Consideraţii generale cu privire la Președinţia României ... · politica comercială comună. Președinția României la Consiliul Uniunii Euro - pene se desfășoară în perioada

STUDII, OPINII, INFORMĂRI

Consideraţii generale cu privire la Președinţia Românieila Consiliul Uniunii Europene

Marieta CĂLINA

șef de sector

Consiliul Legislativ

Buletin de informare legislativă nr. 1/2019 3

legi și să coordoneze politicile europene. Rolul

României este să prezideze aceste întâlniri și să facă

pe toată lumea să ajungă la un consens pe diferite

subiecte.

„Vrem ca în timpul președinției noastre să dăm un

semnal mult mai important în legătură cu apropierea

UE de cetățenii europeni. Există o anumită tendință, la

nivel european acum, de euroscepticism, care poate

să aibă un impact negativ asupra UE. Este nevoie să

înțelegem că UE trebuie să fie percepută de către cetă -

țenii fiecărei țări ca o structură care conduce la creș -

terea bunăstării lor, la creșterea bunăstării la nivelul

UE și la siguranța și stabilitatea în lume. De aceea, ne

vom concentra asupra acestei chestiuni”, a de clarat

ministrul român de externe, Teodor Meleșcanu.

Președinția are două misiuni principale:

1. Planificarea și conducerea reuniunilor din

cadrul Consiliului și al grupurilor sale de pregătire.

Astfel, președinția conduce reuniunile din cadrul

diferitelor formațiuni ale Consiliului (cu excepția

Consiliului Afaceri Externe) și al grupurilor de pre gă -

tire ale Consiliului, care includ comitete permanen te,

precum Comitetul Reprezentanților Permanenți

(Core per), și grupuri de lucru și comitete care se

ocupă de chestiuni foarte precise.

Președinția se asigură că discuțiile se derulează

în mod corespunzător și că sunt corect aplicate Re -

gulamentul de procedură și metodele de lucru ale

Consiliului.

2. Reprezentarea Consiliului în relațiile cu cele -

lalte instituții ale Uniunii Europene

Pentru realizarea acestei misiuni, președinția

reprezintă Consiliul în relațiile cu celelalte instituții

ale Uniunii Europene, în special cu Comisia și cu

Parlamentul European. Rolul său este de a încerca

obținerea unui acord privind dosarele legislative prin

Este cunoscut faptul că, Președinția Consiliului

Uniunii Europene este exercitată pentru o perioadă

de 6 luni, prin rotație, de fiecare stat membru și că,

prin definiție aceasta trebuie să fie neutră și impar -

țială pe perioada exercitării mandatului. Prin urmare,

ea nu poate favoriza propriile opțiuni de politici și

nici pe cele ale unui alt stat membru.

Principalele provocări la adresa statelor membre

care dețin Președinția Consiliului sunt reprezentate

de importanța conturării de către statul, care pregă -

tește exercițiul președinției, a unei viziuni politice

proprii asupra evoluției proiectului european și a

politicilor sale, a unei capacități administrative corect

dimensionate și a unui sistem național performant de

coordonare interministerială în domeniul afacerilor

europene.

În acest sens, pentru stabilirea obiectivelor pe

termen lung, se constituie grupuri de câte trei țări,

numite simplu trio-uri, pe o perioadă de 18 luni, care

asigură un cadru general coerent de desfășurare a

activității Consiliului Uniunii Europene. Acest sistem

a fost introdus prin Tratatul de la Lisabona în 2009.

Alături de România sunt Finlanda și Croația, care,

prin rotație, vor continua ce a început România.

România, la rândul ei, a preluat președinția de la

Austria. Cancelarul Sebastian Kurtz a venit personal

la București pentru predarea simbolică a misiunii.

Obligațiile concrete ale unei președinții a Consi -

liu lui Uniunii Europene se materializează prin asi -

gurarea resurselor necesare pentru prezidarea la

Bruxelles a reuniunilor ministeriale, la nivel de amba -

sadori și a peste 150 de grupuri de lucru de la nivelul

Consiliului.

Consiliul funcționează după reguli clare și deloc

greu de înțeles. Practic, sub această umbrelă se întâl -

nesc miniștrii din toate țările membre ca să adopte

reuniuni de negociere informale și prin reuniuni ale

Comitetului de conciliere.

Președinția cooperează strâns cu Președintele

Con siliului European și cu Înaltul Reprezentant al

Uniunii pentru afaceri externe și politica de secu -

ritate.

Președinția sprijină activitatea acestora și, de ase -

menea, i se poate solicita să îndeplinească anumite

sarcini pentru Înaltul Reprezentant, cum ar fi să

reprezinte Consiliul Afaceri Externe în fața Parla -

mentului European sau să prezideze Consiliul Afaceri

Externe atunci când se discută aspecte legate de

politica comercială comună.

Președinția României la Consiliul Uniunii Euro -

pene se desfășoară în perioada 1 ianuarie – 30 iunie

2019, prioritățile acesteia înscriindu-se în sfera

următorului motto: coeziunea, înțeleasă ca unitate,

egalitate de tratament și convergență.

Președinția Românei la Consiliul Uniunii Euro -

pene va urmări să contribuie la asigurarea conver -

genței și coeziunii europene în scopul unei dezvoltări

durabile și echitabile pentru toți cetățenii și statele

membre prin creșterea competitivității și reducerea

decalajelor de dezvoltare, promovarea conectivității

și a digitalizării, stimularea antreprenoriatului și con -

solidarea politicii industriale europene.

Programul Președinției se axează pe patru obiec -

tive principale: Europa convergenței, Europa mai

sigură, Europa ca actor global puternic și Europa

valorilor comune.– Europa convergenței are în vedere avansarea

procesului de negociere privind Cadrul Financiar

Multianual 2021-2027; dezvoltarea dimensiunii so -

cia le a Uniunii Europene, prin punerea în aplicare a

Pilonului European al Drepturilor Sociale; avansarea

agendei Uniunii Europene în domeniile economic și

financiar, în scopul stimulării creșterii și investițiilor,

pentru aprofundarea Uniunii Economice și Monetare,

precum și în vederea sprijinirii reformelor structurale;

promovarea cercetării și inovării, digitalizării și

conectivității în vederea creșterii competitivității

economiei și industriei europene.

– Europa siguranței se referă la consolidareaunei Europe mai sigure printr-un plus de coeziuneîntre statele membre pentru a face față noilor pro vo -cări de securitate ce amenință siguranța cetățenilorși prin sprijinirea inițiativelor de cooperare îndomeniu.

În acest sens, se va urmări: consolidarea securității

interne, prin creșterea cooperării între statele membre

și creșterea interoperabilității sistemelor de securitate

ale Uniunii Europene, protejarea siguranței cetățe -

nilor, companiilor și instituțiilor publice în spațiul

virtual și îmbunătățirea securității Uniunii Europene

la atacuri cibernetice; continuarea luptei împotriva

terorismului; facilitarea operaționalizării Parchetului

European; acordarea unei atenții sporite aspectelor

privind migrația, pe baza unei abordări cuprinzătoare

a acțiunii în cadrul Uniunii Europene și prin pro -

movarea cooperării cu țările de origine și tranzit,

precum și prin facilitarea dialogului între statele

membre în scopul identificării de soluții pentru o

politică eficientă și sustenabilă a Uniunii Europene

în domeniul migrației și azilului.

– Europa, actor global se referă la promovarea

consolidării capacităților de apărare și securitate ale

Uniunii în strânsă legătură cu procesele similare din

cadrul NATO și consolidarea Parteneriatului strategic

UE – NATO; sprijinirea întăririi acțiunii în domeniul

Politicii de Securitate și Apărare Comune; avansarea

politicii de extindere a Uniunii pentru asigurarea unui

plus de securitate în plan intern și extern; promovarea

de acțiuni coordonate și coerente în vecinătatea Uniu -

nii Europene; promovarea intereselor comerciale, atât

prin consolidarea multilateralismului și modernizarea

sistemului comercial multilateral, cât și prin extin -

derea Acordurilor de parteneriat economic și de liber

schimb.

– Europa valorilor comune, care va urmări sti -

mularea solidarității și coeziunii Uniunii prin promo -

varea politicilor privind combaterea discri minării,

egalitatea de șanse și tratamentul egal pentru femei și

bărbați, precum și prin creșterea implicării cetă țenilor,

și în special a tinerilor, în dezbaterile euro pene. Aceste

aspecte se vor concretiza prin promovarea combaterii

eficiente a rasismului, intoleranței, xenofobiei, popu -

lismului, antisemitismului și descurajarea discursului

bazat pe ură; promovarea combaterii dezinformării

online și a știrilor false, inclusiv prin ameliorarea

educației în domeniul mass-media și dezvoltarea de

mecanisme europene care promovează bunele practici

în combaterea dezinformării; promovarea și susți -

nerea inițiativelor legislative privind progresul social

și reducerea decalajelor de dezvoltare, oportunități

egale între femei și bărbați, precum și asigurarea

accesului la educație și pregătire a categoriilor deza -

vantajate; combaterea discriminării de gen pe piața

muncii și în afaceri, precum și a diferențelor de remu -

nerare dintre femei și bărbați.

Studii, opinii, informări

4 Buletin de informare legislativă nr. 1/2019

Președinția României va găzdui un summit la

Sibiu de Ziua Europei, al cărui obiectiv principal este

dezbaterea privind viitorul Europei.

Următoarele președinții ale Consiliului Europei,

până în 2030, arată astfel:

România (ianuarie-iunie 2019), Finlanda (iulie-

decembrie 2019), Croația (ianuarie-iunie 2020),

Germania (iulie-decembrie 2020), Portugalia (ianuarie-

iunie 2021), Slovenia (iulie-decembrie 2021), Franța

(ianuarie-iunie 2022), Cehia (iulie-decembrie 2022),

Suedia (ianuarie-iunie 2023), Spania (iulie-decembrie

2023), Belgia (ianuarie-iunie 2024), Ungaria (iulie-

decembrie 2024), Polonia (ianuarie-iunie 2025),

Danemarca (iulie-decembrie 2025), Cipru (ianuarie-

iunie 2026), Irlanda (iulie-decembrie 2026), Lituania

(ianuarie-iunie 2027), Grecia (iulie-decembrie 2027),

Italia (ianuarie-iunie 2028), Letonia (iulie-decembrie

2028), Luxemburg (ianuarie-iunie 2029), Olanda (iulie-

decembrie 2029), Slovacia (ianuarie-iunie 2030), Malta

(iulie-decembrie 2030).

Consiliul a stabilit că până la 31 decembrie 2029

va fi luată decizia în ceea ce privește ordinea

președințiilor începând cu 1 ianuarie 2031.

Surse:

www.consilium.europa.eu/ro/council-eu/

presidency-council-eu/

https://www.romania2019.eu/

https://www.caleaeuropeana.ro/



neprivative de libertate” nu conturează cu precizia

necesară sfera persoanelor avute în vedere de text.

Având în vedere că norma propusă poate fi

interpretată în sensul că are în vedere și persoanele

aflate în executarea unor pedepse complementare,

rezultă că prin proiect se instituie, în ceea ce privește

această categorie de persoane, o reglementare para -

lelă celei din cuprinsul lit. f) a aceluiași articol, care

se referă la persoanele care nu au putut ocupa loc de

muncă după eliberarea din detenție, și care se pot afla

în situația de a executa pedepse comple mentare.

Pentru respectarea art. 36 alin. (1) și a art. 61 alin.

(2), din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică

legislativă pentru elaborarea actelor normative,

republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

este necesară revederea și reformularea corespun -

zătoare a normei propuse pentru art. 16 lit. g), la

pct. 1, astfel încât să rezulte cu claritate categoriile

de pedepse avute în vedere și, concret, la ce măsuri

neprivative de libertate se face referire.

La pct. 3, ținând seama de conținutul normei

propuse, rezultă că se urmărește, de fapt, modificarea

alin. (4) al art. 66, și nu completarea art. 66

1

.

Cu toate acestea, întrucât dreptul persoanelor

aflate „în timpul sau după executarea unei pedepsesau măsuri educative ori alte măsuri neprivative delibertate” de a beneficia în mod gratuit de servicii

de formare profesională potrivit art. 66 alin. (1),

astfel cum este propus la pct. 2, prin norma care face

trimitere la art. 16 lit. f) și g), este prevăzut și în

cuprinsul alin. (4) al art. 66, reprezintă o situație de

instituire a unor reglementări paralele, interzisă de

art. 16 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, republicată, cu

modificările și completările ulterioare.

Pentru aceste rațiuni, este necesară reanalizarea

textului și sub acest aspect.

De asemenea, trebuie revăzută expresia „Persoa -nele aflate în detenție care mai au de executat celmult 9 luni până în ultima zi de executare a pedepsei,respectiv aflate în timpul sau după executarea uneipedepse sau măsuri educative ori alte măsuri nepri -va tive de libertate” și din considerații de ordin gra -

matical, întrucât noțiunile enumerate, plasate după



În temeiul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

73/1993, republicată, Consiliul Legislativ analizeazăşi avizează proiectele de legi, propunerile legislativeşi proiectele de ordonanţe şi de hotărâri cu caracternormativ ale Guvernului, în vederea supunerii lorspre legiferare sau adoptare, după caz, şi conform

art. 46 din Regulamentul de organizare şi funcţio -

nare a Consiliului Legislativ în situația în care, înurma examinării proiectului de lege sau a propuneriilegislative, se constată că acesta este corespunzătorsub toate aspectele […], avizul este favorabil.

În cazul în care, ulterior examinării proiectuluide lege sau a propunerii legislative, se constată că, înmod global, reglementarea propusă corespundeexigențelor urmărite […], dar sunt necesare unelecompletări, modificări ori reformulări, avizul estefavorabil și va cuprinde observațiile și propunerilecorespunzătoare definitivării corecte a proiectului.

În situația în care proiectul de lege sau propu -nerea legislativă contravine prevederilor sau prin -cipiilor constituționale, ordinii statului de drept oritratatelor la care România este parte sau este îndiscordanță cu sistemul nostru legislativ, avizul va finegativ, motivându-se în mod corespunzător.

Avizul va fi, de asemenea, negativ și în situația încare prin proiect se instituie norme incompatibile cureglementările Uniunii Europene.

Prezentăm în continuare, în extras, o primă parte

din avizele emise de Consiliul Legislativ în primul

semestru al anului 2018.

AVIZ

referitor la propunerea legislativă pentru

completarea Legii nr. 76 din 16 ianuarie 2002

privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi

stimularea ocupării forţei de muncă

Consiliul Legislativ avizează favorabil propu ne -

rea legislativă, cu următoarele observaţii şi propuneri:

Referitor la textul propus pentru lit. g) a art. 16,

utilizarea sintagmei „se află în executarea unor

pedepse, a unei măsuri educative sau altor măsuri

Selecţie din avizele Consiliului Legislativ pe semestrul I 2018

Lucica-Violeta NICULAE

Cristina PĂIŞ

experţi


virgulă, nu reprezintă circumstanțieri ale stării de

detenție.

Potrivit Expunerii de motive, prin promovarea

prezentei propuneri legislative se urmărește înlă tu -

rarea unei inechități determinate de faptul că per -

soanele aflate în detenție beneficiază de programe de

pregătire profesională, „în schimb, persoanele aflateîn evidența serviciului de probațiune nu beneficiazăde aceleași programe de profesionalizare, în ciudafaptului că șansele de reintegrare socială suntconsiderabil mai mari decât ale persoanelor careexecută pedepse privative de libertate”. În acest

context, precizăm că în rândul măsurilor pentru sti -

mularea ocupării forței de muncă de care beneficiază

persoanele după eliberarea din detenție, se numără

și serviciile gratuite de mediere, prevăzute la art. 61

alin. (3). Având în vedere faptul că sfera benefi -

ciarilor serviciilor gratuite de formare profesională

se extinde prin includerea, alături de persoanele care

nu au putut ocupa loc de muncă după eliberarea din

detenție prevăzute la art. 16 lit. f) din actul normativ

de bază, a persoanelor aflate în executarea unor

pedepse, a unor măsuri educative sau a altor măsuri

neprivative de libertate, recomandăm a se analiza

dacă aceștia din urmă nu ar putea fi și beneficiari ai

serviciilor de mediere gratuite, prevăzute la art. 61

alin. (3), precum prima categorie de persoane

invocată.

AVIZ

referitor la proiectul de Hotărâre pentru

modificarea și completarea Normelor

metodologice pentru punerea în aplicare

a prevederilor Legii nr. 152/1998 privind

înființarea Agenției Naționale pentru

Locuințe, aprobate prin Hotărârea

Guvernului nr. 962/2001

Consiliul Legislativ avizează favorabil proiectul

de hotărâre, cu următoarele observații și propuneri:

La data avizării, proiectul a depășit deja termenul

prevăzut de art. III din Ordonanța Guvernului nr.

28/2017, aprobată cu modificări prin Legea nr.

278/2017, potrivit căruia, în termen de 30 de zile de

la intrarea în vigoare a respectivei ordonanțe a

Guvernului, se modifică, în mod corespunzător,

Normele metodologice pentru punerea în aplicare a

prevederilor Legii nr. 152/1998 privind înființarea

Agenției Naționale pentru Locuințe, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 962/2001, cu modificările și

completările ulterioare.

Întrucât intervenţiile legislative propuse sunt

numeroase – 40 de puncte –, vizând aproape în

integralitate Normele metodologice aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 962/2001, pentru respecta -

rea prevederilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 24/2000,

republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

ar fi indicată abrogarea în întregime a actului şi

înlocuirea acestuia cu o nouă reglementare.

Textul propus pentru art. 2 alin. (1), nu conține

virgula dintre cuvintele „aprobate” și „înainte” care

este prezentă în cadrul art. 3 alin. (7) din lege – cu

care acest alineat „se armonizează” potrivit Notei de

fundamentare (Secțiunea a 2-a, nr.crt. 2 – Schimbări

preconizate) –, ceea ce poate conduce la interpretarea

literală potrivit căreia nu planurile urbanistice sunt

aprobate înainte de promovarea programelor de dez -

voltare a construcțiilor de locuințe, ci stabilirea sauclarificarea regimului juridic al terenurilor se reali -

zează înainte de promovarea respectivelor pro grame.

Prin urmare, sugerăm revederea textului.

Textul propus pentru art. 3 alin. (3), soluția

acordării posibilității depunerii cererii și după împli -

ni rea vârstei de 35 de ani, este contradictorie, întrucât,

pe de o parte, reprezintă o excepție de la prevederile

alin. (2), iar pe de altă parte, acest alineat de la care se

exceptează, îi vizează în mod expres pe mediciirezidenți, atunci când definește tinerii specialiști din

învățământ sau sănătate ca fiind persoane majore învârstă de până la 35 de ani.

Medicii specialiști și cadrele didactice calificate,

la care se referă textul, fac parte tot din categoria

tinerilor specialiști din învățământ sau sănătate,

definiți la art. 3 alin. (2).

Este necesară eliminarea textului propus pentru

alin. (6), întrucât art. 3, inclusiv cu completările

aduse aici, nu face vorbire despre familie, astfel încât

să existe o legătură tematică între unele alineate ale

acestui articol și textul în discuție.

În plus, textul reia definiția familiei din art. 8 alin.

(1

2

) din lege, făcând dublă reglementare, ceea ce este

interzis de normele de tehnică legislativă.

Referitor la textul propus pentru art. 12 alin. (2

2

),

cu privire la sintagma „în cadrul programului

prevăzut la art. 1 alin. (2) lit. b)” semnalăm că la res -

pectiva literă se face referire la „dezvoltarea prinprograme proprii a unor proiecte imobiliare pentruconstruirea de locuinţe proprietate privată prin creditipotecar”. Ca urmare, se recomandă înlocuirea sin -

tagmei sus-menționate cu sintagma „în cadrul unui

program din cele prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. b)”.

Referitor la textul propus pentru art. 12 alin. (3

1

),

nu este clar ce desemnează procedura internă la care

se referă textul. În cadrul Secțiunii a 2-a, nr.crt. 2 –

Schimbări preconizate din instrumentul de prezentare



și motivare se menționează că „modelele de contractse vor stabili prin procedură elaborată cu respec -tarea Ordinului secretarului general al Guvernuluinr. 600/2018 privind aprobarea Codului controluluiintern managerial al entităților publice”. Sugerăm

reformularea textului astfel încât acesta să asigure

claritatea necesară.

La textul propus pentru art. 13

1

alin. (5), art. 2

alin. (4) din lege, a cărei aplicare o face acesta,

vorbește despre cota de 5% din valoarea devizului

general al investiției care se cuprinde în structura

cheltuielilor de investiții. Având în vedere că soluția

preconizată este sensibil diferită față de art. 2 alin.

(4) din lege, sugerăm revederea sa.

Referitor la textul propus pentru art. 19

3

alin. (1

1

), alin. (1), la care se face trimitere, trimite, la

rândul său, la art. 6 alin. (1) lit. c) şi c

1

) din Legea

nr. 152/1998, republicată, cu modificările şi com ple -

tările ulterioare. Pentru a se evita procedeul trimiterii

la o altă normă de trimitere, care nu este agreat de

normele de tehnică legislativă, propunem refor -

mularea textului, astfel încât să se facă trimitere

direct la resursele vizate.

AVIZ

referitor la proiectul de Ordonanță

de urgență pentru stabilirea calculului tarifului

lunar al chiriei pe mp care se aplică

pentru închirierea locuințelor și terenului

aferent acestora, aflate în domeniul public

și privat al statului și în administrarea

Regiei Autonome „Administrația Patrimoniului

Protocolului de Stat” și pentru modificarea

și completarea unor acte normative


de ordonanță de urgență, cu următoarele observaţii şi

propuneri:

Situațiile extraordinare în baza cărora se promo -

vează prezentul proiect în regim de urgență nu sunt

motivate de o manieră expresă și neechivocă în

Nota de fundamentare și nici în preambulul pro iec -

tului, ci de o manieră implicită, identificarea acestora

realizându-se cu dificultate. În raport cu prevederile

art. 115 alin. (4) din Constituția Româ niei, repu -

blicată, ale art. 43 alin. (3) din Legea nr. 24/2000,

republicată, cu modificările și completările ulterioare

și având în vedere jurisprudența Curții Constitu -

ționale în materie, preambulul ordonanței de urgență

trebuie să cuprindă prezentarea elementelor de fapt

și de drept în susținerea situației extraordinare, a

cărei reglementare nu poate fi amânată și care

impun recurgerea la această cale de reglementare,

menționarea doar a necesității emiterii unei ordonanțe

de urgență fiind insuficientă. Este, deci, necesară

completarea corespunzătoare a Notei de fundamen -

tare și a preambulului, deoarece nemotivarea sau

motivarea necorespunzătoare constituie motive de

neconstituționalitate.

La art. I, în ceea ce privește norma propusă,

achiesăm la punctul de vedere al Ministerului

Justiției, transmis cu adresa nr.52366/13.06.2018,

potrivit căruia dispoziția nu îndeplinește criteriile de

claritate și predictibilitate, conform art. 1 alin. (5) din

Constituția României, republicată, fiind necesară cla -

ri ficarea sensului expresiei „criterii de eficiență

econo mică”, fie prin definire, fie prin trimiterea la

texte legale, care definesc astfel de criterii.

Totodată, este necesar să se precizeze despre ale

cui „investiții proprii” face vorbire textul, cum anume

și în funcție de ce criterii se stabilesc „cota de

reparații” și „cota de profit”, dacă se are în vedere

doar contravaloarea asigurării obligatorii a imobi -

lului, conform legii, precum și precizarea cum anume

și în funcție de ce criterii se stabilește suma pre -

conizată pentru susținerea acestora. În situația în care

norma propusă nu este redată într-o manieră clară, în

vederea asigurării interpretării și aplicării unitare a

acesteia, este posibilă apariția unor situații discri -

minatorii între persoanele beneficiare, din perspectiva

cuantumului sumei la care ar fi îndreptățite, în con -

dițiile utilizării unor bunuri identice sau similare.

Pentru respectarea prevederilor art. 26 și 54 din

Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, ar fi necesară introducerea

unor norme tranzitorii pentru situațiile în curs la data

intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

AVIZ


completarea Ordonanței Guvernului nr. 25/2014

privind încadrarea în muncă şi detașarea

străinilor pe teritoriul României şi pentru

modificarea şi completarea unor acte normative

privind regimul străinilor în România


rea legislativă, cu următoarele observații și propuneri:

Secretarul General al Senatului a transmis Con -

siliului Legislativ spre avizare în anul 2018, alte două

propuneri legislative având ca obiect modificarea și

completarea Ordonanței Guvernului nr. 25/2014

privind încadrarea în muncă şi detașarea străinilor pe

teritoriul României şi pentru modificarea şi com -

pletarea unor acte normative privind regimul străi -

nilor în România, cu modificările și completările



ulterioare, pentru care au fost emise un aviz favorabil

cu observații și un aviz negativ; în vederea siste -

matizării legislației și promovării unor soluții unitare

și coerente, recomandăm dezbaterea concomitentă în

Parlament a acestor proiecte de acte normative care

vizează intervenții legislative asupra aceluiași act

normativ.

Expunerea de motive nu respectă structura

instrumentului de prezentare şi motivare, prevăzută

la art. 31 din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modi -

ficările și completările ulterioare, neexistând infor -

mații referitoare la impactul asupra sistemului juridic,

respectiv: implicațiile pe care noua reglementare le

are asupra legislației în vigoare; compatibilitatea

cu reglementările Uniunii Europene în materie,

deter minarea exactă a acestora şi, dacă este cazul,

măsurile viitoare de armonizare care se impun; deci -

ziile Curții de Justiție a Uniunii Europene şi alte

documente relevante pentru transpunerea sau imple -

mentarea prevederilor legale respective.

Precizăm că în domeniul care face obiectul actului

normativ asupra căruia se intervine prin prezenta

propunere legislativă, respectiv încadrarea în muncă

și detașarea străinilor pe teritoriul României, există o

vastă legislație derivată a Uniunii Europene, alcătuită

din regulamente, directive și decizii, care dezvoltă și

pun în aplicare normele primare cuprinse în Tratatul

privind Uniunea Europeană (TUE) și Tratatul privind

funcționarea Uniunii Europene (TFUE) referitoare la

Spațiul de libertate, securitate şi justiție1, cunoscute

anterior intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona

ca acquis-ul Schengen.

Uniunea Europeană a încheiat acorduri privind

facilitarea eliberării vizelor cu Serbia, Ucraina și

Moldova, state vecine României și terțe față de UE,

ai căror cetățeni pot fi posibilii lucrători transfron -

talieri vizați prin prezenta propunere.

Prin urmare, ar fi fost necesar ca instrumentul de

prezentare și motivare să evidențieze și măsura în care

soluțiile preconizate sunt concordante cu normele

Uniunii Europene – derivate sau provenind din anga -

jamente externe – dintre care unele au fost menționate

mai sus.

Străinii cetățeni ai statelor non-UE vizați prin

norma propusă, se pot încadra și în categoriile lucră -

torilor transfrontalieri, sau lucrătorilor sezonieri,

aceștia din urmă beneficiind de norme distincte în

cuprinsul Ordonanței Guvernului nr. 25/2014, care, de

altfel, transpune și dispoziții din Directiva 2014/36/UEa Parlamentului European şi a Consiliului din 26 fe -

bruarie 2014 privind condițiile de intrare şi de şederea resortisanților țărilor terțe în scopul ocupării unuiloc de muncă în calitate de lucrători sezonieri.

Lucrătorul transfrontalier este definit la art. 2

alin. (1) lit. h) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014

ca fiind „străinul, cetăţean al unui stat ce are frontieră

comună cu România şi care locuieşte în zona de

frontieră a statului respectiv, încadrat în muncă într-o

localitate de frontieră de pe teritoriul României cu

contract individual de muncă pe durată nedeterminată

sau pe durată determinată, încheiat cu un angajator

în baza avizului de angajare”.

Pe de altă parte, lucrătorul sezonier este definit la

art. 2 alin. (1) lit. g) din Ordonanța Guvernului

nr. 25/2014 ca fiind „străinul care îşi menține reșe -

dința principală într-un stat terţ, dar locuiește legal şi

temporar pe teritoriul României, fiind încadrat în

muncă pe teritoriul României cu contract indi -

vidual de muncă pe durată determinată, încheiat

cu un angajator în baza avizului de angajare, pentru

a presta o activitate care se desfășoară în funcție de

succesiunea anotimpurilor”.

Aceste persoane, în conformitate cu prevederile

Directivei 2014/36/UE pot exercita dreptul de ședere

și de muncă în România, pe baza „autorizației în

scopul ocupării unui loc de muncă sezonieră”, care

poate fi, de la caz la caz și în funcție de perioada de

ședere mai mare sau mai mică de 90 de zile, unul

dintre documentele prevăzute la art. 12 din directivă:

vize de scurtă/lungă ședere și/sau un permis de

muncă.

Precizăm că la art. 40 alin. (2) din Ordonanța

Guver nului nr. 25/1997 se prevede că: „În cuprinsulactelor normative şi tratatelor în vigoare, prin sin tag -mele «permis de muncă» şi «autorizație de muncă»se înțelege «aviz de angajare» sau «aviz de deta șare»,după caz, în condițiile prezentei ordo nanțe”, iar

eliminarea necesității avizului de angajare pentru

anumiți lucrători străini face obiectul prezentei

propuneri.

Recomandăm a se analiza dacă intervenția

preconizată nu ar fi trebuit să vizeze prevederile

referitoare la lucrătorii sezonieri și lucrătorii

transfrontalieri.

Propunerea legislativă trebuie corelată cu Ordo -

nanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind

regimul străinilor în România, republicată, cu modi -

ficările și completările ulterioare, cel puțin cu privire

la art. 44, care enumeră ca document necesar pentru

solicitarea dreptului de ședere pentru angajare în

muncă, avizul de angajare. Totodată, aceste din urmă



1

Conform art. 3 alin. (2) TUE, acesta constituie un spațiu

„fără frontiere interne, în interiorul căruia este asigurată libera

circulație a persoanelor, în corelare cu măsuri adecvate privind

controlul la frontierele externe, dreptul de azil, imigrarea, precum

și prevenirea criminalității și combaterea acestui fenomen”.

categorii de străini exceptate sunt acoperite de un

sistem de garanții ca: tratate și acorduri, solicitarea

unor ministere sau autorități de a desfășura activități,

deținerea calității de asociat/acționar/administrator în

cadrul unei societăți comerciale, desfășurarea unor

activități didactice, științifice sau artistice în baza

ordinului unui minister de specialitate, a unor acti -

vități temporare solicitate de ministere ori de alte

organe ale administrației publice centrale sau locale

ori de autorități administrative autonome din Româ -

nia, studii, etc.

Textul alin. (3) al art. 44 stabilește situațiile în care

viza de lungă ședere pentru angajare în muncă se

acordă fără prezentarea copiei avizului de angajare, în

cazul unor persoane al căror statut profesional sau al

căror titlu în baza căruia exercită dreptul de ședere

pe teritoriul României, constituie garanții sufi -

ciente

2

, astfel încât să nu perturbe piața muncii din

România și să nu pună în pericol spațiul de libertate,

securitate și justiție al Uniunii Europene, nepre -

zentând un risc de imigrație ilegală. În antiteză,

prestarea unei activități salariate temporare de către

un străin, etnic român, pe o durată destul de lungă –

cel mult un an – fără ca angajatorul să fi obținut un

aviz de angajare – definit, la art. 2 alin. (1) lit. c) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 25/1997, ca

documentul oficial eliberat de către Inspectoratul

General pentru Imigrări, care atestă dreptul unui

angajator de a încadra în muncă un străin pe o

anumită funcție – nu prezintă aceleași garanții.

În acest context, avizul de angajare se eliberează

de Inspectoratul General pentru Imigrări, după veri -

ficarea unor condiții generale și a unor condiţii

speciale, în funcţie de tipul de lucrător.

Norma propusă pentru lit. n) a art. 3 alin. (2) este

insuficient exprimată sub aspectul determinării

categoriei de beneficiari: „străini, etnici români, care

sunt cetățeni ai Republicii Moldova și ai altor state

în care există comunități românești semnificative –

Ucraina, Serbia, Albania”. Cu privire la sintagma

„etnici români”, aceasta nu cunoaște definire la

nivelul legislației naționale. Totodată, nu sunt deter -

minate elementele de stabilire a originii românești

pentru identificarea etnicului, precum și criterii de

raportare, pentru nivelul gradului de rudenie al

subiec tului raportării cu un cetățean român devenit

cetățean al unui stat terț, apartenența la cultură

română – modalitatea de probare, nivelul de cunoaș -

tere a limbii române și altele asemenea.

De asemenea, prin utilizarea sintagmei „comu -

nități românești semnificative” nu este stabilit un

element precis, neechivoc pentru determinarea ca -

drului beneficiarilor.

O altă neclaritate este determinată de utilizarea

conjuncției „și” în expresia „care sunt cetățeni ai

Republicii Moldova și ai statelor în care există

comunități românești semnificative”, fapt de natură

a crea incertitudini cu privire la tipul de cetățenie a

beneficiarului, respectiv etnicul român cu dublă

cetățenie.

În propunerea legislativă analizată, nu este stabilit

dacă „străinii, etnici români” au reședință pe teritoriul

României.

Întrucât o astfel de formulare nu este adecvată

limbajului normativ, precum și pentru respectarea art.

38 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, republicată,

modificările și completările ulterioare, potrivit căruia

„Textul articolelor trebuie …, să prezinte norma

instituită fără explicații sau justificări.”, este necesară

eliminarea sintagmei „–Ucraina, Serbia, Albania

etc.”.

În concluzie, pentru respectarea art. 6 alin. (1)

din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, „Proiectul de act normativtrebuie să instituie reguli necesare, suficiente şiposibile care să conducă la o cât mai mare stabilitateşi eficiență legislativă. Soluțiile pe care le cuprindetrebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se înconsiderare interesul social, politica legislativă astatului român şi cerințele corelării cu ansamblulreglementărilor interne şi ale armonizării legislațieinaționale cu legislația comunitară şi cu tratateleinternaționale la care România este parte, precum şicu jurisprudența Curții Europene a DrepturilorOmului”, fiind necesară reanalizarea și reformularea

textului propus pentru lit. n) a art. 3 alin. (2), urmând

a fi asigurată și respectarea prevederilor incidente din

dreptul Uniunii Europene.



2

a) străinii al căror acces liber pe piața muncii din

România este stabilit prin tratate încheiate de România cu alte

state; b) străinii care desfășoară activități didactice, științifice

sau alte categorii de activități specifice în instituții de profil

acreditate ori autorizate provizoriu din România, în baza unor

acorduri bilaterale, și personalul cu calificare specială, în baza

ordinului ministrului educației naționale, precum și străinii care

desfășoară activități artistice în instituții de cultură din România,

în baza ordinului ministrului culturii; c) străinii care urmează să

desfășoare pe teritoriul României activități solicitate de

ministere ori de alte organe ale administrației publice

centrale sau locale ori de autorități administrative autonome;

d) străinii care sunt numiți la conducerea unei filiale,

reprezentanțe sau sucursale de pe teritoriul României a unei

companii care are sediul în străinătate, iar la data solicitării nu

sunt asociați, acționari sau administratori la o persoană juridică

română și, la filiala, reprezentanța sau sucursala respectivă, nu

mai există un alt străin care beneficiază de un drept de ședere în

acest scop.

AVIZ

referitor la propunerea legislativă privind

transmiterea unui imobil din domeniul public

al statului și din administrarea Ministerului

Afacerilor Interne, Instituția Prefectului,

Județul Olt în domeniul public al județului Olt

și pentru declararea unui bun de interes național

și înscrierea acestuia în inventarul centralizat

al bunurilor din domeniul public al statului

și darea acestuia în administrarea Ministerului

Afacerilor Interne, Instituția Prefectului,

Județul Olt



Palatele administrative din municipiile reședințe

de județe au fost trecute în proprietatea statului în

temeiul Decretului-lege nr. 30/1990 și al Hotărârii

Guvernului nr. 115/1990 și sunt bunuri proprietate

publică de interes național, potrivit Hotărârii

Guvernului nr. 706/1994 privind trecerea palatelor

administrative din municipiile reședințe de județe în

administrarea prefecturilor, cu modificările ulte -

rioare. În anexa la această hotărâre, palatul admi -

nistrativ din județul Olt figurează la poziția 29.

Regimul juridic al acestor bunuri este prevăzut

expres și de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998

privind bunurile proprietate publică, cu modificările

și completările ulterioare, potrivit căruia „Domeniul

public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute

la art. 136 alin. (4) din Constituţie, din cele prevăzute

la pct. I din anexă, precum și din alte bunuri de uz

sau de interes public național, declarate ca atare

prin lege”.

Este de analizat dacă soluțiile propuse nu țin de

domeniul de reglementare rezervat Guvernului.

Avem în vedere faptul că imobilul a fost edificat cu

finanțare de la bugetul de stat, cu destinația de sediu

pentru Instituția Prefectului – Județul Olt, conform

Hotărârii Guvernului nr. 220/1994, cu modificările

ulterioare. Pe de altă parte, potrivit art. 20 alin. (2)

din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate

publică, inventarul centralizat al bunurilor din dome -

niul public al statului se supune spre aprobare

Guvernului.

Prin Decizia nr. 494/2013, Curtea Constituțională

a statuat că „acceptarea ideii potrivit căreia Parla -mentul își poate exercita competența de autoritatelegiuitoare în mod discreționar, oricând și în oricecondiții, adoptând legi în domenii care aparțin înexclusivitate actelor cu caracter infralegal, admi -nistrativ, ar echivala cu o abatere de la prerogativeleconstituționale ale acestei autorități consacrate de

art.61 alin.(1) din Constituție și transformareaacesteia în autoritate publică executivă.”

Pentru rigoare normativă, la definitivarea textului

art. 5 alin. (1) trebuie avută în vedere următoarea

formulare: „anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului

nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centra -

lizat al bunurilor din domeniul public al statului,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,

nr. 1020 și 1020 bis din 21 decembrie 2006, cu

modificările și completările ulterioare”, iar la alin. (2)

sugerăm reformularea textului astfel:

„(2) În termen de … de zile de la data intrării în

vigoare a prezentei legi, Ministerul Afacerilor Interne

va supune spre aprobare Guvernului proiectul de

Hotărâre privind modificarea anexei la Hotărârea

Guvernului nr. 706/1994 privind trecerea palatelor

administrative din municipiile reședințe de județe în

administrarea instituțiilor prefectului, publicată în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din

11 noiembrie 1994, cu modificările ulterioare, potri -

vit prevederilor prezentei legi”.

