzãrilor zilnice...“ Deşi permite aplicarea unei singure metode de contabilizare a stocurilor şi operaţiilor cu mãrfuri şi anume metoda inventarului intermitent, se practică de cãtre agenţii economici care aplicã metoda inventarului permanent la preţ de vânzare cu sau fãrã TVA, respectiv untãţi cu amanuntul şi de alimentţie publicã. În aceste condiţii nu se asigurã redarea unei imagini fidele a situaţiei mãrfurilor şi determinarea unui rezultat financiar corect din vânzarea mãrfurilor. c) Metoda operativ - contabilã (pe solduri) constã în: Organizarea unei evidenţe cantitative a bunurilor la loc de depozitare cu ajutorul fişelor de magazie: Ţinerea unei evidenţe valorice desfãşurate pe gestiuni şi în cadrul lor pe Grupe sau subgrupe de bunuri, în contabilitate:

Controlul exactitãţii şi concordanţei înregistrãrilor efectuate de cele douã structuri, prin evaluarea stocurilor cantitative din fişele de magazie, în Registrul stocurilor.

2.5. CONTABILITATEA MÃRFURILOR LA FIRMELE COMERCIALE

2.5.1. CONTABILITATEA LA FIRMELE COMERCIALE CU RIDICATA (EN-GROSS) ATÂT ÎN INVENTARUL PERMANENT CÂT ŞI

INTERMITENT

Potrivit Regulamentului de aplicare al Legii Contabilitãţii, mãrfurile la fel ca şi celelalte categorii de bunuri materiale, la intrarea în patrimoniu, în speţã, în depozitele en-gross trebuie sã se evalueze şi sã se înregistreze în contabilitate la costul de achiziţie format din preţul de cumpãrare şi „cheltuieli accesorii de aprovizionare“ ( cheltuieli de transport, descãrcare – încãrcare, prima de asigurare, comisioane, TVA şi alte taxe nerecuperabile, etc. Avându-se în vedere cã în documentele de aprovizionare (facturi) unul din cele douã elemente structurale ale costului de achiziţie şi anume „cheltuielile accesorii de aprovizionare“ este consemnat în sumã globalã, calculul costului de achiziţie unitar pentru fiecare din sortimentele intrate cu acelaşi document necesitã calcule de

21

repartizare a sumei totale pe sorturi de mãrfuri şi apoi, prin raportarea la calitatea pe unitatea de mãsurã . Cheltuielile accesorii de aprovizionare unitare astfel calculate se însumeazã cu preţul de cumpãrare unitar, aflându-se costul de achiziţie pentru fiecare sort de marfã aprovizionatã care ar putea servi pentru evaluarea mãrfurilor şi înregistrarea acestora în contul sintetic 371 « Mãrfuri » şi în analiticele corespunzãtoare. Soluţia, se constatã, este greoaie şi în plus va genera o mare varietate a costurilor de achiziţie pentru acelaşi sort de marfã, avându-se în vedere variabilitatea cheltuielilor de transport – aprovizionare determinatã de o mulţime de factori. Pentru a depãşi aceste dificultãţi existã soluţia datã de instituţiile de reglementare contabilã, protrivit cãruia „cheltuielile accesorii de aprovizionare“se evidenţaizã la un analitic distinct al contului 371.99 M“Mãrfuri – cheltuieli accesorii“. În ce privşte valoarea mãrfurilor la preţurile de cumpãrare aceasta s-ar înregistra, evident tot la contul 371 „Mãrfuri´nu se precizeazã în mod expres aceastã cerinţã, indicându-se pentru aceasta „preţul de înregistrare’. La sfârşitul perioadei se repartizeazã asupra contului de rezultate prin intermediul contului 607 „Cheltuieli privind mărfurile“ numai o parte din cheltuielile accesorii de aprovizionare şi anume cele aferente mãrfurilor vândute rãmânând în sold la contul 371.99 „Mãrfuri – cheltuieli accesorii“ cheltuieli aferente mãrfurilor rãmase în stoc (nevândute). Reflectarea în contabilitate a principalelor operaţiuni se prezintã astfel:

A) Metoda inventarului permanent 1. Cumpãrare de mãrfuri cu platã ulterioarã, pe bazã de facturi din

care rezultã: - marfa X preţ de cumpãrare 500 x 10 ron/u = 5000 ron

- marfã Y preţ de cumpãrare 400 x 25 ron/u = 10000 ron valoarea la preţul de cumpãrare 15000 ron cheltuieli de transport 600 ron valoarea la cost de achiziţie 15600 ron - TVA 19% 2964 ron - total facturã (de plãtit) 18564 ron

La recepţie nu se constatã difereţe faţã de facturã.

% = 401 „Furnizori“ 18564 ron 371 „Mãrfuri” (analitice X, Y) 15000 ron 371.99. „Mãrfuri – cheltuieli accesorii“ 600 ron 4426 „TVA deductibilã“ 2964 ron

La aceste analitice, evidenţa se ţine cantitativ – valoric ( la preţ de cumpãrare) 2. Vânzarea de marfuri cãtre întreprinderile comerciale cu amãnuntul (en – detail) cu decontare ulterioarã, pe bazã de facturi din care rezultã: - marfa X preţ de vânzare negociat 600 x 12 ron/u = 7200 ron - marfa Z preţ de vânzare negociat 100 x 18 ron/u = 1800 ron valoarea la preţul negociat de vânzare cu ridicata 9000 ron

TVA 19% 1710 ron Total facturã de încasat 10710 ron

411 „Clienţi“ = % 10710 ron 707 „Venituri din 9000 ron

22

vânzarea mãrfurilor 4427 „TVA“ colectatã“ 1710 ron

3. Descãrcarea la sfârşitul lunii, a gestiunii depozitului cu ridicata deci a contului de mărfuri, cu valoarea mãrfurilor vândute la preţul de înregistrare calculatã dupã una din metodele (CMP, FIFO, LIFO), pe baza datelor furnizate din contabilitatea analiticã organizatã cantitativ valoric pe sortimente de marfã. Totodatã se repartizeazã şi cheltuielile accesorii de aprovizionare aferente mãrfurilor vândute, astfel încât în debitul contului 607 „ Cheltuieli privind mãrfurile“ se determinã şi se evidenţiazã costul de achiziţie al mãrfurilor vândute:

607 „ Cheltuieli“ = % 7800 ron privind mãrfurile 371“Mãrfuri“ (analitice:x ,z) 7500 ron 371.99 „ Mãrfuri – cheltuieli 300 ron accesorii“

Calculul sumelor din acest articol contabil se prezintã în contiunare: Se considerã urmãtoarele date: - soldul iniţial al contului 371 „Mãrfuri 4300 ron din care: - marfa „X“ 200u x 9.5 ron /u 1900 ron - marfa „Z“ 150u x 16 ron/u 2400 ron - soldul iniţial al contului 371.99 „ Mãrfuri - cheltuieli accesorii“ 172 ron - Operaţiunile în cursul lunii sunt cele de la punctul 1, 2 şi 3 din aceastã aplicaţie şi se considerã cã au avut loc în aceeaşi ordine cronologicã în sensul cã s-au efectuat mai întâi intrãrile (de exemplu pe 08.01) şi apoi ieşirile ( de exemplu pe 20.01). - Pentru evaluarea ieşirilor, adoptându-se metoda FIFO se procedeazã astfel: Sortimentul „X“ 200u x 9.5 ron/u = 1900 ron 400u x 10 ron/u = 4000 ron 600u x 10 ron/u = 6000 ron Sortimentul „Z“ 100u x 16 ron/u = 1600 ron Valoarea totalã la preţ de cumpãrare, a mãrfurilor vãndute 7500 ron. - Pentru determinarea cheltuielior accesorii de aprovizionare aferente mãrfurilor vândute, se procedeazã astfel: Coeficientul de repartizare: K= (Sid+Rd) ct 371.99 = 172+600 = 0,04 (Sid+Rd) ct 371 4300+15000

Cota 371.99 aferentã vânzãrilor = Kx7500 ron = 300 ron Dupã aceste înregistrãri, conturile 371 „Mãrfuri“ şi 371.99 ”Mãrfuri – cheltuieli accesorii“ prezintã solduri debitoare reprezentând valoarea la preţ de cumpãrare a mãrfurilor în stoc şi respectiv, cheltuieli accesorii de aprovizionare aferente acestor mãrfuri, suma soldurilor conturilor 371 şi 371.99 va reprezenta costul de achiziţie al mãrfurilor în stoc. În cea ce priveşte conturile 607 „ Cheltuieli privind mãrfurile´şi 707 „Venituri din vânzarea mãrfurilor“, acestea se închid în corespondenţã cu contul 121 „ Profit şi pierdere“. B. Metoda inventarului „intermitent“

23

Exemplificãrile se fac pe baza aceloraşi date de la inventarul permanent. 1. Preluarea soldului iniţial al contului 371 „Mãrfuri în contul 607 „ Cheltuieli privind mãrfurile. 607 „Cheltuieli privind mãrfurile” = % 4472 ron

371 „Mãrfuri“ 4300 ron (analitice: x, z)371.99 „ Mãrfuri - 172 roncheltuieli accesorii“

Aprovizionarea cu mãrfuri:

% = 401 „Furnizori“ 18564 ron 607 „ Mãrfuri” 15600 ron 4426 „TVA deductibilã“ 2964 ron

3. Vânzarea mãrfurilor:

411 „Clienţi“ = % 10710 ron 707 „Venituri din 9000 ron vânzarea mãrfurilor“ 4427 „TVA colectatã“ 1710 ron

4. La sfârşitul peroadei, stocul constatat la inventariere se preia de la contul „Mãrfuri“, desprinzându-se costullui de achiziţie de totalul cheltuielilor efectuate cu mãrfurile:

- stocul de mãrfuri constatat la inventar şi evaluat la preţurile de cumãrare a mãrfurilor 11800 ron

- cheltuieli de transport – aprovizionare aferente mãrfurilor în stoc 472 ron- costul de achiziţie al marfurilor în stoc 272 ron

% = 607 „ Cheltuieli privind mãrfurile“ 12272 ron 371 „Mãrfuri“ (analitice x, y, z) 11800 ron371.99 „Mãrfuri – cheltuieli accesorii“ 472 ron

Dupa aceste înregistrari, contul 607 „ Cheltuieli privind mãrfurile“ prin soldul sãu debitor, indicã costul mãrfurilor vândute în sumã de 7800 ron care se transferã la contul 121 „ Profit şi pierdere“ la fel ca şi veniturile din contul 707 „Venituri din vânzarea mãrfurilor”.

24

2.5.2. CONTABILITATEA MÃRFURILOR LA FIRMELE COMERCIALE CU AMÃNUNTUL

În unitãţile comerciale cu amãnuntul, datã fiind frecvenţa mare a actelor de vânzare şi inexistenţa unei reţele de calculatoare la punctele de vânzare, nu este posibilã o contabilitate analiticã cantitativ – valoricã, pe sortimente de marfã. În consecinţã, în marea majoritate a cazurilor se practicã contabilitatea analiticã global – valoricã, pe gestiuni iar ca preţ de înregistrare este folosit preţul de vânzare incluzând preţul de cumpãrare şi adaosul comercial la care se mai adaugã şi taxa pe valoare adãugatã. În aceste condiţii, contabilitatea are datoria sã calculeze şi sã înregistreze şi diferenţa dintre preţul de vânzare şi cel de cumpãrare adicã adaosul comercial aferent mãrfurilor intrate, ieşite şi rãmase în stoc precum şi taxa pe valoare adãugatã inclusã în preţul de vânzare. A. Aplicaţie. O societate comercialã cu activitate de desfacere a mãrfurilor cu amãnuntul dispune la începutul lunii de mãrfuri în valoare de 11900 ron la preţul cu amãnuntul, inclusiv TVA (TVA fiind 1900) cu o diferenţã de preţ favorabilã (adaos comercial de 2000 ron). În cursul perioadei de gestiune au loc urmãtoarele operaţii privind mãrfurile, aşa cum rezultã din jurnalul pentru cumpãrãri: 1. Se achiziţioneazã mãrfuri: preţ de cumpãrare 14000 ron, TVA deductibilã 2660 ron, preţul de vânzare inclusiv TVA 20825 ron.

