Constituirea societăţii comerciale pe acţiuni

5/17/2018 Constituirea societ ii comerciale pe ac iuni - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/constituirea-societatii-comerciale-pe-actiuni 1/61

CUPRINS

Cap.1 Evoluţia istorică şi reglementarea societăţilor pe acţiuni….31.1 Istoricul evoluţiei şi reglementările societăţii pe acţiuni în

Europa....................................................................................................................31.1.1 Societăţile în antichitate..............................................................31.1.2 Evul mediu......................................................................................31.1.3 Epoca modernă…………………………………………………..4

1.2 Reglemetarea societătii pe acţiuni în dreptul român……………...71.2.1 Reguli generale la constituirea societăţii pe acţiuni…...….81.2.2 Reguli speciale si complementare referitoare la societătile

pe acţiuni……………………………………………………………………......101.3 Reglemetarea societăţilor comerciale pe acţiuni în dreptul

Comunităţii Europene………………………………………………..…..….20

Cap.2 Constituirea societăţii comerciale pe acţiuni… ……………...222.1 Persoanele participante la constituirea societăţii comerciale peacţiuni…………………………………………………………………………...22

2.1.1 Asociaţii......................................................................................232.1.2 Fondatorii………………………………………………………232.1.3 Subsciptorii..………………… …………...…………………..262.1.4 Acceptanţii.................................................................................272.1.5 Acţionarii ……………………………………………………...28

2.2 Actul constitutiv al societăţii comerciale pe acţiuni …………...28

2.2.1 Definiţia actului constitutiv al societăţii comerciale peacţiuni…………………………………………………………………………...28

2.2.2 Natura juridică a actului constitutiv…………………….…292.2.3 Caracterele actului constitutiv al societăţii pe acţiuni….302.2.4 Elementele specifice actului constitutiv al societăţii pe

acţiuni...................................................................................................................332.3 Constituirea filialelor si sucursalelor societăţii pe acţiuni……..33Cap.3 Actele constitutive ale societăţii pe acţiuni……………………343.1 Atributele de identificare ale societăţii comerciale pe acţiuni..34

3.1.1 Denumirea societăţii pe acţiuni.............................................343.1.2 Sediul societăţii pe acţiuni......................................................353.1.3 Naţionalitatea societăţii pe acţiuni.......................................36

3.2 Atributele de capitalizare a societăţii comerciale pe acţiuni ca persoană juridică................................................................................................36

3.2.1 Natura juridică a capitalului social ………………………..373.2.2 Funcţiile capitalului social………………………………….383.2.3 Caracterul capitalului social...................................................393.2 4 Acţiunile.Natură juridică.Clasificare……………………...39

Cap.4 Sancţiuni aplicabile la încălcarea dispoziţiilor privindconstituirea societăţii comerciale pe acţiuni……………………….….42

1



4.1 Neregularităţi la constituirea societăţii pe acţiuni……………….424.1.1 Sancţiuni privind neregularităţile constatate înainte de

inmatriculare……………………………………………….………………….424.1.2 Sancţiuni privind neregularităţile constatate după

înmatriculare………………………………………………………………….444.2 Nulitatea societăţii pe acţiuni..……………………………………..454.3 Efectele declarării nulităţii societăţii comerciale pe acţiuni......

Concluzii.................................................................................................59Bibliografie…………………………………………………………….60

2



CAPITOLUL IIstoricul si reglementarea societăţii comerciale pe acţiuni

1.1 Istoricul evoluţiei şi reglemetările societatii pe acţiuni inEuropa

Născută din ideea cooperării între mai mulţi întreprinzători animaţi deintenţia de a realiza împreună activităţi economice de amploare,societatea peacţiuni,ca şi alte instituţii ale dreptului comercial,îşi datorează apariţia unor cauzeeconomice si sociale.

1.1.1 Societăţile in antichitate

Primele entităţi societare care exprimă asocierea a două sau mai multe persoane fizice,prin afectarea comună a unor resurse,în vederea desfăşurării unor activităţi economice şi împărţirea rezultatelor ,sunt cunoscute încă din

antichitate.Se evidenţiază în această epocă societăţile constituite conform dreptuluiroman ,cum sunt:societăţile de zarafi-societas argintatorium;societăţile tuturor

bunurilor prezente şi viitoare ale asociaţilor-societas bonorum;-societatea având caobiect un singur lucru-societas unius rei;societatea venituri viitoare-societasquaestus,lucri,compendi;societăţile de arendă pentru încasarea impo-zitelor-societas

publicanorum1.Astfel de societăţi s-au constituit prin încheierea unui contract între asociaţi

iar bunurile care formau patrimoniul social rămâneau,în continuare,în propritateaasociaţilor.Societatea presupunea existenţa a trei elemente :un aport comun,uninteres comun si intenţia de a încheia un asemenea contract(affectio societatis)2.

În executarea stipulaţiilor contractuale ,fiecare asociat se obliga să depună odiligenţă apreciată în abstractio,în dreptul roman clasic 3respectiv in concreto,îndreptul lui Iustinian 4adică mai puţin sever,întrucât asociatului nu i se cerea sămanifeste aceeaşi grijă pe care o depunea în administrarea propriilor afaceri 5.

Societatea era un contract ce se încheia-intuitu personae,adică în temeiulîncrederii reciproce,iar nerespectarea obligaţiilor etice,care caracterizau astfel deconvenţii,atrăgea răspunderea asociatului sub forma condamnării acestuia înlimitele disponibilului patrimonial,asociatul fiind declarat,totodată ,infam

1.1.2 Evul mediu

Evul mediu se evidenţiaza prin apariţia societăţii constituită în temeiulcontractului de commenda.Un astfel de contract a fost determinat de necesitatearesimţită de asociaţiile de negustori din nordul Italiei,care pentru buna desfăşurare acomerţului lor,aveau nevoie de credite pe care le obţineau de lanobili,militari,funcţionari,deţinători de capitaluri mari,dar care nu puteau să acordeîmprumuturi cu dobândă comercianţilor ,datorită interdicţiilor impuse acestor

persoane de deptul canonic.Soluţia a constat în încheierea unui cntract de1 I.L.Georgescu,Drept comercial roman,vol II,ed.AII Beck,2002,Bucuresti ,p.62 V.Hanga ,Principiile dreptului privat roman,Ed Dacia ,1989,Cluj Napoca,p.1023 Legea celorXII table(lex duodecium tabularum)edictele magistratului si pretorului(dreptul pretorian ,constitutiile imperiale(edicta,mandata,decreta,rescripta)4 Dreptul lui Iustinan cuprinde;Codul lui Iustinian(codex Iustiniani)Digestele (Digesta)institutiile(Institutiones) Novellele(Novellae Constitutiones)5 V.Hanga,op.cit.p.102

3



commenda între împrumutător ,denumit comanditar(comendas)şi cel care primeştefondul împrumutat ,denumit comandita( co-mendatarius).Cum însă împrumătatorulnu a agreat trecerea sumelor împrumutate în patrimoniul personal al negustorilor împrumutaţi,s-a convenit afectarea creditelor numai pentru realizarea unor anumiteoperaţiuni comerciale si pe o anumită perioadă de timp.

Aceasta soluţie a avut însă doua consecinţe a)capitalul împrumutat forma un patrimoniu distinct şi autonom de cel al comanditarului şi coman-ditaţilor:b)acest patrimoniu a necesitat interpunerea unei a treia persoane carea să îl deţină.Astfel ,s-a creat persoana juridică abstractă-societatea organizată sub formacomanditei,născută din voinţa colectivă a comanditarilor şi negustorilor comanditaţi,având patrimoniu şi capacitate juridică,în temeiul căreia putea săexercite şi să îşi asume obligaţii în nume propriu6.Această construcţie juridică acondus la conceptul de societate comerciala –persoană juridica7.

În Evul Mediu apare un drept al târgurilor cu norme aplicabile numaicomerciantilor-lex mercatoria,consideraţi membrii ai corporaţiei.Dreptul târgurilor sau corporaţiilor a prezentat câteva caractere speciale:a)era un drept autonom faţă

de dreptul privat;b)se întemeia pe cutume fixate în consuetudinile sau constitiumusus8 ale marilor târguri medievale italiene,franceze,germane,spaniole şi altele,fiinddeci un drept cutumiar cu reguli necesare şi obligatorii;c)acest drept era uniform siinternational fiind recunoscut ca atare in tratate ceea ce a făcut posibilă aplicarea safaţă de toţi comercianţii;d)dreptul târgurilor avea caracterul unui drept profesionalderogatoriu de la dreptul comun,datorită trăsaturilor sale esenţiale(celeritateaoperaţiunilor ,buna-credinţă,securitatea în executare9).

Acest sistem de drept a creat societatea în nume colectiv,societatea încomandită simplă şi a pus bazele societăţii pe acţiuni,toate formele societareenunţate purtând denumirea de companii.Normele instituite de sistemulcorporaţiilor au fost preluate de primele legiferări10.

Normele de drept comparativ aplicabile pe teritoriul unui oraş au fostschimbate ulterior cu normele scrise ale organizaţiei de stat iar treptat întregul dreptconsuetudinar este înlocuit de dreptul scris,emis de autoritatea statală.Loculstatutelor şi culegerile de cutume este luat de ordonanţe şi edicte regale

Cea dintâi reglemetare a unei societăţi comerciale aparţine Franţei,prinMarea Ordonanţă Terestră din 1673 este legiferată societatea în comandităordonanţa prevăzând sub norma imperativă necesitatea publicării unui extras aactului de societate şi numele comanditarilor,dacă aceştia erau comercianţi (art 2-6).Nu s-a prevăzut însă cerinţa unui nume propriu pentru societate”dreptul cucerise

principiul personalităţii juridice şi acela al limitării răspunderii asociaţilor 11

Tot în această perioadă apar primele prototipuri ale societăţii pe acţiuni maiîntâi sub denumirea de bănci.Astfel de companii au fost fondate prin ordin regalceea ce le-a conferit personalitate juridică.Vechii jurişti nu s-au ocupat decompanii,apreciind că acestea aparţin dreptului public şi nu dreptului privat.

Doctrina modernă a evidenţiat,însă,câteva principii comune tuturor acestor companii,cum sunt:principiul suportării riscurilor afacerii numai pâna la concurenţacapitalului investit;principiul personalităţii publicităţii companiei şi privilegiilor asociaţilor;aportul bănesc al fiecărui asociat este reprezentat pentru prima oară,de

6 M.N.Costin,C.A,Jeflea,Societatile comerciale de persoane,Ed.Lumina Lex,1999,Bucuresti ,p.47 R.P.Vanica,Drept comercial.Parte generala,Ed.Lumina Lex,2000,Bucuresti ,p.308 D.Galaseanu-Pik,Drept comercial,1948,p.21-239 R.P.Vonica,Drept comercial,1948,p.52-5310 Ibidem ,p.56,C.Vivante,Institutii de drept comercial,Tipografia Ion C.Vacarescu,1927,Bucuresti11 I.L.Georgescu,Drept privat roman,Ed.Universitaţii,1972

4



acţiuni;compania beneficiază de un organ de conducere ,adunarea generală aacţionarilor,şi de o administraţie proprie încredinţată marilor acţionari desemnaţi deadunarea generală.

Principiile enunţate conduc la concluziile că aceste companii s-au constituitîn societăţi comerciale pe acţiuni,având toate trăsăturile specifice ale societăţii pe

acţiuni moderne:un capital social propriu divizat in acţiuni;un obiect de activitatedeterminat la a cărui realizare copereaza mai mulţi acţionari;organe proprii deconducere şi de administrare ,realizarea de beneficii de către societatea comercialăşi distribuirea acestora către acţionari,în raport de numărul şi valoarea acţiunilor deţinute.

1.1.3 Epoca modernă

La începutul epocii moderne ,Franţa ,reuşeşte adoptarea primului Codcomercial(15 septembrie 1807) care este pus în aplicare începând cu 1 ianuarie

1808.Deşi codul a valorificat cele mai importante reglementări conţinute de dreptulstatutar si cel consuetudinar inclusiv lucrările celor mai valoroşi jurişti aitimpului,societatea pe acţiuni nu a beneficiat de nici o reglemetare,Abia în a doua

jumătate a sec.XIX,pe fondul dezvoltării capitalismului industrial şi financiar ,al progresului tehnic în industrie şi lucrări de amenajare a edifiicilor ,în construcţia decăi ferate şi navigaţia vapoarelor prin Legea din 24 iulie 1867 se reorganizeazăsocietatea în comandită pe acţiuni,denumite societes anonymes.Această lege deşimodificată de mai multe ori a rămas în vigoare un secol până la abrogarea sa prinLegea din 24 iulie 1966.

In România ,până la sfârşitul perioadei feudale nu a existat o legislaţiecomercială scrisă separată de cea civilă.”Obiceiul este lege si obiceiul este dreptatea

care în tăcută primire a stăpânirii şi a locuitorilor ţării a câştigat pravilnicească putere12.Totuşi,izvoarele scrise ale dreptului românesc evidenţiază la jumătatea

secolului XVII primele referiri la asocieri de persoane în vederea exploatării unuifond comun.

Codul Calimach(1817)adoptat în Moldova marchează saltul de la orientarea bizantină la cea occidentală ,modernă,constituind primul cod de ramură (condicaţivilă)inspirat în mare parte din Codul civil austriac din 1811.Codul Calimachrecunoştea numai asociaţiile formate în scopul de a cumpăra proprietăţi în modcolectiv.În schimb o persoană juridică se putea înfiinţa şi fără hrisov domnesc,dacănu era oprită de legi ori împotriva siguranţei publice sau bunelor moravuri.

Epoca modernă impune novarea reglemetărilor existente în cele trei ţăriromâne,ceea ce se realizează prin Regulamentele Organice,câte unul pentru ŢaraRomanasca(1831) şi Moldova (1832).Acestea introduc un regim de drept organizatşi creează pentru prima dată instituţii de drept comercial cum sunt:faptele decomerţ,inclusiv societăţile comerciale (asezămintele)dintre bancheri,neguţători şinegustoraşi,precum şi instanţe comerciale specializate (Judecătoriile Bucureşti şiCraiova,respeciv Tribunalul Galaţi)

Tot Regulamentele Organice pun baza codificării comerciale prevăzându-se prin art 241 al Regulamentului din Ţara Românească ca “în principatul Valahiei pricinile de comerciu se vor judeca dupa condica de comerciu a Franţei care se vatraduce in limba românească ,luându-se dintr-însa toate câte se vor potrivi cu starea

12 Codul comercial adnotat,Ministerul Justitiei de Arte Grafice”Tiparul Romanesc”,Bucuresti 1944nota introductiva I.C.Marinescu,pVII

5



ţării”Codul comercial francez cu modificările lui din 1838 devine la 1840 cel dintâicod comercial din Muntenia,fiind extins apoi la 10 decembrie 1863 şi în Moldova.

Constituirea societăţii pe acţiuni a fost reglementată amănunţit sub forma adouă variante:constituirea simultană şi constituirea prin apel la subscripţia

publică.Actul constitutiv este supus controlului judecătoresc( tribunalul

comercial)care verifica îndeplinirea formalităţilor de constituire şi a condiţiilor defond referitoare la acţionari şi acţiuni ,denumirea societăţii,obiectul deactivitate,capitalul social,organizarea şi conducerea societăţii.

Conducerea societăţii a fost încredinţată adunării generale a acţionarilor care lua decizii pe baza principiului majoritar,cu sacrificarea celor absenţi sau caremanifestau o opinie diferită de aceea a majoritarilor.

Gestiunea societăţii a fost încredinţată administratorilor ,care formau ocomisie luând decizii pe baza aceluiaşi principiu al majorităţii.Un astfel de consiliulua hotărâri tot pe baza principiului majoritar.

Controlul asupra gestiunii societăţii era asigurat de cenzori,care formau ocomisie, luând decizii pe baza aceluiaşi principiu al majorităţii.Controlul putea fi

provocat însa şi de acţionarii minoritari,fie prin convocarea adunării generale.Pentru a coordona toate aceste norme legale ,în 1926 s-a iniţiat revizuirea

Codului comercial ,lucrarea fiind încredinţată Consiliului Legislativ.După oactivitate de 10 ani a fost elabrat noul Cod comercial,a cărui promulgare a avut locîn 1938.Data punerii în aplicare a acestui cod a fost amânată până la 1 martie1940,cu excepţia dispoziţiilor cuprinse în art.208-234 referitoare la adunărilegenerale ale acţionarilor,precum şi cele conţinute în art.898 prin care se stabileausancţiuni pentru faptele unor anumiţi acţionari,dispoziţii ce urmau să intre învigoare imediat.Aceste texte au fost încorporate in Codul comercial din 1887,care arămas în vigoare pîna la intervenţia Legii 31/1990 privind societăţile comerciale13.

Codul comercial din 1938 a fost modificat şi republicat în Monitorul Oficialnr.194 din 23 august 1940 după care punerea sa în aplicare a suferit amânărisuccsive (15 septembrie 1940,1 ianuarie 1941)iar prin Legea nr.95 din 31decembrie 1940 amânarea intrării sale în vigoare s-a facut fără termen.Dreptconsecinţă,în toată această perioadă Codul comercial din 1887 şi legislaţiacomercială specială au impus reglementarea necesară societaţii pe acţiuni până la aldoilea război mondial.Regimul comunist şi economia planificată au încetat să maiaplice aceste reglementări în raporturile juridice dintre “unităţile economice destat”adoptând în schimb legislaţia economică specifică unei asemenea organizări destat,situaţie ce a durat până la Revoluţia din Decembrie 1989.

Trebuie remacat că în această perioadă Codul comercial si legislaţia

comercială specială nu au fost abrogate.Menţinerea în vigoare a acesor dispoziţii afost determinată de necesitatea asigurării unei reglementări legale a raporturilor juridice de comerţ exterior la care participau unităţile economice româneşti14.Un bun exemplu în acest sens l-a constituit societăţile comerciale mixte înfiinţate destat în colaborare cu diverşi parteneri străini15.

Revoluţia din Decembrie 1989 a proclamat ,pe lângă principii politicediferite libertăţi individuale şi economice,precum libertatea de asociere şi libertateade a întreprinde activităţi economice private.Astfel decretul-lege nr 54/1990statuează că se pot asocia prin libera iniţiativă a)intreprinderi mici cu un număr de13 O.Capatana ,Evolutia dreptului comercial,Revista “Tribuna economica” supliment ,nr.29/ 1990, p.6, urmatoarele14 D.Carpenaru,Drept comercial roman,Ed.Atlas Lex,Bucureşti,1993,.p.7.15 Astfel de societati au beneficiat si e reglemetare speciala conferita de Decretul nr.424/1972 privind constituirea si functionarea societatilor mixte in România.

6



cel mult 20 de salariaţi;b)asociaţii cu scop lucrativ;c)asociaţii familiale;d)activităţi prestate de persoane fizice în mod independent (art.1).Întreprinderile mici au fostconsiderate persoane juridice pe data înregistrării lor la organul fiscal ca şiasociaţiile cu scop lucrativ care procedau la înregistrarea fiscală (art.30).Activitateaîntreprinderilor mici se putea desfăşura cu respectarea dispoziţiilor Codului

comercial (art.19)iar asociaţiile în scop lucrativ se înfiinţau pe baza unui contract deasociere la care puteau participa maxim 10 membrii.Acest act normativ a constituit primul pas spre recunoaşterea aplicabilităţii

Codului comercial între partenerii comerciali şi abandonarea economiei planificate.Decretul-lege nr.54/1990 a fost urmat în perioda 1990-2007 de maimulte legi ,destinate să implementeze o nouă reglementare relativ la publicitateacomercianţilor ,camerele de comerţ şi industrie,reorganizarea unităţilor economicede stat în regii autonome şi societăţi comerciale,asocierea persoanelor fizice şi /sau

persoanelor juridice pentru a constitui societăţi comerciale,constituirea grupurilor de interes economic,organizarea pieţei de capital ,constituirea societăţilor

bancare,societăţilor de asigurare-reasigurare societăţilor de leasing.În noul context

normativ societăţile comerciale şi în special societatea pe acţiuni,au primit o nouăreglementare renunţându-se la dispoziţiile Codului comercial din 1887 în vedereaadaptării unei asemenea reglemetări la prezentul mediu de afaceri,în plannaţional,comunitar şi international.

1.2 Reglementarea societăţii comerciale pe acţiuni în dreptulromân

Până în anul 1990 ,societatea pe acţiuni a fost reglementată de Codulcomercial în cuprinsul Cărţii I,Titlul VIII art.77-269

De la epoca adoptării Codului comercial dreptul societar a cunoscut ocontinuă evoluţie ,ceea ce s-a concretizat în novarea legislaţiei în materie exemplureprezentativ fiind pentru România conceperea unui Cod comercial (1938)şi a legii

privind funcţionarea societăţilor anonime pe acţiuni şi în comandită peacţiuni(1940) iar pentru spaţiul european ,adoptarea noului Cod civil italian,Legeasocietăţilor pe acţiuni în Germania ,Legea societăţilor comerciale în Franţa,CodulFederal al Obligaţiilor în Elveţia ,Legea societăţilor anonime în Spania.La acestenovaţii legislative se adaugă numeroase directive de uniformizare a dreptuluisocietar european emise începând cu anul 1986,de Comunitatea EconomicăEuropeană (C.E.E) devenită Uniunea Europeana (UE)16.

Pe de altă parte ,liberalizarea comerţului,trecerea la economia de piaţă şi perspectiva integrării economiei româneşti în acquis-ul comunitar european a impusreforma dreptului societar naţional.

Acest deziderat s-a realizat printr-un ansamblu de acte normative adoptateîn ultimii 17 ani,multe legi îndeplinind misiunea reglementării generale în materiede societăţi comerciale,în timp ce altele se evidenţiază prin caracerulspecial,derogatoriu de la dreptul comun.Un astfel de regim juridic este întregit denorme complementare sau,după caz ,de coliziune conţinute fie în dreptul comuncomercial ,fie în alte ramuri ale dreptului (civil,fiscal,penal sau muncii)

16 Tratatul asupra Uniunii Europene ,incheiat la Maastricht in 7 februarie 1992 ,intrat in vigoare la1 noiembrie 1993,modificat prin Tratatul de la Amsterdam din 2 octombrie 1997,intrat in vigoarela 1 mai 1999

7



1.2.1 Reglementarea generală a societăţii pe acţiuni

În 17 noiembrie 1990 dreptul societar roman a beneficiat de o nouăreglementare oferită de adoptarea Legii nr.31/1990.Conturând un nou regim juridical societăţilor comerciale ce se pot constitui în România ,noua lege abroga

dispoziţiile Codului comercial ce guvernau până atunci aceasta materie (art.77-229si 236)mai puţin dispoziţiile relative la filialele şi sucursalele din România alesocietăţilor străine(art 249-256)care au rămas in vigoare.

Legea nr.31/1990 s-a inspirat ,în mod evident din două sisteme de drept şianume: dreptul francez în privinţa societăţilor comerciale în nume colectiv,încomandită simplă şi în comandită pe acţiuni17dreptul german referitor la societateacomercială cu răspundere limitată şi societatea pe acţiuni.

Legea societară romănă constituie reglemetarea generală a societăţii peacţiuni, întrucât conţine principiile comune aplicabile oricărei societăţi care seconstituie sub această formă juridică,şi anume principiul răspunderii limitate aacţionarilor pentru obligaţiile sociale,până la concurenţa capitalului socialsubscris,principiul obligativităţii încheierii unui act constitutiv al societăţii peacţiuni,principiul obligativităţii acţionarilor de constituire prin aporturi individuale

principiul organizării societăţii comerciale ca subiect de drept distinct de persoanăacţionarilor ,având patrimoniu propriu,organe proprii de conducere,admnistrative şicontrol,precum şi un obiect de activitate determinat;principiul democratismului înorganizarea societăţii pe acţiuni, principiul egalitarismului în participareaacţionarilor la beneficii şi pierderi,principiul subordonării ierarhice a organelor deconducere ale societăţii comerciale,principiul independenţei organelor de control agestiunii;principiul irevocabilităţii calităţii de acţionar,principiul libertăţii decesiune şi negociere asupra acţiunilor deţinute de acţionar,principiul lichidării

societăţii pe acţiuni în interesul acţionarilor.Legea nr.31/1990 constituie dreptul comun pentru societatea pe acţiunideoarece conţine dispoziţiile generale ce guvernează constituirea ,organizarea şifuncţionarea unei astfel de societăţi,şi anume modalităţile legate de constituire(art9şi18),forma şi conţinutul actului constitutiv (art5şi8),etapele deconstituire,capitalul social minim necesar a fi subscris,precum şi obligativitateaunor cote de vărsământ,la constituire( art. 8,10 si 21),organele de conducere(art.110-136)de adminstrare (art.137-155)şi de control(art.159-166) precum şimodul de desfăşurare a activităţii acestora ,atribuţiile şi răspunderea organelor deadministrare şi control,atribuţiile organului suprem de conducere şi modul deaducere a acestora la îndeplinire ;valoarea nominală minimă a unei acţiuni şi

conţinutul descriptiv minim al acesteia(art.93);categoriile de acţiuni ce pot fiemise(art.91);drepturile şi obligaţiile ce decurg din calitatea de acţionar (art.94-102,120-136);modificările ce pot interveni asupra actului constitutiv (art.204-220)modalităţile de reorganizare a societăţii precum şi de încetare a acesteia(art.238-251, 227-237,252-261,264-270);sancţiunile aplicabile societăţii pe acţiuni(art.56) şicele aplicabile acţionarilor,fondatorilor,administratorilor,directorilor,membrilor consiliului de supraveghere,membrilor directoratului,cenzorilor şi auditorilor financiari ai societăţii comerciale(art.100,72,73,143-144,152,153.155,270-280)

17 Legea nr.66-537 din 24 iulie 1966,completata cu Decretul-lege nr.67-236 din 23 martie 1967.

Dreptul societar francez a fost perfectionat in continuare prin intermediul mai mltor ordonante silegi, cu scopul de a inlatura lacunele preexistente in legislatia din anii 1966 si 1967,precum si dindorinta de a introduce in dreptul national directivele europene referitoere la societatiile comerciale.