La anexa nr. 1, pentru conformitate cu juris pru -

dența Curții Constituționale, recomandăm comple -

tarea acesteia, în sensul indicării tuturor datelor de

identificare ale imobilului avut în vedere.

Prin Decizia nr. 1/2014, Curtea Constituțională a

reținut că „rigoarea caracteristică normelor detehnică legislativă impune respectarea unor exigențeminimale, în vederea asigurării legalității mecanis -mului de transfer reglementat prin legea supusăcontrolului de constituționalitate, și anume (…)individualizarea bunurilor, în sensul precizăriinumărului de carte funciară, inclusiv prin reali -zarea măsurătorilor cadastrale în vederea înscrieriiimobilelor respective în cartea funciară”.

AVIZ

referitor la proiectul de Hotărâre pentru

aprobarea valorii maxime a sprijinului financiar

excepțional cu caracter temporar care se acordă

producătorilor agricoli din sectorul fructe


de hotărâre, cu următoarele observaţii şi propuneri:

La nivelul dreptului original al Uniunii Euro -

pene, fundamentul juridic al Politicii Agricole Comu -

ne (PAC) este instituit de prevederile articolelor

38-44 din Tratatul de la Lisabona, al cărui scop îl

reprezintă „menţinerea şi dezvoltarea unui sistem

agricol modern, care să asigure un nivel de viaţă

echitabil populaţiei rurale...”. În contextul acestor

prevederi instituţionale ale Tratatului de la Lisabona,

unul din instrumentele esenţiale ale Politicii Agricole



Comune, în afara problematicilor comune a pieţelor

agricole concomitent cu politica socio-structurală, îl

reprezintă politica sprijinului financiar, susţinută de

Uniunea Europeană şi asigurată de statele membre,

în conformitate cu principiul proporţionalităţii.

Din punct de vedere al dreptului european derivat,

proiectul cade sub incidenţa reglementărilor statuate

la nivelul Uniunii Europene subsumate normelor

Politicii Comune a Agriculturii, în segmentul legis -

laţiei europene – Produse care fac obiectul unei orga -

nizări comune a pieţelor, în secţiunea – Fructe şi

legume proaspete.

În acest context, în dezvoltarea procedurilor spe -

cifice, necesare asigurării unui sistem de implemen -

tare eficient şi conform cerinţelor Uniunii Europene,

se desprinde cu necesitate concluzia potrivit căreia, în

plan funcţional, se impune să fie finalizat un meca -

nism intern eficient al controlului operaţiunilor care

fac parte din sistemul de finanţare al Fondului Euro -

pean de Garantare Agricolă (ex ante şi ex post), acofinanţării publice şi private, a pre-finanţării, mai cu

seamă prin raportare la noile cerinţe europene ce

decurg din calitatea de stat membru al Uniunii Euro -

pene.

La nivelul dreptului european derivat, direct apli -

cabil obiectului de reglementare al proiectului,

semnalăm existenţa Regulamentului delegat (UE) nr.

1165/2017 al Comisiei din 20 aprilie 2017 de stabilire

a unor măsuri de sprijin excepționale cu caracter

temporar pentru producătorii de anumite fructe,

publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

seria L, nr. 170 din 01.07.2017.

Proiectul are în vedere acordarea unui sprijin

financiar cu caracter temporar producătorilor agricoli

din sectorul fructe, ca urmare a acoperirii unei părţi a

pierderilor suferite de producătorii agricoli din

sectorul fructe care au efectuat măsura de retragere

de pe piaţă în vederea distribuirii gratuite pentru

produsele prevăzute la art. 1 alin. (2) din Regula -

mentul delegat (UE) nr. 1165/2017 al Comisiei.

În acest sens, valoarea maximă a sprijinului

financiar excepțional cu caracter temporar în cuan -

tum de 200 de mii lei necesar plăţii ajutorului care se

acordă pentru măsura retragerea de pe piață în

vederea distribuirii gratuite (atribuită organizațiilor

de producători din sectorul fructelor), conform

prevederilor art. 2 alin. (2) lit. a) din Regulamentul

delegat (UE) nr. 1165/2017 al Comisiei, se va asigura

ca sprijin financiar aferent Fondului European de

Garantare Agricolă – FEGA, prin bugetul Minis -

terului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pe anul

2018. În aceeași ordine de idei, potrivit prevederilor

art. 1 alin. (3) din Regulamentul delegat (UE)

nr. 1165/2017, sprijinul financiar acoperă activitățile

desfășurate în perioada dintre data de 1 iulie 2017 și

până la atingerea cantității de maximum 2000 tone

de fructe destinate consumului în stare proaspătă.

AVIZ

referitor la proiectul de Lege privind

stabilirea unor măsuri de punere în aplicare a

Regulamentului (UE) 2015/751 al Parlamentului

European şi al Consiliului din 29 aprilie 2015

privind comisioanele interbancare pentru

tranzacţiile de plată cu cardul


de lege, cu următoarele observaţii şi propuneri:

Din punct de vedere al dreptului european, demer -

sul legislativ de faţă se află sub incidenţa reglemen -

tărilor statuate la nivelul Uniunii Europene şi a

normelor subsumate dreptului de stabilire şi a liber -

tății de a presta servicii, în sectorul – Aplicare

sectorială, subsectorul – Activități de servicii.

Regulamentul (UE) 2015/751 al Parlamentului

European și al Consiliului din 29 aprilie 2015 privind

comisioanele interbancare pentru tranzacțiile de plată

cu cardul, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii

Europene, seria L, nr. 123 din data de 19.05.2015

reglementează, în principal, comisioanele interban -

care multilaterale, aplicabile tranzacțiilor de plată

inițiate cu cardul, naţionale şi transfrontaliere, în

cazul în care atât prestatorul de servicii de plată al

plătitorului, cât și cel al beneficiarului plății se situ -

ează în Uniune, indiferent de monedă, stabilind

drepturile și obligațiile părților implicate în aceste

tranzacții.

Până la acest moment, au fost adoptate parțial

mǎsurile necesare aplicǎrii Regulamentului (UE)

2015/751, în scopul asigurǎrii respectǎrii obligaţiilor

ce revin statelor membre, prin adoptarea Hotărârii

Guvernului nr. 677/2016 privind stabilirea unor mă -

suri pentru aplicarea Regulamentului (UE) 2015/751

al Parlamentului European şi al Consiliului din

29 aprilie 2015 privind comisioanele interbancare

pentru tranzacţiile de plată cu cardul. Hotărârea în

cauză stabileşte cadrul instituţional necesar aplicării

prevederilor art. 8 alin. (2) şi (6), precum şi ale art. 10

alin. (1), (2), (4) şi (5) ale Regulamentului (UE)

2015/751, în relaţia dintre prestatorii de servicii de

plată şi consumatori, astfel cum sunt aceştia definiţi

în regulamentul menționat.

Prezentul proiect asigură cadrul legal pentru

urmă rirea respectării cerinţelor impuse prin Regula -

mentul (UE) 2015/751, stabilind cu certitudine și

predictibilitate regimul sancționator aplicabil în cazul



încălcării acestor cerințe, cu luarea în considerare a

prevederilor art. 14 din regulament.

De asemenea, proiectul stabilește ca Banca Naţio -

nală a României să fie desemnată ca autoritate com -

petentă responsabilă cu asigurarea respectării, de

către categoriile de persoane menţionate la art. 3 din

proiect, a prevederilor Regulamentului (UE) 2015/751,

cu excepţia prevederilor art. 8 paragrafele (2) şi (6) și

art. 10 paragrafele (1), (2), (4) şi (5) ale Regula -

mentului (UE) 2015/751, pentru care Autoritatea

Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC)

va fi autoritatea naţională responsabilă cu supra ve -

gherea respectării acestora în relaţia dintre prestatorii

de servicii de plată şi consumatori, potrivit preve -

derilor art. 2 alin. (1) din Hotărârea de Guvern nr.

677/2016, mai sus menţionată.

Dat fiind faptul că Regulamentul (UE) 2015/751

face parte de jure din dreptul intern, nefiind necesară

existența unui act de transpunere, apreciem utilă rea -

nalizarea, de către inițiator, a dispozițiilor intro duse

prin actualul proiect, astfel încât să fie evitate posi -

bilele paralelisme cu prevederile regulamentului în

cauză.

AVIZ

referitor la proiectul de Hotărâre privind

aprobarea procedurilor pentru acordarea

licențelor în domeniul transportului feroviar


de hotărâre, cu următoarele observaţii şi propuneri:

Proiectul de hotărâre are ca obiect aprobarea

procedurilor pentru acordarea licențelor în domeniul

transportului feroviar de către Organismul de Licențe

Feroviare Român (OLFR), în calitate de autoritate de

acordare a acestor licențe, operatorilor care efectu-

ează manevră feroviară, celor care asigură inter me -

dierea activității de transport pe calea ferată și ope -

ratorilor care efectuează transport urban cu metroul,

cu respectarea cerințelor generale și a celor privind

onorabilitatea, capacitatea financiară, competența

profesională și acoperirea pentru răspunderea civilă.

Proiectul reprezintă forma refăcută și îmbunătățită

a proiectului de Hotărâre privind aprobarea proce -durilor pentru acordarea licențelor din domeniultransportului feroviar, pentru care Consiliul Legis -

lativ a emis aviz favorabil cu observații şi propuneri,

din care observațiile și propunerile formulate au fost

preluate aproape în totalitate.

Din punct de vedere al dreptului Uniunii

Europene, demersul normativ intră sub incidenţa

reglementărilor statuate la nivelul Uniunii Europene

şi a normelor din domeniul Politicii în domeniul

transporturilor, în segmentele legislative – Trans -porturi terestre/Funcționarea pieței/Acces pe piață.

În contextul adoptării Legii nr. 202/2016 privind

integrarea sistemului feroviar din România în spațiul

feroviar unic european, au fost transpuse prevederile

Directivei 2012/34/UE a Parlamentului European șia Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind insti-tuirea spațiului feroviar unic european, dispoziții

interne care prevăd, printre altele, în Cap. III din lege,

criteriile aplicabile eliberării, înnoirii sau modificării

licenţelor de transport feroviar de către Organismul

de Licenţe Feroviare Român (OLFR), destinate

operatorilor de transport feroviar care sunt înfiinţaţi

sau urmează să fie înfiinţaţi în România.

Având în vedere că, la momentul actual, nu există

proceduri de acordare a licențelor de intermediere a

activităţii de transport pe calea ferată și a licențelor

pentru transport urban cu metroul, inițiatorul prezen -

tului proiect a prevăzut o abordare unitară a cadrului

normativ privitor la acordarea licenţelor de transport

feroviar, cu respectarea prevederilor Regula men -

tului de punere în aplicare (UE) 2015/171 al

Comisiei din 4 februarie 2015 privind anumite

aspecte din cadrul procedurii de acordare de

licențe întreprinderilor feroviare, care stabilește

detaliile pentru utilizarea unui tipizat comun de

licență, anumite aspecte ale procedurii de acordare a

unei licențe de transport feroviar, informații standard

în ceea ce privește acordarea licențelor pentru

efectuarea serviciilor de transport feroviar, informații

referitoare la răspunderea civilă pentru acordarea

licențelor pentru operatorii de transport feroviar,

valabile pe întreg teritoriul Uniunii și al statelor din

SEE, precizate în cadrul anexelor I și II din Regula -

mentul de punere în aplicare (UE) 2015/171.

La art. 23 este necesară reanalizarea soluției

legislative preconizate, care ar putea interveni sub

forma unui act normativ de același nivel cu cel asupra

căruia se intervine și care să prevadă abrogarea,

respectiv modificarea unor dispoziții ce nu mai

corespund soluțiilor reglementate prin prezentul

proiect.

Elementele structurale prevăzute la art. 23 cuprind

și alte prevederi în afara celor referitoare la licențele

de transport feroviar, care ar urma să fie abrogate,

astfel încât este dificilă separarea dispozițiilor din

același element structural care se abrogă față de cele

care ar urma să fie aplicabile în continuare.

Ca exemplu: norma de la art. 28 alin. (1) din

Ordinul ministrului transporturilor nr. 535/2007 care

prevede că „Eventualele contestaţii privind deciziade neacordare, suspendare sau retragere a licenţelorde transport feroviar şi a certificatelor de siguranţă



se depun la Autoritatea Feroviară Română – AFERîn termen de 5 zile lucrătoare de la primirea comu -nicării scrise şi se soluţionează de consiliul deconducere al Autorităţii Feroviare Române – AFERîn termen de 30 de zile”, din cadrul acesteia urmând

a fi abrogate doar prevederile referitoare la licențele

de transport feroviar, nu și cele referitoare la certi -

ficatele de siguranţă, care vor rămâne în vigoare.

În subsidiar, pentru rigoarea redactării, literele

menționate în text trebuie încadrate în partea dreaptă

cu paranteză.

De asemenea, deoarece art. 8-10, 12, 21, 24 și 26

sunt constituite numai din elementele structurale

invocate în text, acestea trebuie invocate în integra -

litatea lor, fără a mai menționa structurile din care

sunt alcătuite.

Pentru rațiuni gramaticale, sintagma „procedura

acordării autorizației de siguranță” se va înlocui cu

expresia „procedura de acordare a autorizației de

siguranță”.

Pentru corectitudinea exprimării, este necesar a se

revedea termenul „aranjarea”, care nu este adecvat

lim ba jului normativ.

Este necesară prevederea expresă a semnificației

sintagmei „condamnare penală gravă”, în funcție de

care operatorul economic poate să îndeplinească una

dintre cerințele privind onorabilitatea.

AVIZ


modificarea și completarea unor acte normative

și stabilirea unor măsuri în domeniul

administrației publice centrale



Pentru concordanță cu prevederile art. 41 alin. (1)

din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, recomandăm reformularea

titlului, în acord cu obiectul de reglementare, și

anume indicarea domeniului din care fac parte actele

normative modificate/completate, respectiv „din

dom eniul apărării”.

La pct. 2 și 3 ale art. I, întrucât se preconizează

modificări ale unor subdiviziuni ale aceluiași articol,

pentru fluența părții dispozitive, precum și pentru

respectarea normelor de tehnică legislativă, este nece -

sară comasarea lor într-un singur punct, cu urmă -

toarea redactare:

Privitor la actualul pct. 6 al art. I, prin care se

propune modificarea art. 44 din actul normativ de

bază, care stabilește în sarcina Guvernului adoptarea

de norme metodologice în termen de „180 de zile de

la data intrării în vigoare a prezentei legi”, sem na -

lăm că, potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000, repu -

blicată, cu modificările și completările ulterioare,

dispozițiile de modificare și de completare se

încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul

de bază, identificându-se cu acesta.

Cum Legea nr. 232/2016, cu modificările ulte -

rioare, a intrat deja în vigoare, intervenția legislativă

nu se poate materializa în forma propusă de inițiatori,

impunându-se reconsiderarea acestui punct, sub

forma unui articol distinct, numerotat cu cifră

romană, astfel încât să se înțeleagă că termenul de

180 de zile se raportează la data intrării in vigoare a

prezentei legi și nu a Legii nr. 232/2016.

Cu privire la art. VIII, potrivit prevederilor

art. 65 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, republicată, cu

modificările şi completările ulterioare, în vederea

abrogării, dispozițiile normative vizate trebuie deter -

minate expres, începând cu legile şi apoi cu celelalte

acte normative, prin menționarea tuturor datelor de

identificare a acestora. Pe cale de consecință, este

necesară reformularea acestui articol și precizarea în

mod expres a dispozițiilor normative avute în vedere

pentru abrogare.

AVIZ

referitor la propunerea legislativă

pentru modificarea și completarea

Legii adopției nr. 273/2004



Din Expunerea de motive, măsurile propuse sunt

de natură a redefini cadrul legislativ din domeniul

adopțiilor și de a-l pune în acord cu realitatea socială

existentă în România. În acest context, în aplicarea

prevederilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 24/2000,

republicată, cu modificările și completările ulterioare,

este de apreciat dacă ar fi necesară abrogarea vechii

reglementări și înlocuirea acesteia cu un nou act

normativ care să cuprindă inclusiv propunerile

din prezentul proiect.

În considerarea prevederilor art. 33 din Legea

nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completă -

rile ulterioare, se recomandă efectuarea studiului de

impact, prin care vor fi estimate costurile și bene -

ficiile aduse în plan social prin proiect.

La art. I pct. 1, referitor la soluția preconizată

pentru art. 2 lit. b), potrivit căreia familia extinsă este

compusă din rudele copilului până la gradul al treilea,inclusiv, semnalăm că Legea nr. 287/2009 privind

Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, cât

și Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea



drepturilor copilului, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, iau în considerare, în cazul

consultării, rudele până la gradul al patrulea,

inclusiv.

Nihil obstat să se schimbe soluția clasică, dar

aceasta, pentru asigurarea unei cât mai mari stabilități

și eficiențe legislative, trebuie realizată în mod unitar

în cuprinsul actului asupra căruia se intervine.

În acest sens, semnalăm că, în cuprinsul Legii

nr. 273/2004, ipoteza rudelor până la gradul al

patrulea, inclusiv, este conținută și de norme asupra

cărora nu se intervine, precum art. 6 alin. (2) lit. c),

art. 18 alin. (10) lit. c) sau art. 29 alin. (1). Ca urmare,

este necesară corelarea normelor.

Având în vedere că, de lege lata, art. 28 este

structurat în trei alineate care urmează a fi modificate

prin art. I pct. 5-7, iar la art. I pct. 8 se prevede

introducerea unui nou alineat, alin. (4), la același

articol, este necesară comasarea acestor puncte într-

un singur punct, care să vizeze modificarea în

întregime a art. 28, cu următoarea parte dispozitivă:

„5. Articolul 28 se modifică și va avea următorul

cuprins:”.

Ca urmare a însușirii prezentei recomandări, este

necesară renumerotarea punctelor subsecvente.

La actualul art. I pct. 9, în redactarea propusă

pentru art. 32 alin. (5), norma este insuficient de

clară, deoarece nu se înțelege faptul că drepturile și

obligațiile părintești ale părinților firești sau, după

caz, cele exercitate de persoane fizice ori juridice se

suspendă ca efect al hotărârii judecătorești defi -

nitive prin care instanța admite cererea de încu -

viințare a deschiderii procedurii adopției.

Totodată, nu se asigură nici succesiunea logică a

soluțiilor legislative preconizate, având în vedere

faptul că, la art. I pct. 10, în textul propus pentru alin.

(6) al aceluiași articol se face referire la „efec telehotărârii judecătorești de deschidere a proceduriiadopției”.

La actualele pct. 11-13 ale art. I, referitor la

soluția preconizată de abrogare a art. 33-35 care, delege lata, reglementează procedura privind cererea

de revizuire împotriva hotărârii definitive de des -

chidere a procedurii adopției, semnalăm că există

posibilitatea unor astfel de cereri de revizuire care nu

au fost încă soluționate de instanțele judecătorești.

Menționăm că, potrivit prevederilor art. 26 al Legii

nr. 24/2000, republicată, cu modificările și comple -

tările ulterioare, proiectul de act normativ ar trebui

să cuprindă și soluții legislative pentru situații

tranzitorii, în cazul în care prin noua reglementare

sunt afectate raporturi sau situații juridice născute sub

vechea reglementare, dar care nu și-au produs în

întregime efectele până la data intrării în vigoare a

noii reglementări.

La actualul art. I pct. 26, norma vizată a fi

modificată nu poate fi alin. (2) al art. 96, alineat a

cărui modificare s-a propus la punctul precedent. Ca

urmare, sugerăm reanalizarea și reformularea normei,

identificându-se în mod corect articolul al cărui

alin. (2) se dorește a fi modificat.

AVIZ


măsuri de punere în aplicare a Regulamentului

(UE) 2016/679 al Parlamentului European

și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind

protecția persoanelor fizice în ceea ce privește

prelucrarea datelor cu caracter personal

și libera circulație a acestor date și de abrogare

a Directivei 95/46/EC (Regulamentul general

privind protecția datelor)

Consiliul Legislativ avizează favorabil propune -


Din punct de vedere al dreptului Uniunii Euro -

pene, propunerea legislativă de faţă intră sub inci -

denţa reglementărilor subsumate Politicii europene

privind consumatorii, în segmentul legislativ rezervat

– Informării, educării şi reprezentării consumatorilor,

demersul prezentând deopotrivă tangenţe şi cu

Spaţiul de libertate, securitate şi justiţie al Uniunii

Europene. La nivelul dreptului derivat, în raport de

obiectul specific de reglementare al propunerii de

faţă, prezintă incidenţă directă dispoziţiile Regula -

mentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European

şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția

persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea

datelor cu caracter personal și privind libera circulație

a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE

(Regulamentul general privind protecția datelor),

norme juridice obligatorii şi direct aplicabile în

ordinea naţională a statelor membre, conform art. 88

din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene

(TFUE).

Într-adevăr, prevederile Regulamentului (UE)

2016/679, care urmează a intra în vigoare la data de

25 mai 2018, au drept obiectiv major, conform pre -

am bulului acestui act juridic european, consolidarea

regimului juridic aplicabil prelucrării datelor cu

caracter personal, în considerarea dreptului funda -

mental recunoscut cetăţenilor europeni, potrivit art. 8

alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a UE,

respectiv a art. 16 alin. (1) din TFUE.

Deşi dreptul la protecţia datelor cu caracter per -

sonal nu este un drept absolut, acesta trebuie luat în



considerare în raport cu funcţia pe care o îndeplineşte

în societate şi echilibrat cu alte drepturi fundamen -

tale, în conformitate cu principiul proporţionalităţii.

Din acest punct de vedere, conform preambulului

său, regulamentul european respectă toate aceste

drepturi fundamentale, libertăţile şi principiile recu -

noscute în Cartă, astfel cum sunt consacrate în tratate,

în special respectarea vieţii private şi de familie, a

reşedinţei şi a comunicaţiilor, a protecţiei datelor cu

caracter personal, a libertăţii de gândire , de constiinţă

şi de religie, a libertăţii de exprimare şi de informare,

a libertăţii de a desfăşura o activitate comercială,

dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces

echitabil, precum şi la diversitate culturală, religioasă

şi lingvistică.

Cu toate acestea, regulamentul admite că normele

sale pot suferi circumstanţieri specifice sau restric -

ţionări ale dispoziţiilor conţinute, graţie intervenţiei

dreptului intern al fiecărui stat, astfel că – pentru

asigurarea unei coerenţe, dar şi pentru facilitatea

acce sibilităţii dispoziţiilor naţionale de către persoa -

nele cărora li se aplică – se recunoaşte dreptul liber al

statelor membre de a încorpora elemente ale acestui

regulament european în dreptul intern, prin adaptări

corespunzătoare, ceea ce şi realizează, de-o manieră

efectivă, iniţiatorii acestui demers legislativ.

Corelativ unui asemenea drept, actul juridic

european statuează asupra obligaţiei ce incumbă

acestor state de a informa, fără întârziere, Comisia

Europeană cu privire la dispoziţiile de drept intern

adoptate, sub aspectul exonerărilor sau derogărilor

dispuse la nivel naţional şi permise de regulament

ori cu privire la orice altă modificare ulterioară a

acestora.

Sunt reglementate aşadar, în contextul stabilirii

unor reguli speciale în materie, aspecte privitoare la

prelucrarea datelor genetice, a datelor biometrice sau

a datelor privind sănătatea, prelucrarea unui număr

de identificare naţional, prelucrarea datelor cu

caracter personal în contextul relaţiilor de muncă,

după cum sunt instituite şi unele derogări, în acord

cu normele regulamentului, în ceea ce priveşte

prelucrarea datelor cu caracter personal în scopuri

jurnalistice sau în scopul exprimării academice,

artistice sau literare, respectiv, prelucrarea datelor cu

caracter personal în scopuri de cercetare ştiinţifică

sau istorică, în scopuri statististice ori în scopuri de

arhivare în interes public, reguli particulare şi

derogări însoţite însă de existenţa garanţiilor cores -

punzătoare pentru drepturile şi libertăţile vizate.

În considerarea datei la care urmează să intre în

vigoare Regulamentul general pentru protecţia date -

lor (25 mai 2018), adoptarea măsurilor pentru

punerea în aplicare a prevederilor acestuia se

impune a fi premergătoare datei mai sus amintite.

În ceea ce privește sintagma „autoritățile publice”

definită la alin. (1) lit. a), apreciem că textul ar trebui

să se refere în mod distinct la „Camera Deputaților și

Senat”, entități cu personalitate juridică și buget

propriu, și nu la „Parlament”.

La art. 3 alin. (2), textul nu este suficient de clar,

întrucât nu prevede în mod expres care este mo -

mentul ulterior căruia nu se poate efectua prelucrarea

datelor privind sănătatea. Este necesară, de aceea,

reanalizarea și reformularea textului.

Din formularea propusă rezultă că respectiva

prelucrare se poate efectua „ulterior” de către terțe

entități, dacă este realizată în scopul asigurării sănă -

tății publice. În măsura în care s-a dorit și inter zicerea

acestui tip de prelucrare, textul trebuie reformulat în

mod corespunzător.

La art. 7 în partea de final a normelor propuse

pentru alin. (1) și (2) se reiau dispozițiile art. 89 din

Regulamentul general privind protecția datelor, refe -

rin du-se în mod generic la „derogări”, deși „dero -

garea” instituită prin respectivele norme este, de fapt,

neaplicarea în totalitate a dispozițiilor din Regulament

indicate în mod expres. Sugerăm de aceea, reana -

lizarea și reformularea textelor, iar la alin. (3), pentru

asigurarea caracterului imperativ și a posibilității

aplicării în practică a normei, textul trebuie să indice

în mod expres măsurile necesare pentru asigurarea

garanțiilor avute în vedere. Trimiterea la art. 89

alin. (1) din Regulament nu este suficientă, întrucât

norma din actul juridic al Uniunii Europene cuprinde

doar principiile generale referitoare la reglementarea

care trebuie stabilită la nivel național.

La art. 10 norma propusă pentru alin. (1) nu se

integrează în obiectul de reglementare al prezentului

proiect, ci al Legii nr. 102/2005 privind înființarea,

organizarea și funcționarea Autorității Naționale de

Supraveghere a Datelor cu Caracter Personal. Pro -

iectul de lege menţionat la pct. 3 din prezentul aviz și

avizat de Consiliul Legislativ cuprinde normele

referitoare la aceste aspecte, iar la alin. (4), întrucât

proiectul cuprinde norme de stabilire a contra ven -

țiilor și la art. 12, pentru un spor de claritate a regle -

mentării, textul va debuta cu expresia „Consta tarea

contravențiilor prevăzute de prezenta lege ...”. Din

actuala redactare ar reieși că norma are în vedere doar

contravențiile prevăzute la art. 10 alin. (1) și (3).

Referitor la aplicarea sancțiunilor, acestea ar tre -

bui prevăzute în finalul articolului, după dispozițiile

prin care sunt stabilite contravențiile și sancțiunile.

Ca observație generală, este de analizat dacă poate

fi prevăzută incidența răspunderii contravenționale a



autorităților deliberative ale administrației publice

locale, având în vedere că, așa cum s-a precizat și în

Decizia Curții Constituționale nr. 574/2014, acestea

nu au personalitate juridică şi, prin urmare, nu pot

avea patrimoniu propriu, astfel încât nu pot exercita

drepturi şi obligaţii proprii în cadrul raporturilor

juridice.

Pe de altă parte, pentru asigurarea unei reglemen -

tări complete și corecte, ținând seama de dispozițiile

art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001,

la art. 12 alin. (4), (6) și (8) trebuie prevăzute și

limitele minime ale amenzii. În caz contrar, textele ar

urma să se interpreteze în sensul că limita minimă a

amenzii este de 25 de lei, adică limita minimă gene -

rală a amenzii prevăzută de art. 8 alin. (2) din Ordo -

nanța Guvernului nr. 2/2001.

Fără a ne pronunța asupra oportunității soluțiilor

legislative preconizate, ar trebui reanalizate limitele

maxime ale amenzilor prevăzute în proiect, în raport

cu limitele maxime ale amenzilor pentru aceleași

fapte prevăzute la art. 83 din Regulament.

Norma similară celei din cuprinsul art. 15

alin. (1) este prevăzută și în cuprinsul proiectului de

lege anterior menţionat, pentru modificarea și

completarea Legii nr. 102/2005 privind înființarea,

organizarea și funcționarea Autorității Naționale de

Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Per -

sonal, precum și pentru abrogarea Legii nr. 677/2001

pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea

datelor cu caracter personal și libera circulație a

acestor date. Este necesară corelarea celor două

proiecte, astfel încât norma să fie cuprinsă numai

într-unul singur dintre acestea.

AVIZ


punerea în acord a prevederilor Legii

nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă,

republicat, cu modificările și completările

ulterioare, cu deciziile Curții Constituționale

și Decizia CEDO din 07 martie 2017 cazul

Cerovsek și Bozicnik contra Sloveniei



Expunerea de motive nu respectă prevederile

art. 31 din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modifi -

cările și completările ulterioare, care impun ca instru -

mentul de motivare să prezinte cerințele care

reclamă intervenția normativă – cu referire specială

la insuficiențele și neconcordanțele reglementărilor

în vigoare, principiile de bază și finalitatea regle -

mentării propuse, cu evidențierea elementelor noi –

și să cuprindă secțiuni distincte privind impactul

financiar asupra bugetului general consolidat, impac -

tul asupra sistemului juridic, subliniind implicațiile

asupra legislației în vigoare, precum și modificările

instituționale pe care le presupune aplicarea noului act

normativ.

Intervenția preconizată la art. I pct. 7 este argu -

mentată în cuprinsul Expunerii de motive prin for -

mularea „Având în vedere jurisprudența CurțiiConstituționale”, fără a preciza elementele din

jurisprudență avute în vedere. Totodată, în ceea ce

privește soluțiile preconizate la art. I pct. 8 și 10, în

cuprinsul instrumentului de motivare și prezentare se

precizează doar în ce vor consta modificările pre -

conizate, fără a se preciza o argumentare în sprijinul

soluțiilor legislative propuse.

Unele intervenții legislative propuse nu sunt nici

măcar menționate în instrumentul de prezentare și

motivare.

În acest sens, propunerea legislativă va trebui să

conțină și alte intervenții de modificare și completare,

care să vizeze toate dispozițiile care fac trimitere la

normele asupra cărora se intervine prin prezenta

propunere legislativă, și al căror conținut și nume -

rotare se schimbă. Cu titlu de exemplu, semnalăm art.

XI care face trimitere la dispozițiile art. 13 alin. (2),

text asupra căruia se intervine la art. I pct. 1.

Totodată, menționăm și art. 80 alin. (5), art. 486

alin. (3), art. 484 alin. (2), art. 490 alin. (1) și

art. XVII, care fac trimitere la art. 83 alin. (3) și/sau

la art. 84 alin. (2), asupra cărora se intervine la art. I

pct. 2 și 3.

Potrivit considerentelor exprimate în Decizia

Curții Constituționale nr. 682/2012, „dispozițiileart. 6 din Legea nr. 24/2000 privind normele detehnică legislativă, republicată, cu modificările ulte -rioare instituie obligația fundamentării actelor nor -mative. […]. Lipsa unei fundamentări temeinice aactului normativ în discuție determină încălcareaprevederilor din Constituție cuprinse în art. 1alin. (5) […].”

Având în vedere aceste aspecte, este necesară

revederea Expunerii de motive, întrucât este succint

formulată.

Informația din actuala redactare a titlului poate fi

folosită în cadrul unui preambul care se va insera

înaintea formulei introductive.

Pentru uniformitatea redactării, precum și pentru

respectarea dispozițiilor art. 47 alin. (5) din Legea


tările ulterioare, textul propus ca art. 83 trebuie să

fie prevăzut cu o denumire marginală. Totodată,



este necesară indicarea numărului articolului din care

face parte noul text.

Referitor la textul preconizat pentru art. 83 alin.

(2), textul acestuia este identic celui în vigoare.

Formulăm prezenta observație și pentru textul propus

pentru art. 486 alin. (1) lit. b), care face obiectul

art. I pct. 14.

La art. I pct. 5, referitor la textul preconizat

pentru art. 97 pct. 3

1

, este necesară reformularea

acestuia, deoarece cuprinde două ipoteze juridice

referitoare la instanța care pronunță hotărârea: „ulti -

ma instanță în ierarhia instanțelor judecătorești” și

„secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție”.

În plus, trebuie clarificat dacă prin sintag ma

„pronunțate de ultima instanță” a fost vizată pune -

rea de acord cu Decizia Curții Constituționale

nr. 321/2017 sau a fost vizată pronunțarea, în ultimă

instanță, a unei hotărâri de respingere. Potrivit

pct. 23 și 24 din considerentele Deciziei Curții Con -

sti tu ționale nr. 321/2017, ultima instanță în ierarhia

instanțelor judecătorești corespunde, în materie

civilă, cu secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Totodată, pentru o corectă exprimare, precum și

pentru corelare cu terminologia folosită la art. 97

pct. 1, propunem ca textul pct. 3

1

să debuteze astfel:

„3

1

. recursurile declarate împotriva hotărârilor

judecătorești pronunțate …”; utilizarea expresiei

„Înalta Curte de Casație și Justiție judecă” este

redundantă, întrucât ipoteza este conținută de textul

de lege lata al părții introductive a art. 97.

Referitor la textul propus pentru art. 142 alin. (1),

în dispozitivul Deciziei Curții Constituționale

nr. 558/2014, invocată în Expunerea de motive pentru

modificarea acestui alineat, s-a statuat că dispozițiile

art. 142 alin. (1) teza întâi din Cod „sunt constitu -ționale în măsura în care motivul de bănuialălegitimă nu se raportează la calitatea de judecătorla curtea de apel a uneia dintre părți”. Per a con -trario, Curtea a decis că, dacă motivul de bănuială

legitimă vizează calitatea de judecător la curtea de

apel a uneia dintre părți, dispozițiile respective sunt

neconstituționale. Aceasta justifică intervenția pro -

pusă asupra tezei a doua a art. 142 alin. (1), care

constă, practic, în condiționarea competenței Înaltei

Curți de împrejurarea că cererea de strămutare se

întemeiază pe motivul de bănuială legitimă constând

în calitatea de judecător la curtea de apel a uneia

dintre părți, nu însă și de împrejurarea că însăși

curtea de apel este parte în proces.

În Expunerea de motive a prezentei propuneri

legislative ar fi trebuit să se facă referire și la această

din urmă împrejurare.

Totodată, pentru evitarea dubiilor în interpretare,

este necesar a se preciza instanța unde va putea fi

atacată cu recurs hotărârea asupra cererii de

strămutare pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, în cazurile prevăzute la art. 142 alin. (1)

teza a II-a.

În ipoteza suspendării judecării procesului, la

art. 414 alin. (1) se prevede că dacă hotărârea de

suspendare a fost dispusă de Înalta Curte de

Casație și Justiție, hotărârea este definitivă, în

mod similar putând să fie reglementată și ipoteza

strămutării.

Referitor la expresia „de un judecător din plani -ficarea de permanență” din textul preconizat pentru

art. 214 alin. (2), pentru precizia normei, este nece -

sară inserarea unei trimiteri la actul normativ care

prevede planificarea de permanență.

Este necesară revederea textului preconizat pentru

art. 395 alin. (3), astfel încât să fie luate în consi -

derare și situațiile în care persoanei i-a încetat

calitatea de judecător sau este suspendat din

funcție, prevăzute în textul de lege lata. Totodată,

semnalăm repetarea inutilă a sintagmei „nu mai”.Soluția legislativă preconizată reprezintă o apli -

care a Deciziei Curții Europene a Drepturilor Omului

din 07 martie 2017 în cazul Cerovsek și Bozicnik

contra Sloveniei, prin care s-a statuat că judecătorii

care nu au participat la proces nu pot motiva

hotărârea judecătorească, nici să o semneze,

pentru că nu pot oferi garanția că au făcut o bună

administrare a actului de justiție și, ca atare,

încalcă dreptul la un proces echitabil. Curtea

Europeană a Drepturilor Omului a decis că o astfel

de împrejurare încalcă prevederile Articolului 6

din Convenția europeană privind apărarea drep -

turilor omului – dreptul la un proces echitabil.

Având în vedere faptul că decizia menționată mai

sus se referă la motivarea hotărârii judecătorești

pronunțată de instanța națională, motivare ce nu a fost

dată de judecătorul care a pronunțat hotărârea respec -

tivă, nu există similitudine de situații cu soluția

art. 395 alin.(3), astfel încât este necesară refor mu -

larea corespunzătoare a Expunerii de motive.


soluția legislativă nu se corelează pe deplin cu dis -

pozițiile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 pri -

vind organizarea judiciară, republicată, cu modi ficările

și completările ulterioare, potrivit cărora „Completulde divergență se constituie prin inclu derea în com -pletul de judecată a președintelui sau a vicepre -ședintelui instanței, a președintelui de secție ori ajudecătorului din planificarea de permanență”.



Raportat la dispozițiile sus-menționate, care pre -

văd includerea în completul de judecată a judecăto ru -

lui din planificarea de permanență în mod alternativ

cu includerea în complet a președintelui sau a vice -

președintelui instanței, ori a președintelui de secție,

această alternativă trebuie reținută și în textul în

discuție.

Referitor la textul preconizat pentru art. 426 alin.

(1) teza I, expresia „mai mulți judecători, care asoluționat procesul” este improprie stilului normativ,

fiind necesară revederea acesteia. O posibilă soluție

ar fi reformularea textului, astfel:

„(1) Hotărârea se redactează de judecătorul carea soluționat procesul sau de unul din judecători,atunci când completul este format din mai mulțijudecători”.

La textul preconizat pentru alin. (4), propunem

reconsiderarea soluției, deoarece nu se justifică repu -

nerea cauzei pe rol pentru motivul că unul dintre

judecători sau asistenții judiciari este împiedicat să

semneze, fără a se preciza în ce ar putea consta împie -

dicarea și fără a se stabili posibilitatea de a semna

hotărârea după ce a dispărut cauza de împiedicare.

De altfel, în actuala redactare, norma propusă pentru

alin. (4) este insuficient de precisă, nefiind clar la ce

se referă atunci când face vorbire despre impedi -

mentul de a semna. Astfel, se poate interpreta în

sensul că, în caz de deces sau absență îndelungată

(boală sau accident), soluția este aceeași, și anume

repunerea cauzei pe rol. Or, hotărârea CEDO invo -

cată în Expunerea de motive nu vizează aceste

aspecte, fiind considerată justificată semnarea hotă -

rârii de către un alt judecător decât cel care a

participat la judecarea procesului în cazurile amintite

mai sus.