371 „Mãrfuri” = % 20825 ron 401 „Furnizori“ 14000 ron 378 „Diferenţe de preţ la mãrfuri“ 3500 ron 4428 „ TVA neexigibilã“ 3325 ron

4426 „TVA deductibilã“ = 401 „Furnizori“ 2660 ron La contul 378 s-a înregistrat adaosul comercial, respectiv valoarea de 14000x25%. 2. S-au vândut mãrfuri cu plata în numerar aşa cum rezultã din jurnalul pentru vânzãri: - valoarea mãrfurilor vândute (inclusiv TVA) 14000 ron - din care : - TVA : 14000x0,1596638 2235.294 ron - valoarea la preţ de vânzare fãrã TVA 11764.706 ron

5311 „Casa în lei“ = % 14000 ron 707 „ Venituri din vânzarea mãrfurilor“ 11764.706 ron 4427 „ TVA colectatã“ 2235.294 ron

3. Descãrcarea la sfârşitul lunii a gestiunii, cu valoarea mãrfurilor vândute presupun urmãtoarele calcule şi înregistrãri:

a) determinarea coeficientului mediu de diferenţe de preţ (adaos comercial):

25

TSCct. 378K= x 100 = 5500 x 100 = 20%

TSD ct. 371 – TSC ct. 4428 27500

b) Determinarea diferenţei de preţ aferente mãrfurilor în stoc prin aplicarea cotei procentuale de diferenţe (K) asupra valorii mãrfurilor rãmase în stoc (cont 371 – sold final ct. 4428). ΔS = ( 18725 – 2989.706) x 20% = 15735.294x20% = 3147.059 ron c) Determinarea diferenţei de preţ (adaos comercial) aferente mãrfurilor vândute:

ΔV = TSC378 - ΔS = 5500 – 3147.059 = 2352.941 ron Articolul contabil va fi urmãtorul:

% = 371 „ Mãrfuri“ 14000 ron4428 „ TVA neexigibilã“ 2235.294 ron378 „Diferenţe de preţ la mãrfuri“ 2352.941 ron607 „ Cheltuieli privind mãrfurile“ 9411.765 ron

Dupã aceste înregistrãri, soldul contului de mãrfuri (18725 ron) reprezintã valoarea la preţ de vânzare, inclusiv TVA, a mãrfurilor în stoc. Controlul gestionar presupune inventarierea mãrfurilor şi compararea totalului valoric al inventarului, adicã soldul faptic cu soldul scriptic al contului de mãrfuri, rezultând fie în plus, fie în minus de inventar, evaluat la preţul cu amãnuntul inclusiv TVA.

B. Cazul „inventarului intermitent“În cazul inventarului intermitent mãrfurile se înregistreazã direct pe cheltuieli în

momentul aprovizionãrii, evident evaluându-se la preţul efectiv de cumpãrare, astfel cã nu mai este necesara folosirea pentru scopul arãtat mai înainte a conturilor 4428 şi 378, aşa cum se constatã şi din aplicaţia urmãtoare:

1. La începutul exerciţiului se preia în exploatare preţul de cumpãrare al mãrfurilor din stoc:

607 „Cheltuieli privind mãrfurile“ = 371 „Mãrfuri“ 8000 ron

2. Înregistrarea costului mãrfurilor aprovizionate

% = 371 „Mãrfuri” 16660 ron 607 „Cheltuieli privind mãrfurile“ 14000 ron4426 „ TVA deductibilã“ 2660 ron 3. Înregistrarea vânzãrii mãrfurilor cu numerar:

5311 „Casa în lei“ = % 14000 ron 707 „Venituri din vânzarea 11764.706 ron mãrfurilor“ 4427 „TVA colectatã“ 2235.294 ron

26

4. Înregistrarea la sfârşitul lunii a costului în stoc pe baza inventarierii în valoare de 12594957.

371 „Mãrfuri“ = 607 „Cheltuieli privind mãrfurile“ 12594.957 ron

Determinarea costului mãrfurilor vândute care se va transfera, ca şi în cazul anterior, asupra contului „ Profit şi pierdere“ se efectueazã pe baza relaţiei: E = Si + I – Sf = 8000 + 14000 – 12594.957 = 9405.043 ron

2.5.3. CONTABILITATEA MÃRFURILOR LA FIRMELE COMERCIALE CU DUBLÃ ACTIVITATE

Particularitãţile contabilitãţii la întreprinderile cu dublã activitate, se concreti-zeazã în urmãtoarelele: - contul 371 „Mãrfuri“ se dezvoltã pe douã analitice corespunzãtoare celor douã categorii de activitãţi:

- 371.01 „Mãrfuri în depozite“ - 371.02 „Mãrfuri în unitãţile cu amãnuntul“ - Înregistrarea mãrfurilor în contul 371.01 „Mãrfuri în depozite“ se face la preţul de vânzare calculat prin adãugarea la preţul de cumpãrare a adaosului comercial şi a taxei pe valoare adãugatã, intervin douã conturi: 378 „ Diferenţe de preţ la mãrfuri”, 4428 „TVA neexigibilã“ . Aceste conturi sunt asociate doar contului 371.02 „Mãrfuri în unitãţile cu amãnuntul“ - Operaţiile de aprovizionare cu mãrfuri a unitãţilor comerciale cu amãnuntul se poate face direct de la furnizor sau prin intermediul depozitelor cu ridicata. Tipurile principale de operaţii specifice şi înregistrãrile contabile aferente sunt urmãtoarele: 1. Aprovizionarea depozitului cu mãrfuri, factura furnizorului cuprinzând şi TVA.

% = 401 „Furnizori“ Total de platã371.01 „Mãrfuri în depozit“ Preţ de cumpãrare4426 „TVA deductibilã“ TVA

2. Aprovizionarea directã a unitãţii comerciale cu amãnuntul a) Înregistrarea facturii

% = 401 „Furnizori“ Total de platã371.02 „Mãrfuri în unitãti cu amãnuntul“ Preţ de

cumpãrare4426 „TVA deductibilã“ TVA

b) calculul şi înregistrarea adaosului comercial şi a TVA –ului inclus în preţul de vânzare.

27

371.02 „Mãrfuri în unitãti cu = % AC + TVA

amãnuntul 378 „Diferenţe de preţ la mãrfuri“ AC 4428 „TVA neexigibilã“ TVA

3. Transferul de mãrfuri din depozit la unitãţile comerciale cu amãnuntul.

371.02 Mãrfuri în unitãti cu = % Preţ de vânzareamãnuntul 371.01. „Mãrfuri în depozit” Preţ de

cumpãrare

378 „Diferenţe de preţ la mãrfuri“ AC 4428 „TVA neexigibilã“ TVA

4. Vânzarea mãrfurilor din depozitul cu ridicata altor detailişti

411 „Clienti“ = % Total facturi 707 „Venituri din vânzarea Preţ de vânzare mãrfurilor“ cu amãnuntul 4427 „TVA colectatã“ TVA

5. Vânzarea mãrfurilor prin unitãţile cu amãnuntul.

5311 „Casa în lei“ = % Preţ de vânzare cu 1 amãnuntul + TVA 707 „Venituri din vânzarea Preţ de vânzare

mãrfurilor“ cu amãnuntul 4427 „TVA colectatã“ TVA

6. La sfârşitul perioadei se descarcã conturile de mãrfuri (371.01, 371.02) cu valoarea mãrfurilor vândute. Descãrcarea contului 371.01 „Mãrfuri in depozit“ cu valoarea la preţ de înregistrare a mãrfurilor vândute cu ridicata altor detailişti determinatã prin aplicarea uneia din metodele cunoscute (CMP, FIFO, LIFO).

607 „Cheltuieli = 371.01 Mãrfuri în depozite“ Preţul de cumparare privind mãrfurile” folosit ca preţ de înregistrare a mãrfurilor

b) Descãrcarea contului 371.02 „Mãrfuri în unitãţi cu amanuntul“ cu valoarea mãrfurilor vândute.

28

% = 371.02 „ Mãrfuri în unitãţile Preţul de vânzare a comerciale cu amãnuntul“ mãrfii ieşite 4428 „ TVA neexigibilã“ TVA neexigibilã devenitã colectatã 378 „Diferenţe de preţ Adaosul comercial la mãrfuri” al mãrfii vândute607 „ Cheltuieli privind mãrfurile“ Costul mãrfii vândute Calculele necesare se fac folosind procedeele prezentate la punctul 2.5.2, luându-se în considerare datele din conturile 371.01 „Mãrfuri în depozit“, 371.02 „Mãrfuri în unitãţi cu amãnuntul, 378 „ Diferenţe de preţ la mãrfuri şi 4428 ”TVA neexigibilã“.

3. CONTABILITATEA ALTOR OPERAŢII PRIVIND MÃRFURILE

3.1. CONTABILITATEA VÂNZÃRII MÃRFURILOR3.1.1. CONTABILITATEA MÃRFURILOR PRIMITE SPRE VÂNZARE ÎN

CONSIGNAŢIE

29

Comerţul de consignaţie ca formã a comerţului cu amãnuntul asigurã desfacerea unor mãrfuri aparţinând unor persoane fizice sau juridice. Ca urmare se diversificã paleta sortimentala a mãrfurilor oferite consumatorilor. Mãrfurile destinate vânzãrii prin consignaţie pot fi noi sau cu un anumit grad de uzurã, dar trebuie sã fie dare de folosinţã şi cu aspect comercial. Unitãţile patrimoniale cu activitate de consignaţie pot fi, atât cu capital de stat organizate pe lângã unitãţile comerciale cu amãnuntul, cât şi cu capital privat. Evaluarea mãrfurilor are obiectul circulaţiei, operezã pe douã categorii de preţuri:

- preţul de evaluare.- preţul de vânzare.

Preţul de evaluare poate fi stabilit fie de preţuitorii din cadrul Birourilor de primire, fie de proprietarul mãrfurilor, fie prin negociere de cãtre partenerii implicaţi. Nivelul acestui preţ este corelat cu preţurile mãrfurilor similare şi cu eventuala uzurã a mãrfurilor.

Preţul de evaluare este plãtit deponenţilor putând fi diminuat cu reţinerile datorate pãstrãrii mãrfurilor peste termenul normal stabilit, sau cu reducerile acceptate de deponent în cazul nevânzãrii acestora. Preţul de vânzare se compune din:

- preţul de evaluare,- comisionul consignaţiei (procent aplicat la preţ de evaluare),- eventual TVA la comision

Comisionul cuprins în preţul de vânzare, asigurã unitãţii dupã acoperirea propriilor cheltuieli şi un profit. Tot comerţului de consignaţie îi poate fi asimilatã şi vânzarea de cãtre producãtori sau comercianţi a mãrfurilor prin intermediul unor comisionari. Participanţii la operaţiile de consignaţie sunt în acest caz:

- consignatorii (deponenţii)- consignatarii (comisionarii)

Consignatarii beneficiazã de un comision şi suportã toate cheltuielile legate de pierderile de mãrfuri din vina vina lor. Cheltuielile efectuate de consignatari în contul consignatorilor, sunt recuperate de la aceştia. Preţurile aplicate în acest caz sunt:

- costul de achiziţie al mãrfii la consignator,- preţul de vânzare care poate fi fixat de consignator sau de consignatar.

