Consiliul European

Masteranzi:Barnoschi Radu

Mihăilescu Robert

Consiliul European a fost înființat ca un organism informal

în 1961, a devenit o instituție oficială a UE în 2009, când Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare.

Consiliul European este compus din şefii de stat sau de guvern ai statelor membre, are rolul de a impulsiona dezvoltarea Uniunii Europene şi de a defini orientările politice generale ale acesteia. Consiliul European este legat de Comisie, deoarece preşedintele său face parte din Consiliul European. Preşedintele Parlamentului European este, de asemenea, prezent la reuniunile Consiliului European.

Cine este Consiliul European?

Primul summit al șefilor de stat sau de

guvern al statelor UE a avut loc în februarie și iulie 1961 ( în Paris și Bonn). Acestea erau summit-uri informale a liderilor Comunității Europene și au fost inițiate din cauza resentimentelor președintelui francez Charles de Gaulle față de instituțiile supranaționale (Comisia Europeană) care dominau procesul de integrare.

Evoluția Consiliului European

Primul summit important a fost

ținut după plecarea lui Charles de Gaulle la Haga în 1969, unde s-a ajuns la un acord referitor la admiterea Marii Britanii în Comunitate și inițierea de politici de cooperare în afacerile externe (Cooperarea Politică Europeană) ducând integrarea peste obiectivele economice.

Câteva întâlniri ale Consiliului European care au fost

considerate de unii ca fiind momente de răscruce în istoria Uniunii Europene, desfășurate după cum urmează:

1969, Haga: Politica externă și extinderea. 1974, Paris: Crearea Consiliului 1985, Milano: Inițierea Conferinței

Interguvernamentale ce va duce la Actul Unic European 1991, Maastricht: Acordul pentru Tratatul de la

Maastricht 1993, Copenhaga: Definirea Criteriilor de la

Copenhaga 1997, Amsterdam: Acordul pe Tratatul de la

Amsterdam 1998, Bruxelles: Selectarea statelor membre care vor

adopta euro

Momente cheie ale Consiliului European

1999, Koln: Declarația pentru forțele

militare[8] 2000, Lisabona: Strategia Lisabona 2002, Copenhaga: Acordul privind

extinderea din mai 2004 2007, Lisabona: Acordul pe Tratatul de la

Lisabona 2009, Bruxelles: Numirea Președintelui

Consiliului și a Înaltului Reprezentant 2010, Bruxelles: Facilitatea Financiară

Europeană pentru Stabilitate 2011, Bruxelles: Acordul incipient pentru

Pactul Fiscal

Consiliul European este o instituție oficială

a Uniunii Europene, menționat în Tratatul de la Lisabona ca un organism care „va acorda Uniunii impulsurile necesare pentru a se dezvolta”. În esență, Consiliul definește agenda politică a Uniunii Europene și este considerat de unii ca fiind motorul integrării europene. Face asta fără a avea puteri formale, ci doar de influența de a fi compus din liderii naționali.

Componența și funcții

Consiliul și-a dezvoltat și viitoare

roluri, precum „a rezolva problemele

nerezolvate în discuții la nivel inferior”,

până la politică externă - acționând în

exterior ca „un șef de stat colectiv”,

„ratificând formal documente importante”

și „implicându-se în negocierea

schimbărilor din tratate”.

Consiliul European desemnează președintele

Consiliului, Președintele Comisiei Europene, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate și Președintele Băncii Centrale Europene. Mai mult, Consiliul European influențează planurile juridice, compoziția comisiei, lucruri referitoare la organizarea președinției rotative a consiliului, suspendarea drepturilor de membru și schimbarea sistemului de vot prin Clauza Passerelle.

Președintele Consiliului European, în acest moment

Herman Van Rompuy din Belgia, este ales pentru un mandat de doi ani și jumătate care poate fi reînnoit o dată. Președintele în funcție are ca principale atribuții pregătirea și conducerea ședințelor Consiliului și nu are nici o putere executivă alta decât cea de a reprezenta uneori Uniunea în străinătate. Președintele trebuie să răspundă Parlamentului European după fiecare întâlnire a Consiliului European.

Reuniunile Consiliului European au loc de

obicei de patru ori pe an, la Bruxelles. Reuniunile durează de obicei două zile, uneori durează chiar mai mult când sunt mai multe subiecte pe ordinea de zi sau probleme controversate. Cu toate acestea, președintele Van Rompuy, preferă ca întâlnirile să fie de o singură zi.

Sediu și reuniuni

Declarația 22 anexată la Tratatul de la

Nisa a declarat că „Începând cu 2002, o reuniune a Consiliului European per președinție va avea loc la Bruxelles. În cazul în care Uniunea va avea 18 membri, toate reuniunile Consiliului European vor avea loc la Bruxelles”.

România este reprezentată la reuniune de

preşedintele Traian Băsescu, care a promis că va propune ca semnarea Acordului de asociere şi Acordului de liber schimb cu Republica Moldova să fie devansată până la sfârşitul lunii iunie. Potrivit unui anunţ făcut de preşedintele francez François Hollande, Uniunea a decis deja să anuleze summit-ul prevăzut în iunie cu Rusia.

Participarea la reuniunea Consiliului European

Restaurarea stabilității macroeconomice în Ucraina

constituie o prioritate imediată. Guvernul ucrainean trebuie să inițieze rapid un program ambițios de reforme structurale, incluzând lupta împotriva corupției și sporirea transparenței tuturor operațiunilor fiscale. Consiliul European solicită Consiliului să convină rapid asupra unei asistențe macrofinanciare și subliniază faptul că un acord cu FMI este deosebit de important pentru a permite o astfel de asistență.

Concluziile Consiliului European (20-21 martie 2014) cu privire la situația

din Ucraina

 

Consiliul European încurajează

înființarea unui punct focal pentru coordonarea eforturilor care ar trebui să stea la baza tranziției structurale în Ucraina, cu participarea comunității internaționale și a instituțiilor financiare internaționale.

Consiliul European nu recunoaște referendumul

ilegal din Crimeea, care încalcă flagrant Constituția Ucrainei. Acesta condamnă cu tărie anexarea ilegală a Crimeei și a Sevastopolului la Federația Rusă și nu o va recunoaște. Consiliul European solicită Comisiei să evalueze consecințele juridice ale anexării Crimeei și să propună restricții economice, comerciale și financiare referitoare la Crimeea, care să fie puse rapid în aplicare.

Consiliul European crede cu tărie că

recurgerea la forță și la constrângere pentru schimbarea frontierelor nu își are locul în secolul XXI. Acțiunile rusești încalcă în mod flagrant procesul de la Helsinki care, în ultimii 40 de ani, a contribuit la depășirea divergențelor din Europa și la clădirea unui continent pașnic și unit.

Consiliul European reamintește că orice nouă

acțiune a Federației Ruse în direcția destabilizării situației din Ucraina ar duce la consecințe suplimentare și de anvergură la adresa relațiilor dintre Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Federația Rusă, pe de altă parte, într-o serie vastă de domenii economice. În această privință, Consiliul European cere Comisiei și statelor membre să pregătească eventuale măsuri orientate.