La norma propusă pentru alin. (5), întrucât

termenul de 30 de zile nu se prelungește în mod

obligatoriu, ci doar când este necesar și întemeiat,

verbul „să fie prelungit” se va înlocui prin expresia

„poate fi prelungit”.Chiar dacă partea în favoarea căreia este exercitat

recursul nu își exercită drepturile procedurale în

nume propriu, ci prin reprezentant, pentru corecta

identificare a respectivei părți, datele de identificare

ale acesteia trebuie menționate totuși în cerere. În

plus, sintagma „și, după caz” circumstanțiază men -

țiu nile referitoare la datele de identificare ale avo -

catului, respectiv ale consilierului juridic (în sensul

că, în redactarea actuală, se înțelege în mod greșit că

cererea trebuie să conțină atât datele de identificare

ale recurentului, cât și ale avocatului și ale consi -

lierului juridic).

Prin referirea la mandatarul părții, textul nu se

corelează din punct de vedere terminologic cu lit. a),

care face vorbire despre reprezentantul conven -

țional.


soluția de includere a procurii speciale printre

documentele ce se atașează cererii de recurs conferă

recursului un regim juridic special, având în vedere

dispozițiile art. 85 alin. (1) și (2) din Cod, potrivit

cărora „Împuternicirea de a reprezenta o persoanăfizică dată mandatarului care nu are calitatea deavocat se dovedește prin înscris autentic”, respectiv

„În cazurile prevăzute la alin. (1), dreptul de repre -zentare mai poate fi dat și prin declarație verbală,făcută în instanță și consemnată în încheierea deședință, cu arătarea limitelor și a duratei repre zen -tării”. Nu în ultimul rând, avem în vedere și dispo -

zițiile art. 86 teza întâi din Cod, potrivit căruia

„Man datarul cu procură generală poate să repre -zinte în judecată pe mandant, numai dacă acest drepti-a fost dat anume”. Prin urmare, deși regula o con -

stituie reprezentarea cu procură specială, este posibilă

și reprezentarea cu procură generală, în anumite

condiții, posibilitate pe care, de plano, textul propus

pentru art. 486 alin. (2) o exclude.

Pentru o redactare adecvată stilului normativ, se

va înlocui sintagma „cerințele menționate la alin.(2)” cu sintagma „documentele prevăzute laalin. (2)”.

Referitor la textul preconizat pentru art. 490

alin. (2), este necesară revederea tezei a III-a,

deoarece formularea nu este adecvată stilului nor ma -

tiv, iar dispozițiile art. 83 și 84, modificate prin

prezenta propunere la care se trimite, nu pot fi apli -

cabile integral situației prevăzute în teza menționată.

AVIZ


modificarea și completarea Legii nr. 230/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea

asociațiilor de proprietari



Referitor la norma propusă la pct. 1 pentru art. 56

alin. (1) lit. h), din text nu rezultă nici cine este

subiectul activ al contravenției și nici care anume

„organe de control” sunt avute în vedere, astfel încât

nu sunt îndeplinite condițiile referitoare la claritatea

și previzibilitatea normelor juridice.

Din redactarea textului, rezultă că se are în vedere

numai situația în care „organele de control” convoacă

la sediul acestora persoana responsabilă pentru a



prezenta anumite documente, nu și situația în care

respectivele organe solicită documentele cu ocazia

controlului efectuat la sediul asociației de proprietari.

Pentru aceste motive, este necesară reformularea

corespunzătoare a textului, prin precizarea expresă a

subiectului sau a subiecților activi ai contravenției,

precum și a tipului de control avut în vedere, potrivit

următorului model:

„h) refuzul … de a prezenta documentele soli -

citate de persoanele împuternicite cu ocazia contro -

lului efectuat în condițiile art. 55”.

Propunerea are în vedere faptul că, potrivit art. 55,

consiliile locale, cu sprijinul aparatului propriu al

consiliilor judeţene, respectiv al Consiliului General

al Municipiului Bucureşti, exercită controlul asupra

activităţii financiar-contabile din cadrul asociaţiilor

de proprietari, din oficiu ori la solicitarea unuia sau

mai multor membri ai asociaţiei de proprietari.

AVIZ


privind modificarea și completarea

Legii petrolului nr. 238/2004



Referitor la expresia „drept de servitute legală

administrativă”, semnalăm că literatura de speciali -

tate se referă la servituțile administrative, care

prezintă un regim juridic derogatoriu față de dreptul

comun al servituților civile, sursa lor fiind legală, iar

nu convenţională. În cazul servituților administrative,

interesul este public, servitutea administrativă înte -

me indu-și existența numai prin raportare la utilitatea

publică în vederea căreia a fost instituită.

Servituțile civile își au izvorul în Legea nr. 287/2009

privind Codul civil, republicată, cu modificările

ulterioare, în Cartea a III-a Titlul III, Capitolul IV –

Servituțile, la art. 755-772.

Nu există o reglementare generală a servituţilor

administrative, unii autori

3

disting între veritabileservituți administrative, justificate de necesitatea

funcționării unui anumit serviciu public, de realizarea

unei lucrări publice, de un interes special al unei

instituții publice deter minate și simple restricții im -

puse exercițiului proprietății, motivate de un interes

public, general, ca simple instrumente de realizare a

politicii administrative.

În prima categorie intră servituțile adminis -

trative stabilite în beneficiul unui imobil afectat

uzului public sau a altei dependințe destinate să

servească funcționării unui serviciu public, în general

învecinate terenurilor sau construcțiilor asupra cărora

respectiva sarcină reală a fost stabilită, servitutea

păstrându-și, astfel, caracterul de sarcină impusă unui

fond aservit în folosul altui fond – dominant.

Cea de-a doua categorie include simplele

limitări generale ale exercițiului proprietății și anume,

obligațiile reale stabilite fără referire la vreun bun

aflat în raporturi de vecinătate față de proprietatea

afectată, precum cele din materia urbanismului și cele

privind suportarea rețelelor de telecomunicații, de

alimentare cu apă sau canalizare.

Alți autori

4

includ în sfera noţiunii de servituteadministrativă toate obligaţiile sau limitările cu

caracter real impuse de lege proprietăţii private în

interes public, care implică şi o restrângere a pre -

rogativelor de folosinţă, excluzându-le pe acelea care

afectează doar dispoziţia juridică cu privire la bun.

Prin urmare, în considerarea celor expuse mai sus,

este de analizat dacă sintagma propusă pentru art. 7

alin. (1), respectiv „drept de servitute legală admi -

nistrativă” este adecvată contextului, cu atât mai mult

cu cât, în alineatele subsecvente ale art. 7, precum și

în articolele următoare se face referire la „exercitarea

dreptului de servitute legală stabilit potrivit preve -

derilor alin. (1)”, respectiv „servitutea legală prevă -

zută la art. 7 alin. (1)”. În această din urmă situație,

s-ar impune și modificarea alineatelor art. 7, pre -

cum și a articolelor care trimit la norma de la art. 7

alin. (1).

La pct. 2, pentru rațiuni normative, propunem

reformularea dispoziției de completare, astfel:

„2. La alineatul (1) al articolului 42, după litera

i) se introduce o nouă literă, lit. j), cu următorul

cuprins:”.

La enunțul lit. j), este necesară revederea și refor -

mularea sintagmei „sume datorate bugetului general

consolidat, bugetului asigurărilor sociale sau buge -

telor locale”, prin raportare la definiția expresiei

„bugetul general consolidat”, prevăzută la art. 3

pct. 2 din Legea responsabilității fiscal-bugetare

nr. 69/2010, republicată, conform căreia acesta din

urmă reprezintă „ansamblul bugetelor componenteale sistemului bugetar, incluzând bugetul de stat,bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondu -rilor speciale, bugetul general centralizat al unită -ților administrativ-teritoriale, bugetul TrezorerieiStatului, bugetele instituțiilor publice autonome,bugetele instituțiilor publice finanțate integral sau



3

C. Aubry și F.C. Rau, Cours de droit civil français,

4

eme

édition, t. II, p. 193 și t. III, p. 239.

4

A. Buciuman, Servituțile administrative, Iurisprudentia nr.

4/2012, Universitatea Babeș-Bolyai, p. 2.

parțial din bugetul de stat, din bugetul asigurărilorsociale de stat și din bugetele fondurilor speciale,după caz, bugetele instituțiilor publice finanțateintegral din venituri proprii, bugetul fondurilorprovenite din credite externe contractate sau garan -tate de stat și ale căror rambursare, dobânzi și altecosturi se asigură din fonduri publice, bugetulfondurilor externe nerambursabile, precum și al altorentități clasificate în administrația publică, agregate,consolidate și ajustate conform Regulamentului (UE)nr. 549/2013 pentru a forma un întreg;”.

AVIZ


privind parteneriatul civil



I. Observații generale

Expunerea de motive nu respectă prevederile

art. 31 din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modi -

ficările și completările ulterioare, care impun ca

instrumentul de motivare să prezinte cerințele care

reclamă intervenția normativă – cu referire spe cială

la insuficiențele și neconcordanțele reglemen tărilor

în vigoare, principiile de bază și finalitatea regle -

mentării propuse, cu evidențierea elementelor noi –

și să cuprindă secțiuni distincte privind im pactul

financiar asupra bugetului general conso lidat,

impactul asupra sistemului juridic, subli niind im -

plicațiile asupra legislației în vigoare, consultările

derulate în vederea elaborării prezentei propuneri,

precum și măsurile de implementare, respectiv

modificările instituționale pe care le presupune apli -

carea noului act normativ. Având în vedere aceste

aspecte, sugerăm revederea Expunerii de motive.

Potrivit considerentelor exprimate în Decizia

Curții Constituționale nr. 682/2012, „dispozițiileart. 6 din Legea nr. 24/2000 privind normele detehnică legislativă, republicată, cu modificările ulte -rioare instituie obligația fundamentării actelor nor -mative. […]. Lipsa unei fundamentări temeinice aactului normativ în discuție determină încălcareaprevederilor din Constituție cuprinse în art. 1alin. (5) […].”

Secretarul General al Senatului a transmis Consi -

liului Legislativ o propunere legislativă cu același

obiect, retrasă de către inițiator, pentru care s-a emis

aviz favorabil cu observații și propuneri. Consiliul

Legislativ a mai emis un aviz pentru o propunere

legislativă având un obiect similar, propunere care a

fost respinsă definitiv de către Camera Deputaților,

în calitate de Cameră decizională. Totodată, Secre -

tarul General al Senatului a transmis Consiliului

Legislativ spre avizare o propunere legislativă pri -

vind reglementarea parteneriatului civil, pentru care

a fost emis aviz favorabil, cu observații și propuneri,

propunere care a fost respinsă de către Camera

Deputaților, în calitate de Cameră decizională.

O propunere legislativă având același obiect a fost

transmisă de Secretarul General al Senatului fiind emis

aviz favorabil, cu observații și propuneri. Respectiva

propunere legislativă a fost respinsă de Senat, în

prezent fiind în procedură legislativă la Camera

Deputaților.

Din punct de vedere al dreptului european, regle -

mentarea parteneriatului civil nu reprezintă o cerință

europeană, ci cade exclusiv sub incidența reglemen -

tărilor naționale ale statelor membre, acestea din

urmă având obligația de a oferi protecție egală

acestor forme de conviețuire familială ca o reflectare

în plan obiectiv a evoluției societății, a normelor și

valorilor actuale din perspectiva egalității și a

nediscriminării cetățenilor statelor membre ale Uniu -

nii Europene, Spațiului Economic European și a

cetățenilor Confederației Elvețiene.

În legislațiile naționale ale statelor membre ale

Uniunii Europene, parteneriatele pot fi încheiate,

după caz, între parteneri de același sex și între par -

teneri heterosexuali

5

, doar între parteneri de același

sex, ori nu este reglementat deloc acest domeniu

6

.

În anul 2011, Comisia Europeană a prezentat două

propuneri pentru a oferi securitate juridică cuplurilor

internaționale cu privire la administrarea bunurilor și,

în caz de divorț/separare sau deces al unuia dintre

membrii săi, cu privire la împărțirea patrimoniului

lor. Una dintre propuneri se referea la regimurile

matrimoniale ale cuplurilor căsătorite, iar cea de a

doua la efectele patrimoniale ale parteneriatelor

înregistrate. Întrucât aceste propuneri vizează dreptul

familiei, acestea ar fi trebuit să fie adoptate de către

Consiliu, în unanimitate, după consultarea Parla -

mentului European. După mai mulți ani de negocieri,

în decembrie 2015, Consiliul a concluzionat că nu se

poate ajunge la un acord unanim pentru adoptarea

propunerilor într-un interval de timp rezonabil.

În consecință, 18 state membre (Suedia, Belgia,

Grecia, Croația, Slovenia, Spania, Franța, Portugalia,

Italia, Malta, Luxemburg, Germania, Republica

Cehă, Olanda, Austria, Bulgaria, Finlanda și Cipru)

și-au exprimat intenția de a stabili între ele o coo pe -

rare consolidată în domeniul regimurilor patrimoniale



5

Belgia, Franța, Luxemburg, Slovenia, Olanda, Ungaria,

Cipru.

6

Bulgaria, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia.

11

Articolul 16 din Declarația Universală a Drepturilor

Omului, citat mai sus.

12

Articolul 8 alineatul 1 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, la care fac referire inițiatorii, prevede că

„Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private șide familie, a domiciliului său și a corespondenței sale.”

ale cuplurilor internaționale. Astfel, statele membre

care au dorit acest lucru, au adoptat normele

legislative ale Uniunii în acest domeniu.

Ca urmare a acestor cereri, la 2 martie 2016,

Comisia a adoptat trei propuneri: o propunere de

Decizie a Consiliului

7

de autorizare a cooperării

consolidate în materia regimurilor patrimoniale ale

cuplurilor internaționale, care acoperă atât căsătoriile,

cât și parteneriatele înregistrate, și două propuneri de

regulamente ale Consiliului de punere în aplicare a

cooperării consolidate, una privind regimurile matri -

moniale

8

și cea de a doua privind regimurile patri -

moniale ale parteneriatelor înregistrate

9

.

Cele două propuneri de regulamente conțin norme

prin care se stabilește care este sistemul de drept

aplicabil soluționării aspectelor legate de efectele

patrimoniale ale cuplurilor internaționale (lex causae),

legea aplicabilă acestor domenii (lex fori), precum și

modul în care hotărârile judecătorești pronunțate

într-un stat membru și, respectiv, documentele auten -

tificate notarial ar trebui să fie recunoscute și puse în

aplicare în alt stat membru. Având în vedere că

propunerile de regulament vizează administrarea

bunurilor și, în caz de divorț/separare sau deces al

unuia dintre cei doi, vizează împărțirea bunurilor

comune, acestea sunt strâns legate de reglementările

în vigoare la nivelul Uniunii în materie de divorț/

separare și succesiuni. Propunerile Comisiei se află în

prezent în curs de examinare de către Consiliu și

Parlamentul European. Statele membre care nu parti -

ci pă încă se pot alătura cooperării consolidate în orice

moment.

10

Parteneriatul civil ține de un domeniu care, cel

puțin deocamdată, nu este supus reglementării la

nivelul Uniunii Europene, fiecare stat membru

având libertatea de opțiune în privința unei astfel de

reglementări, așa încât nu poate fi reținută ca rele -

vantă exemplificarea, în cadrul Expunerii de motive,

cu cele 22 de state membre ale Uniunii Europenecare recunosc parteneriatul civil.

Numeroase prevederi ale actelor juridice europene

și internaționale consacră principiul căsătoriei și nu

pe cel al concubinajului dintre doi parteneri sau al

parteneriatului civil. Această realitate este recunos -

cută de Convenția europeană a drepturilor omului,

precum și de alte norme europene și internaționale

referitoare la drepturile omului.

Astfel, menționăm, cu titlu de exemplu, articolul

12 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului:

„Începând cu vârsta legală (nubilă), bărbatul șifemeia au dreptul de a se căsători și de a întemeia ofamilie conform legislației naționale ce regle men -tează exercitarea acestui drept”; articolul 9 din Carta

drepturilor fundamentale a Uniunii Europene:

„Drep tul la căsătorie și dreptul de a întemeia ofamilie sunt garantate în conformitate cu legileinterne care reglementează exercitarea acestordrepturi”; articolul 16 din Declarația Universală a

Drepturilor Omului „Cu începere de la vârsta legală(nubilă), bărbatul și femeia, fără nici o restricție în ceprivește rasa, naționalitatea sau religia, au dreptulde a se căsători și de a întemeia o familie”; articolul

23 § 2 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile

Civile și Politice din 1966: „Dreptul de a se căsătoriși de a întemeia o familie este recunoscut bărbatuluiși femeii, începând de la vârsta nubilă”; precum și

articolul 12 din Curtea Europeană a Drepturilor

Omului care prevede că: „dreptul de a se căsători șide a întemeia o familie ca un singur drept. (…)[Acesta] recunoaște de fapt dreptul bărbatului și alfemeii, aflați la vârsta la care își pot da consimță -mântul, de a întemeia o familie, de a avea copii.Existența unui cuplu este fundamentală”.

În contradicție cu afirmațiile din Expunerea de

motive a prezentei propuneri legislative, potrivit

cărora statele „trebuie să țină cont, în virtuteaarticolului 8 din Convenția Europeană a DrepturilorOmului, de evoluția societății și de faptul că existămai multe moduri în care se poate duce o viață decuplu și de familie. Îi revine statului datoria săasigure mijloacele necesare protejării tuturorformelor de organizare a vieții private, acordândposibilitatea înscrierii lor într-un cadru juridic maisuplu decât cel furnizat de căsătorie”, semnalăm că

nu numai că nu există nicio obligație a statului românde a oferi cuplurilor coabitante (hetero sau homo)protecție egală în fața legii cu cea oferită familiei,dar dimpotrivă, Declarația Universală a Drepturilor

Omului

11

și Convenția Europeană a Drepturilor

Omului

12

menționează bărbatul și femeia uniți princăsătorie ca temei pentru familie. Întreaga legislație

care să reglementeze aceste aspecte cade exclusiv în



7

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=COM

%3A2016%3A108%3AFIN.

8

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=

COM:2016:106:FIN&from=RO.

9

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=

COM:2016:107:FIN.

10

https://e-justice.europa.eu/content_property_effects_of_

marriage_and_registered_partnership-182-ro.do.

seama legiuitorului național, a cărui obligație este

aceea de a respecta valorile culturale, religioase și

morale ale societății.

În jurisprudența sa

13

, Curtea Europeană a Drep -

turilor Omului a statuat că domeniul familiei este

„strâns legat de tradițiile culturale și istorice alefiecărei societăți și de concepțiile sale profunde”.

Rezoluția Adunării Parlamentare a Consiliului

Europei nr. 1720 din 19 ianuarie 2010 denumită

„Investirea în coeziunea familiei ca un factor dedezvoltare în vremuri de criză” recunoaște familiei

și alte atribute: «creatoare de bogăție», «factor de

dezvoltare», «forța pentru înfruntarea dificultăților

vieții», «element fundamental de ajutor pentru relan -

sarea economiei, în special în contexte dificile și în

perioade de schimbare». Acesta este motivul pentru

care familia este protejată de instrumentele juridice

internaționale și, de aceea, «are dreptul la protecție

din partea societății și a statului» (Articolele 16 § 3din Declarația universală a drepturilor omului din1948 și 23 § 1 din Pactul internațional cu privire ladrepturile civile și politice din 1966), precum și la

«asistența de care are nevoie pentru a-și realiza pe

deplin rolul în comunitate» (Convenția ONU cu pri -

vire la drepturile copilului din 1989), rol care trebuie

să fie «cât mai larg posibil, în special (…) atâta timpcât ea are responsabilitatea întreținerii și educăriicopiilor pe care îi are în grijă» (Articolul 10 § 1 din

Pactul internațional cu privire la drepturile econo -

mice, sociale și culturale din 1966). Această protecție

de care se bucură familia trebuie să fie una «socială,juridică și economică, aptă să asigure dezvoltarea sadeplină» (Articolul 16 din Carta socială europeană

(revizuită) din 1996 și articolul 33 § 1 din Carta drep -

turilor fundamentale a Uniunii Europene din 2000).

Domeniul dreptului familiei fiind „strâns legat detradițiile culturale și istorice ale fiecărei societăți șide concepțiile sale profunde” (Cauza Schalk si Kopf

c. Austria, Cererea nr. 30141/04, Hotărârea Curții

Euro pene a Drepturilor Omului din 24 iunie 2010,

§§ 93-9), niciun text european sau internațional nuobligă statele să creeze un statut particular pentru ceicare coabitează, fie ei de sex diferit sau de același sex.

Articolul 8 din Convenția Europeană a Dreptu rilor

Omului vizează protejarea vieții private și familiale a

individului împotriva ingerințelor arbi trare ale

autorităților publice sau ale unor terți și nu obligarea

statelor să confere un anumit statut cuplurilor.

De altfel, prin prevederile Rezoluției Adunării

Parlamentare a Consiliului Europei nr. 1720 (2010)

din 19 ianuarie 2010 „Coeziunea familiei [fiind]sursa nenumăratelor valori spirituale și a avanta -jelor materiale”, invită statele membre, „să încura -jeze relațiile stabile” (6 § 2), „să lupte împotrivaexcluziunii sociale, a destrămării și a sărăciei, înspecial a familiilor monoparentale” (6 § 6) și „să îșiîndrepte atenția asupra copiilor crescuți în familiidefavorizate sau disfuncționale datorate rupturiistructurii familiale” (6 § 8). Așadar, toate avantajele

juridice și fiscale (din partea statului) de care se

bucură cei care se căsătoresc nu sunt acordate pentru

cuplu, ci pentru familia pe care aceștia sunt apți, prin

natura lor, și intenționează să o întemeieze. Ele țin de

politica familială a statului, acestea fiind acordate

doar datorită potențialității venirii pe lume a copiilor.

Prin urmare, nici Convenția Europeană a Drep -

turilor Omului, nici normele Consiliului Europei

nu garantează un drept general la egalitate, ci un

drept la nediscriminare în exercitarea drepturilor

garantate de Convenție.

În condițiile în care, urmare a intrării în vigoare a

dispozițiilor prezentei propuneri legislative, ar fi per -

mise și recunoscute uniunile persoanelor de același

sex, s-ar putea crea premisele unor vicii de neconsti -

tuționalitate în raport cu prevederile art. 26 din

Constituția României, republicată, referitoare la

ordinea publică și bunele moravuri. Astfel, în Decizia

nr. 1282/2010, Curtea Constituțională a stabilit că

„Viața intimă, familială și privată este protejată delege în condițiile în care se manifestă în cadrulordinii juridice, iar nu în afara sa. Dreptul de adispune de propria persoană, nefiind un drept abso -lut, poate fi exercitat numai cu respectarea dreptu -rilor altor persoane, a ordinii publice și a bunelormoravuri.”

Totodată în Decizia nr. 80/2014, instanța constitu -

țională a apreciat că libertatea de acțiune a persoanei

fizice „în privința vieții sale intime, familiale șiprivate nu poate fi și nu este absolută, ea trebuie săse integreze și să respecte valorile societății, alecolectivității; de aceea, persoana fizică nu poatefolosi abuziv și antisocial dreptul său de a dispunede ea însăși, ceea ce justifică stabilirea anumitorlimite în privința acestui drept, printre care și bunelemoravuri.”

În considerentele Deciziei nr. 19/2005, Curtea

Constituțională a statuat că morala publică este „înțe -leasă sub aspectul normelor de comportare socială aindividului în manifestările și exprimările sale suborice formă, cu privire la viața sexuală. Moralapublică își găsește expresie în sentimentul public depudoare și decență, a cărui nesocotire nu poate fitolerată de colectivitatea respectivă. Manifestările



13

A se vedea F. c. Elveția, nr. 11329/85, hotărârea din 18

decembrie 1987, § 33.

contrare moralei publice sunt social periculoase,pentru că neagă una dintre condițiile de existență asocietății și pentru că împiedică educația tinerelorgenerații în respectul față de valorile morale alesocietății. «Morala publică» și «bunele moravuri»sunt valori fundamentale, consacrate de Constituție.Drepturile și libertățile fundamentale pe care aceastale prevede nu pot fi exercitate într-un mod contrarbunelor moravuri sau care ar aduce atingere moraleipublice.”

Deși în Expunerea de motive se face vorbire la

„uniunile consensuale sau cuplurile care decid săcoabiteze în afara căsătoriei”, invocându-se că

„ținând cont de evoluțiile sociale cu privire la rela -țiile de cuplu și de familie, se impune o actualizare șio aliniere a legislației ce le privește, iar parteneriatulcivil reprezintă un prim pas în acest sens”, precizăm

că, potrivit art. 258 din Legea nr. 287/2009 privind

Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare,

statul ocrotește familia, care „se întemeiază pe căsă -toria liber consimțită între soți, pe egalitatea aces -tora, precum și pe dreptul și îndatorirea părinților dea asigura creșterea și educarea copiilor lor”. Legă -

tura indisolubilă dintre cele două instituții juridice –

familia și căsătoria – este, de altfel, statuată și la nivel

constituțional, în art. 48 din Legea fundamentală. Prin

adoptarea Noului cod civil, Parlamentul și-a exprimat

deja opțiunea de politică legislativă în materia

relațiilor de familie, reglementând, ca unica formă de

conviețuire recunoscută, căsătoria între persoane de

sexe diferite – în conformitate cu tradiția socială,

culturală și religioasă a poporului român. Formularea,

fără echivoc, se regăsește în art. 259 și art. 271 din

Legea nr. 287/2009 privind Codul civil.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 277 din

Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, sunt interzise

căsătoriile dintre persoane de același sex sau unele

forme de conviețuire, astfel: „(1) Este interzisă căsă -toria dintre persoane de același sex. (2) Căsătoriiledintre persoane de același sex încheiate sau con -tractate în străinătate fie de cetățeni români, fie decetățeni străini nu sunt recunoscute în România. (3)Parteneriatele civile dintre persoane de sex opus saude același sex încheiate sau contractate în străi -nătate fie de cetățeni români, fie de cetățeni străininu sunt recunoscute în România. (4) Dispozițiilelegale privind libera circulație pe teritoriul Românieia cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europeneși Spațiului Economic European rămân aplicabile.”

Totodată, potrivit Expunerii de motive, actuala

reglementare „are ca finalitate oferirea unei protecțiijuridice acelor cupluri care nu doresc să-și schimbestatutul civil, dar care sunt dispuse să-și oficializeze

relația printr-o alternativă la căsătorie”. Potrivit

proiectului, înregistrarea unui parteneriat civil va

genera în plus față de forma de concubinaj în care

multe cupluri trăiesc în prezent, doar câteva drepturi

și obligații: dreptul la alegerea numelui (art. 37),

obligația de întreținere (art. 38), unele drepturi în

relația cu copiii (art. 39-48), unele drepturi patri -

moniale (art. 49-52), dreptul la moștenire (art. 54),

precum și unele aspecte privind egalitatea de trata -

ment (art. 55-62).

Regimul juridic al probațiunii pentru perioada de

conviețuire și posibilitatea prestării întreținerii către

partenerul aflat în nevoie ori incapacitate de a munci,

cu excepția incapacității care este rezultat al parte -

neriatului, nu sunt reglementate și nici nu se face

trimitere în mod expres la dispozițiile relevante din

Codul civil.

Tot referitor la copii, propunerea legislativă nu dă

o rezolvare problemei adopției de către ambii par -

teneri de sex diferit sau de același sex. Astfel, potrivit

art. 462 alin. (1) din Legea nr. 287/2009, republicată,

cu modificările ulterioare, două persoane nu potadop ta împreună, cu excepția cazului în care suntsoț și soție, iar alin. (3) al aceluiași articol dispune că

două persoane de același sex nu pot adopta îm -preună.

În legătură cu aceste aspecte, lucrurile nici nu ar

putea sta altfel, atâta vreme cât dispozițiile legale sus-

menționate privitoare la copii sunt corolarul institu -

ției juridice a căsătoriei.

Față de cele arătate, și în ipoteza în care o regle -

mentare cum este cea propusă ar corespunde cadrului

legal existent, utilitatea sa ar fi una limitată la cele

câteva drepturi care decurg din înregistrarea unui

asemenea parteneriat, îndeosebi cu privire la bunuri.

Propunerea legislativă nu prevede excepții pe

motive de conștiință pentru funcționarii registratori

din cadrul serviciilor publice comunitare locale de

evidență a persoanelor din cadrul primăriilor, care nu

vor dori, din cauze religioase sau de altă natură, să

înregistreze parteneriate civile, și nici pentru antre -

prenorii creștini care ar putea refuza oferirea de

servicii relațiilor de comuniune civilă întemeiate în

baza acestor parteneriate. Astfel de situații sunt deja

foarte numeroase și problematice în alte țări, precum

SUA și Marea Britanie, unde legislația a devenit de

așa natură încât cei menționați sunt obligați, împo -

triva conștiinței lor, la prestarea unor astfel de

servicii.

Din punct de vedere al sistematizării conținutului

propunerii legislative, pentru evitarea oricăror

antinomii juridice, normele preconizate trebuie

corelate în special cu dispozițiile Legii nr. 287/2009



privind Codul civil, republicată, cu modificările

ulterioare, precum și cu cele ale Legii nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă, republicată, cu

modificările ulterioare.

II. Observații cu privire la textele propunerii

legislative

Pentru respectarea exigențelor de tehnică legisla -

tivă, este necesară utilizarea unei terminologii

specifice limbajului normativ și stilului juridic, prin

formulări concise, clare și precise, care să excludă

orice echivoc, luând în considerare diferitele ipoteze

ce se pot ivi în aplicarea actului normativ. De

asemenea, este recomandată evitarea enunțurilor am -

bigue, prea generale, care pot da loc unor interpretări

neunitare a textelor, reformularea exprimărilor

defectuoase, eliminarea aspectelor neconcordante,

precum și înlăturarea repetițiilor inutile care afec -

tează estetica exprimării și prejudiciază stilul juridic.

Cu titlu de exemplu:

– definirea parteneriatului civil, respectiv a par -

teneriatului civil informal prin sintagma „o relație decomuniune civilă” este tautologică, fiind necesară

revederea normelor;

– utilizarea sintagmelor „Toate formele de vio -lență între parteneri”, respectiv „Toate formele dediscriminare, directă sau indirectă”, prin gradul mare

de generalitate al înțelesului acestora, face ca normele

să fie insuficient de clare, ceea ce afectează accesi -

bilitatea și predictibilitatea acestora;

– expresia „sub formă de o singură bază de dateelectronică centralizată națională” este insuficient

de clară;

– la art. 33 alin. (2) lit. b) este vorba despre

„schimbarea (…) prenumelor partenerilor civili”,

deși la art. 16 este reglementată doar ipoteza schim -

bării numelui de familie, nu și cea a prenumelui. De

altfel, ipoteza schimbării numelui de familie este

prevăzută și de art. 22 alin. (5);

– la art. 40 alin. (1) se face trimitere tot la art. 40,

necorelare care are drept consecință echivocul în

aplicarea actului normativ, iar alin. (2) cuprinde

exprimarea tautologică: „dreptul de a lua deciziiurgente privind luarea…”.

În ceea ce privește criteriile de claritate, precizie,

previzibilitate și predictibilitate pe care un text de

lege trebuie să le îndeplinească, Curtea Constitu -

țională, prin Decizia nr. 26/2012 a constatat că,

potrivit art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000, repu -

blicată, cu modificările și completările ulterioare,

„textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent

și inteligibil, fără dificultăți sintactice și pasaje

obscure sau echivoce”, iar potrivit art. 36 alin. (1)

din aceeași lege, „actele normative trebuie

redactate într-un limbaj și stil juridic specific

normativ, concis, sobru, clar și precis care să

excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a

regulilor gramaticale și de ortografie”.

Deși normele de tehnică legislativă nu au valoare

constituțională, Curtea a constatat că prin regle -

mentarea acestora au fost impuse o serie de criterii

obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a

căror respectare este necesară pentru a asigura siste -

matizarea, unificarea și coordonarea legislației,

precum și conținutul și forma juridică adecvate

pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea aces -

tor norme concură la asigurarea unei legislații care

respectă principiul securității raporturilor juri dice,

având claritatea și previzibilitatea necesară.”La titlu, referitor la sintagma „parteneriatul

civil”, în statele membre ale Uniunii Europene,

denumirea acestei forme de comuniune este diferită.

Astfel, în Austria

14

și Danemarca

15

, poartă denu -

mirea de „Parteneriat înregistrat”, în Franța

16

sunt

reglementate atât parteneriatul neînregistrat

(concubinajul), cât și parteneriatul înregistrat

(PACS – pactul civil de solidaritate), în Germania

este reglementat Parteneriatul de viață, prevăzut de

Legea privind parteneriatul de viață (Eingetragene

Lebenspartnerschaftsgesetz

17

), din 16 februarie 2001.

Având în vedere faptul că în cuprinsul propunerii

legislative sunt articole în care sunt definiți termeni și

expresii, cum ar fi, cu titlu de exemplu, art. 2 și art. 3

alin. (1), pentru rigoare normativă, definițiile trebuie

să fie grupate într-un singur articol, a cărui parte

introductivă să aibă următoarea redactare:

„Art….. – În înțelesul prezentei legi, termenii șiexpresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a) … ;”.Prin consacrarea legislativă a parteneriatului civil,

a cărui figură juridică, reglementată în normele din

prezenta propunere, este similară cu cea a familiei,

se ajunge în situația în care să existe două instituții



14

Potrivit Legii parteneriatelor înregistrate (Eingetragene

Partnerschaftgesetz) – EPG, din 30 decembrie 2009, https://www.

ris.bka.gv.at/Ergebnis.wxe?Abfrage=Bundesnormen&Kundmac

hungsorgan=&Index=&Titel=epg&Gesetzesnummer=&VonArti

kel=&BisArtikel=&VonParagraf=&BisParagraf=&VonAnlage=

&BisAnlage=&Typ=&Kundmachungsnummer=&Unterzeichnu

ngsdatum=&FassungVom=18.07.2011&Nor.

15

În conformitate cu Legea nr. 372/1989 privind parte ne ria -

tele înregistrate, http://www.qrd.org/qrd/world/europe/denmark/

registered.partnership.act.with.amendment.

16

În Codul civil (Cartea I, Titlul XIII – Despre pactul civil de

solidaritate și despre concubinaj, https://www.legifrance.gouv.fr/

affichCode.do?idArticle=LEGIARTI000006428463&idSectionT

A=LEGISCTA000006136536&cidTexte=LEGITEXT00000607

0721&dateTexte=2011102

6

.

17

http://www.gesetze-im-internet.de/englisch_lpartg/englisch_

lpartg.html.

juridice aproape identice. Astfel, s-ar putea ajunge la

o confuzie între drepturile și obligațiile izvorâte din

relațiile matrimoniale cu cele din parteneriatele

civile. De altfel, la art. 36 alin. (4) este prevăzut că

„partenerii civili au aceleași drepturi procedurale șistatut în toate instanțele și procedurile administrativeprecum cuplurile căsătorite”.

Referitor la ipoteza asimilării drepturilor parte -

nerilor civili cu cele ale cuplurilor căsătorite, în con -

siderentele Deciziei Curții Constituționale nr. 580/

2016 s-a stabilit că „În anul 1991, când Consti tuțiaa fost adoptată, căsătoria era privită în România înaccepțiunea sa tradițională, de uniune între unbărbat și o femeie. Această idee este sus ținută deevoluția ulterioară a legislației în materia dreptuluifamiliei din România, precum și de inter pretareasistematică a normelor constituționale de referință.Astfel, art. 48 din Constituție definește instituțiacăsătoriei în corelație cu protecția copiilor,deopotrivă «din afara căsătoriei» și «din căsătorie».Este evidentă, deci, componenta biologică ce afundamentat concepția legiuitorului constituant înprivința căsătoriei, fiind fără îndoială că aceasta afost privită ca uniunea dintre un bărbat și o femeie,câtă vreme numai dintr-o astfel de uniune, indiferentdacă este în căsătorie sau în afara ei, se pot naștecopii.”

Totodată, propunerea legislativă conține norme

prin care se asimilează situații diferite din cadrul

parteneriatului civil cu situații similare stabilite pentru

regimul matrimonial de Legea nr. 287/2009 privind

Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare,

după cum urmează: art. 30, art. 42 alin. (2), art. 49

alin. (3), art. 53, art. 54, art. 56 alin. (1), art. 57

alin. (1), art. 58 alin. (1), art. 59 alin. (1), precum și

art. 64.

Pentru rigoare normativă, este necesar să fie

prevăzută în mod expres și competența teritorială a

instanței, precum și faptul dacă este aplicabilă com -

petența teritorială alternativă prevăzută de art. 113

alin. (1) pct. 1 și 2 din Legea nr. 134/2010 privind

Codul de procedură civilă, republicată, cu modifi -

cările ulterioare.

Pentru o exprimare specifică stilului normativ,

termenul „menționate” trebuie înlocuit prin „prevă -zute”. Totodată, sintagma „al prezentei legi” trebuie

eliminată, ca inutilă, iar în redactarea propusă, norma

de la alin. (2) are caracter retroactiv, astfel încât este

necesară revederea acesteia.

În text se utilizează, cu același sens, termeni

precum „gen” și „sex”, redactarea este insuficient

de clară, ceea ce afectează predictibilitatea normei.

Simpla evocare a principiilor pe care se bazează

parteneriatul civil, fără ca acestea să fie definite sau

să fie utilizată norma de trimitere la actele normative

din materia discriminării, face ca norma să fie

insuficient de clară, fiind necesară revederea acesteia,

iar la alin. (2), pentru precizia normei, este necesară

reformularea expresiei „sunt supuse reglementărilorexistente cu privire la violența domestică”, astfel

încât normele vizate să fie exprimate în mod expres;

la alin. (3), definiția termenului „discriminare” din

art. 2 alin. (1)

18

din Ordonanța Guvernului nr. 137/

2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor

formelor de discriminare, republicată nu conține

interdicția discriminării pe criteriul coabitării între

persoane de același sex sau de sexe diferite, ci pe alte

criterii.

Pentru realizarea unității terminologice, termenul

„registrator” trebuie corelat cu sintagma „funcțio -narii registratori” utilizată la art. 32 alin. (2).

Soluția legislativă conform căreia „parteneriatulcivil nu poate fi încheiat de o persoană care nu estecetățean român sau care este cetățean străin cureședința în România de mai puțin de un an” nu este

argumentată în instrumentul de motivare și prezen -

tare al prezentei propuneri legislative. Totodată, prin

aplicarea respectivei norme, se poate crea o situație

discriminatorie pentru cetățenii statelor membre ale

Uniunii Europene.

