CONSILIEREA-FAMILIEI divort

8/7/2019 CONSILIEREA-FAMILIEI divort

1/46

CONSILIEREA FAMILIEI

Referat cu tema Divortul si impactul asupra copiilor

DIVORTUL SI IMPACTUL LUI ASUPRA COPIILOR

Cate bucurii si cate griji aduce un copil n viata de familie!

Nu exista varsta in care exemplul familiei sa fie mai rodnic decat aceea in care copilul

isi petrece cea mai mare parte din viata in familie, sub directa ei indrumare si supraveghere.

Viata de familie contribuie cu un coeficient insemnat la modelarea omului din punct devedere moral. Se poate afirma ca fundamentele morale ale personalitatii isi au originea in

invataturile primite in viata de familie, la varsta la care formatia copilului se cladeste cu

precadere pe exemple. Nenumarate aforisme si maxime exprim acest lucru:

E grea pretentia, fara exempluri bune,

Sa fie cineva desavarsit in lume.

(Al. Donici)

Familia trebuie sa fie un medu in care copilul trebuie sa fie iubit, sa fie in siguranta, sa

gaseasca un model parental si un model educational pe care sa-l aplice in viitor cand va fi el

insusi parinte

Familia este contextul in care individul evolueaza pe tot parcursul vietii sale, iar

consecintele unei functionari deficitare se reflecta intotdeauna negativ in starea de sanatate

psihica si somatica a acestuia, dar si in dezechilibrele si suferintele sociale

Familia este mediul esential care poate influenta dezvoltarea si destinul copilului prin

securizare materiala, dragoste si educatie.

Familia este prin definitie cadrul de satisfacere al nevoilor membrilor ei. Nevoile de baza, fiziologice sunt la fel de importante ca si nevoia de securitate, de dragoste i

apartenenta, de recunoastere. Toate aceste nevoi categorisite de Maslow ca fiind nevoi de tip

D, care apar prin lipsasii imping individul la a cauta satisfactie , depind de ceilalti, de cei din

jurul individului, de ceilalti membri ai familiei. Este evident faptul ca o familie in care

legaturile dintre membrii ei nu sunt de dragoste si respect, nu poate constitui un cadru propice

de satisfacere a nevoilor umane si deci de dezvoltare normala.

In Dictionarul UNESCO intalnim o abordare mai larga, in care familia e inteleasa drept :

PAG.1


2/46

forma de comunitate umana intemeiata prin casatorie, care uneste pe soti si pe

descedentii acestora prin relatii stranse de ordin biologic, economic, psihologic si spiritual.

Rolul familiei este crucial pentru formarea personalitatii copiilor. Primele lectii de viata

si de comportament social sunt predate si invatate acasa. Expresia cei sapte ani de-acasa

spune multe in acest sens. Rolul parintelui este acela de a-i oferi copilului un model si directia

de urmat in viata. Diferentele inregistrate in comportamentul moral si in valorile morale ale

copiilor de aceeasi varsta se explica cel mai adesea prin diferentele inregistrate in practicile

parintilor in materie de educatie.

Divortul a devenit una dintre cele mai raspandite probleme din ultimele decenii, iar

numarul de copii scolari care au parinti divoryati, a crescut simtitor. In urma unor cercetari,

efectuate un SUA in anul 1982, (cf. J.J. Muro, T. Kottman, 1995) unul din cinci elevi locuia

cu unul dintre parintii divortati.

Desi nu toti copiii sunt afectati in mod grav de divortul parintilor, totusi multi dintre ei,

manifesta dificultati sociale si emotionale. Acei copii care au un puternic sprijin economic si

social, schimbari minime ale mediului lor, o gandire pozitiva fata de ei insisi si parinti cu

abilitati parentale adecvate, se pare c au o adaptare optima dupa divort. Altor copii, divortul

parintilor le poate afecta profund viata si modul de relationare.

Pentru un copil, parintele este cea mai importanta persoana din lume, mai importanta

chiar decat sine insusi. Sau, mai corect spus, relatia cu parintele este atat de necesara, de vitala

copilului, incat acesta din urma este dispus sa gandeasca sau sa simta oricum, numai sa nu

piarda aceasta relatie.

Desi conceptia despre divort s-a schimbat mult in societatea contemporana, divortul ne

mai aparand ca un esec, ci ca o solutie si un inceput pentru o viata mai buna (consecinte

pozitive). realitatea dovedeste ca acesta are si multe consecinte negative. Consecintele

negative pot fi atat la nivelor celor doi parteneri , cat si asupra copiilor.

Tema divortului pune in discutie o problema psihologica centrala familia si modul in

care se adapteaza la realitatea sociala actuala, la schimbarile majore de pe piata fortei de

munca, la disparitia, cel putin in orasele mari, a serviciului clasic, cu program, la reducerea

semnificativa a timpului pentru familie. In urma experientei din consilierea si psihoterapia de

cuplu, reiese faptul ca problemele de cuplu deriva din doua mari cauze: externe (sociale) si

interioare (psihologice). Libertatea lasata familiei conduce la manifestarea autentica a ceea ce

se intampla in cazul cuplurilor. Multi pacienti cu varste peste 30 de ani relateaza faptul ca

parintii lor au ramas impreuna pentru ca aveau 1,2,3 sau mai multi copii. A ramane impreuna

pentru copil nu mai este o motivatie la moda. Mentalitatea este astazi mult modificata fata de

anii 70 sau 80. Trecerea de la o ipostaza la alta este relativ dura si gaseste multe persoane in

PAG.2


3/46

situatia de a se simti depasite de ceea ce se petrece in planul mentalitatii. Disparitia familiei

clasice a devenit un fenomen in sine extins. Confruntarea dintre cele doua tipare, traditional si

nou, conduce la multe dificultati interioare cu care se confrunta fiecare persoana aflata intr-un

asemenea proces de decizie. Dificultatea unui divort consta in impactul pe care il are asupra

confortului psihologic.

Relatez un caz in care este vorba despre o familie, tata angajat I.S.U, mama casnica, si

cei doi copii ai lor, un baiat de 9 ani elev in clasa a doua, si o fetita de 5 ani jumatate, care

frecventeaza gradinita. Situatia lor corespunde divortului neconsumat, intre ei exista probleme

de comunicare si relationare. Cei doi parinti s-au cunoscut cand erau foarte tineri, ulterior

evoluand in directii diferite. Nu-si petrec timpul impreuna, au vieti paralele, intersectandu-se

tangential din cand in cand, si asta datorita copiilor, la care ambii tin foarte mult. Chiar si

dragostea lor pentru copii este diferita, tatal tinand la copii ca la o proprietate personala, in

schimb mama este cea care se sacrifica si se gandeste in mod altruist la binele copiilor. Este

de-a dreptul dificil sa ne inchipuim cum acesti doi oameni au fost candva impreuna. Mama

este cea care a introdus actiunea de divort, tatal nefiind de acord cu acest lucru, si acuzand-o

pe nedrept pe aceasta ca ar avea o relatie extraconjugala. Acest barbat este tipul de om care

doreste sa detina controlul, transforma tot cel inconjuara in propria-i posesie. Nu vrea sa

renunte la casatorie pentru ca considera, ca in acest fel ar pierde ceva al lui, iar el nu stie sa

piarda. Stresul la care-si supune familia este aproape de limita maxima de suportabilitate.

Daca sotia nu vrea sa-si mai refaca viata alaturi de un alt barbat, considerandu-i pe toti o apa

si un pamant , in schimb copiii sunt foarte afectati de situatia in care se afla parintii lor.

Baiatul copiind modelul tatalui a devenit foarte agresiv fizic si verbal, atat cu mama si

surioara lui, cat si la scoala sau in anturajul de joaca. Baietelul sensibil de odinioara s-a

transformat intr-o bruta razvratita, de nestapanit, in fata mamei lui, in timp ce tatal ii corijeaza

comportamentul cu batai fara nici o explicatie. Situatia lui scolara este jalnica, desi este doar

clasa a doua. Clasa intaia a terminat-o cu rezultate foarte bune la toate ariile curriculare, in

schimb in a doua atitudinea lui razvratita ia adus numai necazuri, atat pe linia rezultatelor

scolare, cat si pe linia de disciplina. Fetita, desi s-ar parea ca a scapat fara urmari, plange

foarte des si din orice nimic, a capatat o hipersensibilitate, are cosmaruri noaptea, nu poate

dormi decat cu mama ei in pat, ii este frica de intuneric, si are reactii de teama la sunetele

foarte ascutite si bruste.

Problema divorturilor si a casatoriilor este ca se ajunge prea usor aici. Aceste casatorii si

divorturi nu sunt decat puneri in act foarte rapide, rupte de continut, de simbolistica, de

apartenenta la matricea respectiva. Este important pentru fiecare sa inteleaga logica pentru

care se intampla un lucru, indiferent daca este vorba despre o nunta, un copil, un divort, o

PAG.3


4/46

demisie, etc. Aceasta logica nu tine de criterii exterioare ci de simbolistica interioara. Putem

spune ca ceea ce s-a pierdut este dimensiunea simbolica a actului. In acest context, lucrurile se

fac si se desfac foarte usor. Ce inseamna acest simbolic pentru nunta sau divort? Ceea ce

inseamna in lumea interioara a fiecaruia o decizie. Actul separarii nu intra intr-o zona neutra

ci in una profunda, in care se asociaza cu multe alte procese psihologice. Intr-o lume

simbolica, partenerul inseamna ceva, un mod de a fi, un mod de a relationa, un mod de a te

identifica, proiecta, etc. Partenerul isi pastreaza aceste caracteristici si dupa divort, dar ceea ce

se schimba este modul de raportare la ele, modalitatea prin care o persoana integreaza

componenta psihologica profunda. Doar in masura in care simbolicul este integrat, se poate

realiza unitatea intre realitatea interioara si realitatea partenerului.

Tipuri de divort

Divortul copilului in acest divort avem in vedere cupluri care se constituie ca mod de

siguranta al celuilalt, de obicei unul joaca rolul copilului si celalalt al parintelui. Cand

copilul ajunge sa creasca, isi reorienteaza interesul spre alte persoane. Ca urmare el nu mai

este interesat de a fi ocrotit, ci de a stabili un alt tip de relatie de cuplu. De cele mai multe ori

aceste divorturi sunt calme si sunt efecte ale cresterii copilului si continuarii drumului lui in

afara cuplului. Este frecvent intalnit si de obicei se asociaza cu momente de trecere din casa

parintilor in cea a sotului / sotiei. Ca si cand un copil nu este inca pregatit sa ramana acasa si

nici sa plece de acasa si atunci stabileste o relatie cu alta persoana care este parinte ocrotitor

Divortul tertei persoane in acesta forma divortul devine vizibil abia in momentul in

care in viata unuia dintre soti intervine o a treia persoana. De regula, acest lucru se intampla in

cuplurile care ajung sa aiba probleme si sa nu le cunoasca, sa le evite. Practic cei doi nu mai

sunt demult timp impreuna dar, in virtutea obisnuintei, continua sa se comporte ca si cand

nimic nu s-ar fi intamplat. In plan simbolic, cea de-a treia persoana raspunde mult mai bine

nevoilor inconstiente ale unei persoane si reuseste sa se integreze mai bine in lumea sa

spirituala ceea ce face ca aceasta persoana sa devina mult mai importanta decat precedenta.