Documentele pentru evidenţa intrãrilor de marfuri sunt: a) Bon de primire a mãrfurilor în consignaţie, document întocmit la primirea marfurilor în care se consemneazã:

- date despre deponent - felul mãrfurilor - numãr sau cantitate- preţul de evaluare

b) Avizul de însoţire al mãrfii, în cazul trimiterii mãrfurilor de cãtre consignator, document pe baza cãruia se descarcã gestiunea de mãrfuri şi simultan consignatarul evidenţiazã primirea pentru pãstrare pânã la vânzare. Pe baza Avizului de insoţire al marfii consignatarul procedeazã la organizarea recepţiei si consemanrea acestia în Nota de recepţie şi constatare de diferenţe. c) Centralizatorul intrãrilor – ca document cumulativ, servind la consemnarea contabilã a primirilor de marfuri în consignaţie. Documentele pentru ieşirea de mãrfuri:

30

a) Bonul de vânzare, factura care consemneazã vânzãrile fie în numerar, fie prin virament zilnic Borderoul de ieşire a obiectelor din consignaţie, servind la:

- evidenta mişcãrilor obiectelor primite în consignaţie,- justificarea vânzãrilor,- justificarea predarii documentelor de cãtre gestionar.

b) Jurnalul pentru vânzãri, care serveşte ca registru auxiliar al vânzãrilor pentru stabilirea lunarã a TVA colectatã şi pentru controlul unor operaţiuni înregistrate în contabilitate. c) Contul de vânzãri, este întocmit dupã vânzarea marfurilor de cãtre consignatar, este echivalentul unui decont prin care justificã venitul net obţinut şi care urmeazã a fi decontat consignatorului. Acest document serveşte la:

- înregistrarea vânzãrilor în contabilitatea consignatarului,- încasarea venitului net în contabilitatea consignatorului şi scãderea din evidenţã

a marfurilor. Deci, venitul net se calculeazã ca diferennţã între preţul de vânzare şi cheltuielile efectuate în contul consignatorului plus comisionul încasat de consignatar.

Conturile folosite în operaţiile de consignaţie sunt: Contul 8033 „ Valorii materiale primite spre pãstrare sau custodie“ se utilizeazã pentru evidenţierea mãrfurilor primite în gestiune dar aparţinând deponenţilor sau consignatorilor. Contul 357 „ Mãrfuri aflate la terţi“ care înregistreazã mãrfurile trimise de consignator spre vânzare la consignatar. Contul 462 „Creditori diverşi“ ţine evidenţa anganjamentelor fatã de deponenţi sau consignatori şi care decurg din momentul vânzãrii lor. Conturile din clasa 6 se folosesc pentru evidenţierea pe de o parte a costului mãrfurilor vândute de consignatori cât şi pentru cheltuielile proprii impuse de existenţa şi desfãarea activitaţii. Contul 707 „Venituri din vânzarea mãrfurilor“ evidenţiazã dupã caz ori comisioanele consignatarilor , ori preţul de vânzare al consignatorului. Contul 121 „Profit şi pierdere“ prin care se reunesc conturile de cheltueli şi venituri în vederea calculului rezultatului. Rezultatul se calculeazã: a) la consignator: Rezultat = preţ vânzare – (cost de achiziţie + comisionul consignatarului) b) la consignatar Rezultat = comisioane – cheltuieli

3.1.2. CONTABILITATEA MÃRFURILOR VÂNDUTE PRIN MAGAZINELE PROPRII

Desfacerea prin magazine proprii o constituie, dupã cum prevãd actele normative în vigoare şi vânzarea unor stocuri de materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar, etc., când acestea prisosesc, farã a constitui în mod expres , obiectul de activitate al unitaţilor economice. În toate aceste modalitãţi de desfacere cu amãnuntul a bunurilor prin magazinele prpprii se apeleazã la noţiunea de marfã, îmbrãcând uneori înţelesuri care se abat de la adevãratul ei înteles economic şi juridic.De aceea, înainte de a intra în problemele de contabilitate, trebuie clarificatã noţiunea de marfã.

31

Într- unitate productivã un produs poate fi în acelaşi timp şi o marfã, fiindcã pentru a obţine un produs se cheltuiesc resurse, adica intervine un proces de fabricaţie: acesta urmeazã a se vinde pentru a se recupera resursele cheltuite şi neaparat pentru a se obţine un profit, pe când marfa e un bun care se cumpãra pentru a se vinde, rareori prin schimbarea formei sau conţinutului iniţial deasemenea pentru obţinerea unui profit. În toate publicaţiile care trateazã contabilitatea produselor vândute prin magazinele proprii, nu se respectă întru totul noţiunea de marfã, mai mult aceasta se confundã cu cea de producţie marfã. Confuzia porneşte din Normele Metodologice de Utilizare a Conturilor Contabile, în care se prevede cã trecerea produselor finite la magazinele proprii pentru a fi livrate, le schimbã denumirea în marfuri, fãrã a îndeplini condiţiile de marfã menţionate mai înainte. Textul, Normele Metodologice prevad funcţia contului 345 „Produse finite“ cã în creditul acestui cont se înregistrezã printre altele şi valoarea la preţ de înregistrare a produselor finite livrate prin magazinele proprii de desfacere în corespondenţã cu contul 371 „Mãrfuri”. În primul rând , prin magazinele proprii de desfacere se efectueazã vânzãri cu amãnuntul, adicã în partizi mici şi de regulã cu plata imediatã în numerar, deci nu are loc o livrare. Noţiunea de livrare presupune partizi mai mari de marfuri şi un anumit sistem de decontare utilizând contul 411 „Clienţi”. În fond, magazinul de desfacere cu amãnuntul nu cumparã produse, ci le primeşte pentru a fi vândute, cu alte cuvinte, are loc o predare-primire de produse finite între doi gestionari subordonaţi aceleiaşi unitãţi şi care nu antreneazã un transfer de unitate. Unii autori considerã ca simplul transfer de produse finite la magazinele proprii pentru a fi vândute, ca aducãtor de venit din vânzarea produselor finite şi totodatã o intrare de mãrfuri în magazine. Din punct de vedere al rezultatelor, utilizând modelul acestor autori, la venituri se înregistreazã pe de o parte veniturile din vânzare produselor finite, fãrã sã fi intervenit o vânzare de la depozitul de produse finite la magazine iar pe de o altã parte şi veniturile din vânzarea mãrfurilor, ceea ce denaturezã veniturile. La cheltuieli se înregistreazã pe de o parte, cheltuieli de producţie reflactate în conturile din clasa a VI-a, iar pe de altã parte cheltuielile privind mãrfurile care cuprind şi pe cele de producţie denaturând deasemenea suma cheltuielilor. Alţi autori opereazã în contabilitate predarea produselor finite la magazinul propriu ca o ieşire de produse finite şi o intrare de marfuri. Procedând asfel serespectã normele metodologice, dar se contravine noţiunii de marfã. În acelaşi timp are loc şi o abatere de la prevederile legale, întrucât se închide contul 711 „ Variaţia stocurilor“ cu cota parte aferentã produselor finite predate la magazine prin creditul contului 121 „Profit şi pierdere“ deşi în funcţie se prevede că ieşirile de produse finite vândute sau lipsurile constate la inventariere se înscriu în debitul sau prin creditarea contului 345 „Produse finite“ şi nicidecum creditul contului 121 „Profit şi pieredere“. În alte lucrãri, deşi respectã normele metodologice ale Ministerului Finanţelor operându-se trecerea produselor finite la magazinele proprii prin formula: 371 „Mãrfuri“= „Produse finite“, nu se fac referiri la închiderea contului 711 „Variaţia stocurilor“ şi nici la influenţa operaţiilor asupra rulajelor contului 121 „Profit şi pierdere“. În ceea ce priveşte valorificarea stocurilor ce prisosesc; pentru a avea o informaţie cât mai realã, ca la vânzarea acestora sã se foloseascã contul 708 „Venituri din

32

activitãţii diverse“, iar evidenţa lor gestionarã sã se asigure în continuare cu ajutorul conturilor de stocuri. În concluzie, considerãm cã desfacerea produselor finite prin magazinele proprii sau direct din depozitele de produse finite, trebuie sã urmeze aceeeaşi filierã de înregistrare contabilã pe care Normele Metodologice ale Ministerului Finanţelor de utilizare a conturilor le prevãd pentru obţinerea şi vãnzarea produselor finite. Trecerea produselor finite din depozitul de produse finite în gestiunea magazinelor proprii, urmeazã a se opera ca un tranfer de gestiuni şi nu ca o vânzare de produse finite. Atunci când unitatea livrezã produse finite în partizi mai mari se pot acorda clienţilor şi anumite bonificaţii. Schematic, formarea preţului de desfacere se prezintã astfel: Cost de uzinã + cheltuieli de desfacere = cost complet + profit = preţ de vânzare al produselor finite. În contabilitatea financiarã, obţinerea şi vânzarea produselor finite prin magazinele proprii parcurg urmãtoarea filierã: - cheltuielile fãcute pentru obţinerea produselor se vor reflecta în conturile din clasa a VI-a, iar producţia obţinutã evaluatã la costuri prestabilite, în formula pe bazã: Centralizatorului produselor finite

345 „Produse finite“ = 711 „Variaţia stocurilor“ 2000 ron Pentru diferenţa dintre costul efectiv mai mare şi cel efectiv mai mic: - cost efectiv = 3500 ron - cost prestabilit = 2000 ron 1500 ron

348 „Diferenţe de preţ la produse“ = 711 „Variaţia stocurilor“ 1500 ron Transferul rpoduselor se opereazã în conturi analitice:

345 .02 „Produse finite“ = 345.01 „Produse finite“ 2000 ron - în magazin de desfacere în depozitul de produse finite

Înregistrarea vânzarilor produselor finite, conform documentelor de livrare: Preţul de livrare (vânzare)al întregului stoc de 4500 ron, din care livrare la terţi 2000 ron vânzarea în numerar 2500 ron. 411 „Clienţi“ = % 2380 ron 701 „Venituri din vânzarea produselor 2000 ron

finite“ 4427 „ TVA colectatã“ 380 ron

Înregistrarea plãţii fãcute de client în baza chitanţei întocmite:

5311 „Casa în lei“ = % 2975 ron 701 „Venituri din vânzarea 2500 ron produselor finite“

33

4427 „ TVA colectatã“ 475 ron

Înregistrarea descãrcãrii gestiunii magazinului de produse finite, în baza documentelor de livrare:

711 „Variaţia socurilor“ = % 3500 ron 345.02 „Produse finite“ 2000 ron

-în magazin propriu 348 “Diferenţe de preţ 15000 ron la produse »

3.1.3. CONTABILITATEA MARFURILOR VÂNDUTE CU PLATA ÎN RATE

Vânzãrile cu plata în rate au loc în baza unui contract între întreprinderea comercialã vânzãtoare şi cumpãrãtor în care se specificã valoarea la preţul de vânzare a mãrfi, avansul de achitat de cãtre client la data cumpãrãrii , restul de platã cu eşalonarea pe mai multe rate (lunare, trimestriale) şi dobânda perceputã de vânzãtor clientului calculatã asupra restului de platã, acesta reprezentând de fapt un credit acordat cumpãrãtorului. Faţã de vânzãrile cu plata imediatã în numerar intervin, pentru reflectarea unor operaţii economico-financiare, unele conturi specifice: 472 „Venituri înregistrate în avans“, pentru evidenţa valorii mãrfurilor vândute mai puţin a contului încasat, ce urmeazã a fi încasat ulterior în mai multe rate. Totodatã, într-un analitic distinct al acestui cont 472.01 „Dobânzi de încasat“ se evidenţiazã şi dobânzile încasate în momentul vânzãrii, şi care urmeazã a fi, deasemenea, încasate odatã cu ratele scadente. 4428 „TVA neexigibile“ , pentru a evidenţia în creditul sãu taxa pe valoarea adãugatã calculatã asupra acelei valori a mãrfurilor vândute ce urmeazã a fi ulterior încasate pe mãsurã ce ratele ajung la scadenţã. 411 „Clienţi“ pentru a înregistra creanţele întreprinderii vânzatoare faţa de cumpãrãtor reprezentând , în funcţie de varianta de evidenţã adoptatã, fie numai ratele şi taxele pe valoare adãugatã aferentã acestora precum şi dobânda ce se va încasa la scadenţa lor, fie întreaga sumã, incluzând şi acontul încasat inclusiv şi taxa pe valoare adãugatã aferentã acestuia. Evident cã pentru reflectarea operaţiilor privind vânzarile de mãrfuri cu plata în rate intervin şi alte conturi: de mãrfuri, de trezorerie, de cheltuieli şi de venituri, inclusiv contul 766 „Venituri din dobânzi“.

3.2.CONTABILITATEA APROVIZIONÃRII VÂNZÃRII DE MÃRFURI ÎN CONDIŢIILE CONSTATÃRII DE DIFERENŢE LA RECEPTIE ŞI DIN

DISTRIBUŢIE Contabilitatea aprovizionãrii de marfuri cu diferenţe la recepţie La primirea marfurilor aprovizionate de la furnizor , comisia de recepţie verificã din punct de vedere cantitativ şi calitativ mãrfurile şi ambalajele, respectiv concordanţa cu datele înscrise în documentele de livrare şi cu prevederile din contracte.