Pentru rigoare normativă, este necesară eliminarea

sintagmei „fiind aplicabile dispozițiile prezentei legiprivind anularea parteneriatului civil”.

Pentru o exprimare specifică stilului normativ,

sintagma „registratorul stabilește” trebuie înlocuită

prin sintagma „registratorul, ca urmare a verificăriiprevăzută la art. 15, constată” iar expresia „scrie onotă în acest sens în cererea lor” trebuie înlocuită cu

expresia „consemnează pe cererea acestora rezul -tatul verificării”.

Ipoteza potrivit căreia „persoanele care intențio -nează să încheie parteneriatul civil vor preciza încererea lor numele de familie ales”, poate crea

aparența că persoanele care încheie un parteneriat

civil constituie o familie, ceea ce contravine dispo zi -



18

„(1) Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se

înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe

bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială,

convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică

necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie

defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect

restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării,

în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților

fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul

politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale

vieții publice”.

țiilor art. 258 alin. (1) din Legea nr. 287/2009,

republicată, cu modificările ulterioare, potrivit căruia

„Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțităîntre soți, pe egalitatea acestora, precum și pedreptul și îndatorirea părinților de a asigura creș -terea și educarea copiilor lor”.

De altfel, norma nu se corelează nici cu art. 33

alin. (1) lit. a), care face referire la „numele convenitla încheierea parteneriatului civil”.

Denumirea marginală, „Retragerea înregistrăriiintenției de a încheia un parteneriat civil” nu se

corelează cu textul art. 18, potrivit căruia „… respec -tiva cerere de a încheia un parteneriat civil seconsideră retrasă”.

La art. 19, pentru rigoare normativă, denumirea

marginală trebuie reformulată, astfel: „Locul înche -ierii parteneriatului civil”; iar la alin. (1), se reco -

mandă revederea normei, deoarece nu este clar

înțe lesul sintagmei „incintă oficială a primăriei”.

Expresia „ambele persoane care intenționează săîncheie un parteneriat civil sunt prezente în per -soană” este tautologică, fiind improprie stilului nor -

mativ. Ca urmare, se recomandă revederea normei.

Pentru rigoarea exprimării, sintagma „declarațiede consemnare acordului partenerilor” trebuie înlo -

cuită cu sintagma „declarație de consemnare aacordului partenerilor”.

Pentru unitate terminologică cu art. 12 alin. (1),

expresia „în conformitate cu articolele 8-11 dinprezenta lege” trebuie înlocuită cu expresia „încheiatcu încălcarea prevederilor art. 8-11”.

Totodată, pentru a se evita dubla reglementare,

se recomandă ca norma să se coreleze și cu art. 7

alin. (3), care conține o soluție similară, referitoare

la posibilitatea oricărei persoane interesate de a

solicita instanței să constate nulitatea unui parteneriat

civil.

Expresia „Registrul parteneriatelor civile, denu -mit în continuare Registrul” este inutilă, deoarece

reiterează expresia prevăzută deja la art. 22 alin. (4),

iar la alin. (2), expresia „prevederile legale privindprotecția datelor cu caracter personal se aplicăcorespunzător” este improprie stilului normativ, fiind

necesară reformularea textului, astfel încât să fie

prevăzute în mod expres normele vizate.

La art. 32 alin. (1) norma este eliptică, deoarece

nu conține ipoteza în care într-o unitate administrativ-

teritorială nu sunt constituite servicii publice comu -

nitare locale de evidență a persoanelor.

Norma ar putea să se coreleze cu soluția legisla -

tivă din art. 3 alin. (1) din Legea nr. 119/1996 cu

privire la actele de stare civilă, republicată, cu modi -

ficările și completările ulterioare, potrivit căruia

„Atribuțiile de stare civilă se îndeplinesc de consiliilejudețene, respectiv de Consiliul General al Munici -piului București, de serviciile publice comunitarelocale de evidență a persoanelor, în unitățileadministrativ-teritoriale unde acestea sunt consti -tuite, precum și de ofițerii de stare civilă din cadrulprimăriilor unităților administrativ-teritoriale în carenu funcționează servicii publice comunitare locale deevidență a persoanelor.”

La partea introductivă a art. 33 alin. (1) sintagma

„se înregistrează pentru înregistrarea de bază” este

tautologică, fiind necesară revederea normei; prezen -

ta observație și pentru partea introductivă a alin. (2),

în ceea ce privește sintagma „se înregistrează caînregistrări”.

La art. 34 pentru rigoare normativă, soluția ar

trebui să vizeze ipoteza rectificării, și nu a corectării.

La art. 35 alin. (3), este necesară eliminarea nor -

mei, deoarece ipoteza este prevăzută și la art. 66.

Totodată, semnalăm o lipsă de unitate terminologică,

având în vedere faptul că la alin. (1) se vorbește de

„extrasele cu privire la faptele înregistrate înRegistru”, iar la alin. (4) de „extrasul din Registru”.

Prin gradul mare de generalitate al expresiei

„aceleași drepturi procedurale și statut în toateinstanțele și procedurile administrative”, norma este

insuficient de clară, ceea ce afectează accesibilitatea

și predictibilitatea acesteia. Ca urmare, este necesară

dezvoltarea textului, astfel încât să fie prevăzute în

mod expres statutul și drepturile procedurale vizate.

Cu titlu de exemplu, la pct. 37 din considerentele

Deciziei Curții Constituționale nr. 562/2017, s-a

stabilit că „deosebirea de tratament juridic întresoțul/fostul soț al suspectului sau inculpatului, pede o parte, respectiv persoanele care au stabilitrelații asemănătoare acelora dintre soți, în cazul încare conviețuiesc ori nu mai conviețuiesc cu sus -pectul sau inculpatul, pe de altă parte, din pers -pectiva reglementării dreptului de a refuza sădeclare în calitate de martori în procesul penal, estediscriminatorie, nefiind justificată în mod obiectiv șirezonabil, de vreme ce norma procesual penalăcriticată nu păstrează un raport rezonabil de pro -porționalitate între mijloacele folosite și scopul avutîn vedere. Dreptul la „viața de familie”, în cazulpersoanelor care au relații asemănătoare aceloradintre soți ori au avut relații asemănătoare aceloradintre soți cu suspectul sau inculpatul este necesar afi protejat, în materie penală, într-un mod similarcuplurilor legal constituite, având în vedere identi -tatea de rațiune a reglementării normei procesualpenale criticate în ipotezele menționate. În acelașitimp, Curtea reține că, în măsura în care nu vor fi



obligate să dea declarații în calitate de martor înprocesul penal, persoanele care au relații asemă -nătoare acelora dintre soți ori au avut relațiiasemănătoare acelora dintre soți cu suspectul sauinculpatul au, totuși, facultatea de a da astfel dedeclarații, renunțând la dreptul lor, în acest fel fiindasigurat și interesul public de a se exercita în modeficient acțiunea penală.”

Referitor la ipoteza încredințării, de către un pă -

rinte care exercită tutela față de un copil, a „respon -sabilităților, parțial sau în întregime, parte neruluicivil”, prin această operațiune juridică, partenerul

civil ar căpăta aceleași drepturi ca ale tutorelui, indi -

ferent dacă îndeplinește sau nu condițiile prevăzute

de art. 113 alin. (1) din Legea nr. 287/2009, repu -

blicată, cu modificările ulterioare. Pentru caracterul

complet al normei propuse, în mod similar dreptului

de abitație al soțului supraviețuitor, respectiv dreptului

special de moștenire al soțului supraviețuitor asupra

mobilierului și obiectelor de uz casnic, astfel cum sunt

acestea reglementate la art. 973 și 974 din Legea

nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare,

este necesar să se prevadă condițiile care trebuie

îndepli nite pentru ca partenerul supraviețuitor să

bene ficieze de aceste drepturi.

Pentru claritatea normei propuse se va preciza

faptul că, în mod similar cu dreptul de moștenire al

soțului supraviețuitor, pentru ipoteza donațiilor co -

mune (făcute de dispunător ambilor parteneri, în

comun), în concurs cu oricare din clasele de moște -

nitori legali, partenerul supraviețuitor trebuie să vină

la moștenire numai în cota succesorală care trebuie

prevăzută, astfel cum s-a arătat anterior, aplicată

asupra jumătății care a aparținut partenerului decedat.

Referitor la dreptul la pensie de urmaș al parte -

nerului supraviețuitor, prin Hotărârea Curții de Justiție

a Comunităților Europene în cauza C/267/06 Tadao

Maruko/Versorgungsanstalt der deutschen Bühnen,

publicată în JOUE nr. C128 din 24.05.2008, s-a decis

că un partener de viață de același sex poate avea

dreptul la o pensie de soț supraviețuitor acordat în

cadrul unui sistem de asigurare profesională.

Instanța națională trebuie să verifice dacă un partener

de viață supraviețuitor se află într-o situație asemă -

nătoare celei a unui soț beneficiar al pensiei de urmaș

în cauză.

Cu privire la intenția de abrogare a art. 277 din

Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările

ulterioare, precizăm că, în prezent, Curtea Constitu -

țională analizează excepția de neconstituționalitate

referitoare la același articol, ridicată în cauza ce

formează obiectul Dosarului nr. 78D/2016, termenul

fixat pentru pronunțarea deciziei fiind data de

24 aprilie 2018.

Prin urmare, având în vedere că, în considerentele

Deciziei nr. 1018/2010, Curtea Constituțională a sta -

tuat că „adoptarea de către legiuitor a unor normecontrare celor hotărâte într-o decizie a Curții Con-stituționale,[…] încalcă Legea fundamentală”, res -

pec tiva intervenție legislativă ar fi trebuit să fie

promovată ulterior pronunțării deciziei în speța

evocată mai sus.

Soluția legislativă de abrogare generică a actelor

normative contrare prezentei propuneri este impro -

prie stilului normativ, fiind necesar să fie prevăzute în

mod expres normele vizate a fi abrogate.

La art. 68, se recomandă eliminarea acesteia ca

inutilă deoarece, de lege lata, art. 12 alin. (1) din


completările ulterioare, stabilește că legile „intră învigoare la 3 zile de la data publicării în MonitorulOficial al României, Partea I, sau la o dată ulte -rioară prevăzută în textul lor”.

AVIZ


privind abrogarea alineatelor (3) şi (4) ale

art. 25 din Legea nr. 312 din 28 iunie 2004

privind Statutul Băncii Naţionale a României

Consiliul Legislativ avizează negativ propunerea

legislativă, pentru următoarele considerente:

Dispoziţiile propuse spre abrogare reprezintă

trans punerea, în legislaţia naţională, a principiului

protecţiei legale a autorităţii de supraveghere,

consacrat prin Principiile de bază pentru o supra ve -

ghere bancară eficientă, emise de Comitetul de la

Basel, revizuite în anul 2012.

În cadrul Principiului 2 – „Independenţă, respon -

sabilitate, resurse şi protecţia legală pentru supra ve -

ghetori” din cadrul documentului menţionat anterior,

sunt prevăzute cerinţele pentru asigurarea protecţiei

legale a supraveghetorului şi a personalului acestuia,

în legătură cu îndeplinirea sau omisiunea îndeplinirii

cu bună credinţă şi fără neglijenţă a atribuţiilor de

supraveghere prudenţială, precum şi pentru asigu -

rarea protecţiei legale sub aspectul cheltuielilor de

judecată aferente litigiilor specifice, decurgând din

desfăşurarea acestei activităţi.

Procedura de conformare a cadrului legislativ

naţional la Principiile de la Basel se realizează în ca -

drul evaluărilor Programului Băncii Mondiale şi al

Fondului Monetar Internaţional de evaluare a sec -

torului financiar (FSAP).



Orice modificare şi/sau completare adusă

Statutului BNR presupune, în mod obligatoriu,

derularea procedurii de consultare prealabilă a

Băncii Centrale Europene, conform dispoziţiilor

art. 127 alin. (4) din Tratatul privind funcţionarea

Uniunii Europene şi art. 2 alin. (1), liniuţa a 3-a din

Decizia nr. 98/415/CE a Consiliului din 29 iunie 1998

privind consultarea Băncii Centrale Europene de

către autorităţile naţionale cu privire la proiectele de

reglementare, cu referire la orice aspect care priveşte

organizarea şi/sau funcţionarea băncilor centrale

naţionale.

Având în vedere considerentele expuse, propune -

rea legislativă nu poate fi adoptată.

AVIZ


privind comercializarea produselor alimentare

care conțin o proporție mai mică de 95%

de origine animală



Soluțiile preconizate instituie paralelisme ale

cadrului de reglementare privind comercializarea

produselor alimentare, stabilite atât prin acte juridice

europene, cât și prin acte normative interne.

Actele juridice europene sunt obligatorii pentru

fiecare stat membru destinatar cu privire la rezultatul

care trebuie atins, potrivit art. 288 din Tratatul

privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

parte constitutivă a Tratatului de la Lisabona.

Totodată, reținem și principiul fundamental al prio -

rității dreptului european, consacrat de-a lungul

timpului de Curtea de Justiție Europeană de la

Luxemburg, reiterat și de prevederile constituționale

ale art. 148 alin. (2).

Obiectul propunerii legislative este deja regle -

men tat și în acte normative interne, respectiv în:

– Legea nr. 321/2009 privind comercializarea

produselor alimentare, republicată;

– Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2001

privind reglementarea producției, circulației și co -

mer cializării alimentelor, republicată, cu modifi cările

și completările ulterioare;

– Hotărârea Guvernului nr. 106/2002, cu modifi -

că rile şi completările ulterioare.

Etichetarea produselor alimentare este prevăzută

în Hotărârea Guvernului nr. 106/2002 privind

etichetarea alimentelor, cu modificările și comple -

tările ulterioare, care transpune Directiva 2000/13/CE

a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mar -

tie 2000 privind armonizarea legislațiilor statelor

membre referitoare la etichetarea și prezentarea pro -

duselor alimentare, precum și la publicitatea acestora.

În acest context, propunerea legislativă ar urma să

reglementeze un domeniu deja instituit prin dispoziții

interne şi europene, ceea ce contravine art. 16

alin. (1) din Legea nr. 24/2000, republicată, cu

modifi cările şi completările ulterioare, precum și

art. 148 alin. (2) din Constituția României, repu -

blicată.

În actuala redactare, propunerea legislativă nu

poate fi promovată întrucât intervențiile legislative

propuse sunt deficitare și din punctul de vedere al

tehnicii legislative. Astfel, se constată că aceasta nu

respectă dispozițiile art. 24 din Legea nr. 24/2000,

republicată, cu modificările și completările ulterioare,

potrivit cărora soluțiile propuse trebuie să acopere

întreaga problematică a relațiilor sociale ce reprezintă

obiectul de reglementare. În acest context, remarcăm

faptul că textul este foarte restrâns, rezumându-se

doar la două articole, deși ar urma să reglementeze

un domeniu complex, și anume acela al comercia -

lizării produselor alimentare.

Mai mult decât atât, un act normativ trebuie să

îndeplinească anumite cerințe de claritate și previ -

zibi litate, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie

suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat.

Pornind de la titlul propunerii legislative, sem -

nalăm că redarea este defectuoasă, întrucât sintagma

„de origine animală” este insuficient de clară, putând

însemna inclusiv deșeuri ce provin de la animale.

Ar fi fost necesar ca propunerea legislativă

să respecte dispozițiile art. 13, 14 și 16 din Legea


tările ulterioare, referitoare la integrarea acesteia în

ansamblul legislației, unicitatea reglementării în

materie și evitarea paralelismelor.

În Decizia nr. 283 din 21 mai 2014, Curtea

Constituțională a reținut faptul că „în jurisprudențasa, s-a mai pronunțat cu privire la critici de neconsti -tuționalitate raportate la art. 1 alin. (5) din Consti -tuție prin prisma încălcării Legii nr. 24/2000. Astfel,în privința incidenței normelor de tehnică legislativăîn cadrul controlului de constituționalitate, Curtea amai arătat că deși ele „nu au valoare constituțională,[...] prin reglementarea acestora legiuitorul a impuso serie de criterii obligatorii pentru adoptareaoricărui act normativ, a căror respectare este nece -sară pentru a asigura sistematizarea, unificarea șicoordonarea legislației, precum și conținutul și formajuridică adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel,respectarea acestor norme concură la asigurareaunei legislații care respectă principiul securitățiiraporturilor juridice, având claritatea și previzibili -



tatea necesară” (Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012,Decizia nr. 681 din 27 iunie 2012, Decizia nr. 447 din29 noiembrie 2013 sau Decizia nr. 448 din 29 oc -tombrie 2013). De aceea, «nerespectarea nor melorde tehnică legislativă determină apariția unorsituații de incoerență și instabilitate, contrareprincipiului securității raporturilor juridice încomponenta sa referitoare la claritatea și previ -zibilitatea legii» (Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012și Decizia nr. 448 din 29 octombrie 2013)”.

AVIZ


abrogarea Legii nr. 275 din 27 decembrie 2017

pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.

23/2017 privind plata defalcată a TVA



Intervențiile legislative ar avea ca finalitate invali -

darea unor măsuri care „au creat sarcini suplimentare

pentru structurile ANAF” și care „nu au avut impact

favorabil asupra veniturilor bugetare sau asupra

mediului de afaceri”.

Propunerea legislativă este deficitară sub aspectul

respectării normelor de tehnică legislativă, precum şi

al fundamentării riguroase a soluţiilor propuse.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 62 teza întâi din


completările ulterioare, dispoziţiile actului modi -

ficator, în speță Legea nr. 275/2017, s-au integrat de

la data intrării sale în vigoare în actul normativ de

bază, respectiv în Ordonanța Guvernului nr. 23/2017,

intervenţiile ulterioare de modificare şi/sau com ple -

tare trebuind a fi făcute prin raportare la actul

normativ de bază.

În acest sens, propunerea trebuia să aibă în vedere

modificarea expresă a prevederilor din Ordo nanța

Guvernului nr. 23/2017, astfel cum acestea au fost

modificate și completate prin Legea nr. 275/2017,

și nu abrogarea legii de aprobare a ordonanţei.

Pe de altă parte, în raport de obiectul reglementării

propuse, este necesară existenţa unui studiu de

impact, prin care să fie argumentată necesitatea

măsurilor fiscale propuse. Astfel, în considerarea

art. 30 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din Legea

nr. 24/2000, republicată, cu modificările şi com -

pletările ulterioare, prin elaborarea unui asemenea

studiu de impact pot fi estimate costurile şi bene -

ficiile aduse în plan economic şi social prin adoptarea

regle men tării propuse, precum şi evidenţiate dificul -

tăţile care ar putea apărea în procesul de punere în

practică a acesteia. Ca urmare propunerea legislativă

nu poate fi adoptată în forma propusă.



Având în vedere importanța practică pe care o

prezintă cele două instituții procesuale – recursul în

interesul legii și sesizarea Înaltei Curți de Casație și

Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile

pentru dezlegarea unei chestiuni de drept – sub

aspectul dezvoltării unitare a jurisprudenței, conti -

nuăm în acest număr o sumară prezentare a deciziilor

de admitere în această materie pronunțate de către

Înalta Curte de Casație și Justiție în cursul anului

2018, în materie civilă și de contencios administrativ.

I. Decizii de admitere a recursului în interesul

legii

Decizia nr. 3 din 19 februarie 2018

1

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a luat în

examinare sesizarea formulată de Colegiul de

conducere al Curţii de Apel Bacău cu privire la

interpretarea dispoziţiilor art. 3.1.1 lit. c) din Norma

de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru

măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor

(cinemometre)”, aprobată prin Ordinul directorului

general al Biroului Român de Metrologie Legală

nr. 301/2005, cu modificările şi completările ulte -

rioare, în sensul dacă acestea se aplică la momentulconstatării contravenţiei, în urma măsurării vitezeide către operatorul radar/instanţa de judecată, încursul soluţionării plângerii contravenţionale, ori seaplică doar la momentul verificării şi omologăriiaparatului radar de către serviciul de metrologielegală.

Analizând chestiunea supusă examinării, instanța

supremă a admis recursul în interesul legii şi, în con -

secinţă, a stabilit că în interpretarea şi aplicarea dispo -ziţiilor pct. 3.1.1 din Norma de metrologie legală NML021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circu -laţie a autovehiculelor (cine mo metre)”, aprobată prinOrdinul directorului general al Biroului Român de



1

Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423

din 17 mai 2018.

2


din 7 mai 2018.

Metrologie Legală nr. 301/2005, cu modificările şicompletările ulte rioare, erorile maxime tolerate pentrumăsurarea vitezei sunt cerinţe metrologice aplicabilenumai în procedura de atestare a unui cinemometrude către entităţile prevăzute la art. 4 din ordinul sus-men ţionat, respec tiv doar la momentul verificării şiomologării aparatului.

Decizia nr. 4 din 5 martie 2018

2

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul

competent să judece recursul în interesul legii a

examinat sesizarea formulată de Colegiul de condu -

cere al Curţii de Apel Cluj cu privire la interpretareaşi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 8 alin. (1),raportate la cele ale art. 1 alin. (1) lit. b) dinOrdonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicareatarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pereţeaua de drumuri naţionale din România, aprobatăcu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002,cu modificările şi completările ulterioare, în sensulstabilirii subiectului activ al contravenţiei ce constăîn fapta de a circula fără rovinietă valabilă, în cazulîn care se face dovada, cu un înscris înregistrat cudată certă la o instituţie publică, că vehiculul a fostînstrăinat anterior datei constatării contravenţiei.

Admițând recursul în interesul legii, Înalta Curte

de Casație și Justiție a stabilit că în interpretarea şiaplicarea unitară a dispoziţiilor art. 8 alin. (1),raportat la art. 7 şi art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordo -nanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicareatarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pereţeaua de drumuri naţionale din România, aprobatăcu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002,cu modificările şi completările ulterioare, în cazultransmiterii dreptului de proprietate asupra vehicu -lului, fostul proprietar pierde calitatea de utilizator şide subiect activ al contravenţiei constând în fapta dea circula fără rovinietă valabilă, iar dovada

Decizii de admitere a recursului în interesul legii și pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pronunţate

de către Înalta Curte de Casaţie și Justiţie în materie civilă și de contencios administrativ, în anul 2018

Monica NEAGU

Mariana COJOCARU

experți


transmiterii dreptului de proprietate se face potrivitdreptului comun.


3

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a luat în exa -

minare recursul în interesul legii formulat de Colegiul

de conducere al Curţii de Apel Suceava privind

competenţa de soluţionare în primă instanţă a liti giilor

având ca obiect acordarea ajutoarelor salariale de care

beneficiază cadrele militare, poliţiştii şi funcţionarii

publici cu statut special la trecerea în rezervă sau

direct în retragere, în temeiul art. 20 alin. (1) din

capitolul II al anexei nr. VII din Legea nr. 284/2010,

respectiv prematuritatea/admisibilitatea acţiunilor

având ca obiect acordarea ajutoarelor salariale de care

beneficiază cadrele militare, poliţiştii şi funcţionarii

publici cu statut special la trecerea în rezervă sau

direct în retragere, în temeiul art. 20 alin. (1) din

capitolul II al anexei nr. VII din Legea nr. 284/2010

formulate în perioada de suspendare a exerciţiului

dreptului la acordarea de ajutoare/inde mni zaţii.

Instanța supremă a admis recursul în interesul

legii şi, în consecinţă, a stabilit că litigiile având caobiect acordarea ajutoarelor salariale de carebeneficiază cadrele militare, poliţiştii şi funcţionariipublici cu statut special la trecerea în rezervă saudirect în retragere, în temeiul art. 20 alin. (1) dincapitolul II al anexei nr. VII din Legea-cadrunr. 284/2010 sunt de competenţa în primă instanţă asecţiilor/completurilor specializate în soluţionarealitigiilor de muncă, respectiv raportat la calitatea defuncţionar public a reclamanţilor, a secţiilor/comple -turilor specializate de contencios administrativ, iaracţiunile având ca obiect acordarea ajutoarelorsalariale de care beneficiază cadrele militare,poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special latrecerea în rezervă sau direct în retragere formulateîn temeiul art. 20 alin. (1) din capitolul II al anexeinr. VII din Legea-cadru nr. 284/2010 introduse înperioada de suspendare a exerciţiului dreptului laacordarea de ajutoare/indemnizaţii sunt prematurformulate.


4

Instanța supremă a luat în examinare recursul în

interesul legii formulat de Colegiul de conducere al

Curţii de Apel Alba Iulia vizând stabilirea compe -

tenţei materiale de soluţionare a acţiunilor în

despăgubiri formulate de Agenţia Naţională de Admi -

nistrare Fiscală, prin direcţiile generale regionale ale

finanţelor publice, împotriva administratorului unei

societăţi înregistrate în registrul comerţului, în

situaţia în care s-a dispus achitarea acestuia pentru

săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 6 din Legea

nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea eva -

ziunii fiscale, cu modificările ulterioare, în sensul de

a se determina dacă acţiunile având acest obiect suntîn competenţa instanţei de contencios administrativ şifiscal sau în competenţa instanţei civile.

Admițând recursul în interesul legii, instanța

supremă a stabilit că în interpretarea şi aplicareaunitară a dispoziţiilor art. 94 pct. 1 lit. k), art. 95pct. 1 şi art. 96 pct. 1 din Codul de procedură civilă,precum şi art. 281 din Legea nr. 207/2015 privindCodul de procedură fiscală, cu modificările şicompletările ulterioare, respectiv art. 10 alin. (1) dinLegea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cumodificările şi completările ulterioare, competenţamaterială de soluţionare a acţiunilor în despăgubiriformulate de Agenţia Naţională de AdministrareFiscală, prin direcţiile generale regionale ale finan -ţelor publice, împotriva administratorului uneisocietăţi înregistrate în registrul comerţului, în situ -aţia în care s-a dispus achitarea acestuia pentrusăvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 6 din Legeanr. 241/2005 pentru prevenirea şi combatereaevaziunii fiscale, cu modificările ulterioare, revineinstanţei civile.


5


minare sesizarea formulată de Colegiul de conducere

al Curţii de Apel Ploieşti referitor la următoarele

probleme de drept:

– dacă încălcarea dispoziţiei legale prevăzute deart. 96 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guver -nului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurilepublice, republicată, cu modificările şi completărileulterioare – prin neconsemnarea în procesul-verbal(I) a sancţiunii complementare a suspendării drep -tului de a conduce, (II) a intervalului de timp(conţinutul concret al sancţiunii complementare) încare este suspendat dreptul de a conduce şi (III) atemeiului juridic – este sancţionată cu nulitateaparţială a procesului-verbal şi atrage anulareainclusiv a menţiunilor privind măsura reţineriipermisului de conducere, nulitate ce nu poate fiînlăturată, sau este suficientă numai consemnareamăsurii tehnico-administrative a reţinerii permisului



3


din 30 mai 2018.

4


din 15 iunie 2018.

5


din 19 iunie 2018.

de conducere pentru valabilitatea procesului-verbal,inclusiv cu privire la măsura complementară desuspendare, durată şi temei juridic;

– dacă încălcarea dispoziţiilor art. 96 alin. (1) dinOrdonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002,prin raportare la interesul ocrotit, poate fi invocatăde instanţă, este sancţionată cu nulitatea absolută saurelativă şi este o nulitate procedurală, ce poate saunu poate fi înlăturată, sau este o nulitate materială.


legii şi, în consecinţă, a stabilit că în interpretarea şiaplicarea dispoziţiilor art. 96 alin. (1) din Ordonanţade urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circu -laţia pe drumurile publice, republicată, cu modi -ficările şi completările ulterioare, neconsemnarea, încuprinsul procesului-verbal de constatare şi sancţio -nare a contravenţiei, a sancţiunii complementare asuspendării dreptului de a conduce, a intervalului detimp în care acesta este suspendat şi a temeiuluijuridic este sancţionată cu nulitatea relativă parţialăa procesului-verbal, condiţionată de producerea uneivătămări care nu poate fi înlăturată decât prinanularea măsurii privind reţinerea permisului deconducere.

Decizia nr. 10 din 16 aprilie 2018

6

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost învestită

cu soluționarea recursului în interesul legii formulat

de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov

vizând problema de drept referitoare la stabilireanaturii litigiilor având ca obiect drepturi băneşti(gradaţia corespunzătoare vechimii în serviciu saunorma de hrană) solicitate de jandarmii din cadrulinspectoratului de jandarmi judeţean şi pompierii dincadrul Inspectoratului General pentru Situaţii deUrgenţă, categorii de personal cu grad militar carenu au încheiate contracte individuale de muncă,respectiv, dacă acestea sunt litigii de contenciosadministrativ sau litigii de muncă; stabilirea compe -tenţei materiale şi funcţionale a primei instanţe însoluţionarea acestor litigii, în funcţie de apreciereastatutului de cadru militar al reclamanţilor, ca fiindsupus unui raport de serviciu specific funcţionarilorpublici cu statut special, conform art. 5 alin. (1) lit. f)din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţio na -rilor publici, republicată, cu modificările şi comple -tările ulterioare, raportat la art. 109 din Legeanr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cumodificările şi completările ulterioare, sau unuiraport atipic de muncă, conform art. 278 alin. (2) din

Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cumodificările şi completările ulterioare.

Examinând cererea formulată de Colegiul de

conducere al Curţii de Apel Braşov, instanța supremă

a admis recursul în interesul legii şi a stabilit că, îninterpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilorart. 23 alin. (3) şi art. 27 alin. (1) din Legea nr.550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jan -darmeriei Române, cu modificările şi completărileulterioare, art. 20 din Legea nr. 121/1996 privindorganizarea şi funcţionarea Corpului PompierilorMilitari, cu modificările ulterioare, art. 15 alin. (2) şi(3), art. 16, art. 17 şi art. 18 din Ordonanţa Guver -nului nr. 88/2001 privind înfiinţarea, organizarea şifuncţio narea serviciilor publice comunitare pentrusituaţii de urgenţă, aprobată cu modificări şicompletări prin Legea nr. 363/2002, cu modificărileşi completările ulterioare, raportat la art. 2 alin. (2)teza întâi, art. 5 alin. (1) lit. f) şi g) şi art. 109 dinLegea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilorpublici, republicată, cu modificările şi completărileulterioare, şi art. 1, art. 4-6 din Legea nr. 80/1995privind statutul cadrelor militare, cu modificările şicompletările ulterioare, sunt de competenţa instan -ţelor de contencios administrativ litigiile având caobiect drepturile băneşti solicitate de jandarmii dincadrul inspectoratului de jandarmi judeţean şi pom -pierii din cadrul Inspectoratului General pentruSituaţii de Urgenţă, personal militar având statutulde cadre militare (ofiţeri, maiştri militari şi subo -fiţeri) care îşi desfăşoară activitatea în baza unorraporturi de serviciu, specifice funcţionarilor publicicu statut special.


7


minare recursul în interesul legii declarat de Colegiul

de conducere al Curţii de Apel Braşov referitor la

următoarea problemă de drept: dacă în interpretareadispoziţiilor art. 784 alin. (1) teza a doua din Codulde procedură civilă, efectele suspendării executăriisilite prin poprirea înfiinţată asupra conturilorbancare se întind numai asupra obligaţiilor ce revinterţului poprit în ce priveşte sumele cu scadenţăviitoare, existente la data adresei de înfiinţare apopririi, sau şi asupra sumelor ce reprezintă încasăriviitoare, ulterioare suspendării, care nu existau ladata adresei de înfiinţare a popririi.


legii şi a stabilit că în interpretarea şi aplicarea unitară



6


din 28 iunie 2018.

7


din 21 mai 2018.

a dispoziţiilor art. 784 alin. (1) teza a doua din Codul

de procedură civilă, suspendarea urmăririi silite prinpoprire bancară înlătură obligaţia terţului poprit dea indisponibiliza şi încasările, în contul debitoruluipoprit, ulterioare suspendării.

Decizia nr. 12 din 14 mai 2018

8


competent să judece recursul în interesul legii a luat

în examinare recursul în interesul legii declarat de

Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj referitor

la interpretarea dispoziţiilor Legii nr. 165/2013 pri -vind măsurile pentru finalizarea procesului derestituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelorpreluate în mod abuziv în perioada regimului comu -nist în România, cu modificările şi completărileulterioare (Legea nr. 165/2013), referitoare la posibi -litatea acordării în compensare, pentru imobilelepreluate abuziv, şi a altor bunuri decât cele înscrisepe lista bunurilor întocmită în conformitate cudispoziţiile art. 221 alin. (5) din Normele de aplicarea Legii nr. 165/2013, aprobate prin HotărâreaGuvernului nr. 401/2013 (Normele de aplicare aLegii nr. 165/2013), astfel cum au fost completateprin Hotărârea Guvernului nr. 89/2014.


legii și a stabilit că în interpretarea şi aplicareaunitară a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Legeanr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizareaprocesului de restituire, în natură sau prin echivalent,a imobilelor preluate în mod abuziv în perioadaregimului comunist în România, cu modificările şicompletările ulterioare, coroborate cu art. 221-223

din Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013, apro -bate prin Hotărârea Guvernului nr. 401/2013, astfelcum au fost completate prin Hotărârea Guvernuluinr. 89/2014, pot fi acordate în compensare şi altebunuri decât cele menţionate în lista întocmită deentitatea învestită cu soluţionarea cererii formulateîn baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic alunor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cumodificările şi completările ulterioare, dacă per -soana îndreptăţită face dovada caracterului dispo -nibil al acestora.

Decizia nr. 13 din 14 mai 2018

9

Avocatul Poporului a solicitat Înaltei Curți de

Casaţie şi Justiţie examinarea sesizării formulate cu

privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art.16 şi 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privindregimul juridic al contravenţiilor, aprobată cumodificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cumodificările şi completările ulterioare, în sensul de ase stabili dacă descrierea insuficientă a faptei echi -valează cu lipsa menţiunilor privind fapta săvârşită,atrăgând astfel nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenţie (art. 17) sau echivalează cuneîndeplinirea cerinţei privind descrierea fapteicontravenţionale şi atrage nulitatea relativă a actuluide constatare (art. 16).

Instanța supremă a admis recursul în interesul legii

şi, în consecinţă, a stabilit că, în interpretarea şi apli ca -rea dispoziţiilor art. 16 şi 17 din Ordonanţa Guver nuluinr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.180/2002, cu modificările şi comple tările ulterioare,descrierea insuficientă a faptei echi valează cu neînde -plinirea cerinţei privind descrierea faptei contraven -ţionale şi atrage nulitatea relativă a procesului-verbalde constatare a contravenţiei, potrivit dispoziţiilorart. 16 din Ordonanţa Guver nului nr. 2/2001.

Decizia nr. 17 din 17 septembrie 2018

10



în examinare recursul în interesul legii formulat de

Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava

privind interpretarea dispoziţiilor art. 129 alin. (2)pct. 2, art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2) şi (3),art. 131, art. 136 alin. (1) și art. 200 alin. (2) dinCodul de procedură civilă, în sensul de a stabili dacănecompetenţa materială procesuală a secţiei/comple -tului specializat este o excepţie de ordine publică sauprivată.


legii și a stabilit că în interpretarea şi aplicareaunitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2,art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2) şi (3), art. 131,art. 136 alin. (1) și art. 200 alin. (2) din Codul deprocedură civilă şi ale art. 35 alin. (2) şi art. 36alin. (3) din Legea nr. 304/2004, necompetenţa mate -rială procesuală a secţiei/completului specializat estede ordine publică.

Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018

11





8


din 6 iulie 2018.

9


din 29 iunie 2018.

10

Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,

nr. 872 din 16 octombrie 2018.

11


nr. 965 din 14 noiembrie 2018.

în examinare recursul în interesul legii declarat de

Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj vizând

stabilirea competenţei materiale de soluţionare arecursurilor declarate ca urmare a pronunţăriiDeciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constitu -ţionale, publicate în Monitorul Oficial al României,Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017 împotriva hotă -rârilor pronunţate în apel de către tribunale, încauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani învaloare de până la 200.000 lei inclusiv.


legii și a stabilit că, în interpretarea şi aplicareaunitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şiart. 483 din Codul de procedură civilă, competenţade soluţionare a recursurilor declarate împotrivahotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, încauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani învaloare de până la 200.000 lei inclusiv, ca urmare apronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a CurţiiConstituţionale, publicate în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revinecurţilor de apel.


12



în examinare sesizarea formulată de Colegiul de

conducere al Curţii de Apel Bucureşti având ca obiect

interpretarea şi aplicarea unitară a legii în ceea cepriveşte chestiunea de drept referitoare la înţelesulobligaţiei de declarare a adunărilor care se desfă -şoară în exteriorul sau în incinta sediilor ori aimobilelor persoanelor juridice de interes public sauprivat, reglementată de dispoziţiile art. 3 prima tezădin Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfă -şurarea adunărilor publice, republicată, ca elementconstitutiv al contravenţiilor prevăzute de dispoziţiileart. 26 alin. (1) lit. a) şi d) din aceeaşi lege.

Admițând recursul în interesul legii, instanța

supremă a stabilit că, în interpretarea şi aplicareadispoziţiilor art. 3 prima teză din Legea nr. 60/1991privind organizarea şi desfăşurarea adunărilorpublice, republicată, cu referire la dispoziţiile art. 26alin. (1) lit. a) şi d) din aceeaşi lege, există obligaţiade declarare prealabilă a adunărilor publice, atuncicând adunările urmează să se desfăşoare în pieţe oripe căile publice (drum public, parte carosabilă şitrotuar) sau în alte locuri prevăzute de art. 1 alin. (2)din Legea nr. 60/1991, situate în imediata vecinătate

a sediilor ori imobilelor persoanelor juridice deinteres public sau privat.


13



în examinare recursul în interesul legii formulat de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la dezlegarea

următoarei probleme de drept: Interpretarea şiaplicarea dispoziţiilor art. 56 alin. (1) lit. d), art. 83alin. (1) şi art. 86 din Ordonanţa Guvernuluinr. 26/2000, raportate la dispoziţiile art. 39 dinLegea nr. 77/1994 şi art. 18 şi 23 din Ordonanţa deurgenţă a Guvernului nr. 88/1997 în ceea ce priveştedizolvarea pe cale judecătorească, pentru insolva bi -litate, a asociaţiilor de tip P.A.S. care au fostînfiinţate în temeiul Legii nr. 77/1994 şi al art. 16 dinOrdonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997,după caz.


legii şi a stabilit că în interpretarea şi aplicareaart. 56 alin. (1) lit. d), art. 83 alin. (1) şi art. 86 dinOrdonanţa Guvernului nr. 26/2000, raportate laprevederile art. 39 din Legea nr. 77/1994 şi aleart. 18 şi 23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernuluinr. 88/1997, dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. d) dinOrdonanţa Guvernului nr. 26/2000 se aplică, în ceeace priveşte dizolvarea pe cale judecătorească, pentruinsolvabilitate, asociaţiilor care au fost înfiinţate întemeiul art. 1 din Legea nr. 77/1994 şi art. 16 dinOrdonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997,după caz.