Divortul corectarii este un tip de divort care se produce la maturitate de cele mai multe

ori. In acest divort, nu a existat practic niciodata o relatie intre cei doi. Se asociaza cu ideea de

schimbare, iar discursul: nu l-am iubit niciodata insa imi este drag si ma simt bine cand sunt

cu el este frecvent. In acest divort, se corecteaza ceea ce nu trebuia sa se produca si anume

casatoria intrucat nu era o baza pentru o relatie intre cei doi. Este un divort dificil, asociat cu

multe suferinte, indoieli, ambivalente din partea amandurora.

Divortul neconsumat este un tip de cuplu cu probleme majore de comunicare, de

relationare. In fapt, desi in acte sunt casatoriti, ei nici nu participa la aceleasi activitati

PAG.4


5/46

impreuna si chiar cand o fac sunt in lumi paralele. Nu au capacitatea de a divorta si nici de a fi

impreuna. Este un cuplu blazat. Din punct de vedere psihologic ei traiesc vieti separate, cu

toate acestea pastreaza aparentele unei familii impreuna. Daca intra in terapie intra individual.

Divortul real faptul ca doua persoane sunt la mare distanta geografica una fata de alta

este deseori un context care asigura o motivatie pentru un divort. Totusi acest tip de divort nu

se intampla decat daca exista si alte tipuri de dificultati psihologice in cadrul acestei familii.

De cele mai multe ori divortul real utilizeaza ca pretext distanta geografica.

Divortul compulsiv este un tip de divort multiplu urmat, evident, de casatorii. Acest

tip de divort este caracterizat de multa ambivalenta, de incapacitatea de fuziune din partea

celui care il practica. Este un tip de divort in care latura psihologica este decisiva. Devine

amuzant pentru persoanele din jur atunci cand multiplele divorturi se produc cu una si aceiasi

persoana. Cuplul de acest tip pare a nu suporta sa traiasca unul fara celalalt si nici nu suporta

sa fie unul cu altul. In majoritatea acestor cazuri in cadrul terapiei de cuplu, interventia este

centrata pe depasirea starii psihologice create de contextul de separare, analiza motivelor si

luarea unei decizii atunci cand exista o i ndecizie.

Date de ordin tehnic

Din momentul in care instanta pronunta desfacerea casatoriei, intervin mai multe

probleme, printre care si incredintarea copiilor. Acest eveniment afecteaza, adesea, nu numai

partile intre care la un moment dat s-a incheiat casatoria, ci si pe cei mici. Sunt foarte multe

cazurile in care din casatoria ce se desface au rezultat unul sau mai multi copii minori si se

pune problema incredintarii spre crestere si educare unuia dintre parinti. Precizam inca de la

inceput ca stabilirea culpei unuia dintre soti in pronuntarea divortului nu prezinta importanta

numai prin ea insasi pentru incredintatrea copilului minor. Acesta poate fi incredintat si

sotului din a carui vina s-a desfacut casatoria, daca interesele lui sunt in acest

sens,considerandu-se ca un sot rau (impotriva caruia s-ar fi pronuntat divortul) nu este

neaparat si un parinte rau. De subliniat este faptul ca instanta judecatoreasca este obligata,

chiar daca nu exista o cerere expresa a sotilor, sa se pronunte prin hotararea de divort si

asupra incredintarii copiilor minori, pentru a se evita introducerea ulterioara a unei noi actiuni,

ceea ce nu ar fi in interesul copiilor. Criteriul dupa care se va ghida instanta este interesul

copiilor minori, urmarindu-se factori precum: varsta copilului, sexul acestuia, starea sanatatii

lui, posibilitatile materiale ale parintilor,posibilitatile de dezvoltare fizica, morala si

intelectuala pe care copiii le pot gasi la unul dintre parinti, comportarea parintilor fata de copii

inainte de desfacerea casatoriei, legaturile de afectiune stabilite intre copil si familie. Daca

PAG.5


6/46

exista mai multi copii, instanta va decide pentru fiecare in parte, in functie de interesele

superioare ale fiecaruia.

Pentru a decide cu privire la incredintarea copiilor minori, instanta de judecata este

obligata sa ii asculte pe parinti, sa solicite un referat din partea autoritatii tutelare de la

domiciliul fiecaruia dintre soti (daca la desfacerea casatoriei nu mai locuiau impreuna) si,

daca minorul a implinit 10 ani va fi audiat si el. In general, parintii se invoiesc asupra

incredintarii copilului, dar aceasta invoiala trebuie incuviintata de instanta. Numai in cazuri

exceptionale copilul poate fi incredintat unor rude sau altor persoane.

In cazul in care un copil a fost incredintat unui parinte, acesta va fi cel care va exercita

drepturile si indatoririle parintesti. Celalalt parinte pastreaza dreptul de a avea legaturi

personale cu copilul, dar si el trebuie sa vegheze la cresterea, educarea, pregatirea

profesionala a fiului sau. Principalele modalitati de exercitare a dreptului de a avea legaturi cu

copilul sunt vizitarea copilului la locuinta parintelui caruia i-a fost incredintat, lasarea

copilului in vizita la locuinta parintelui caruia nu i-a fost incredintat, vizitarea copilului la

scoala, petrecerea vacantelor scolare la ambii parinti.

Parintii trebuie sa contribuie deopotriva la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si

pregatire profesionala a copilului lor. Este inca un aspect avut in vedere de instanta in

hotararea de divort, chiar daca partile nu au facut cerere in acest sens. In lipsa unei intelegeri

intre parti, instanta va stabili pensia de intretinere sub forma unei cote procentuale din

retributia lunara a debitorului si in acest sens se va lua masura infiintarii unei popriri pentru

aceasta parte de salariu. Art. 94din Codul familiei stabileste urmatoarele cote: pana la o

patrime din castigul din munca pentru un copil, o treime pentru doi si o jumatate pentru trei

sau mai multi copii. In cazul in care debitorul nu are niciun fel de venituri, procentele de mai

sus se vor calcula raportate la salariul minim pe economie.

In stabilirea pensiei de intretinere se va tine cont si de un alt aspect, si anume acela daca

debitorul mai are in intretinere alti copii (de exemplu, daca din casatoria ce se desface a

rezultat un copil, iar sotul care va plati pensie mai avea un copil din casatorie, atunci debitorul

nu poate fi obligat sa plateasca mai mult de o treime pentru ambii copii). Totodata, daca

situatia se schimba (nevoile copilului cresc, posibilitatile materiale ale debitorului cresc sau

scad), se justifica introducerea unei actiuni de majorare sau de reducere a pensiei de

intretinere atat de catre minor (prin tutore, care poate fi unul dintreparinti), cat si de catre

debitor, dupa caz.

De asemenea, parintii se pot invoi cu privire la contributia lor pentru cresterea si

educarea copiilor, dar ea trebuie incuviintata de catre instanta. Renuntarea la pensia de

intretinere, care constituie un drept al copiilor, nu poate fi ratificata decat daca se constata ca

PAG.6


7/46

posibilitatile materiale ale parintelui care a renuntat sunt indestulatoare pentru a asigura

copilului cele mai bune conditii de trai. Sa mai precizam ca actiunile in justitie pentru

obligarea unuia dintre parinti la plata pensiei de intretinere (inclusiv reducere sau majorare)

sunt scutite de taxa de timbru. Exista si un mod de contrangere la indeplinirea acestei

obligatii, deoarece art. 305 din Codul penal prevede in alineatul 1, litera c) ca neplata cu rea-

credinta a pensiei de intretinere stabilite pe cale judecatoreasca se pedepseste cu inchisoarede

la unu la 3 ani sau cu amenda. Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a

persoanei vatamate. Impacarea partilor inlatura raspunderea penala, iar daca partile nu s-au

impacat, dar in cursul judecatii inculpatul isi indeplineste obligatiile, instanta, in cazul

cand stabileste inovatia, pronunta impotriva inculpatului o condamnare suspendare

conditionata

Pe langa aceste date de ordin tehnic si administrativ, care tin de alte domenii decat

psihologia, vom evidentia impactul psihologic al divortului asupra copiilor aflati in situatia

ingrata de a alege dintre cei doi parinti .

Efectele divortului asupra copilului

Este universal cunoscut faptul ca in fata divortului copiii reactioneaza diferit, de obicei

le este foarte greu, iar ranile sunt mult mai profunde decat ale celor doi parteneri care se

despart. Fiecare copil este unic, are propria sa personalitate, evolutie si ritm de dezvoltare.

Cateva elemente generale: dupa 10 ani, copilul intra in prepubertate, caracterizata ca fiind o

perioada intensa de crestere staturala mai ales, dar si de dezvoltare a caracteristicilor sexuale.

Poate aparea o anumita iritabilitate in comportament, o alternare a starilor de voiosie si

exuberanta cu cele de indispozitie si oboseala. Apar tot felul de cerinte, atat din partea

familiei, cat si din cea a scolii, din ce in ce mai formulate, care-l solicita pe copil si la care

invata, in timp, sa se adapteze. Viata interioara este intensa si bogata. Copilul are nevoie sa

comunice ce simte si sa aiba incredere in capacitatea sa de a crea, in propriile sale abilitati. Pe

fondul comparatiei tot mai acerbe cu colegii pot aparea sentimente de inferioritate care ii

inhiba naturalul comportamentului. Copilul devine mai independent si cauta sa se integreze in

grupul de copii de varsta lui. Acest grup este important in dezvoltarea identitatii copilului, a

atitudinilor si valorilor pe care le adopta. Durerea, nelinistea si conflictul dintre parinti in

cazul unui divort sunt resimtite si de cel mic. Acestea apar mult mai devreme; de fapt, toata

perioada care anticipa o astfel de decizie de aceasta situatie sa continue. Pentru toti cei trei

membri. Uneori, din pacate, nu se poate altfel! Sechelele uneori nu se vad in exterior, dar

aceasta nu inseamna ca nu exista. Ele pot consta in retrageri afective, stari de melancolie,

scaderi ale implicarii sociale si scolare, depresii, izolari afective. Pentru ca acestea sa nu

PAG.7


8/46

apara, foarte important este ca fetita sa pastreze o relatie de calitate si stransa cu ambii parinti.