34

La compartimentul comercial se mai procedeazã la o verificare prin confruntarea preţurilor din facturã cu cele negociate în contract şi prin refacerea tuturor calculelor din documentele de livrare. Atât marfa recepţionatã, cât şi diferenţele constatate se înscriu în Nota de recepţie şi constatare de diferenţe. Dupã natura lor, diferenţele pot fi: a) cantitativ-valorice (când cantitatea efectiv recepţionatã nu corespunde cantitãţii din facturã). b) calitativ-valorice (când calitatea mãrfii primite nu corespunde celei contractate). c) valorice (în datele cantitative corespund, dar datoritã unor preţuri eronate, sau a unor erori de calcul, valoarea nu este corectă)

a) Diferenţele cantitativ-valorice, dupã sensul lor pot fi: -plusuri cantitativ –valorice; -minusuri cantitativ-valorice. Dupã modul de soluţionare plusurile cantitativ-valorice pot fi: -acceptate în gestiune dacã marfa se încadreazã în prevederile contractuale; -neacceptate în gestiune dacã nu s-au respectat prevederile contractuale. Plusul acceptat se înregistreazã ca o intrare de marfã , la cost de aprovizionare sau preţul de vânzare în funcţie de metoda practicatã, cu particularitatea cã obligaţia de platã se reflectã cu ajutorul contului 408 „Furnizori-facturi nesosite“iar TVA aferentã este neexigibilã pânã la sosirea facturii, când se face transferul obligaţiei în contul 401 „Furnizori“iar TVA neexigibilã în contul 4426 „ TVA deductibilã“. Plusul neacceptat se preia în custodie, întocmindu-se un Proces-verbal de preluare a mãrfurilor în custodie , în contabilitate se debiteazã contul 8033 „Valori materiale primite spre pãstrare sau custodie“.Ulterior aceste mãrfuri se restituie furnizorului, întocmindu-se un Aviz de însoţire (în care se specificã „Plusul de marfã-restituit“) şi se crediteazã contul 8033. Minusurile cantitativ-valorice se pot datora unor cauze cunoscute, situaţie care se considerã soluţionate, sau a unor cauze care nu se cunosc în momentul recepţiei lucrul care determinã sã fie considerate nesoluţionate. Minusurile soluţionate pot apare din vina furnizorului, transportatorului sau delegatului propriu şi în aceste cazuri sunt recuperabile prin imputare, sau pot fi cauzate de factori obiectivi fiind nerecuperabile (neimputabile). Minusurile din vina furnizorului nu se reflectã , de regulã în contabilitate. Ele se refuzã la platã , solicitându-se furnizorului o facturã cu sumele corespunzãtoare minusului in roşu. Dacã plata s-a efectuat înainte de recepţionarea mãrfii, iar la recepţie s-a constatat minusul din vina furnizorului, acesta devine debitor în limita costului de aprovizionare al mãrfii lipsã, plus TVA aferentã. Minusul din vina transortatorului se imputã acestuia la costul de aprovizionare al mãrfii lipsã. Minusul din vina delegatului se recupereazã prin imputare la preţul de vânzare al mãrfii ce lipseşte, plus TVA aferentã vânzãrii. Costul de aprovizionare şi TVA se datoreazã furnizorului, iar diferenţa dintre preţul de vânzare şi costul de achiziţie reprezintã un venit din operaţiuni de exploatare. Minusul cantitativ-valoric soluţionat, dar nerecuperat, poate reprezenta :

- perisabilitãţi în limita normelor sau peste normele legale;- pierderi din cazuri de forţã majorã (calamitãţi).

35

Ele se suportã de întreprinderea de comerţ şi majoreazã cheltuielile cu marfã ale exerciţiului în care are poc aprovizionarea , la costul de aprovizionare al mãrfii lipsã. Posibilitãţile reprezintã scãzãminte (pierderi) normale de marfã datorate proprietãţilor fizico-chimice ale acesteia ( şi produse prin uscare-evaporare-spargere, etc.). Se calculeazã prin aplicarea normelor de perisabilitate stabilite prin legislaţie şi exprimate procentual, la cantitatea de marfã facturatã de furnizor. Minusurile cantitativ-valorice nesoluţionate se reflectã pânã la soluţionare în debitul contului 473 „Decontãri din operaţiuni în curs de clarificare“ la cost de aprovizionare. Ulterior, dupã soluţionare, se crediteazã acest cont în corespondenţã cu contul 607 „Cheltuieli privind mãrfurile“ şi concomitent se efecueazã imputarea dacã minusul e3ste imputabil. În cazul diferenţelor calitativ-valoric marfa poate fi acceptatã cu sau fãrã bonificaţii sau luatã în custpdie şi restituitã ulterior. Bonificaţia primitã odatã cu marfa diminueazã costul ei de aprovizionare, iar cea primitã ulterior majoreazã venitul din exploatare. Diferenţele valorice indiferent de sensul lor, plusurile sau minusurile, se datoreazã unor preţuri eronate sau erorilor de calcul din facturã. Diferenţele valorice în plus se reflectã î contul 408 „Furnizori facturii nesosite“ pânã la primirea facturii suplimentare, iar pentru cele în minus se întocmeşte Refuz de platã parţial şi se solicitã furnizorului o facturã cu sumele în roşu. Contabilitatea vânzãrii de mãrfuri în condiţiile constatãrii de diferenţe la vânzare * Diferenţele din procesul de vânzare apar în cazul distribuţiei prin delegatul

furnizorului sau în cazul formei de vânzare prin autorecepţie la furnizor (pe raspunderea furnizorului, nefiind prezent delegatul cumpãrãtorului)* Mai frecvente sunt minusurile cantitativ-valoric din pierderile normale (perisabilitãţi) sau cele imputabile delegatului. Ele se înregistreazã ca ieşiri de mãrfuri în corespondenţã cu contul 607 „Cheltuieli privind mãrfurile“, iar dacã sunt din vina delegatului, concomitent se înregistreazã şi imputerea, dupã regulile cunoscute.* Se înţelege cã în formulele contabille privind vânzarea, sumele vor fi corespunzãtoare mãrfurilor efectiv primite de client (detailist).

3.3. CONTABILITATEA MÃRFURILOR AFLATE LA TERŢI

Contabilitatea mãrfurilor aflate la terţi Mãrfurile aflate la terţi fac parte din patrimoniul întreprinderii, dar se aflã pentru perioadã determinatã la alte întreprinderi. În raport cu scopul pentru care se aflã mãrfurile la terţi, deosebim urmãtoarele situaţii:

- mãrfurile date spre prelucrare sau recondiţionare la terţi;- mãrfuri cumpãrate şi achitate, dar lãsate în custodia furnizorului;- mãrfuri refuzate de clienţi în urma vânzãrii şi rãmase în custodia acestora;- mãrfuri date spre vânzare în consignaţie.

36

Contabilitatea mãrfurilor date spre prelucrare sau recondiţionare la terţi

Se organizeazã pentru mãrfurile dezafectate temporar la alte întreprinderi în vederea prelucrãrii (transformãrii în alte sortimente), sau recondiţionãrii (pentru refacerea parametrilor de calitate). Atât prelucrarea, cât şi recondiţionarea, contribuie la creşterea vitezei de rotaţie a mãrfurilor prin mobilizarea unor marfuri greu vandabile. Prelucrarea presupune obţinerea unor sortimente noi de mãrfuri, iar recondiţionarea înseamnã menţinerea sortimentelor, dar aducerea lor la calitatea inţialã (prin revopsire, curãţire, albire, etc.). Cheltuielile ocazionate de aceste operaţii, constau în: costul prelucrãrii sau recondiţionãrii facturat de furnizor, cheltuieli de transport dus-întors, de manipulare, pierderi de mãrfuri pe timpul transportului, etc. Acestea se pot cuprinde în cosrul de aprovizionare al mãrfurilor obţinute în urma prelucrãrii sau recondiţionarii, sau se vor include în cheltuieli privind mãrfurile. Contabilitatea sinteticã a mãrfurilor trimise spre prelucrare sau recondiţionare se organizeazã cu ajutorul contului 357 „Marfuri aflate la terţi“. Se debiteazã cu valoarea mãrfurilor trimise la terţi, se crediteazã cu aceeaşi valoare la aducerea mãrfurilor de la terţi, cu aceastã ocazie soldându-se. Evaluarea mãrfurilor trimise la terţi se face la acelaşi tip de preţ cu stocul de mãrfuri.

Contabilitatea mãrfurilor refuzate de clienţi şi rãmase în custodia acestora

În cazul unor livrãri de mãrfuri necontractate sau necomandate la alte termene dacât cele prevãzute în contract sau de altã calitate, clientul poate refuza la plate, total sau parţial, luându-le pentru o perioadã de timp în custodie. Evaluarea mărfurilor rãmase în custodia clienţilor se poate face la acelaşi tip de preţ cu marfa aflatã în patrimoniu, sau la orice tip de preţ. Dacã întreprinderea a înregistrat vânzarea, respectiv descãrcarea gestiunii pentru marfa livratã, ea trebuie sã storneze aceste înregistrãri prin inversarea articolului contabil, dupã care este necesra sã-şi reîntregeascã patrimoniul cu aceste mãrfuri. Apoi, pânã la primirea lor prin restituirea efectuatã de client le înregistreazã ca mãrfuri aflate la terţi cu ajutorul contului 357 „Mãrfuri aflate la terţi“. La readucerea mãrfurilor de la clienţi se crediteazã contul 357 „ Mãrfuri aflate la terţi“ în corespondenţã cu contul 371 „Mãrfuri“. Dacã mãrfurile se vând altor clienţi din custodie, se va credita cu contul 357 „Mãrfuri aflate la terţi“ cu valoarea mãrfurilor ieşite din custodie.

3.4. CONTABILITATEA IMPORTULUI ŞI EXPORTULUI DE MÃRFURI

Contabilitatea importului de mãrfuri Import pe bazã de comision

37

La societatea comercialã de import-export (societate de comerţ exterior – S.C.E.) care desfãşorã activitatea pe bazã de comision, importul este reflectat în contabilitate prin articolul contabil:

411 „Clienţi“ = % Preţul de livrare al bunurilor importate şi livrate

401 „Furnizori“ Preţul extern (valoare în vamã)462 „Creditori diverşi“ Taxa vamalã, alte taxe şi

accizele plãtite în vamã446 „Alte impozite, taxe şi TVA calculatã potrivit legii şi

1 vãrsãminte asimilate“ plãtitã în vamã.401 „Furnizori“ Cheltuieli de transport pe

parcursul intern, inclusiv TVA,plãtite de SCE în scopul şi dinmomentul transportului

704 „Venituri din lucrãrile Valoarea comisionului cuvenit executate şi serviciile SCE

prestate“ 4427 „TVA colectatã“ TVA aferentã comisionului SCE

La societatea beneficiarã a mãrfurilor cumpãrate şi livrate de SCE, operaţia de aprovizionare se înregistreazã dupã regulile generale:

% = 401 „Furnizori“ Total facturã 371 „Mãrfuri“ Preţul de vânzare la intern 4426 „TVA deductibilã“ TVA

Import pe cont propriu În aceastã formã de realizare a importului societatea de comerţ exterior gestioneazã mãrfurile care fac obiectul importului şi apoi al vânzãrii cãtre beneficiarii interni. În consecinţã, în contabilitatea S.C.E. se evidenţiazã prin formulele contabile distincte, operaţiune de import (cumpãrare) şi respectiv de vânzare cãtre beneficiarul intern. În aceastã situaţie S.C.E. nu va pretinde un comision, dar factura mãrfurilor cãtre beneficiar se face la un preţ ce cuprinde şi aşa numita marjã comercialã (adaos comercial).