8



În sfârşit Legea societăţilor comerciale nr.31/1990 nu se limitează doar la atrasa principii şi reguli generale de drept material societar ci conţine şi reguligenerale de drept procesual,dintre care unele au caracter contencios.Sunt dispoziţiicu caracter necontencios acele prevederi referitoare la :procedurile de înmatricularea societăţii pe acţiuni şi de înregistrare a unor menţiuni la Oficiul Registrului

Comerţului(art.36-45) precum şi de autorizare a publicării prospectelor desubscripţie publică a acţiunilor,de modificare a actelor constitutive şi dereorganizare prin fuziune si divizare (art.18,204 şi 251)procedura de dizolvare şilichidare voluntară a societăţii (art.227-237).Dispo-ziţiile cu caracter contencios

privesc următoarele cereri şi acţiuni în justiţie:recursul declarat împotrivaîncheierilor pronunţate de judecătorul-delegat la Oficiul Registrului Comerţului(art.60)opoziţia creditorilor sociali şi a altor persoane prejudiciate prin hotărâreaacţionarilor privitoare la modificarea actului constitutiv(art.61-63);acţiunea înregularizare ce poate fi exercitată de orice persoană interesată în cazul constatăriiunor neregularităţi asupra actului constitutiv după constituirea societăţii comerciale(art.48);acţiunile pentru declararea nulităţii societăţii pe acţiuni(art.56-59)acţiunea

în anulare a hotărârii adunării generale(art.132-133);opoziţia creditorilor societăţiiîmpotriva hotărârii adunării generale de reducere a capitalului social(art.208 si 62)acţiunea în anulare a hotărârii adunării generale de majorare a capitalului social fărăacordarea dreptului de preferinţa către acţionarii existenţi(art.216 si art.62);cerereade dizolvare a societăţii pe acţiuni,formula de Oficiul National RegistruluiComerţului sau orice persoană interesată (art.237)opoziţia creditorilor societăţiiîmpotriva operatiunilor de fuziune sau de divizare a acesteia(art.243 si 62);cerereade numire a lichidatorilor formulată de oricare dintre administratori sauacţionari(art.264) opoziţia formulată de acţionari cu privire la darea de seamăasupra gestiunii admnistratorilor,respectiv a directoratului în procedura lichidăriisocietăţii comerciale 9art.266 si 62).

Ansamblul reglemetărilor enunţate sunt aplicabile oricărei societăţi peacţiuni,indiferent de domeniul de activitate ce face obiectul comerţului său,destructura şi densitatea acţionariatului,volumul şi originea capitalului social,numărulşi valoarea acţiunilor emise,importanţa economică în plan naţional sauinternaţional.

1.2.2 Reglementări speciale şi complementare referitoare lasocietăţile comerciale pe acţiuni

Dreptul societar român ca şi cel al statelor din acquis-ul comunitar european,a necesitat,totodată,reglemetări speciale de natură să asigure un regim

juridic distinct in privinţa anumitor societăţi pe acţiuni.a)Primele reglemetări speciale au fost determinate de necesitatea

transformării fundamentale a economiei româneşti dintr-o economie centralizată şi planificată de stat într-una de piaţă ,întemeiată pe principiile liberalizării comerţuluişi creditului comercial ,competitivitătii,asigurării mediului concurenţial în afaceri şi

9



înlăturarea monopolului de stat.Primul act normativ care a răspuns acestei cerinţeistorice l-a constituit Legea nr.15/1990 privind reorganizarea unităţilor economicede stat ca regii autonome şi societăţi comerciale.Conform art. 16 unităţileeconomice de stat,indiferent de organul în subordinea căruia îşi desfăşoarăactivitatea ,se organizează şi funcţionează sub forma de socităţi pe acţiuni sau

societăţati cu răspundere limitată.Astfel de societăţi pe acţiuni s-au oganizat în această formă juridică prinhotărâre a guvernului-cele de interes republican,sau prin decizia organuluiadministraţiei locale de stat-cele de interes local (art.17).Prin actul de înfiintare s-aaprobat statutul comercial care,potrivit legii ,trebuia să conţină următoarele clau-zea)forma juridică,obiectul de activitate,denumirea şi sediul principal alsocietăţii;b)capitalul social subscris ,structura şi modaliatatea de constituire aacestuia ;c)modalitatea de preluare a activului şi pasivului unităţii economice de statcare se constituie in societate pe acţiuni.În baza actului de înfiinţare,societateacomercială trebuie să se înscrie în registrul camerei de comerţ şi industrie acelaşiact de înfiinţare necesitând publicarea în Monitorul Oficial al României.

Iniţial,capitalul social al societăţilor pe acţiuni astfel constituite a fostdeţinut integral de statul român,sub forma de acţiuni,şi trebuia vărsat integal la dataconstituirii.

Societăţile pe acţiuni înfiinţate conform acestei legi.au ca acţionar unicstatul,până la tranferul total sau parţial al acţiunilor către terţe părţi din sectorul

public sau privat cu legislaţie specială. b)Alte reglementări speciale aplicabile societăţii pe acţiuni sunt conţinute de

O.U.G.nr.30/1997 privind reorganizarea regiilor autonome.Potrivit acesteiordonanţe,regiile autonome înfiintate conform Legii 15/1990 privind reorganizareaunitaţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comeciale,precum şi celeînfiinţate în temeiul Legii nr.84/1992 privind regimul zonelor libere,sereorganizează ca societăţi comerciale pe baza unor programe întocmite deautorităţile administraţiei centrale sau locale,sub autoritatea cărora îşi desfăşoarăactivitatea respectivele regii autonome(art.1).Societăţile comerciale pe acţiunirezultate în urma reorganizării regiilor autonome ,având ca obiect activităţi deinteres public,pot fi denumite companii naţionale sau societăţi naţionale ,după caz,şivor fi supuse procesului de privatizare,în condiţiile legii(art.2).Capitalul socialiniţial al societăţilor comerciale rezultate în urma reorganizării,evaluat dupănormele în vigoare,se stabileşte prin actul administrativ individual de reorgani-zare,cu avizul Ministerului Finantelor,al ministerelor de resort şi/sau al autorităţiiadministraţiei publice locale,după caz,şi se varsă integral la data constituirii(art.4)

Din prevederile art.1alin.(3) rezultă că reorganizarea regiilor autonome in societăţicomerciale s-a realizat prin acte administrative individuale emise de ministerele deresort sau,după caz,de autorităţile publice locale ,in funcţie de organul administrativsub autoritatea căruia se afla regia vizată pentru reorganizare.

c)O altă reglementare specială o constituie O.G.nr.51/1997 privindoperaţiunile de leasing şi societăţile de leasing.Potrivit acestui act normativsocietăţile de leasing ,persoane fizice române se înfiinţează şi funcţionează conformLegii nr.31/1997.Societăţile de leasing sunt societăţi comerciale care au în obiectulde activitate desfăşurarea operaţiunilor de leasing18şi un capital social minim,subscris şi vărsat integral la înfiinţare,de 200000 euro(art.19).Drept urmare,societatăţile pe acţiuni care îşi stabilesc un astfel de obiect de activitate se vor

18 D.Clocotici,Operatiunile de leasing,ed.2a.Ed.Lumina Lex,Bucuresti,2000,G.Tita- Nicolescu, Regmul juridic al operatiunilor de leasing,Ed.All Beck,2003

10



supune dispoziţiilor speciale privind minimul de capital prevăzut de aceastăordonanţă.

d)Societăţile pe acţiuni din domeniul bancar beneficiază ,de asemenea ,dereglementări speciale conferite de O.U.G.nr.99/2006 privind instituţiile de credit şiadecvarea capitalului.Această lege statuează că băncile,persoanele juridice

române,se constituie sub forma juridică de societăţi comerciale pe acţiuni,în bazaautorizării Băncii Naţionale a României,cu respectarea prevederilor legaleaplicabile societăţilor comerciale.Astfel de societăţi pot funcţiona numai pe bazaautorizaţiei emise de Banca Naţională a României.Cererea de autorizare,documen-taţia care trebuia să însoţească o asemenea cerere,termenele si procedura de auto-rizare se stabilesc prin reglementările Băncii Naţionale a României.Mai multsocietăţile pe acţiuni din domeniul bancar sunt supuse unor dispoziţii specialereferitoare la fuziune şi divizare,organizare şi conducere,cerinţele de capital,acţionarii,registrele,evidenţele,conturile,situaţiile financiare şi controlul acestora,lichidare,căile de contestare a actelor emise de Banca Naţională a României înaplicarea acestor legi.

e)Reglementări speciale sunt destinate ,de asemenea ,societăţilor comer-ciale din domeniul asigurărilor.Astfel Legea nr.32/2000 privind societăţile de asi-gurare şi supravegherea asigurărilor 19reglemetează organizarea şi funcţionareasocietăţilor comerciale de asigurare,de asigurare-reasigurare şi de reasigurare,aintermediarilor în asigurări,organizarea şi funcţionarea Comisiei de Supraveghere aAsigurărilor,supravegherea asigurărilor si reasigurărilor care desfaşoară activita-teaîn sau din România,supravegherea activităţii intermediarilor în asigurări şi rea-sigurări,precum şi a altor activităţi în legătură cu acestea(art.1).Potrivit acestui actnormativ activitatea de asigurare în România poate fi execitată numai de persoane

juridice române,constituite ca societăţi pe acţiuni,20autorizate de Comisia deSupraveghere a Asigurărilor conform procedurii reglementate de art.12.Un asigu-rător nu poate fi înmatriculat în registrul comerţului fără autorizaţia emisă de Co-misia de Supraveghere a Asigurărilor(art.11).În continuare legea se preocupă decondiţiile de autorizare a societăţilor pe acţiuni a sucursalelor societăţilor de asi-gurare şi/sau reasigurare apartinând statelor membre ale Uniunii Europene şi afilialelor sau sucursalelor societăţilor din state terţe(art.12-15),volumul capitaluluisocial şi modul de constituire a acestuia,felul acţiunilor ce pot fi emise de societa-tea de asigurare(art.16-19),de activităţile de evidenţă contabilă şi audit financiar (art.20),de rezervele tehnice obligatorii pentru asigurătorii care exercită activităţi deasigurări generale(art.21-22)precum şi de condiţiile de autorizare a brokerilor deasigurare şi/sau reasigurare(art.35-36)iar în final statuează asupra răspunderii

asigurătorilor,reasigurătorilor,agenţilor şi brokerilor de asigurare şi a sancţiunilor aplicabile.f)Dreptul societar român cu deosebire în privinţa societăţilor pe

acţiuni,conţine un regim juridic special pentru societăţile comerciale,companiilenaţionale şi societăţile naţionale la care statul sau o autoritate a administraţiei

19 Publicata in M.Of.nr.148 din 10 aprilie 2000.Anterior aceasta materie a fost reglemen-tata de Legea nr.47/1991 privind constituirea,organizarea si functionarea societatilor comercialedin domeniul asigurarilor,publicata in M.Of.nr.151 din 19 iulie 1991

20 Activitatea de asigurare in Romania poate fi exercitata si de alte entitati juridice:socie-tati mutuale,sucursale ale unor societati de asigurare si/sau reasigurare din state membre aleUniunii Europene,care desfasoara activitati de asigurare pe teritoriul Romaniei in conformitate cu

dreptul de stabilire si cu libertatea de a presta servicii;filiale si/sau sucursale ale unor societati deasigurare si/sau de reasigurare din state terte,autorizate de Comisia de Supraveghere aAsigurarilor (art.11 Legea nr.32/2000)

11



publice locale este acţionar,indiferent de actul normativ în baza căruia o astfel deentitate s-a înfiinţat.

Acest regim juridic este rezervat de Legea 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării,care se completeaza cu dispoziţiile rămase în vigoareale O.U.G.nr.88/1997,aprobată prin Legea nr.44/1998.Toate dispoziţiile au caracter

special ,totodată ,derogator de la dreptul societar comun conferit de Legeanr.31/1990.Legea nr.137/2002 dezvăluie un asemenea regim juridic din chiar cuprinsul

dispoziţiile generale,unde precizează că “prezenta lege stabileşte cadrul juridic pentru accelerarea procesului de privatizare”în baza unor principii specifice unuiastfel de proces.Legea continuă cu enunţarea formelor societare cărora le aplicăreglementarea specială,şi anume:societăţile comerciale înfiinţate prin actnormativ,la care statul sau o autoritate a admnistraţiei publice locale este acţionar sau asociat;filialele la care sunt acţionari sau asociaţi majoritari societăţi comercialecu capital majoritar de stat.

Având în vedere cadrul normativ pe care legea îl creeaza ,legea 137/2002

are meritul de a defini unii termeni şi unele expresii pe care le uzitează cum suntsocietăţile comerciale,administrare specială,investiţii,operaţiuni din domeniulutilităţilor,parteneriat public-privat(art.2)

Aceaşi lege defineşte ,mai apoi,metodele prin care intenţinează să supună privatizării societăţile comerciale vizate,metodele care au un numitor comun-diminuarea participaţiilor statului la societăţiile la care acesta este actionar.

În capitolul 2,secţiunea 1,art.5-13 din legea nr.137/2002 se reglementeazăîntr-o manieră specifică vânzarea de acţiuni deţinute de stat, în cadrul societăţilor comerciale,iar în conţinutul secţiunii a 2 a statuează cadrul normativ relativ lamajorarea capitalului social prin aport de capital privat(art.14) arătând că în această

privinţa se derogă de la prevederile legii nr.31/1990.Secţiunea a 3 a se pre-ocupă deregimul juridic al valorificării activelor societaţilor comerciale prin operaţiuni cavânzarea,închirierea,asocierea în participaţiune,aportul la capitalul social al alteisocietăţi comerciale,leasingul imobiliar sau constituirea uzufructului statornicindtotodată ,categoriile de active ce pot fi supuse acestor operaţiuni,şi anume:activelede orice fel,inclusiv cele cu caracter strategic sau având caracter social.

Pentru societăţile comerciale din portofoliul Ministerului Economiei siDezvoltarii Teritoriului,legea statuează asupra unor instituţii juridice adaptatedomeniului său de reglementare dar care au un alt sediu al materiei,cum este:ofer-tele de vânzare,de cumpărare de acţiuni,revocarea ofertei de cumpărare

Un spatiu normativ inportant se acorda,mai apoi,”măsurile speciale în pro-

cesul de privatizare”,din care :administrarea specială instaurată acestor societăţicomerciale ,conţinutul mandatului administratorului special şi măsurile pe careacesta le poate lua potrivit însărcinărilor primite de la instituţia publică implicată(divizări,fuziuni de active,conversia în acţiuni a unor creanţe(art.16-21)

Deosebit de importante sunt acele dispoziţii ale legii 137/2002 care au caobiect reglemenarea răspunderii instituţiei publice implicate faţă de cumpărătorulacţiunilor ,pentru prejudiciile pe care le resime acesta,după încheierea contractuluide vânzare-cumparare,dar care i-au fost ascunse ori nu puteau fi cunoscute.Tot lafel este reglementată atât garanţia pentru evicţiune a cumpărătorului ,ca urmare a

pierderii de către acesta a dreptului de proprietate asupra bunurilor imobilerevendicate de terţe persoane prin hotărâri ,deoarece au fost preluate abuziv de către

stat,cât şi garanţia acordării unor despăgubiri de până la 50% din preţul efectiv plătit de cumpărător,pentru astfel de prejudicii(art.27-30)

12



Capitolul 6,art.31-38 din aceeaşi lege conţine “dispoziţii speciale privind:fuziunea,divizarea,dizolvarea şi lichidarea societăţilor comerciale supuse privatizării”,iar capitolul 7,art.39-41,statuează prin norme procesual-civile asupraunor proceduri judiciare având incidenţă asupra litigiilor născute în legaturî cuoperaţiunile şi actele prevăzute de lege,precum şi asupra procedurilor de reziliere a

contractelor de vânzare-cumpărare a acţiunilor,executarea silită a obligaţiilor pecuniare asumate,executarea gajului asupra acţiunilor şi reînregistrarea ca acţionar a instituţiei publice implicate.

g)În final,legiuitorul a dat o reglementare specială societăţilor pe acţiuniconstituite in domeniul pieţei de capital.

Astfel,legea nr.297/2004 privind piaţa de capital statuează că “prezenta legereglementează înfiinţarea şi funcţionarea pieţelor de instrumente financiare cuinstituţiile cu operaţiunile specifice acestora,precum şi a organismelor de plasamentcolectiv”[art1 alin.(1)].Din punct de vedere al domeniului sau de reglementare legeanr.297/2004 constituie dreptul comun în materia de piaţă de capital dar,relativ laentitaţile juridice,legea desemnează în majoritatea cazurilor doar societatea pe

acţiuni.Pentru a nu se creea confuzii,legea defineşte în cuprinsul TitluluiI,”dispoziţii generale”art.2,termenii şi expresiile cărora le acordă semnificaţie

juridică specifică domeniului său de reglementare,cum sunt,acţionar semnificativ,emitent de instrumente financiare,entităţi reglementate,filială,grup desocietăţi comerciale,instrumente financiare intermedieri de servicii de investiţiifinanciare,investitor calificat,ofertant,ofertă publică de valori mobiliare,organism de

plasament colectiv,persoane implicate program de ofertă,societate-mama,sucursală,titluri de paticipare,valori mobiliare,titluri de capital.

Pentru legea nr.297/2004 intermediarii sunt:societăţi de servicii de investiţiifinanciare autorizate de C.N.V.M.,instituţii de credit,precum şi entităţi de naturaacestora ,autorizate în state membre sau nemembre ale Uniunii Europene să

presteze servicii de investiţii financiare.Asemenea societatăţi denumite S.I.F.sunt persoane juridice ,constituite sub formă de societăţi pe acţiuni emitent de acţiuninominative,conform legii nr.31/1990[art.2 alin.(1),art.3 şi art.6].Pentru acestesocietăţi pe acţiuni legea prevede un anumit obiect de activitate (art.5)dar şicondiţiile speciale pentru constituirea şi funcţionarea lor referitoare la :structura şivolumul capitalului social iniţial şi al celui majorat(art.7) autorizarea ,suspendare şiretragerea autorizaţiei de funcţionare de către C.N.V.M. (art.8-13),conducerea,administrarea ,controlul intern şi acţionarii semnificativi (art.14-21)şi regulile deconduită (art.26-28),sucursalele societăţilor de servicii de investiţiifinanciare,persoane juridice române,şi libera circulaţie a serviciilor (art.37-

40)intermediarii din statele membre ale Uniunii Europene (art.41-42) intermediariidin statele nemembre (art.43)Legea pieţei de capital consacră regimul juridic al Fondului de compensare

a investitorilor ,ca persoană juridică ,constituită sub forma unei societăţi pe acţiuniîn baza actului constitutiv aprobat în prealabil de C.N.V.M.Statuând că acesteentităţi vor purta denumirea de S.C.Fondul de compensare a investitorilor S.A.,legea reglementează în continuare scopul Fondului,cadrul compensărilor ,catego-riile de investitori admise sau exceptate de la compensare,resursele financiare aleFondului(art.44-52)

La Titlul III,art.53-123 ,legea nr.297/2004 reglementează organismele de plasament colectiv în valori mobiliare statuând asupra următoarelor entităţi juridice

care pot desfăşura operaţiuni specifice acestui domeniu şi anume:

13



1-Societatea de administrare a investiţiilor persoană juridică,constituită subforma unei societăţi pe acţiuni,conform legii nr.31/1990,funcţionând numai în bazaautorizaţiei C.N.V.M.art.53 alin.(1).Această societate comercială are ca obiect deactivitate principal administrarea organismelor de plasament colectiv în valorimobiliare,precum şi alte organisme în plasament colectiv .În privinţa societăţii de

administrare a investitiilor legea nr.297/2004 prevede dispoziţii speciale relativ la;volumul capitalului social,autorizarea ,suspendarea şi retragerea autorizaţiei defuncţionare,conducerea,acţionarii semnificativi şi controlul intern,regulile

prudeniţale şi regulile de conduită.2-Depozitarul reprezintă acea instiţutie de credit din România,autorizată de

Banca Naţională a României,în conformitate cu legislaţia bancară21.Potrivit legis-laţiei bancare instituţiile de credit din România se pot constitui şi funcţiona ca

bănci,iat băncile,persoane juridice române,se constituie sub forma juridică desocietate comercială pe acţiuni.Activitatea depozitarului-societate pe acţiuni-constăîn păstrarea tuturor activelor dar şi în alte operaţiuni prevăzute de legea pieţei decapital(art.70-75).Depozitarul răspunde faţă de Societatea de Administrare a

Investiţiilor(S.A.I.) ,faţă de societatea de investiţii şi faţă de deţinătorii de titluri de participare,pentru orice pierdere suferită de aceştia ca urmare a îndepliniriinecorespunzătoare sau neîndeplinirii obligaţiilor sale.

3-Organismele de plasament colectiv în valori mobiliare sunt fondurideshise de investiţii şi societăţi de investiţii,în această ultimă ipoteză astfel deorganisme înfiinţându-se prin act constitutiv sub forma juridică de societăţi peacţiuni[art.76 alin.(1)si (2)]22.Condiţiile speciale relative la obiectul de activitate alacestora şi raporturile ce se pot naşte între ele pe de o parte,şi S.A.I. ori depozitar pede altă parte,sunt strict reglementate de lege(art.79-82).Societăţile de investiţii

beneficiază de asemenea de dispoziţii speciale referitoare la :felul acţiunilor pe carele pot emite;administrarea specială a societăţii de investiţii;volumul capitaluluisocial;înregistrarea emisiunilor şi răscumpărarea de acţiuni la oficiul registruluicomerţului;conţinutul şi modul de publicare a convocatorului pentru adunareagenerală a acţionarilor;votul prin corespon-denţă;modul de reprezentare aacţionarilor în adunarea generală a acţionarilor (art.100).

O deosebită atenţie acordă legea nr.297/2004 regulilor privind transparenţaşi publicitatea informaţiilor în legatură cu activităţile acestor organisme difuzate deS.A.I.ori de către societăţile de investiţii autoadministrate (art.105-108) precum şiorganismelor din statele membre ale Uniunii Europene care distribuie titluri de

participare în România (art.109-110)respectiv liberei circulaţii a serviciilor prestatede societăţile de adminstrare a investiţiilor şi organismelor în România şi în alte

state membre sau nemembre ale Uniunii Europene(art.111 si 112).4-Alte organisme de plasament colectiv în valori mobiliare-A.O.P.C.V.M.se pot constitui sub forma fondurilor închise de investiţii sau a societăţilor de tipînchis.Astfel de societăţi se înfiinţează prin act constitutiv,sub forma juridică asocietăţii pe acţiuni,şi pot emite un numar limitat de acţiuni ce sunt tranzacţionate

pe o piaţă art.114 lit.b C.N.V.M.-este solicitat prin lege să emită reglementărispecifice cu privire la condiţiile de constituire şi funcţionare a acestor A.O.P.C.V.M.-societăţi de tip închis (art.116,117 si 118).Legea statuează cadispoziţiile referitoare la societăţile de investiţii de tip închis sunt aplicabile21 O.U.G.nr.99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului,publicata in M.O,nr.1027din decembrie 200622 Spre deosebire de societatile de investitii,fondurile deschise de investitii se infiinteraza pe bazade caontract civil[art 76 alin.(2) si emit unitati de fond,de un singur tip,dematerializatet,ce conferadetinatorilor lor drepturi egale (art.890)

14



totodată societăţilor de investiţii financiare(S.I.F) rezultate din transformareaFondului Proprietăţii Private prevăzute de legea nr.33.199623 urmând ca C.N.V.Msă emită reglemetări cu privire la conţinutul minim al actului constitutiv al S.I.F.(art.129)

Disopoziţiile speciale sunt rezervate de legea 297/2004 sistemele de tran-

zacţionare a instrumentelor financiare precum şi societăţile pe acţiuni care deţinrolul de actori principali în cadrul acestor sisteme după cum urmează:1-Pieţele reglementate de instrumente financiare se organizează şi se

administrează de către persoane juridice constituite sub forma juridica de societăţi

pe acţiuni,emitente de acţiuni nominative conform legii nr.31/1990 autorizate şisupravegheate de C.N.V.M.denumite operatori de piaţă[art.124 alin.(1)].Aşa cumlegea statuează în mod exclusiv asupra condiţiilor relative la :autorizarea,suprave-gherea şi retragerea autorizaţiei acestor societăţi pe acţuni (art.126-133) ,regle-mentările emise de soocietatea comercială în calitate de operator de piaţă (art.134)supravegherea exercitată de C.N.V.M.asupra operatorilor de piaţă (art.nr.135-138)

2-Depozitarul central este acea persoana constituită sub forma societăţii pe

acţiuni,emitentă de acţiuni nominative ,în conformitate cu legea nr.31/1990 autori-zată şi supravegheată de C.N.V.M. care efectuează operaţiunile de depozitare avalorilor mobiliare precum şi orice operaţiuni în legatură cu acestea(art.146).Şi încazul acestei societăţi pe acţiuni legea pieţei de capital prevede condiţii specialereferitoare la înfiinţarea şi funcţionarea sa ,respectiv la supravegherea de cătreC.N.V.M. a activităţilor societăţilor depozitare(art.148-1560

3-Casele de compensare şi contrapartea centrală sunt de asemenea persoane juridice,constituite sub forma unor societăţi pe acţiuni emitente de acţiuninominative ,plătite integral în numerar in momentul depunerii cererii deautorizare,care au ca obiect de activitate efectuarea de operaţiuni de compensare şidecontare a tranzacţiilor cu instrumente financiare derivate,precum şi orice opera-ţiune în legatură cu acestea,art.159 alin.(1) art.157alin(!).

Casa de compensare este o societate pe acţiuni responsabilă de calcularea poziţiilor nete ale intermediarilor,ale unei posibile contrapărţi centrale şi/sau aleunui posibil agent de decontare [art.157 alin.(2)].

Agentul de decontare este o societate pe acţiuni care se interpune întreintermediarii autorizaţi şi/sau pentru o contraparte centrală care participă la sistemconturi de decontare prin care în baza ordinelor de transfer din sistem suntdecontate tranzacţiile cu instrumente financiare sau dupa caz acordă crediterespectvilor intermediari în scopul decontării,art.157alin.(3).