Tatal ei sa ii acorde un timp special, care sa nu lipseasca din viata ei. Copila sa simta ca

parintii o iubesc si ca relatia pe care o au cu ea nu se va schimba. Chiar daca ei divorteaza,

raman parintii ei si ii vor fi alaturi. In masura in care ii va simti ca sunt bine, ca isi refac viata

si ca o iubesc in continuare la fel de mult, va trece si ea peste moment, impreuna cu ei.

Timpul vindeca multe si Dumnezeu intareste intotdeauna.

Divortul si situatia copilului

Una din doua casatorii in zilele noastre se sfarseste prin divort sau separare si multe

familii divortate au copii. Parintii care divorteaza sunt frecvent ingrijorati in legatura cu

efectul divortului asupra copilului. In aceasta perioada dificila parintii pot fi preocupati de

propriile probleme, dar ei continua sa fie cele mai importante persoane din viata copiiilor lor.

In timp ce parinti pot fi ravasiti sau dimpotriva usurati ca urmare a divortului, copiii sunt

invariabil speriati si confuzi datorita amenintarii securitatii lor. Unii parinti sunt atat de raniti

sau coplesiti de divort incat pot cauta alinarea la copilul propriu. Divortul poate fi interpretat

gresit de catre copil daca parintii nu ii spun ce se intampla, cum este si cum nu este implicat

copilul si ce se va intampla cu el. Copilul poate crede destul de des ca el este cauza

conflictului intre mama si tata. Multi copii isi asuma responsabilitatea de a-si impaca parintii,

uneori prin propriul sacrificiu. Vulnerabilitatea la bolile fizice si mentale la copil poate apare

datorita pierderii unuia sau ambilor parinti ca urmare a divortului. Oricum, cu grija si atentie,

forta familiei poate fi mobilizata in cursul divortului, si copiii pot fi ajutati sa se adapteze

constructiv la conflictul parental.

Cum discutam despra divort cu copilul

Este uneori dificil sa discutam cu copilul despre divort. Urmatoarele principii pot ajuta

atat copilul cat si parintele:

- nu tineti divortul secret si nu asteptati pana in ultimul moment

- spuneti copilului vestea despre divort impreuna

- vorbiti simplu

- admiteti faptul ca divortul este un lucru trist si suparator pentru toata lumea

- reasigurati-va copilul ca amandoi il iubiti si ca ii veti fi parinti intotdeauna,

indiferent ce se intampla

- nu discutati despre greselile sau problemele celuilalt cu copilul

Semne de stres la copil in caz de divort al parintilor

Parintii trebuie sa urmareasca semnele de stres la copil. Copilul mic poate reactiona la

divort prin agresivitate si comportament necooperant sau prin retragere. Copiii mai mari pot

PAG.8


9/46

sa devina foarte tristi. Performantele scolare pot avea de suferit si tulburarile de

comportament sunt ceva obisnuit la acesti copii. La adolescenta si in perioada de adult copiii

din familiile divortate pot avea probleme in propria relatie si probleme de stima de sine.

Copiii se descurca cel mai bine in caz de divort daca stiu ca mama si tata vor continua sa

ramana parintii lor si vor continua sa se implice in viata lor, chiar daca casatoria parintilor ia

sfarsit si parintii nu mai locuiesc impreuna. Disputele prelungite asupra custodiei sau cererea

adresata copilului de a alege unul dintre parinti pot fi daunatoare. Cercetarile arata ca copiii se

descurca bine in caz de divort daca parintii coopereaza in ceea ce ii priveste pe ei.

Este vitala implicarea parintilor spre binele copilului.

Tratamentul si psihoterapia copilului in caz de divort al parintilor

Daca copilul prezinta semne de stres, medicul de familie sau pediatrul poate trimite

parintii la un psihiatru sau psihoterapeut pentru evaluare si tratament. In plus, psihiatrul sau

psihoterapeutul se poate intalni cu parintii pentru a-i invata cum sa diminueze stresul produs

de divort in intreaga familie. Psihoterapia poate ajuta atat copilului cat si parintilor implicati

in divort.

Indiferent de varsta la care se afla, copilul supus stresului desparire a parintilor trebuie

sprijinit pentru a putea trece cu mai multa usurinta aceasta situatie. Ceea ce trebui sa suporte

copilul este extrem de dureros si de traumatizant . Pentru ca trecerea peste acest eveniment sa

fie suportata cat mai usor, parintii trebui sa se respecte si sa discute asemenea unor adulti

responsabili.

Modele de consiliere

Thompson si Rudolph, 1992, (cf. J.J. Muro, T. Kottman, 1995) spuneau c factorii care

au o importanta mai mare in cazul tensiunii si al conflictului inainte de divort sunt durata

mare a conflictului dintre parinti si modul in care parintii se acomodeaza ( adapteaza) imediat

dupa divort, acestia fiind chiar mai importanti decat consideraeiile de dezvoltare a copilului.

Se crede totusi, ca tori acesti factori sunt importanti si ca intr-un program de consiliere si

indrumare, va trebui sa intelegem toate elementele care pot influenta modul in care va

reactiona copilul la divortul parintilor.

Strangeland, Pellegreno si Lundhold, 1989, (cf. J.J. Muro, T. Kottman, 1995) au

construit urmatorul chestionar utilizandu-l ca un mod de masurare a atitudinilor, a credintelor

si a comportamentului copiilor fata de familiile lor, scoala, snatate si divortul parintilor.

Acest instrument il ajuta pe consilierul scolar prin faptul ca poate fi aplicat fiecarui copil in

parte.

PAG.9


10/46

Consilierul citeste fiecare afirmatie rugand copiluil ca la fiecare afirmatie sa spuna "da"

sau "nu".

Chestionar:

1. Sunt chiar tare bolnav.

2. Adesea ma simt singur.

3. Nu pot sta linistit.

4. Nu-mi place acum sa stau mult cu alti copii

5. Stiu ca intotdeauna cineva va avea grija de mine

6. In mod obisnuit sunt fericit.

7. Nu pot avea grija de mine.

8. Am cativa prieteni buni

9. Exista cel putiun un adult cu care pot discuta despre problemele mele.

10. Adesea am probleme cu profesorii la scoala

11. Ajut mult acasa

12. Adesea strig la oameni

13. M descurc bine la scoala

14. Mi-ar placea sa fiu mbratisat mai des

15. Visez cu ochii deschisi aproape tot timpul

16. As dori sa petrec mai mult timp cu tata

17. Majoritatea celor mari pot fi de incredere

18. Adesea sunt suparat pe tata

19. Ma simt iubit

20. Nu ma ingrijoreaza prea mult problemele parintilor mei

21. Chiar am des probleme cu somnul

22. Aproape tot timpul sunt trist

23. Intru intr-o multime de necazuri la scoala

24. Petrec cat de mult timp posibil jucandu-ma cu prieteni mei

25. Adesea mi-e frica

26. Cred c plang prea mult

27. Ma simt neajutorat

28. Am cel putin un prieten cu care sa vorbesc atunci cand sunt suparat

29. Nu pot sa ma concentrez la munca de la scoala

30. Sunt multe batai intre parintii mei

PAG.10


11/46

31. Ma inteleg bine cu ambii parinti

32. Adesea ma simt ca batut

33. Am probleme cu activitatea scolara

34. Ma ingrijorez ca nu sunt destui bani pentru lucrurile de care am nevoie

35. Imi place sa fiu singur

36. As dori sa stau mai mult timp cu mama

37. Ma gandesc ca ma voi casatori si eu intr-o zi

38. Adesea sunt suparata pe mama

39. Parintii mei se cearta mult

40. Ma simt jenat cand profesorii sau colegii ma intreaba ceva despre parintii

mei

41. Nu-mi place sa stau linistit

42. Sunt tare ngrijorat

43. Sunt sigur ca amandoi parintii ma iubesc

44. Adesea ma trezesc noaptea

45. De multe ori ma doare stomacul

46. Am mult timp pentru mine

47. Rad mult

Intrebari despre divort

48. Pot s vorbesc cu usurinta cu alti copii despre divort

49. Cred ca mama si tata vor fi iar impreuna

50. Lucrurile sunt mai bune pentru parintii mei de cand au divortat

51. Pot discuta cu mama despre divort

52. Uneori sunt ingrijorat ca am facut ceva care i-a fcut pe parintii mei sa

divorteze

53. Ajut in casa mai mult decat o faceam inainte de divort

54.Stiu ca parintii mei nu vor mai locui niciodata impreuna

55. Lucrurile sunt mai bune pentru mine de cand au divortat parintii mei

56. Am inteles de ce parintii mei au divortat

57. Sunt ingrijorat sa nu fiu lasat singur

58. Pot discuta cu tata despre divort

PAG.11


12/46

In functie de raspunsurile copilului la acest de chestionar, consilierul va putea evalua

care este "raspunsul" copilului fata de divortul parintilor, utilizand urmatoarea lista

(Wallerstein si Blakeslee, 1989, cf. J.J. Muro, T. Kottman, 1995):

1. Copilul constientizeaza ca divortul a avut loc, ca parintii nu mai sunt casatoritii si ca

trebuie sa se obisnuiasca cu realitatea.

2. Copilul tinde sa se elibereze de orice conflict ramas intre parinti si sa se concentreze

asupra propriei persoane si asupra a ceea ce inseamna " sa fii copil " .

3. Doreste rezolvarea pierderilor datorate divortului - pierderea unui parinte, a mediului

familial, a prietenilor sau a unui mod mai confortabil de trai.

4. Depasestete supararea/furia si sentimente de auto - invinovatire

5. Acceptarea faptului ca divortul este permanent si ca parintii nu se vor impaca.

Dezvoltarea unor asteptari si sperante realiste privind relationarile.

Toate acestea sunt importante mai ales pentru adolescenti deoarece stadiul lor de

dezvoltare inseamna invatare, stabilirea si mentinera relatiilor bazate pe dragoste.

Strategii de interventie

Fiecare copil percepe in mod diferit procesul unui divort. Cea mai bun cale de a ajuta

copilul este de a-i arata modul in care se poate adapta la schimbarile cauzate de divort. Pentru

aceasta consilierul scolar trebuie sa lucreze cu copilul, cu profesorii si cu parintii acestuia.

Copiii. Dupa aplicarea chestionarului personal, consilierul isi va planifica strategia de

interventie. Pentru unii copii aceasta va contine doar o simpla consultare cu directorul scolii,

profesorii si / sau cu parintii. Pentru alti copii, consilerul va trebui sa fie capabil s aleag care

este modalitatea cea mai buna de a ajuta copilul. In primul rand consilierul va fi nevoit sa

decida daca va utiliza consilierea individuala, grupul de consiliere sau ajutorul clasei.