1) Se înregistreazã achiziţia mãrfurilor:

371 „Mãrfuri“ = % Cost de achiziţie

401 „Furnizori“ Valoare externã 408 „Furnizori – facturi nesosite“ Transport intern

38

462 „Creditori diverşi“ Comision vamal 446 „Alte impozite, taxe şi Taxã vamalã vãrsãminte asimilate“

2) Se înregistreazã plãţile fãcute în vamã (taxa vamalã, comision vamal, TVA pe bazã de ordin de platã):

% = 5121 „Coonturi la bãnci în lei » Valutã în vamã 446 „Alte impozite, Taxã vamalã taxe şi vãrsãminte asimilate“ 462 „Creditori Comision vamal diverşi“ 4462 „TVA deductibila“ TVA 3) Se înregistreazã plata furnizorului extern cu diferenţã de curs valutar (nefavo-rabilã):

% = 5124 „Conturi la banci devize“ Valoare externã 401 „Furnizori“ Valoare externã *665 „Cheltuieli din diferenţe Valoarea de curs valutar“ diferenţei

nefavorabile

* Pentru diferenţele favorabile se crediteazã contul 765 „Venituri din diferenţele de curs valutar“ debitarea contului 665 „Cheltuieli din diferenţele de curs valutar“ nu se mai justificã. 4) Societatea de comerţ exterior importatoare vinde mãrfurile clienţilor pe bazã de facturã.

411 „Clienţi“ = % Total valoare facturã707 „Venituri din vânzarea Preţ de vânzare

mãrfurilor“4427 „TVA colectatã“ TVA deductibilã

Notã: La beneficiarul intern se înregistreazã operaţia aprovizionarii cu mãrfuri în mod obişnuit.

% = 401 „Furnizori“ Total valoare facturã371 „Mãrfuri“ Preţ de vânzare4426 „TVA deductibilã“ TVA deductibilã

5) Se descarcã gestiunea de mãrfuri cu valoarea mãrfurilor vândute.

39

607 „Cheltuieli privind mãrfurile“ =371 „Mãrfuri“ Cost de achiziţie

6) Încasarea mãrfii livrate.

5121 „Conturi la bãnci în lei“ =411 „Clienţi“ Total valoare facturã

Contabilitatea exportului de mãrfuri

Exportul de mãrfuri pe cont propriu De exemplu pentru condiţia de livrare CIF exportul mãrfurilor se prezintã în contabilitate astfel; a) Livrarea mãrfurilor la extern:

411 ‚Clienţi“ = % Valoarea externã CIF707 „Venituri din vânzarea Valoarea externã mãrfurilor“708 „Venituri din activitãţi Asigurarea externã + diverse“ Transport extern

b) Primirea facturii privind asigurarea externã:

613 „Cheltuieli cu primele de asigurare“ = 401 „Furnizori“ Asigurare externã

şi plata facturii

401 „Furnizori“ =5121 „Conturi la bãnci în lei“ Asigurare externã

c) Încasarea de la extern a contravalorii mãrfurilor vândute, cu diferenţa favorabilã la curs valutar:

5124 ‚Conturi la banci = % Valoare de încasat în devize“

411 „Clienţi“ Valoare în lei la facturare

*765 „Venituri din Diferenţã de curs diferenţa de curs valutar“ favorabilã

40

d) Primirea facturii pentru transportul extern, cursul faţã de momentul livrãrii fiind favorabil:

624 „Cheltuieli cu transportul = % Valoare la cursul livrãrii de bunuri şi persoane“ livrãrii

401 „Furnizori“ Valoarea la cursul din facturã

* 765 „Venituri din Diferenţ de cursdiferenţe de curs favorabilãvalutar“

** Dacã cursul la primirea facturii ar fi fost mai mare decât cel din momentul livrãrii, diferenţa ar fi fost nefavorabilã şi se înregistreazã în debitul contului 665 „Cheltuieli din diferenţe de curs valutar“, creditarea contului 765 „Venituri din diferenţe de curs valutar“ nu se mai justificã. e) Înregistrarea diferenţei între cheltuieli de transport antecalculate (mai mici) şi cele efective (mai mari):

707 „Venituri din vânzarea = 708 „Venituri din activitãţi Diferenţamãrfurilor“ diverse“

f) Plata cheltuielilor de transport, cursul valutar în momentul plãţii fiind nefavo-rabil:

% = 5124 „Conturi la Valoarea în lei bãnci în devize“

401 „Furnizori“ Valoarea în lei la facturare

665 „Cheltuieli din diferenţele Diferenţã nefavorabilã de curs valutar“

Exportul de mãrfuri în comision a) Întreprinderea furnizatoare:

411 „Clienţi“ = 707„Venituri din vânzarea Valoare FOBmãrfurilor“

- şi pentru comision

707 „Venituri din vânzarea = 411 „Clienţi“ Comision de intermediere mãrfurilor“

3.5. CONTABILITATEA PROVIZIOANELOR PENTRU DEPRECIEREA STOCURILOR ŞI A CREANŢELOR-CLIENŢI

41

Deprecierea reprezintã constatarea pierderii de valoare a unui activ oarecare din cauze accidentale ale cãror efecte nu sunt neaparat ireversibile. Dacã existã riscuri de depreciere, vor exista şi provizioane pentru depreciere, care semnificã în contabilitate cunoaşterea unui risc de diminuare a valorii unui activ. Deprecierea de activ se referã la:

Scãderea valorii stocurilor Deprecierea creanţelor Deprecierea titlurilor

Conturile de provizionare pentru depreciere sunt conturi de dublare a activului şi care nu pot exista în contabilitate fãrã existenţa activului. Ele nu au o viaţã proprie, ci sunt dependente de elementele care le determinã apariţia.

a) Provizioane pentru deprecierea stocurilor La finele exerciţiului, cu ocazia inventarierii, pentru toate deprecierile de stocuri se constituie provizioane pe seama cheltuielilor. În perioada urmãtoare, la finele fiecãrui exerciţiu sau la ieşirea din patrimoniu a bunurilor, provizioanele se suplimenteazã, diminueazã sau anuleazã. Conturi folosite: *Contul 397 „Provizioane pentru deprecierea mãrfurilor“ este un cont de pasiv. Se crediteazã cu valoarea provizioanelor constituie pe baza cheltuielilor şi se debiteazã cu sumele reprezentând reluarea provizioanelor pentru deprecierea stocurilor in rezultatul financiar. Soldul creditor reprezintã valoarea provizioanelor rãmase la finele perioadei. *Contul 681 „Cheltuieli de exploatare privind amortizãrile şi provizioanele“ se debiteazã cu; - valoarea provizioanelor constituie pentru riscuri şi cheltuieli, dacã privesc exploatarea; - valoarea provizioanelor pentru deprecierea mãrfurilor, valoarea provizioanelor constituite pentru creanţe neîncasabile (clienţi dubioşi, rãu platnici aflaţi în litigiu). Contul se crediteazã la finele perioadei, cu ocazia închiderii conturilor şi calculul rezultatului. EXEMPLU Se considerã cã la finele exerciţiului situaţia stocurilor de mãrfuri este urmãtoarea:

Valoarea contabilã a stocului = 800 ronValoarea de inventar = 700 ronDepreciere = 100 ron

Pentru aceastã depreciere se constituie provizioane:

681 „Cheltuieli de exploatare privind = 397 „Provizioane pentru 100 ron amortizãrile şi provizioanele“ deprecierea mãrfurilor“

Înregistrarea constituirii provizioanelor are ca efect reţinerea de cãtre întreprindere a unei pãrţi din profitul brut, care fãrã existenţa acestora ar fi majorat profitul net, care putea fi distribuit. Cuantumul profitului brut reţinut este obligatoriu egal cu valoarea diminuãriilor de activ actuale sau previzibile, constatate prin provizioane.

42

Dacã, în cursul exerciţiului viitor riscul dispare, provizioanelor ca elemente ale profitului brut, se pot relua în rezultatul intreprinderii ca devenite disponibile. Înregistrarea contabila va fi:

397 „Provizioane pentru = 781 „Venituri din provizioane 100 ron deprecierea mãrfurilor“ privind activitatea de exploatare“

Aceastã înregistrare corespunde anulãrii provizioanelor aferente stocurilor iniţiale, care sunt considerate ca fiind vândute. În schimb se vor creea provizioane corespunzãtoare stocurilor finale.

b) Provizioane privind deprecierea creanţelor 1)Crearea provizioanelor În cazul apariţiei unui risc asupra unui client prin care apare o incertitudine în recuperarea unor creanţe, clientul in cauzã se izoleazã de restul clienţilor devenind incert. În acest sens, se utilizeazã contul de terţi;4118 „Clienţii incerţi sau în litigiu“. Dupã constatarea clienţilor ca incerţi, se evalueazã riscul şi se constituie provizioanele la nivelul sumei fãrã TVA. EXEMPLU Un client asupra cãruia existã o creanţã de 3540 ron se dovedeşte a fi insolvabil.Se considerã cã existã posibilitatea de a recupera doar 50% din suma de încasat (TVA 19%). Pentru 50% se constituie provizion.

1) Constatarea clienţilor incerţi

4118 „Clienţi incerţi sau în litigiu“ = 411 „Clienţi“ 3540 ron

2) Calculul şi constituirea provizioanelor Suma de încasat 3540 ron TVA 15,966% 565.21 ron Sumã fãrã TVA 2974.79 ron Provizioane 50% 1487.395 ron

681 „Cheltieli de exploatare privind = 491 „Provizioane pentru 1487.395 ron amortizãri şi provizioane“ deprecierea creanţelor-clienţi“

3) Regularizarea provizioanelor Provizioanele create în exerciţiul N-I pot fi reajustate în exerciţiul N dacã:

A crescut deprecierea sau riscul, S-a diminuat A rãmas neschimbat.

Se procedeazã astfel: Se suplimenteazã provizioanele prin acceaşi modalitate cu cea de

constituire, O parte a provizioanelor se vireazã asupra veniturilor din exploatare,

financiar sau excepţionale în funcţie de natura lor; Nu se efectueazã nici o înregistrare.

43

4. PARTICULARITÃŢI ŞI POSIBILITÃŢI DE PERFECŢIONARE A CONTABILITÃŢII MÃRFURILOR LA

S.C. NIADAL ABATEX COMPANY S.R.L.

44

4.1. REFLECTAREA ÎN CONTABILITATE A CIRCULAŢIEI MÃRFURILOR S.C. NIADAL ABATEX COMPANY S.R.L.

Contabilitatea aprovizionãrii de mãrfuri cu diferenţe la recepţie În data de 10.01.05 se primeşte de la furnizor un tir de marfã însoţit de o facturã care cuprinde urmãtoarele: - ciment -100 saci X 115 ron = 11500 ron TVA =2185 ron -var - 100 saci X 100 ron =10000 ron TVA =1900 ron -adeziv -50 saci X 90 ron =4500 ron TVA =855 ron

TOTAL MARFÃ 26000 RON TVA = 4940 ron Cheltuieli transport facturat de furnizor =2500 ron TVA =4750 ron

TOTAL =29500 ron TVA =541.5 ron TOTAL FACTURÃ = 33915 ron La recepţie se constatã urmãtoarele: -Plus 20 saci la ciment, care se acceptã în gestiune

20 saci X 115 ron = 2300 ron -Minus 15 saci var, care are drept cauze:

5 saci din vina delegatului propriu , preţ de vânzare 140 ron/sac; 10 saci, minus nesoluţionatã care se imputã ulterior delegatului

Se calculeazã costul unitar de aprovizionare al fiecãrui sortiment de marfã. Pentru aceasta se repartizeazã cheltuielile de transport în funcţie de valoarea totalã a mãrfii. 2500 K cheltieli de aprovizionare= X 100= 8.83%

11500+10000+4500+2300

Cheltuieli de transport: pentru ciment (11500+2300)X 8.83% = 1218.54 ron pentru var 10000X 8.83% = 883 ron din care:

-pentru marfã recepţionatã 8500 X 8.83% = 750.55 ron:-pentru minusul de marfã 1500 X 8.835 = 132.45 ron.

pentru adeziv 4500 X 8.83% = 398.4 ron Înregistrarea mãrfurilor recepţionate (facturate şi nefacturate ):* ciment -100saci X 115 ron = 11500 ron TVA =2185 ron * ciment -20 saci X 115 ron = 2300 ron TVA = 2185 ron* cheltuieli transport pentru ciment = 1218.54 ron TVA = 231.523 ron Valoare totalã pentru ciment = 150108.54 ron TVA = 2853.523 ron