Contrapartea centrală este o societate pe acţiuni care se interpune între

intermediarii din sistemşi care acţionează ca o contraparte exclusivă a acestora în ce priveşte ordinele lor de transfer[art.157 alin.(4).Modul de înfiinţare şifuncţionare a acestor societăţi pe acţiuni reglemen-

tările specifice referitoare la activitatea lor supravegherea operaţiunilor desfăşu-rateşi finalitatea transferurilor în sistemul de compensare-decontare,fac obiectuldispoziţiilor art.159-172 din legea 297/2004

Dspoziţii speciale prevede aceaşi lege pentru operaţiunile de piaţă, statuândîn mod imperativ cu privire la :ofertele publice de valori mobiliare (acţiuni şiobligaţiuni-emise de societatea pe acţiuni şi retragerea acţionarilor din societate,caurmare a derulării unei oferte publice de cumpărare adresate tuturor acţionarilor şi

pentru toate deţinerile acestora ,condiţiile de admisibilitate la tran-zacţionare pe o

piaţă reglementată a acţiunilor şi obligaţiunilor art.224-233 obligaţiilor societăţiilor 23 Publicata in M.O.nr.273 din 1 noiembrie 1996

15



comerciale ale căror acţiuni sau obligaţiuni sunt admise la tranzacţionare art.234-243.

Legea nr.297/2004 dispune,prin derogare de la prevederile legii nr.31/ 1990asupra obligativităţii ce revine societăţilor pe acţiuni din domeniul pieţei de capitalrelativ la auditul financiar al acestora şi la unele măsuri de adiminstrare specială şi

lichidare administrativă,în situaţia în care o entitate societară din cele enumerate delege se află în stare de insolvabilitate.Ansamblul reglementărilor generale şi speciale analizate se completează

uneori în mod necesar iar alte ori cu titlu subsidiar cu alte prevederi conţinute înalte acte normative,în funcţie de coliziunile dreptului societar cu alte reglementăriîn primul rând de natură comercială,precum şi în funcţie de nevoile de întregire pecare însăşi normele dreptului societar le resimte în cursul nenumăratelor aplicaţii

practice ale problematicii societare.a)Legea nr.31/1990 şi legile speciale care guvernează materia societăţilor pe

acţiuni se completează în mod necesar cu legea nr.26/1990 privind registrul

comerţului.

Această lege este prezentă în viaţa societăţii pe acţiuni de la constituire şi până la încetarea existenţei sale.

Legea nr.26/1990 statuează printr-o reglementare unitară asupra acelor formalităţi ce conduc la recunoaşterea societăţii pe acţiuni ca subiect de drept,având personalitate juridică ,faţă de autoritatea statală şi faţă de terţi.Aceste formalităţi se referă la :necesitatea înmatriculării societăţii pe acţiuni la oficiul registru-luicomerţului de pe lângă tribunalul în a cărui circumscripţie îşi stabileşte sediul, ceeace are ca efect dobândirea de către societatea comercială a statutului de persoană

juridică(art.1-20),obligativitatea înregistrării la oficiul registrului comerţului demenţiuni prevăzute de lege ceea ce atrage efectul opozabilităţii operaţiunilor menţionate faţă de terţi art,5,21,22,26,28,regimul juridic al înmaticulării filialelor şisucursalelor(art.23-28);regimul juridic al firmelor şi emblemelor (art.30-43);controlul legalităţii actelor ,faptelor şi menţiunilor cu privire la care societatea

pe acţiuni are obligativitatea înmatriculării/înregistrării la oficiul registruluicomertului (art.6).

b)Legea 31/1990 se completează în mod imperios cu dispoziţiile Codului

comercial român.Această concluzie se întemeiază pe acele dispoziţii din legeasocietăţilor comerciale care fac o atare trimitere iar pe de altă parte ,pe argumentede integrare sistematică a normelor de drept societar în ansamblul principiilor şireglementărilor dreptului comun comercial.

Potrivit art.291 din legea nr.31/1990 prevederile din această lege se

completează cu dispoziţiile codului comercial. Norma de trimitere are dublă aplicare .in concreto şi in abstracto.

In concreto,legea nr.31/1990 conţine unele dispoziţii care prevăd,că în privinţa unor raporturi juridice se aplică un anumit regim juridic,specific materieiacelor raporturi.Aşadar prevederile art.72 din legea societăţilor comerciale statueazăcă “obligaţiile şi răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispoziţiilereferitoare la mandat şi de cele special prevăzute de această lege”.În mod identicart.166 alin.(1) din legea nr.31/1990 dispune că “întinderea şi efectele răspunderiicenzorilor sunt determinate de regulile mandatului”şi de cele speciale aplicabileadministratorilor ,potrivit legii societare.Referirile la mandat au în vedere mandatulcomercial,a cărui reglementare este oferită ,cu titlu special,de Codul comercial în

art-374-401.

16



In abtracto,dispoziţiile Codului comercial se pot aplica asupra societăţiicomerciale pe acţiuni ori de câte ori prevederile legii nr.31/1990 nu sunt suficientesau necesită armonizarea cu principiile şi spiritul dreptului comun comercial.Această aplicaţie a Codului comercial urmează a primi concretizarea numai de lacaz la caz ,în funcţie de problematica ce se cere a fi soluţionată cu sprijinul

normelor comeciale generale.Sunt edificatoare sub acest aspect soluţiile pronunţateîn jurisprudenţa relativ la acordarea dobanzilor comerciale pentru întârziere în platadividendelor 24,nulitatea absolută a contractelor de cesiune a acţiunilor,aplicareaCodului comercial în materia sechestrului acţiunilor.

c)O altă reglementare cu caracter complementar care se alătură dispoziţiilor legii nr.31/1990 este cea referitoare la procedura gajului acţiunilor emise de

societatea pe acţiuni ,conţinută de legea nr.99/1999 privind unele măsuri pentruaccelerarea reformei economice.Ca atare dispoziţiile art.106 din legea 31/1990referitoare la constituirea de garanţii reale mobiliare asupra acţi-unilor secompletază în mod imperios cu dispoziţiile enunţate în Tilul VI al legii nr.99/1999.

d)Deosebit de importantă este reglementarea specială pe care o oferă legea

nr.85/2006 privind procedura insolvenţei,dispoziţiile acesteia având exclusivitate înaplicare în ipoteza în care societatea pe acţiuni se dizolvă ca urmare a finalizării

procedurii falimentului.În art.227 alin.(1) din legea nr.31/1990 statuează că societatea se dizolvă

prin falimentul societăţii comerciale.În acest caz,dizolvarea se pronunţă latribunalul investit cu procedura insolvenţei comerciale.

Ca atare ,odată cu declanşarea procedurii falimentului societatea pe acţiunise supune dispoziţiilor legii nr.85/2006 ,atât cu privire la conducerea şi admini-strarea societăţii comerciale ,cât şi cu privire la activităţile de lichidare a patri-moniului acesteia.Aşadar legea nr.31/1990 stabileşte falimentul drept ipoteză adizolvării societăţii comerciale pe acţiuni,iar legea nr.85/2006 desăvârşeştedispoziţiile după care se conduce ansamblul de operaţiuni pentru constatareainsolvenţei societăţii comerciale şi procedura de lichidare a obligaţiilor salesociale,dispoziţii care,în raport cu prevederile legii nr.31/1990 relative la lichidareasocietăţilor comerciale,au un regim special,aplicându-se dupa regula lex specialiageneralibus derogant.

e)În sfârşit ,o altă reglementare ce poate oferi soluţii regimului juridic alsocietăţii pe acţiuni este aceea conţinută de Codul comercial Titlul VIII”Desprecontractul de societate”,art.1491-1531.

Constatarea se impune pe cale de raţionament deductiv.Aşadar legeanr.31/1990 declară că prevederile sale se completează cu dispoziţiile Codului

comercial şi Codul comercial conţine o astfel de normă de trimitere,statuând că “încomerţ se aplică legea de faţă.Unde ea nu dispune se aplică Codul civil”(art 1) Însfârşit Codul civil reglementează contractul de societate statuând că”dispoziţiiletitlului prezent se aplică la societăţile comerciale ,întrucât nu sunt contrarii legilor şiuzurilor comerciale”(art.1531).

Ca rezultat dispoziţiile legii nr.31/1990 inclusiv în ceea ce priveştesocietatea pe acţiuni ,se completează cu dispoziţiile Codului civil,care primescaplicare dupa următoarele reguli:

1.Interventia are caracter subsidiar,adică dupa ce s-a recurs in totalitate lanormele juridice comerciale,iar aceste norme s-au dovedit insuficente;

24 Inalta Curte de Casatie si Justitie,Sectia comerciala,decizia nr.1664/6 martie 2002 publicata inBuletinul Jurisprudentei,Culgere de decizii pe anul 2002 ,Ed.All Beck ,Bucuresti,2004,p.111-113

17



2.Completarea legii societare cu dispoziţii civile apare necesară pentru cazulconcret avut în vedere;

3.Aplicarea dispoziţiilor civile nu contravine reglementării specialeconţinută de legea comercială.

Alăturat dispoziţiilor civile relative la contractul de societate,sunt aplicabile

în materia societăţii pe acţiuni şi alte reglementări ale Codului civil,cum sunt celereferitoare la :condiţiile generale de fond ale actului constitutiv (consim-ţământ,capacitate,obiect şi cauză-art.948);definirea dreptului de proprietate(art.480) ,de uz (art.565 şi următoarele)şi de uzufruct(art.517 şi următoarele) pentrudeterminarea aportului social,principiile împărţelii patrimoniului (art.741 şiurmătoarele ;pentru determinara repartiţiilor ce se cuvin acţionarilor din activul

patrimonial al societăţii pe acţiuni aflate în lichidare;condiţiile angajării răspunderii patrimoniale a administratorilor societăţii comerciale pentru săvârşirea unor fapte juridice păgubitoare pentru societate(art.998-1003,1039 şi următoarele) efecteleobligaţiilor asumate de acţionari în privinţa participării cu aporturi sociale laconstituirea capitalului social(art.1073 următoarele);răspunderea în cazul vânzării

acţiunilor pentru evicţiune sau viciile acţiunilor vândute.Fără a exclude unele acte normative completatoare ale legislaţiei societare

nu trebuie omise reglementările aparţinătoare altor domenii ale juridicului cărorasocietatea pe acţiuni trebuie să le asigure aplicarea întrucât astfel de reglementărisusţin cadrul legal deplin al organizării şi funcţionării comerciale.25

Fac parte din aceste reglementări cele cuprinse în Codul muncii şi legislaţiamuncii,Codul fiscal,Codul de procedură fiscală,Legea contabilităţii nr.82/ 1991.

1-Aplicarea Codului muncii şi legislaţiei raporturilor de muncă rezultă din prevederile art.284 din legea nr.31/1990 potrivit cărora încadrarea salariaţilor lasocietăţile comerciale se face pe baza unui contract individual de muncă,curespectarea legislaţiei muncii şi asigurărilor sociale.

2-Imperativul conformării societăţii pe acţiuni unor dispoziţii din legis-laţiafiscală rezultă din împrejurarea că societatea comercială desfăşoară activităţi

producătoare de venituri pentru entitatea societară ,acţionari,administratori,direc-tori,cenzori,auditori financiari şi salariaţi deopotrivă.

Astfel Codul atribuie societăţii comerciale(persoana juridică şi acţiona-rilor (persoane fizice sau persoane juridice asociate)calitatea de contribuabil (art.13)cărora le stabileşte obligaţia de a plăti impozit pe profit,în ipoteza societăţilor comerciale,sau impozit pe dividende ,în privinţa acţionarilor,Alte dispoziţii aleCodului fiscal privesc;impozitarea veniturilor din activităţi independente cum suntremuneraţiile cenzorilor şi auditorilor financiari şi a administratorilor,impozitarea

veniturilor din salarii,impozitarea veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor,impozitarea veniturilor din investiţii incluzând aici dividendele şi obligaţiunile,regimul juridic al taxei pe valoarea adăugată,al accizelor şi al impozitelor şi taxelor locale ,modelul şi conţinutul documentelor fiscale.

3-În aceeaşi manieră Codul de procedură fiscală defineşte contribuabilul cafiind orice persoană care potrivit Codului fiscal,datorează impozite şi taxe după carestatuează asupra obligaţiilor fiscale ale contribuabililor ,cum sunt:obligaţia de adeclara bunurile şi veniturile impozabile sau,după caz,impozitele şi taxeledatorate,obligaţia de a plăti la termenele legale,impozitele şi taxele datorate;obligaţia de a calcula şi de a înregistra în evidenţele contabile şi fiscale impoziteleşi taxele;orice alte obligaţii care revin contribuabililor ,persoane fizice sau

juridice,în aplicarea legilor fiscale(art.20).25 C.Stătescu C.Băsan,Drept civil .Teooria generală a obligaţiilor,Ed.All Beck,Bucureşti,1992

18



În acelaşi sens Codul de procedură fiscală reglemetează instituţia juridică acreanţelor fiscale,desemnând debitorul obligţiei de plată a creanţei şi cazurile de

preluare a obligaţiei de plată în situaţia intervenirii divizării,fuziunii,reorganizării judiciare sau falimentului debitorului principal(art.23-24)precum şi cazurile derăspundere solidară a acţionarilor,administratorilor şi a oricăror persoane care au

provocat insolvabilitatea fiscală a societăţii pe acţiuni.Deosebit de importante sunt dispoziţiile Codului de procedură fiscalărelative la:domiciliul fiscal;obligaţia societăţilor comerciale de înregistrare fiscalăîn vederea codului de identificare fiscală ,obligaţia de a conduce evidenţa fiscală

potrivit actelor normative în vigoare ,obligaţia de depunere a declaraţiilor fiscale şiconţinutul prevăzut de organul fiscal.26

4-Interferenţa reglementărilor legii contabilităţii în materia societară esteevidenţiat în dublu sens.

Astfel legea nr.31/1990 dispune că situaţiile financiare anuale se vor întocmi în condiţiile prevăzute de lege şi vor fi verificate sau audiate potrivit legii.

Administratorii sunt obligaţi ca,în termen de 15 zile de la data adunării

generale ,să depună o copie de pe situaţia financiară anuală ,însoţită de raportul lor raportul cenzorilor sau raportul auditorilor financiari,precum şi de procesul verbalal adunării generale la oficiul registrului comerţului,precum şi la MinisterulFinanţelor în condiţiile prevăzute de legea contabilităţii.Situaţiile financiare alesocietăţilor comerciale care intră sub incidenţa reglementările contabile armoni-zatecu directivele europene şi standardele internaţionale de contabilitate vor fi auditatede către auditori financiari în condiţiile prevăzute de lege,iar la societăţilecomerciale care nu intră sub incidenţa acestor reglementări ,adunarea generală vahotărî contractarea auditului financiar sau numirea cenzorilor dupa caz.În aceastaultimă ipoteză societatea pe acţiuni va avea cel puţin trei cenzori ,şi tot atâţi suple-anţi iar unul din cenzorii aflaţi în exercitarea mandatului trebuie sa fie expertcontabil.

Pe de alta parte ,legea nr.82/1991 statuează că societăţile comerciale auobligaţia să organiezeze şi să conducă contabilitatea proprie respectiv contabili-tatea financiară potrivit prezentei legi şi contabilitatea de gestiune adaptată laspecificul activităţii.

Răspunderea pentru organizarea contabilităţii revine administratorului saualtei persoane care are obligaţia gestionării societăţii comerciale.

Valoarea acţiunilor emise sau a altor titluri ,precum şi vărsămintele efec-tuate în contul capitalului social subscris se reflectă în contabilitate.

Repartizarea profitului se înregistrează în contabilitate pe destinaţii după

aprobarea situaţiilor financiare anuale.Pierderea contabilă raportată se acoperă din profitul exrciţiului financiar şi cel reportat,din rezerve şi capital social,potrivithotărârii adunării generale a acţionarilor.

În continuare legea contabilităţii reglementează registrele şi documentelenecesare pentru efectuarea verificărilor contabile ulterioare,inclusiv termenul de

păstrare a acestor evidenţe.deosebit de importante sunt dispoziţiile referitoare lasituaţiile financiare anuale a căror întocmire revine societăţilor comerciale,dupăcare acestora le sunt aplicabile reglementările contabile conforme cu Standardele deRaportare Financiară sau ,după caz,reglementările contabile conforme cu direc-tivele europene(art.26-29).

26 S.D.Cărpenaru,Drept comercia roman,Ed.Atlas Lex,Bucuresti,1993

19



1.6 Reglementarea societăţilor comerciale pe acţiuni în dreptulComunităţii Europene

Existenţa,în prezent,a unui ansamblu de reglementări comunitare îndomeniul societar şi posibilitatea întregirii şi perfecţionării continuee a acestuia cunoi norme reglementare se datoreză iniţiativelor politice,economice şi sociale deunificare a eforturilor depuse în acest sens de statele Uniunii Europene începând cuanii 1950.

Aceste iniţiative au îmbrăcat forma unor documente de cooperare îndomeniile considerate sensibile creându-se astfel primele comunităţi de statefondate,mai întâi,pe interese economice.

În perspectiva trecerii de la tratatele de integrare/cooperare ,care domină în prezent organizarea comunitară europeană, la crearea unei Europe Unite înzestratăcu autorităţi legislative ,administrative şi judiciare ,având personalitate juridică detip constituţional statele membre ale Uniunii Europene au semnat la 29 octombrie2004 ,la Roma,Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa.Intrarea în

vigoare a acestui tratat se va produce după ce va fi adoptat de fiecare stat membruîn conformitate cu dispoziţiile constituţionale naţionale.Generic,cadrul normativ european este format ,din punct de vedere al

dreptului evocat,din norme aparţinătoare dreptului primar şi norme emanate dedreptul secundar.

Dreptul primar îşi are izvoarele juridice în tratatele Uniunii şi celelalte actenormative încheiate de statele membre.în scopul realizării obiectivelor comunitaregenerale.

Dreptul secundar este construit de instituţiile comunitare înzestrate cu puteri normative,şi are izvoarele juridice în actele adoptate sau emise de acesteinstituţii.Tratatul pentru Comunitatea Europeana statuează că dreptul secundar este

reprezetat de regulamente,directive,decizii,recomandări şi opinii,iar institu-ţiile careau competenţa normativă sunt Parlamentul,Consiliul şi Comisia Europeană.Indiferent de denumirea acestor acte normative ,ele sunt investite cu forţa juridicăobligatorie,având aplicabilitate generală pentru statele membre.

Alăturat actelor normative ce fac parte din opera legiuitorului european,trebuie menţionată jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie reprezentată denumeroase hotărâri pronunţate în interpretarea şi aplicarea Tratatelor de bază,regulamentelor,directivelor şi deciziilor comunitare,fie pe cale principală,fie pecalea formulării unor sesizari pentru pronunţarea unor hotărâri preliminare.Jurisprudenţa Curţii are,în principal,două roluri,şi anume:determină adaptarealegislaţiilor naţionale la sistemul normativ comunitar;configurează termenii

unificării practicii judiciare pronunţată de instanţele naţionale în acord cu jurispru-denţa instanţei comunitare.

În domeniul societăţilor comerciale ,dreptul comunitar şi-a exersat opera deunificare a legislaţiilor naţionale pe calea directivelor ,iar în ultimul timp prinintermediul regulamentelor.

În perioada 1968-2004 în privinţa societăţilor comerciale pe acţiuni a fostadoptat un număr de 15 directive ,dintre care unele vizează reglementări comunesocietăţilor de tip societăţi pe acţiuni ,iar altele conţin exclusiv reglementări spe-cifice societăţilor pe acţiuni având ca obiect de activitate tranzacţionarea deinstrumente financiare şi valori mobiliare pe o piaţă de capital reglementată .27

27 C.Gheorghe,op.cit.p.71-149 si p.263-321:G.Piperea,Societatile comerciale ,piata de capital,Acquis comunitar,Ed.All Beck,Bucuresti ,2005,p.239-685;A.Fuerea ,Drept comunitar al afacerilor,ed a2-a revazuta si adaugita ,Ed.Universul Juridic,Bucuresti ,2006

20



Regulamentele au fost adoptate de legiutorul european în acele domenii încare s-a considerat că sunt necesare reglementări originale ,fără vreo legatură cudreptul naţional preexistent al statelor membre.

În calitate de membru al Uniunii Europene,România are obligaţia de adap-tare a ansamblului său normativ la sistemul dreptului comunitar evocat atât de

Tratatele de bază ale Uniunii Europene,cât şi de regulamentele ,directivele ,decizi-ile şi celelalte acte normative ale acesteia.Având în vedere domeniul se impune relevarea Directivelor Consilului

Uniunii Europene ce vizează societăţile pe acţiuni,iar pentru evidenţierea fidelă aobiectivelor acestor directive ,se prezintă sub două planuri şi anume:al reglemen-tărilor societăţilor de tip societăţi pe acţiuni,respectiv al reglementărilor specificesocietăţilor pe acţiuni tranzacţionate pe o piaţă de capital reglementată.

Deoarece Societatea Europeană se bazează ea însăşi pe existenţa unor societăţi pe acţiuni sau structuri societare ale acesteia o asemenea creaţie originală adreptului comunitar este numai o noutate pentru familia socieăţile comerciale peacţiuni,dar prezintă interes şi pentru introspecţiile viitoare ale dreptului societar

român.

CAPITOLUL II

Cap.2 CONSTITUIREA SOCIETĂŢII COMERCIALE PEACŢIUNI

2.1 Persoanele participante la constituirea societăţii comerciale peacţiuni

În principiu,constituiea unei societăţi pe acţiuni dă expresie in concreto

normei constituţionale referitoare la libertatea economică,potrivit căreia accesul

liber al persoanei la o activitate economică,libera iniţiativa şi exercitarea acestora încondiţiile legii sunt garantate.Libertatea economică ţine de esenţa unei eco-nomii de

piaţă şi presupune posibilitatea oricărei persoane de a iniţia şi intreprinde oactivitate cu scop lucrativ ,prin care se umăreşte obţinerea şi împărtirea de bene-ficii.

În acest cadru se înscrie legea nr.31/1990,care statuează prin chiar dispoziţiade început că,în vederea efectuării de acte e comerţ,persoanele fizice şi persoanele

juridice se pot asocia şi pot constitui societăţi comerciale,cu respecta-readispoziţiilor prezentei legi[art.1 alin.(1)].

În continuare ,aceeaşi lege dispune că societăţile comerciale se vor constiutui în una din următoarele forme:a)-societatea în nume colectiv;b) societa-tea în comandită simplă;c)-societatea pe acţiuni;d)-societatea în comandită peacţiuni;e)-societatea cu răspundere limitată(art.2).

21



Din ansamblul dispoziţiilor enunţate rezultă că societatea pe acţiuni este oentitate juridică reglementată,iar constituirea acesteia,având ca scop efectuarea deacte de comerţ ,se realizează prin asocierea persoanelor fizice şi/sau juridice.Înacest mod se concretizează,în materia societară,libertatea economică,sub cele douăaspecte:libertatea de iniţiativă în vederea asocierii pentru a constitui societa-tea

comerciaă,libertatea comerţului în cadrul asociativ creat prin constituirea societăţiicomerciale.28

Prin consecinţă ,libertatea oricărei persoane de a se asocia şi a constitui osocietate pe acţiuni îşi extrage seva din cele două principii constituţionale,ceea ceconduce la concluzia că orice limitare a acestei libertăţi este de strictă aplicare şiinterpretare.

Având în vedere dreptul aplicabil,rezultă că persoanele fizice şi persoanele juridice se pot asocia pentru a constitui o societate pe acţiuni în condiţiile prevă-zute de lege.Aceste persoane sunt denumite generic asociaţi.

În procesul de constituire a societăţii pe acţiuni ,într-un context saualtul,aceste persoane apar sub denumiri ca: fondatori,subscriptori,acceptanţi.După

constituirea societăţii pe acţiuni,aceleaşi persoane sunt denumite asociaţi sauacţionari.

Întrucât legiuitorul societăţii pe acţiuni recurge la astel de denumiri pentru adesemna gradul de participare ,rolul,drepturile şi obligaţiile ce revin acestor

persoane,în contiunare se vor enunţa drepturile şi obligaţiile acestora în ansambluloperaţiunilor ce conduc la constituirea societăţii pe acţiuni.

2.1.1 Asociaţii

Sunt persoanele fizice şi persoanele juridice care participă la adoptareaactului constitutiv prin negocierea clauzelor,asumarea obligaţiei de aport social şiluarea deciziilor necesare pentru încheierea pactului social şi efectuarea formalita-ţilor privind înmatricularea societăţii comerciale.Asociaţii pot fi ,totodată ,fonda-tori,însa ,aceştia din urmă nu se identifica cu asociaţii.

Implicarea asociaţilor în aceste activităţi este identică în ambele modalităţide constituire a societăţii pe acţiuni ,fie aceasta prin încheierea actului constitutivsimultan cu subscrierea integrala a capitalului social,fie prin subscripţie publică.

Odată cu înmatricularea societăţii şi înregistrarea asociaţilor în registrulacţionarilor ,conform art.177 alin.(1) lit.a) din legea nr.31/1990 ,asociaţii dobân-desc ,totodată,calitatea de acţionari ai societăţii pe acţiuni,având drepturile şi obli-gaţiile acestei calităţi.

2.1.2 Fondatorii

Sunt persoanele semnatare ale actului constitutiv ,precum şi persoanele careau un rol determinant la constituirea societăţii

Semnatarii actului constitutiv a societăţii pe acţiuni cu constituire simultană

sunt chiar asociaţii,astfel că aceştia sunt ,totodată ,şi fondatorii societăţii28 D.A.Popescu,Contractul de societate,Ed.Lumina Lex,Bucureşti,1994,p.56

22



comerciale.După înmatricularea societăţii pe acţiuni,asociaţii-fondatori dobândescşi calitatea de acţionari,iar titulatura fondatori va avea semnificaţie doar în raport cuacţionarii ce vor accede ulterior în societate.

