Construirea RealităţIi Sociale

Psihologie socialPsihologie socială, 200ă, 2007-20087-2008

Construirea realităţii socialeConstruirea realităţii sociale

Cunoasterea vs. construirea realitatii socialeCunoasterea vs. construirea realitatii sociale

• Ontologie: care e statutul realitatii?

-independenta

-interactiva

-experienta subiectiva

• Epistemologie: suntem noi capabili sa cunoastem realitatea, si daca da, cum?

Pozitivism Hermeneutica Relativism

• Teorie: ce putem spune despre realitate?

Perspective epistemologicePerspective epistemologice

• Pozitivism / rationalism:

Asertiuni despre realitate = Realitatea insasi

Cunoasterea devine• sigura, de incredere • universala: nu conteaza unde si cand sunt facute asertiunile• objectiva: devine ADEVARUL, i.e. e valida independent de

persoana cercetatorului


• Pozitivism/Relativism:Subiectivitatea cercetatorului = Asertiuni despre realitate (le separam de realitatea obiectiva)

Relativism:Cunoasterea devine o iluzie:1. pentru ca sunt atatea perspective despre o realitate cati observatori

sunt si nu se poate diferentia intre naratiunile lor

2. pentru ca perspectiva cercetatorului nu e mai valida decat a oricarei alte persoane implicate in acea realitate

3. pentru ca o naratiune buna nu e una adevarata sau valida, ci una care permite cititorului o experienta subiectiva a subiectului povestirii


Hermeneutica - studiul teoriilor si metodelor de interpretare a textelor si sistemelor de intelegere (meaning)

Subiectivitatea cercetatorilor (1, 2, …) = Asertiuni despre realitate = Realitatea insasi

Deschide posibilitatea intelegerii mutuale si a dialogului:– intre cercetatori si cei studiati – intre cercetatori

Cunoasterea: e definita drept consensul asupra unei anumite interpretari asupra

realitatii e construita pe baza argumentelor puternice nu este absolut obiectiva, nu e sigura si universala, ci e cea mai

plauzibila interpretare pentru momentul de fata

Paradigma cognitiei socialeParadigma cognitiei sociale

Caracteristica:

1.considera ca exista o realitate in afara subiectului

2.face distinctia intre produs si proces

Domeniul cognitiei sociale: studiaza modul in care oamenii ajung la reprezentarea pe care o au despre lumea lor.

Continutul cognitiilor sociale: modul in care indivizii se percep pe sine si ii percep pe ceilalti (nu vorbin numai de perceptie ci si de reprezentari )precum si teoriile naive pe care oamenii le elaboreaza pt a intretine acele perceptii

Teme predilecte:stereotipuri, atitudini, atribuiri

2 direcţii generale de dezvoltare a paradigmei CS (Thompson,1998): perspectiva individualistă: elementul central al acestei perspective

constând în cercetarea modului în care indivizii îşi reprezintă realitatea socială.

-stimulii sociali sunt o categorie aparte de stimuli şi influenţa lor asupra comportamentului este una particulară, mediată de modul în care ei sunt reprezentaţi în sistemul cognitiv al individului

-realitatea socială este un dat obiectiv (ea există independent de existenţa individului)

-individul îşi construieşte o imagine (reprezentare) coerentă despre această realitate, reprezentare care să-i permită adaptarea oprimă la această realitate

-atât comportamentul cât şi emoţiile sunt etichetate şi reprezentate în sistemul cognitiv al individului

perspectiva colectivistă: se centrează asupra modului în care membrii unei comunităţi împărtăşesc o modalitate anume de a-şi reprezenta şi de a se raporta la realitatea socială


Conform paradigmei cognitiei sociale, cunoasterea are loc la nivel individual (procesari individuale). Atunci ce e social la cognitia sociala?