Literatura de specialitate ne arata ca cea mai utilizata metoda este consilierea in grup.

Cand se utilizeaza consilierea individuala, consilierul poate combina discutiile cu jocuri,

marionete, vizualizarea de filme si documentare, exercitii de terapie prin arta, jocuri de rol si

povestioare. Unele discutii vor fi centrate pe ceea ce simte copilul in timpul sedintelor de

grup, iar alte discutii vor fi centrate pe modul in care reactioneaza la schimbarile din viata sa.

Ceea ce se urmareste in cadrul sedintelor de grup este de a oferi copilului oportunitati pentru:

(a) marirea abilitatii lor de a intelege si a exprima sentimente proprii fata de divort, (b)

sa vada ca si alti copii au experiente semanatoare cu ale lor,

(c) sa invete mai multe despre ceea ce implica procedura de divort si cum afecteaza in

mod normal persoanele si familiile lor,

PAG.12


13/46

(d) imbunatatirea imaginii de sine si a atitudinilor fata de parintii lor (Cantrell, 1986, cf.

J.J. Muro, T. Kottman,).

Cu ajutorul consilierului copiii vor putea sa se adapteze foarte bine acestei perioade de

criza din viata lor, fara sa fie afectat comportamentul scolar si invatarea.

Profesorii. Atunci cand parintii divorteaza, profesorii au un rol foarte important,

asigurand continuitatea in mediul copilului. La inceputul strategiei, consilierul se consulta cu

profesorii in legtura cu comportamentul copilului in clasa, in ce masura a fost influentat de

divort, si cum pot acestia sa ofere sprijin copilului care trece prin aceasta perioada tulbure.

Profesorii vor trebui sa poata recunoaste reactiile severe emotionale a copilului la divortul

parintilor si modul adecvat in care sa prezinte copilul consilierului scolar.

Parintii. Este foarte important sa se lucreze cu parintii divortati astfel incat acestia sa

ajute la minimalizarea consecintelor cauzate de divort. Parintii trebuie sa stie cum sa

vorbeasca cu copilul despre divort fara sa-i adanceasca mai mult sentimentele de vinovatie.

Consilierul scolar adesea ofera suport parintilor divortati prin servicii de consiliere, sau poate

sugera apelarea la de resursele comunitare prin intermediul grupurilor de suport a persoanelor

divortate. Este esential ca parintii sa se impace cu propriile lor emotii (trairi) si reactii, astel

incat sa poata dovedi o maxima intelegere a problemelor copilului in aceasta perioada.

A creste si educa un copil nu inseamn doar un control asupra comportamentului lui ci

un mijloc de atingere a scopului final, acela de sprijinire a copilului in vederea formarii

caracterului, a asumarii responsabilitatii pentru comportamentul personal.

PORTOFOLIU

Plan de consiliere pentru familiile cu copiii cu CES

Orice fiinta umana (unica si irepetabila) are capacitatea de a se dezvolta in

conditii de mediu favorabile.

Un copil este o sa-l consideram ca atare si sa-l lasam sa

descopere lumea obisnuita privind SOARELE.

Familia este cea mai in masura sa raspunda nevoilor copiilor. Aceasta este din

punct de vedere afectiv cea mai adecvata trebuintelor lui, pentru ca numai relatiile afective si

sentimentele de dragoste il fac pe parinte sa inteleaga si sa intuiasca copilul si starea lui de

copilarie. In familie, copilul isi poate satisface nevoile sale primare,isi poate manifesta

frustrarile inevitabile, temperate de dragostea parintilor.

PAG.13


14/46

Familia este grupul cel mai important dintre toate grupurile sociale deoarece ea

influienteaza si modeleaza persoana umana

A trata familiile nu este o chestiune ce depinde doar de teorie si tehnica, ci este un act

de iubire.

(Nichols & Schwartz)

Denumirea institutiei: Scoala cu clasele IVIII. Nr.8, Loc. Resita. Jud. Caras Severin.

Durata: Semestrul I

Coordonator : consilier scolar

Echipa de lucru: consilier, psiholog clinician, logoped, cadre didactice, medicul scolar.

Argument

Conceptul cerinte educative speciale a aparut in terminologia UNESCO in anii 1990

pentru a se sublinia orientarea educatiei speciale spre capacitatile reale ale fiecarui copil si

spre comunitate. (T. Vrasmas, P. Daunt, I. Musu, 1996).

Numeroase documente si materiale prezentate si adoptate ca ghiduri si acte normative la

manifestarile organizate de ONU, UNESCO si UNICEF consacra, in mod clar, principiile

egalitatii sanselor la educatie, ale integrarii si participarii sociale a copiilor, tinerilor si

adultilor cu diferite handicapuri. Dintre acestea mentionam : Conventia cu privire la

drepturile copilului (1989), semnat si de Romania n 1990; Conferinta mondiala a

ministrilor educatiei de la Jomtien (Thailanda) unde s-a lansat sintagma i dezideratul

educatia pentru toti; Recomandarile Consiliului Europei din 1992; Regulile Standard

pentru egalizarea sanselor persoanelor cu handicap adoptate de ONU n 1993; Conferinta

mondiala cu privire la educatia speciala organizata de UNESCO, la Salamanca, n 1994.

Toate aceste documente au ca suport filosofic, stiintific si etic principiul normalizarii.

Normalizarea presupune asigurarea drepturilor persoanei cu deficiente de a duce o

existenta cat mai apropiata posibil de viata persoanelor valide de a avea acces la conditii

educative, profesionale si socio-culturale obisnuite, care sa le valorizeze toate potetialitatile.

In filosofia americana a normalizarii se subliniaza faptul c aceasta nu duce neaparat la

vindecarea defectului si la eliminarea deficientei, dar normalizarea poate conduce la

schimari pozitive la nivelul capacitatilor si comportamentelor care s faca mai putin vizibila

incapacitatea.

Totodata s-a pus in discutie problema eticii interventiei asupra copiilor deficienti si

asupra familiilor acestora, fiind vizate toate problemele legate de tentativa de conciliere a

obiectivelor normalizarii si problemele legate de starea de confort a individului cu cerinte

speciale, datorate unor deficiente (M. Deru, S. Ionescu, J. Ionescu, 1993), insistandu-se asupra

urmatoarelor aspecte:

PAG.14


15/46

dreptul persoanei la integritate fizica si morala;

respectul persoanei cu nevoi speciale;

dreptul persoanei la protectie si securitate sociala;

respectul proprietatii;

dreptul persoanei la confidentialitate si intimitate;

respectul preferintelor individuale ale persoanei;

dreptul persoanei la respectul diferentelor si la valorizarea particularitatilor sale;

respectul mediului si calitatea vietii;

dreptul persoanei cu nevoi speciale la participare sociala;

respectul si facilitarea accesului la diverse servicii sociale.

In toata lumea, ca si in Romania angajarea si responsabilizarea familiei in educatia

copiilor este fundamentala pentru reusita participarii scolare. La orice copil, in mod particular

la copiii cu CES, gradul de interes si de colaborare a parintilor cu scoala este cel mai adesea

direct proportional cu rezultatele scolare obtinute de copii. Psihopedagogia moderna centrata

pe copil se bazeaza pe convingerea ca familia este primul educator sicu cel mai mare potential

de modelare

Un rol foarte important al scolii este acela de a sprijini familiile,sa aiba incredere in

resursele proprii, de a face fata greutatilor cu care ele se confrunta.

In cadrul familiei are loc modelarea personalitatii copilului, trecerea de la un

comportament normativ( reglat din exterior), la un comportament normal( bazat pe

autoreglare si autonomie morala). Fiind un mediu afectiv si protector, familia asigura copiilor

securitate, ingrijire, subzistenta, sprijin material si moral, toate acestea regasindu-se in

personalitatea si conduita lor.

Valorile dupa care functioneaza o familie normala, matura, sanatoasa sunt capacitatea de

a iubi si de a munci cu scopul producerii bunurilor necesare convietuirii. O functie definitorie

a familiei este aceea de a genera iubire fata de toti membrii sai

Familia a avut si are un rol important in viata copilului, o importanta fundamentala fiind

acordata relatiei mama - copil. Prezenta unui copil cu deficiente intr-o familie poate produce o

modificare mai mult sau mai putin profunda a relatiilor din cadrul familiei, afectand atat

echilibrul interior, cat si echilibrul exterior care vizeaza relatiile familiei cu societatea, in

aceasta situatie unii autori vorbesc despre declansarea unei crize familiale.

In cazul copilului cu CES, implicarea familiei in ameliorarea educatiei lor a condus la

multe schimbari pozitive, acest lucru contribuind la adoptarea unor masuri de ameliorare a

calitatii scolarizarii copiilor cu cerinte educationale speciale. Familiile copiilor cu CES sunt

PAG.15


16/46

adesea responsabile de copiii lor tot restul vietii. Ca si in cazul copiilor, familiile sunt foarte

diferite, necesitatile lor de a fi sprijinite sau posibilitatile de a oferi sprijin sunt extrem de

diverse.

Fiecare familie isi are propiul potential si nevoile sale unice, care trebuie valorizate

corespunzator, insanatosirea climatului familial, asanarea lui, interventia terapeutica si

consilierea familiei reprezinta prioritatile interventiei in cazul unui copil cu deficiente.

Sensibilizarea parintilor pentru obiectivele, tintele, abilitatile programelor este esentiala in

educarea si pregatirea acestora. Ei ar trebui sa aiba acces total la informatiile educationale si

la diagnosticele copilului. Pregatirea parintilor este o activitate eficienta si constructiva

deoarece implica invatarea si acumularea cunostintelor si tehnicilor folositoare acestora in

schimbarea comportamentelor neadecvate ale copiilor.

Aspecte ale interventiei in favoarea copiilor cu cerinte speciale

Interventia precoce este cunoscuta ca fiind o conditie sine qua non pentru sporirea

eficientei procesului de recuperare si insertie social a persoanelor cu cerinte speciale.

Echipa de interventie precoce actioneaz asupra familiilor cu copii deficieti, asigurand:

- actiune de consiliere si de formare;

- consilierea privind diagnosticul si consecintele acestuia asupra copilului tine seama de

evolutia previzibila a defectului/deficientei si de punerea in lucru a mijloacelor de

compensare;

- informarea parintilor asupra potentialitatilor reale ale copilului si asupra mijloacelor

susceptibile sa-i favorizeze dezvoltarea;

- informarea asupra diferitelor tipuri de servicii care pot asigura cel mai bine educarea si

dezvoltarea copilului cu nevoi speciale, datorate unor deficiente

Scop: Responsabilizarea familiei in educatia copilului cu CES, ameliorarea climatului

familial si consolidarea colaborarii intre familie si scoala in interesul copilului.