În schimb,în ipoteza societăţii cu constituire prin subscripţie publică,aucalitatea de fondatori nu numai semnatarii actului constitutiv,ci şi persoanele care

au avut un rol determinant la constituirea societăţii.Rămâne de analizat care sunttotusi aceste persoane.În doctrină s-au facut unele precizări în aest sens,pornindu-sede la importanţa operaţiunilor îndeplinite de persoanele în cauză,în vedereaconstituirii societăţii,cum ar fi:”au luat hotărârea constituirii societăţii,concretizatăîntr-o convenţie verbaă sau scrisă,stabilind obiectul de activitate şi sediulsocietăţii,au depus diligenţe,apelând la profesionişti,pentru redactarea contractuluide societate,statutului şi prospectului de emisiune,au intocmit lista subscriptorilor şiau convocat adunarea constitutivă;au încheiat acte juridice în contul societăţii înformare;au colaborat strâns la organizarea viitoarei societăţi şi la punerea înfuncţionare a acesteia,cu conştiinţa câştigului ce-l vor obţine dar şi al riscului răs-

punderii lor în caz de neconstituire a socieăţii.29

Fondatorii societăţii pe acţiuni constituită prin subscripţie publică,astfelcalificaţi ,pot rămâne doar promotorii fondării societăţii,după cum pot subscrieaporturi sociale la capitalul social,situaţie în care dobândesc,totodată,calitatea deasociaţi,iar dupa înmatricularea societăţii o vor avea şi pe aceea de acţionari.

Pot fi fondatori atât persoanele fizice,cât şi persoanele juridice,ceea cerezultă din prevederile art.8 lit.a) din legea nr.31/1990 conform cărora,actulconstitutiv va cuprinde date de identificare a fondatorilor,pesoane fizice şi persoa-ne juridice.

Stabilirea calităţii de fondator,respectiv de fondator-asociat ,în cursulconstituirii societăţii pe acţiuni are importanţă sub trei aspecte:primul se referă laoperaţiunile pe care legea le stabileşte obligatoriu în sarcina lor;al doilea aspect areîn vedere răspunderea acestora faţă de societate,de terţi şi de subscri-ptori,penruactele şi operaţiunile efectuate în numele societăţii pe acest parcurs;al treila aspectse referă la incompatibilităţile şi interdicţiile ce îi privesc.

Astfel ,în ipoteza constituirii simultane a societăţii,legea prevede căasociaţii-fondatori se vor preocupa de:încheierea actului constitutiv în forma

prevazută de lege;contabilizarea aporturilor suscrise şi a celor efectiv vărsa-te;obţinerea autorizaţiilor prevăzute de legile speciale;înmatricularea societăţii

publicitatea şi înregistrarea fiscală a acesteia.În plus pentru ipoteza societăţii pe acţiuni care se constituie prin sub-scripţie

publică,fondatorii,viitori asociaţi sau neasociaţi,au de îndeplinit urmă-toarele

operaţiuni:întocmirea prospectului de emisiune având conţinutul şi forma prevăzutăde lege;solicitarea autorizării publicării prospectului şi publicareaacestuia;organizarea activităţii de subscriere a acţiunilor;contabilizarea subscrie-rilor şi vărsămintelor ;convocarea adunării constitutive;întocmirea şi afişarealistelor de acceptanţi,predarea dovezilor cu efecuarea vărsămintelor către

persoanele însărcinate cu încasarea lor sau,în cazul în care constituirea nu mai poateavea loc,restituirea vărsămintelor către acceptanţi;solicitarea expertizării aporturilor în natură ,a avantajelor rezervate pentru fondatori şi a operaţiunilor încheiate deaceştia pe seamă societăţii,respectiv punerea raportului de expertiză la dispoziţiasubscriptorilor;depunerea acestui raport la registrul comerţului şi publicarea sa.

29 E.Carcel,op.cit.p.87-88,C.Rosu,M.L.Tec,Dreptul societailor comerciale,Ed.Mirton,Timisoara2004 ,p.88

23



Răspunderea fondatorilor,asociaţi şi neasociaţi,în ambele ipoteze deconstituire a societăţii pe acţiuni,pentru încălcarea cerinţelor legale de constituireeste identică.30Conform art.49 din legea nr.31/1990 ,fondatorii răspund nelimitat şisolidar,împreună cu reprezentanţii societăţii,primii membrii ai organelor deconducere ,de administrare şi de control ale societăţii,pentru prejudiciile cau-

zate.Această răspundere îi vizează,atât în raport cu ceilalţi participanţi la con-stituirea societăţii (subscriptori şi acceptanţi),cât şi în raport cu terţii.Dacă nere-gularităţile s-au constatat după înmatricularea societăţii,răspunderea fondatorilor seva angaja şi în raport cu societatea.

În plus,fondatorii societăţii pe acţiuni constituită prin subscripţie publicăsunt solidar răspunzatori pentru:subscrierea integrală a capitalului social şi efec-tuarea vărsămintelor prevăzute de lege sau de actul constitutiv;existenţa apor-turilor în natură;veridicitatea publicaţiilor făcute în vederea constituirii societăţii;valabilitatea operaţiunilor încheiate în contul societăţii înainte de constituire,chiar dacă aceste operaţiuni au fost luate de societate asupra sa.

În fine ,fondatorii,reprezentanţii şi alte persoane care au lucrat în numele

societăţii în curs de constituire,răspund solidar şi nelimitat faţă de terţi pentru actele juridice încheiate cu aceştia în contul societăţii,în afară de cazul în care societatea,după dobândirea personalităţii juridice .le-a preluat asupra sa.Actele astfel preluatesunt considerate a fi fost ale societăţii înca de la data încheierii lor 31

Un ultim aspect priveşte incompatibilităţile şi interdicţiile fondatorului.Într-adevăr,legea prevede că nu pot fi fondatori persoanele incapabile sau

care au fost condamnate pentru gestiune frauduloasă,abuz de încredere,fals,uz defals,înşelăciune,delapidare,mărturie mincinoasă,dare sau luare de mită,precum şi

pentru alte infracţiuni prevăzute de prezenta lege,şi anume,faptele penale incri-minate de art.271 şi art.272 din legea nr.31/1990.

Mai întâi se poate aprecia ca incompatibilităţile şi interdicţiile evocate delege îi privesc nu numai pe fondatori ,ci şi pe asociaţi,dac aceştia din urmă se

plasează în matricea persoanelor care ,potrivit legii,sunt considerate fondatori, adicăau semnat actul constitutiv sau au avut un rol determinant în constituirea societăţii.

În al doilea rând,incompatibilitatea persoanei minorului de a fi fondator laconstituirea societăţii pe acţiuni nu comportă distinctii,după cum minorul este lipsittotal de capacitate de exerciţiu sau are capacitate de exerciţiu restrânsă.Aşa-dar fondatorul poartă o răspundere severă,inclusiv penală,pentru neregularităţilesăvârşite în timpul constituirii societăţii comerciale,ceea ce nu poate fi admis că ar fi interesul minorului.

Relativ la interdicţiile decurgând din condamnarea penală a unei persoane,

şi care atrage decăderea din dreptul de a fi fondator la constituirea unei societăţi peacţiuni sfera acestor interdicţii nu poate fi extinsă la alte condamnări penale decâtcele prevăzute de art.6 alin.(2) din legea nr.31/1990.Aceste condamnări tre-buie săaibă caracter definitiv,neavând relevanţă dacă executarea pedepsei a fost suspendatăcondiţionat sau sub supraveghere.Interdicţia durează până la reabilita-rea de dreptsau judecatorească a condamnatului sau până la amnistierea ori dezincriminareafaptei.Dovada inexistenţei acestei interdicţii se va face prezen-tând fişa de cazier

judiciar.În raport de cele trei aspecte privitoare la fondatori,se poate defini natura

juridică a răspunderii acestora.

30 Aceste neregularitati sunt prevazute de art.46 si 48 din legea nr.31/199031 E.Carcel,op.cit,p.102-107

24



O atare răspundere se poate înfaţişa sub diferite forme :civilă,comercială, penală.

Răspunderea civilă ,la rândul ei ,poate fi :contractuală sau delictuală.Răspunderea civilă contractuală intervine numai în raport de actele juridice

încheiate de fondatori între ei sau cu terţii contractanţi,subiecţi ai dreptului civil.

Răspunderea civila delictuală are ca temei săvârşirea unor fapte delictualesau cvasidelictuale de către fondatori în cadrul operaţiunilor de constituire a socie-tăţii.Această răspundere va fi angajată în raport cu terţii,subiecţi de drept civil,întoate cazurile în care sunt întrunite condiţiile unei atare răspunderi,dar poate avea catemei şi nerespectarea unei dispoziţii legale.Este cazul răspunderii pentru fapteledescrise de art.44 alin.(1) din legea nr.31/1990 ,sancţionate cu amendă judiciară.

Răspunderea comercială a fondatorilor intervine ori de câte ori acteleîncheiate sau faptele săvârşite de către aceştia se grefează pe o obligaţie comer-cială.Prin consecinţă,si această răspundere poate fi contractuală sau delictuală.

Răspunderea comercială contractuală a fondatorilor poate rezulta din acte juridice aflate în legatură directă cu constituirea societăţii pe acţiuni,cum sunt:pro-

spectul de emisiune;actele subscrise;documentele de consemnare a vărsămintelor sau de atestare a aporturilor în natură;contractele de închiriere ori de achiziţie asediului social pentru societatea ce se constituie sau alte acte juridice incheiate defondatori în contul societăţii cu terţii,după caz.Ceea ce atrage răspundereacomercială contractuală a fondatorilor în aceste situaţii este natura juridică a ope-raţiunilor căreia servesc aceste acte şi anume,constituirea societăţii pe acţiuni,con-siderată o intreprindere economică,în sensul art.3 Cod comercial.Mai mult,fonda-torii pot contracta cu terţii operaţiuni din domeniul obiectului de activitate al soci-etăţii ,care vor putea fi exploatate sau nu,dupa constituirea societăţii,după cum so-cietatea va prelua aceste operaţiuni.

Răspunderea delictuala are ca temei săvârşirea de către fondatori a unor fapte ilicite odată cu participarea lor la înceierea diferitelor acte pentru care s-ar fiangajat răspunderea comercială.Astfel de fapte pot rămâne în sfera ilicitului civil,ori

pot fi calificate infracţiuni.Răspunderea penală a fondatorilor se antrenează în cazul săvârşirii unor

infracţiuni expres prevăzute de legea nr.31/1990,care se află în legatură cu opera-ţiunile de constituire a societăţii pe acţiuni.Astfel,potrivit art.271 din această legeconstituie infracţiuni următoarele fapte ale fondatorilor:1-prezintă cu rea credinţă în

prospectele,rapoartele şi comunicărilor adresate publicului,date neadevărate asupraconstituirii societăţii ori asupra condiţiilor economice ale acesteia sau ascunde curea credinţă,în tot sau în parte,asemenea date;2-prezintă ,cu rea credin-ţă,asociaţilor

o situaţie financiară inexactă sau cu date inexacte asupra condiţiilor economice alesocietăţii,în vederea ascunderii situaţiei reale;3-refuză să pună la dispoziţiaexperţilor,în cazurile şi în condiţiile prevăzute de art.26 si 38,documen-telenecesare sau îi împiedică,cu rea credinţă,să îndeplinească însărcinările primi-te Totastfel,constituie infracţiuni faptele fondatorului care foloseşte cu rea credinţă bunurisau creditul de care se bucură societatea,într-un scop contrar intereselor acesteia sauîn folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese sauindirect,iar conform art.272 pct.1 din legea 31/-1990,constituie infracţiunerăspândirea de ştiri false sau întrebuinţarea de alte mijloace frauduloase care au caefect mărirea sau scăderea valorii acţiunilor societăţii,în scopul obţinerii ,pentrusine sau pentru alte persoane ,a unui folos în paguba societăţii.

25



De asemenea,conform art.272 alin.(3),constituie infracţiune exercitareafuncţiei sau a însărcinărilor de fondator,cu încalcarea dispoziţiilor prevăzute delegea nr.31/1990 referitoare la incompatibilitate.

Punerea în mişcare a acţiunii penale se poate dispune la sesizareaoricărei persoane,precum şi din oficiu,iar sesizarea instanţei de judecată se face de

procuror prin rechizitoriu.

2.1.3 Subscriptorii

Persoanele care,răspunzând ofertei adresate prin prospectul de emisiunelansat de catre fondatori,subscriu acţiunii in vederea formării capitalului social alsocietăţii pe acţiuni aflată în constituire prin subscrpţie publică.

În consecinţă,subscriptorii nu sunt acceptanţi ,câtă vreme nu s-a consem-natexecutarea obligaţiei de aport social,şi tot astfel, simplul act al subscrierii nu leconferă vocaţia de asociaţi ai viitoarei societăţi comerciale.

Subscriptorii nu vor putea fi consideraţi fondatori ai societăţii,deoarece nusunt semnatari ai actului constitutiv,iar rolul lor la constituirea societăţii selimiteaza la actul de subscriere a acţiunilor,indiferent de consistenţa aportului socialşi a numărului de acţiuni subscrise.Subscriptorii nu contribuie cu acte de colaborareşi organizare pentru constituirea viitoarei societăţi pe acţiuni,actele lor de subscrierefiind dominate de intenţia de economii si câstiguri.

Acesta fiind statutul subscriptorilor,legea nu le impune decât o singurăobligaţie :aceea de a vărsa o cotă determinată din capitalul social subscris înnumerar şi de a acoperi în întregime aportul subscris în natura (art.21 din legeanr.31/1990).Aceasta este o obligaţie reală,cu executare simultană a actului desubscriere.Sancţiunea încălcării acestei obligaţii constă în omiterea subscriptorilor

din lista acceptanţilor întocmită de fondatori şi interdicţia de a paticipa la lucrărileadunării constitutive.Altfel,fondatorii nu au nici un mijloc juridic pentru a seîndrepta împotriva subscriptorilor care nu şi-au onorat actul de subscriere.

Subscriptorii nu au nici o răspundere în raport cu ceilalţi subscriptori,pe perioada subscripţiei publice şi nici ulterior.

Tot astfel ,dacă societatea se constituie în lipsa subscriptorilor consideraţineacceptaţi ,societatea nu are nici un temei pentru a angaja răspunderea acestor subscriitori ,care rămân persoane străine societăţii.În schimb,subscriptorii se pot îndrepta împotriva fondatorilor pentru restituireavărsămintelor,precum şi dacă au fost prejudiciaţi în alt mod.În prima ipo-teză,restituirea este fondată pe dispoziţiile artr.29 alin.(2) din legea nr.31/1990 iar în

a doua ipoteză,răspunderea se întemeiaza pe principiile generale ale răspunderiidelictuale.Împotriva societăţii,fie că s-a constituit sau nu ,suscriptorii nu au nici oacţiune.32

2.1.4. Acceptanţii

Sunt subscriptorii care au acceptat oferta lansată de fondatori prin prospec-tul de emisiune şi au procedat la executarea aportului social in numerar în cota

prevazută de lege sau,după caz,la acoperirea în întregime a aportului social în

natură,având dreptul de a participa la adunarea constitutivă.32 D.A Popescu,Contractul de sicietate,Ed.Lumina Lex,Bucuresti,1994,p.32

26



Întrucât acceptanţii şi-au onorat obligaţiile asumate prin actul desubscriere,pot fi consideraţi persoane cu vocaţie de asociaţi ai viitoarei societăti peacţiuni.Un singur pas îl desparte pe acceptant de atribuirea acestei calităţi,şianume,aprobarea de către adunarea constitutivă a aportulurilor sociale şi a actuluiconstitutiv.

Cu toate avantajele adunate de acceptant această răspundere faţă de fondatori şi deadunarea constitutivă pentru realitatea vărsămintelor în numerar,cu toatăconsemnarea acestora la bancă ,precum şi pentru existenţa şi starea de utilitate aaporturilor în natură,independent de documentele de atestare a acestora şi deraportul de expertiză în evaluarea unor asemenea aporturi.Aceasta este o obligaţiereală,care îl va insoţi pe acceptant chiar şi după constituirea deplină a societăţii peacţiuni.În concretizarea acestei răspunderi,acceptantul va putea fi exclus de pe listaacceptanţilor sau îndepărtat din adunarea constitutivă,iar dacă neregularităţile

privind aportul său se constată în procedura efectuării controlului de legalitate decătre judecatorul delegat la oficiul registrului comerţului,accept-antul,devenitasociat,ori se va conforma recomandărilor date de judecătorul delegat,ori se va

retrage din societate.Dacă nu este posibilă nici una adintre soluţiile prezentate,asociaţii se vor întruni din nou pentru a hotărî excluderea de pe listaacceptanţilor a persoanei în cauză şi rectificarea actului constitutiv.După cum se

poate observa procedura reglementării acestor neregularităţi înainte deînmatricularea societăţii este aceeaşi.În ipoteza acceptării unei subscripţiiconstatată neregulată ,după înmatriculare,organul deliberativ care va hotărî reme-diile corespunzătoare,va fi adunarea generală a acţionarilor.

2.1.5Acţionarii

Sunt persoanele titulare a unui anumit număr de acţiuni.Acţionarii pot fi semnatari ai actului constitutiv sau participanţi la adoptarea

acestuia,ipoteze în care sunt,asociaţi ai societăţii pe acţiuni.Pot avea calitate deacţionari însă şi alte persoane,care au intrat în posesia acţiunilor emise de societate

prin efectul tranzacţionării acestora pe piaţa organizată de capital. Mai mult ,potdobândi calitatea de acţionari prin intermediul acţiunilor la purtător persoane caresunt şi rămân necunoscute societăţii comerciale.

Drept urmare nu există întotdeauna o juxtapunere a calităţii de asociat şi

acţionar.Este evident că în timp ce asociatul –acţionar a avut implicare,uneori defondator,la constituirea societăţii,acţionarul dobânditor ulterior a titlurilor aflate încirculaţie aderă la actul constitutiv ,într-un mod mai mult sau mai puţin sesi-zabil.

Indiferent că vin din faza de constituire a socieăţii sau ,ulterior,pe parcur-sulfuncţionării acesteia,acţionarii au un alt statut decât fondatorii subscriptorii sauacceptanţii33.

Statutul acţionarilor,desemnează drepturile şi obligaţiile sociale pe care leau aceştia în cadrul societăţii pe acţiuni,deci după constituire.

2.2. Actul constitutiv al societăţii comerciale pe acţiuni

33 E.Carcei,Regimul juridic al actiunilor si actionarilor potrivit legii nr.31/1990 in Dreptul nr.2/1991,p.16 si urm.

27



2.2.1.Definiţia actului constitutiv al societăţii comerciale pe acţiuni

Legea nu defineşte actul costitutiv,dar se referă în unele dispoziţii ale sale la părţile componente ale acestuia ori la forma sub care se poate infăţişa.

Potrivit art.5 alin.(3) si (4) din legea societăţilor comerciale,sintagma actconstitutiv desemnează ,fie înscrisul unic care conţine atât contractul de societatecât şi statutul societăţii,fie înscrisurile separate afectate distinct,pentru contract,respectiv pentru statut.

Indiferent de modalitatea sub care se prezintă ,actul constitutiv trebuie săîndeplinească unele condiţii de formă,cum ar fi semnarea actului constitutiv decătre toţi acţionarii sau numai de fondatori,în cazul constituirii prin subscripţie

publică [art.5 alin.(1)],încheierea sa în scris,sub semnatură privată cu dare de datăcertă [art.5alin.(1) si art.16 alin.(1) ] sau în formă autentică[art.5 alin.(6) lit.a) şic)].

Doctrina nu s-a preocupat în mod deosebit de calificarea noţiunii de act

constitutiv ,insistând cu preponderenţă asupra contractului de societate,ori con-tractul nu este de natură să exprime prin el insuşi întreaga semnificaţie juridică aactului constitutiv,în privinţa societăţii pe acţiuni.

Astfel se poate opina că –noţiunea de act constitutiv al societăţii pe acţiunidefineşte actul juridic comercial,încheiat de două sau mai milte persoane în calitatede acţionari,prin care se pun bazele constituirii,organizării şi funcţionării societăţiicomerciale,conform prevederilor statutare şi a celor decurgând din lege, în vedereadesfăşurării de către societatea comercială a unor activităţi comerciale determinateşi participării la împărţirea beneficiilor rezultate.

Din aceasta rezultă următoarele consecinţe:-actul constitutiv se analizează ca document de naştere a societăţii

comerciale şi ,totodaă ,ca manifestare a unor acorduri de voinţă ale societarilor;-actul constitutiv este mai cuprinzător decât contractul de societate saustatutul societăţii,considerate fiecaresingulare,întrucât conţine ambele documente;

-actul constitutiv face parte din categoria generică a actelor juridice comer-ciale,pe câtă vreme contractul de societate şi statutul sunt înscrisuri speciale saunumai părţi componente ce concretizează conţinutul celui dintâi.

2.2.2 Natura juridică a actului constitutiv

Sub acest aspect,doctrina nu s-a pronunţat în nici un mod ,lăsând să seînţeleagă,pe temeiul tratării naturii juridice a contractului de societate,că actul

constitutiv are natura comercială,mai cu seamă atunci cand contractul de societateeste,totodata,singurul act constitutiv al societăţii.

Astfel se poate desprinde concluzia că actul constitutiv al societăţii peacţiuni este un act juridic comercial,cu toate consecinţele care decurg dintr-oasemenea calificare.

Argumentele care pledează în favoarea acestei idei sunt următoarele:-actul constitutiv este prevăzut de o lege comercială ce reglementează ,cu

titlu de drept comun,asocierea persoanelor fizice şi persoanelor juridice pentru aconstitui societăţi comerciale în vederea desfăşurării de acte de comerţ.

-prin încheierea actului constitutiv,societarii urmăresc organizarea şifuncţionarea unei intreprinderi economice având un anumit obiect de activitate,înscopul obţinerii de profit,ori un asemenea demers este calificat ca fiind faptaobiectivă de comerţ.

28



-actului constitutiv i se poate aplica ,fără excepţie,dispoziţiile legiicomerciale deoarece prevederile art.1491-1531 Cod civil primesc incidenţă numaiîn măsura în care “nu sunt contrare legilor şi uzurilor comerciale”

-natura comercială a actului constitutiv se apreciază prin însăşi naturaobiectului de activitate convenit,care constă în efectuarea de acte de comerţ,ceea ce

conduce la calitatea de persoană comerciantă a societăţii astfel constituită. Dacaobiectul de activitate statutar este de natură civilă,actul constitutiv,ca şi societateaastfel născută vor avea caracter civil.

Referindu-se la contractul de societate,doctrina juridică a înregistrat şi oopinie contrară conform căreia un asemenea act consttutiv are natură civilădeoarece:nu este prevăzut printre faptele de comerţ enumerate de art.3 Codcomercial ;contractul de societate nu implică ideea de comercialitate;actul desocietate nu se identifică cu entitatatea căreia îi dă naştere;constituirea societăţii petemeiul unui astfel de act face parte din teoria constituiri persoanelor juridice,teorieaparţinătoare dreptului civil;vânzarea-cumpărarea de acţiuni intervine ulterior constituirii societăţii,ori caracterul speculativ al acestor operaţiuni nu este prezent

şi la momentul încheierii contractului de societate.În dreptul comercial român,actul constitutiv este,de asemenea.legea internă

a societăţii comerciale întrucât conţine principalele reguli de organizare şifuncţionare a entităţii juridice constituite,de la formarea acesteia şi până ladizolvarea sa,astfel că semnificaţia unui asemenea act juridic întrece,prin caracte-rele specifice şi importanţa sa,limitele calificării sub aspect pur civil.

2.2.3 Caracterele actului constitutiv al societăţii pe acţiuni

Enunţarea caracterelor juridice ale actului constitutiv a societăţii comerciale pe acţiuni este necesară pentru a-l distinge atât de actul societăţii civilereglementată de art.1491-1531 Cod civil cât şi de actul de constituire al altor societăţi comerciale reglementate de legea nr.31/1990.Astfel caracterele specificeactului constitutiv al societăţii pe acţiuni sunt următoarele :este act juridic

plurilateral,constituie o unitate de interese,are caracter oneros,solemn şi real.Ală-turi acestora ,doctrina a evidenţiat caracterele :comutativ şi sinalagmatic.

a)Act juridic plurilateral-acest act implică participarea la încheierea sa amai mutor persoane care lucrează în interes propriu34.

Din dispoziţiile art.5 alin.(5),art.10 alin.(3) si art.28 din legea societăţilor

comerciale rezultă că actul constitutiv se încheie de o pluralitate de persoane. Numărul acestora variază în funcţie de condiţiile în care se formează societateacomercială.Astfel,în ipoteza constituirii simultane a societăţii,numărul persoanelor care participă la încheierea actului constitutiv nu poate fi mai mic de 2.În ipotezaconstituirii societăţii prin subscripţie publică se face distincţia între numărul

persoanelor care sunt,totodată,semnatare ale actului constitutiv şi numărul de persoane care participă la adoptarea finală a acestui act.Într-adevăr,persoanelesemnatare,în acest caz sunt numai fondatorii,unu sau mai mulţi,însă actulconstitutiv urmează a fi aprobat de acţionarii suscriptori în cadrul adunării consti-tutive.

Se poate aprecia că nu este necesar un număr minim de 2 fondatori, întrucât

legea cere ca numărul acţionarilor să nu se situeze sub acest minim,oriîn ipoteza34 M.N.Costin,C.A.Joflea,op.cit.p.106,E Carcel,op.cit.p.18

29



subscripţiei publice numărul de acţionari se formează după aprobarea actuluiconstitutiv,prin asumarea numărului de fondatori şi a acţionarilor acceptanţi.Indiferent de numărul participanţilor la încheierea actului constitutiv,interesele urmărite de persoanele asociate nu sunt contradictorii,ci seîngemănează,urmărindu-se promovarea unui scop comun.

b)Constituie o unitate de interese-actul constitutiv este fondat pe cauzacomună ,manifestată de participanţi la încheierea lui,şi anume ,aceea de a conlucraîmpreună,desfăşurând activităţi comerciale în vederea obţinerii de către societate aunui profit.

Cu toate acestea persoanele asociate nu şi-ar angaja eforturile doar pentruatingerea acestui deziderat.În realitate,fiecare asociat urmăreşte un interes

patrimonial,acela de a obtine o parte din profitul realizat de societate,în funcţie derealizările economice şi de aportul social adus de către asociat la constituireacapitalului social.Astfel,interesele societarilor nu sunt contradictorii ci,dimpotrivă,converg spre un scop comun,acela ca societatea să obţina profit ,pentru a firealizabil şi interesul personal al fiecăruia-de a obţine profit pentru sine,sub forma

dividendelor.c)Caracter oneros- prin încheiere,sau după caz,adoptarea actului constitu-

tiv ,fiecare asociat urmăreşte obţinerea unui avantaj material care constă în participarea la împărţirea profitului realizat de societate.Dar numai prin evidenţiereainteresului patrimonial urmărit de acţionar nu s-ar putea fraga definitiv concluziacaracterului oneros al actului constitutiv.