* var - 85saci X 100 ron = 8500 ron TVA = 1615 ron* cheltuielil transport pentru var = 750.55 ron TVA = 142.605 ron

Valoare totalã pentru var = 9250.55 ron TVA = 1757.605 ron

* adeziv - 50 saci X 90 ron = 4500 ron TVA = 855 ron* cheltuieli transport pentru adeziv = 398.46 ron TVA = 75.707 ron

45

Valoare totalã pentru adeziv = 4898.46 ron TVA = 930.707 ron

TOTAL = 29167.55 ron TVA = 5541.835 ron TOTAL GENERAL = 34709.385 ron Costul de aprovizionare total este: - ciment -15018.54 : 120 = 125.155 ron/sac - var -9250.55 : 85 = 108.83 ron/sac - adeziv -4898.46 : 50 = 97.969 ron/sac În contabilitate se reflectã astfel:

371 „Mãrfuri“ = % 29167.55 ron 401 „ Furnizori“ 26867.55 ron

408 „ Furnizori- 2300 ronfacturi nesosite“

şi 4426 „TVA deductibilã“ = 401 „Furnizori“ 5104.835 ron

şi

4428 „TVA neexigibilã“ = 408 „Furnizori- facturi 437 ron nesosite“

Calcularea minusului datorat delegatului: - 5 saci X 108.83 ron/sac = 544.15 ron TVA = 103.389 ron Înregistrarea minusului în contabilitate:

% = 401 „Furnizori“ 647.539 ron 607 „Cheltuieli privind 544.15 ron mãrfurile“ 4426 „TVA deductibilã“ 103.389 ron

Imputarea minusului din vina delegatului preţul de vânzare fiind de 140 ron/sac:

4282 „Alte creanţe în legãturã = % 700 ron cu personalul“

758 „ Alte venituri din 588.235 ron exploatare“ 4427 „TVA colectatã“ 111.765 ron

Calcularea minusului nesoluţionat: - var 10 saci X 108830 lei/sac = 1088.3 ron TVA = 206.777 ron Înregistrarea minusului nesoluţionat:

% = 401 „Furnizori“ 1295.077 ron 473 „Decontãri din operaţiuni 1088.3 ron

46

în curs de clarificare“ 4426 „TVA deductibilã“ 206.777 ron

Ulterior se soluţioneazã lipsa prin imputare:4.4. Înregistrarea pe cheltuieli a costului de achiziţie:

607 „Cheltuieli privind mãrfurile“= 473„Decontãri din operaţiuni 1088.3 ronîn curs de clarificare“

b) Imputarea la preţul de vânzare de 150 ron/sac.

4282 „Alte creanţe în legãturã cu = % 1500 ron personalul“ 758 „Alte venituri din 1260.504 ron exploatare“

4427 „ TVA colectatã“ 239.496 ron

La sosirea facturii pentru plusul acceptat se fac înregistrãrile:

408 „ Furnizori facturi nesosite“ = 401 „Furnizori“ 2737 ron

şi

4426 „TVA deductibilã“ = 4428 „TVA neexigibilã“ 437 ron

În data de 11.01.2005 se transferã o parte din marfa aprovizionatã pentru vânzarea prin magazinele proprii, şi anume.

50 saci ciment X 160 ron/sac=8000 ron 40 saci var X 140 ron/sac=5600 ron 20 saci adeziv X 120 ron/sac=2400 ron

TOTAL =16000 ron Înregistrarea în contabilitate:

371.02 „Mãrfuri în unitãţile = % 16000 ron cu amãnuntul“

371.01 „Marfuri în depozite“ 12570.33 ron 378 „Diferenţe de preţ la 875.048 ron

mãrfuri“ 4428 „TVA neexigibilã“ 2554.622 ron

La data de 20.01.2005 se vând din depozit en-gross urmãtoarele produse: 60 saci ciment X 150 ron/sac = 9000 ron 40 saci var X 130 ron/sac = 5200 ron 30 saci adeziv X 115 ron/sac = 3450 ron

Se înregistreazã în contabilitate astfel:

411 „Clienţi“ = % 17650 ron 707 „Venituri din vânzarea mãrfurilor“ 14831.932 ron 4427 „TVA colectatã“ 2818.068 ron

47

Vânzarea mãrfurilor prin unitãţile cu amãnuntul:

5311 „Casa în lei“ = % 16000 ron707 „Venituri din vânzarea 13445.378 ron

mãrfurilor“4427 TVA colectatã“ 2554.622 ron

La sfârşitul lunii se descarcã contul de mãrfuri 371.01 „Mãrfuri în depozite“, cu valoare la preţul de înregistrare a mãrfurilor vândute cu ridicara:

607 „Cheltuieli privind mãrfurile“ = 371.01 „Mãrfuri în depozite“ 14801.57 ron

Descãrcarea gestiunii unitãţilor cu amãnuntul:

% = 371.02 „Mãrfuri în unitãţile 16000 roncu amãnuntul“

378 „Diferenţe de preţ la 875.048 ron mãrfuri“ 4428 „TVA neexigibilã“ 2554.622 ron 607 „Cheltuieli privind 12570.33 ron mãrfurile“

Contabilitatea mãrfurilor aflate în custodie la terţi. În data de 30.03.2005 firma trimite la ambalat 1000 kg ciment în pungi de câte un kg. cu „Aviz de însoţire a mãrfii“. Cantitatea 1000 kg. X 3 ron/kg = 3000 ron. Din factura trimisã de furnizor reiese; * manoperã de prelucrare = 5000 ron TVA = 950 ron * cheltuieli transport = 500 ron TVA = 95 ron

TOTAL FACTURÃ = 5500 ron TVA = 1045 ron TOTAL PLATÃ = 6545 ron Operaţiile de trimitere şi aducere de la prelucrare necesitã urmãtoarele înregistrãri contabile: Trimiterea vechiului sortiment la prelucrare:

„Mãrfuri aflate la terţi“ = 371 „Mãrfuri“ 3000 ron

Aducerea noului sortiment la prelucrare:

371 „Mãrfuri” = % 8500 ron 357 „Mãrfuri aflate la terţi” 3000 ron 401 „Furnizori” 5500 ron

şi

4426 „TVA deductibilã” = 401 „Furnizori” 1045 ron

La data de 01.04.2007 se înregistreazã factura unui furnizor pentru mãrfurile recepţionate şi achitate dar lãsate în custodia acestuia, aceastã facturã cuprinzând:

48

-ciment 1000 saci X 150 ron/sac = 150000 ron TVA = 29500 ron -var 500 saci X 130 ron/sac = 65000 ron TVA = 12350 ron

TOTAL = 215000 ron TVA = 40850 ron Cheltuieli pe perioada pãstrãrii mãrfurilor = 15000 ron TVA = 2850 ron

TOTAL = 230000 ron TVA = 43700 ron TOTAL GENERAL = 273700 ron În contabilitate se efectueazã urmãtoarele înregistrãri:

% = 401 „Furnizori” 273000 ron 357 „Mãrfuri aflate la terţi” 230000 ron 4426 „TVA deductibilã” 43700 ron

La recepţia mãrfurilor în unitãţile proprii se constatã un minus de 100 de saci de ciment din care 3% perisabilitãţi şi restul un minus nesoluţionat şi un plus de 50 saci de var care se acceptã în gestiune: Recepţia mãrfurilor primitã din custodie: * ciment 900 saci X 150 ron/sac = 135000 ron * var 550 saci X 130 ron/sac = 71500 ron

Total marfã = 206500 ron Rrecepţia plusului de marfã: * var 50 saci X 130 ron/sac = 6500 ron TVA 19 % = 1235 ron

TOTAL =77350 ron Repartizarea cheltuielilor pe timpul aprovizionãrii în funcţie de valoarea totalã a mãrfii; K= 15000 x 100= 15000 150000+65000+6500 221500x100= 6,77 %

* ciment 135000 x 6,77% = 9142.2 ron * var 71500 x 6,77 %= 4842 ron * lipsã mãrfuri 1500 x 6,77 %= 1015.8 ron din care: -perisabilitãţi 100x 3% = 30 saci x 150 ron/sac= 4500 ron x 6,77% =304.06 ron-minus nesoluţionat = 70 saci x 150 ron/sac= 10500 ron x 6,77%= 711.74 ron Calculul repartizãrii cheltuielilor: *ciment 135000 ron + 9142.2 ron = 144142.2 ron *var 71500 ron + 4842 ron = 76342 ron TOTAL = 220484.2 ron Înregistrarea în contabilitate: 371 „ Marfuri” = % 220484.2 ron 357 „Mãrfuri aflate la terţi” 213984.2 ron

408 „Furnizori facturi nesosite” 6500 ron

49

şi

4428 „TVA neexigibilã” = 408 „Furnizori facturi nesosite” 1235 ron

Calculul perisabilitãţii: 3% x 1000 saci = 30 saci x 150 ron/sac + 304.74 = 4804.74 ron Înregistrarea în contabilitate a perisabilitãţiilor:

607 „Cheltuieli privind mãrfurile” = 357 „Mãrfuri” 4804.74 ron

Calcularea minusului nesoluţionat:(100 saci – 30 saci)x 150 ron/sac= 70saci x 150 ron/sac+703.50 ron = 11211.06 ron Înregistrarea minusului în contabilitate:

473 „Decontari din operaţiuni =357 „Mãrfuri aflate la terţi” 11211.06 ron în curs de clarificare”

Situaţia în contul 357 „Mãrfuri aflate la terţi”este urmãtoarea”

D 357 „ Mãrfuri aflate la terţi” C

230000 213984.20 4804.74 11211.06

Tsd = 230000 Tsc = 230000

Contabilitatea reducerilor comerciale. Societatea S.C. NIADAL ABATEX COMPANY S.R.L. livreazã unui client un lot de marfã dupã cum urmeazã:

mãrfuri (preţ de livrare) = 20000 ron rabat 10 % =2000 ron 18000 ron remizã 5% =1990 ron „net” comercial =17010 ron scont dedecontare 2% =340.20 ron „net” de platã =16669.80 ron TVA 19 % (16669800x 19%)=3167.262 ron

Total de platã = 19837.062 ron Înregistrarea în contabilitatea societãţii S.C. NIADAL ABATEX COMPANY S.R.L este urmãtoarea:

Înregistrarea facturii:

411 „Clienţii” = % 20177.262 ron707 „Venituri din vânzarea mãrfurilor” 17010 ron4427 „ TVA colectatã” 3167.262 ron

Încasarea facturii se face astfel;

% = 411 „Clienţi” 20177.262 ron

50

5121 „Conturi la bănci în lei” 19837.062 ron

667 „ Cheltuieli privind 340.20 ron

Sconturile acordate

În situaţia în care societatea S.C. NIADAL ABATEX COMPANY S.R.L. nu doreşte să acorde reducerea comercială prin factura iniţială ci printr-o factură ulterioară, înregistrarea în conatabilitate este următoarea:

- calculul facturii iniţiale cuprinzând următoarele date:mărfuri la preţ de livrare = 20000 ronTVA 19% = 3800 ronSumă de plată = 23800 ron

Înregistrarea facturii iniţiale în contabilitate:

411 „Clienţii” = % 23800 ron707 „Venituri din vânzarea mãrfurilor” 20000 ron4427 „ TVA colectatã” 3800 ron

Calcularea facturii ulterioare pentru reducerile comerciale:- rabat 10% = 2000 ron- remiză 5% = 990 ron Total = 2990 ron- scont de decontare 2% = 340.20 ron

Total = 3330.20 ron- TVA aferent 19% = 632.728 ron

Înregistrarea în contabilitate.

411 „Clienţi” 3622.738 ron = % 3622.738 ron 707 „Venituri din vânzarea mărfurilor” 2990 ron 4427 „TVA colectatã” 632.738 ron

Înregisrarea încasării facturii se efectuează astfel:

% = 411 „Clienţi” 20177.262 ron5121 „Conturi la bănci în lei” 19837.062 ron667 „Cheltuieli privind scontrile acordate” 340.20 ron

4.2. ANALIZA UTILIZĂRII STOCULUI DE MĂRFURI LA S.C .NIADAL ABATEX COMPANY SRL

Scopul analizei utilizării stocului de mărfuri este de stabilire a modului cum s-au utilizat mărfurile şi dedeterminare a modului în care se poate îmbătăţi utilizarea într-un mode eficient a stocurilor de mărfuri pentru obţinerea unor rezultate cât mai bune.