Obiective:

Consilierea de grup si individuala a familiilor si a copiilor cu cerinte educationale

speciale;

ameliorarea relatiilor dintre parinti si copil, ca o conditie esentiala a dezvoltarii

sanatoase si armonioasa a copilului;

imbunatatirea capacitatii familiei de a-si ingriji, creste si educa proprii copii, intr-un

mediu adecvat;

PAG.16


17/46

includerea elevilor cu cerinte educationale speciale in activitati extracurriculare in care

sa simta ca fac parte din comunitatea in care invata si locuiesc.

Rezultate asteptate:

-reinstaurarea unei relati pozitive parinti-copil -deficient si intre parinti, eliminandu-se

reactiile tipice care pot aparea: depresia, furia, culpabilitatea, anxietatea, sentimentul de

injustitie, autocompatimire, respingerea copilului sau supraprotejarea sa ceea ce impiedica

formarea abilitatilor de autonomie ale copilului cu nevoi speciale;

- invatarea familie sa traiasca echilibrat cu copilul deficient;

- dezvotarea capacitatii de comunicare empatica parinte-copilul;

- determinarea parintilor sa se implice activ la imbunatatirea vietii copilului prin

cresterea gradului de autonomie personala a acestuia pentru a determina schimbari pozitive in

viata lui;

- invatarea de noi strategii de comunicare eficienta intre copil - parinte, parinte -

specialist, copil-parinte-specialist;

- imbunatatirea vietii copilului cu CES in familie;

- informarea parintilor in functie de situatie, pentru a putea inlocui treptat

comportamentele indezirabile cu comportamente potrivite;

- armonizarea raportului elev cu CES - scoala familie;

- instruirea parintilor pentru a deveni factori activi in procesul educational si de

reabilitare al propriului copil;

- optimizarea modalitatii de raportare a parintilor la problemele copilului lor;

- constientizarea faptul ca nu sunt singurii parinti care se confrunta cu astfel de probleme

si determinarea lor sa apeleze la ajutor de specialitate;

- parinti sa-si insuseasca unele abilitati si tehnici speciale de educatie a copilului

deficient, conlucrand adecvat cu profesionistii;

Grupul tinta: - 7 familii (7 mamici si 5 tatici) care au cate un copil cu CES si fratii

acestora..

Beneficiarii :

institutia scolara

familia

comunitatea locala

Resurse necesare programului la nivelul de scoala:

spatiu adecvat;

metode si tehnici;

PAG.17


18/46

materialele consumabile;

resurse umane:

grupul tinta;

consilierul scolar.

Desfasurarea programului: Intalnirile de grup cu familiile implicate s-au stabilit a se

desfasura o data pe luna (5 sedinte de grup), intalnirile de grup cu membrii familiei s-au

stabilit o data pe luna (7 sedinte cu familia), sedintele de consiliere individuala s-au stabilit de

comun acord cu parintii (3 sedinte individuale cu fiecare participant).

Metode de lucru: Activitati interactive, pe grupe si in perechi, activitati cu caracter

individual, dezbaterea, brainstrorming-ul, jocul de rol, cubul, ciorchinele, piramida dorintelor.

Principii: Autocunoastere, intercunoastere, libertate de exprimare, flexibilitate,

creativitate.

Membrii grupului de lucru sunt rugati :

- sa participe la discutii;

- sa intrebe cand nu a inteles ceva;

- sa spuna ce gandeste;

- sa impartaseasca experienta lui altuia;

- sa fie deschis;

- sa asculte ce spun alte persoane;

- sa aiba rabdare;

- sa aprecieze punctele de vedere ale altor persoane.

ETAPA 1 identificarea si clarificarea problemei grupului.

Scopul acestor sedinte este:

- sa ii determine pe parinti sa comunice celorlalti informatii despre propria-i situatie;

- sa ii motiveze si sa ii determine pe parinti sa se implica activ la imbunatatirea vietii

copilului;

- stabilirea unei relatii terapeutice caracterizate prin empatie, congruenta, acceptare;

- crearea unui sentiment de comuniune care sa ajute la elucidarea trebuintelor, optiunilor

si dorintelor.

Consiliere de grup

Sedinta 1 si 2: - intalnire de grup cu familiile care au copii cu CES

Durata: 2 ore.

Tema: Sa facem cunostinta !. - stabilirea de relatii interpersonale si intercunoastere

Obiectivele etapei I:

PAG.18


19/46

- sa se identifice caracteristicile personale;

- sa comunice celorlalti informatii despre propria-i persoana;

- informarea partilor implicate asupra planului de consiliere, scopului si obiectivelor;

- stimularea capacitatilor de comunicare, relationare, interrelationare;

Metode si tehnici in timpul sedintelor - exercitii de spargere a ghetii, exercitii de

cunoastere si interrelationare, interviul nondirectiv, observatia, comunicarea empatica,

completarea de fraze, conversatia, feed-back-ul, interviul circular, explicatia, demonstratia,

chestionarele de culegere de date la inceputul programului.

Pe parcursul primei sedinte de grup obiectivul principal a fost cel de a initia relatii de

comunicare deschise intre familiile participante, de a-si comunica informatii, de a da si de a

primi un suport emotional, de a lucra ca o echipa cu interese comune in favoarea copiilor si de

a-i determina sa isi asume un rol major in schimbare, avand in vedere motivarea si interesele

personale ale parintilor. Intalnirea a dat ocazia parintilor sa-si descopere si sa prezinte

competentele si dificultatile cu care se confrunta fiecare familie care are un copil cu CES,

motivandu-i sa se implice activ in actiunile grupului si a planului propus, stabilind astfel

relatii caracterizate prin empatie, congruenta, acceptare neconditionata, respect si colaberare,

astfel, sa se poata stabili un climat de grup pozitiv.

Cele doua intalniri de grup au oferit pentru familiile participante in primul rand

posibilitatea cunoasterii de catre membrii grupului a programului de consiliere, familializarea

lor cu procesul de consiliere si informarea cu privire la strategiile de consiliere, li s-a

prezentat planul de consiliere, programarea intalnirilor si durata acestora, modalitatile de

realizare si a obiectivelor. Faptul ca au intalnit si alte familii care se confrunta cu aceeasi

situatie i-a determinat pe participanti sa manifeste o atitudine deschisa pe intreg parcursul

intalnirii, dandu-le sansa de a comunica informatii, de a lucra cu o echipa cu interese comune

si determinandu-i sa manifeste in acelasi timp sentimentul de comuniune.

Consilierea familiei 1 sedinta de 1 ora cu fiecare familie.

In cadrul intalnirilor cu membrii familiei din aceasta etapa s-a urmarit stabilirea unei

relatii terapeutice caracterizate prin empatie, congruenta, acceptare neconditionata, respect si

colaborare. Prin terapia centrata pe obiect si solutii, s-a avut in vedere identificarea

asteptarilor pe care le au parintii cu privire la aceste intalniri, cresterea gradului de informare,

implicare, constientizare si motivare a acestora de a se implica activ la imbunatatirea vietii

copilului. Identificarea la nivelul familiei a modului de raportare al acestora fata de situatia

existenta, atitudinea adoptata de parinte fata de copilul cu deficiente, identificarea relatiilor

interpersonale si a climatului familial cu ajutorul a mai multor intrebari, a problemelor cu care

PAG.19


20/46

se confrunta fiecare membru si identificarea resurselor proprii si de mediu, resurse care pot

contribui la atingerea obiectivelor propuse.

Metodele si tehnicile utilizate in cadrul sedintelor de consiliere familiala au fost:

observatia, interviu nondirectiv, interviul circular, ciorchinele, jocuri de socializare si

interrelationare, Arborele cu probleme, feed-beck-ul, ascultarea activa, comunicarea empatica,

dezbaterea, interviu focalizat, explicatia.

Consilierea individuala 1 sedinte de 1 ora cu fiecare participant.

Consilierea individuala atat a parintilor cat si a copiilor cu CES a constat in

aprofundarea problemelor cu care se confrunta fiecare la nivel individual prin terapia centrata

pe persoana, aceste sedinte s-au dovedit a fi mai eficiente deoare fiecare participant si-a

prezentat propiile probleme cu o mai mare sinceritate decat in sedintele de grup, acest lucru a

facut posibila obtinerea unor date care au ajutat la o mai buna aprofundare a situatiei cu care

se confrunta membrii familiei. Astfel au avut posibilitatea sa prezinte nevoile pe care le au,

neputintele cu care se confrunta, au manifestat in acelasi timp dorinta de informare atat in ce

priveste drepturile lor dar si modalitati prin care sa dobandeasca o autonomie personala cat

mai mare posibila, in functie de gravitatea si forma de manifestare a bolii. O parte din parinti

au cooperat cu o mai mare deschidere, insa ceilalti au fost mai greu de abordat, deoarece

perceptia sociala a copiilor cu deficiente nu este intotdeauna constata si favorabila.

Din pacate prejudecatile, lipsa de informatie si situatiile de non-colaborare intre scoala

si familie sunt frecvente. Ele sunt cauzate de motive diverse, dar si de perceptia diferita ale

parintilor care este mai greu de abordat atunci cand e vorba de sanatatea copiilor lor, boala are

un puternic impact afectiv asupra parintilor. Pe parcursul acestor sedinte s-a realizat evaluarea

fiecarui copil de catre un psiholog clinician de la centru de educatie incluziva.

Metodele si tehnicile utilizate in cadrul sedintelor individuale au fost: interviu

nondirectiv, genograma, observatia, conversatia, teste de inteligenta (in cazul copiilor mai

mari de 12 ani), ascultarea activa, prescriptii comportamentale, feed-back-ul, reformularea,

piramida dorintelor, teme pentru acasa, studiul de caz, dialog rational, teste de personalitate,

comunicarea empatica, dezbaterea, interviu motivational, explicatia.

Etapa 2 informare si constientizarea problemelor pentru gasirea de solutii

Scopul acestor sedinte:

- ameliorarea relatiilor dintre parinti si copil;

- informarea parintilot in functie de situtie, pentu a putea inlocui treptat

comportamentele indezirabile cu comportamente potrivite;

- activitati de informare, formare si dezvoltare a abilitatilor parintilor;

- optimizarea modalitatii de raportare a parintilor la problemele copilului lor;

PAG.20


21/46

- indrumarea si spijinul pentru obtinerea facilitatilor date de lege pentru copiii cu CES;

- insusirea tehnicilor de lucru cu copiii cu nevoi educative speciale, schimbarea

atitudinii si comportamentului lor fata de copil, gasirea de solutii, strategii auxiliare pentru

tratarea copilului lor.

Consiliere de grup

Sedinta 3 si 4: - intalnire de grup cu familiile care au copii cu CES

Durata: 2 ore.