Astfel se poate contura opinia că trebuie adăugată şi obligaţia oneroa-să,asumată de către asociat,constând în promisiunea de a contribui cu un anumitaport de capital social altfel s-ar putea ajunge la constatarea că asociatul are numaidrepturi,întocmai ca şi donatarul.

d)Caracterul solemn-aceasta se desprinde din dispoziţiile art.5 din legeanr.31/1990,conform căruia actul constitutiv se încheie sub semnătură privată cudare de dată certă sau,după caz,în foră autentică,Într-adevăr ,dacă printre bunurilesubscrise ca aport la capitalul social se află un teren ori societatea pe acţiuni seconstituie prin subscripţie publică,actul constitutiv se încheie şi se autentifică decătre un notar public.

În acelaşi sens s-a exprimat şi doctrina comercială atunci când a arătat căcerinţa solemnităţii este pretinsă ad validitatem în scopul atenţionării asociaţilor societăţii cu privire la consecinţele importante ale actului ,precum şi pentruasigurarea liberei exprimări şi a certitudinii consimţământului.Mai mult ,se susţinecă prin efectul actului constitutiv se creeazî o entitate colectivî care devine persoană

juridică pe data înmatriculării în registrul comerţului.Aşadar ,pentru valabila încheiere a actului constitutiv nu este suficientă doar manifestarea de voinţă a acţionarilor,acordul pentru constituirea societăţii trebuindsă fie insoţită de vărsarea aporturilor sociale.Sancţiunea neîndeplinirii acesteicerinţe legale este diferită,în funcţie de momentul constatării sale:înainte deînmatriculare,sancţiunea constă în respingerea cererii de înmatriculare a socie-tăţiiîn registrul comerţului;după înmatriculare,sancţiunea prevăzută de lege estenulitatea societăţii înmatriculate în registrul comerţului cu încălcarea dispoziţiilor legale privind capitalul social.minim ,subscris şi vărsat.

Aşadar forma solemnă a actului constitutiv,ca o condiţie ad validita-tem,rezultă şi din sancţiunile prevăzute de lege în cazul nerespectării formei şi

conţinutul acestuia.Sancţiunile se referă la lipsirea de efecte a actului încheiat cu

30



încălcarea cerinţelor legale,şi constau în respingerea cererii de înmatriculare înregistrul comerţului.

e)Caracterul real-actul constitutiv al societăţii pe acţiuni are caracter solemn şi totodată real ,întrucât,pe langă acordul de voinţă al acţionarilor,caretrebuie să îmbrace forma scrisă ,mai este necesară şi remiterea materială de către

acţionari a valorilor şi bunurilor promise cu titlu de aport social,la dispoziţiasocietăţii comerciale.Sunt edificatoare,în acest sens,câteva dispoziţii din legeanr.31/1990,astfel”acţiunile emise pentru un aport în numerar trebuie achitate înmomentul constituirii societăţii în proporţie de cel puţin 30 % din valoareanominală”în ipoteza constituirii prin subscripţie publică”societatea se poate con-stitui numai dacă întregul capital social a fost subscris şi fiecare acceptant a vărsatîn numerar jumătate din valoarea acţiunilor subscrise”;aporturile în natură “se rea-lizează prin transferarea drepturilor corespunzatoare şi prin predarea efectivă cătresocietate a bunurilor” “asociatul care a depus ca aport una sau mai multe creanţe nueste liberat cât timp societatea nu a obţinut plata sumei penru care au fost aduse”

f)Caracterul comutativ-este susţinut de mai mulţi autori care consideră că

asociaţii cunosc din momentul încheierii actului constitutiv întinderea obliga-ţiei deaport şi a drepturilor sociale ce decurg din calitatea de asociat.În schimbul aportuluiîn societate,asociatul primeşte cu titlu de echivalent ,o cantitate de titluri sociale,ocotă parte din beneficii şi dreptul de a participa la luarea decizii-lor.Faptul că înurma desfăşurării activităţilor comerciale ,se pot obţine nu numai beneficii,ci şi

pierderi.nu transformă contractul de societate într-o operaţiune aleatorie.Diametral opus ,se susţine caracterul aleatoriu al contractului de societate

sub dublu aspect:obţinerea profitului de către fiecare asociat este strâns dependen-tade obţinerea profitului de către societatea comercială,iar realizarea profitului decătre societatea respectivă este,la rândul ei ,depedenta de mai multi factori ce nu ţinde executarea contractului ci de împrejurări exterioare lui,precum:manage-mentulsocietăţii,amploarea şi intensitatea concurenţei din partea altor societăţicomerciale,conjuctura pieţei,agravarea inflaţiei şi a deprecierii monetareinstabilitatea preţurilor.Toate aceste împrejurări fac incertă realiarea profitului decătre societatea comercială şi .implicit,creează incertitudine şi cu privire la rea-lizarea profitului de către asociat;întinderea profitului realizat de către societateacomercială şi,prin ricoşeu,mărimea profitului realizat de către fiecare asociat este în

permanenţă sub semnul incertitudinii,datoriă aceloraşi împrejurăr i35.g)Caracterul sinalagmatic-este susţinut de o parte a doctrinei,în timp ce

altă parte se pronunţă pentru caracterul sinalagmatic-imperfect şi alte opinii neagăcaracterul sinalamatic al contrctului de societate,susţinând teoria actului unilateral.

Deosebirea de opinii se datorează accepţiunii distincte asupra unor aspecteale actului societar.Astfel ,pornind de la cauză juridică a obligaţiei de aport ,susţinătorii carac-

terului sinalagmatic arată ca fiecare asociat se obligă la efectuarea unui aport înconsideraţia aporturilor concurente din partea celorlalţi asociaţi şi,totodată ,toţiasociaţii se obligă să aducă un aport în societate urmărind un scop comun,

participarea la beneficiile ce ar putea rezulta.Obligaţiile ce incumbă părţilor aucaracter reciproc şi interdependent,fiind convergente.

Prin acordul lor de voinţă,asociaţii se obligă în raport cu societateacomercială iar aceasta din urmă ,o dată constituită ,chiar neregulat,devine debito-rulasociatilor pentru executarea obligaţiilor decurgând din realizarea beneficiilor

rezultate sau lichidarea activului patrimonial.35 F.Deak,Contractul de mandat,Ed.Universitatii,Bucuresti,1983,p.187

31



Drept urmare ,acordul de voinţă exprimat prin actul constitutiv,conţinândobligaţiile sociale asumate de asociaţi,constituie cauză juridică a constituirii socie-tăţii comerciale iar efectuarea de acte de comerţ de către societate,având cafinalitate obţinerea de profit este cauza juridică a asocierii.După înmatriculare,neexecutarea obligaţiei de aport atrage excluderea din societate a asocia-

tului,titularul acţiunii fiind societatea însăşi.Ca şi concluzie se poate aprecia ca actul constitutiv al societăţii pe acţiunidă naştere la doua categorii de raporturi juridice societare interne:între acţionari,respectiv între acţionari şi societatea comercială.

Raportul societar născut între acţionari are în vedere drepturile şi obligaţiilesociale cu caracter napatrimonial având ca obiect angajamentul acţiona-rilor de aconstitui o societate comercială determinată şi de a participa la buna organizare şifuncţionare a acesteia ,în vederea desfăşurării de către societate a unor activităţicomerciale aducătoare de profit.Aici se înscriu drepturi sociale,cum ar fi:dreptul dea participa la lucrările adunării generale,dreptul la vot,de informare de control,de

preferinţa la cumpărarea acţiunilor ce vor fi emise pe viitor de societate.În categoria

obligaţiilor :obligaţia de conlucrare sau cooperare în cadrul adunării generale,deabţinere de la acte frauduloase sau anticoncurenţiale,de a par-ticipa la pierderilesocietăţii

Al doilea raport juridic,legat între acţionari ,pe de o parte ,şi societateacomercială ,pe de altă parte,conţine drepturi şi obligatii cu caracter patrimonial.Aici se pot identifica obligaţia acţionarilor de a contribui cu aporturi la formareacapitalului social al societăţii comerciale şi dreptul acesteia din urmă de a obţinevărsămintele promise;dreptul acţionarilor de a dobândi dividendele ce li se cuvindin beneficiile realizate de societate şi obligaţia acesteia de a le distribui,dreptulacţionarilor de a dobândi un anumit număr de acţiuni de o anumită valoa-re,respectiv obligaţia societăţii comerciale de a elibera acţionarilor titlurile cuve-nite.

2.2.4 Elementele specifice actului constitutiv al societăţii pe acţiuni

În literatura juridică s-a apreciat că alături de elementele generale,comuneoricărui act juridic(capacitatea părţilor,consimţământul părţilor,o cauza licită şi unobiect determinat)36actul constitutiv al societăţii comerciale trebuie să conţină ,înesenţă ,anumite elemente care îi sunt specifice:

a) aportul acţionarilor la constituirea capitalului social

b) scopul exercitării în comun a unei activităţi comercialec) participarea tuturor acţionarilor la beneficii şi pierderiDacă în actul constitutiv nu se regăsesc aceste elemente ,actul nu va fi

nul,însa nu va mai avea semnificaţia de act juridic care stă la baza constitui-rii,organizării şi funcţionării societăţii comerciale.

2.3 Constituirea filialelor şi sucursalelor societăţii pe acţiuni

Conform art.42 din legea ne.31/1990 actualizată la 30.05.2011 care prevede“Filialele sunt societăţi comerciale cu personalitate juridică şi se înfiinţează în unadin formele societare enumerate la art.2 şi în condiţiile prevăzute pentru acea

36 D.A.Popescu,Contractul de societate,Ed.Lumina Lex,Bucuresti.p.147-180

32



formă.Ele vor avea regimul juridic al formei de societate în care s-au constituit”,aşadar vor urma aceleaşi proceduri juridice ca şi societatea iniţial constituită a căreifilială este,urmând a face demersurile de înmatriculare cu respectarea preve-derilor în domeniul societar.

O altă formă secundară a societăţii comerciale pe acţiuni este sucursala.

Astfel pentru sucursale legiutorul în art.43 alin(1) din legea nr.31/1990actualizată la 30.05.2011 a statuat”Sucursalele sunt dezmebrăminte fără personali-tate juridică ale societăţii comerciale şi se înregistrează ,înainte de începerea acti-vităţii lor,în registrul comerţului din judeţul în care vor funcţiona”iar la alin.(2) dinacelaşi articol se prevede”Dacă sucursala este deschisă într-o altă localitate dinacelaşi judeţ sau în aceeaşi localitate cu societatea,ea se va înregistra în acelaşiregistru al comerţului,ca înregistrare separată”,prin aceasta dorindu-se o delimi-tareîn ceea ce priveşte o eventuală acţiune a terţilor sau persoanelor care prezintă uninteres legitim în derularea acitivităţii comerciale,şi apărarea intereselor acestora

prin individualizarea ca entitate juridică separată pentru identificarea res- ponsabilităţii distincte.

Tot în acelaşi articol la alin.(3) pentru îndepărtearea confuziunii se prevedecă”Celelalte sedii secundare-agenţii,puncte de lucru sau alte asemenea sedii-suntdezmembrămite fără pesonalitate juridică ale societăţilor comerciale şi semenţionează numai în cadrul înmatriculării societăţii în registrul comerţului de lasediul principal”.37

37 Legea 31-1990 actualizată la 30.05.2011

33



CAPITOLUL IIIACTELE CONSTITUTIVE ALE SOCIETĂŢII PE

ACŢIUNI

3.1 Atributele de identificare ale societăţii comerciale pe acţiuni

Pentru a fi recunoscută şi a se distinge de alţi subiecţi de drept,inclusiv desubiecţii de drept comercial,societăţii pe acţiuni îi sunt conferite anumite atribute deidentificare a personalităţii sale juridice.Unele dintre aceste atribute sunt comuneoricărei societăţi comerciale ,cum ar fi sediul social şi naţionalitatea ,în timp cedenumirea societăţii pe acţiuni are caracteristici proprii.

3.1.1 Denumirea societăţii pe acţiuni

Desemnează firma comercială a societăţii pe acţiuni,care permiteindividualizarea şi distingerea sa de alte societăti.Conform art.nr.30 alin.(1) dinlegea nr.26/1990 firma este denumirea sub care un comerciant işi exercită comerţulşi sub care semnează.Aşadar ,în concepţia legiuitorului român firma şi denumireasocietăţii au aceleaşi semnificatii,şi anume,de a desemna identitateacomerciantului.Denumirea(firma) societăţii pe acţiuni se menţionează în actulconstitutiv şi se înegistrează în registrul comerţului art.8 din legea nr.31/1990 şi art

14 şi 15 din legea nr.26/1990 38

.Dreptul de folosinţă asupra firmei are caracter exclusiv şi se dobândeşte prinînregistrarea în registrul comerţului.

În cazul societatii pe acţiuni ,denumirea este guvernată de următoarele principii:libertatea de alegere;originalitatea;veridicitatea,respectarea interesului public.

a)Libertatea alegerii denumirii societăţii pe acţiuni,rezultă din dispozi-ţiile art.35 din legea 26/1990,conform căruia firma acestei societăţi se compuneditnr-o denumire proprie ,de natură a o deosebi de firma altor societăţi,şi va fiînsoţită de menţiuna scrisă în întregime “societate pe acţiuni”sau “S.A”

38 I.Bacanu,Firma si emblema comerciala,Ed.Lumina Lex,Bucuresti,1998,p.56

34



Denumirea poate conţine unul sau mai multe cuvinte în limba română,într-olimba străină sau chiar într-un dialect local.Totuşi denumirea trebuie scrisă în literelatine şi pronunţarea să fie posibilă în limba oficială a denumirii.

Denumirea poate desemna numele unei persoane,desemnarea unei activităţidintre cele desfăşurate de societate,dupa cum poate avea orice semnifica-ţie reală

sau,din contră,una imaginară,eclectică,fantezistă.b)Originalitatea denumirii societăţii pe acţiuni desemnează necesitateaca denumirea adoptată să se distingă de orice alte denumiri ale altor societăţicomerciale ,regii autonome,societăţi comerciale coperatiste,asociaţii familiale şichiar a persoanelor fizice comerciante.

Astfel,orice firmă nouă trebuie să se deosebească de cele existente.Când ofirmă nouă este asemănătoare cu o alta ,trebuie să se adauge o menţiune care să odeosebească de aceasta,prin orice mod.

Oficiul registrului comerţului va refuza înscrierea unei firme care,neintro-ducând elemente deosebite în raport cu firme deja existente poate produce confuziecu acestea.

Pentru a preveni astfel de incidente,legea obligă fondatorii să soliciteregistrului comerţului eliberarea unei dovezi privind disponibilitatea firmei,înaintede autentificarea sau,după caz,darea de dată certă actului constitutiv.În lipsa aces-teidovezi,notarul sau persoana care dă dată certă vor refuza efectuarea operaţiunilor.

O atare verificare se face prin Oficiul National al Registrului Comerţului şicuprinde evidenţa tuturor persoanelor înscrise în registrul naţional.

Originalitatea denumirii nu are limite pentru societatea pe acţiuni.Totuşi nu poate fi concepută în maniera generală sau invers,într-o formă abstractă alcatuitădoar din desene,forme figurative sau cifre.

c)Veridicitatea denumirii societăţii pe acţiuni desemnează conformita-teafirmei cu forma juridica reală a societăţii şi ,după caz,cu obiectul social special alacesteia,astfel încat să nu induca in eroare terţii.

Astfel denumirea societăţii pe acţiuni trebuie să se deosebească dedenumirea oricărei alte forme societare,şi tot la fel în corespondenţa firmei să nu seregăseasca nici unul din elementele care sugerează o altă formă de societate.

Pe de altă parte denumirea societăţii pe acţiuni trebuie să eviteîntrebuinţarea unor termeni,sintagme sau abrevieri care prin norme speciale ,potface parte numai din denumirea anumitor societăţi pe acţiuni având un anumitobiect de activitate.

d)Respectarea interesului public.Legiuitorul conferă libertatea de alege-rea denumirii societăţii pe acţiuni,însă,pentru raţiuni de interes public ,general sau

local restrânge aceasta libertate.Astfel este interzisă înscrierea unei firme care conţine cuvintele”ştinţific””academie” “academic” “universitate” “român” “institut”ori derivate ale acestorasau sintagme caracteristice autorităţilor şi instituţiilor publice centrale se realizeazănumai cu acordul Secretariatului General al Guvernului.

3.1.2 Sediul societăţii pe acţiuni

Este acel atribut de identificare al personalităţii juridice care desemneazăsituarea în spaţiu a centrului administrativ şi de conducere al societăţii comerciale.

Sediul social este elementul de distincţie în spaţiu a societăţii în raport cu

alte entităţi juridice ,fie acestea cu personalitate juridica sau fară o asemenea per-sonalitate.

35



Sediul social priveşte locul în care îşi desfăşoară activitatea principală or-ganele de conducere şi de administraţie ale societăţii pe acţiuni,indiferent că laacelaşi sediu se desfăşoară sau nu activităţi comerciale adoptate prin obiectul socialal societăţii.

Sediul social este prevăzut în actele constitutive ,se înregistrează în registrul

comerţului,şi se menţionează pe orice document emanând de la societate.Jurisprudenţa română a statuat că “sediul societăţii este esenţial pentru funcţionareasocietăţii ca persoană juridică iar lipsa acestuia atrage consecinţa regularizăriisocietăţii.

Sediul social astfel definit este considerat sediul principal al societăţii ,dar societatea poate avea mai multe sedii secundare,determinate de necesitatea dez-voltării unor părţi componente ale obiectului social.

Sediul social meţionat în actul constitutiv şi înscris în registrul comerţuluiare semnificaţia de sediu social real.

Atributul identificării personalităţii juridice a societăţii pe acţiuni prinintermediul sediului social are importanţă pentru determinarea următoarelor

aspecte:-în raport de sediul social statutar se aplica lex societatis.Aceasta poate fi:

legea naţională,legea comunitară sau legea străină sistemului de drept naţio-nal,respectiv legea exterioară sistemului de drept comunitar;

-în raport cu sediul social se aplică lex fori în ce priveşte obligaţia dediseminare a informaţiilor relevante pentru protecţia acţionarilor şi terţilor;

-în raport cu sediul social se aplică lex fori relativ la capitolul controluluifiscal şi regimul juridic de impunere fiscală;

-în principiu,situarea sediului social statutar pe un teritoriu naţionaldetermină naţionalitatea persoanei juridice,şi prin aceasta ,a societăţii comerciale.Cu titlu de excepţie se constată existenţa societăţii fără naţionalitate,dar cu statut

juridic comunitar-Societas Europaea-sau multinaţional-Societăţile internaţionale detip “Holding:,Grupurile de interes economic-de tip internaţional;

-sediul social statutar sau principal ,atrage ,potrivit legii române,aplicarealex fori relativ la :componenţa instantelor de judecată locul comunicarii documen-telor având ca obiect notificarea,citarea,somaţia de plată;calificarea stării deinsolvenţă comercială,dizolvarea societăţii pentru motivul că nu are sediu socialcunscut ori nu îndeplineşte condiţiile referitoare la sediul social;

-în lipsa unei stipulaţii exprese sau a altor date relevante,sediul socialstatutar concură la stabilirea locului unde urmează să se execute actul juridicîncheiat de societate cu terţii,lex executionis.39

3.1.3 Naţionalitatea societăţii pe acţiuni

Este atributul de identificae ce semnifică apartenenţa acesteia la un sistemde drept naţional pentru a desemna legea aplicabilă constituirii,funcţionării,modi-ficării reorganizării,transformării,anulării,dizolvării şi lichidării societăţii

Art.1 alin.(2) din legea nr.31/1990 consacră criteriul potrivit căruia socie-tăţile comerciale constituite în România sunt persoane juridice române.

39 S.D.Carpenaru,Drept comercial,Ed.Atlas Lex,Bucuresti,1993,p.78

36



3.2. Atributele de capitalizare a societăţii comerciale pe acţiuni ca persoană juridică

În literatura juridică noţiunea de capital social comportă mai multe sensuriastfel:

a) În sens restrâns ,prin capital social se înţelege capitalul nominal,adicăsuma totală ,exprimată în monedă,a valorii bunurilor cu care acţionarii contribuie laconstituirea patrimoniului societăţii comerciale.

b) In sens larg,capitalul social este egal cu valoarea nominală a acţiunilor,respectiv ,cu valoarea aportului în natură sau în numerar,a rezervelor încorporate şia profitului repartizat pentru majorarea capitalului sau a altor operaţiuni care conducla modificarea acestuia40.

Din aceasta rezultă următoarele:sub aspect societar,capitalul social exprimăvaloarea însumată a aporturilor sociale subscrisre de asociaţi la constitui-reasocietăţii comerciale şi,mai apoi,pe toată durata de funcţionare a acesteia.În

schimbul acestor aporturi,societatea emite acţiuni,iar valoarea capitalului socialtrebuie să fie egală cu valoarea nominala a acţiunilor emise;sub aspect economiccapitalul social este un element al patrimoniului social cuprinzând ,alături deaporturile subscrise şi alte componente.

Capitalul social trebuie să fie înscris în actul constitutiv al societăţiicomerciale,precizându-se elementele pe baza cărora a fost configurat,fiind toto-datăexemplificat capitalul subscris şi cel vărsat,valoarea bunurilor constituite ca aport înnatură în societate,modul de evaluare şi numărul acţiunilor pentru acestea şivaloarea nominală a acţiunilor.

Din această perspectivă ,capitalul social indică valoarea bunurilor dinactivul societăţii,care sunt supuse unui regim distinct faţă de celelalte bunu-ri,valori

şi operaţiuni ale societăţii.Din punct de vedere contabil ,capitalul social se înscrie în pasivul bilanţu-luicontabil deoarece:reprezintă o datorie a societăţii faţţ de acţionari(pasivulintern );constituie gajul general al creditorilor societăţii pentru datoriile acesteia fatade terţi (pasivul extern).

3.2.1 Natura juridică a capitalului social

Deoarece notţiunea de capital social se află in stransa corelaţie cu aporturileacţionarilor cărora le datorează existenţa dar şi cu patrimoniul social al societăţii încare se include trebuie făcută distincţie între cele trei categorii juridice.

1-distincţiile capitalului social faţă de aporturile acţionarilor sunt următoa-rele:

-capitalul social constituie o valoare însumată a aporturilor sociale şi seexprimă întotdeauna într-o cifră fixă,invariabilă,atât în actul constitutiv cât şi în

bilanţul contabil,pe câtă vreme ,aportul social este o fracţiune a valorii capitaluluisocial,reprezentând contribuţia acţionarilor la formarea acestuia;

-capitalul social se exprimă în monedă şi reprezintă o cifră contractuală iar aportul exprimă valoarea patrimonială cu care orice asociat convine prin actulconstitutiv sau prin subscrpţii ulterioare să contribuie la formarea sau majorareacapitalului social;

40 Regulamentul de aplicare a Legii contabilitatii nr.82/1991

37



-capitalul social constituie o datorie a societăţii către acţionari,pe câtă vremeaportul,din momentul subscrierii sale,se relevă ca obligaţie pe care o are acţionarulsubscriptor de a contribui la formarea sau majorarea capitalului social.

2-în raport cu patrimoniul societăţii comerciale,capitalul social prezintăurmătoarele deosebiri:

-capitalul social reprezintă doar o componentă a patrimoniului social avândîn viata societăţii rolul:pană la dizolvarea societăţii,capitalul social este un elemental activului patrimonial,iar după acest moment devine un element al pasi-vului

patrimonial al societăţii.Patrimoniul reprezintă o universalitate juridică cuprinzândansamblul drepturilor şi obligaţiilor cu conţinut economic al societăţii privit ca osumă de valori active şi pasive ,strâns legate între ele;

-capitalul social are o valoare nominală fixă ,pe câtă vreme patrimoniulsocietăţii are o compoziţie şi valoare variabile,în funcţie de fluctuaţiile econo-mice,rezultatele financiare ale societăţii comerciale,conjuctura generală a climatuluide afaceri.

3.2.2 Funcţiile capitalului social

Capitalul social are trei funcţii principale:a)Constituie gajul general al creditorilor societăţii.Conform art.3 din

legea societăţilor comerciale se constată că întreg patrimoniul social are aceastăfuncţie ,deoarece orice bun al societăţii poate fi urmărit de către creditorii acesteiaCapitalul social are însă un regim juridic propriu,de natură să garanteze într-omăsura mai mare pe creditori.

O primă categorie de reguli se referă la garantarea existenţei capitalului laconstituirea societăţii.

În legea societăţilor comerciale la art.10 se prevede obligativitatea unuicapital social minim la constituirea societăţii pe acţiuni de 90000 lei,iar în art.19alin.(2) din O.G.privind opraţiunile de leasing se obligă societăţile din acestdomeniu la subscrierea şi vărsarea ,încă de la constituire,a unui capital social minimde 200000 euro.

Aceste reguli se referă la ambele componente ale capitalului social şi capitalvărsat,chiar dacă în anumite condiţii,legea conferă posibilitatea vărsării capitaluluiîntr-un anumit timp de la constituire.

A doua categorie de reguli se referă la garantarea existenţei capitaluluisocial pe toată durata de funcţionare a societăţii pe acţiuni.Aceste reguli protejea-zăintegritatea şi realitatea capitalului social în timpul funcţionării societăţii.41

Integritatea-are în vedere caracterul intangibil al capitalului social ,inclusiva aporturilor care îl compun;bunurile constituite ca aport în societate devin propri-etatea acesteia;capitalul social poate fi redus numai cu respectarea anumitor con-diţii ;dacă se constată o micşorare a capitalului social,acesta va trebui reîntregit sauredus ,mai inainte de a putea face vreo repartizare sau distribuire de beneficii.

-Realitatea capitalului social denotă corespondenţa între existenţa faptică a bunurilor aduse cu titlu de aport şi valoarea economică reală a acestora.

-Funcţia de garanţie a capitalului social a fost consacrată inclusiv printr-undocument al Consiliului Comunităţilor Europene.

b)Capitalul social constituie baza materială a societăţii,cel puţin în fazade început.De altfel,acesta este considerentul pentru care legea societăţilor comerciale instituie obligativitatea pentru toate societăţile comerciale de a constitui41 O.Capatana,Caracteristici generale ale societatilor comerciale,Ed.Lumina Lex,Bucuresti,1996

38



un capital social.În acest sens ,în practica judiciară s-a decis că nu este îndeplinităcondiţia constituirii capitalului social cât timp în compunerea capita-lului socialsubscris s-a prevazut că intră clădirea în care îşi are sediulsocietatea,maşinile,utilajele,instalaţiile de lucru,aparatura foto,bunuri ce nu consti-tuie propritatea asociaţilor care au încheiat contractul de societate.