51

Informaţiile necesare pentru efectuarea acestei analize sunt preluate din situaţiile anuale simplificate care cuprind:

- Bilanţul - Contul de profit şi pierdere - Anexe Modificarea stocurilor finale de mărfuri este exprimată prin:- raportul dintre ritmul achiziţionării şi ritmul de vânzării mărfurilor în cursul perioadei,

- evoluţia preţurilor de achiziţie a mărfurilor, - acţiuni de reevaluare a stocurilor, - suplimentarea sau diminuareaa provizioanelor. Utilizarea stocului de mărfuri poate fi analizată prin calcularea următorilor indicatori financiari: Rata activelor circulante Reprzintă ponderea activelor în totalul bilanţului, calculându-se cu relaţia:

Active circulante Rac = x 100

Total activ

Dacă rca1 > rca0:

ponderea activelor circulante creşte ca urmare a modificării valorii activelor circulante într-o proportie mai mare decât cea a activului total, limita aprecierii favorabile este dată de realizarea cifrei de afaceri cel puţin în aceeaşi proporţie cu valoarea activelor circulante în condiţiile realizării vitezei de rotaţie cel puţin la nivelul perioadei de bază. Dacü raci>raco: ponderea activelor circulante scade, ca efect al devansării modificării activelor circulante de către valoarea activului total, limita minimă a unei aprecieri favorabile este creştera vitezei de rotaţie a activelor circulante în condiţiile realizării cifrei de afaceri cel puţin la nivelul anului de bază. a) Rata stocurilor

stocuri rs= X 100 activ total

Această rată a valorii diferite fiind influenţată de: - sectorul de activitate unde îşi desfăşoară intreprinderea activitatea , - durata ciclului de exploatare, factori conjuncturali. În general încetinirea vitezei de rotţie a stocurilor, formarea de stocuri fără mişcare sau cu mişcare lentă se apreciază negativ datorită dificultăţilor de transformare în lichidităţi şi consecinţelor negative asupra solvabilităţii intreprinderii. Se admite însă ca jusificată creşterea stocurilor doar dacă are loc o creştere a volulmului de activitate, când se respecă corelaţia: Ica> Is unde: Ica – indicele cifrei de afaceri, Is – indicele stocurilor,

52

Dar rata care ne interesează pe noi în cazul societătilor comerciale din ramura comerţului este: mărfuri Rsm = X 100 active circulante

În cazul nostru rata stocurilor de mărfuri rsm este:Mărfuri: 2014394 ronActive circulante: 5291725 ron

2014394 Rsm= X 100 =38,067 % 5291725Rata stocurilor de mărfuri este preponderentă, în cazul nostru, pentru că este vorba de întreprindere comercială din ramura comerţului en-gross.

Analiza ratelor de gestiune a capitalului

Măsurarea vitezei de rotaţie se realizează cu ajutoreul a doi inficatori. 1. Numărul de rotaţie (nr.)

Cifra de afacei Nr =

Element de activ (sau pasiv)

În cazul nostru la SC NIADAL ABATEX COMPANY SRL Cifra de afaceri = 21979791 ronMărfuri = 2014394 ron

21979791 ronnr= = 10,91 rotaţii,

2014394 ron

ea exprimă numărul de rotaţii pe care le efectuează elementele de activ (mărfuri) prin cifra de afaceri într-o peroadă de gestiune. În cazul nostru mărfurile s-au reînoit de 11 ori pentru a realiza cifra de afaceri.

2. Numărul de zile a unei rotaţii (dz)

dz = element de activ (sau pasiv) x TCifra de afaceri

dz =) 2014394 ron x 360 = 32,99 zile 21979791 ron

Măsoară durata în zile necesară elementelor de activ „Mărfuri” pentru rambursarea lor în lichidităţi prin cifra de afaceri. În cazul nostru stocul devine lichid în aprximativ 33 de zile. Viteza de rotaţie a activului reflectă randamentul utilizării nivelului de organizare şi poate avea, pentru unităţile comerciale mai multe valori. Valoarea mai mare de patru, reflectă însă o organizare bună. Factorii care explică şi măsurile pentru îmbunătăţirea nivelului şi evoluţia aceste rate vizează:

53

- optimizarea structural activului în acord cu obiectul deactivitate;- valorificarea superioară a imobilizărilor,- fructificarea resurselor materiale şi creşterea gradului lor delichiditate,- creşterea cifrei de afaceri.

Analiza ratelor de gestiune a stocurilor

Rata de gestiune a stocurilor, aratü rapiditatea cu care stocurile trec prin toate stadiile până se reintroduc în forma bănească iniţială. Gestiunea stocurilor se urmăreşte cu ajutorul ratei de gestiune, exprimată prin:

- numărul de rotaţii într-o anumită perioadă, - durata în zile a unei rotaţii. Măsurile pentru accelerarea vitezei de rotaţie a stocurilor prin care se poate interveni, controla şi influenţa viteza de rotaţie a stocurilor, pot fi grupate după mai multe criterii dintr care cel mai lucrativ îl considerăm a fi clasificarea factorilor după stadiul circuitului economic în care funcţionează. În cazul comerţului avem de-a face cu patru stadii:- aprovizionare,- depozitare,- vânzare,- decontare, În stadiul aprovizionării măsurile de accelerare a vitezei de rotaţie sunt:- aprovizionarea ritmică,- dimensionarea optimă,- organizarea relaţiilor cu furnizorii,- selecţia furnizorilor,- organizarea compartimentului „Aprovizionare”. În cazul depozitării, căile de accelerare a vitezei de rotaţie a stocurilor se referă la:- dimensionarea optimă a stocurilor de mărfuri,- eliminarea pierderilor,degradărilor, sustrgerilor. În stadiul vânzării avem:- contractarea mărfurilor,- organizarea relaţiilor cu beneficiarii şi cu unităţile de transport,- permanentizarea relaţiilor cu beneficiarii,- organizarea corespunzătoare a compartimentului „Vânzării”, În stadiul decontărilor se urmăreşte accelerarea vitezei de încasare a contravalorii produselor livrate:- alegerea celor mai adecvate forme de decontare,- utilizarea instrumentelor legale pentru a determina plata integrală şi la termen a

facturilor. Atingerea acestor obiective , înseamnă accelerarea vitezei de rotaţie a stocurilor de mărfuri, creşterea gradului de lichiditate a lor, cu toate efectele favorabile pentru rezultatele economico-financiare ale societăţii comerciale.

54

4.3. CONCLUZII ŞI PROPUNERI

În orice activitate economicã, oricare ar fi natura ei, se urmãreşte deţinerea unei rentabilitãţi cât mai ridicate. Obţinerea unor rezultate optime este posibilã numai prin stãpânirea şi utilizarea eficientã a problematicii costurilor, deoarece realizare unei rentabilitãţi ridicate presupune, în primul rãnd obţinerea unui cost redus al producţiei, lucrãrilor şi serviciilor.

Calculaţia costurilor este un instrument al conducerii moderne a unitãţii patrimoniale, ea fiind o componentã a tehnicii de management.

Importanţa care trebuie sã se acorde contabilitãţii cheltuielilor de producţie şi calculaţiei costurilor este pe deplin justificatã, dacã are în vedere faptul cã în ultimã instanţã rezultatele economico-financiare ale agenţilor economici sunt hotãrâte de modul în care se realizeãzã la mãrimea şi structura cheltuielilor. Comerţul, ca o componenta principalã a sectorului terţiar al economiei, se poate defini ca ansamblu de activitãţi prin care se stabilesc legãturi permanente între

55

producator şi consumator. În esentã, el se defineşte ca o activitate continuã de comparare a mãrfurilor si revânzarea lor, în scopul obţinerii unui profit. În ceea ce priveşte comerţul cu amãnuntul, vãnzãrile de mãrfuri au evoluat în corelaţie directã cu puterea de cumparare a populaţiei, în care oferta pe piaţa bunurilor de consum s-au majorat, atât pe seama importurilor, cat şi a producţiei interne de bunuri durabile. Diminarea treptata a raportului supraunitar dintre creşterea veniturilor bãnesti şi rata inflaţiei mai accentuate, a fãcut ca vânzãrile de mãrfuri sã creascã tot mai puţin în ultimii ani, in termeni reali. Comerţul de mãrfuri în toate formele lui, prezentate în aceastã lucrare trateazã ca mãrfurile sunt formate din bunuri achiziţionate în vederea revânzãrii în aceeaşi stare. Problema care se pune în unele cazuri, este delimitarea noţiunii de marfã.Problema stabilirii exacte a noţiunii de marfã este foarte importanta pentru comerţ şi mai ales pentru comerţul prin magazine proprii, acolo unde trebuie sã se facã delimitarea exactã între marfã şi produs finit. în toate publicaţiile care trateaza contabilitatea produselor vandute prin magazinele proprii, nu se respecta întru totul noţiunea de marfã, mai mult aceasta se confundã cu cea de producţie marfa. În concluzie, considerãm cã desfacerea produselor finite prin magazinele proprii sau direct prin depozitele de produse finite trebuie sã urmeze aceeaşi filierã de înregistrare contabilã pe care Normele Metodologice ale Ministerului Finanţelor de utilizare a conturilor, le prevãd pentru obţinerea si vânzarea produselor finite. Trecerea produselor finite din depozitul de produse finite in gestiunea magazinelor proprii, urmeaza a se opera ca un transfer de gestiuni şi nu ca o vânzare de produse finite.

Marfa este un bun care se cumpãrã pentru a se vinde, rareori prin schimbarea formei sau a conţinutului iniţial şi pentru obţinerea unui profit.

Comerţul en-gross, atât de important în cadrul economiei de piaţã, asigurã o verigã foarte importantã în cadrul activitãţii de circulaţie a mãrfurilor. Reducerea lanţului de verigi, duce la reduceri de pret la cumparatorii fideli.

Contabilitatea analitica si sintetica este foarte bine organizata in cadrul formelor de comert en-gross, oferiind informatii foarte utile factorilor de decizie si concluzie.

În cadrul acestor lucrãri am urmãrit modul de organizare şi conducere a contabilitãţii privind circulaţia mãrfurilor îin mai multe domenii ale comerţului.

Analizand modul de organizare in fiecare dintre tipurile de comert si faze ale circulatiei mãrfurilor, trebuie sã furnizeze informaţiile necesare luãrii unor decizii cât mai documentate.

Calculaţia costurilor efective se efectueazã, de regulã , lunar pe fiecare produs şi pentru întreaga producţie obţinutã. Pentru determinarea costului efetectiv este necesar ca la nivelul fiecãrui obiect de calculaţie sã se delimiteze alãturi de cheltuielile directe – identificate cu ocazia colectãrii – şi cheltuielile indirecte delimitate prin repartizare. În acest scop, pornind de la legãturile reale dintre locurile de cheltuieli şi perioadele de gestiune, calculaţia costurilor se realizeazã în mai multe etape, cum sunt: evaluarea şi calculaţia rebuturilor, calculaţia şi evaluarea circulaţiei interne, repartizarea cheltuielilor indirecte. Actuala metodologie privind evidenţa circulaţiei mãrfurilor şi actualul sistem contabil satisfac necesitãţile menţionate mai sus, dar problema este cea a documentelor justificative prea complexe şi numeroase, care îngreunaeaza procesul de prelucrare a datelor primare si mai ales de culegerea lor.Simplificare şi standardizarea documentelor din ultima perioada a rezolvat unele din problemele precedente însa, scurtarea verigilor prin care trec aceste documente ar duce

56

la o mai buna eficienţã şi randament în cadrul compartimentelor financiar contabile a diferitelor firme de comerţ.

Toate aceste date furnizate de contabilitate, trebuie sã fie folosite în analiza şi diagnosticarea societãţilor pentru a determina situaţia acestora, din mai multe puncte de vedere.Aceste lucrãri se fac cu ajutorul unor indicatori economico-financiari care caracterizeazã situaţia, starea firmei la un moment dat. Deci, toate acestea nu se pot realiza decat prin buna organizare a contabilitãţii din cadrul societãţilor comerciale, utilizarea metodologiei de aplicare a contabilitãţii, aceasta fiind baza necesara utilizãrii scopurilor propuse de firma.