Decizia nr. 23 din 12 noiembrie 2018

14



în examinare sesizarea formulată de procurorul

general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie referitor la următoarea problemă de

drept: Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 43din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privindrăspunderea materială a militarilor, aprobată prinLegea nr. 25/1999, art. 10 alin. (1) din Legea conten -ciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şicompletările ulterioare, şi art. 109 din Legeanr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici,republicată, cu modificările şi completările ulte -rioare, în ceea ce priveşte instanţa de contencios



12


nr. 1055 din 13 decembrie 2018.

13



14


nr. 109 din 12 februarie 2019.

administrativ (curtea de apel sau tribunalul) com -petentă să soluţioneze litigiile care au ca obiectacţiuni în anularea deciziilor de imputare şi ahotărârilor comisiilor de jurisdicţie a imputaţiilor,constituite la nivelul ministerelor şi autorităţilorpublice centrale, atunci când reclamanţii au urmatprocedura administrativ-jurisdicţională prevăzută deOrdonanţa Guvernului nr. 121/1998.


legii şi, în consecinţă, a stabilit că în interpretarea şiaplicarea unitară a dispoziţiilor art. 43 din Ordo -nanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunde -rea materială a militarilor, aprobată prin Legeanr. 25/1999, raportat la art. 109 din Legeanr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici,republicată, cu modificările şi completările ulte -rioare, litigiile având ca obiect acţiuni în anulareadeciziilor de imputare şi a hotărârilor comisiilor dejurisdicţie a imputaţiilor constituite la nivelul minis -terelor şi autorităţilor publice centrale, promovatede militarii nominalizaţi de art. 7 din OrdonanţaGuvernului nr. 121/1998, de militarii aflaţi în misiuneîn afara graniţelor ţării prevăzuţi de art. 9 dinOrdonanţa Guvernului nr. 121/1998 şi de funcţionariipublici din structura instituţiilor publice prevăzute laart. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998, suntde competenţa tribunalului – secţia contenciosadministrativ şi fiscal.


15


minare recursul în interesul legii formulat de Colegiul

de conducere al Curţii de Apel Constanţa privind

interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 26alin. (4) teza ultimă din Ordonanţa de urgenţă aGuvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi altedrepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altorcategorii de personal din sistemul justiţiei, aprobatăcu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007,cu modificările şi completările ulterioare, în cazulreglementat de art. 30 alin. (1) şi (5) din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procu -rorilor, republicată, cu modificările şi completărileulterioare.


legii şi, în consecinţă, a stabilit că în interpretarea şiaplicarea unitară a dispoziţiilor art. 26 alin. (4) dinOrdonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 încazul absolvenţilor care, la încadrarea ca procuroriimediat după terminarea studiilor superioare juridice

sau, după caz, a Institutului Naţional al Magis -traturii, în unităţi din altă localitate decât cea dedomiciliu, au beneficiat de o indemnizaţie de insta -lare egală cu indemnizaţia de încadrare brută lunarăcorespunzătoare funcţiei în care au fost încadraţi, iar,ulterior, în executarea obligaţiei prevăzute de art. 25alin. (1) din Legea nr. 303/2004, s-au prezentat laexamenul de capacitate, au promovat examenul şi aufost numiţi judecători sau, după caz, procurori, înunităţi din altă localitate decât cea în care auefectuat perioada de stagiu, indemnizaţia de instalarenu se restituie.

II. Decizii privind dezlegarea unor chestiuni de

drept

Decizia nr. 1 din 22 ianuarie 2018

16

Obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi

Justiţie a constat în cererea formulată de Curtea de

Apel Cluj – Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi

asigurări sociale cu privire la dezlegarea următoarei

chestiuni de drept: dacă dispoziţiile art. 6 din cap. Ial anexei nr. 5 la Legea nr. 63/2011 pot fi interpretateîn sensul că sporul pentru predare simultană la 2-4clase de elevi se aplică şi personalului didactic dinînvăţământul preşcolar care îşi desfăşoară activi -tatea cu grupa combinată compusă din grupa mică,grupa mijlocie şi grupa mare, ca urmare a efectelorDeciziei Curţii Constituţionale nr. 1.615 din 20 de -cembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012.

Înalta Curte de Casație și Justiție a admis sesi -

zarea şi, în consecinţă, a stabilit că Dispoziţiile art. 6capitolul I anexa 5 din Legea nr. 63/2011 se inter -pretează în sensul că sporul pentru predare simultanăla 2-4 clase de elevi nu se aplică şi personaluluididactic din învăţământul preşcolar care îşi desfă -şoară activitatea cu grupa combinată compusă dingrupa mică, grupa mijlocie şi grupa mare.


17

Sesizarea înaintată Înaltei Curți de Casație și

Justiție a avut ca obiect solicitarea Curții de Apel

Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, în vederea pro -

nunţării unei hotărâri prealabile cu privire la urmă -

toarele chestiuni de drept:

Cum se interpretează prevederile art. 40 dinLegea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii,forma în vigoare în anul 2010, faţă de dispoziţiile



15


din 17 ianuarie 2019.

16


nr. 259 din 23 martie 2018.

17


nr. 441 din 25 mai 2018.

art. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 pri -vind Codul de procedură fiscală, republicată, cumodificările şi completările ulterioare, respectiv esteobligaţia de plată a sumei echivalente cu o cotă de0,70% din cheltuielile pentru executarea construc -ţiilor şi a lucrărilor o obligaţie fiscală?

În caz afirmativ, este această obligaţie supusătermenului de prescripţie de 5 ani prevăzut de art. 91din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată,cu modificările şi completările ulterioare, sautermenului general de prescripţie de 3 ani prevăzutde art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la pres -cripţia extinctivă, republicat?


zarea, stabilind că în interpretarea şi aplicareaprevederilor art. 40 din Legea nr. 10/1995, forma învigoare în anul 2010, coroborate cu art. 7 din Legeanr. 329/2009 şi poziţia 5 din anexa nr. 1 la aceeaşilege, precum şi cu prevederile art. 21 şi 22 din Ordo -nanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modi -ficările şi completările ulterioare, obligaţia de platăa sumei echivalente cu cota de 0,70% din cheltuielilepentru executarea construcţiilor şi a lucrărilorprevăzute la art. 2 din Legea nr. 10/1995 şi pentrucare se emit, în condiţiile legii, autorizaţii de constru -ire este o obligaţie fiscală.

În interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 40din Legea nr. 10/1995, forma în vigoare în anul 2010,coroborate cu prevederile art. 91 din OrdonanţaGuvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificărileşi completările ulterioare, obligaţia fiscală de platăa cotei prevăzute de art. 40 din Legea nr. 10/1995 sesupune termenului de prescripţie de 5 ani, specificraporturilor juridice fiscale.


18


Justiţie a constat în solicitarea formulată de Curtea

de Apel Piteşti – Secţia I Civilă privind pronunţarea

unei hotărâri prealabile referitoare la următoarea

chestiune de drept:

Modalitatea de interpretare a dispoziţiilor art. 1alin. (1) din Legea nr. 8/2006 privind instituireaindemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public depensii, membri ai uniunilor de creatori legalconstituite şi recunoscute ca persoane juridice deutilitate publică, republicată, în sensul dacă încategoria pensionarilor sistemului public de pensii(în accepţiunea acestei prevederi legale) intră şipensionarii sistemului pensiilor militare de stat

(Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat,cu modificările şi completările ulterioare) sau nu.


zarea, stabilind că dispoziţiile art. 1 alin. (1) dinLegea nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaţieipentru pensionarii sistemului public de pensii,membri ai uniunilor de creatori legal constituite şirecunoscute ca persoane juridice de utilitate publică,republicată, se interpretează în sensul că în categoriapensionarilor sistemului public de pensii (în accep -ţiunea acestei prevederi legale) nu intră şi pensio -narii sistemului pensiilor militare de stat (Legeanr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cumodificările şi completările ulterioare).


19


Justiție a avut ca obiect solicitarea Tribunalului

Dolj – Secţia contencios administrativ şi fiscal, în

vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru

dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

1. Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 6alin. (7) teza a treia din anexa nr. 3 la Ordonanţa deurgenţă a Guvernului nr. 107/2002 privind înfiinţareaAdministraţiei Naţionale „Apele Române”, aprobatăcu modificări prin Legea nr. 404/2003, cu modi -ficările şi completările ulterioare, care prevede că„Hotărârea prin care se rezolvă plângerea estedefinitivă” raportat la dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi(3) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedurăcivilă, cu modificările şi completările ulterioare, decătre instanţa de apel.

2. Stabilirea naturii juridice a procesului-verbalde constatare a abaterilor de la normele de utilizare/exploatare a resursei reglementat de art. 6 alin. (6)din anexa nr. 3 la Ordonanţa de urgenţă a Guver -nului nr. 107/2002.


zarea și, în consecință, a stabilit că:

1. Natura juridică a procesului-verbal de con sta -tare a abaterilor de la normele de utilizare/exploa -tare a resursei reglementat de art. 6 alin. (6) dinanexa nr. 3 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernuluinr. 107/2002 privind înfiinţarea AdministraţieiNaţionale „Apele Române”, aprobată cu modificăriprin Legea nr. 404/2003, cu modificările şi comple -tările ulterioare, este aceea de act administrativ.

2. În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 6alin. (7) teza a treia din anexa nr. 3 la Ordonanţa de



18


nr. 464 din 5 iunie 2018.

19


nr. 322 din 12 aprilie 2018.

urgenţă a Guvernului nr. 107/2002 raportat ladispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 76/2012pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010privind Codul de procedură civilă, cu modificările şicompletările ulterioare, hotărârea prin care serezolvă plângerea este supusă numai căii de atac aapelului.


20


Justiție a avut ca obiect solicitarea Curții de Apel

Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind

conflicte de muncă şi asigurări sociale, în vederea

pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la

următoarea chestiune de drept: interpretarea dispo zi -

ţiilor art. 179 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi

completările ulterioare, în sensul de a stabili dacă

recuperarea sumelor plătite cu titlu de prestaţii de

asigurări sociale în temeiul unei hotărâri judecătoreşti

desfiinţate în calea de atac se poate face de casa de

pensii, în mod direct, prin emiterea unei decizii de

debit care să constituie titlu executoriu, în condiţiile

acestui text.


zarea şi a stabilit că, în interpretarea dispoziţiilorart. 179 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 privindsistemul unitar de pensii publice, cu modificările şicomple tările ulterioare, recuperarea sumelor plătitecu titlu de prestaţii de asigurări sociale, în temeiulunei hotărâri judecătoreşti desfiinţate în calea deatac, se poate face de către casa de pensii, în moddirect, prin emiterea unei decizii de debit, careconstituie titlu executoriu.

Decizia nr.16 din 5 martie 2018

21

Obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Jus -

tiţie a constat în solicitarea Curții de Apel Braşov –

Secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea


chestiunea de drept vizând interpretarea şi aplicareaart. 15 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 200/2006 privindconstituirea şi utilizarea Fondului de garantarepentru plata creanţelor salariale, cu modificărileulterioare, coroborat cu art. 7 din Normele meto do -logice de aplicare a Legii nr. 200/2006 privindconstituirea şi utilizarea Fondului de garantarepentru plata creanţelor salariale, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 1.850/2006, cu modifică -rile ulterioare, în sensul stabilirii:

– dacă perioada la care se referă art. 15 alin. (1)şi (2) din Legea nr. 200/2006, cu modificărileulterioare, este perioada care începe exact de la datadeschiderii procedurii insolvenţei, înainte sau înapoicu 3 luni sau această perioadă poate cuprindeoricare 3 luni calendaristice anterioare sau ulte -rioare datei deschiderii procedurii insolvenţei, cuîncadrarea în termenul general de prescripţie;

– dacă perioada de 3 luni anterior menţionată seraportează exclusiv la data deschiderii proceduriiinsolvenţei sau se poate raporta şi la data intrăriiangajatorului în faliment, în situaţia în care dreptulde administrare al angajatorului nu a fost ridicatodată cu deschiderea procedurii de insolvenţă.

Înalta Curte de Casație și Justiție a admis sesi za -

rea şi, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 15

alin. (1) şi (2) din Legea nr. 200/2006 privind consti -

tuirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata

creanţelor salariale, cu modificările ulterioare, coro -

bo rate cu prevederile art. 7 din Normele meto do -

logice de aplicare a Legii nr. 200/2006 privind

constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru

plata creanţelor salariale, aprobate prin Hotărârea

Guvernului nr. 1.850/2006, cu modificările ulterioare,

a stabilit că:

– perioada de maximum 3 luni, pentru careFondul de garantare poate prelua şi plăti creanţelesalariale ale angajatorului în insolvenţă, se situeazăîn intervalul de referinţă de 3 luni imediat anterioaredeschiderii procedurii de insolvenţă – 3 luni imediatulterioare deschiderii procedurii de insolvenţă;

– perioada de 3 luni, pentru care Fondul degarantare poate prelua şi plăti creanţele salariale aleangajatorului în insolvenţă, se raportează exclusivla data deschiderii procedurii insolvenţei.


22


Justiţie a constat în solicitarea Tribunalului Sibiu –

Secţia I civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri

prealabile cu privire la următoarea chestiunea de

drept: dacă dispoziţiile cărţii I, titlul II, secţiunea a4-a, art. 80-89 din Codul de procedură civilă seaplică şi în faza de executare silită şi dacă dispoziţiileDeciziei nr. 9/2016 se referă şi la faza de executaresilită.


zarea şi, în consecinţă, a stabilit că, în interpretarea şi



20



21



22


nr. 510 din 21 iunie 2018.

aplicarea art. 664 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, reprezentarea convenţională a persoaneijuridice nu se poate face prin mandatar persoanăjuridică, nici prin consilierul juridic sau avocatulacesteia din urmă, potrivit art. 84 alin. (1) din Codulde procedură civilă, astfel cum acesta a fost inter -pretat prin Decizia nr. 9/2016 pronunţată de ÎnaltaCurte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentrudezlegarea unor chestiuni de drept.


23

Obiectul sesizării a constat în solicitarea formu -

lată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a

pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări

sociale, în vederea pronunţării unei hotărâri prea -

labile cu privire la interpretarea dispoziţiilor art. 4alin. (2) lit. c) ultima teză din Legea recunoştinţeifaţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuitla victoria Revoluţiei române din decembrie 1989,precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţasau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreştianticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987nr. 341/2004 (Legea nr. 341/2004), astfel cum a fostmodificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţăa Guvernului nr. 95/2014, pentru a stabili dacă textultrebuie înţeles în sensul că nu impune nicio condiţiepentru acordarea indemnizaţiei lunare reparatoriicopilului eroului-martir după vârsta de 26 de ani.


zarea şi, în consecinţă, a stabilit că dispoziţiile art. 4alin. (2) lit.c) ultima teză din Legea recunoştinţei faţăde eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit lavictoria Revoluţiei române din decembrie 1989,precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţasau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreştianticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987nr. 341/2004, astfel cum a fost modificată şi com -pletată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernuluinr. 95/2014, nu impun nicio condiţie pentru acor -darea indem nizaţiei lunare reparatorii copiluluieroului-martir după vârsta de 26 de ani.


24


Justiţie a constat în solicitarea înaintată de Curtea de

Apel Constanţa – Secţia I civilă, în vederea


chestiunea de drept vizând interpretarea dispoziţiilor

art. 33 şi 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile

pentru finalizarea procesului de restituire, în natură

sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod

abuziv în perioada regimului comunist în România,

cu modificările şi completările ulterioare (Legea

nr. 165/2013), coroborate cu ale art. II din Legea

nr. 368/2013 pentru modificarea şi completarea Legii

nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea

proce sului de restituire, în natură sau prin echivalent,

a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regi -

mului comunist în România (Legea nr. 368/2013),

respectiv:

În cazul persoanelor care au optat pentrureturnarea dosarelor înregistrate la SecretariatulComisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilorcătre entităţile învestite cu soluţionarea notificării,în vederea restituirii, în natură sau prin compensarecu alte bunuri, a imobilelor, se aplică termeneleprevăzute de art. 33 şi art. 35 alin. (2) din Legeanr. 165/2013?

În cazul în care nu se aplică termenele sus-menţionate, instanţa învestită cu soluţionarea pe fonda cererii formulate conform art. II din Legeanr. 368/2013, constatând că cererea nu poate fisoluţionată prin restituirea în natură sau prinacordarea de bunuri în compensare, respinge cerereaapreciind că dispoziţia iniţială aflată în dosarulreturnat de la Secretariatul Comisiei Centrale pentruStabilirea Despăgubirilor (supravieţuieşte) continuăsă producă efecte sau instanţa trebuie să reanalizezenotificarea şi să dispună măsuri reparatorii potrivitart. 1 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 165/2013(măsuri compensatorii prin puncte)?


zarea şi, în consecinţă, a stabilit că, în interpretarea şi

aplicarea dispoziţiilor art. II din Legea nr. 368/2013

pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de

restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor

preluate în mod abuziv în perioada regimului

comunist în România, în cazul persoanelor îndrep -tăţite la despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001privind regimul juridic al unor imobile preluate înmod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie1989, republicată, cu modificările şi completărileulterioare, care au optat pentru returnarea dosarelorînregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentruStabilirea Despăgubirilor către entităţile învestite cusoluţionarea notificării, în vederea restituirii, înnatură sau prin compensare cu alte bunuri, a imo -bilelor, în termen de 60 de zile de la intrarea învigoare a legii, se aplică în mod corespunzătortermenele prevăzute de art. 33 alin. (1) şi art. 35alin. (2) din Legea nr. 165/2013, cu modificările şicompletările ulterioare.



23


nr. 490 din 14 iunie 2018.

24


nr. 468 din 6 iunie 2018.

Termenele prevăzute de art. 33 alin. (1) din Legeanr. 165/2013, cu modificările şi completările ulte -rioare, curg de la data înregistrării dosarelorreturnate la entităţile învestite cu soluţionareanotificării.

Dacă cererea formulată conform art. II din Legeanr. 368/2013 nu poate fi soluţionată prin restituirea înnatură sau prin compensare cu alte bunuri, dispo -ziţia/decizia iniţială aflată în dosarul returnat deSecretariatul Comisiei Centrale pentru StabilireaDespăgubirilor continuă să producă efecte, fiindincidentă procedura măsurilor compensatorii subformă de puncte prevăzută de capitolul III al Legiinr. 165/2013, cu modificările şi completările ulte -rioare.

Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018

25

Obiectul sesizării a constat în solicitarea Curții de

Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind

conflicte de muncă şi asigurări sociale, în vederea


chestiunea de drept vizând interpretarea dispoziţiilor

art. 1 alin. (5

1

) din Ordonanţa de urgenţă a Guver -

nului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului

plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte

măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu

modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu

modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de

urgenţă a Guvernului nr. 83/2014), în sensul de a

stabili dacă soluţia egalizării indemnizaţiilor la nivelmaxim are în vedere şi majorările (indexările)recunoscute prin hotărâri judecătoreşti unora dintremagistraţi sau membri ai personalului auxiliar,indiferent dacă pentru acestea ordonatorul de creditea emis sau nu ordine de salarizare corespunzătoare.

Înalta Curte de Casație și Justitie a admis sesi -

zarea, stabilind că în interpretarea şi aplicarea dispo -ziţiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă aGuvernului nr. 83/2014 privind salarizarea per -sonalului plătit din fonduri publice în anul 2015,precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilorpublice, aprobată cu modificări şi completări prinLegea nr. 71/2015, cu modificările şi completărileulterioare, soluţia egalizării indemnizaţiilor la nivelmaxim are în vedere şi majorările şi indexărilerecunoscute prin hotărâri judecătoreşti unor magis -traţi sau membri ai personalului auxiliar, indiferentdacă ordonatorul de credite a emis sau nu ordine desalarizare corespunzătoare.


26


Justiţie a constat în solicitarea înaintată de Curtea de

Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind

conflicte de muncă şi asigurări sociale, privind

pronunţarea unei hotărâri prealabile referitoare la

următoarea chestiune de drept:

Interpretarea dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi (3) dinLegea nr. 216/2015 privind acordarea pensiei deserviciu membrilor Corpului diplomatic şi consularal României, cu modificările ulterioare, în sensul dea se stabili dacă persoanele vizate de aceste textelegale trebuie să aibă calitatea de membri aiCorpului diplomatic şi consular al României pentruo perioadă de cel puţin 15 ani în Departamentul deComerţ Exterior sau doar pe perioada celor cel puţin4 ani în misiuni permanente cu grade diplomaticesau consulare la ambasadele, consulatele şi altereprezentanţe ale României din străinătate.

Înalta Curte de Casație și Justiție a admis sesiza -

rea, stabilind că, în interpretarea dispoziţiilor art. 3alin. (1) şi (3) din Legea nr. 216/2015 privindacordarea pensiei de serviciu membrilor Corpuluidiplomatic şi consular al României, cu modificărileulterioare, de prevederile legii beneficiază şi membriiCorpului diplomatic şi consular al României care audesfăşurat activitate în Departamentul de ComerţExterior cel puţin 15 ani, din care cel puţin 4 ani înmisiuni permanente cu grade diplomatice sau consu -lare la ambasadele, consulatele şi alte reprezentanţeale României din străinătate, fără a fi necesară ovechime de 15 ani în calitatea de membru al Cor -pului diplomatic şi consular.


27


Apel Iaşi – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale,

în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu

privire la următoarea chestiune de drept: în inter -pretarea şi aplicarea prevederilor art. 33 şi art. 34

alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernuluinr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătitdin fonduri publice în anul 2016, prorogarea unortermene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cumodificările şi completările ulterioare, art. 1 alin. (1),(2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.99/2016 privind unele măsuri pentru salarizareapersonalului plătit din fonduri publice, prorogareaunor termene, precum şi unele măsuri fiscal-buge -



25


nr. 606 din 16 iulie 2018.

26


nr. 603 din 16 iulie 2018.

27


nr. 819 din 25 septembrie 2018.

tare, aprobată prin Legea nr. 152/2017, începând cu1 ianuarie 2017, cuantumul sporurilor şi indemni -zaţiilor legale pentru personalul din învăţământ sedetermină prin raportare la salariul de bază cuvenitîn luna decembrie 2016 sau prin raportare la salariulde bază cuvenit în luna ianuarie 2017 [salariu debază ce include majorarea prevăzută de art. 34alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernuluinr. 57/2015].


rea, stabilind că în interpretarea şi aplicarea pre -vederilor art. 33 şi art. 34 alin. (3) din Ordonanţa deurgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizareapersonalului plătit din fonduri publice în anul 2016,prorogarea unor termene, precum şi unele măsurifiscal-bugetare, cu modificările şi completările ulte -rioare, şi ale art. 1 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţade urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unelemăsuri pentru salarizarea personalului plătit dinfonduri publice, prorogarea unor termene, precum şiunele măsuri fiscal-bugetare, aprobată prin Legeanr. 152/2017, începând cu 1 ianuarie 2017, cuan -tumul sporurilor şi indemnizaţiilor prevăzute pentruper sonalul din învăţământ se determină prin rapor -tare la salariul de bază acordat în luna decembrie2016, fără a include majorarea prevăzută de art. 34

alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernuluinr. 57/2015.


28


Apel Cluj – Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi

asigurări sociale, în vederea pronunţării unei hotărâri

prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de

drept: posibilitatea acordării beneficiului punctajuluisuplimentar reglementat de art. 169 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice,cu modificările şi completările ulterioare (art. 782 dinLegea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şialte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şicompletările ulterioare) în situaţia în care pen -sionarul beneficiază de un stagiu complet de cotizareredus conform art. 58 din Legea nr. 263/2010 (art. 47din Legea nr. 19/2000).


rea, stabilind că, în interpretarea şi aplicarea dispo -ziţiilor art. 169 alin. (3) din Legea nr. 263/2010privind sistemul unitar de pensii publice, cu modi -ficările şi completările ulterioare, [art. 782 alin. (2)din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de

pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cumodificările şi completările ulterioare], punctajulsuplimentar reglementat de art. 169 alin. (1) dinLegea nr. 263/2010 [art. 782 alin. (1) din Legeanr. 19/2000] nu poate fi acordat în situaţia în carepensionarul care a realizat un stagiu de cotizare încondiţii de handicap preexistent calităţii de asiguratbeneficiază de un stagiu complet de cotizare redusconform art. 58 din Legea nr. 263/2010 (art. 47 dinLegea nr. 19/2000).


29


Apel Craiova – Secţia contencios administrativ şi

fiscal privind dezlegarea următoarei probleme de

drept: interpretarea dispoziţiilor art. 31 alin. (1),rapor tat la art. 31 alin. (13) din Ordonanţa de urgenţăa Guvernului nr. 57/2015, în forma modificată prinOrdonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016,respectiv interpretarea noţiunii de „instituţie sauauto ritate publică”, în situaţia salarizării perso -nalului din cadrul instituţiilor publice deconcentrate,de acelaşi tip, subordonate consiliilor judeţene, înraport de interpretarea noţiunii de „acelaşi ordo -nator de credite”.


rea, stabilind că, în interpretarea dispoziţiilor art. 31

alin. (1), raportat la art. 31 alin. (13) din Ordonanţade urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, în formamodificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernuluinr. 43/2016, stabilirea nivelului maxim al salariuluide bază/indemnizaţiei de încadrare pentru personalulîncadrat în direcţiile generale de asistenţă socială şiprotecţia copilului se raportează la nivelul aceluiaşiordonator de credite căruia îi sunt subordonatefinanciar, şi nu la nivel naţional.


30

Obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Jus -

tiţie a constat în solicitarea Curții de Apel Bucureşti –

Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă

şi asigurări sociale, în vederea pronunţării unei

hotărâri prealabile cu privire la următoarea ches tiune

de drept: dacă, în interpretarea dispoziţiilor art. 94din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţio naruluipublic parlamentar, republicată, cu modificările şicompletările ulterioare (Legea nr. 7/2006), pensia deserviciu reglementată de prevederile art. 731 se cuvineşi personalului Autorităţii Electorale Permanente, în



28



29


nr. 838 din 2 octombrie 2018.

30



raport cu dispoziţiile art. 102 alin. (2) teza a doua dinLegea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi aCamerei Deputaţilor, precum şi pentru organizareaşi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente,cu modificările şi completările ulterioare (Legeanr. 208/2015).


zarea, şi, în consecinţă, a stabilit că, în interpretareaşi aplicarea dispoziţiilor art. 94 din Legea nr. 7/2006privind statutul funcţionarului public parlamentar,republicată, cu modificările şi completările ulte -rioare, şi ale art. 102 alin. (2) teza a doua din Legeanr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a CamereiDeputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţio -narea Autorităţii Electorale Permanente, cu modifi -cările şi completările ulterioare, pensia de serviciureglementată de art. 731 din Legea nr. 7/2006 nu secuvine personalului Autorităţii Electorale Per ma -nente.


31


Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, în vederea


următoarea chestiune de drept: Dispoziţiile art. 147alin. (4) din Constituţia României şi ale art. 27 dinCodul de procedură civilă se interpretează în sensulcă hotărârile pronunţate în apel ulterior publicăriiîn Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582din 20 iulie 2017, a Deciziei Curţii Constituţionalenr. 369 din 30 mai 2017, dar în cauze a căror valoarenu depăşeşte suma de 1.000.000 lei şi care au fostînregistrate pe rolul instanţelor anterior dateipublicării deciziei menţionate sunt definitive, potrivitart. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unelemăsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti,precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare aLegii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă,cu modificările ulterioare (Legea nr. 2/2013), ori,dimpotrivă, sunt supuse recursului?


rea şi a stabilit că în interpretarea şi aplicareadispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură civilă,cu referire la art. 147 alin. (4) din ConstituţiaRomâniei, efectele Deciziei Curţii Constituţionalenr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire lahotărârile judecătoreşti pronunţate după publicareaacesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiileevaluabile în bani de până la 1.000.000 lei inclusiv,pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

Referitor la această decizie, menționăm că,

ulterior stabilirii respectivei interpretări, prin Decizianr. 874 din 18 decembrie 201832 referitoare laexcepția de neconstituționalitate a dispozițiilorart. 27 din Codul de procedură civilă, în interpre -tarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pro -nun țată de Înalta Curte de Casație și Justiție –Com pletul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept,a preve derilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelorjudecătorești, precum și pentru pregătirea punerii înaplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul deprocedură civilă, cu referire la sintagma „precum șiîn alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la1.000.000 lei inclusiv”, precum și a prevederilor art.521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, Curtea

Constituțională a admis excepția de neconstitu -

ționalitate a art. 27 din Codul de procedură civilă

și a constatat că dispozițiile acestui articol, în

interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie

2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție – Completul pentru dezlegarea unor

chestiuni de drept, sunt neconstituționale.

În considerentele acestei decizii, printre altele,

Curtea Constituțională a reținut că, potrivit jurispru -denței Curții Constituționale referitoare la efecteleunei decizii prin care se constată neconstituțio -nalitatea unei dispoziții legale, o decizie de admiterea unei excepții de neconstituționalitate se va aplica înprivința raporturilor juridice ce urmează a se naștedupă publicarea acesteia în Monitorul Oficial alRomâniei – facta futura; de asemenea, decizia va fiaplicabilă în cauzele aflate pe rolul instanțelorjudecătorești la momentul publicării acesteia – cauzependinte, în care respectivele dispoziții sunt apli -cabile, indiferent de invocarea excepției până lapublicarea deciziei de admitere, precum și, în modexcepțional, acelor situații care au devenit factapraeterita – respectiv cauzelor în care a fost invocatăexcepția, indiferent dacă până la publicarea acesteiaau fost soluționate în mod definitiv, cauze în care esteincident motivul de revizuire prevăzut în art. 509alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă.

Astfel, Curtea Constituțională a arătat că inter -pretarea dată normei legale criticate de către instanțasupremă, prin hotărârea prealabilă pronunțată,contrar celor statuate printr-o decizie a CurțiiConstituționale, interpretare prin care sunt invalidateefectele de ordin constituțional ale unei decizii aleCurții Constituționale, de imediată aplicare asupra



31


nr. 609 din 17 iulie 2018.

32


din 3 ianuarie 2019.

cauzelor pendinte, astfel cum acestea au fost stabiliteîn mod expres de instanța constituțională, încalcăLegea fundamentală. În acest mod, prin hotărâreaprealabilă pronunțată, Înalta Curte procedează într-unmod contrar comportamentului constituțional loial decare aceasta trebuie să dea dovadă față de juris -prudența instanței constituționale, a cărei respectareconstituie una dintre valorile care caracterizeazăstatul de drept (...). Astfel cum s-a reținut în juris -prudența Curții Constituționale, revine în sarcinaautorităților publice de a aplica și respecta principiulconstituțional general al comportamentului loial înraport cu valorile și principiile Constituției, inclusivfață de principiul consacrat de art. 147 alin. (4) dinConstituție referitor la caracterul general obligatoriual deciziilor instanței constituționale.


33


Apel Cluj – Secţia a II-a civilă, în vederea pronunţării

unei hotărâri prealabile cu privire la dezlegarea

următoarei probleme de drept: dacă administratoruljudiciar/lichidatorul are dreptul de a verifica creanţebugetare constatate prin titluri executorii şi care suntlimitele acestei verificări, respectiv dacă, din pers -pectiva întinderii creanţei bugetare, verificarea poateviza momentul naşterii creanţei bugetare pentru astabili dacă sunt anterioare sau ulterioare deschi -derii procedurii de insolvenţă a debitoarei.


zarea, şi, în consecinţă, a stabilit că, în interpretareadispoziţiilor art. 105 alin. (1) şi (2) din Legeanr. 85/2014, administratorul/lichidatorul judiciar aredreptul de a verifica creanţele bugetare constatateprin titluri executorii sub aspectul întinderii, pentrua stabili dacă acestea sunt anterioare sau ulterioaredeschiderii procedurii de insolvenţă a debitoarei.


34


Apel Piteşti – Secţia I civilă, în vederea pronunţării

unei hotărâri prealabile cu privire la interpretareadispoziţiilor art. 1691 alin. (3) din Legea nr. 263/2010privind sistemul unitar de pensii publice, cu modifi -cările şi completările ulterioare, în sensul stabiliriidacă sintagma „stagiile complete de cotizareprevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii”se referă la legea în vigoare la data deschideriidreptului de pensie sau la legea în vigoare la data

recalculării pensiei prin acordarea majorării depunctaj.


zarea, şi a stabilit că, în interpretarea şi aplicareadispoziţiilor art. 1691 alin. (3) din Legea nr. 263/2010privind sistemul unitar de pensii publice, cu modi -ficările şi completările ulterioare, introdus prinLegea nr. 192/2015 pentru completarea acestei legi,sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute delege, corespunzătoare fiecărei situaţii” se referă lalegea în vigoare la data recalculării pensiei prinacordarea majorării de punctaj, respectiv la Legeanr. 263/2010.


35


Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, în vederea


următoarea chestiune de drept:

1. Dispoziţiile art. 21 alin. (6) din Legeanr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea pro -cesului de restituire, în natură sau prin echivalent, aimobilelor preluate în mod abuziv în perioadaregimului comunist în România, cu modificările şicompletările ulterioare (Legea nr. 165/2013), învarianta anterioară modificării acesteia prin Ordo -nanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentruprorogarea unor termene, instituirea unor noi ter -mene, privind unele măsuri pentru finalizareaactivităţilor cuprinse în contractele încheiate încadrul Acordului de împrumut dintre România şiBanca Internaţională pentru Reconstrucţie şiDezvoltare pentru finanţarea Proiectului privindreforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006,precum şi pentru modificarea şi completarea unoracte normative, aprobată cu modificări şi completăriprin Legea nr. 111/2017 (Ordonanţa de urgenţă aGuvernului nr. 98/2016), se interpretează în sensulcă evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei decompensare se face în considerarea situaţiei juridice,a caracteristicilor tehnice şi categoriei de folosinţă aimobilului de la data emiterii deciziei, avându-se învedere şi art. 21 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 sauîn funcţie de categoria de folosinţă şi caracteristiciletehnice ale imobilului, avute în vedere la datapreluării lui?

2. Dispoziţiile art. 4 raportate la art. 21 alin. (6)din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificateprin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016,



33


nr. 930 din 5 noiembrie 2018.

34



35

Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.

1080 din 20 decembrie 2018.

se interpretează în sensul că acestea se aplică şideciziilor de compensare emise anterior intrării învigoare a legii şi aflate pe rolul instanţelor judecă -toreşti?


zarea, şi, în consecinţă, a stabilit că:

1. În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art.21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurilepentru finalizarea procesului de restituire, în naturăsau prin echivalent, a imobilelor preluate în modabuziv în perioada regimului comunist în România,în forma anterioară modificării acesteia prin Ordo -nanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentruprorogarea unor termene, instituirea unor noitermene, privind unele măsuri pentru finalizareaactivităţilor cuprinse în contractele încheiate încadrul Acordului de împrumut dintre România şiBanca Internaţională pentru Reconstrucţie şiDezvoltare pentru finanţarea Proiectului privindreforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006,precum şi pentru modificarea şi completarea unoracte normative, aprobată cu modificări şi completăriprin Legea nr. 111/2017, stabileşte că: Evaluareaimobilului ce face obiectul deciziei de compensare serealizează prin aplicarea grilei notariale valabile ladata intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, înconsiderarea caracteristicilor tehnice ale imobiluluişi categoriei de folosinţă la data preluării acestuia,prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 165/2013nefiind aplicabile.

2. Dispoziţiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificată şi completată prin

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016, seaplică şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecă -toreşti, având ca obiect decizii de compensare emiseanterior intrării în vigoare a legii modificate.


36

Obiectul sesizării a constat în solicitarea Tribu -

nalului Mureş – Secţia civilă în vederea dezlegării

următoarei chestiuni de drept: modul de interpretareşi aplicare a art. 781 alin. (5) lit. a) din Codul deprocedură civilă, art. 46-48 din Legea nr. 230/2007şi art. 12 pct. B lit. c) din Hotărârea Guvernuluinr. 1.588/2007 privind existenţa sau inexistenţa uneiafectaţiuni speciale în ceea ce priveşte sumeledatorate lunar de terţul poprit debitoarei asociaţia deproprietari, în cererile având ca obiect validareapopririi înfiinţate asupra sumelor de bani datorate decătre membrii asociaţiei de proprietari cu titlu decheltuieli lunare de întreţinere, în cazurile în caredebitoare este asociaţia de proprietari, creditor unterţ, iar membrii asociaţiei de proprietari sunt terţipopriţi.


zarea, şi, în consecinţă, a stabilit că, în interpretareadispoziţiilor art. 781 alin. (5) lit. a) din Codul deprocedură civilă, art. 46-48 din Legea nr. 230/2007,art. 12 pct. B lit. c) din Hotărârea Guvernului nr.1.588/2007, sumele datorate lunar de terţul poprit,membru al asociaţiei de proprietari, debitoareiasociaţia de proprietari, cu titlu de cheltuieli deîntreţinere, au afectaţiunea specială corespunzătoarediferitelor componente ale acestor cheltuieli, astfelcum sunt determinate de legislaţia în materie.



36


din 1 februarie 2019.

În cadrul proce -

sului de unificare a

Codului civil, o con -

tribuţie importantă a

revenit consilierului

temporar al Consi liu -

lui Legislativ in ter -

belic Istrate Micescu,

care s-a remarcat ca

avocat pledant şi pro -

fesor universitar de

drept civil şi a fost,

de asemenea, minis -

tru de externe şi apoi

ministru al justiţiei.

Istrate Micescu s-a născut la 22 mai 1881 la

Ploieşti, în familia profesorului şi senatorului liberal

Nicolae Micescu, care deținea moşiile de la Ciumești

și Micești din zona Argeșului, intrate în posesia

familiei încă din secolul al XVI-lea. Se ştie că dintre

înaintaşii lui Istrate Micescu a făcut parte şi un căpitan

din oastea lui Mihai Viteazul, a cărui piatră de

mormânt se mai află şi astăzi în cimitirul din

Câmpulung Muscel. A urmat cu rezultate strălucite

Colegiul „I. C. Brătianu” din Piteşti. După terminarea

studiilor liceale în 1899, s-a înscris iniţial la secţia de

filologie clasică a Facultăţii de Litere, iar apoi la

Facultatea de Drept în cadrul Universităţii din

Bucureşti. După numai un semestru de studii juridice

a plecat la Paris ca bursier, unde şi-a continuat studiile

de drept. În 1903 a devenit absolvent al Facultăţii de

Drept a Universităţii din Paris.