Tot astfel,s-a decis ca ,intregul capital social fiind constituit din drepturi decreeanţă fără a se fi vărsat efectiv vreo sumă ,nu este îndeplinită condiţia existenţeiunui minim de capital vărsat de 30 % din cel subscris,motiv pentru care autorizareaînfiinţării societăţii pe acţiuni s-a dispus nelegal.

c)Capitalul social este fundamentul stabilirii drepturilor şi obligaţiiloracţionarilor în raport cu societatea şi regimul creditului societăţii comerciale înraport cu terţii42.

Această funcţie se relevă din următoarele constatări:-repartizarea acţiunilor se face în raport de cota de participare a acţionaru-

lui la capitalul social;-dreptul de a participa la beneficii,prin distribuirea de dividende se deter-

mină proporţional cu cota de participare la capitalul social vărsat şi tot astfel sedetermină şi participarea la suportarea pierderilor resimţite de societate;

-număul de voturi în adunarea generală se stabileşte în raport cu numărulacţiunilor deţinute,acţiuni care reprezintă cota de participare la capitalul social;

-fondul de rezervă al societăţii comerciale se constituie într-un procent ce seraportează la valoarea capitalului social;

-în raporturile juridice angajate de societate cu terţii,capitalul socialîndeplineşte funcţia de gaj general al creditorilor societăţii motiv pentru carecapitalul social trebuie sa păstreze o corespondenţă reală între valoarea sa nominalăşi valoarea bunurilor care îl compun,atat la constituirea societăţii cât şi pe toatădurata funcţionării acesteia.

3.2.3 Caracterele capitalului social

Definind funcţiile capitalului social în viaţa societăţi comerciale,se desprind următoarele caractere:

a) Capitalul social privit ca valoare nominală ,este fix,în sensul că nu poatefi modificat în timpul funcţionării societăţii comerciale decât cu respectarea unor condiţii legale riguroase;

b)Capitalul social este intangibil,în sensul că nu poate fi folosit pentrudistribuirea de dividende şi nici pentru restituiri către acţionari sau în folosul altor

persoane.c)Capitalul social trebuie să fie real,ceea ce semnifică cerinţa ca acesta să

reprezinte valoarea reală a aporturilor şi a celorlalte elemente care îl compun.Caracterului real al capitalului social i se opune caracterul fictiv al acestuiaastfel:obiectul capitalului social nu există,obiectul există dar este deturnat de lascopul său,obiectul există dar este supraevaluat.

3.2.4 Acţiunile.Natura juridică.Clasificare

42 I.Bacanu,op.cit.p.41,I.L.Geoegescu,Drept privat roman,Ed.Universitatii,Bucuresti,p.505

39



Potrivit unei ideologii consacrate ,acţiunile emise de societatea pe acţiunisunt titluri reprezentative ale unui aport social,constituind o fracţiune a capitaluluisocial ce conferă posesorului său calitatea de asociat cu toate drepturile şi obligaţiileaferente acestei calitati.

În stabilirea naturii juridice a acţiunilor s-a pornit de la compararea acestora

cu titlurile de credit43.Luînd în considerare conţinutul legal al acţiunii se poate constata că aceastatrebuie să cuprindă urmatoarele menţiuni:

a)denumirea şi durata societăţii; b)data actului constitutiv ,numărul din registrul comerţului sub care este

înmatriculată societatea şi numărul Monitorului Oficial în care s-a facut publica-rea.c)capitalul social,numărul acţiunilor şi numărul lor de ordine,valoarea

nominală a acţiunilor şi vărsămintelor efectuate;d)avantajele acordate fondatorilor.Pentru acţiunile nominative se vor menţiona ;numele ,prenumele şi domi-

ciliul acţionarului persoană fizică;denumirea ,sediul şi numărul de înmatriculare ale

acţionarului persoană juridică.Raportând forma şi conţinutul acţiunilor la aceste deziderate ale titlurilor de

credit rezulta următoarele consecinţe:-formalismul înscrisului constator este îndeplinit numai în parte şi anume în

ipoteza acţiunilor emise în formă materială,în privinţa actiunilor emise în formadematerializată,simpla înscriere în cont nu valorează document constatator al unor operaţiuni de credit;

-continutul dreptului posesorului acţiunii nu este determinat în titlu decât înmod incomplet,pentru a determina drepturile şi obligaţiile acţionarului trebuieconsultat actul constitutiv al societăţii ,numai prin luarea în considerare a celor douădocumente este îndeplinită cerinţa literalităţii;

-în circulaţia juridică a acţiunilor ,subdobânditorului nu i se transmite undrept nou,autonom,ci un drept derivat din raportul juridic societar,astfel că exce-

pţiile pe care societatea le putea opune primului dobânditor sunt opozabile şidobânditorilor subsecvenţi;

-conţinutul dreptului posesorului variază,atât în raport de modificareaactului constitutiv căt şi de rezultatele financiare ale societăţii comerciale emitente.

În planul raportului juridic societar,căruia îi datorează emiterea şi existenţaacţiunea este un înscris purtând urmatoarele calificări:

- titlu societar deoarece este emis de societatea comercială;-titlu de legitimare deoarece atestă calitatea de acţionar a posesorului în

cadrul societăţii comerciale;- titlu de participaţie sau de drepturi corporatiste deoarece conferă posesorului său un complex de drepturi patrimoniale

- titlu reprezentativ al unei fracţiuni din capitalul social al societăţii comer-ciale care rezultă din prevederile art.91 din legea nr.31/1990 care statuează că însocietatea pe acţiuni capitalul social este reprezentat prin acţiuni emise de societate.

- document valoric care atestă prezenţa unor drepturi patimoniale deţinutede posesor în cadrul unei societăţi comeciale pe acţiuni.

În planul raporturilor extrasocietare acţiunile mai pot fi calificate:- valori mobiliare ,având aptitudinea de a circula interdependent în funcţie

de cerere şi oferta

43 R.I.Motica,L.Bercea,op.cit.p.169

40



- titluri valorice destinate afectării unor multiple operaţiuni juridiceintreprinse de societatea comercială emitentă sau de către posesorul lor.

Din definiţia acţiunilor dar şi din analiza dispoziţiilor legale ce le suntaplicabile rezultă că acţiunile prezintă următoarele trăsături specifice:

a) Egalitatea nominală a acţiunilor ce compun capitalul social al societăţii

pe acţiuni.Toate acţiunile emise de o anumită societate comercială trebuie să aibă ovaloare nominală egală ,indiferent de numărul şi succesiuna emisiunilor de acţiunila care a recurs societatea.

b) Acţiunile sunt indivizibile.În acest sens prevederile art.102 din legeanr.31/1990 dispun ,în mod imperativ ,că acţiunile sunt indivizibile.

Consecinţele juridico-economice ale indivizibilităţii acţiunilor sunt :-în acest mod se evita fărâmiţarea capitalului social şi permanentă modifi-

care a structurii acestuia ,cu efecte negative asupra organizării şi funcţionarii soci-etaţii comerciale;

-o acţiune se poate instrăina numai integral şi numai prin luarea înconsiderare a unei valori determinate in mod unitar.

c) Acţiunile sunt cesibile.Caracterul cesibilităţii acţiunilor rezultă din prevederile art.98 şi 99 din legea nr.31/1990 care se referă la procedura transmiteriidreptului de proprietate de la un titular la altul dupa cum cesiunea are ca obiectacţiuni nominative,acţiuni la purtător sau.după caz,acţiuni emise în formadematerializată tranzacţionate pe o piaţă de capital organizată.

d) Acţiunile sunt negociabile.Caracterul negociabil al acţiunilor decurge dinnatura lor de titluri de valoare.Deoarece încorporeaza valori patrimo-niale,acţiunileca titluri sunt denumite şi valori mobiliare.

Dupa modul de transmitere acţiunile sunt de două feluri:acţiuni nominativeşi acţiuni la purtator.44

a) Acţiunile nominative se disting prin obligativitatea de a identificatitularul acţiunii.Astfel arrt.93 din legea nr.31/1990 prevede că acţiunile nominativevor cuprinde menţiuni privind numele,prenumele şi domiciliul acţionarului

persoană fizică sau,după caz,denumirea ,sediul şi numărul de înmatriculare aacţionarului persoană juridică.

b) Acţiunile la purtător sunt titluri emise de societatea pe acţiuni care nucuprind elemente de identificare ale persoanei acţionarului.Astfel posesorul acţiuniieste prezumat a fi proprietarul ei.Trasferul dreptului de proprietate asupra acţiunii la

purtător se efectuează prin simpla transmitere materială a titlului.Din dispoziţiile cuprinse în conţinutul secţiunii I,capitol IV din legea nr.31 /

1990 se desprind următoarele concluzii:

- acţiunile la purtător pot fi emise numai în forma materială;- pentru acţiunile de acest fel societatea va emite obligatoriu titluri devaloare;

- în ipoteza în care societatea nu a emis şi nu a eliberat acţiuni la purtător sevor elibera ,la cererea acţionarilor sau din oficiu,certificate de acţionar;

-transmiterea dreptului de proprietate asupra acţiunilor la purtător estescutită de formalismul consemnării operaţiunilor pe titlu şi în registrul acţionarilor.

44 D.A.Popescu,Contratul de societate,Ed.Lumina Lex,Bucuresti,1994,p.156

41



CAPITOLUL IV SANCŢIUNI APLICABILE LA ÎNCĂLCAREA

DISPOZIŢIILOR PRIVIND CONSTITUIREA SOCIETĂŢILOR COMERCIALE PE ACŢIUNI

4.1 Neregularităţi la constituirea societăţii pe acţiuniÎn ansamblul operaţiunilor de constituire a societăţii pe acţiuni se pot pro-

duce omisiuni,greşeli materiale,erori,neconcordanţe sau necompliniri în şi cu pri-vire la formalităţile cerute de lege pentru valabilitatea constituirii societăţii,dupăcum se pot răsfrânge exigenţele imperative prevăzute de dreptul comun referitoarela validitatea actelor constitutive ,sub aspectul condiţiilor de fond.

Prima categorie de neregularităţi,avâd ca obiect încălcarea cerinţelor formale de constituire a societăţii,afectează ordinea juridică impusă de lege în acestdomeniu,motiv pentru care,se stabilesc măsuri de înlaturare a neregularităţilor indiferent de momentul în care s-au constatat-înainte sau după înmatricularea

societăţii.Aceste măsuri au natură specială,deoarece se pot lua numai în raport deneregularităţile constatate,numai cu privire la societatea comercială în cauză ,numaiîntr-un cadru judiciar.De asemenea astfel de măsuri pot conduce la finalităţideosebite,deşi privesc acelaşi gen de neregularităţi,şi anume ,remediereaneregularităţilor,neînmatricularea societăţii,declararea nulităţii societăţii.Toatesoluţiile au caracter alternativ.

4.1.1. Sancţiuni privid neregularităţile constatate înainte deînmatriculare

Aceste neregularităţi sunt desemnate de legea nr,31/1990 în conţinutulart.46-51 si art.57.Unele dintre acestea privesc cerinţele legale de constituire,iar altele se referă la obligaţia de înmatriculare a societăţii.

A.Neregularităţi referitoare la cerinţele legale de constituire.Legea consideră că aceste neregularităţi sunt:- actul constitutiv nu cuprinde menţiunile prevăzute de lege-actul constitutiv cuprinde clauze prin care se încalcă o dispoziţie imperativă

a legii- nu s-a îndeplinit o cerinţă legală pentru constituirea societăţiiAlăturat acestora au natura unor neregularităţi ce pot fi considerate înainte

de înmatriculare şi încălcarea urmatoarelor cerinţe legale:

-lipseşte actul constitutiv sau a nu a fost încheiat în formă autentică atuncicând legea prevede această exigenţă;

42



-toţi fondatorii sunt,comform legii,incapabili.-obiectul de activitate al societăţii este ilicit sau contrar ordinii publice;-lipseşte din orice motiv,autorizarea legală administrativă de constituire a

societăţii-actul constitutiv nu prevede denumirea societăţii,obiectul său de acivi-

tate,aporturile asociaţilor şi capitalul social subscris;-s-au încălcat dispoziţiile legele privind capitalul social minim subscsris şivărsat;

-nu s-a respectat numărul minim de acţionari.Aceste neregularităţi sunt,totodata ,şi cauze de nulitate a societăţii,dacă se

constată dupa înmatriculare.În scopul îndeplinirii tuturor cerinţelor de legalitate referitoare la condiţiile deconstituire a societăţii comerciale ,legea prevede necesitatea supunerii cererii deînmatriculare,însoţită de actul constitutiv,precum şi de actele şi dovezilecorespunzătoare,controlului de legalitate.

În acest sens art.37 din legea nr.31/1990 statueaza”Controlul legalităţii

actelor sau faptelor care.potrivit legii,se înregistrează în registrul comerţului seexercită de justiţie print-un judecator delegat.La începutul fiecărui an judecătoresc

preşedintele tribunalului va delega la oficiul registrului comerţului unul sau maimulţi judecători.Judecătorul delegat va putea dispune efectuarea unei expertize încontul părţilor,precum şi administrarea de dovezi.

Acest control se exercită ,din oficiu,de către judecător odată cu examinareadocumentaţiei impuse pentru înmatricularea societăţii

Termenul de recurs este de 15 zile de la pronunţare pentru părţi (fondatorireprezentanţi ai societăţii,intervenienţi sau procuror),respectiv de la publicareaîncheierii în Monitorul Oficial pentru persoanele interesate.

Prin săvârşirea neregularităţilor prevăzute de lege în contextul constituiriisocietăţii comerciale,constatate cu prilejul exercitării controlului de legalitate,se

produc anumite consecinţe ,cu un conţinut juridic diferit,după cum se îndreaptăasupra societăţii,a persoanelor prejudiciate sau a fondatorilor,reprezentanţilor societăţii,primilor membrii ai organelor de conducere,de adminstrare şi de controlale societăţii.

-Faţă de societate,efectul constatării neregularităţilor de constituire seconcretizează în lipsirea societăţii de recunoaştere a sa ca subiect de drept distinctde persoana fondatorilor si acţionarilor,Societatea nu va fi înzestrata cu personali-tate juridica nu va avea regimul juridic al societăţii civile şi nu va putea ficonsiderată o societate comercială de fapt.

-Faţă de persoanele prejudicate,efectul constatării neregularităţilor de con-stituire a societăţii se materializează în activarea dreptului de a fi despăgubite înmăsura în care prin savârşirea acelor neregularităti li s-a cauzat un prejudiciu.

Persoanele responsabile pentru acest prejudiciu sunt ,potrivit legii,fonda-torii,reprezentaţii societăţii,precum şi primi membrii ai organelor de conducere,deadministrare şi de control ale societăţii,dar şi alte persaoane care au lucrat în numelesocietăţii adică acelora cărora legea le impută savârşirea neregularităţilor referitoarela constituirea societătii sau în legatură cu operaţiunile efectuate în timpulconstituirii acesteia.

-Faţă de fondatorii,reprezentanţii societăţii,primii membrii ai organelor deconducere,de administrare şi de control ale societăţii,precum şi de alte persoane

care au lucrat în numele societăţii,neregularităţile constatate potrivit art.46 si 48 din

43



lege antrenează răspunderea civilă,contractuală sau delictuală,la care se poateadauga ,după caz,răspunderea penală.45

B.Neregularităţi referitoare la obligaţia de înmatriculare a societăţiiÎnregistrarea societăţii în registrul comerţului este o obligaţie prevăzută

pentru fondatori sau reprezentanţii societăţii.

Astfel conform art.1 din legea nr.26/1990,persoanele fizice sau juridice prevăzute în mod expres de lege,înainte de începerea activităţii ,au obligaţia săceară înmatricularea în registrul comerţului.Art.36 alin.(1) din legea nr.31/1990concretizează această dispoziţie ,statuând că “în termen de 15 zile de la dataîncheierii actului constitutiv,fondatorii sau administratorii societăţii ori împuterni-ciţii acestora vor cere înmatricularea societăţii în registrul comerţului în a cărui razăteritorială îşi va avea sediul societatea.

Neîndeplinirea acestei obligaţii constituie o nouă neregularitate însă nu cu privire la cerinţele propriu-zise de constituire ,ci cu referire la obligaţia legală deînmatriculare a societăţii.

4.1.2 Sancţiuni privind neregularităţile constatate dupăînmatriculare

Societatea înmatriculată în registrul comerţului este considerată că a înde- plinit cerinţele legale de constituire.

Pe acest temei,legea declară că societatea este persoana juridică,iar înregis-strarea în registrul comerţului,împreună cu publicarea în Monitorul Oficial aîncheierii de înmatriculare,reflectă asupra acesteia două aspecte specifice:califica-rea societăţii ca find legal constituită şi asigurarea opozabilităţii faţă de terţi aînregistrării sale,precum şi a actelor şi faptelor ce fac obiectul societăţii.

Totuşi în prezumţia activării celor două efecte nu este irefragrabilă cirelativă de vreme ce legea admite că pot fi constatate neregularităţi de constituirechiar şi după înmatriculare,iar opozabilitatea unor acte sau fapte juridice în raportcu terţii nu este considerată erga omnes.

A.Neregularităţi relative la constituirea societăţii constatate după înmatricularea societăţii.Legea nr.31/1990 prevede o asemenea ipoteză statuândcă “în cazul unor neregularităţi constatate după înmatriculare,societatea esteobligată să ia măsuri pentru înlăturarea lor,în cel mult 8 zile de la data constatăriiacelor neregularităţi” “dacă societatea nu se conformează orice persoană interesată

poate cere tribunalului să oblige organele societăţii ,sub sancţiunea plăţii de daunecominatorii,să le regularizeze”

Soluţiile propuse de legiuitor au un regim juridic distinct,după cummijloacele de regularizare revin societăţii sau oricărei persoane interesată.

-Cererea de regularizare aparţine societăţii pe acţiuni vizată de constatareaunor neregularităţi şi se desfăşoară în faţa judecătorului delegat la oficiul registruluicomerţului,după procedura prevăzută de art.21 din legea nr.26/1990 dar trebuieobservată şi incidenţa altor texte imperative

După înlaturarea neregularităţilor constatate astfel,societatea ,fiind dejaînmatriculată ,va face o cerere de regularizare la oficiul registrului comerţului întermen de 15 zile de la data în care a luat cunostinţă de existenţa neregularităţilor.

45 S.D.Carpenaru,Drept comercial roman,ed.Atlas Lex,Bucuresti,1993,p.178

44



-Acţiunea de regularizare poate fi exercitată de orice persoană interesată şiare ca obiect obligarea organelor de conducere ale societăţii la înlăturareaneregularităţilor de constituire,constatate după înmatricularea acesteia.

Legea condiţionează ,formal,introducerea acestei acţiuni de neconformareasocietăţii şi a organelor sale reprezentative de a proceda din oficiu la regularizare.

B.Neregularităţi relative la publicitatea societăţii pe acţiuni.Publicita-teasocietăţii pe acţiuni se realizează potrivit legii,prin îndeplinirea cumulativă a douăformalităţi astfel:înregistrarea în registrul comerţului şi publicarea încheierii deînmatriculare în Monitorul Oficial al României.Domeniul neregularităţilor referitoare la formalităţile de publicitate ale societăţii cuprinde în ordinea expusă delegiutor următoarele încălcări ale cerinţelor legale de diseminare a informaţiilor nepublicarea unor acte sau fapte ,efectuarea prematură a unor operaţiuni ,faţă dedata publicării societăţii;neconcordaţe ivite între actele constitutive publi-cate;nepreluarea de către societate a unor acte sau operaţiuni încheiate în numelesau înainte de constituire;neregularităţi relative la numirea persoanelor reprezentative,depăşirea obiectului de activitate prin actele angajate de organele

societăţii;limitarea puterilor conferite de lege organelor societăţii prin clauzecontractuale sau hotătâri ale oganelor statutare.46

4.2 Nulitatea societăţii comerciale pe acţiuni

Atât Codul comercial român din 1887,cât şi legea nr.31/1990 în forma sainiţială nu au cuprins dispoziţii exprese cu privire la nulitatea societăţilor comer-ciale.

Debutul unor astfel de preceduri este consfinţit de O.G.nr.32/1997 prin caresa modificat şi completat legea scietăţilor comerciale.

Obiectivele urmarite de legiuitor în această materie sunt identice cu cele proiectate de legiuitorul comunitar:a)restrângerea cauzelor de nulitate,prin descri-erea limitativă a acestora;b)caracterul judiciar al sancţiunii nulităţii;c)admiterea inextremis a unor măsuri de regularizare,chiar şi în ipoteza intervenirii cauzelor denulitate,în scopul salvgardării societăţii;d)limitarea efectelor la scopul protejăriiintereselor terţilor.

Nulitatea societăţilor comerciale şi,totodată ,a societătilor pe acţiuni, bene-ficiază de o reglementare proprie şi unitară cuprinsă în prevederile art.50-59 dinlegea nr.31/1990.acest regim juridic ae caracter special întrucât se aplică numaisocietăţii comerciale înmatriculate,nulitatea societăţii nu poate fi dispusă decât încazurile expres prevăzute de lege,în totalitate,cazurile de nulitate privesc încălcări

ale cerinţelor legale de constituire a societăţii comerciale ;sancţiunea nulităţiiinvalidează societatea comercială ca subiect de drept,iar nu şi actele sau faptele juridice ale acesteia ;declararea nulităţii atrage dizolvarea şi lichidarea societăţiicomerciale.

Cazuri de nulitate. potrivit art.56 alin.(1) din legea nr.31/1990,nulitateaunei societăţi înmatriculate în registrul comerţului poate fi declarată în următoarelecazuri

a) Lipseşte actul constitutiv sau a fost încheiat în formă autentică însituatiile prevăzute de art.5 alin.(6) din legea r.31/1990.Ipoteza descrisă cuprinde înrealitate doua cazuri:lipsa actului constitutiv şi lipsa formei autentice a actuluiconstitutiv.

46 G.Beleiu,Drept civil roman,Ed.Sansa,Bucuresti,1995,p198

45



Este incident cazul de nulitate referitor la lipsa actului constitutiv nu numaicând înscrisul nu există ,ci şi atunci cand actul constitutiv s-a încheiat numai subforma contractului de societate,lipsind statutul,sau invers,precum şi în ipotezaînscrisului unic,ca act constitutiv,dar care nu conţine una sau alta dintrecomponentele prevăzute de art.5 din legea nr.31/1990.

Relativ la forma autentică a actului constitutiv,această condiţie esteîndeplinită doar prin aplicarea însemnelor oficiale ale persoanelor juridice participante la încheierea sa,indiferent că aceste persoane sunt de drept public sau de drept privat.Prin consecinţă ,forma înscrisului oficial sau public nu se confundă cu formaautentica a înscrisului.

b) Toţi fondatorii au fost,potrivit legii,incapabili,la data constituirii socie-tăţii.Ipoteza priveşte numai fondatorii societăţii pe acţiuni,fie acţionari,fie doar

promotori ai constituirii societăţii.Potrivit art.6 alin.(2) din legea nr.31/1990 nu pot fi fondatori persoanele

care ,potrivit legii,sunt incapabile.Persoanele fizice incapabile ,potrivit legii comerciale ,sunt minorii,fără a

face distincţie după cum au sau nu capacitate de exerciţiu restrânsă,precum şi persoanele puse sub interdicţie ,potrivit dreptului comun.Ambele situaţii de incapabilitate se referă la aceeaşi cauză:situaţia psiho-fizică a persoanei incapabiledatorate vârstei,în cazul minorului,sau afecţiunilor de care suferă interzişii.

În afară de aceştia legea nu recunoaşte dreptul de a fonda societăţicomerciale,deci şi societăţi pe acţiuni,următoarelor persoane juridice: cultelor religioase,partidelor politice,asociaţiilor de proprietari,societăţilor bancare străine,societăţilor comerciale condamnate pentru gestiune frauduloasă,societăţilor deasigurare şi intermediere a asigurărilor străine.

Cauza de nulitate trebuie să fi existat la data constituirii societăţii,Dacăstarea de incapabilitate a intervenit ulterior,nu este incidentă sancţiunea nulităţii.Nuva interveni ,însa,nici dizolvarea societăţii pe acţiuni întrucât,această ipoteză nu este

prevăzută.c) Obiectul de activitate al societăţii este ilicit sau contrar ordinii publice.

Cauza de nulitate este una de drept comun,fiind destinată să invalideze orice act juridic ,pentru încălcarea unei condiţii de fond:liceitatea obiectului si conformita-teaacestuia cu ordinea publică.

Trebuie observat că formularea legiutorului nu se bucură de acurateţa juridică.Astfel caracterul ilicit al obiectului de activitate desemnează neconcor-danţa acestuia cu legea,deci,cu acele norme care reglementează activităţile care potface obiectul actelor şi faptelor de comerţ pentru societatea comecială.Dar şi

caracterul contrar ordinii publice a obiectului de activitate desemneaza încălcareaaceloraşi exigenţe legale.Delimitarea zonei de acţiune a cauzei nulităţii,după cumvizează ilicitatea ori numai sfidarea ordinii publice,se dovedeşte a fi anevoiasă,devreme ce ambele ipoteze se sprijină pe înfrangerea ordinii juridice care guvernea-zălegalitatea obiectului de activitate a societăţii comerciale.

d) Lipseşte încheierea judecatorului de înmatriculare a societăţii peacţiuni.Cazul de nulitate vizează,de această dată,neîndeplinirea de către societate aunei formalităţi legale,şi anume autorizarea sa de către judecător.Deci nu se are învedere lipsa încheierii de înmatriculare ca înscris material,ci omisiunea de supunerea constituirii societăţii controlului de legalitate exercitat de judecător,şi prinaceasta ,a lipsei de înmatriculare a societăţii.

e) Lipseşte autorizarea legală administrativă de constituire a societăţii peacţiuni.Pentru anumite societăţi pe acţiuni,în raport de obiectul de activitate

46



adoptat,legea specială prevede obligativitatea obţinerii unor autorizări,prealabilînmatriculării la oficiul registrului comerţului.Nulitatea nu poate fi declarată peacest temei numai în ipoteza în care societatea a fost înmatriculată cu neobserva-realipsei acestor autorizări,fie că societatea le-a solcitat dar nu le-a obţinut,fie că aomis să le solicite autorităţilor competente.