Cu ocazia calculaţiei anuale, la închierea exerciţiului trebie rezolvatã şi problema delimitãrii în timp a cheltuielilor înregistrate în avans, a celor de repartizat asupra mai multor exerciţii. O asemenea problemã poate fi rezolvatã şi în cursul exerciţiului cu ocazia calculaţiilor lunare, dar ea are un caracter intern fãrã a antrena înregistrãri şi în contabilitatea financiarã.

Analizând modul de organizare şi conducere a contabilitãţii privind circulaţia mãrfurilor în comerţ, respectiv reflectarea acesteia în contabilitate se pot face unele propuneri care sã duca la o mai eficientã organizare şi conducere a activitãţii. Pentru o eficientizare a rolului contabilitãţii este necesar ca circulaţia documentelor contabile între punctele de lucru şi compartimentul financiar contabil sã fie cât mai scurtã şi rapidã, recomandabil ar fi informatizarea contabilitatii în punctele de lucru şi cresterea vitezei de circulaţie a documentelor. O soluţie ar fi introducerea şi utilizarea programelor informatice integrate care preia singurã soldurile şi sumele necesare documentelor de sintezã.

Personalul utilizat în cadrul firmei dar mai ales cel din compartimentul contabilitate trebuie sa aibã sarcini clare. O mai buna repartizare a personalului pe activitãţi ar duce la eficientizarea activitãtii acestui compartiment, reducerea timpului de lucru, ceea ce ar duce la scãderea cheltuielilor. Chiar şi selecţia personalului cu o calificare adecvatã, reprezintã o problema care ar trebui rezolvata de compartimentul Resurse umane.

O alta problemã ar fi legata de analiza economico-financiara. Se stabilesc indicatorii economico-financiari pe baza cãrora sã se urmarescã situaţia firmei la un moment dat. Consider cã ar fi deosebit de important şi necesar sã se stabileascã, atât la nivel de firma, cât şi pentru fiecare punct de lucru urmãtorii indicatori economico-financiari:

- indicatorii privind analiza ratelor de gestiune a capitalului,- indicatori privind analiza ratei de gestiune a stocurilor,- indicatori privind riscul de faliment,- indicatori privind riscul de insolvabilitate.

Chiar dacã aceste activitati ar necesita un personal calificat, este de preferintã sã se realizeze aceasta activitate pentru a nu se ajunge in situaţii critice pentru firmã. Informaţiile furnizate de aceşti indicatori sunt mult mai importante mai ales în actualul mediu concurenţial, cand orice informaţie este foarte utilã pentru activitatea întreprinderii.

Consider cã, prin aceste câteva mãsuri privind evidenţa circulaţiei marfurilor si a sistemului de indicatori care sã o reflecte, creşte rolul informativ al contabilitãţii prin furnizarea unor informaţii reale, corecte privind acest sector important al activitãţii de comerţ.Ţinerea contabilitãţii nu mai trebuie consideratã ca o activitate ce solicitã resurse doar pentru a intra în legalitate în ceea ce priveste datoriile fatã de bugetul statului ci ca o

57

activitate ce ajutã la cunoasterea exactã a situaţiei firmei prin indicatori economici şi financiari ce se pot calcula pe baza documentelor înregistrate în contabilitate

58

STRUCTURA ORGANIZATORICĂ SI DE CONDUCERE LA SC NIADAL ABATEX COMPANY SRL (ANEXA 1)

59

CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE

DIRECTOROFICIU JURIDIC

CONTROL

DIRECTOR ECONOMIC

RESURSE UMANESALARIZARE

C.T.C.METROLOGIEDIRECTOR COMERCIAL

UN

ITĂ

ŢI

DE

DE

SFA

CE

RE

DE

PO

ZIT

E

CO

MPA

RT

IME

NT

M

AR

KE

TIN

G R

EC

LA

MĂ

C

ON

TR

AC

TE

TR

AN

SP

OR

TU

RI

BIROUL FINANCIAR-CONTABILC

OM

P.N

FIN

AN

CIA

R

CO

MP.

CO

NTA

BIL

ITA

TE

AN

AL

IZE

EC

ON

OM

ICE

P

RE

ŢU

RI

SA

LA

RIZ

AR

E

PR

EG

ĂT

IRE

ANEXA 2

BILANŢLa data de 31 decembrie 2006

Nr. rand

Sold la:Începutul anului

Sfârsitul anului

A A B

ACTIVE IMOBILIZATEI. IMOBILIZARI NECORPORALE

012.184 0.372

II. IMOBILIZARI CORPORALE 02 738.975 2525.221III. IMOBILIZARI FINANCIARE 03 0.587 0.587ACTIVE IMOBILIZATE TOATAL (rd 01 la 03) 04 741.746 2516.18

B ACTIVE CIRCULANTEI. STOCURI

05 808.894 2023.333

II. CREANTE 06 1280.543 2991.775III. INVESTITII FINANCIARE PE TERMEN SCURT 07IV. CASA SI CONTURI IN BANCI 08 207.436 287.151ACTIVE CIRCULANTE TOTAL (rd 05 la 08) 09 2296.873 5302.259

C CHELTUIELI INREGISTRATE IN AVANS 10 63.812

D DATORII CE TREBUIE PLATITE INTR-O PERIOADA DE PANA LA UN AN 11

E ACTIVE CIRCULANTE, RESPECTIV DATORII CURENTE NETE (rd 09+10-11-18) 12 2360.685 5302.259

F TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE (rd 04+12-17) 13 3102.431 7818.439

G DATORII CE TREBUIE PLÃTITE INTR-O PERIOADA MAI MARI DE UN AN

14 2741.253 6029.216

H PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ŞI CHELTUIELI 15 10.534

I VENITURI IN AVANS (rd 17+18) din care: 16

- subvenţii pentru investiţii 17

- venituri înregistrate in avans 18

J CAPITAL SI REZERVEI. CAPITAL (rd 20 la 22) din care:

19 50 1504.054

- capital subscris (ct 1011) 20 50 1504.054

- capital subscris varsat (ct 1012) 21

- patrimoniul regiei (1015) 22

II. PRIME DE CAPITAL 23

III. REZERVE DIN REEVALUARESold C 24

Sold D 25

IV. REZERVE 26 311.178 311.178

V. REZULTAT REPORTAT (ct. 117)Sold C 27

Sold D 28

VI. REZULTATUL EXERCITIULUI (ct. 121) Sold C 29 29.697

Sold D 30 36.543

Repartizarea profitului (ct. 129) 31

TOTAT CAPITALURI PROPRII (rd 19+23+24-25+26+27-28+29-30-31)

32 361.178 1778.689

Patrimoniu public 33

TOTAL CAPITALURI (rd 32+33) 34 361.178 1778.689

60

CONTUL DE PROFIT SI PIERDERELa data de 31 decembrie 2006

Denumirea indicatorului Nr. rand

Exercitiul financiar

Precedent Încheiat1 CIFRA DE AFACERI NETÃ (rd 02 la 04) 01 1 2

Producţia vânduta 02 8748.767 21979.731

Venituri din vânzarea mãrfurilor (ct. 707) 03 103.647 191.406

Venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri nete (ct. 7411)

04 8645.12 21788.325

2 Variaţia stocurilor (ct. 711)Sold creditor C 05

Sold debitor D 06

3 Productia imobilizata 07

4 Alte venituri din exploatare 08

VENITURI DIN EXPOATARE - TOTAL (rd 01+05-06+07+08)

09 8748.767 21979.731

5.a Cheltuieli cu materiile prime si materialele consumabile 10 175.638 397.762

b Alte cheltuieli materiale 11 34.157 143.036

Alte cheltuieli din afarã (cu energie si apa) 12 15.20 15.534

Cheltuieli privind mãrfurile (707) 13 8062.412 19527.955

6 CHELTUIELI CU PERSONALUL (rd 15+16) 14 289.202 403

a Salarii 15 230.395 323.921

b Cheltuieli cu asigurarile şi protectia sociala 16 58.807 79.079

7.a Ajustarea valorii imobilizarilor corporale si necorporale (rd 18-19)

17 8.75 24.302

a.1 Cheltuieli 18 8.75 24.302

a.2 Venituri 19

7.b Ajustarea valorii activelor circulante (rd 21-22) 20 11.766 113.874

b.1 Cheltuieli 21 11.766 113.874

b.2 Venituri 22

8 Alte cheltuieli de exploatare (rd 24 la 26) 23 449.376 1102.801

8.a Cheltuieli privind prestatiile externe 24 403.35 1030.868

8.b Cheltuieli cu alte impozite, taxe si varsaminte asimilate (ct. 635) 25 28.173 71.933

8.3 Cheltuieli cu despagubiri, donatii si activele cedate (ct. 658) 26 17.853

Ajustãri privind provizioanele pentru riscuri si cheltuieli (rd 28-29)

27 10.534

Cheltuieli (ct 6812) 28 10.534

Venituri (ct. 7812) 29 21738.799

CHELTUIELI DE EXPLOATARE – TOTAL (rd 10 la 14+17+20+23+27)

309046.501

240.932

REZULTATUL DIN EXPLOATARE - Profit (rd 09-30) 31

- Pierdere (rd 30-09) 32 297.734

9 Venituri din interese de participare 33

- din care în cadrul grupului 34 60

61

Denumirea indicatorului Nr. rand

Exerciţiul financiarprecedent încheiat

A 1 2

10 Venituri din alte investiţii financiare şi creante ce fac parte din activele imobilizate

35

- din cadrul grupului (ct. 7611) 36

11 Venituri din dobânzi (ct. 766) 37 6.353 10.645

- din care în cadrul grupului 38

Alte venituri financiare 39 799.798 234.836

VENITURI FINANCIARE – TOTAL (33+35+37+39) 40 806.151 245.481

12 Ajustarea valorii imobilizarilor financiare şi a investitiilor financiare deţinute ca active circulante (rd 42-43)

41

Cheltuieli (ct. 686) 42

Venituri (ct. 786) 43

13 Cheltuieli privind dobanzile 44 12.786 15.283

14 - din care în cadrul grupului 45

Alte cheltuieli financiare 46 485.591 135.799

CHELTUIELI FINANCIARE – TOTAL (rd 41+44+46) 47 498.377 151.082

REZULTATUL FINANCIAR - Profit (rd 40-47) 48

- Pierdere (rd 47-40) 49

REZULTATUL CURENT - Profit (rd 31-48) 50

- Pierdere (rd 32-49) 51

15 Venituri extraordinare (ct. 771) 52 53.301 8.428

16 Cheltuieli extraordinare (ct. 671) 53 18.096 292.968

17 REZULTATUL EXTRAORDINAR - Profit (rd 52-53) 54 35.205

- Pierdere (rd 53-52) 55 284.54

VENITURI TOTALE (rd 09+40+52) 56 9608.219 22233.64

CHELTUIELI TOTALE (rd 30+47+53) 57 9562.974 22182.849

REZULTATUL BRUT - Profit (rd 56-57) 58 45.245 50.791

- Pierdere (rd 57-56) 59

18 IMPOZIT PE PROFIT 60 15.547 87.334

Alte cheltuieli cu impozitele ce nu apar în elementele de mai sus (ct.698)

61

20 REZULTATUL NET AL EXERCIŢIULUI FINANCIAR - Profit 62 29.697

- Pierdere 63 36.543

62

Bibliografie

1. Epuran, M. şi colaboratorii – „Contabilitatea financiara în noul sistem contabil”, Timişoara, Editura de Vest, Vol I 1994, Vol II 1995;

2. Feleaga, N. Tonascu, L – „Contabilitatea financiarã, Bucureşti, Editura Economicã 1993”.

3. Patrut V., Rotila A., Drehuta E., Gorbanescu C., Darie V. – „Manualul expertului contabil şi al contabilului autorizat” Tmişoara, Editura Agora 2002;

4. Talpos I., Nicoleta Moldovan – „Gestiunea financiarã a societãţilor comerciale”, Timişoara, Editura Orizonturi Universitare, 2001;

5. Corpul expertilor contabili şi contabililor autorizati din Romania filiala judeţului Timiş – „Noul sistem contabil”, Editura Mirton, Timişoara, 1993.

63