Istrate Micescu, după ce a urmat o specializare

în drept roman în Germania, la Universitatea din

München, s-a întors la Paris, unde în 1906 şi-a dat

doctoratul în drept, fiind clasificat întâiul, împreună

cu Nicolae Titulescu, pe întreaga facultate. Tema

tezei sale de doctorat a fost La Personalité Morale etl’Indivision comme Constructions Juridiques (Étudede Technique Juridique).

Deși la Paris i s-a oferit locul de asistent uni -

versitar, Istrate Micescu s-a întors în ţară unde s-a

înscris în 1905 ca avocat stagiar în Baroul de Argeş,

după care, din 21 ianuarie 1907, s-a transferat la

Baroul de Ilfov. În timpul războiului de reîntregire a

ţării a luptat pe front, unde a fost rănit. În decursul

acestui război, familia sa s-a refugiat în Moldova.

După război, în perioadele 1923-1925 şi 1925-1928,

a fost ales Decan al Baroului de Ilfov, ca urmare a

magistralei sale afirmări la bară. Un test realizat în

1924 îl situa pe Istrate Micescu pe primul loc în

Barou, înaintea altor celebrităţi ale timpului, precum

Matei Cantacuzino şi Toma Stelian.

Activitatea avocațială a lui Istrate Micescu s-a

împărțit în două perioade: între 1907-1920, când s-a


PERSONALITĂŢI ALE CONSILIULUI LEGISLATIVDE-A LUNGUL TIMPULUI

M e d a l i o n

Istrate Micescu: un mare avocat și renumit profesoruniversitar, consilier temporar al Consiliului Legislativ

interbelic

Sorin POPESCU Tudor PRELIPCEANU

preşedinte de secţie


afirmat lent și spectacular, pledând nu numai în

Capitală, ci și în numeroase orașe din țară, și după

1920, când a pledat în marile procese ale vremii. În

1936 a devenit Decan de onoare al Baroului de Ilfov.

A iniţiat o mişcare naţionalistă în barouri sub forma

Asociaţiei Avocaţilor Români Creştini. Deoarece

veniturile realizate din activitatea istovitoare de

avocat erau insuficiente, Istrate Micescu s-a angajat

în mai multe contencioase. Mai întâi a lucrat la

Creditul Rural și apoi a fost numit de Petre Carp, cu

gradul de consilier clasa I, la Ministerul Industriei și

Comerțului. Schimbarea regimului politic în ţară, sub

presiunea autorităţilor sovietice, a dus la epurarea lui

Istrate Micescu din Barou în 1945.

Casa lui Istrate Micescu din București, din strada

Zalomit nr. 12, amplasată în apropierea unei intrări

în Parcul Cișmigiu, arăta ca un adevărat conac boie-

resc sau chiar ca un palat. Edificiul a fost construit în

1907 de familia Arion, de la care avea să o cumpere,

20 de ani mai târziu, Istrate Micescu. Acesta a trans -

format-o radical în anii 1928-1929, când a fost pre -

văzută cu o poartă monumentală, iar în interior au

fost amenajate saloane în stil Louis XIV și Louis

Philippe. Casa are 60 de camere și toate utilitățile

necesare. În momentul arestării lui Istrate Micescu,

casa a fost vandalizată, iar o parte a bibliotecii arsă pe

peluza Grădinii Cișmigiu. Ulterior, timp de jumătate

de secol, aici a funcționat Biblioteca Pedagogică.

Clădirea dispunea de o sală construită special pentru

adăpostirea cărților, care funcționa și ca sală de lec-

tură, cum rar se poate vedea. Edificiul, care a suferit

diferite transformări, dar și numeroase stricăciuni în

cursul timpului, a fost revendicat de moștenitori.

Conacul lui Istrate Micescu de la Ciumești a fost

proiectat de arhitectul Edmond van Saanen Algi și

inginerul Corani, fiind terminat în 1928. Această

clădire a fost realizată în stil neoromânesc clasic,

având un turn de colț. Ea avea ca elemente arhitec -

turale coloane, profiluri frumos sculptate în piatră,

regăsindu-se atât elemente specifice reședințelor

boierești fortificate, cât și detalii ale caselor țărănești

din Muntenia subcarpatică. Conacul număra 22 de

camere, având patru niveluri, demisol, parter, etaj și

mansardă, numai turnul numărând cinci niveluri.

Dintre toate încăperile, biblioteca și salonul turcesc

erau cel mai bogat decorate. Pe pereți erau tablouri ale

pictorilor Eustațiu Stoenescu, Nicolae Grigorescu,

Nicolae Dărăscu, Nicolae Tonitza, Ștefan Luchian,

Istrate Micescu fiind, de altfel, un mare colecționar de

artă, apropiat al pictorului Jean Alexandru Steriadi.

Istrate Micescu a deținut una dintre cele mai

importante biblioteci private ale vremii, având în

Personalități ale Consiliului Legislativ de-a lungul timpului


Arborele genealogic

al lui Istrate Micescu

vedere cele peste 33 000 de volume pe care le con -

ținea. În afară de lucrările de specialitate, îl interesau

cărți de literatură antică, filosofie, istorie, artă,

informațiile fiind fișate și clasificate de secretarii săi.

Cabana de vânătoare, pe care Istrate Micescu o

numea „Casa Muzelor”, construită la marginea

pădurii, a fost terminată în 1935. Clădirea era

inspirată din arhitectura tradițională, însă fără

ornamentații, și are parter, etaj și mansardă; cu terase

la parter și etaj. În liniștea bibliotecii din cabana de

vânătoare, Istrate Micescu a lucrat la proiectul

Constituției României din 1938. În prezent, deși

proprietatea a fost retrocedată moștenitorilor, mai

este încă vilă turistică și poate fi vizitată.

La ambele clădiri, Gheorghe Ungureanu a exe -

cutat șarpantele, sculptorul Jurcă a creat decorațiile,

iar Ruffer a realizat șemineele.

Istrătel, fiul lui Istrate Micescu, povestea că la

Micești „era momentul de destindere, dar nu era un

moment de destindere frivol, pentru că acolo tata îi

citea pe Platon, pe Tucidide; momentul ăsta de liniște

sufletească era împănat cu discuții care erau discur -

suri, cu versuri care se făceau și care se recitau și, în

serile de liniște, cânta la flaut. Dar asta nu putea să

și-o permită decât acolo, unde nu erau clienți”. A avut

drept prieteni pe Ion Minulescu, Ionel Teodoreanu,

Păstorel Teodoreanu, Victor Eftimiu și Ion Valjan,

care i-au fost și oaspeți.

Cariera didactică a început-o în 1907, când Istrate

Micescu a devenit asistent la catedra de drept civil a

Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii din Bucu -

reşti. În 1909 a participat la concursul de docenţă la

catedra de drept civil, unde i-a avut drept concurenţi pe

Nicolae Titulescu, George Plastara, Alexandru Cerban

şi Cezar Partheniu, clasificându-se primul, Nicolae

Titulescu pe locul secund şi George Plastara pe cel de

al treilea loc. A fost docent până în 1910, iar între

1910-1912 a fost conferențiar provizoriu de drept civil.

La 20 septembrie 1912 a ajuns conferen ţiar definitiv de

drept civil şi, apoi, tot din

20 sep tembrie 1912 până

la 1 martie 1920, a fost

profesor su pli nitor. Înce -

pând din anul 1912 a pre -

dat cursuri de drept civil și

filosofia drep tului la Fa -

cul tatea de Drept a Univer -

sității din București. În

1925 a fost numit la Facul -

tatea de Drept a Univer -

sităţii din Iaşi, în urma

unui concurs în care l-a

învins pe Nicolae Titu -

lescu, dar a demisionat în

chiar ziua numirii. La 1 au gust 1930 a devenit profesor

agregat la Catedra de drept civil comparat a Facultății

de Drept a Universității din București, pentru ca la

1 iulie 1932 să fie numit profesor titular. Istrate

Micescu era profesor titular la Catedra de drept civil în

februarie 1943 și probabil că a fost menținut la această

catedră până în decembrie 1947.

Figura profesorului Istrate Micescu a fost prezen -

tată de unul dintre foştii săi studenţi, Nicolae Baciu,

ziarist şi scriitor, refugiat în străinătate, la Honolulu,

în timpul regimului comunist, în volumul său de

memorialistică Praful de pe tobă (Editura Eminescu,

1995), după cum urmează: „Mefistofelica figură a lui

Istrate N. Micescu, maestrul barei, spadasin al

cuvântului, om de spirit şi de o aleasă cultură clasică

şi modernă, putea fi văzută, când şi când, târziu seara

mai ales, în mijlocul unei armate de asistenţi,

secretari, solicitanţi şi «purtători de servietă», ieşind

dintr-o limuzină neagră, a cărei portieră o deschidea

un şofer înmănuşat, îndreptându-se către amfiteatrul

care era atât de plin, încât cei veniţi mai târziu şedeau

pe trepte, pe spetezele băncilor sau stăteau în picioare

în fundul sălii, încercând «să prindă» măcar câte ceva

din ceea ce spunea «Maestrul», pe vremea când

microfonul încă nu era folosit în sălile de cursuri”.

După cum arată Vasile Nistor în cartea Mariavocați ai României, „Însuși modul de expunere [a

lui Istrate Micescu] diferea de la bara avocaților la

înălțimea catedrei. La bară era un luptător, apelând la

glasul său voalat de orgă, la priviri semnificative, la

gesturi feline, la pauze și tăceri pe care Marioara

Voiculescu, marea tragediană, le socotea ca făcând

parte din cea mai subtilă artă actoricească. La catedră,

tonul era calm și continuu, erudiția și umanismul

spunându-și cuvântul cu cea mai pură seninătate”

1

.

O mărturie preţioasă despre profesorul Istrate

Micescu a lăsat-o reputata juristă Yolanda Eminescu:

„Pentru mine, însă, imaginea de neuitat va fi aceea a

profesorului care, într-o sală arhiplină, unde veneau

să-l asculte studenţii de la cele mai diferite facultăţi

din Bucureşti, explica cea mai frumoasă şi lapidară

definiţie care s-a dat vreodată dreptului civil. Pentru

Micescu dreptul civil era «ştiinţa drepturilor şi

tehnica obligaţiunilor»”

2

.

Istrate Micescu nu s-a îngrijit de redactarea şi

publicarea cursurilor sale universitare. În vederea

pregătirii examenelor, unii studenţi au luat şi înfăptuit

iniţiativa stenografierii prelegerilor magistrului, care,



1

Vasile Nistor, Mari avocați ai României. Ediție îngrijită de

Bedros Horasangian, București, Editura Universul Juridic, 2011,

p. 16.

2

Yolanda Eminescu, O legendă a tribunalului: IstrateMicescu, în „Palatul de Justiţie”, nr. 1, 1990, p. 12.

în cele din urmă, au fost publicate cu sau fără reve -

derea textului de către Istrate Micescu.

În pofida succesului pe care îl avea în faţa

studenţilor, Istrate Micescu a fost suspendat de două

ori din învăţământ. Prima dată pe timp de un an, la

sfârşitul lui 1940, de către legionari, din cauza sim -

patiilor sale pentru Naţiunile Unite, iar a doua oară

definitiv, în 1947, de către comunişti.

Un portret al omului Istrate Micescu a fost înfă -

ţişat de unul dintre discipolii săi, avocatul Paul

Vlahide, pe care-l prezentăm în continuare aşa cum

apare în lucrarea profesorului universitar Mircea

Duţu, intitulată Istrate N. Micescu: o legendă a vieţiijuridice româneşti. Viaţa. Opera. Moştenirea, după

cum urmează: „Construcţia fizică evoca armonia

canoanelor statuarilor greci. Totul era proporţionat în

trupul său uscat, de talie medie, fin, subţire – o coardă

de nervi în continuă tensiune. Capul, rasat, era de

Mephisto: o calviţie cu reflexe mate de ivoriu, părul

tâmplelor – rămas negru până la bătrâneţe – în

dezordine; sub sprâncene stufoase, ochii mici, negri,

în migdală – doi cărbuni aprinşi – cu privire sfre de -

litoare de neuitat, meduzau în misterioasa lor incan -

descenţă, în care strălucea flacăra verde a triumfului

unei diabolice inteligenţe, ca a unui copil teribil, care

pândeşte reacţia ce se va produce la descoperirea unei

isprăvi. Figura prelungă, ascetică, tăiată în unghi

ascuţit, străbătută de cute adânci, cu nas drept,

puternic, se încheia cu un minuscul cioc cochet,

care-i accentua dolihocefalia. O dentiţie ciudată, cu

strungăreaţă mare între doi incisivi neobişnuiţi de

lungi faţă de restul dinţilor, completa singularitatea

feţei. Mâinile uscate, păroase, mişcate felin, cu

palmele traversate de linii rare (altă curio zitate a

acestui exemplar imaginativ, complex, complicat,

nuanţat şi subtil), săpate adânc în piele, dădeau

expresia puterii interioare şi a curajului fizic, pe care

le avea din plin. Niciodată gestul mâinilor, chiar în

clipe de maximă tensiune nervoasă sau în elanuri

oratorice, nu a fost distonant, rămânând elocvent în

eleganta lui măsură, prefaţând, însoţind sau subli -

niind conturul unui gând. Glasul de bariton, cu tona -

lităţi de orgă, uneori sec, alteori catifelat, pe care-l

grada după voie ori nevoie, era servit de o dicţiune

perfectă”

3

.

În ce priveşte familia, patru femei au jucat un rol

important în viața lui Istrate Micescu. A avut copii cu

trei dintre ele, nu toate soții, între primul și ultimul

său născut fiind o diferență de vârstă de două decenii.

Primul născut a fost Roger, dar cu mama acestuia nu

s-a căsătorit. Prima soție a fost Elena Vălimărescu,

care provenea din familia unui magistrat din Craiova.

Cu ea a avut o fată care se numea Mariana (Anne-

Marie). Cea de-a doua soție, Anișoara, era fiica

generalului Alexandru Munteanu, cumnatul genera -

lului Mârzescu. Primii doi băieți pe care i-a avut cu

noua sa soție n-au supraviețuit. Mai târziu s-a născut

cel mai mic dintre copii pe care îl chema, de ase -

menea, Istrate (Istrătel). Ultima sa soție, Elizabeta

(Lisetta) Pastia, era descendenta unei familii de

magistrați din Brăila. Nu au avut copii. A rămas

văduva lui Istrate Micescu, respectând toate dorințele

testamentare ale acestuia.

Istrate Micescu şi-a început activitatea în calitate

de consilier temporar al Consiliului Legislativ

interbelic în 1926, an în care a elaborat în vederea

unificării Codului civil o lucrare cu caracter general

asupra transformărilor Codului civil. De remarcat că

Istrate Micescu a avut alături de strălucitul jurist

Andrei Rădulescu, preşedinte al Academiei Române

în perioada 1946-1948, o contribuţie deosebit de

substanţială la elaborarea Constituţiei din 1938, care

reprezenta vârful de lance al reformei legislative

iniţiate de regele Carol al II-lea. Proiectul elaborat de

el „îngrădește puterea regală, toate puterile statului

izvorăsc din națiunea română, iar regele nu este decât

primul cetățean al țării, dar care se supune legilor

acesteia”.

Istrate Micescu s-a înscris în Partidul Național

Liberal în anul 1918 și a desfăşurat o susţinută acti -

vitate politică. Deosebirile de vederi față de condu -

cerea partidului în unele chestiuni fundamentale de

politică economică l-au determinat să constituie un

grup dizident. Rămânând formal în P.N.L., a editat, în

ianuarie 1925, ziarul „Răspunderea” în paginile

căruia a declarat că urmărește regenerarea „morală”

a partidului. În iunie 1930 s-a raliat Partidului

Național Liberal („georgist”), condus de Gheorghe I.

Brătianu, dar în mai 1931 a revenit la matcă. La

1 decembrie 1937 s-a înscris în Partidul Național-

Creștin. A fost de două ori deputat de Romanaţi (1919

și 1920) şi câte o dată de Muscel (1927) şi de Soroca

(1931), devenind, în 1931, chiar vicepreşedinte al

Camerei Deputaţilor. Ca urmare a recunoaşterii

calităţilor sale de om politic, a devenit ministru de

externe în perioada 28 decembrie 1937 – 10 februarie

1938, în guvernul Goga – Cuza, şi ministru al justiţiei

între 24 noiembrie 1939 şi 11 mai 1940, în guvernul

condus de Gheorghe Tătărescu. A susținut regimul de

autoritate monarhică. A devenit membru în Consiliul

superior național al Frontului Renașterii Naționale la

25 februarie 1939. La 6 iunie 1939 a fost numit, prin



3

Mircea Duţu, Istrate N. Micescu: o legendă a vieţii juridiceromâneşti. Viaţa. Opera. Moştenirea, Bucureşti, Editura Eco -

nomică, 2000, p. 17-18.

decret regal, senator pe un termen de 9 ani. Ca minis -

tru de externe, Istrate Micescu i-a cucerit rapid pe

diplomaţii aflaţi la Geneva, cu prilejul sesiunii

Societăţii Naţiunilor din februarie 1938, prin inteli -

genţa nativă, cultura vastă, inclusiv cea elenistică şi

latină, cumpătarea în aprecieri şi abilitatea în

negocieri.

După 1940, Istrate Micescu a încetat practic orice

activitate politică semnificativă. Istrate Micescu nu a

avut bune relaţii cu regimul şi persoana lui Ion

Antonescu. Dovedind o premoniţie extraordinară în

privinţa derulării evenimentelor politice ulterioare,

s-a pronunţat împotriva confruntării armate cu Uniu -

nea Sovietică. Astfel, în cadrul şi din partea Baroului,

a luat iniţiativa cererii armistiţiului, redactând şi sem -

nând cel dintâi un memoriu adresat în acest sens, la

începutul lunii mai 1944, mareşalului Ion Antonescu

şi a cerut la 5 iunie 1944, la Sinaia, Regelui Mihai I

în persoană încheierea armistiţiului. În ultimii ani ai

activităţii sale era preocupat de elaborarea unei

lucrări cu caracter interdisciplinar consacrată „Ori-

ginii ideii de drept”.

În 1947, Istrate Micescu este pentru prima dată

arestat la Piteşti şi a fost deţinut, timp de două luni,

fără o hotărâre judecătorească ori altă decizie a unei

autorităţi competente. În anul următor i s-a înscenat

un proces politic şi la 1 iulie 1948 a fost condamnat la

20 de ani muncă silnică şi 10 ani degradare civică.

După cum au relatat cei prezenți în sală, în momentul

în care și-a auzit sentința Istrate Micescu a replicat

judecătorilor astfel: „Mulțumesc generozității Înaltei

Curți că mi-a dorit o viață atât de lungă în care pro -

babil voi face doi sau trei, iar restul îi veți face voi!”.

În urma rejudecării cauzei, Istrate Micescu a fost

condamnat, la 3 martie 1949, la 12 ani muncă silnică

şi 5 ani degradare civică, iar la 18 ianuarie 1951,

Curtea Militară de Casaţie şi Justiţie, admiţând

recursul lui Istrate Micescu, a dispus înlocuirea pe -

depsei anterioare cu temniţă grea, deoarece legea nu

permitea aplicarea muncii silnice la persoane cu vârste

înaintate, iar Istrate Micescu avea atunci când a fost

condamnat a doua oară la muncă silnică 68 de ani.

La început, Istrate Micescu s-a ascuns, încercând

să evite experienţa deosebit de dură pe care a

cunoscut-o în timpul primei detenţii. În consecinţă,

autorităţile au dispus arestarea soţiei şi copiilor săi în

luna mai 1948 şi întreaga sa avere mobilă şi imobilă

a fost confiscată. În noua situaţie creată, Istrate

Micescu şi-a condiţionat predarea, obţinând în

schimb doar eliberarea familiei sale din închisoare.

Grav bolnav, Istrate Micescu a murit la 22 mai 1951,

exact în ziua în care a împlinit 70 de ani, la

închisoarea din Aiud, ca urmare a condiţiilor deosebit

de grele de detenţie. Istrate Micescu a fost înmor -

mântat, împreună cu ultima sa soție, lângă biserica

din Ciumești, localitate numită în prezent Argeșelu, și

nu în capela familiei.

Dreptate i s-a făcut de abia după 46 de ani de la

condamnarea sa, când în urma unui recurs în anulare

declarat de procurorul general, Istrate Micescu a fost

achitat de Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală,

prin Decizia nr. 2317 din 22 septembrie 1995.

A elaborat mai multe lucrări științifice importante,

din care amintim: La Personalité Morale et l’Indi -vision comme Constructions Juridiques (Étude deTechnique Juridique), Paris, Editions Bonvalot-Jouve,

1907, lucrare în care Istrate Micescu a for mulat o

veritabilă concepţie asupra mijlocului prin care se

operează o separaţie de patrimoniu, subliniind rezul -

tatele practice ale teoriei sale şi prezentând o justi -

ficare a metodei utilizate şi în care a abordat de

asemenea cele două modalităţi de manifestare a

indiviziunii: coproprietatea obişnuită (ordinară) şi

coproprietatea cu indiviziune forţată; Curs de DreptCivil (Teoria generală a patrimoniului, teoria bunu -rilor, drepturi reale), 1922-1923, Bucureşti, Editor

Florin Andronic; Curs de Drept Civil. Bunuri. An I,Bucureşti, 1924; Union Interparlamentaire, XXVIIConférence, Sèance d’ouverture, Discours, Bucureşti,

1931; Curs de Drept Civil (Teoria generală a obli -gaţiilor), Bucureşti, Litografia „Scrisul Studenţesc”,

1933; Consultaţia asupra situaţiei juridice a pro -prietăţilor Contelui şi Contesei Armin Mikes dincomunele Zăbala, Hatulca şi Surcea, Bucureşti,

1934, fiind una dintre puţinele consultaţii juridice ale

lui Istrate Micescu publicate; Două Discursuri încadrul noii Constituţii, Bucureşti, Monitorul Oficial

şi Imprimeria Statului, Imprimeria Centrală, Bucu -

reşti, 1940; Problema minorităţilor etnice în raportcu temeliile organizării constituţionale şi legale aStatului Român şi cu supra-suveranitatea LigiiNaţiunilor, Bucureşti, Societatea anonimă Curierul

Judiciar, fără an; Curs de Drept Civil, Bucureşti,

Editura All Beck, 2000; Drept civil. Curs de teoriagenerală a drepturilor de creanţă, Editura Themis

Cart, 2004; Curs de drept civil. Succesiunile abintestat, Editura Themis Cart, 2005.

Figură legendară a parlamentarismului, baroului

și vieții universitare românești interbelice, Istrate

Micescu rămâne, totodată, în conștiința lumii juridice

și ca un adevărat martir al neamului, victimă a

opresiunii sângeroase a regimului comunist.



Dreptul nr. 12/2018 – Centenarul Marii Uniri –

prof. univ. dr. Cristian Ionescu, prof. univ. dr. Florin

Bucur Vasilescu, conf. univ. dr. Ioan Lazăr, prof. univ.

dr. emerit Ion Traian Ștefănescu

În cadrul secțiunii închinate Centenarului Marii

Uniri, prof. univ. dr. Cristian Ionescu a scris articolul

Desăvârșirea unității statale și naționale a României –un proces istoric obiectiv.

Studiul, bazat pe o documentare istorică și juridică

solidă, arată că desăvârșirea statului național unitar

român la 1 Decembrie 1918 s-a realizat printr-un

proces de unificare de lungă durată: mai întâi, s-au

unit într-un stat național românii din Muntenia și

Moldova în anul 1859 și, apoi, românii din celelalte

provincii istorice românești au luptat cu perseverență

pentru desăvârșirea unității lor statale și naționale.

Articolul are patru părți. În prima parte, autorul

prezintă ideea unității naționale și statale ca o coor -

donată esențială a istoriei poporului român. A doua

parte pune accent pe caracterul plebiscitar al actelor

de Unire cu Țara, votate de adunările con stituante din

Basarabia, Bucovina și Transilvania în anul 1918.

Articolul conține informații documentare despre

mișcarea de eliberare națională a românilor din cele

trei provincii, Basarabia, Bucovina și Transilvania, și

acțiunile întreprinse pentru unificarea lor cu Regatul

României la sfârșitul Primului Război Mondial. În a

treia parte, autorul analizează recunoașterea inter -

națională a actelor de unire a provinciilor românești

cu România, iar ultima parte este dedicată procesului

de unificare legislativă necesar pentru consolidarea

Marii Uniri.

Prof. univ. dr. Florin Bucur Vasilescu a scris

despre omul politic Take Ionescu, în articolul Unireatuturor românilor. O personalitate remarcabilă aistoriei noastre: Take Ionescu.

În articol regăsim informații despre viața, studiile,

personalitatea, activitatea politică, precum și contri -

buția lui Take Ionescu la făurirea României Mari.

Articolul Baroul Alba în contextul Marii Uniri –avocatul dr. Camil Velican, primul primar român, dedupă Marea Unire, al orașului Alba Iulia, semnat de

conf. univ. dr. Ioan Lazăr, prezintă un reprezentant al

elitei intelectuale din Transilvania – Camil Velican,

avocat și om politic, unul dintre organizatorii locali ai

Marii Adunări Naționale din Alba Iulia.

În articolul Momente esențiale ale reglementăriiraporturilor de muncă în secolul de după MareaUnire. Concluzii, prof. univ. dr. emerit Ion Traian

Ștefănescu analizează reglementările principale în

ramura dreptului muncii după Marea Unire de la

1918. Autorul prezintă normele cuprinse în legile

constituționale sub aspectul reglementării raporturilor

de muncă în corelațiile lor cu legile-cadru în materie,

respectiv, în principal, cu Codurile muncii. Autorul

concluzionează că întregul parcurs istoric al evoluției

legislației muncii scoate în evidență, la fel ca și în alte

ramuri de drept, că – dincolo de orânduirile sociale –

există anumite constante ale dreptului muncii. Ele

sunt constituite din acele reguli de drept care s-au

regăsit în realitatea juridică a ambelor orânduiri

sociale și care sunt concordante cu normele inter -

naționale și europene ale muncii.

Fondatorii doctrinei dreptului muncii începând

cu anul 1950, anul promulgării primului cod pro -

priu-zis al muncii, sunt, în ordine alfabetică, Șerban

Beligrădeanu, Virgil I. Câmpianu, Sanda Ghimpu și

Leonid Miller.

Dreptul nr. 1/2019 – Convenția arbitrală – prof.

univ. dr. Monna-Lisa Belu Magdo

Articolul de față reprezintă o trecere succintă prin

instituția convenției arbitrale, începând cu o încercare

de definire a ei şi a naturii juridice. Autoarea arată că

„nici în actualul Cod de procedură civilă legiuitorul

nu definește convenția arbitrală, dar extinde compe -

tenţa jurisdicției private şi deci cerința convenției

arbitrale de la litigiile patrimoniale, la toate cate -

goriile de litigii, în afara acelora care privesc starea


REVISTA REVISTELOR

Prezentare selectivă a unor articole din revistele de drept românești*

* Lucrare realizată de Cristina Păiş și Lucica-Violeta Niculae, Consiliul Legislativ.

civilă, capacitatea persoanelor, dezbaterea succe so -

rală, relațiile de familie, precum şi drepturile asupra

cărora părțile nu pot dispune. […] Redactarea lasă să

se înțeleagă că sunt arbitrale nu numai litigiile

patrimoniale, dar şi acelea evaluabile în bani, dacă nu

se încadrează în excepțiile determinate de text,

precum şi cererile privitoare la nulitatea, rezilierea şi

anularea unui contract.”

Aceste prime precizări sunt continuate de o

enumerare a tipurilor de convenții arbitrale şi rolul

acestora, punând accent şi pe elementele comune şi de

diferențiere dintre clauza compromisorie şi com -

promis. „Convenția arbitrală sub forma compro misului

are acelaşi obiect ca şi clauza compromisorie,

distincția dintre acestea fiind asociată momentelor

diferite în care intervin. Spre deosebire de clauza

compromisorie, care anticipează nașterea litigiului şi

survine într-un moment în care acesta era doar oposibilitate, o eventualitate, compromisul coincide în

timp cu nașterea diferendului, care reprezintă ocertitudine”, se arată în acest articol. De asemenea,

autoarea precizează că „valabilitatea clauzei compro -

misorii este independentă de valabilitatea contrac tului

în care a fost înscrisă şi care a generat litigiul ce

urmează a fi soluționat pe calea arbitrajului.” De

asemenea, autoarea, citând literatura de specialitate, „a

calificat clauza compromisorie ca fiind o clauză

deschisă, spre deosebire de compromis, calificat ca oconvenţie închisă.” Concluzionând acest aspect,

autoarea arată că „similitudinea celor două forme ale

convenției arbitrale constă în aceea că ambele înlă tură

competenţa instanţelor statale de la soluționarea

litigiului respectiv şi conferă arbitrilor puterea de

jurisdicție, adică puterea de a soluționa litigiul printr-o

hotărâre definitivă, executabilă în condițiile legii şi

care beneficiază de puterea lucrului judecat. Ambele

forme ale acordului arbitral sunt autonome față de

contractul principal ori, după caz, față de raportul

juridic în legătură cu care au fost convenite şi într-o

anumită măsură accesorii ale respectivului raport

juridic, privitor la sorginte şi ca existență juridică.” În

continuare, articolul se referă la cerința de formă a

convenției arbitrale, autoarea arătând că potrivit

art. 548 alin. (1) din Codul de procedură civilă aceasta

se încheie, sub sancţiunea nulității, în formă scrisă, dar

fără obligativitatea autentificării, semnătura privată

fiind suficientă. Totuşi, „în cazul în care convenția

arbitrală se referă la un litigiu legat de transferul

dreptului de proprietate şi/sau constituirea altui drept

real asupra unui bun imobil, convenția trebuie înche -

iată în formă autentică, sub sancţiunea nulității

absolute.” Concluzionând asupra acestui aspect, în

articol se arată că „forma scrisă a convenției arbitrale

este de natură să atenționeze părțile în privința con -

secinţelor decurgând din convenția arbitrală şi pe care

trebuie să le accepte, să le mobilizeze preocu parea

pentru stabilirea cu mai multă grijă a conți nutului […]

asigurând preconstituirea dovezii referitoare la exis -

tenta conținutului convenției şi determinarea jurisdic -

ției competente să soluționeze litigiul.”

Cât despre limitele convenției arbitrale şi conse -

cinţele şi excepțiile de la aceste limite în plan

procesual, se arată că acestea fac obiectul articolului

581 din Codul de procedură civilă, anterior acestui

cod neexistând o astfel de reglementare. „Procedura

arbitrală, esențial voluntară, organizată şi desfășurată

pe baza unor reguli proprii, conforme principiilor şi

normelor de drept procedural român, cu care se

completează, nu poate fi opusă cu forţa terților

chemați într-un litigiu arbitral, care sunt independenți

în temeiul raportului obligațional invocat, decât în

cazul preexistenței ori aderării libere la convenția

arbitrală, cu respectarea formei scrise a acesteia,

intervenită între terți şi cel sau cei care i-au chemat în

proces.”

În ceea ce priveşte valabilitatea convenției arbi -

trale, ea fiind un „veritabil contract, chiar dacă este

încheiată în considerarea contractului principal,

pentru a-i trasa acestuia calea jurisdicțională de

urmat, în cazul ivirii litigiilor legate de acesta.”

Pentru a fi valabilă, convenția arbitrală, pe lângă

elementele esențiale precum consimțământul, capaci -

tatea, obiectul, cauza şi respectarea ordinii publice,

trebuie să respecte şi „dispozițiunile imperative ale

legii şi a bunelor moravuri, așa cum statuează

art. 1169 din Codul civil.”

„Arbitralitatea litigiului a fost definită ca fiind

acea caracteristică a sa de a putea fi încredințat, în

mod valabil, prin voinţa părţilor contractante inte re -

sate, soluționării prin arbitrajul ad-hoc sau institu -

țional”, se arată în continuare, autoarea citând o

decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiție. Acest

caracter se raportează „la caracterul licit sau ilicit al

obiectului convenției arbitrale”.

Articolul continuă cu enumerarea condițiilor

esențiale ale convenției arbitrale drept contract, care

sunt aceleași cu cele formulate în dreptul comun, şi

anume: consimțământul – care trebuie să fie liber,

exprimat în cunoștință de cauză şi serios şi „exte -

riorizat în forma cerută de lege”; capacitatea deexercițiu, care trebuie să fie deplină, această condiție

este „calificată în literatura de specialitate ca fiind un

act de dispoziție, ceea ce nu este acelaşi lucru cu

capacitatea de a sta în justiție”; referitor la obiect„actualul Cod de procedură civilă a instituit […] o

competenţă generală a jurisdicției arbitrale […]” fiind

Revista revistelor


excluse doar cauzele care privesc starea civilă, capa -

citatea persoanelor, dezbaterea succesorală sau

„litigiile care privesc drepturi asupra cărora legea nu

permite să se facă tranzacții”; cauza convenției

arbitrale este aceeași care guvernează convențiile de

drept comun, aplicabile fiind dispoziţiile art. 1235,

art. 1236 şi art. 1239 din Codul civil; condiţia de

formă este prevăzută la art. 548 din Codul de

procedură civilă, „fiind o condiție de validitate.”

Referitor la efectele şi eficacitatea convenției

arbitrale, autoarea subliniază că aceasta trebuie

încheiată în formă scrisă […] şi are forţă obligatorie

pentru părțile contractante, stabilind în acelaşi timp

învestirea instanţei arbitrale cu puterea de soluționare

a litigiului. Totuşi, convenția poate fi lovită de

nulitate absolută când prin norme imperative a fost

instituită o competenţă exclusivă a instanţelor jude -

cătorești. Ca o consecinţă a obligativității respectării

convenției arbitrale de către părțile semnatare, res -

pectarea hotărârii arbitrale dată în soluționarea

litigiului va fi de asemenea obligatorie pentru părţi,

inclusiv în ceea ce priveşte executarea silită şi

recurgerea la forţa coercitivă a statului.

Autoarea face în continuare câteva precizări

legate de natura juridică a convenției arbitrale,

arătând că „ambele forme ale convenției arbitrale au

un caracter contractual”, dar iau naştere la momente

diferite. Convenția arbitrală este analizată în acest

context şi prin raportare la tranzacţie, un alt tip de

contract judiciar, dar prin care părțile – prin învoială –

previn sau sting un litigiu.

În sfârşit, sunt enumerate cauzele de încetare aconvenției arbitrale, dintre care amintim cauze gene -

rale precum: executarea în totalitate a contractului

principal, constatarea sau declararea nulității contrac -

tului principal, confuziunea părţilor şi cauze speci fice:

rezoluțiunea sau rezilierea convențională, con statarea

sau declararea nulității convenției arbi trale din cauze

specifice, pronunțarea şi comunicarea hotărârii arbi -

trale, refuzul sau imposibilitatea arbitrilor de a-şi

îndeplini misiunea, expirarea termenului legal sau

convențional de soluționare a litigiului sau anularea

hotărârii arbitrale pentru nearbitralitatea litigiului.

Dreptul nr. 1/2019 – Observaţii critice pe mar -ginea Legii nr. 212/2018 pentru modificarea şi com -pletarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative – dr. Verginia Vedinaş

şi dr. Gina Livioara Goga

Articolul începe cu întrebarea dacă era necesară

modificarea Legii contenciosului administrativ

nr. 554/2004, iar răspunsul este că da, „dat fiind

faptul că trecuseră peste zece ani de la ultima

modificare mai consistentă a sa şi peste cinci ani de

la cea realizată prin Legea nr. 76/2015 de punere în

aplicare a Codului de procedură civilă”

Urmează o analiză a prevederilor Legii nr. 212/2018

pentru modificarea şi completarea Legii nr. 554/2004 şi

a altor acte normative, în care se arată că se pot

identifica „modificări de formă sau modificări care

privesc conținutul reglementării de fond”, dar analizate

împreună.

Astfel, prin introducerea literei c

1

) în cuprinsul

alineatului (1) al articolului 2, legiuitorul a definit

actul administrativ asimilat, acest lucru având ca şi

consecinţă modificarea regulilor de competenţă în

soluționarea litigiilor privind contractele adminis -

trative.

Modificarea articolului 5, constă în contopirea

alineatelor (3) şi (4), dar clarifică şi unele aspecte

legate de declararea de către Curtea Constituţio -

nală a neconstituționalității alin. (3) prin Decizia

nr. 302/2011.

Un alt articol asupra căruia legiuitorul a intervenit

este art. 7 care reglementează regimul procedurii

administrative prealabile, fiind analizate fiecare

dintre intervențiile legislative.

Referitor la art. 8 care reglementează obiectul

acțiunii în contenciosul administrativ, alin. (1) s-a

completat „pentru a elimina orice interpretare cu

privire la conținutul plângerii prealabile”. Autoarele

apreciază că legiuitorul a manifestat „exces de zel”,

în scopul îmbunătățirii instituției contenciosului

administrativ; conținutul alin. (2) a fost modificat,

astfel încât, competenţa soluționării litigiilor care

privesc contracte administrative urmează a fi stabilită

între instanțele de contencios administrativ şi instan -

țele civile de drept comun. Soluția este criticabilă

deoarece „litigiile rezultate din aceeași instituție

juridică, respectiv contractul administrativ, urmează

să fie soluționate de două categorii distincte de

instanțe […], creând probleme în practică prin

„conflicte de competenţă, inclusiv conflicte negative

sau declinări de competenţă.”

Modificarea art. 10 vizează stabilirea instanţei

competente în funcție de: a) competenţa materială şi

cea teritorială; b) criteriul valoric, dacă sunt eva -

luabile în bani; dacă nu sunt evaluabile în bani,

litigiile se soluționează potrivit rangului autorităţii;

c) calitatea de persoană fizică sau juridică de drept

privat a reclamantului şi cea de autoritate publică.

Articolul 10 s-a completat prin introducerea unui nou

alineat care dispune că „regulile de competenţă

teritorială sunt valabile şi atunci când acțiunea se

introduce în numele reclamantului, de orice persoană

de drept public sau de drept privat, indiferent de

Revista revistelor


calitatea acesteia în proces.” Tot în cadrul acestui

articol a fost abrogată prevederea cuprinsă la lit. e)

din cadrul alin. (1) al art. 10, cea referitoare la dataîncheierii procesului verbal de finalizare a conci -lierii, ca urmare a dispariției acestei proceduri din

procedura civilă obișnuită.