Nu primeşte incidenţă acest caz de nulitate,când societatea a fost autorizatăadministrativ ,însa ,după înmatriculare,autoritatea emitentă dispune retragereaautorizaţiei.Efectele retragerii autorizaţiei constă în lichidarea societăţii sau ,dupăcaz,în modificarea obiectuluide activitate al societăţii pe acţiuni.

f) Actul constitutiv nu prevede denumirea societatii,obiectul său de activi-tate,aporturile acţionarilor şi capitalul social subscris.Denumirea sau firma socie-tăţii pe acţiuni este unul dintre atributele de identificare a acesteia ca persoană

juridică.Legiutorul acordă denumirii societăţii o importanţă juridică severă,dinmoment ce consideră că aceasta este un element de legitimare a societăţii,fără decare se impune declararea nulităţii sale.

Neindicarea obiectului de activitate în actul constitutiv presupune lipsa

oricăror date relative la actele şi faptele de comerţ pe care le-ar putea operaţionasocietatea comercială.

Neprevederea aporturilor acţionarilor în actul constitutiv,semnifică neindi-carea ,în totul sau în parte,a acestor aporturi,indiferent că sunt aporturi în nume-rar,în natură sau,după caz,în creanţe.

Neindicarea capitalului subscris conduce la imposibilitatea constatăriică,raportat la ceasta condiţie,societatea s-a constituit legal,prin stabilirea capitalu-lui social minim prevăzut de lege a fi subscris la constituire.

g) S-au încalcat dispoziţiile legale privind capitalul social minim,subscis şivărsat.Legiutorul reintroduce în aceasta cauză de nulitate ipoteza avută în vedereanterior.

Ceea ce prezintă interes,potrivit normei,este activarea cauzei nulităţii pentrunerespectarea acelor dispoziţii imperative cuprinse in legea societară comună sau,după caz,în legile speciale,relativ la minimul de capital social care trebuieobligatoriu să fie vărsat la data constuirii societăţii pe acţiuni.

h) Nu s-a respectat numărul minim de acţionari prevăzut de lege.În socie-tatea pe acţiuni numărul acţionarilor nu poate fi mai mic de 2,cu excepţiasocietăţilor pe acţiuni constituite sau reorganizate astfel de o instituţie publică astatului,când societatea poate avea un singur acţionar.

Această nulitate a societăţii pe acţiuni are în vedere modalitatea constituiriisimultane a societăţii,fiind greu de admis că ar primi incidenţă în ipoteza constitu-

irii prin subscripţie publică.Reducerea numărului la un singur acţionar dupa înmatricularea societăţii,nueste de natură a atrage nulitatea societăţii,ci dizolvarea acesteia,dacă în termen de 9luni de la data constatării reducerii numărului de acţionari sub minimul prevăzut delege acest numar nu este completat.47

4.3 Efectele declarării nulităţii societăţii comerciale pe acţiuni

Potrivit legii ,aceste efecte privesc statutul juridic al societăţii,obligaţiileacţionarilor faţă de societate,obligaţiile societăţii în raport cu terţii,răspundereafondatorilor şi a membrilor organelor de conducere,de administrare şi control alesocietăţii,precum şi a altor persoane care au lucrat în numele său.47 D.A.Popescu,Cntractul de societate,Ed.Lumina Lex,Bucuresti,1994,p.203

47



Conform art.58 alin.(1) din legea nr.31/1990 pe data la care hotărârea judecatorească de declarare a devenit irevocabilă ,societatea încetează fără efectretroactiv.dispoziţiile legale privind lichidarea societăţii ca urmare a dizolvării seaplică în mod corespunzător.

Aşadar ,declararea juidiciară a nulităţii are,în ce priveste statutul juridic al

acesteia următorele efecte:a) încetarea funcţionării mecanismului societar şi aobiectului social,fără efect retroactiv;b) dizolvarea organelor de conducere,deadministrare şi de control ale societăţii;c) păstrarea personalităţii juridice a socie-tăţii cu efect retroactiv,în scopurile definite de lege şi anume vărsămintele la care s-au obligat acţionarii;d) lichidarea societăţii comerciale.

Continuarea obligaţiilor acţionarilor faţă de societatea declarată nulă este prevăzută în mod expres de art.58 alin (4) din legea nr.31/1990 care dispune cu titlude principiu,că asociaţii răspund pentru obligaţiile sociale până la acoperireaacestora,adică o atare răspundere se întinde până la acoperirea capitalului socialsubscris.

Se poate constata că în cazul declarării nulităţii societăţii,acţionarii nu sunt

liberaţi de obligaţiile rezultate din actele de subscriere a capitalului social şi ,totastfel nu sunt exoneraţi de răspundere pentru obligaţiile sociale angajate desocietate în raporturile sale cu terţii,până în momentul declarării judiciare a nulităţiisocietăţii.

Aşadar,dacă nu s-au efectuat vărsămintele de capital în conformitate cusubscrerile angajate sunt obligaţi să onoreze vărsămintele restante48,în caz contrar deşi societatea nu mai are vreun mijloc să îi oblige în acest scop,terţii de bunăcredinţă se vor putea îndrepta cu acţiune directă împotriva acţionarilor,pe temeiulart.58 alin.(4) iar acţionarii nu vor putea opune nulitatea societăţii,pentru a sesustrage de la obligaţiile lor.

Daă acţionarii au efectuat integral vărsămintele la capitalul social,în sensulcă obligaţiile sociale vor fi onorate mai întâi şi în principal cu activul patrimonial alsocietăţii,iar acţionarii vor răspunde în subsidiar şi în limita titlului social subscris.

Întrucât declararea nulităţii societăţii poate fi declarată oricând indiferent detimpul scurs de la înmatriculare,rezultă că în acest interval de timp societatea a avutcapacitatea juridică necesară pentru a încheia acte juridice cu terţii.

Art.59 din legea nr.31/1990 statueaza că declararea nulităţii societăţii nuaduce atingere actelor încheiate în numele său.

Scopul legii vizează protecţia terţilor de buna credinţă care,inocenţi asupracauzelor de nulitate ale societăţii,au contractat cu aceasta sau cu persoanele care aulucrat în numele său.

Neregularităţile vizate de cauzele de nulitate sunt încălcări ale cerinţelor legale de constituire a societăţii pe acţiuni,având sediul primar de sancţionare înconţinutul art.46,art.48 şi art.53 din legea nr.31/1990.

În ipoteza declarării nulităţii societăţii penru astfel de neregularităţi,alăturide răspunderea societăţii,rezultând din actele juridice încheiate în numele său, poatefi angrenată şi răspunderea pentru prejudiciile cauzate terţilor de bună credinţă caurmare a încheierii unor astfel de acte juridice cu o societate neregulat constituită.

O altă răspundere poate fi antrenată în condiţiile exercitării unei acţiuni îndespăgubire civilă,având ca obiect daune materiale sau/şi daune morale.Unasemenea demers judiciar este admis.

48 Concluzia rezulta indirect din din art.58 alin.(4) din legea nr.31/1990,care ar putea fi copletat nacest sens ,astfel incat sa se armonizeze in mod explicit cu dispozitiile art.12 din Prima Directiva

48



In temeiul art.49 din legea nr.31/1990 fondatorii,reprezentanţii socie-tăţii,precum şi membrii organelor de conducere,de administrare şi de controlrăspund nelimitat şi solidar pentru prejudiciile cauzate prin neregularităţile ivite.

Acţiunea în răspundere penru prejudicii se prescrie în termen de 3 ani de ladata la care a fost publicată hotărârea judecătorescă de declarare a nulităţii socie-

tăţii. În doctrina românească s-a afirmat că răspunderea fondatorilor şi primilor administratori poate fi angajată dacă nu a expirat termenul de 5 ani de la constitui-rea societăţii şi dacă adunarea generală nu a dat descărcare acestor persoane pentrurăspunderea ce le revine,potrivit art.31 din legea 31/1990.

CONCLUZIISocietatea comerciala pe acţiuni a constituit şi continuă să reprezinte cea

mai cercetată şi aprofundată dar şi cea mai disputata entitate juridică ,atât doctrinar cât şi jurisprudenţial din familia societăţilor comerciale.Mai mult nici sistemele dedrept ,inclusiv cel comunitar,nu au rămas în pasivitate ,răspun-zând,periodic,necesităţii de actualizare şi novare a dispoziţiilor reglementarerelative la această formă juridică a societăţilor comerciale,însuşindu-şi noilecuceriri ale cercetării ştiţifice şi practicii judiciare.

Acestor abordări se alătură numeroase studii ,lucrări şi articole evocate decercetarea ştiţifică în cuprinsul publicaţiilor de specialitate (Revista de DreptComercial,Revista Româna de Dreptul Afacerilor,Dreptul ,Juridica,PandecteleRomane) precum şi de jurisprudenţa relevantă cuprinsă în buletinele şi culegerile de

practică judiciară ale Înaltei Curti de Casaţie şi Justiţie,Curţilor de Apel şiTrbunalelor

Aderenţa societăţilor pe acţiuni la sistemul dreptului comunitar ,dar şi ne-

voia de cunoaştere a deosebirilor existente între sistemele de drept naţionaleaparţinatoare statelor din acquis-ul comunitar,constituie tot atâtea provocări pentrunoi teme de reflecţie ,de cerctare şi de abordare doctrinară şi jurisprudenţială asupraacestui tip de societăţi.

Cecetările ştinţifice astfel întreprinse precum şi jurisprudenţa creată aureuşit să definească principii ,concepte,noţiuni şi caractere proprii societăţii peacţiuni ceea ce a condus la fixarea unui statut juridic distinct al acestei societăţi înraport de celelalte entităţi societare,comerciale şi civile.În acest context calificareasocietăţii pe acţiuni ca fiind o societate de capital,emitentă de titluri de valoarecesibile şi negociabile au drepturi şi obligaţii sociale diferite de cele ale asociaţiilor din alte societăţii comerciale ,respectiv modul de formare a voinţei a voinţei sociale

în cadrul expunerii dihotomice a organismului social suprem adunarea generală aacţionarilor ,ordinară şi extraordinară precum şi a controlului gestiunii precum şi amodurilor alternative de exercitare a conducerii admnistrative şi a controluluigestiunii societăţii comerciale pe acţiuni,constituie edificii ale cunoaşterii juridice,având o întreită rezonanţă:prima-abordarea aprofundată ,sistematic şi însecţiuni,dar şi extensiv,uneori în tratat,a problematicii juridice a societăţii peacţiuni;a doua-oferirea de soluţii argumentate teoretic şi normativ ,instanţelor comerciale confruntate cu problematica judiciară contencioasă şi necontencioasă asocietăţilor pe acţiuni;a treia-propuneri adresate legiuitorului naţional sau celuicomunitar ,în vederea perfecţionării reglementării existente şi adoptării unor reglementări originare.

Prezenta lucrare si-a propus următoarele deziderate :relevarea evoluţiei întrecut,prezent şi viitor a societăţii pe acţiuni,în sistemul de drept naţional şi în sis-

49



temul comunitar european .Subiectul expus evidenţiază aceste categorii desocietăţi.Totodată se poate considera utilă expunerea Curţii Constituţionalereferitoare la modul de soluţionare a unor excepţii de neconstituţionalitate,relativ launele dispoziţii conţinute de legile şi ordonanţele care şi-au asumat rolul de dis-ciplinare normativă a societăţilor pe acţiuni.O astfel de decizie a statuat că regimul

net favorabil acordat sucursalelor înfiinţate de societăţilor bancare în raport cu su-cursalele celorlalte societăţi nu încalcă dispoziţiile Constituţiei,Curtea considerândcă legea nr.31/1990 şi legea nr.58/1998 “pot să cuprindă ,ca opţiune a legiui-torului ,dispoziţii diferite ,în functie de obiectul reglementării specifice fiecăreiadintre ele”.49

Dobândirea de către România a calităţii de stat membru cu drepturidepline,al Uniunii Europene a impus cercetarea dreptului comunitar societar pentrua dezvălui direcţiile de implementare şi scopurile pe care şi le propune un ataresistem normativ,inclusiv stadiul de armonizare al dreptului societar naţional cuactele normative adoptate de organismele legiuitoare comunitare.

Constituirea societăţii pe acţiuni a reprezentat o preocupare constantă a

doctrinei si jurisprudenţei.Dată fiind problematica variată şi totodată complexăridicată de practica de formare a acestei societăţi s-a încercat o sinteză a proce-sului

juridic de constituire a societăţii pe acţiuni,sprijinindu-se pe doctrină şi jurisprudenţă afirmate constant în materie.

Astfel nominalizarea şi definirea subiecţilor participanti la constituireasocietătii ,precum şi sublinierea atribuţiilor ,drepturilor şi obligaţiilor acestora încadrul procesului de constituire ,reprezintă punctul de plecare în acest demers.Încontextul analizat ,participantţilor li se atribuie identităti proprii( fondatori,asociaţisubscriptori,acceptanţi,acţionari) şi roluri distincte,fiecare dintre aceşti participanţiavând un statut juridic nuanţat.

O alta problematică abordată o reprezinta actul constitutiv ,căruia i sereliefază natura juridică şi anume de act juridic comercial,dar şi caractereledefinitorii( act pluralist,constitutiv de uniune de interese,oneros,solemn,real,mixt-comutativ şi aleatoriu,mixt-sinalagmatic şi conjuctiv).Actul constitutiv al societa-ţii

pe acţiuni dispune de elemente specifice,drept pentru care a fost necesară abordarealor aplicată asupra acestei forme societare,în următoarea ordine:aportulsocial,affectio societatis,participarea acţionarilor la profit şi pierderi.

Aportul social este examinat prin numeroase referiri la doctrină şi jurisprudenţa naţională şi străină,iar rezultatul cercetării intreprinse conduc ladistincţia între tipurile de aport social,precum şi la cazurile de neadmitere a unor aporturi sociale ,prin referire la normele generale sau după caz,al celor speciale,

care guvernează materia societăţilor pe acţiuni.Concluziile care s-au impus pot fiformulate ,sintetic ,astfel:aportul in numerar comportă distincţii ,după cum înipoteză sunt incidente ,cu titlu exclusiv dispoziţiile legii nr.31/1990 sau alelegislaţiei speciale din domeniul bancar,al asigurărilor ,respectiv al pieţei decapital;aportul în natură se poate infăţişa trihotomic:aport în proprietate,aport înuzufruct,aport în uz;aportul în creanţe are regimul juridic al aportului în natură.În

privinţa transferului bunurilor şi drepturilor aferente aporturilor în natură cătresocietate ,regula de principiu este consacrată de art.65 alin.(1) din legea nr.31/1990conform căruia acest transfer se realizează în momentul înmatriculării societăţii înregistrul comerţului.Totuşi legea impune,în plus,pentru aportul în natură condiţia

predării efective a obiectului material al acestui aport la dispoziţia societăţii.Prin

49 O.Capatana,Caracteristici generale ale societatilor comerciale,Ed.Lumina Lex,Bucuresti,1996, p. 134

50



consecinţă concluzia care a urmat a fost aceea că riscul pierii fortuite a bunlui careface obiectul aportului în natură revine acţionarului obligat la aport până înmomentul predării efective a bunului.În ipoteza aportului în uzufruct şi în uz

predate societăţii ,riscul pieirii fortuite a bunurilor ce fac obiectul acestor aporturieste considerat diferit,dupa cum în ipoteză avem în vedere bunuri determinate

generic sau bunuri individual determinate,astfel:riscul pieirii bunurilor determinategeneric revine societăţii ,după regula res perit domi-no,deoarece bunurile de acestfel nu pier:riscul pieirii bunurilor individual determinate revine acţioarului aportor conform regulii res perit debitori deoarece acţionarul rămâne debitorul obligaţieiimposibil de executat.Realativ la aporturile în natură şi în creanţe s-au constatatcateva situaţii în care legea stauează imperativ că pentru anumite societăţi( cum ar fi cele bancare,de asigurări şi unele dintre cele constituite pe piaţa de capital),astfelde aporturi nu sunt admise,impunându-se exclusiv aportul în numerar.

Vărsămintele aporturile sociale la capitalul societăţii pe acţiuni este calificat,prin consecinţă,ca fiind o obligaţie de rezultat.Drept urmare răpunderea acţionarilor ,suscriptorilor subdobânditorilor ulteriori,dar şi a fondurilor şi primilor membrii ai

organelor de conducere,de administrare şi de control ale societăţii se raportează laexigenţele legale ale vărsămintelor cum sunt: eroarea,dolul şi fictivitatea.La rândulsău ,fictivitatea vărsământului se poate înfăţişa într-o triplă ipostază dupa cumînregistrarea vărsământului la dispoziţia societăţii are ca obiect aporturiinexistente,aporturi nereale sau aporturi avand o valoare nereală.

Affectio societatis este examinat de aplicaţiunea pe care doctrina a impus-oîn domeniul societar comun.Aceasta pentru că în expresia sa cea mai sumară (decolaborare voluntară ,activă,interesată şi egalitară a asociaţilor la buna desfăşurare aobiectului social),affectio societatis comportă un grad diferit de penetrare asocietăţilor pe acţiuni.Astfel dacă în privinţa societăţilor închise,având un număr redus de acţionari,care îndeplinesc totodată şi sarcinile consiliului de administraţierespectiv directoratului,affectio societatis îndeplineşte rolul de element definitoriu

pentru “colaborarea voluntară ,activă,interesată şi egalitară”,a acţionarilor în privinţa societăţilor deschise,precum şi a celor închise având capital social dispusinegal în deţinerile acţionarului,affectio societatis se manifestă intermitent în cadruladunării generale ale acţionarilor ,şi atunci în măsura în care acţionarii suntinteresaţi să participe la aceste adunări.Date fiind distincţiile rezultă că:affectio

socitatis poate lipsi în privinţa societătilor pe acţiuni,fără a se pune problemadizolvării societăţii pe acest temei;elementul affectio societatis poate sufericonstângeri severe,până la suprimarea sa,acordându-se rol predominant deţinerilor majoritare de capital social.Dar noţiunea affectio societatis este examinată ca

noutate a abordării sub o dublă semnificaţie astfel:ca element psihologic caredezvăluie intenţia acţionarilor de a colabora sau de a lucra în vederea desfăşurăriide către societate a obiectului său de activitate ;ca voinţă societară manifestatăcolectiv de acţionari în vederea bunei organizări şi funcţionări a entităţii societare.Printre argumentele care pledează pentru o nouă conceptualizare a noţiuniiexaminate se particularizează:valenţele acordate actului constitutiv,după cum

privesc acţionarii ,sau după caz,societatea însăşi ;valenţele atribuite domeniului demanifestare a elementului affectio societatis.

Participarea tuturor acţionarilor la profit şi la pierderi este analizată în moddistinct,dupa cum o atare participare se referă la orice avantaj economic,respectiv larezultatele negative ale societăţii.În opoziţie cu principiul analizat ,se situează

convenirea unor clauze leoniene având consecinţa îndepărtării unor acţionari deriscul pierderilor înregistrate de societate,clauze care,potrivit doctrinei ,pot asigura

51



diferite remuneraţii,garanţii,deturnări ale profitului şi anticipări ale vânzăriiacţiunilor,toate operaţiunile având scopul ocult al suprimării dreptului de partici-

pare la profit,al unor acţionari sau ,cel puţin ,al neparticipării acestora din urmă la pierderi.

Actul societar este supus examinării şi sub constituţia structurilor sale

interne si externe.Astfel secţiunea structurii interne dezvăluie conţinutul acestuia(obligatoriu şi facultativ),iar secţiunea structurii externe relevă compoziţiaunitară(contractul şi statutul societăţii)precum şi condiţiile de formă ale actuluiconstitutiv,în fiecare dintre ipotezele sale de infăţişare.Se propune legiuitorului sădesemneze ca act constitutiv al societăţii pe acţiuni doar înscrisul unic care săcuprindă ,în mod unitar,atât clauzele obligatorii cât şi cele rezervate statului.

Etapa consnsuală este analizată prin disciplinarea operaţiunilor deconstituire ,după cum în ipoteză se are în vedere constituirea simultana sau ,dupăcaz,prin prescpţie publică a societăţii pe acţiuni,fiecare modalitate de constituireavând regului proprii.

Astfel,constituirea simultană a societăţii pe acţiuni se supune unor exigenţe

legale referitoare la condiţiile de fond şi de formă ale încheierii actului constitutiv.Dată fiind simplitatea acestei modalităţi de constituire a societăţii legea se rezumăla o reglementare sumară.Totuşi este necesară introducerea unor prevederi,avândcaracter dispozitiv,care să recomande fondatorilor modul de convocare pentrudeliberări asupra clauzelor actului constitutiv,modalitatea de efectuare avărsămintelor minim prevăzute de lege,desemnarea persoanelor care se vor

preocupa de formalitaţile de constituire a societăţii.Un al doilea set de reguli pentruconstituirea simultană a societăţii se referă la subscrierea integrala şi vărsământulminim al capitalului social,reguli care instituie tot atatea condiţii pentru valabilitateaoperaţiunilor de constituire.Totuşi ,legea nu cuprinde reglementări relativ larestituirea către acţionari a aporturilor vărsate,în ipoteza neconstituiriisocietăţii,precum şi în aceea a retragerii anticipate din societate a acţionarilor.În

prima ipoteză este propusă soluţia reunirii acţionarilor pentru a conveni asupradizolvarii şi lichidării anticipate a societăţii,iar în a doua ipoteză se propune soluţiaacordării acţiunilor ce reveneau acţionarilor retraşi către cei rămaşi în societate,înschimbul plăţii contravalorii acţiunilor liberate ,de către aceştia din urmăacţionari.Dacă retragerea anticipată şi redistribuirea pachetelor de acţiuni nu esteacceptată de către acţionarii rămaşi în societate,rezolvarea ar putea fi dată deinstanţa de judecată.

Constituirea prin subscrpţie publică este guvernată de reguli speciale avândcaracter imperativ.Aceste reguli ordonează în mod etapizat şi cronologic

operaţiunile necesare atingerii dezideratului desemnat de valabilitatea unei atareconstituiri a societăţii.Referitor la conţinutul prospectului de emisiune ,alături decondiţiile de fond prevăzute explicit de legiutor,analiza efectuată propune comple-tarea acestora cu două exigenţe impuse de nevoia de certitudine a obligaţiilor ce vor face obiectul subscripţiilor,şi anume:suficienţa şi exactitatea clauzelor pros-pectuluide emisiune.Condiţiile de formă ale aceluiaşi prospect au în obiectiv următoarelecerinţe;:forma autentică ad solemnitatem,ad validitatem a înscrisului,sancţionată cunulitatea absolută,conţinutul minim obligatoriu de infor-maţii,sancţionată cunulitatea absolută;modalitatea şi conţinutul publicării pros-pectului ,descrisă delegea pieţei de capital,iar nu legea nr.31/1990 ,sancţionate cu interzicerea saususpendarea efectuării publicităţii prospectului,respectiv cu revocarea sau anularea

deciziei de aprobare a prospectului de către C.N.V.M.

52



Formarea capitalului social prin subscrieri de acţiuni necesită examinareacerinţelor legale relative la operaţiunea de subscriere în ansamblul său.Astfel actul

juridic al subscrierii de acţiuni este apreciat ca având natura juridică a înscrisuluisub semnatură privată ,iar operaţiunea are caracter comercial,fiindu-i incidentregimul juridic al stipulaţiei pentru altul.Calificarea astfel acordată actului şi

operaţiunii subscrierii ,nu împărtăşeşte opiniile afirmate în doctrină care includactul subscrierii de acţiuni în domeniul actelor juridice civile,îl califică act deadeziune sau,după caz,contract de subscripţie încheiat de fondatori şi subscriptori.

A doua problematică este destinată modalităţii practice de subscriere aacţiunilor,în condiţiile în care legea nr.31/1990 şi legea nr.297/2004 nu cuprindnorme suficiente sub acest aspect.Soluţiile propuse se referă la :identificarea loculuiefectuării subscripţiilor ,nominalizarea persoanelor care se ocupă de întocmireaformalităţilor de subscriere şi conservarea actelor corelative;afirmarea posibilităţiide a subscrie prin reprezentant de către minorul cu capacitate restrânsă deexerciţiu,de minorul fără capacitate de exerciţiu,precum şi de incapabili,printutore.Prolematica subscrierii de acţiuni de către ambii soţi sau numai de către unul

dintre soţi,a unui aport având ca obiect bunuri imobile ,în privinţa cărora lipsaconsimţământului constatat în formă autentică atrage sancţiunea nulităţii actului desubscreiere.În toate celelte cazuri subscrierile efectuate de soţi în schimbul unor aporturi având ca obiect bunuri comune,le atribuie în aceeaşi măsură calitatea deacţionari,indiferent că soţii au subscris împreună sau individual.În aceastăaccepţiune ,opinia afirmată se distanţează ,atât de opiniile care au negat

posibilitatea ca soţii să subscrie bunuri comune la capitalul societăţii pe acţiuni,câtşi de opiniile care admiţând valabilitatea unor asemenea subscrieri consideră cănumai unul dintre soţi va dobândi calitatea de acţionar.

Relativ la dovada efectuării subscrierii ,în tăcerea legii,dezbaterea propunesoluţii originale şi anume,fie eliberarea către subscriptor a unui exemplar al pros-

pectului de emisiune conţinând înregistrarea subscrierii.fie a unui certificat desubscriptor având date similare cu cele conţinute de certificatul de acţionar.Comp-letarea cadrului normativ cu una sau alta din soluţiile vizate face obiectul unei noi

propuneri legislative.Acceptarea prospectului de emisiune de către subscriptor beneficiază ,în sens juridic şi semantic ,de o nouă abordare doctrinară.Înlăturândmai intâi juxtapunerea termenilor”acceptare”şi “subscriere”studiul relevă natura

juridică şi ,totodată ,obiectul diferit al operaţiunilor pe care fiecare dintre cele douăconcepte le desemnează.Astfel ,acceptarea prospectului de emisiuni are osemnificaţie mai cupinzătoare decât subscrierea de acţiuni,desemnând naşterearaportului obligaţional între acceptant,pe de o parte,şi societatea comercială,pe de

altă parte,în temeiul căruia societatea ,după înmatriculare ,va putea uza de dreptulsău de urmărire,a acţionarului restant pentru vărsămintele neefectuate,iar acceptantul,devenit acţionar,va dobândi,în condiţiile aprobării subscripţiei sale decătre adunarea constitutivă,numărul de acţiuni subscrise.Dintr-o asemenea

perspectivă ,persoana acceptantului se identifică cu subscriptorul iar nu cu persoanafondatorului.