Tema: Ne cunoastem copii?- autocunoastere si acceptare de sine si a celorlalti.

Obiective etapei 2

- clarificarea problemei grupului de catre fiecare membru al acestuia;

- dezvoltarea abilitatilor de a stabili scopuri pe termen scurt si mediu;

- dezvotarea capacitatii de comunicare empatica parinte-copilul;

- constientizarea resurselor personale pentru a determina cresterea stimei de sine a

participantilor;

- optimizarea discutiilor dintre participanti, a capacitatii de a intra in contact unii cu altii,

sa-si acorde atentie, sa gaseasca afinitati si trairi care sa-i apropie;

Metode si tehnici - interviul nondirectiv, acceptare neconditionata, observatia,

conversatia, interviu de grup structurat, jocuri de socializare si integrare, problematizarea,

comunicarea empatica, feed-back-ul, explicatia, exercitii de invatare, brainstorming-ul, jocul

de rol.

Brainstorming-ul

Participantilor li s-a dat sa gaseasca solutiile optime la tema propusa Cum imi pot ajuta

copilul sa dobandeasca o mai mare autonomie personala?, grupul avand ca obiectiv

identificarea celor mai bune solutii pentru a ajuta copilul sa dobandeasca o mai mare

autonomie personala, dar si modalitatide relationare constructive cu acestia. Pe parcursul

sedintei s-a avut in vedere: ca fiecare sa inteleaga ce are de facut; sa nu devieze de la sarcina;

sa nu apara conflicte; observarea atitudinii fiecaruia fata de ceilalti; gradul de implicarea al

fiecaruia; alegerea observatorului (cel care noteaza solutiile gasite) si a specialistilor (cei care

au elaborat cele mai multe solutii).

Formarea (forming) - stabilirea sarcinilor, a regulilor si a metodelor de baza, obtinerea

informatiei si a resurselor liderului si construirea increderii in acesta. Membrii echipei de

lucru sunt politicosi dar neincrezatori si retrasi.

Conflictul (storming) - dezvoltarea unor conflicte interpersonale si rezistenta in plan

emotional, a membrilor grupului fata de sarcina. Unii membri incearca sa-si impuna influenta

si controlul, conflictul este dominant dar preogresul in realizarea sarcinii este nesemnificativ.

PAG.21


22/46

Consilierul trebuie sa fie atent atat la dezvoltarea competentelor legate de sarcina cat si a celor

interpersonala.

Normarea (notming) - aplanarea conflictelor, cooperarea si dezvoltrea unui nou cadru

normativ privind modalitatile de lucru si de decizie. Oamenii incep sa se cunoasca, sa se

sprijine reciproc. Ideile celorlalti nu mai sunt puse la indoiala. Consilierul trebuie sa se

concentreze pe dezvolarea competentelor intrepersonale ale membrilor.

Performarea (performing) - grupul, echipa devine performanta prin gasirea si

implementarea unor solutii optime, obtinute pe baza unor strategii clare si totodata flexibile.

Rolurile in grup au fost impartite, iar fiecare membru al echipei este preocupat atat de sarcina

cat si de ceea ce simt ceilalti. In aceasta faza nu mai este necesara prezenta consilierului.

Astfel le-a fost stimulata creativitatea iar prin lucrul in echipa si implicarea lor in

rezolvarea sarcinii, dezvoltandu-li-se abilitatea de a descompune situatii problematice

complexe in subprobleme, acest lucru ajutandu-i sa se poata mobiliza si in situatiile familiare

de criza. Parintii au prezentat un interes major in a gasi cele mai bune si la indemana solutii, si

in a constientiza limitele cu care se confrunta, li s-a dat posibilitatea ca fiecare participant al

grupului poate sa-si poata spune ideea cu privire la tema pusa in discutie, sa poate prelua

ideile celorlalti si sa le dezvolte, valorificandu-le pana la capat. La sfarsit fiind prezentate o

serie de idei pe care au decis sa le puna in practica.

Jocul de rol

Participantii s-au plasat imaginar in postura celuilalt membru al familiei (parinte

copil CES), pentru a identifica mai bine emotiile, asteptarile, nevoile si pentru a intelege mai

bine neputintele celui in cauza. Astfel fiecare a avut posibilitatea sa patrunda in lumea

celuilalt, constientizand posibilitatile si limitele cu care se confrunta acesta, dezvoltandu-li-se

astfel empatia si acceptand punctele de vedere alternative, Fiecare parinte invatand dintr-un

alt punct de vedere modul in care ar trebui sa isi abordeze copilul, dar si fiecare copil

constientizand ca nu totul depinde doar de parinte.

Pe parcursul acestor sedinte s-a urmarit implicarea participantilor pentru putea reusi sa-

si imbunatateasca modul de viata, sa inteleaga mai bine nevoile celuilalt si sa accepte ca

uneori lucrurile nu sunt doar cum cred ei. Sa constientizeze eficacitatea lucrului in echipa,

acceptarea altor pareri si colaborarea cu ceilalti, astfel s-au ajutat reciproc la identificarea

solutiilor in functie de particularitatile copilului si posibilitatile existente, pentru a facilita

accesul la educatia tinandu-se cont de problematica si potentialul copiilor, toate acestea,

determinandu-i si motivandu-i sa prezinte interes in acest sens si sa realizeze o serie schimbari

pozitive in beneficiul copilului, schimbari ce-l vor ajuta sa faca fata situatiilor cu care se

confrunta.

PAG.22


23/46

Metodele si tehnicile utilizate in cadrul sedintelor de grup: observatia, jocuri de

socializare si integrare, lucru in echipa, comunicarea empatica, conversatia, feed-back-ul,

interviu circular, comunicarea asertiva, problematizarea, ascultarea activa, comunicarea

empatica, dezbaterea, interviu focalizat, explicatia.

Consiliere familiei 4 sedinte de 1 ore cu fiecare familie.

Intalnirile de grup cu membrii familiei din aceasta a doua etapa au avut in vedere in

primul rand oferirea informatiilor necesare de indrumarea si spijinul pentru obtinerea

facilitatilor date de lege pentru copiii cu CES, o serie de informatii cu instructiuni in lucrul cu

copilul, pentru insusirea tehnicilor de lucru cu copii cu nevoi speciale prin aprecieri,

recompense, pedepse, ignorare, ajutorare (prin jocuri si activitati recuperatorii), cuprinse in

mape cu materiale de informare/instruire pe problematica dizabilitatilor, instructiuni

prezentate in functie de deficientele copilului pe care il are familia, acestea fiind realizate sub

indrumarea si coordonarea atenta atat a psihologului cat si a logopedului, kinetoterapeutului,

medicului si a profesorului.

Au fost prezentate cu ajutorul videoproiectorului diferite materiale in ce priveste

problemele copilului cu CES si cazuri in care s-au inregistrat imbunatatiri in viata copilului in

urma interventiilor realizate. Astfel oferindu-li-se o serie de informatii si suportul necesar

pentru a isi insusi tehnici de lucru cu copiii, prin care sa fie motivati sa faca o schimbarea

favorabila a atitudinii si a comportamentului, cautand solutii si strategii auxiliare pentru a

deveni factori activi in procesul educational si de reabilitare al propriului copil. S-au dezbatut

o serie de probleme legate de drepturile copilului si li s-au facut cunoscute informatii cu

privire la prevederile legislative in domeniu, serviciile care pot fi accesate, informatii cu

privire la posibilitatile de dezvoltare ale propriului copil.

Pe parcursul sedintelor cu familia prin terapia centrata pe solutii si obiective s-a urmarit

invatarea unor abilitati de adaptare, formarea si consolidarea unei imagini de sine si a unei

stime de sine pozitive, dezvoltarea autonomiei personale, sa constientizeze faptul ca micutul

lor are o problema speciala si ca trebuie tratat special, intelegerea propiilor emotii si invatarea

unor strategii de autocontrol pentru a ameliora climatul familial si pentru a face fata cat mai

bine situatiei, dezvoltarea autonomiei personale mai ales in cazul copiilor, insusirea tehnicilor

de lucru cu copiii cu nevoi educative speciale, insusirea unor modalitati eficiente de a

identifica si gestiona resursele personale, sa clarifice valorile care sunt implicate intr-o situatie

sociala si sa invete strategii de adaptare, formarea de deprinderi de invatare si dezvoltare

personala si dezvoltarea unor aptitudini si abilitati personale. S-a urmarit dezvoltarea

capacitatii de autocunoastere, a atitudinii pozitive fata de sine si fata de ceilalti in mod

PAG.23


24/46

deosebit la copil, dezvoltarea abilitatilor de interrelationare cu cei din jur avand ca scop

facilitarea integrarii in societate.

Metodele si tehnicile utilizate in cadrul sedintelor de consiliere familiala: interviu

nondirectiv, observatia, teme pentru acasa, jocuri de socializare si integrare, conversatia, feed-

back-ul, intarirea comportamentului dezirabil, cubul, comunicarea asertiva, prescriptii

comportamentale, ascultarea activa, comunicarea empatica, dezbaterea, interviu focalizat,

explicatia.

Consiliere individuala 1 sedinta de 1 ora

Consilierea individuala a participantilor in aceasta etapa prin terapia centrata pe

persoana a avut in vedere observarea schimbarilor aparute pe parcursul intalnirilor, in mod

special parintii si-au exprimat temerile legate de viitorul copiilor lor, s-au discutat

dezavantajele acestei situatii, dar totodata si schimbarile simtite in calitate de parinti in

privinta intelegerii, a sensibilitatii si a capacitatii de a face fata problemelor provocatoare.

Intalnirile au avut un impact pozitiv la nivelul fiecarui participant, dandu-i posibilitatea sa se

cunoasca mai bine si ajutandu-l sa-si poata insusi modalitati de identificare a propiilor resurse

pentru a face fata situatiilor. Familia a constientizat ca daca isi vor ajuta copilul sa

dobandeasca o mai mare independenta in viata personala, o data cu el o vor dobandi si ei.

S-a avut in vedere monitorizarea si auto-monitorizarea schimbarilor aparute pe

parcursul sedintelor, re-evaluarea scopurilor pentru a se observa modificarile aparute intre

timp. Tinandu-se cont de particularitatile fiecaruia, s-au folosit o serie de metode activ

participative si abordarea unor aspecte ale problemei lor. S-a urmarit mentinerea schimbarilor

pozitive aparute si modificarea factorilor care au declansat sau au mentinut problemele prin

stilul cognitiv sau modul de relationare.

Metodele si tehnicile utilizate in cadrul sedintelor de consiliere familiala: interviu

nondirectiv, observatia, teme pentru acasa, conversatia, feed-back-ul, intarirea

comportamentului dezirabil, comunicarea asertiva, prescriptii comportamentale, piramida

dorintelor, ascultarea activa, comunicarea empatica, dezbaterea, interviu focalizat, explicatia.