Alin. (1) al art. 13 a fost modificat în vederea

accelerării procesului, dar măsura ar fi fost într-ade -

văr eficace, în opinia autoarelor, dacă instanţa ar fi

pus în vedere autorităţii publice ca odată cu întâm -

pinarea să depună la dosar toate celelalte „documente

necesare soluționării cauzei.”

Articolul 14 a fost completat prin dispoziții

referitoare la judecarea cererilor de suspendare şi

regimul întâmpinării, realizându-se astfel o punere de

acord a Legii nr. 544/2004 cu prevederile noului Cod

de procedură civilă.

Eliminarea din Codul de procedură civilă a carac -

terului irevocabil al hotărârilor judecătorești a dus la

modificarea în consecinţă şi a alin. (1) şi (4) ale

art. 15.

La rândul său, articolul 16 a suferit o modificare

referitoare la „introducerea în cauză a funcțio -

narului”, care, pe lângă elaborarea, emiterea sau

încheierea actului, efectuează şi adoptarea actului.

Articolul 16

1

privind introducerea în cauză a unor

subiecte de drept a fost modificat, dar în opinia

autoarelor soluția este „drastică”, întrucât „instanţa

de judecată trebuie să mențină un rol activ pe

parcursul judecării cauzelor.”

În ceea ce priveşte art. 17, din textul iniţial,

cuprins în alin. (1) a fost eliminată sintagma „de

urgenţă şi cu precădere”, la care s-a adăugat o pre -

vedere referitoare la întâmpinare, pentru punerea de

acord a Legii nr. 544/2004 cu prevederile noului Cod

de procedură civilă; modificarea alin. (2) privind

regimul taxelor de timbru reprezintă şi ea o punere

de acord cu prevederile din reglementările actuale

privind taxa de timbru. Autoarele apreciază „că ar fi

de dorit ca astfel de actualizări să se opereze periodic

de către Consiliul Legislativ, pentru că sunt nenu -

mărate legi care conțin referiri la acte normative care

nu mai sunt de mult timp în vigoare, ceea ce, pe

fondul unei legislații mult prea instabile şi stufoase,

îngreunează procesul de aplicare a legilor.” (Preci -

zăm însă că instituția Consiliului Legislativ nu poate

iniția şi efectua astfel de „actualizări”, atribuțiile sale

fiind strict şi limitativ prevăzute de lege – n. red.).Alin. (2) al art. 20 vizează reglementarea recur -

sului în acord cu prevederile noului Cod de procedură

civilă.

La art. 21, modificarea priveşte instituția revizu -

irii, actualizând terminologia referi toare la dreptul

Uniunii Europene şi ținând cont de unele Decizii ale

Curţii Constituţionale sau ale Înaltei Curţi de Casaţie

şi Justiție.

Alin. (3) şi (4) ale art. 24 aduce precizări privind

neexecutarea sau nerespectarea obligației de exe -

cutare precum şi o actualizare a trimiterilor la noul

Cod de procedură civilă republicat.

Ultima modificare, cea cuprinsă în alin. (2) şi (3)

ale art. 25, are ca obiect instanţa de executare, cu

punerea de acord a prevederilor Legii nr. 544/2004

cu noul Cod de procedură civilă.

Concluzionând, autoarele apreciază că Legea

nr. 212/2018 a adus un plus de calitate procesului în

contencios administrativ, dar sunt şi prevederi care,

din contră, vor îngreuna soluționarea litigiilor.

Dreptul nr. 1/2019 – Reflecţii pe marginea noțiu -nii de tipicitate – prof. univ. dr. Constantin Sima

În prima parte a acestui articol, autorul face o

scurtă prezentare a infracțiunii ca fiind o acţiune sau

o inacțiune, prevăzută de legea penală. Școala clasică

a dreptului penal a conturat principiile legalității

incriminării, cunoscute prin adagiile nullum crimensine lege şi nulla poena sine lege. „Infracţiunea pre -

supune o concordanță exactă a elementelor faptei

concrete cu cele prevăzute în norma de incriminare.

Dacă concordanța este perfectă, ne vom afla în faţa

unei forme tipice a infracțiunii. Dacă este imperfectă,

[…] ne vom afla în faţa unei forme atipice.” Pentru

definirea tipicității autorul recurge la formula dată de

F. Streteanu: tipicitatea este corespondența dintretrăsăturile faptei concrete a modelului abstractprevăzut în norma de incriminare. Subliniind că

această noțiune este „utilizată în doctrina germană,

italiană şi spaniolă, mai puţin în cea franceză”, în

dreptul penal român – deşi nu este utilizată expressisverbis – ea apare în cadrul cerinței esențiale ca „o

faptă concretă să fie prevăzută de legea penală”. În

continuare, autorul subliniază că „tipicitatea este o

însușire a faptei concrete de a fi conformă cu norma

de incriminare. Această conformitate se analizează

comparându-se fapta concretă cu modelul legal sub

aspectul condițiilor obiective, adică a condițiilor

referitoare la obiect şi la latura obiectivă”. Citându-l

din nou pe F. Streteanu, în articol se arată că „în

doctrina europeană s-a considerat iniţial că noţiunea

de tipicitate implică doar o corespondență între ele -

mentele obiective ale faptei concrete şi cele prevăzute

în norma de incriminare, fără elemente subiective

(F. Mantovani). Mai târziu, această concepţie a fost

revă zută, doctrina majoritară admițând azi că tipici -

tatea se referă atât la elementele obiective, cât şi la

cele subiective (E. Bacigalupo, C. Fiore).” Înainte de

Revista revistelor


concluzii, autorul subliniază că pentru a fi în faţa unei

fapte penale, aceasta trebuie să fie prevăzută în legea

penală. „Această trăsătură esențială nu se poate referi

la fapta concretă a unui subiect activ, ci la modelul

legal al infracțiunii, care are una din trăsături preve -

derea faptei în legea penală şi la care se raportează

fapta concretă spre a vedea dacă intră în sfera ili ci -

tului penal.” În concluzii, autorul îi citează pe J. Roux,

Michelle-Laure Rassat, Frédéric Debove şi François

Falletti, G. Stefani, G. Levasseur şi B. Bouloc, pre -

cum şi pe R. Merle care au formulat de-a lungul

timpului definiții ale infracțiunii şi din care rezultă

că „noţiunea de tipicitate cuprinde pe lângă elemente

de ordin obiectiv şi subiectiv şi elemente antiju -

ridice.”

Dreptul nr. 1/2019 – Excepția de neconstituţio -nalitate: palid instrument de asigurare a ordiniiconstituționale? I. Aspecte introductive. Partajareaatribuțiilor în domeniul controlului de constituţio -nalitate a posteriori. Actul de sesizare a CurţiiConsti tuţionale – prof. univ. dr. Dan Lupaşcu, drd.

Mihai Mareş

Articolul îşi propune să răspundă unor întrebări

actuale referitoare la regimul excepției de neconsti -

tuţionalitate şi efectele sale, ca instrument legal în

ordinea constituţională. Prima parte explorează

accesul cetățenilor la justiția constituţională prin

comparare între modelul american şi cel european, şi

soluția adoptată în sistemul constituţional român ca

parte a modelului european al justiţiei constituționale.

Cea de-a doua parte aprofundează controlul de con -

stituţionalitate a priori în ceea ce priveşte distribuirea

atribuțiilor, natura, conținutul, efectele şi regimul

legal al trimiterilor la Curtea Constituţională a

României care are rolul de a decide cazurile de

neconstituţionalitate.

Prima parte a acestui material începe printr-o

comparație între modelul american şi cel european în

baza unor criterii precum competenţa instanţelor de

jurisdicție constituţională şi natura controlului exer -

citat de acestea. Așadar, originea controlului consti -

tu ționalității legilor se află în sistemul juridic

american, care a introdus conceptul de curte constitu -ţională odată cu soluționarea cauzei Marbury vs.Madison în anul 1803. „Modelul american de justiție

constituţională este caracterizat printr-un așa-numit

control difuz sau incidental, ce permite accesul direct

al cetățenilor la acest tip de jurisdicție prin aceea că

instanțele de judecată obişnuite dețin competenţa de

a examina constituționalitatea oricărei norme juridice

şi a oricărui act individual, iar, în măsura în care

constată neconformitatea acestora cu prevederile

constituționale, să refuze aplicarea lor.” Apoi sunt

enumerate câteva state din Europa, ale căror modele

de justiție constituţională „prezintă două caracteristici

generale: (i) centralizarea în sensul că doar Curtea

Constituţională are competenţa de a se pronunța

asupra constituționalității legii – existând şi unele

excepții, cum ar fi Danemarca, Suedia şi Finlanda,

care au adoptat modelul difuz specific modelului

american – şi (ii) controlul abstract, ce presupune

examinarea legii într-o manieră abstractă, iar efectul

de invalidare a acesteia este unul general.” Urmează

o analiză a acestei instituții în Franța, unde controlul

de constituţionalitate a posteriori este efectuat de

Consiliul Constituţional, procedura fiind la îndemâna

justițiabililor, cu respectarea anumitor condiţii; în

Italia, controlul de constituţionalitate poate avea loc

la sesizarea unei instanțe de judecată, care după

parcurgerea unor etape obligatorii, poate sesiza

Curtea Constituţională; în Spania, Curtea Constitu -

ţională se pronunță asupra chestiunilor de neconstitu -

ţionalitate, la sesizarea judecătorilor sau instanţelor

de judecată; în Germania, controlul constituționa -

lității legilor se face prin Tribunalul Constituţional

Federal, şi poate fi declanșat la solicitarea oricărei

persoane, „inclusiv prin intermediul excepțiilor de

neconstituţionalitate ridicate de părţi în cadrul unui

proces.” Controlul mai poate fi ridicat şi de către un

tribunal, dacă apreciază că legea de care depinde

actul jurisdicțional este neconstituțional; în Austria,

Curtea Constituţională se pronunță asupra constitu -

ționa lității legilor din oficiu, la sesizarea unei instanțe

de judecată sau la sesizarea oricărei persoane care

pretinde că drepturile sale în calitate de parte într-un

proces au fost încălcate. În ceea ce priveşte România,

Curtea Constituţională are atribuția de a hotărî asupra

excepțiilor de neconstituţionalitate ale actelor norma -

tive ridicate în faţa instanţelor judecătorești sau de

arbitraj comercial, prin control posterior intrării în

vigoare a acestor acte normative. Referitor la actul de

sesizare a Curţii Constituţionale, autorii arată că

acesta poate fi încheierea sau decizia prin care

instanţa de judecată/arbitraj admite cererea formulată

în acest sens de către titular sau – dacă este cazul –

cererea prin care este sesizată instanţa constituţională

în urma ridicării din oficiu a excepției de neconsti -

tuţionalitate. Principalul efect al actului de sesizare a

Curţii Constituţionale îl reprezintă învestirea acesteia

cu soluționarea excepției de neconstituţionalitate. Pe

durata analizei excepției de neconstituţionalitate,

procesul penal nu se suspendă, pe când în procesul

civil, instanţa poate aprecia dacă se impune suspen -

darea acestuia. Singura cale de atac împotriva înche -

ierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de

Revista revistelor


sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la

neconstituționalitatea unei norme legale este recursul,

prevedere care creează o serie de neajunsuri, dar

Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 321/2017

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,

nr. 580 din 20 iulie 2017 a statuat că „indiferent de

stadiul procesual în care se află partea care invocă o

excepție de neconstituţionalitate, aceasta nu poate fi

lipsită de calea de atac împotriva hotărârii de

respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare.”

Revista de drept public nr. 4/2018 – InfluențaMarii Uniri asupra evoluției constituționale aRomâniei – prof. univ. dr. Ioan Vida, dr. Ioana Cristina

Vida

Autorii arată că atât Unirea Principatelor Române –

Moldova și Țara Românească – la 24 ianuarie 1859,

cât și Marea Unire din 1918 au fost urmate de

consecințe de ordin constituțional. În primul caz este

vorba de adoptarea primei Constituții a României,

cunoscută în literatura de specialitate și în opinia

publică sub denumirea de „Constituția din 1866”,

votată de Adunarea Electivă, în unanimitate, la

29 iunie 1866, iar în cel de-al doilea caz este vorba

despre Constituția adoptată la 26 martie 1923 de către

Adunarea Constituantă.

De asemenea, autorii arată că Constituția de la

1938 și constituțiile comuniste au fost rezultatul

impulsurilor ideologice și evoluția constituțională a

României până în prezent se încheie cu o Constituție

postrevoluționară, Constituția din 1991. Așadar, de la

Prima Constituție a României din 1866 și până în

prezent, țara noastră a avut 7 constituții, care, în timp,

au suferit mai multe revizuiri.

Revista de drept public nr. 4/2018 – Votul laromâni – o scurtă incursiune în evoluția sistemelorelectorale în România modernă și contemporană –dr. Marian Enache, prof. univ. dr. Ștefan Deaconu

Începuturile unei organizări politice moderne sunt

legate în Principatele Române de Regulamentele

Organice ale Valahiei și Moldovei, care au instituit –

într-o formă incipientă – distincția dintre puterea

legislativă, executivă și judecătorească. Tendința

acestor Regulamente de a rezerva participarea la viața

politică doar pentru un număr limitat de boieri era în

contradicție cu evoluția societății și a sistemului

politic din Principate. Dacă Revoluția din 1848 nu a

reușit să instituie o schimbare durabilă a sistemului

electoral, în schimb, decizia Congresului de la Paris

de a convoca Adunările ad-hoc impunea nevoia

stabilirii unor reguli pentru desemnarea membrilor

acestor Adunări. Aceste reguli au marcat începutul

unui lung proces de transformări și schimbări ale

sistemului electoral de-a lungul timpului, atât în

perioada monarhiei constituționale (1866-1947), cât

și în România comunistă. Dincolo de toate schim -

bările produse, este de remarcat faptul că, în perioada

comunistă, în pofida controlului deplin al regimului

asupra societății și sistemului electoral, șeful statului

a fost ales de-a lungul întregii perioade comuniste

prin votul obedient al Marii Adunări Naționale, deci

în mod indirect.

Revista de drept public nr. 4/2018 – Unificarealegislativă și progresul juridic după Marea Unire dinanul 1918. Rolul Consiliului Legislativ – Sorin

Popescu, Cătălin Ciora

Momentul Marii Uniri a însemnat și provocări la

care trebuia să facă față statul unitar român.

Una dintre probleme, de o importanță deosebită, a

fost reprezentată de unificarea legislațiilor pe întreg

teritoriul României, având în vedere faptul că pro -

vinciile nou unite au avut sisteme de drept diferite

unele față de altele.

Momentul care a marcat în mod semnificativ

opera de unificare a legislației pe teritoriile românești

reîntregite a fost reprezentat de înființarea efectivă,

în anul 1925, prin legea Mârzescu, a Consiliului

Legislativ, ale cărui atribuții îi fuseseră fixate prin

Constituția din anul 1923, unde la art. 76 se stabilea

că „Se înființează un Consiliu Legislativ, a cărui

menire este să ajute în mod consultativ la facerea și

coordonarea legilor, emanând fie de la puterea exe cu -

tivă, fie din inițiativa parlamentară, cât și la întoc -

mirea regulamentelor generale de aplicare a legilor.”

Una din marile îndatoriri puse în sarcina Con -

siliului Legislativ în afara obligației constituțio nale

de a ajuta la pregătirea legilor, a fost și aceea de a

elabora proiectele de unificare a tuturor codurilor

legislative prin revizuirea legiuirilor existente, spre a

le pune în armonie cu Constituția și a asigura unitatea

legislativă.

Secțiunea I-a de drept public a Consiliului Legis -

lativ a primit misiunea redactării Codului penal și a

Codului de procedură penală , care au fost terminate

după o muncă de 10 ani, au fost votate de Parlament

și transformate în legi care au intrat în vigoare la

1 ianuarie 1937.

Unificarea Codului civil, Codului de procedură

civilă și Codului comercial s-a aflat în atribuția

Secțiunii a II-a a Consiliului Legislativ.

La elaborarea și redactarea Codului civil s-a lucrat

din 1926 până în 1940, când a fost transformat în lege

și promulgat în ziua de 30 august 1940. Codul civil

trebuia să se pună în aplicare la 1 ianuarie 1941, dar

din cauza nefericitelor evenimente care au avut loc

Revista revistelor


în țara noastră s-a amânat de câteva ori, până când

amânarea a devenit sine die.Astfel, deși acțiunea de codificare și unificare

legislativă interbelică, în cadrul căreia un rol deosebit

a revenit Consiliului Legislativ, a avut doar în parte

finalul așteptat, din pricina evenimentelor istorice de

la mijlocul secolului XX, ea se înscrie totuși în

traiectoria progresului juridic național, reprezentând

o acțiune de anvergură de modernizare a legislației

României, un exercițiu util și necesar de alăturare a

acesteia, în mod determinant, dreptului european.

Pandectele române nr. 5/2018 – Protejareaintereselor financiare ale Uniunii Europene prinmijloace de drept penal. Analiza infracțiunii deobținere ilegală de fonduri europene – Cătălin Jigău

Importanța resurselor financiare de care dispune

Uniunea Europeană, dar și valoarea ridicată a preju -

diciilor determinată de gestionarea defectuoasă a

resurselor comunitare, a determinat instituirea de

măsuri administrative și judiciare pentru protecția

fondurilor europene.

În acest sens, la data de 26 iunie 1995 a fost adop -

tată Convenția privind protejarea intereselor finan -

ciare ale Uniunii Europene, prin intermediul căreia

s-au stabilit norme minime privind definirea faptelor

și consecințele care intervin în cazul fraudării buge -

tului comunitar.

Convenția privind protejarea intereselor finan ciare

ale Uniunii Europene a fost completată cu trei

Protocoale, adoptate la 27 septembrie 1996, 29 no -

iem brie 1996 și 19 iunie 1997, ce au ca obiect lupta

împotriva actelor de corupție în care sunt implicați

funcționari naționali și comunitari, răspunderea per -

soanelor juridice, confiscarea, spălarea de bani și

cooperarea între statele membre și Comisie în ve derea

protejării intereselor financiare ale Comunității Euro -

pene și a datelor cu caracter personal în legătură cu

aceste interese, precum și conferirea Curții Europene

de Justiție (CJUE) competențe de interpre tare, cu titlu

preliminar, a Convenției privind pro tecția intereselor

financiare ale Comunității Europene, permițând astfel

instanțelor naționale să se adreseze întrebări prealabile

cu privire la modul de interpretare a convenției și a

protocoalelor sale adiționale.

La data de 5 iulie 2017 a fost adoptată Directiva

UE nr. 2017/1371 a Parlamentului European și a

Consiliului, privind combaterea fraudelor îndreptate

împotriva intereselor financiare ale Uniunii, prin

mijloace de drept penal. Directiva UE nr. 2017/1371

va fi transpusă în legislația națională începând cu data

de 6 iulie 2019, dată până la care statele membre au

obligația de a adopta acte normative necesare pentru

a se conforma acesteia.

Directiva UE nr. 2017/1371 stabilește noul cadru

legislativ care va înlocui cadrul legislativ actual,

format din Convenția privind protejarea intereselor

financiare ale Comunităților Europene (din 26 iulie

1995) și Protocoalele aferente (din 27 septembrie

1996, 29 noiembrie 1996 și 19 iunie 1997).

Directiva stabilește norme minime care definesc

activitățile ilegale și infracțiunile care aduc atingere

intereselor financiare ale UE și stabilește un prag

pentru prejudiciile care ar trebui să fie considerate

semnificative.

România și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de

art. 325 alin. (3) din Tratatul de funcționare a Uniunii

Europene, respectiv a adoptat aceleași măsuri pentru

protejarea bugetului comunitar în mod asemănător

măsurilor dispuse pentru protejarea bugetului națio -

nal, și realizează împreună cu statele membre o co -

ope rare judiciară eficientă pentru a combate frauda,

corupția și alte activități ilegale ce afectează intere -

sele financiare ale Uniunii Europene.

Revista română de dreptul muncii nr. 5/2018 –

Internshipul – prof. univ. dr. Alexandru Țiclea

În acest material, autorul analizează condițiile spe -

cifice de reglementare ale unui nou tip de contract –

contractul de internship, reglementat prin Legea

nr. 177/2018. Astfel, sunt detaliate dispozițiile pri vind

încheierea, suspendarea și încetarea contrac tului,

drepturile și obligațiile părților, evaluarea acti vității

internului, atribuțiile îndrumătorului și alte instituții

specifice.

Autorul subliniază faptul că internshipul era deja

utilizat în practică de către angajatori prin încheierea

unor contracte individuale de muncă pe durată deter -

minată. Pe de altă parte, acest tip de contract trebuie

diferențiat de contractele speciale de formare pro -

fesională reglementate de Codul muncii, respectiv

contractul de formare, de adaptare profesională, pre -

cum și de contractul de ucenicie la locul de muncă,

deosebindu-se însă de acestea prin calitatea părților

implicate.

Revista română de drept al afacerilor

nr. 2/2018 – Numirea arbitrului – pilon fundamentalal procedurii. Observații privind noile Reguli deprocedură arbitrală ale Curții de Arbitraj ComercialInternațional de pe lângă Camera de Comerț șiIndustrie a României – prof. univ. dr. Daniel-Mihail

Șandru

Studiul are în vedere regulile juridice privind

numirea arbitrului, dar și aspecte strâns legate de etică

Revista revistelor


și deontologie. Sunt avute în vedere elemente de drept

comparat, dar articolul se axează pe regulile și prac -

ticile Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe

lângă Camera de Comerț și Industrie a României.

Revista română de drept al afacerilor

nr. 2/2018 – Acțiunea în anulare a hotărârii arbitraleîn cazul caducității arbitrajului – av. Alin Daniel

Florescu

Articolul aduce în dezbatere unul dintre motivele

pentru care hotărârea arbitrală poate fi desființată pe

calea acțiunii în anulare, și anume motivul pronun -

țării hotărârii după expirarea termenului arbitrajului,

deși cel puțin una dintre părți a declarat că înțelege să

invoce caducitatea, iar părțile nu au fost de acord cu

continuarea judecății.

Articolul tratează condițiile de admisibilitate ale

acțiunii în anulare ce se sprijină pe acest motiv, atât

din perspectiva Codului de procedură civilă, cât și din

perspectiva Regulilor de Procedură Arbitrală ale

Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă

Camera de Comerț și Industrie a României. De ase -

menea, sunt tratate efectele admiterii acțiunii în

anulare pentru acest motiv, precum și câteva conclu -

zii legate de oportunitatea antrenării unui astfel de

mecanism în litigiul arbitral și de tendințele din

practică în acest domeniu.

Revista română de dreptul proprietății inte -

lectuale nr. 4/2018 – Brevetul de invenție. Apariția,utilitatea, natura juridică și funcțiile sale – prof.

univ. dr. Viorel Roș, lector asociat dr. Ciprian Raul

Romițan

Apărut cu greutate, având numeroși contestatari

și o natură juridică ambiguă, brevetul de invenție este

instrumentul juridic necesar pentru protecția reali -

zărilor noi și utile în industrie, a acelor creații care

reprezintă sursa cea mai incontestabilă de bogăție, de

prosperitate, de produse noi și de calitate. Brevetul

de invenție este titlu de protecție, nu obiect al pro -

tecției, cum în mod greșit este, adesea, indicat. El

îndeplinește multiple funcții (de recompensă a inven -

tatorului, de protecție juridică, de divulgare și de

apropriere a invenției, de încurajare a cercetării, de

stimulare a investițiilor, de îmbogățire a cunoștințelor

tehnice etc.), iar utilitatea lui nu mai este contestată

decât sporadic. De o manieră generală, brevetul

conferă titularului său dreptul de a decide dacă – și în

ce mod – invenția poate fi utilizată de terți.

Revista română de dreptul proprietății intelec -

tuale nr. 4/2018 – Medierea și stabilirea metodo -logiilor privind drepturile de autor gestionate colectiv– prof. univ. dr. Edmond Gabriel Olteanu

Noua formă a art. 131

2

din Legea nr. 8/1996 pri -

vind dreptul de autor şi drepturile conexe reglemen -

tează medierea ca posibilitate de soluționare a

liti giilor în cazul eșecului negocierilor pentru meto -

dologii.

În domeniul medierii sunt incidente trei acte nor -

ma tive: Codul de procedură civilă, Legea nr. 192/2006

privind medierea şi organizarea profesiei de mediator,

Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile

conexe, iar articolul arată că reglementarea neunitară

poate da naștere la probleme în cazul conflictului de

legi.

Chiar dacă legea privind dreptul de autor regle -

mentează doar medierea, nu există niciun impedi -

ment ca organele de gestiune colectivă să se adreseze,

la încheierea negocierilor, unui tribunal arbitral în

fața căruia se încheie convenția arbitrală; prin urmare,

arbitrajul poate fi utilizat în acest domeniu.

Caiete de drept penal nr. 3/2018 – Dreptul laapărare și avocatul, subiect procesual de sinestătător în actuala reglementare procesual penală –prof. univ. dr. Nicolae Volonciu, asist. univ. Cătălin

Marin

Potrivit Noului cod de procedură penală, dreptul

la apărare reprezintă unul dintre principiile funda -

mentale ale legii procesual penale. Datorită naturii

juridice complexe a dreptului la apărare, părțile și

subiecții procesuali principali au dreptul la apărare

sau asistență juridică asigurată de un avocat. Con -

form legii, părțile, subiecții procesuali principali și

avocatul au dreptul să beneficieze de timpul și înle s -

nirile necesare pregătirii apărării. În noul Cod de

procedură penală, avocatul este un subiect procesual

distinct, cu drepturi depline la activitatea judiciară.

Odată cu creșterea rolului avocatului în planul

procesului penal, este sporită în egală măsură și

responsabilitatea avocatului față de client.

Revista revistelor


Volumul Preeminența dreptului și controlul deconstituționalitate între tradiție și modernitate,

ai cărui coordonatori sunt prof. univ. dr. Valer

Dorneanu, președintele Curţii Constituţionale a

României, și conf. univ. dr. Mihai Poalelungi, pre -

ședintele Curţii Constituţionale a Republicii Mol -

dova, este un volum omagial dedicat împlinirii a 100

de ani de la înfăptuirea Marii Uniri: 1 decembrie

1918 – 1 decembrie 2018 și a fost prezentat în cadrul

Conferinței naționale Un secol de stat național,unitar şi indivizibil, consacrată Centenarului Marii

Uniri, sub egida Academiei Române, Curții Con -

stituționale a României și Institutului de Cercetări

Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei

Române, în Aula Academiei Române, București, din

data de 27 noiembrie 2018.

Cei doi președinți ai Curților Constituționale au

menționat în Cuvânt înainte că „Împlinirea a 100 de

ani de la Actul Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918

ne-a determinat să lansăm un volum comun dedicat

celebrării acestuia, expresie a angajamentului ferm al

curţilor constituţionale din România şi din Republica

Moldova de a acţiona pentru apărarea valorilor demo -

cratice şi a statului de drept.

Prezentul volum omagial reprezintă atât o aducere

aminte a jurisprudenţei interbelice generate în exer -

citarea controlului de constituţionalitate, ce se con -

sti tuie într-un patrimoniu constituţional comun al

celor două state, cât şi o prezentare a noilor provocări

la care curţile constituţionale trebuie să răspundă în

acord cu exigenţele Convenţiei pentru apărarea

drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi,

după caz, cu cele ale dreptului Uniunii Europene.”

Lucrarea este structurată în patru capitole. Astfel,

Capitolul I. Preeminența dreptului conține articole

despre influența dreptului internațional asupra con -

trolului de constituționalitate, evoluția sistemelor

electorale în România modernă și contemporană

(1831-1989), sistemul electoral în România postco -

mu nistă, cazul Litschauer și procedeul Curții Consti -

tuționale a Republicii Moldova, precum și un articol

despre existența unei ierarhii a drepturilor omului în

sistemul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Capitolul II. Controlul de constituționalitate înRomânia interbelică – selecție de decizii este împărțit

în două secțiuni, prima secțiune fiind intitulată

Interpretarea Constituției, iar cea de-a doua secțiune

se referă la aspecte procedurale privind judecarea

constituționalității legilor.

Capitolul III, intitulat Controlul de constitu țio -nalitate în România și Republica Moldova – selecțiede decizii în rezumat, redă pe rând câteva decizii ale


APARIŢII EDITORIALE

Preeminenţa dreptului și controlul de constituţionalitate

între tradiţie și modernitate

Curtea Constituțională a României;

Curtea Constituțională a Republicii Moldova

Valer DORNEANU; Mihai POALELUNGI

(coordonatori)

București, Editura Hamangiu, 2018

celor două curți constituționale referitoare la con -

trolul de constituționalitate a legilor.

Ultimul capitol, Capitolul IV. Varia. Perspective,cuprinde articole despre interpretări filosofice ale

Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, pree -

minenţa dreptului şi limitele sale, injustiţia legală şi

dreptul supralegal.

Volumul se încheie cu o Prezentare pe scurt acurţilor constituţionale ale României şi RepubliciiMoldova – rol, atribuţii, componenţă, statistici.

Recomandăm acest volum omagial tuturor celor

interesați de evoluția sistemelor electorale în România

modernă și contemporană, de controlul constituțio na -

lității în România interbelică, precum și de o selecție

de decizii în rezumat referitoare la controlul constitu -

ționalității în România și Republica Moldova.

Cristina PĂIȘ

expert


Apariții editoriale


Dintre numeroasele lucrări dedicate sărbătoririi a

100 de ani de existenţă a României Mari, prezentăm

aici valoroasa contribuţie a prof. univ. dr., doctorhonoris causa Mircea Duțu ce poartă titlul Un secolde stat unitar şi drept naţional (1918-2018). Pers -pective istorice cultural-ştiinţifice.

Autor a numeroase monografii, cursuri univer -

sitare şi tratate în domenii precum dreptul mediului,

dreptul urbanismului, istoria instituţiilor juridice, a

peste 100 de studii apărute în reviste de specialitate

de prestigiu din ţară şi din străinătate (Budapesta,

Paris, Madrid, Coimbra etc.), precum şi a numeroase

articole de presă pe tematică juridico-ecologică,

Mircea Duţu s-a aplecat şi asupra acestui măreţ eve -

ni ment din istoria ţării noastre cu multă seriozitate,

punând în valoare bogata sa experienţă de formaţie

juridică.

El surprinde cu mult realism, printr-o temeinică

cercetare şi cu un condei obişnuit cu scrisul, fră -

mântările şi nesfârşitele greutăţi prin care a trecut şi

pe care le-a depăşit naţiunea noastră, înainte și după

Unirea de la 1 Decembrie 1918. În Prefaţa cărţii,

autorul mărturisește că împlinirea primului secol dela desăvârşirea procesului de constituire a statuluinaţional unitar român şi crearea României Mari(1918) reprezintă ocazia relevării deopotrivă asemnificaţiilor istorice ale evenimentului, evaluăriiprogresului înregistrat de atunci de societatea româ -nească şi scrutarea perspectivelor deschise deveniriisale pentru veacul următor. [..] Lucrarea de faţă sevrea a fi un omagiu adus celor care au fost şi unîndemn pentru cei care vor veni să continue şi să

desăvârşească opera de edificare a Românieijuridice.

Volumul este alcătuit din trei părţi. Primul capitol,

Unificarea juridică, legislativă, judiciară. Regimullegal al profesiilor – experienţe, idei, învăţăminte,surprinde elementele unificării legislative, de la

primele începuturi până la crearea, prin Constituţia de

la 1923, a Consiliului Legislativ (1925) care şi-aasumat sarcina desăvârşirii unificării prin reco -dificare; urmează unificarea judiciară, prioritateîmplinită prin Legea de organizare judiciară din25 iunie 1924, apoi crearea Baroului naţional româ -

nesc, unde, printre altele, preia din discursul unuia

dintre marii decani ai Baroului Capitalei, George

Petrovici, un fragment, din care reţinem aici că: acelace va scrie istoria baroului românesc nu va puteasepara activitatea sa de opera de consolidare naţio -nală. Autorul se apleacă în continuare asupra experien -

ţelor regionale ale unificării juridice în Dobrogea,

Basa rabia, Bucovina şi Crişana, arătând că prin îmbi -narea diferitelor metode, unificarea interbelică alegislaţiei s-a realizat treptat, dar a fost finalizată abiaîn timpul celui de-al Doilea Război Mondial […],

conclu zio nând astfel: în orice caz, procesul de unifi -care legislativă şi judiciară din perioada interbelică,cu plusurile şi limitele sale şi dezbaterile teoreticeaferente, a reprezentat deopo trivă o etapă importantăa dezvoltării istorice a statalităţii româneşti, precum şia celei a ştiinţei şi culturii juridice naţionale.

În cel de-al doilea capitol, Romanitate, neola ti -nitate, solidaritate europeană. Dialogul juridic con -tinuu româno-italian, profesorul Mircea Duţu scoate

în evidenţă influenţa latină asupra dreptului românesc,



Un secol de stat unitar şi drept naţional (1918-2018)

Perspective istorice cultural-ştiinţifice

Mircea DUŢU

Bucureşti, Editura Academiei Române;

Editura Universul Juridic, 2018

surprinzând inclusiv minora influenţă românească

asupra dreptului italian (referitoare la o reglementare

din dreptul comercial). În acest context, el evocă figura

acad. Andrei Rădulescu, principalul istoric al relaţiilorjuridice româno-italiene şi toto dată un importantpromotor al acestora, cu precă dere în perioadainterbelică. […] Autorul apreciază că în ambele ţărise procedase cvasiidentic, în sensul extinderii legis -laţiei, în mod treptat, asupra terito riului naţionalreîntregit. De asemenea, este evocată figura profe -

sorului Giorgio Del Vecchio, membru de onoare al

Academiei Române (1933), un promotor al filozofiei

dreptului, cu un rol important în susţinerea cooperării

dintre juriştii din cele două ţări. Mircea Duţu arată că

în cea de-a treia ediţie a lucrării Lezioni di filosofia delDiritto, Del Vecchio surprinde prin […] exhaustivacunoaştere a preocupărilor juriştilor români înmaterie şi corecta evaluare a lucrărilor acestora, încapitolul consacrat încercărilor de filosofie juridicădin toate ţările civilizate. Un loc important în volumul

de faţă îl are prezentarea relaţiei dintre opera lui

Mircea Djuvara şi opera lui Del Vecchio. M. Djuvara

scria că una dintre cele mai scumpe aspiraţii alespiritului uman îşi găseşte justificarea raţională înteoria generală a dreptului formulată de Del Vecchio,fără ca prin aceasta să se nesocotească necesităţilevii, istorice, adăugând că această filozofie reuşeşte săunească speculaţiile logice cele mai abstracte asupraideii imuabile de justiţie, concepută ca o limită idealăşi criteriu absolut de valoare, cu necesităţile evolutiveale socie tăţilor şi mentalităţii omeneşti. În ceea ce pri -

veşte influenţa italiană asupra dreptului penal

românesc, Mircea Duţu spune că ar putea porni de laadmiraţia pe care Vintilă Dongoroz […] alături deIoan Tanoviceanu [...]o aveau pentru „opera mareluiFrancesco Carrara”, operă prin care „şcoala cla sicăatinsese unul dintre punctele culminante ale evoluţieisale”. Sunt amintite şi contribuţiile asupra definirii

dreptului penal ca ramură distinctă de drept ale pro -

fesorilor Ed. Massari, Manzini, Conti, Arturo Rocco.

Capitolul al treilea are titlul Cultura juridică şiştiinţa dreptului. Pentru o privire critică şi o maidreaptă reconsiderare. Subliniind că de-a lungul

timpului cultura juridică nu s-a bucurat de aprecierea

pe care o merita, din diverse motive, autorul îl citează

pe Andrei Rădulescu, remarcabilul jurist, care îşi

exprima nestrămutata convingere că „neamul nostrupoate produce mult şi de foarte bună calitate îndomeniul dreptului”. Se mai arată în continuare că

s-a recurs de-a lungul timpului la o serie de Chestio -

nare pentru adunarea obiceiurilor juridice ale popo ru -

lui român, dar a existat şi o colecţie cu titlul Adunareaizvoarelor vechiului drept românesc şi că au existat în

perioada anterioară anului 1989 culegeri şi îndreptarede practică judiciară în materie penală şi civilă,principala calitate a acestora fiind „pe lângă rezol -vări de speţă şi importante soluţii de principiu”. […]În termeni reali şi o concepţie mai adecvată, amputea vorbi astfel de un secol de cultură juridicăromână (1918-2018), care ar avea înaintea sa în timpveacul pregătitor, caracterizat printr-o evoluţie de lasubzistenţă la consistenţă (existenţă). […] Ca parte adezvoltării juridice a României, aceasta ar fi cunos -cut până acum trei perioade distincte, succesive întimp: cea de constituire şi avânt creator (1918-1948),urmată de devierea eşuată, cu energiile irosite (1948-1989) şi cea de restabilire stângace şi dezorientare(1990-2018), ajungând acum la momentul în care, la100 de ani de la declanşare, procesul a ajuns la unpunct de răscruce, exprimat prin întrebarea: încotro?

Un spaţiu generos este acordat de autor prezentării

eforturilor instituţiei de prestigiu ale ţării noastre în

domeniul ştiinţei, respectiv Academia Română, care

prin Institutul de Cercetări Juridice a lansat, în anul

2015, proiectul Enciclopedia Juridică Română, al

cărei prim volum – cuprinzând literele A-C a văzut

lumina tiparului în anul Centenarului Marii Uniri. De

asemenea, lucrarea aduce în lumină figuri remar -

cabile care şi-au legat numele de ştiinţa dreptului

precum: Vespasian Erbiceanu, Vespasian V. Pella,

Paul Negulescu, Mircea Djuvara.

Volumul de faţă, care surprinde foarte realist și

documentat evoluția ştiinţei juridice românești, scris

cu un evident talent literar, se adresează publicului

larg, dar poate constitui şi un punct de plecare util

oricărui practician al dreptului dornic să aprofundeze

acest domeniu.

Lucica-Violeta NICULAE

expert




În anul centenarului Marii Uniri, Institutul de

Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” și

Universitatea „Titu Maiorescu” au lansat în Aula

Academiei Române, la sfârșitul lunii noiembrie 2018,

„Enciclopedia Juridică Română”, primul volum

(literele A-C).

Lucrarea a fost publicată sub egida a două edituri

românești de prestigiu, Editura Academiei Române

și Editura Universul Juridic, avându-i drept coordo -

natori generali pe profesorii universitari doctori Iosif

R. Urs, președintele Universității Titu Maiorescu, și

Mircea Duțu, directorul Institutului de Cercetări

Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei

Române.