Problematica formării capitalului social în privinţa societăţii pe acţiuni carese constituie prin subscripţie publică necesită examenul cerinţelor privind capitalulsocial subscris,achitarea acţiunilor subscrise cu aport de capital şi acoperireaacţiunilor subscrise cu aport în natură.Astfel ,după închiderea subscripţiei,capitalulsocial,aşa cum rezultă din totalul actelor de subscriere ,poate fi inferior sau superior

celui propus pin prospectul de emisiune.Este necesară aşadar regularizareavolumului capitalului social propus prin prospectul de emisiuni.Legea nr.31/1990

53



prevede că în aceste ipoteze fondatorii sunt obligaţi să supună adunării constitutivemajorarea sau,după caz,reducerea capilului social în nivelulsubscripţiei.Totuşi,studiul relevă următoarele clarificări :reducerea capitaluluisocial prefigurat în prospectul de emisiune la nivelul de realizare al subscripţiei

publice va putea avea loc numai în condiţiile în care s-a subscris capitalul social

prevăzut de lege,în funcţie de reglementarea comună sau specială valoarea supusaregularizării este aceea a capitalului social din prospect iar nu valoarea subscripţiei publice.

Dar formarea capitalului social în etapa preconstitutiva necesită examinareaşi a condiţiei privind obligativitatea pentru acţionari de a subscrie cel puţin o partedin acţiuni cu aport în numerar,precum şi de a efectua vărsămîntul acestuia în

proporţie de jumătate din valoarea acţiunilor astfel subscrise.În ipoteza în careacţionarii nu au subscris acţiuni cu numerar,sancţiunea este aceea a neînscrierii lor

pe lista acceptanţilor ,pe temeiul nevalabilităţii subscrierilor astfel efectuate.Înipoteza în care s-au efectuat subscrieri cu numerar dar nu s-a îndeplinit cea deadoua condiţie ,şi anume a vărsării în proporţie de cel puţin jumătate din valoarea

acţiunilor subscise cu aport în numerar,se pune problema urmăririi acţionarilor restanţieri pentru aceste vărsăminte.Studiul opinează că prin analogie stipulaţiei

pentru altul,fondatorii au prerogativa exercitării acţiunii în urmărirea acţionarilor debitori şi obligarea acestora la efectuarea vărsămintelor restante şi dobânzilor aferente către societate,inclusiv obligarea acţionarilor la daune-interese cătrefondatori,dacă prin întârzierea vărsămintelor acestora li s-au adus prejudicii. Înconsiderarea aceleiaşi condiţii privind capitalul social subscris de către acţionari înmăsura în care aceştia au subscris acţiuni cu aport în natu-ră,legea impuneacoperirea integrală a acesor aporturi.Examenul afectat acestui subiectconcluzionează că acoperirea aporturilor în natură se impune a fi realizată până ladata întrunirii adunării generale constitutive deoarece o atare “acope-rire”are odublă semnificaţie ,astfel:constituie o condiţie inderogabilă de con-stituire asocietăţii ;reprezintă o condiţie sine qua non a operaţiunilor de evaluare aaporturilor în natură ,evaluare care,la rândul ei este o cerinţă imperativă.

În strânsă conexiune cu obligaţia de acoperire a acţiunilor ce reprezintăaporturi în natură se află semnificaţia juridică a sintagmei utilizate de legiutor înacest context,în raport de semnificaţiile pe care acelaşi legiuitor le atribuie uneisintagme apropiate ca înţeles juridic.Astfel studiul face distincţii emitente deconsecinţe proprii pentru semnificaţia obligaţiei de “acoperire a acţiunilor repre-zentând aporturi în natură”care nu este similară cu cele exprimate de “obligaţia devărsământ”de “liberare a acţiunilor” şi de “realizare a aportului”.Considerând astfel

,se opinează că acoperirea acţiunilor desemnează operaţiunea de declarare aidentităţii şi valorii bunurilor şi a drepturilor ce fac obiectul aportului înnatură.Regulile speciale ce guvernează constituirea societăţii prin subscripţie

publică au ca punct final reglementarea modului de convocare,organizare şideliberare a adunării constitutive.O atare adunare are caracter special,desemnat deexcusivitatea atribuţiilor ,dintre care validarea subscripţiei ,constatarea întruniriicondiţiilor legale de constituire a societăţii şi aprobarea actului constitutiv seremarcă a fi cele mai importante.

Etapa autorizării administrative a societăţii pe acţiuni este relevată delegislaţia specială ,iar nu de dreptul comun reprezentat de legea nr.31/1990.Într-adevăr ,pentru societăţile bancare ,cele din domeniul asigurărilor şi unele dintre

societăţile reglementate de legea pieţei de capital,autorizarea administrativăreprezintă o condiţie prealabilă continuării altor demersuri.Expunerea acestor

54



societăţi ,a entităţilor publice care au competenţa emiterii unor astfel de autorizaţii precum şi a condiţiilor suplimentare ce trebuie îndeplinite de societăţile vizate oferăcadrul reglementar complet al condiţiilor de constituire a societăţilor peacţiuni,condiţii care vor face obiectul controlului de legalitate exercitat de

judecatorul-delegat la oficiul comerţului.

Etapa înmatriculării societăţii pe acţiuni în registrul comerţului esteexaminată prin relevarea cererii şi formalităţilor de îmnatriculare,respectiv aîncheierii pronunţată de juecătorul-delegat asupra cererii de îmnatriculare asocietăţii.Etapa analizată ,în măsura în care se finalizează cu admiterea cererii deînmatriculare a societăţii ,prezintă următoarele semnificaţii:atribuie conotaţiaconstituirii depline a societăţii;creează cadrul juridic pentru dobândirea de cătresocietate a personalităţii juridice;expune societatea controlului de legalitateexercitat de judecătorul-delegat şi intervenţiilor terţilor interesaţi;face cunoscutăintenţia societăţii de a deveni subiect de drept autonom.Încheierea judecătorului-delegat la oficiul registrului comerţului semnifică,la rândul său următoarele gradulde îndeplinire de către asociaţi a exigenţelor legale de complinire de către asociaţi a

documentelor prevăzute de lege.Dupa efectuarea controlului preventiv ,judecă-torulare competenţa de a pronunţa ,prin încheiere,admiterea cererii de înma-triculare şiautorizarea constituirii societăţii,atunci când constată că sunt înde-plinite cerinţelelegale,sau respingerea cererii,cu toate consecinţele negative ce rezultă dintr-oasemenea dispoziţie.În prima ipoteză ,încheierii de admitere îi urmeazăînregistrarea societăţii pe acţiuni în registrul comerţului şi dobândirea de cătresocietate ,de la data înregistrării ,a personalităţii sale juridice.

Etapa publicităţii societăţii comerciale pe acţiuni examinează operaţiunearecunoaşterii publice a entităţii societare ,sub cele două componente astfel:înregis-trarea societăţii în registrul comerţului şi publicarea încheierii de înmatricularesocietăţii în registrul comerţului şi publicarea încheierii de înmatriculare,inextenso,în Monitorul Oficial.Ambele formalităţi sunt obligatorii deoarece legea nuconsideră suficientă numai una dintre operaţiuni ,pentru atribuirea efectului opo-zabilităţii erga omnes referitor la publicitatea constituirii depline a societăţiicomerciale.

Procedura constituirii societăţii pe acţiuni se încheie cu etapa înregistrăriifiscale ,care are finalitatea emiterii către societate a codului unic de înregistrare,cuconsecinţa dobândirii calităţii de subiect fiscal în raport cu bugetele publicenaţionale şi locale.

Studiul cadrului judiciar al controlului de legalitate ,categoriile de neregu-larităţi care pot fi înlăturate în faţa judecătorului-delegat,respectiv neregularităţilor

care nu pot face obiectul remedierii ,cum sunt incapabilitatea tuturor fondatorilor lipsa formei autentice a prospectului de emisiune,neîndeplinirea procedurii deconstituire prin subscripţie publică.Distincţia este importantă ,sub aspectuldeznodământului judiciar,astfel:în cazul remedierii neregularităţilor,judecătorul-delegat va lua act de îndeplinirea cerintelor legale ,pronunţând admiterea cererii deînmatriculare ,în cazul neînlăturării neregularităţilor privind constituirea socie-tăţii,judecătorul-delegat va dispune respingerea cererii de înmatriculare. Relativ laacest din urmă aspect ,studiul relevă următoarele soluţii:remediul neregularităţiieste posibil inclusiv în faţa instanţei de recurs,hotărârea definitivă şi irevocabilă derespingere a cererii de înmatriculare,datorită neregularităţilor constatate,se bucurăde autoritate de lucru judecat numai relativ,ceea ce înseamnă că,în măsura

înlăturării acelor neregularităţi poate fi introdusă o noua cerere de înmatriculare.

55



Constatarea unor neregularităţi de constituire ,în mod definitiv şi irevo-cabileste urmată de anumite efecte faţă de societatea comercială .de persoanele

prejudiciate prin neconstituirea societăţii ,precum şi faţă de fondatorii şireprezentanţii societăţii,primii membrii ai organelor de conducere,de administrare şide control ale acesteia ,respectiv faţă de alte persoane care au lucrat în numele

societăţii în cursul constituirii sale.Astfel de efecte constau în:nerecunoaştereasocietăţii pe acţiuni ca persoană juridică şi ,prin aceasta ,ca subiect de drept dar nicica societate civila sau societate comercială aparentă ori de fapt;activitatea dreptuluila restituirea prestaţiilor sau,după caz,la dezdăunare pentru persoanele

prejudiciate ;răspunderea solidară şi nelimitată a persoanelor care au participat lademersurile de constituire defectuoasă a societăţii.Studiul opinează că o atarerăspundere poate îmbrăca diferite forme astfel:dupa criteriul naturii juridice arăspunderii,aceasta poate fi civilă sau penală;dupa criteriul întinderii răspunderii

persoanele desemnate de art.49 si art.53 din legea nr.31/1990 pot fi ţinute sărăspundă solidar şi nelimitat sau,după caz,numai personal.

Neregularităţile constatate după înmatriculare se circumscrie ,atât dome-

niului de încalcare a unor cerinţe legale de constituire,cât şi exigenţele legale privind publicitatea societăţii după înmatriculare.Regimul juridic al neregularită-ţilor privind constituirea societăţii comportă următoarele distincţii:asemenea nere-gularităţi sunt constatate după ce societatea pe acţiuni a fost înmatriculată laregistrul comerţului,remediile sunt oferite de cererea de regularizare aflată ladispoziţia societăţii ,respectiv de acţiune în regularizare atribuită oricărei persoaneinteresate;cererea de regularizare este dată în competenţa judecătorului-delegat laoficiul registrului comerţului iar acţiunea în regularizare cade in competenţatribunalului ,nu există identitate de obiect între cele doua demersuri judiciare şi nicisimilitudine de procedura a soluţionării lor.

Studiul consemnează că admiterea cererii de regularizare are ca finalitate pronunţarea unei încheieri prin care se dispune efectuarea menţiunilor corespunză-toare în registrul comerţului ,pe când admiterea acţiunii în regularizare are cadeznodământ obligarea prin sentinţă a organelor societăţii ,sub sancţiunea unor daune cominatorii,la regularizarea cerinţelor de legalitate privind constituireasocietăţii,tribunalul neoperând prin hotărârea sa astfel de regularizare.Respingereacererii de regularizare pentru motivul constatării unor neregularităţi neremediate nuatrage ,dintr-o dată suprimarea societăţii ,sub rezerva acţiunii în nulitate sau, dupăcaz,a dizolvării anticipate a societăţii.De asemenea acţiunea în regularizare poate fi

paralizată daca societatea înlătură neregularităţile sale de constituire.50

Neîndeplinirea cerinţelor legale de publicitate este calificată o categorie

distinctă de neregularităţi ,ivite dupa înmatricularea societăţii .Domeniul acestor neregularităţi este fixat în mod limitativ de legiuitor (art.50-55 din legea nr.31/1990),iar sancţiunea neîndeplinirii cerinţelor de publicitate este desemnată tot delegiuitor ,şi anume inopozabilitatea.O primă categorie de asemenea neregularităţi sereferă la nepublicarea unor acte şi fapte juridice cu privire la care legea impunesocietăţii obligaţia de publicitate.Totuşi ,sancţiunea inopozabilitatea poate fiînlăturată în cazurile în care legea permite societăţii să facă dovada că terţiicunoşteau ,chiar şi în lipsa formalităţilor de publicitate ,actul sau faptul juridicopus.A doua categorie de neregularităţi relative la publicitate are ca obiect actele şifaptele juridice pentru care s-a efectuat publicitatea prevăzută de lege ,însa,în

privinţa cărora terţii pot invoca inopozabilitatea ,cum sunt:efectuarea unor

operaţiuni de către societate înainte de a 16-a zi de la data publicaăii în Monitorul50 D.A.Popescu,Contractul de societate,Ed.Lumina Lex,Bucuresti,1994,p.256

56



Oficial ,neconcordanţa între textul depus la registrul comerţului şi cel publicat înMonitorul Oficial;neregularităţile în numirea reprezentaţilor societăţii;depăşireaobiectului de activitate al societăţii;neregularitatea actelor juridice încheiate înnumele societăţiii.Sancţiunea inopozabilităţii în aceste cazuri poate fi,totuşi inlă-turată de societate în condiţiile prevăzute de lege.În final,examenul ajunge la

următoarele principii:a)sanctiunea inopozabilităţii este prevăzută de lege pentru protecţia juri-dicăa terţilor de bună-credinţă;

b)inpozabilitatea priveşte,în principiu,actele şi faptele juridice pentru carenu s-a efectuat publicitatea cerută de lege,şi numai prin excepţie actele şi faptele

juridice publicate;c)este permisă înlăturarea sancţiunii,în condiţiile prevăzute de lege;d)actul sau faptul juridic afectat de sancţiunea inopozabilităţii rămâne

valabil ,şi poate avea ca efect antrenarea răspunderii societăţii,fondatorilor,reprezentanţilor societăţii şi persoanele care au lucrat în numele acesteia.În con-cluzie studiul se delimitează de opinia exprimată în doctrină ,conform căreia

depăşirea puterilor conferite organului reprezentativ al societăţii constituie un cazde nulitate relativă a actului juridic.

O altă sancţiune este destinată nulităţii societăţii comerciale pe acţiuni.Ast-fel se fixează obiectivele urmărite de legiuitorul naţional ,care se constată a fisimilare cu cele ale legiutorului comunitar,şi anume;a)restrângerea cazurilor denulitate,prin descrierea limitativă a acestora;b)caracterul judiciar al sancţiunii nuli-tăţii;c)admiterea ,în extremis,a unor măsuri de regularizare,în scopul salvgardăriisocietăţii comerciale;d)limitarea efecelor nulităţii la scopul protejării intereselor terţilor.de asemenea ,examinând domeniul nulităţilor societăţilor pe acţiuni ,aşacum este conturat de legiutorul naţional,studiul relevă similitudinea acestor cauzecu cele prevăzute de Prima Directivă a Consiliului C.E.E.Abordând fiecare cauză denulitate în parte se pot releva următoarele:

a)lipsa actului constitutiv sau neîncheierea în formă autentică a acestuia esteo cauză de nulitate care sancţionează expres operaţiunea de constituire asocietăţii,sub ambele aspecte ,ca instrumentum ,pentru lipsa înscrisului în formacerută de lege,respectiv ca negotium,pentru lipsa acordului la asociere,care nu esterecunoscut de lege în afara înscrisului constator;

b)toţi fondatorii au fost,potrivit legii ,incapabili,la data constituiriisocietăţii,este o cauză de nulitate care se impune a fi cercetată,atât prin prismaexigenţelor legii comeciale ,cât şi prin considerarea aderenţei dispoziţiilor impera-tive ale dreptului comun.În acest context,se relevă ca starea de incapabilitate se

raportează la capacitatea de exerciţiu a persoanelor fizice,capacitate care poateapare restransă datorită unor cauze naturale(minoratul)sau legale(antecedentulcondamnării penale,după cum poate lipsi întru totul ,în cazul minorilor care nu auîmplinit 14 ani şi persoanelor aflate sub interdicţia judecătorească.Se impuneobservaţia că deşi legea face referire doar la starea de incapabilitate ,potrivitlegii,cauza de nulitate îi priveşte ,totodată şi pe fondatorii-persoane fiziceincompatibili.În schimb pentru fondatorii-persoane juridice “incapabilitatea “seraportează la capacitatea de folosinţă având ca prim fundament principiulspecialităţii acestei capacităţi,aşa cum este recunoscută de lege.Prin consecinţă,datorită specialităţii capacităţii de folosinţă a unor persoane juridice ,acestora legeanu le permite să fondeze societăţi comerciale.motiv pentru care pot fi considerate

lipsite de capacitate de folosinţă ,sub acest aspect iar nu incapabile.A douaobservaţie relevă că şi în cazul persoanelor juridice poate interveni starea de

57



incompatibilitate pentru aceleaşi cauze care privesc persoana fizica ,printre care şistarea de antecedenţă a condamnării penale.

c)obiectul de activitate al societăţii este licit sau contrar ordinii publice.Cauza de nulitate enunţată,referindu-se strict la obiectul de activitate alsocietăţii comerciale a ridicat în doctrina şi în jurisprudenţă problema nulităţii

societăţii pentru cauza ilicită a obiectului de activitate.Răspunsul a fost dat deCurtea de Justiţie a Comunităţilor Europene pa calea unei hotărâri preliminare deinterpretare art.11 din Prima Directivă statuând :judecătorul naţional este ţinut săinterpreteze propria sa lege naţională în conformitate cu directivele europenecauzele de nulitate enunţate de art nr.11 din Directivă menţionată prezintă uncaracter limitativ şi trebuie interpretate în mod restrictiv,absenţa cauzei sau cauzailicită nu sunt vizate de art.11.În interpretarea instanţei comunitare caracterul ilicital obiectului societăţii este o cauză de nulitate expres vizată,dar obiectul tebuie săse exindă asupra obiectului social,astfel cum este definit în statute iar nu ca activi-tate reală exercitată de societate;

d)lipsa încheierii de înmatriculare a societăţii constituie cauză de nulitate a

societăţii deoarece semnifică absenţa efectuării controlului preventiv de cătreautoritatea competentă;

e)lipsa autorizării legale administrative de constiuire a societăţii reprezintă ocauza de nulitate în privinţa societăţilor pe acţiuni penru care legislaţia specialăimpune o atare autorizare ca o condiţie de constituire iar nu de funcţionare.Nu poatefi activată această cauză de nulitate în ipoteza în care autorizarea a existat laconstituirea societăţii dar a fost retrasă sau anulată ulterior constituirii;

f)actul constitutiv nu prevede denumirea societăţii ,obiectul său deactivitate,aportul acţionarilor şi capitalul social subscris.Această cauză de nulitatesancţionează încălcarea unor cerinţe obligatorii pentru conţinutul actului constitutivavând consecinţe grave pentru atributele de identificare ale societăţii şi a celor decapitalizare ale acesteia;

g)s-au încălcat dispozitiile legale privind capitalul social minim,subscris şivărsat.Norma descrisă în legea naţională diferă sub aspectul enunţului de normăcomunitară,aceasta din urmă sancţionând neobservarea dispoziţiilor legii naţionalerelative la liberarea unui minim de capital social.deci la capitalul vărsat laconstituire.Incidenţa cauzei de nulitate comportă distincţii,în funcţie dereglementarea comună sau,după caz,special referitoare la minimul de capital socialsubscris şi vărsat,precun şi la tipul unui astfel de capital.

h)nu s-au respectat numărul minim de acţionari ,poate reprezenta o cauză denulitate în privinţa societăţii constituite simultan .reducerea numărului de acţionari

sub minimul prevăzut de lege,în timpul funcţionării societăţii nu atrage nulitatea ,cidizolvaea societăţii,dacă în termen de 9 luni de la data constatării reduceriinumărului de acţionari nu s-a procedat la completarea acestuia.

În strânsă conexiune cu examinarea cauzelor de nulitate ale societăţii se aflăstatuarea asupra naturii juridice a nulităţii enunţate.Se relevă caracterul special alaacestora ,desemnat de legea sociatară în armonie cu Directiva comu-nitara,caracterul absolut datorat normelor de ordine juridică care la configureazăregimul juridic,caracterul lor de ordine publica care le configurează regimul

juridic,caracterul relativ considerat prin prisma efectelor ex nunc pe care le produceasupra societăţii şi actelor juridice încheiate de acestea cu terţii.Examenul asupraacestui subiect se delimitează astfel,atât de opiniile care au afirmat caracterul

absolut aparţinând nulităţii de acelaşi tip din dreptul comun,cât şi de opiniile care s-au pronunţat pentru caracterul sui generis al nulităţilor societăţii comerciale.Pentru

58



clarificarea deplină a regimului juridic special al nulităţilor examinate,studiul propune completarea dispoziţiilor art.56 din legea nr.31/1990 cu un mou alineat (2)care sa statueze că nulităţile prevăzute de art 56a,alin. (1)lit.a)h)au regimul juridical nulităţii absolute,cu excepţiile prevăzute de prezenta lege,referitor la efecteledeclarării nulităţii societăţii.

Examinarea acestui subiect face necesar supunerea spre analiza a acţiunii îndeclararea nulităţii societăţii pe acţiuni,tema în cadrul căreia se identifică titulariiacţiunii şi soluţiile judiciare care se pot pronunţa de tribunal asupra unei atariacţiuni.Astfel titular al acţiunii în nulitatea societăţii poate fi orice persoană inclusiv

procurorul .Excepţia o constituie societatea însăşi pentru bunul motiv că într-unasemenea demers ar fi necesară ,prealabil intentării acţiunii,o hotărâre a adunăriigenerale extraordinare,ceea ce echivalază cu declararea nulităţii de către organulstatutar ori,nulitatea societăţii nu poate fi decât judiciară ,potrivit legii. Obiectulacţunii nu vizează actul constitutiv în sens contractual ,ci societatea ca entitate

juridică.În fine ,în calitate de persoană juridică ,societatea pe acţiuni are obligaţia de

a răspunde pentru actele şi faptele juridice săvârşite în numele său de către organelesale reprezentative .Principiul care guvernează o atare răspundere este consacrat dedreptul comun reprezentat de decretul nr.31/1954”Actele juridice făcute de organele

persoanei juridice ,în limitele puterilor ce le-au fost conferite sunt actele persoanei juridice însăşi”.De asemenea “Faptele licite sau ilicite săvârşite de organele saleobligă însăşi persoana juridică dacă au fost îndeplinite cu prilejul funcţieilor”.Principiul formulat este nuanţat de legea nr.31/1990,astfel cum a fostmodificată prin legea 441/2006,care statuează că în raporturile cu terţii societateaeste angajată prin organele sale ,chiar dacă depăşesc obiectul de activitate alsocietăţii,în afară de cazul în care ea dovedeşte că terţii cunoşteau sau,trebuiau săcunoască depăşirea acestuia ori când actele încheiate depăşesc limitele puterilor

prevăzute de lege pentru organele respective.

59



BIBLIOGRAFIEOpere citateI.Băcanu;Firma şi emblema comercială,Ed.Lumina Lex,1998,

BucureştiO.Căpăţână;Evoluţia dreptului comercial,Revista”Tribuna

Economică”Bucureşti,1990S.D.Cărpenaru;Drept comercial român,Ed.All Beck,1995,BucureştiE.Cârcei,M.L.Tec;Regimul juridic al acţiunilor şi acţionarilor,Dreptul

societăţilor comerciale,Ed.Mirton,2004,TimişoaraD.Clocotici;Operaţiunile de leasing,Ed.Lumina Lex,2000,BucureştiM.N.Costin,C.A.Jeflea;Societăţile comerciale de pesoane,Ed.Lumina

Lex,1999,BucureştiA.Fuerea;Dreptul comunitar al afacerilor,Ed.Universul Juridic,2006,

BucureştiA.Gălăşeanu-Pik;Drept comercial,1948I.L.Georgescu;Drept comercial roman,Ed.All Beck,2002, BucureştiV.Hanga;Principiile dreptului privat roman,Ed.Dacia,1989,Cluj

NapocaI.C.Marinescu;Codul comercial adnotat,”Tiparul Românesc”1944

Bucureşti

G.Piperea;Societăţile comerciale,piaţa de capital.Acquis comunitar,Ed.All Beck,2005,BucureştiC.Vivante;Instituţii de drept comercial,Tipografia I.C.Văcărescu, 1927

BucureştiR.P.Vonica;Drept comercial.Parte generala,Ed.Lumina Lex,2000

BucureştiLegislaţie în domeniul comercialLegea 15/7 August 1990 publicată în Monitorul Oficial partea I

privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi

societăţilor comercialeLegea 26/5 Noiembrie 1990 publicată în Monitorul Oficial partea Irepublicată-privind Registrul ComerţuluiLegea 297/28 Iunie 2004 publicată în Monitorul Oficial partea I

privind Piaţa de capitalLegea 31/16 Noiembrie 1990 actualizată la 30.05.2011 publicată înMonitorul Oficial partea I privind societăţile comercialeLegea 82/24 Decembrie 1991 republicată in Monitorul Oficial partea I

privind contabilitatea societăţilor comerciale,Legea 85/5 Aprilie 2006 publicată în Monitorul Oficial partea I

privind procedura insolvenţei,

60



O.G.51/28 August 1997 republicată-privitoare la operaţiunile deleasing şi societăţile de leasingO.G.99/27 Decembrie 2006 publicată în Monitorul Oficial 1027-

privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului

JurisprudenţăBuletinul jurisprudenţei.Culegere de decizii,2002,Ed.All BeckRegulamentul de aplicare a legii contabilităţii nr.82/1991Decizii ale Curţii Supreme de Justiţie în opera autoruluiS.D.Cărpenaru,Drept comercial român,Ed.Atlas Lex,Bucureşti, 1993

61

Documents

Constituirea societăţii comerciale pe acţiuni