-continutul

-originea (noi suntem membrii ai societatii)

-e impartasita (toti avem aceeasi imagine)

Metodologie

- adopta o metodologie experimentala.- are asumptii pozitiviste (realitatea poate fi cunoscuta, noi putem sa

o masuram)

Critici: ii lipseste o viziune integratoare, cercetari foarte specifice.


Porneste de la Durkheim

- “memorie colectiva”, care e deasupra indivizilor, este transmisa prin limbaj, experienta.

- introduce termenul de reprezentare sociala

Paradigma sustine ca reprezentarile sociale exista inaintea noastra, noi doar le modificam (fata de paradigma cognitiei sociale, care sustine ca reprezentarile nu exista, ci noi le cream).

Paradigma reprezentarilor socialeParadigma reprezentarilor sociale

Moscovici:

- consacra termenul de reprezentari sociale

- vorbeste de 2 mecanisme prin care noi construim RS ancorarea (transpunem realitatea preluata din traditii in cognitii) obiectivarea (reducem abstractul la ceva concret, comun, prin

personificare, figurare, sau vizualizare)

-reprezentarile ne preced, sunt deasupra noastra, ne ajuta sa cunoastem realitatea, dar realitatea determina reprezentarile.

-nu se face distinctia dintre obiectul cunoasterii si subiectul cunoscator. Moscovici spune ca realitatea este compusa din reprezentarile pe care le avem (realitatea este ceea ce cred eu ca exista). Obiectul nu are semnificatie in sine, ci semnificatia este atribuita de subiect.


„nu există o graniţă clară între universul exterior şi universul interior al individului sau al grupului. Subiectul şi obiectul nu sunt în mod necesar distincte. Obiectul este inclus într-un context social activ care este conceput, cel puţin parţial, de către individ sau de către comunitate” (Moscovici, 1969, p. 9).

„acest obiect este înscris într-un context activ, acest context fiind, cel puţin parţial, conceput de către individ sau de către grup ca prelungire a comportamentului său, a atitudinilor şi a normelor la care se referă. Cu alte cuvinte stimulul şi răspunsul sunt indisociabile: ele se formează împreuna” (Abric, 1995, p. 107-108).


-nu se face distinctie intre proces si produs, RS sunt si proces si produs

-comunicarea presupune crearea impreuna a unui sens comun ,ea este un act social, nu doar de transmitere de informatii

-RS se creaza, mentin si se transmit prin interactiuni sociale (in timp ce cognitiile sociale se realizeaza la nivel individual)

Metodologia: calitativa, interviuri, dar are la baza idei post-pozitiviste.


Surse: Heisenberg, principiul interdeterminarii

Asumptii:

1) nu exista o viziune privilegiata a ceea ce consideram noi ca exista;nu exista o viziune mai adevarata sau mai buna sau o cale mai dreapta

2) orice viziune sau intelegere a lumii isi are originea in relatiile sociale

3) limbajul e in primul rand o actiune sociala care duce la modificarea traditiilor

4) traditiile constituite discursiv sunt esentiale si periculoase, ex:comportamente de discriminare sau etnocentrism

5) prin relatii de comunicare putem genera noi sensuri din care pot emerge noi forme de actiune;ex:negocierea sensului actiunii – clipit vs. tras cu ochiul. Nu e corect ca cercetatorul sa interpreteze actul subiectului deoarece cercetatorul ii confera (creeaza) noi sensuri care ne face sa ne comportam altfel

6) sensul este o constuctie umana

ConstructionismulConstructionismul

Implicatii:-nu exista observatori neutri

-adesea in cercetarile calitative nu trebuie sa interpretam, ci sa dam citate, doar sa redam realitatea

Metodologie: Metoda narativa (il lasi pe subiect sa vorbeasca)

Cercetari multivoci

Cercetarea colaborativa (ambele parti decide ce e important)

Termeni cheie: reflectia (sa stai sa te gandesti la sensurile pe care le atribui tu realitatii)

ConstructionismulConstructionismul

Documents

Construirea RealităţIi Sociale