Etapa 3 evaluarea rezultatelor interventiei.

Consiliere de grup

Sedinta 5: - intalnire de grup cu familiile care au copii cu CES

Durata: 2 ore.

Tema: Dincolo de cuvinte!

Obiective :

- analiza finala;

- impresiile subiectilor;

PAG.24


25/46

- feed-back participantilor.

Metode si tehnici: - exercitii de interevaluare, feed-back-ul, focus-grup, jocuri de

socializare, observatia, dezbaterea, interviu focalizat, explicatia, interviul circular, inter-

evaluare si autoevaluare, conversatia, chestionarul, scala de notare.

Discutiile in aceasta sedinta de grup s-au concentrat pe analiza intregului proces de

consiliere, a schimbarilor aparute la nivel individual, asteptarile lor actuale si planurile lor in

ce priveste copilul. In incheierea sedintei, fiecarui participant i s-a administrat un chestionar

de evaluare prin care s-a urmarit obtinerea informatiilor legate de impactul pe care l-au avut

intalnirile de grup la nivelul vietii personale a fiecarui participant.

La sfarsitul sedintei s-a constatat ca intalnirile de grup intre membrii familiilor cu copii

cu CES au avut un impact positiv in viata personala a fiecarui participant dar si pe plan

familial. Schimbul de experienta cu alte familii care se confrunta cu aceleasi situatie i-a ajutat

sa inteleaga ca nu sunt singurii care au o astfel de problema, ca si altii se lovesc de aceleasi

bariere in ce priveste drepturile si posibilitatile de a satisface nevoile si dorintele copilului.

Intalnirea a avut o profunda incarcatura emotionala, iar parintii s-au sustinut reciproc cu

sfaturi. Fiecare progres inregistrat de copii, in cadrul sedintelor reprezinta o motivatie extrem

de puternica pentru parinti de a continua, de a merge mai departe, de a spera.

Consilierea familiei 2 sedinte de 1 ora cu fiecare familie

Consilierea individuala in aceasta ultima etapa au avut in vedere stabilirea gradului de

eficacitate al intregului proces de consiliere si totodata, extrapolarea si generalizarea noilor

achizitii, a experientelor acumulate, astfel incat aceste structuri cognitive achizitionate sa il

ajute pe participant la analiza si intelegerea si altor cazuri.

Atat pe plan personal ca si in relatiile copil - familie s-au evidentiat schimbari pozitive,

fiecare implicandu-se activ pe tot parcursul procesului de consiliere, suportul si informatiile

oferite schimband in mare parte modul de a percepe deficienta copilului. Aceste sedinte si

implicarea familiei au oferit copilului posibilitatea sa isi faca cunoscute capacitatile proprii, sa

fie inteles atunci cand nu poate indeplini anumite sarcini si sa i se ofere de catre parinte

ajutorul necesar.

Responsabilizarea parintilor este necesara pentru a ameliora calitatile mediului familial

in dezvoltarea si consolidarea imaginii de sine la copil, consecintele in plan emotional,

comportamental si social ale imaginii de sine a copilului. Parinti au inteles ca anumite

probleme se datoreaza si unei opinii eronate in ce priveste copilul, si ca acesta in functie de

particularitatile sale vrea si trebuie sa fie inteles, ajutat si ocrotit. S-au stabilit o serie de

intalniri la o perioada de timp, pentru a se putea urmari evolutia lor si dupa incheierea

programului, acestia manifestand dorinta de a se mai dezvolta astfel de programe.

PAG.25


26/46

Metodele si tehnicile folosite in cadrul sedintelor individuale au fost: interviu

nondirectiv, discutia, interviu focalizat, ascultarea activa, comunicare empatica, intarirea

comportamentului dizerabil, studiul de caz, conversatia, dezbaterea, explicatia, interviu

circular, prescriptii comportamentale, chestionarul, scala de notare.

Consiliere individuala 1 sedinta de 1 ora

In aceasta ultima etapa s-a avut in vedere stabilirea gradului de eficacitate al intregului

proces de consiliere la nivel individual si totodata, extrapolarea si generalizarea noilor

achizitii, a experientelor acumulate, astfel incat aceste noi cunostinte sa ii ajute pe participanti

la analiza si intelegerea altor situatii si totodata la gasirea de solutii eficiente. Au fost aplicate

o serie de chestionare din care sa se poata determina gradul de eficacitate al interventiilor,

schimbarile aparute si propunerile participantilor cu privire la astfel de intalniri.

In urma derularii planului

Concluzii

Intalnirile s-au dovedit a fi o ocazie de autocunoastere si de formulare de probleme, in

care fiecare participant s-a bucurat de relatiile stabilite cu ceilalti, de suport din partea

celorlalti, remarcand mediul favorabil, deschis, tolerant, climatul de incredere care au

contribuit la implicarea activa si favorizand ca schimbul de experienta si impartasirea

personala sa decurga intr-un mod cat mai natural. Inca de la prima sedinta s-a remarcat

eficacitatea acestor intalniri, fiecare participant simtindu-se inteles, securizat si valorizat.

Acum ei se simt mai increzatori si nu mai sunt atat de neputiinciosi in fata copilului, ii cunosc

mai bine capacitatile, dorintele si si-au insusit noi modalitati de a depasi anumite situatii de

viata.

In urma procesului de consiliere familia a constientizat ca daca isi vor ajuta copilul sa

dobandeasca o mai mare independenta in viata personala, o data cu el o vor dobandi si ei.

Participantii au inteles ca modul in care evolueaza viata copilului cu cerinte educationale

speciale depinde este modul in care acestia participa la dezvoltarea lui. Angajarea si

responsabilizarea familiei in ce priveste educatia copiilor este fundamentala pentru reusita

participarii scolare. La orice copil, in mod particular la copiii cu cerinte educative speciale,

gradul de interes si de colaborare a parintilor cu scoala este cel mai adesea direct proportional

cu rezultatele scolare obtinute de copii.

Propuneri

Pe parcursul procesului de consiliere parinti au venit cu varii idei prin care sa

promoveze pozitiv imaginea copilului cu CES, sa faca cunoscute drepturile, nevoile si dorinta

lor de a se implica in dezvoltarea si educarea copilului. Ca urmare a noilor informatii

dobandite in intalnirile de grup s-au stabilit a se desfasura o serie de activitati educative

PAG.26


27/46

scolare, extrascolare/extracurriculare in colaborare cu institutiile abilitate avand ca obiectiv

principal participarea la educatie a tuturor copiilor, promovand diversitatea si egalitatea.

Realizarea obiectivului unei educatii scolare de succes pentru toti copiii necesita cooperarea

cu familiile si mobilizarea organizatiilor voluntare ale comunitatii. Empatia fata de parinte

poate fi usor sesizata de acesta prin deschiderea la dialog si comunicare sincera, sensibila.

Nr.crt Activitati Cine raspunde Modalitati de realizare

1intocmirea bazei de date cu copii

cu CESprofesor

coordonator.

completarea de catreinvatatori a tabelelor

tipizate si centralizareaacestora.

2

participare la sedinte cu parintiiprin care sa stabileasca un

curriculum adaptat in functie depotentialul existent.

cadre didactice;psihopedagog;

logoped;parinti.

completarea de catreproceselor verbale desustinere a sedintelor;

realizarea curriculumui

3

implicarea parintilor si a elevilorcu CES in activitati educativeextrascolare de cunoastere si

sprijin reciproc.

cadre didactice;

parinti;

revista scolii;excursii;

activitati pozitive de

informare;marcarea unor momente

importante;

4.

realizarea unui grup suport alparintilor avand ca scop

mobilizarea lor in insusirea sifolosirea informatiilor cu

privire la drepturile copilului cuCES.

parinti

discutii libere,brainstorming,

articole revista scolii;brosuri.

5.

proiect vizand relatia copil cuCES - scoala familie.

director;cadre didactice;

parinti;reprezentanti

ONG-uri.

realizarea unui Proiecteducational de parteneriatintre scoala si familie cu

participarea intregiicomunitati locale.

6

activitati de informare pe temece vizeaza drepturile copilului cu

CES si responsabilitatileparentale.

psihopedagog;cadre didactice.

activitati de informaremonitorizare

chestionare din care sareiasa gradul de informare.

Bibliografie:

Albu Emilia, Manifestari tipice ale devierilor de comportament la elevii preadolescenti,

Prevenire si terapie, Ed. Aramis, Bucuresti, 2002.

PAG.27


28/46

Dumnitru Al. Ion, Consiliere Psihopedagogica, Ed. Polirom, Iasi, 2008.

Dumitru-Tiron Elena, Consiliere Educationala, Ed. Institutul European, Iasi, 2005.

Eckersley Jill, Copilul anxios, adolescentul anxios, Ed. Antet XX Press, Prahova,

2006.

Mitrofan Iolanda, Vasile Diana, Terapii de familie, Editura SPER, Bucuresti, 2001.

Stanciulescu Elisabeta, Sociologia educatiei familiale (vol. I si II), Ed. Polirom, Iasi,

2002.

Conf. univ. dr. Tatu Cornelia, Consilierea familiei si terapii de familie note de curs

masterat, Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Psihologie si Pedagogie Brasov, 2009

Plan de consiliere pentru familia cu tineri

consumatori de droguri

VIATA E PREA FRUMOASA PENTRU A FI TRANSFORMATA IN COSMAR

CONSUMAND DROGURI

Nu lasa drogurile sa te distrug! Distruge-le tu pe ele!!

Denumirea institutiei: Scoala cu clasele IVIII. Nr.8, Loc. Resita. Jud. Caras Severin.

Durata: Semestrul I

Coordonator : Consilier scolar

Echipa de lucru: Consilierul, cadre didactice, medicul scolar.

Argument

Cauzele care ii imping pe tineri spre dezumanizare prin consumul de droguri sunt multe.

Cei mai multi incep sa consume droguri din pura curiozitate de a cunoaste efectele pe care le

au asupra lor sau din dorinta de a avea noi senzatii, noi trairi, vor sa atinga o anumita stare

fizica si psihica de bine, de exaltare si de destindere.. Consumul de droguri poate fi incitant

sau provocator. Unii sunt tentati sa infrunte riscurile fara a fi opriti de cuvinte ca: PERICOL

sau MOARTE . Dorinta de afirmare in fata grupului precum si teama ca vor fi respinsi, ca

vor fi izolati de catre grup daca refuza propunerile asa-zisilor initiati, ii fac pe acestia sa nu

ia in considerare riscurile la care se expun.

Este foarte important sa stii cum sa spui NU ceea ce demonstreaza ca ai o

personalitate puternica. Este important ca tinerii sa fie ei insisi chiar daca ceilalti gandesc

diferit. Problemele in familie, la scoala, cu prietenii, precum si izolarea de colectivitate

constituie o alta cauza care ii determina pe tineri sa evadeze din realitate consumand droguri.

Unii le consuma pentru a ascunde sau pentru a depasi problemele zilnice pe care le au:

divortul parintilor, abuzul sau indiferenta parintilor sau a scolii.

PAG.28


29/46

Trebuie sa intelegem ca utilizarea drogurilor poate rezolva doar aparent si temporar

problemele. Acestea vor continua sa existe si chiar se pot agrava. Pentru o perioada scurta,

efemera, consumatorul cunoaste iluzia pacii, a calmului sau a fortei.. La inceput,

majoritatea drogurilor creaza o trecatoare dispozitie de bunastare fizica, o senzatie de euforie,

o liniste sau o exaltare psihica dorite cu aviditate de indivizii care se dedau la consumul

acestora.

Mai tarziu, personalitatea consumatorului este puternic afectata; apar viziuni si tulburari

de comportament precum si erori de perceptie si de judecata pentru ca in final activitatea

practica a toxicomanului sa fie nula, viata normala, daca mai exista asa ceva, sa dispara pentru

totdeauna, carentele morale preceda decaderea intelectual. Apare si se manifesta delincventa

prin furturi, escrocherii, santaj si uneori acte de violenta care pot merge pana la crima.

O viata dependenta de drog nu poate fi decat un mod de trai jalnic, demn de compatimit,

de aceea este important sa fim intotdeauna atenti pentru ca cei de langa noi sa nu fie nevoiti sa

apeleze la droguri; sa fie suficient sa respecte , sa discerna, sa inceapa o actiune, un proiect si

sa le finalizeze considerand ca orice problema in viata este in fond o oportunitate de a

demonstra lumii si lor insisi ca au puterea de a nu se lasa doborati de pericolele care pandesc

la fiecare colt de strada .

Tinerii trebuie sa aiba un caracter puternic, sa-si cunoasca adevarata valoare ca sa poata

sta departe de aceia care vor sa le trezeasca interesul pentru droguri

Doctorul Katalin Gaal, afirma: In general, tulburarile emotionale duc la abuzul de

droguri. Putem observa acest lucru la persoanele care nu au invatat sa faca fata emotilor

puternice, cum ar fi o mare bucurie, ura, razbunare, insatisfactie

Familia are un rol esential in problematica prevenirii consumului de droguri la

adolescenti, fiind cea mai in masura sa controleze un astfel de fenomen negativ:

Evitati ignorarea problemei si nu cadeti in plasa sintagmei Copilului meu nu i se poate

intampla niciodata asa ceva!. Interveniti ori de cate ori considerati ca este nevoie, deoarece

problemele nu vor disparea de la sine, ci se vor agrava, mai ales daca va confruntati cu dificila

problema a consumului de droguri. A nu interveni la timp inseamna, de cele mai multe ori, a

rata definitiv rezolvarea situatiei, cu consecinte dramatice pentru toata viata.

Lipsa de supraveghere a copilului este daunatoare, chiar daca apreciati ca se descurca

el sau nu mai am timp pentru copil, serviciul imi ocupa toata ziua. Educati copilul sa-si

organizeze programul zilnic de studiu, de petrecere a timpului liber si de odihna, exercitand in

acelasi timp o supraveghere discreta si nu una de tip politienesc. Cu abilitate si mult tact,

apreciati si incurajati realizarile copilului si orientati-l spre un mod de viata ordonat si sanatos.

PAG.29


30/46

Evitati increderea oarba in copilul dumneavoastra si supraevaluarea stilului educativ

pe care l-ati ales. Aprecieri de genul E suficient de mare ca sa se descurce singur, Suntem

o familie model si este prea educat pentru sau La noi in familie nu a vazut asa ceva au o

doza mare de relativitate!

Consilierea tinerilor consumatori de droguri isi propune reabilitarea si reintegrarea,

datorita stigmatizarii de parinti, de societate, in genere si a pericolelor la care se expun.

Fenomen real si inspaimantator in amploarea sa la varsta adolescentei, etapa de viata

vulnerabila plina de curiozitati si tentatii, in cazul tinerilor consumatori, fiinte fragile ca

structura psihica peste care se supraadauga factori diversi conjuncturali au nevoie de toleranta,

de intercomunicare si de multa incredere din partea parintilor incat sa coopereze pentru decizii

pozitive in ceea ce ii priveste.

Parintii, oricum ar fi ei buni sau rai , au rol deosebit in dezvoltarea psihica a vietii

copiilor lor. De aceea, in cadrul sedintelor de consiliere ei trebuie sa deprinda cunostinte,

informatii, abilitati de conduita moderne eficiente si mai ales necesare pentru a-l intelege pe

adolescentul consumator de substante ilicite, pentru prevenirea consumului de droguri .

Preventia consumului de droguri este un proces complex la care trebuie sa participe

intreaga societate, familia, scoala, organizatiile guvernamentale si cele neguvernamentale.

Adolescentii sunt din ce in ce mai expusi consumului de droguri, de aceea au nevoie de

informatii corecte despre droguri si de formare a unor atitudini adecvate fata de consumul de

droguri. Scolii ii revine astfel un rol esential in activitatea de preventie, avand ca obiectiv

formarea de elevi care pot lua decizii responsabile si sanatoase.

INFORMAII GENERALE:

Procesul de prevenire a consumului de droguri sa incepe cat mai devreme, oferindu-le

tinerilor informatii la intervale regulate de timp;

Este mai bine ca tinerii sa invete despre droguri de la parintii si profesorii lor decat de la

prietenii lor;

Este obligatoriu sa le spunem tot adevarul. Camarazii le vorbesc numai despre partea

buna a drogurilor, iar parintii le vorbesc, de obicei, despre partea rea, speriindu-i, pentru a-i

tine departe de acest viciu.

Scop: Oferirea de sprijin specializat familiei cu tineri consumatori de droguri;

informarea si instruirea lor, intarirea legaturilor familiale si clarificarea pozitiei familiei fata

de consumul de droguri pentru reabilitatea si monitorizarea tanarului.

Obiective:

- consilierea familiilor cu tineri consumatori de droguri;

- imbunatarirea relatiilor dintre parinti si tanarul consumator de droguri;

PAG.30


31/46

- informarea parintilor cu privire la tipurile de droguri existente si pericolele la care se

expune consumatorul;

- incurajarea si indrumarea consumatorilor de droguri sa solicite serviciile de ajutor

specializat;

- dezvoltarea unor atitudini si modalitati pentru parinti pentru a putea oferi suportul

necesar tinerilor in procesul de recuparare;

- dezvoltarea de activitati extrascolare alternative in colaborare cu institutiile abilitate.

- includerea tinerilor consumatori in activitati extracurriculare, monitorizarea si

sustinerea lor in procesul de recuperare.

Rezultate asteptate:

- asigurarea informatiilor necesare si facilitarea accesului familiei si tinerilor

consumatori la sistemul de asistenta medicala, psihologica si sociala in scopul reabilitarii

tinerilor.

- determinarea parintilor sa se implice activ in procesul de reabilitare a tanarului

consumator;

- facilitarea accesului consumatorilor de droguri la serviciile oferite de institutiile

specializate;

- informarea membrilor familiei despre modalitatile eficiente de tratament in familie;

- stabilirea unor metode adecvate pentru a ajuta persoana dependenta in perioada

abstinentei;

- reintegrarea persoanei dependente in cadrul familiei si a comunitatii;

- reducerea conflictelor din cadrul familiei;

- diminuarea efectelor negative ale consumului de droguri asupra membrilor familiei;

- reducerea izolarii in care traieste familia respectiva.

Grupul tinta: - 3 familii - 4 parinti, 3 tinerii consumatori si 2 frati ai acestora.

Beneficiari:

- institutia scolara;

- familia;

- comunitatea locala.

Resurse necesare programului la nivelul de scoala:

- spatiu adecvat;

- metode si tehnici;

- materialele consumabile;

- resurse umane:

- grupul tinta;

PAG.31


32/46

- consilierul scolar;

- medicul.

Desfasurarea programului: Intalnirile de grup cu familiile implicate s-au stabilit a se

desfasura o data la doua saptamani (7 sedinte de grup), intalnirile de grup cu membrii familiei

s-au stabilit o data la doua saptamani (7 sedinte cu familia), sedintele de consiliere individuala

s-au stabilit de comun acord cu participantii (3 sedinte individuale fiecare).

Membrii grupului sunt rugati:

- sa participe la discutii;

- sa intrebe cand nu a inteles ceva;

- sa spuna ce gandeste;

- impartaseasca experienta lui altuia;

- sa se respecte confidentialitatea a ceea ce se intampla in cadrul sedintelor;

- sa nu intrerupa;

- sa fie deschis;

- sa asculte ce spun alte persoane;

- sa aiba rabdare;

- sa aprecieze punctele de vedere ale altora.

ETAPA 1

- stabilirea de relatii si oferirea de suport reciproc

- clarificarea problemei de catre fiecare participant al grupului;

- stabilirea unei relatii terapeutice caracterizate prin empatie, congruenta si acceptare

neconditionata;

- crearea unui sentiment de comuniune care sa ajute la elucidarea trebuintelor, optiunilor

si dorintelor.

- motivarea participantilor pentru a-si asuma un rol activ in procesul de reabilitare;

- informarea parintilor cu privire la tipurile de droguri existente si pericolele la care se

expune consumatorul;

Sedinta 1si 2: - intalnire de grup cu familiile

Durata: 2 ore.

Tema: Ce stim si ce nu stim despre droguri - stabilirea de relatii interpersonale si

intercunoastere

Vizionarea unui film ce cuprinde interviuri cu persoane care consuma droguri din care

se desprind efectele nocive ale consumului de droguri: deteriorarea sanatatii, abandon

profesional( scolar), pericol social, destramarea familiei etc;

Obiective etapei I:

PAG.32


33/46

- sa comunice celorlalti informatii despre propria-i persoana;

- stabilirea modului de reactie al familiei fata de tanarul consumator de droguri;

- informarea partilor implicate asupra planului de consiliere, scopului si obiectivelor;

- stimularea capacitatilor de comunicare, relationare, interrelationare;

- stabilirea de relatii interpersonale caracterizate prin empatie si acceptare

neconditionata.

Metode si tehnici - exercitii de cunoastere pentru spargerea ghetii, exercitii de

cunoastere si interrelationare, interviul motivational, observatia, conversatia, Surpriza,

explicatia, comunicarea empatica, interviul circular, colaborare, comunicarea asertiva,

chestionarele de culegere de

Documents

CONSILIEREA-FAMILIEI divort