Un reper important în istoria acestei lucrări l-a

reprezentat Lansarea oficială a proiectului științificnațional „Enciclopedia Juridică Română”, la

16 apri lie 2015, în Aula Academiei Române. Lan -

sarea s-a bucurat de participarea conducerii Aca de -

miei Române, dar și de reprezentanți ai unor instituții

juridice emblematice, precum: Uniunea Juriștilor din

România, Înalta Curte de Casație și Justiție, Asociația

Magistraților din România, Uniunea Națională a

Notarilor Publici din România, Consiliul Superior al

Magistraturii. Au mai fost prezenți atunci repre -

zentanți ai facultăților de drept, profesori universitari,

studenți.

Elaborarea primei Enciclopedii Juridice Române

răspunde unei nevoi resimţite în cultura noastră încă

din a doua jumătate a veacului al XIX-lea, odată cu

desăvârşirea reformelor instituţional-legislative ale

perioadei 1859-1866 şi cu constituirea bazelor drep -

tului român modern. De-a lungul timpului, ea a

primit numeroase răspunsuri parţiale, sectoriale,

aşteptând împlinirea prin proiectul de faţă, în

momentul istoric al renaşterii noului drept românesc,

europenizat şi integrat mondializării. Concepută ca o

enciclopedie-dicţionar, care să cuprindă peste 9.000

de termeni, această operă colectivă este rodul

contribuției a peste 50 de autori, cercetători ştiin -

ţifici, cadre didactice şi profesionişti ai dreptului,

reprezentând întreaga lume juridică românească. La

redactarea acestui material științific imens au

participat, din partea Consiliului Legislativ, conf.

univ. dr. Roxana Mariana Popescu și dr. Evelina

Ristea, în cadrul secțiunii de drept al Uniunii Euro -

pene și drept internațional public.

Enciclopedia va fi o sursă științifică de informare,

de studiu și cercetare, izvor de informație autorizată,

un instrument de lucru pentru studenți, cercetători,

cadre didactice în general, pentru mediul de afaceri,

pentru publicul larg, în general. Acesta este și sensul

unei enciclopedii: să ofere informație calificată,

girată de specialiști în domeniu, tuturor celor inte -

resați.

Enciclopedia acoperă întregul alfabet, întregul

domeniu al științelor juridice, dar se extinde și în do -

menii conexe, complementare, vizând astfel cultura

și civilizația românească în ansamblul lor. Sunt

vizate în mod deosebit dreptul românesc, științele

juridice, legile, actele, instituțiile, personalitățile,

biografiile, operele din spațiul autohton. În același



Enciclopedia Juridică Română

Universitatea „Titu Maiorescu” din București;

Academia Română – Institutul de Cercetări Juridice

„Acad. Andrei Rădulescu”

Iosif R. URS; Mircea DUȚU

(coordonatori generali)

Bucureşti, Editura Academiei Române,

Editura Universul Juridic, 2018

timp, princi piile, marii gânditori și teoreticieni,

filosofii drep tului, cei care au contribuit la dezvol -

tarea dreptului, de pe vremea Imperiului Roman

până în epoca modernă, altfel spus, conceptele,

teoriile, instituțiile, actele, personalitățile de anver -

gură universală nu au putut fi lăsate la o parte,

întrucât ar fi incompletă o Enciclopedie Juridică

Română în care să nu apară marii legislatori și juriști

sau marii gânditori, precum Justinian, Ulpian,

Solone, Hegel, Napoleon etc.

Enciclopedia Juridică Română este proiectată să

apară în zece tomuri, grupate, fiecare, pe un interval

din alfabet.

Ca partea a Enciclopediei României şi înscrisă

acestei tradiţii, „Enciclopedia Juridică Română”

reprezintă așadar omagiul juriştilor ţării la 100 de ani

de la realizarea Marii Uniri (1918-2018).

Mirela PAVEN

expert




Uniunea Juriştilor din România condusă de prof.

univ. dr. Ioan Chelaru a organizat, ca în fiecare an,

Gala Premiilor Științifice pentru cele mai repre -

zentative lucrări cu caracter juridic, publicate în anul

2018. Sărbătorind cea de-a 27-a ediţie, Gala Uniunii

Juriştilor din România a avut loc în data de 13 de -

cem brie 2018, în parteneriat cu Editura „Uni versul

Juridic”, la Casa Capșa, în cadrul eveni mentului

participând reputaţi profesori universitari, reprezen -

tanţi ai diverselor profesii juridice, magis traţi,

avocaţi, jurisconsulţi, notari.

Festivitatea a fost deschisă de preşedintele

Uniunii Juriştilor din România, prof. univ. dr. Ioan

Chelaru, urmat de invitatul special, academician

profesor doctor Constantin Popa de la Institutul

național de neurologie și boli neurovasculare.

Premiul „I.L. Georgescu”, în domeniul dreptului

civil – pentru lucrări în legătură cu relațiile comer ciale,

a fost acordat prof. univ. dr. Gheorghe Piperea pentru

volumul „Protecția Consumatorilor în contrac tele

comerciale”, apărut la Editura C.H. Beck. Laudatio afost rostit de prof. univ. dr. Gheorghe Gheorghiu.

În continuare, a fost decernat Premiul „Anibal

Teodorescu”, în domeniul dreptului public – pentru

lucrări, altele decât cele din domeniul dreptului penal,

pentru lucrarea „Tratat teoretic și practic de drept

administrativ” (2 volume), semnată de prof. univ. dr.

Verginia Vedinaș și apărută la Editura Universul

Juridic. În cazul acestui premiu, Laudatio a fost rostit

de prof. univ. dr. Ioan Alexandru.

A urmat decernarea Premiului „Andrei Rădu lescu”,

în domeniul științelor juridice interdisci plinare, acordat

pentru volumul „Enciclopedia Juridică Română”, apărut

la Editura Universul Juridic, sub coordonarea prof. univ.

dr. Iosif Urs și prof. univ. dr. Mircea Duțu, Laudatiofiind rostit de prof. univ. dr. Mihai Adrian Hotca.

Lucrarea „Încuviințarea executării silite”, autor

lector univ. dr. Nicolae Horia Tiț, apărută la Editura

Universul Juridic, a primit din partea Uniunii Juriş -

tilor din România Premiul „Viorel Ciobanu”, în

domeniul dreptului procesual civil și dreptului inter -

național privat. Laudatio a fost rostit de prof. univ.

dr. Cristian Jora.

Următorul premiu, Premiul revistei „Dreptul”

pentru publicistică științifică în domeniul dreptului, a

fost acordat de către prof. univ. dr. Ovidiu Predescu,

directorul publicațiilor „Dreptul”, și a revenit prof.

univ. dr. Alexandru Țiclea. Laudatio a fost rostit de

către prof. univ. dr. Cristian Jora.

În cadrul Festivităţii de decernare a premiilor a

fost oferit şi Premiul de Excelență acordat Uniunii

Naționale a Barourilor din România pentru lucrarea

„Contribuția avocaților din Transilvania și Banat la

Marea Unire” semnată de av. Lazăr Gruneanțu și av.

Mirel Ionescu și publicată la Editura Argonaut. Prof.

univ. dr. Ovidiu Predescu a rostit Laudatio.

Nu în cele din urmă, președintele Uniunii Juriş -

tilor din România, prof. univ. dr. Ioan Chelaru, a rostit

Laudatio pentru premiile de excelență pentru întreaga

activitate în domeniul științelor juridice domnilor

profesori Corina Dumitrescu, Florin Vasilescu, Ioan

Alexandru, Stanciu Cărpenaru, Ion Neagu.

În Laudatio rostit pentru profesorul Florin Bucur

Vasilescu, președintele Ioan Chelaru declara: „Domnul

profesor Vasilescu este unul dintre cei care au con tribuit

cu dăruire, chiar din 1990, la funda mentarea instituțio -

nală a noilor principii de guvernare consacrate în

Constituție și, apoi, la elaborarea Legii nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constitu -

ționale. În calitate de expert numit în Comisia pentru

elaborarea proiectului de Constituție, a avut un rol de

seamă, alături de ceilalți membrii ai comisiei, la re -

luarea unor legături și consultări de tip academic, între

teoreticienii români și cei străini, menite să apro fundeze

direcțiile constituționalismului european și adaptarea la

acestea, a noii structuri statale post-revoluționare.

După 1989, a fost, pe rând, consilier prezidențial,

judecător al Curții Constituționale, ambasador al

României în Tunisia, demnități în care excelenta sa

pregătire profesională, experiența îndelungată în

diferitele sfere ale vieții juridice i-au permis să se

afirme și să fie remarcat în țară și în străinătate nu

numai ca jurist, ci și ca diplomat.

Cadru didactic cu o experiență îndelungată, profe -

sorul Florin Vasilescu se remarcă și astăzi pentru

activitatea sa universitară, în țară și străinătate, și


MANIFESTĂRI ŞTIINŢIFICE

Premiile Uniunii Juriştilor din România pentru anul 2018

pentru lucrările sale și comunicările științifice

prezen tate în domeniul dreptului constituțional și al

dreptului constituțional comparat. Este membru de

onoare al Academiei de Științe Juridice din România

și al Asociației Internaționale de Administrație

Publică din Bruxelles.

Profesorul Florin Vasilescu a publicat în țară și

străinătate numeroase lucrări de specialitate. Pentru

activitatea sa, domnul Florin Vasilescu este decorat

cu înalte ordine ale statului român și nu numai”.

Prof. univ. dr. Ioan Chelaru a rostit Laudatio și

pentru profesorul Ioan Alexandru, în cadrul căreia

mărturisea că: „Se poate spune că profesorul Ioan

Alexandru și-a dedicat întreaga viață științei drep tului,

mai precis științei administrației. De mai bine de

jumătate de veac, domnia sa a avut preocupări la vârf

în acest domeniu, la început ca practician în

administrația publică locală, apoi în învățământul

juridic superior. S-a format la școala unor personalități

marcante ale vieții juridice românești, fapt ce a făcut ca

întreaga sa activitate să fie așezată sub semnul rigorii.

Preocupările sale științifice s-au materializat în

numeroase lucrări de referință în domeniul dreptului

public, cu aplecare specială către dreptul administrativ

– dar și constituțional –, teoria și știința administrației.

Din bogata tematică abordată am putea aminti: cadrul

constituțional românesc, organizarea și administrația

de stat în România, sistemul de relații în administrația

publică, decizia administrativă și actul administrativ,

precum și multe altele. Cărțile publicate sunt

numeroase – multe distinse cu premii științifice –,

dintre acestea detașându-se monumentala lucrare

Tratat de administrație publică. Profesorul s-a aflat și

printre primii specialiști români care, după înlăturarea

regimului totalitar, a folosit metoda comparatistă în

domeniul dreptului public, înțelegând rapid că dreptul

comparat devine tot mai mult o disciplină menită să

îmbogățească știința și cultura juridică.

Însă, profesorul Ioan Alexandru a fost și creator de

școală juridică. Numele său este legat de înființarea,

după 1990, a Școlii Naționale de Studii Politice și

Administrative, în a cărei conducere s-a aflat mai bine

de două decenii, fiind, totodată, fondatorul Institutului

Român de Administrație Publică.

În ultimele trei decenii a ocupat, în calitate de

specialist, și o serie de demnități publice. De pe

aceste poziții a promovat constant idei menite să

contribuie la democratizarea administrației publice,

ca o condiție a unei mai bune funcționări a acesteia.

Profesorul Ioan Alexandru a înțeles să se implice

și în activități din sfera societății civile, fiind membru

fondator al Uniunii Juriștilor din România și vice pre -

șe dinte al acesteia. În această calitate a militat perma -

nent pentru promovarea cunoașterii și înțelegerii

realității juridice ca dimensiune esențială a realității

sociale românești.

De asemenea, profesorul a înțeles că oamenii

prețuiesc nu numai ceea ce ai făcut pentru tine, ci și

ceea ce ai făcut pentru ei. Este vorba de o prețuire a

modelelor, profesorul Ioan Alexandru fiind un

veritabil exemplu, care merită pe deplin prețuirea

comunității în care s-a afirmat prin activitatea sa

științifică și publică”.

De asemenea, prof. univ. dr. Ioan Chelaru a rostit

Laudatio pentru profesorul Stanciu Cărpenaru în care

a afirmat: „Profesorul Stanciu Cărpenaru este un om

foarte modest, discret și delicat, dar extrem de

perseverent, muncitor, responsabil și foarte tenace și

serios în tot ceea ce face. Student excelent, a fost un

dascăl dăruit, ce a parcurs toate gradele didactice

întotdeauna cu rezultatele cele mai bune, devenind

un foarte prețuit profesor, fiind astăzi un recunoscut

specialist în dreptul comercial.

Foarte bun civilist, care și-a susținut doctoratul cu

inegalabilul Traian Ionașcu, a reușit să se aplece în

timp asupra dreptului economic și, mai apoi, după

revigorarea Codului comercial, asupra instituțiilor

specifice dreptului comercial.

Este autor a 9 manuale și cursuri, 8 monografii și

52 de articole elaborate în domeniul dreptului civil și

al dreptului economic, precum și a 4 manuale și

cursuri, 2 monografii și 27 de articole în domeniul

dreptului comercial, impunându-se mai ales prin

Tratatul de drept comercial român, aflat la a 6-a ediție.

Dreptul economic – în perioada anterioară anului

1989 –, și dreptul comercial – ulterior –, reprezintă

domeniile în care a format numeroși doctoranzi,

deveniți, la rândul lor, specialiști.

Activitatea sa didactică și de cercetare a fost

recunoscută larg, domnul profesor Stanciu Cărpenaru

primind calitatea de doctor honoris causa a Univer -

sității de Vest Timișoara (2004) și a Universității

Valahia Târgoviște (2007). […]

Este profesor emerit al Universității „Nicolae

Titulescu”. A rămas același om modest, discret,

studios și perseverent, exemplu pentru dascăli și

cercetători”.

Gala Premiilor Științifice pentru anul 2018 s-a

încheiat cu alocuțiunea președintelui Uniunii

Juriştilor din România, prof. univ. dr. Ioan Chelaru.

Premiul „Mihail Eliescu”, în domeniul dreptului

civil, și premiul „Vintilă Dongoroz”, în domeniul drep -

tului penal, nu au fost acordate pentru anul respectiv.

Sorin POPESCU

președinte de secție

– secretar de stat –


Manifestări științifice



REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

Articole din revistele de drept străine intrate recentîn Biblioteca Consiliului Legislativ

– Bibliografie adnotată* –

JOURNAL DU DROIT INTERNATIONAL

1. BISMUTH, RÉGIS – L’immunité d’execution après la loi Sapin 2 = Protecția față de executarea silită,după adoptarea Legii Sapin 2. În: Journal du droit international – nr. 2, 2018, p. 445-469.

Normele referitoare la imunitatea de executare cuprinse în Legea Sapin 2 au făcut obiectul unor dezbateri aprinse, în cadrul

cărora consideraţiile diplomatice au fost predominante. Legea a avut ca rezultat un nou cadru pentru imunitatea de executare,

mult mai favorabil statelor. Legea Sapin 2 modifică procedura aplicabilă măsurilor de constrângere care vizează bunurile

statelor străine, subordonând-o unei autorizări judiciare prealabile, care riscă – în practică – să facă mult mai complicate

demersurile creditorilor. Ea mai precizează şi regulile aplicabile pentru determinarea caracterului sesizabil al bunului vizat, care

depinde în mod esenţial de utilizarea sa actuală sau potenţială, precum şi de existenţa unei renunţări din partea statului la

imunitatea de executare, protejând în mod special bunurile diplomatice. Deşi intenţia legii a fost aceea de a defini un cadru

juridic în acord cu Convenţia Naţiunilor Unite din 2004 referitoare la imunităţile jurisdicţionale ale statelor şi bunurilor lor,

în realitate textul final nu a răspuns acestui deziderat. Din acest motiv, au luat naştere o serie de incertitudini referitoare la

conformitatea unor aspecte ale prevederii cu exigenţele Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

Subiect: imunitate la executare; protecţie împotriva executării silite; Legea Sapin 2; bunuri sesizabile.

2. GIANSETTO, FANNY – Le droit international privé à l’épreuve des nouveaux contentieux en matière

de responsabilité climatique = Dreptul internaţional privat și noile litigii în materie de responsabilitateclimatică. În: Journal du droit international – nr. 2, 2018, p. 507-533.

Procesele pentru atragerea răspunderii pentru efectele asupra schimbării climei se nasc atât împotriva guvernelor, cât şi

împotriva unor mari companii internaţionale. Aceste cazuri au caracteristici speciale, bazate pe faptul că evenimentele

dăunătoare (precum emisia gazelor de seră) nu sunt restricţionate în spaţiu sau timp. Sunt multifactoriale şi conduc la daune

individuale, colective sau de masă. Acest nou tip de litigii conduce la reconsiderarea unor reguli de drept internaţional privat,

în special forum delicti astfel cum este interpretat astăzi de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. Prezentul studiu se

doreşte a fi o propunere pentru reconsiderarea vocaţiei materiale a regulilor de competenţă internaţională în materie de mediu

precum în cazul materiei conflictelor de legi. Aceste obiective materiale susţin competenţa de principiu a instanţei de la

domiciliul pârâtului, completată de cea a instanţei de la locul producerii daunei.

Subiect: schimbare climatică; drept international privat; răspundere civilă; pagube de mediu.

3. THEY, MARINE – L’affaire Survival International: la „responsabilité sociale” d’une ONG dans la

mise en oeuvre des Principes directeurs de l’OCDE à l’intention des entreprises multinationales = CauzaSurvival International: „răspunderea socială” a unei ONG în aplicarea Principiilor directoare ale OCDE laîntreprinderile naționale. În: Journal du droit international – nr. 2, 2018, p. 471-506.

În anul 2016, punctul de contact naţional din Elveţia pentru Principiile directoare ale OCDE (Organizația pentru Cooperare și

Dezvoltare Economică) a acceptat primirea plângerii ONG-ului Survival International împotriva unui alt ONG (WWF) pentru

încălcarea unor recomandări cuprinse în aceste principii în privinţa unor comunităţi locale din Camerun. Această acţiune nu

este una fără precedent în istoria proceselor care au fost supuse acestui mecanism de rezolvare a lor pentru asigurarea aplicării

Principiilor, deşi ele au fost create pentru a reglementa comportamentul întreprinderilor multinaţionale. Practica aceasta ar

putea în mod legitim suscita întrebări referitoare la legalitatea acţiunii OCDE, pe de-o parte, şi cea a statului legat de punctul

* Lucrare realizată de Lucica-Violeta Niculae şi Cristina Păiş, Consiliul Legislativ.

de contact. Declanşarea acestei proceduri pentru fapte produse pe solul statului care n-a aderat la Principiile directoare riscă

să aducă atingere exclusivităţii competenţei teritoriale, atunci când pune în discuţie comportamentul unei ONG care are ca

obiect de activitate un serviciu public guvernamental, deci o activitate strâns legată de exerciţiul funcţiei statale.

Subiect: Principii directoare; Survival International; întreprinderi multinaţionale; punct de contact național.

REVUE DE SCIENCE CRIMINELLE ET DE DROIT PÉNAL COMPARÉ

4. CAZALBOU, PAUL – Retour critique sur le principe d’unicité de qualification des faits en droit pénal =

Examen al principiului unicităţii în calificarea faptelor în dreptul penal. În: Revue de science criminelle et de

droit pénal comparé – nr. 2, 2018, p. 387-407.

Secţia penală a Curţii de casaţie a afirmat recent, în mai multe rânduri, că „faptele care decurg în mod nedisociat dintr-o acţiune

unică, caracterizată printr-o singură intenţie culpabilă, nu pot conduce, pentru acelaşi inculpat, la două condamnări de natură

penală pentru aceeaşi persoană, chiar dacă s-au produs concomitent”. Această soluţie, care complică mai tare rezolvarea

concursului ideal de infracţiuni, dă ocazia revenirii asupra pertinenţei principiului unicităţii în calificarea faptelor in materie

penală şi de cercetare a raportului său – real sau bănuit – cu principiul non bis in idem.Subiect: principiul unicităţii în calificarea faptelor; drept penal.

5. DESMOULIN-CANSELIER, SONIA – Usage et interprétations judiciaires des images cérébrales =

Utilizarea şi interpretarea judiciară a imaginilor cerebrale. În: Revue de science criminelle et de droit pénal

comparé – nr. 2, 2018, p. 343-357.

Prezentul studiu creionează o panoramă a folosirii imaginilor cerebrale în justiţia penală, pentru a dovedi alterarea sau lipsa

discernământului persoanei urmărite sau pentru a stabili elementul material al infracţiunii. Imaginile cerebrale, care permit

înţelegerea unei realităţi altfel de neînţeles, pot juca un rol crucial în procesul penal. Este vorba, totuşi, de un element de probă

a cărui tehnicitate şi efect convingător, duce la temerea că principiul contradictorialităţii va fi dificil de aplicat. Din această

perspectivă, este util a lua în calcul varietatea vocabularului susceptibil a fi folosit pentru înlocuirea interpretării date de

expertul judiciar într-un mănunchi de elemente sau într-o dezbatere contradictorie.

Subiect: imagistică cerebrală; probă; proces penal.

6. GALLI, MARTINA – Une justice pénale propre aux personnes morales = O justiţie penală propriepersoanelor juridice. În: Revue de science criminelle et de droit pénal comparé – nr. 2, 2018, p. 359-385.

Convenţia judiciară de interes public (CJIP) introdusă prin Legea Sapin II deschide calea unei justiţii penale „proprii”

persoanelor juridice. Este vorba de o justiţie penală îndreptată spre costurile şi consecinţele hotărârii date în respectivul litigiu

(şi aici intervine noţiunea de interes public care califică noua procedură), tăcută în ceea ce priveşte capacitatea sa de a „arăta”

culpa întreprinderii, o justiţie penală îndreptată spre viitor. Ruptura unităţii sistemului penal referitoare la actori, şi ale cărei

repercursiuni asupra principiului egalităţii tuturor în faţa legii penale merită a fi examinate, pare de fapt a fi cauza unei separări

temporare. Dacă justiţia penală se aplică persoanelor fizice având în vedere o pedeapsă „pentru trecut”, justiţia penală pentru

persoanele juridice va trebui să ţină pasul cu timpul, dar statuând „pentru viitor”.

Subiect: persoana juridică; justiţia penală; Convenţia judiciară de interes public.

7. RICCARDI, CLAUDIA; RICHEFEU, LUDIVINE – Les nouvelles utilisations de la génétique dans le

cadre de la procédure pénale = Noile utilizări ale geneticii în cadrul procedurii penale. În: Revue de science

criminelle et de droit pénal comparé – nr. 2, 2018, p. 331-357.

Progresul ştiinţific referitor la expertiza genetică a pus în lumină noi posibilităţi de utilizare a ADN în cursul procedurii penale.

Aceste noi utilizări au dat naştere unor tehnici precum portretul-robot genetic sau cercetarea predecesorilor care, după ce au

fost dezvoltate prin practici din afara cadrului legal, au beneficiat în final de o oarecare reglementare juridică, pretoriană sau

legislativă. Aceste tehnici novatoare au modificat rolul ADN în cadrul procedurii penale. În timp ce până mai ieri era cunoscut

ca „dovada perfectă”, permiţând închiderea rezultatelor anchetei, ADN a devenit azi un veritabil actor al oricărei proceduri,

oferind anchetatorilor noi piste de investigaţie. Aceste noi utilizări ale ADN fac din corpul uman o sursă de informaţii, fără a

avea în prealabil acordul persoanelor în cauză. Utilizarea lor este, în consecinţă, susceptibilă să pună în discuţie cadrul juridic

al garanţiilor oferite de legiuitorul francez, dar fără mare eficienţă.

Subiect: expertiză genetică; ADN; proces penal.

Referințe bibliografice


REVUE DU DROIT PUBLIC

8. BÉGIN, LUC; BOISVERT, YVES – La (difficile) rencontre de l’éthique et du politique: une analyse

du cas canadien (1) = Întâlnirea (dificilă) dintre etică şi politică: o analiză a situaţiei canadiene. În: Revue

du droit public – nr. 2, 2018, p. 387-406.

Nu mai miră pe nimeni că actualitatea politică face un loc important chestiunilor etice. Fie că arată unele practici contestabile

ale actorilor politici, fie că anunţă măsuri şi dispoziţii pe care legiuitorul le are în vedere pentru reglementarea unor tipuri de

comportament al agenţilor publici, pertinenţa asocierii acţiunii politice şi preocupările de ordin etic pare a fi dobândită. Cel

puţin în cazul Canadei. Această întâlnire dintre etică şi politică este totuşi una recentă în istoria instituţiilor canadiene. Dar ar

fi greşit să se considere că s-a dezvoltat în mod coerent, ca răspuns la singura grijă de a garanta că clasa politică respectă cele

mai înalte standarde etice. Se poate spune că am asistat uneori la un fenomen de „marketing politic” al eticii, ea fiind

instrumentul unor scopuri partizane, în logica luptei pentru putere, care nu are multe în comun cu convingerile sincere referitor

la necesitatea de supunere a politicii la o reglementare de natură etică. În acelaşi timp, istoria întâlnirii dintre etică şi politică

nu se rezumă doar la o instrumentalizare a eticii. S-au manifestat pe parcursul acestei întâlniri voinţe sincere de conservare a

idealului democratic, prin adoptarea de legi şi mecanisme urmărind finalităţi etice.

Subiect: etica și politica; Canada.

9. JEANNENEY, JULIEN – La dignité présidentielle devant le tribunal correctionnel: le procès de

Jacques Chirac = Demnitatea de preşedinte în faţa instanţei penale: procesul lui Jacques Chirac. În: Revue

du droit public – nr. 2, 2018, p. 407-422.

Procesul lui Jacques Chirac pune punct imaginii de infailibilitate penală nesfârşită a şefului statului. El arată caracterul excesiv

a două afirmaţii curente, şi anume: caracterul obişnuit al unui astfel de inculpat şi poziţia avantajoasă de care beneficiază

judecătorul penal de drept comun, în opoziţie cu judecătorul politic, pentru evaluarea comportamentului guvernanţilor.

Evenimentul se arată unul politic, nu pentru că ar fi rezultatul unei voinţe de a apela la instanţă în scopuri politice, ci, în măsura

în care, semnificaţia sa din punct de vedere al sistemului politic şi constituţional depăşeşte cadrul unui proces penal obişnuit.

Curtea de apel din Paris trebuie să se pronunţe în scurt timp şi în ceea ce priveşte trimiterea în judecată a lui Nicolas Sarkozy,

pentru afacerea Bygmalion. Dacă un astfel de proces trebuie să aibă loc, cel al lui Jacques Chirac nu mai apare, din punct de

vedere al dreptului constituţional, ca unul singular, ci ca un punct de plecare al autonomiei unui obiect de studiu şi anume:

dreptul penal al foştilor preşedinţi ai republicii.

Subiect: președintele statului; proces penal; competenţa instanţei.

10. PICAVET, EMMANUEL – L’institutionnalisation de l’éthique: leçons et défis = Instituţionalizareaeticii: lecţii şi provocări. În: Revue du droit public – nr. 2, 2018, p. 329-338.

Politica suferă azi procese de „moralizare”. În câmpul eticii, ea însăşi este la originea impulsurilor pentru reflecţie etică şi

organizare colectivă în jurul normelor etice. În procesele sociale şi instituţionale de acest gen, locul normelor (etice sau juridice)

şi principiilor ce dau unitate şi consistenţă, este unul central. Dar se pune întrebarea aici: despre ce tip de raport la norme şi la

principii discutăm? În contextul democratic marcat de recunoaşterea legitimităţii politice a dezacordurilor şi a pluralităţii de

convingeri, unde este locul consensului (asociat adesea cu exigenţa morală) prin raportare la aceste norme şi principii.

Subiect: etică; morală; etica și puterea.

11. VERDUSSEN, MARC – Éthique et politique: la Belgique à la croisée des chemins = Etica şi politica:Belgia la răscruce de drumuri. În: Revue du droit public – nr. 2, 2018, 373-385.

În acest articol, vom considera etica ca fiind ansamblul de exigenţe cerute unui responsabil politic – parlamentar sau ministru

– în spaţiul public, adică un comportament în concordanţă cu rolul pe care societatea este îndreptăţită să-l aştepte de la el.

Caracteristica unui responsabil politic este să acţioneze în interesul masei de cetăţeni şi nu în interesul partizan al persoanei

sale sau al apropiaţilor săi. Nu vom putea spune niciodată destul că „omul, înregimentat politic, nu încetează să fie om,

caracterizat de impulsuri şi pasiuni, cu sentimente mai puţin nobile precum vanitatea, mândria, gelozia, pofta, etc, dar în acelaşi

timp – şi ceea ce este important pentru viaţa politică – este impregnat de sentimente nobile precum compasiunea, simpatia,

empatia, solidaritatea, respectul pentru celălalt”. Exact în această tensiune se înscrie imperativul unui comportament etic, fiind

strâns legat de „figura unui bun politician”. Recent Belgia a fost teatrul mai multor situaţii care au evidenţiat o delincvenţă

morală – minoră – a lumii politice, dar şi starea de letargie – mai importantă – a acesteia, de unde necesitatea imperioasă a unei

schimbări etice. Scandaluri precum Kazakhgate, Publifin, Ores , ISPPC, Samu social sau Gial au mărit nemulţumirea cetăţenilor

cu privire la stat, riscând să provoace o ruptură bruscă a contractului social.

Subiect: etica și politica; Belgia.



REVUE FRANÇAISE DE DROIT CONSTITUTIONNEL

12. BRAUN, ARTHUR – La Suisse et la classification des régimes politiques dans la doctrine publiciste

française = Elveţia şi clasificarea regimurilor politice în doctrina specialiştilor în dreptul public francez. În:

Revue française de droit constitutionnel – nr. 2, 2018, p. 259-283.

Regimul politic al Confederaţiei Elveţiene este perceput în mod tradiţional de către doctrina franceză ca o adunare unicamerală.

În Elveţia – ca şi în Franţa, după un număr mare de autori – acesta este mai degrabă un regim directorial, care implică o formă

de separare a puterilor, incompatibilă cu calificarea de regim unicameral. Prin acest material autorul doreşte să explice

divergenţele majore din literatura juridică referitoare la natura regimului elveţian şi locul său în clasificarea regimurilor politice,

sprijinindu-se pe analizele doctrinei clasice şi doctrinei contemporane în materie.

Subiect: regim politic; separarea puterilor; colaborarea funcțională între puteri; regim politic elvețian.

13. CONNIL, DAMIEN – Le Scottish National Party à Westminster (2015-2017), observations sur un

groupe parlementaire monté en puissance = Scottish National Party (Partidul Naţional Scoţian) laWestminter (2015-2017) – observaţii asupra unui grup parlamentar a cărui autoritate a crescut. În: Revue

française de droit constitutionnel – nr. 2, 2018, p. 285-300.

Trecând de la 6 la 56 de aleşi după alegerile din mai 2015, Scottish National Party a devenit, în cadrul Parlamentului britanic,

al treilea grup politic. Acest partid este unul care a cunoscut o ascensiune foarte puternică. Din punct de vedere constituţional

şi parlamentar, această ascensiune nu a fost una fără consecinţe. Subliniind manifestările, arătând consecinţele şi analizând

efectele se poate înţelege mai bine care a fost funcţia politică a grupului parlamentar scoţian în cadrul Camerei Comunelor între

anii 2015 şi 2017.

Subiect: Scottish National Party; Parlamentul britanic; influenţă politică.

14. EYNARD, MANUEL – La modulation des effets dans le temps des déclarations d’inconstitutionnalité

prononcées dans le cadre de question prioritaire de constitutionnalité: typologie des solutions et

perspectives = Adaptarea în timp a efectelor declarării neconstituţionalităţii date în cadrul procedurii deverificare a constituţionalităţii: tipologia soluţiilor şi perspective. În: Revue française de droit constitutionnel –

nr. 114, 2018, p. 317-342.

Ideea exercitării unui control de constituţionalitate a dispoziţiilor legale reprezintă dorinţa de rupere a tradiţiei republicane

franceze anterioară datei de 4 octombrie 1958, care se baza pe exercitarea suveranităţii doar de către Parlament. Artizanii

Consiliului constituţional au avut ca dorinţă evitarea aglomerării Parlamentului, asigurând respectul strict al graniţei dintre

domeniul legislativ şi cel normativ, înscris în articolele 34 şi 37 din Constituţia celei de-a V-a Republici Franceze. Deşi creatorii

săi au adoptat o concepţie relativ restrânsă a rolului Consiliului, aceasta s-a emancipat progresiv, prin intermediul a două

mijloace principale. Pe de-o parte, interpretările extensive şi sedimentarea jurisprudenţei sale. Pe de altă parte, revizuirile

Constituţiei – sau proiectele de revizuire care au rămas neaplicate – care i-au fost totdeauna favorabile. Unii observatori au

evidenţiat faptul că Consiliul constituţional a crescut în importanţă şi ocupă azi un loc de prim rang în exercitarea funcţiilor

determinante ale vieţii politice şi juridice ale Franţei. Totuşi, cu toată profunda sa transformare, trebuie să fie constatat faptul

că n-a evoluat deloc în ceea ce priveşte compunerea sa.

Subiect: decizie de neconstituţionalitate; Consiliul Constituţional, Franţa; judecător constituţional.

15. LANDAIS, GUILLAUME – Représentativité des groupes parlementaires au Bureau de l’Assemblée

nationale. A propos de la résolution n° 26 du 11 octobre 2017 portant modification du Règlement de

l’Assemblée nationale = Reprezentativitatea grupurilor parlamentare în Biroul Adunării Naţionale.Consideraţii referitoare la rezoluţia nr. 26 din 11 octombrie 2017 pentru modificarea Regulamentului AdunăriiNaţionale. În: Revue française de droit constitutionnel – nr. 114, 2018, p. 355-369.

Cea de-a 34-a modificare a Regulamentului Adunării Naţionale (RAN), adoptată în şedinţa publică sub forma Rezoluţiei nr. 26

din 11 octombrie 2017, a fost validată de Consiliul constituţional prin decizie, la data de 26 octombrie 2017. Les Sages(Înţelepţii – instituţie franceză formată din foştii preşedinţi ai ţării – n.tr.) sesizaţi din oficiu prin aplicarea primului alineat al

art. 61 din Constituţie, care obligă la un astfel de control de constituţionalitate în cazul oricărei modificări a regulamentului

fiecărei adunări parlamentare, au declarat modificarea prin rezoluţia ca fiind constituţională, şi anume cea care introduce la

art. 10 al RAN dispoziţii referitoare la regulile de compunere a Biroului Adunării Naţionale. Dar o astfel de decizie era

previzibilă. De la începutul celei de-a Cincizecea Republici, practicile urmărite pentru compunerea Biroului Adunării au făcut

obiectul consensului dintre deputaţi. Şi totuşi, litera Regulamentului Adunării îi ignora existenţa. Prin Rezoluţia din 11 octom -

brie 2017 s-a fixat în principal, astfel cum este arătat în Expunerea de motive care a însoţit propunerea, formalizarea practicilor

nescrise urmate de către deputaţi în alegerea membrilor Biroului Adunării la începutul fiecărei legislaturi.

Subiect: Biroul Adunării naționale; Compunere Birou permanent; modificare Regulament Adunare națională.



REVUE INTERNATIONALE DE DROIT COMPARÉ

16. HEINZMANN, LISA – L’étendue des restitutions en droit français et allemand. Examples pratiques,

en cas de détérioration, dégradation ou disparition de la chose à restituer = Întinderea restituirii în dreptulfrancez şi în cel german. Exemple practice în caz de deteriorare, degradare sau dispariţie a obiectului derestituit. În: Revue internationale de droit comparé – nr. 2, 2018, p. 307-339.

Ordonanţa din 10 februarie 2016 a permis integrarea în dreptul comun al obligaţiilor a celor 10 noi articole din Codul civil

francez, referitoare la restituiri. Locul bine determinat al restituirilor în dreptul francez poate părea surprinzător, fiind desprins

fie din nulitatea contractelor, fie din îmbogăţirea fără justă cauză. O comparaţie cu dreptul german permite discutarea şi mai

buna înţelegere a naturii cererii de restituire. În a doua parte a articolului, după analiza teoriei juridice, a obiectului şi a tipologiei

restituirii, se acordă o atenţie specială soluţiilor practice adoptate în Germania şi în Franţa, cu accent pe întinderea restituirii

ca urmare a deteriorării, degradării sau dispariţiei obiectului de restituit.

Subiect: restituire bunuri; comparaţie franco-germană; restituire bunuri deteriorate, degradate sau dispărute.

17. MANIATIS, ANTOINE – La restitution des biens culturels = Restituirea bunurilor culturale. În: Revue

internationale de droit comparé – nr. 2, 2018, p. 341-358.

De la deschiderea frontierelor la 1 ianuarie 1993, circulația operelor de artă dintr-o ţară comunitară în alta a devenit mult mai

uşoară, dar şi controlul mult mai complicat. Uniunea Europeană s-a dotat cu un dispozitiv specific, respectiv Directiva 93/7

CEE din 15 martie 1993 al Consiliului Comunităţilor Europene referitoare la restituirea bunurilor culturale care au ieşit ilicit

de pe teritoriul unui stat membru. Totuşi, alte state membre preferă alte mecanisme de restituire, precum Convenţia UNESCO

din 1970 sau Convenţia UNIDROIT. Cu prilejul amendamentelor aduse Directivei 93/7/CEE, ar trebui, pentru un spor de

claritate, să se modifice această directivă aşa cum s-a procedat şi în cazul Directivei 2014/60/UE. Lupta contra furtului de bunuri

culturale şi în special de antichităţi, pare a fi mai eficientă ca urmare a directivei transpuse.

Subiect: restituire bunuri; bunuri culturale; Directiva 93/7/CEE.

REVUE TRIMESTRIELLE DE DROIT CIVIL

18. AUBRY DE MAROMONT, CLOTILDE – Les obligations subsidiaires = Obligaţiile subsidiare.

În: Revue trimestrielle de droit civil – nr. 2, 2018, 305-326.

Subsidiaritatea ocupă un rol secundar în teoria obligaţiilor. Dar ea ţine de coerenţa dintre regimul şi natura unei obligaţii. Este

ţinut în subsidiar cel care s-a angajat să plătească creditorului ceea ce îi datorează debitorul său, dacă acesta din urmă nu

plăteşte. Obligaţia de subsidiaritate este cea a garantului coobligat, conservată împotriva urmărilor intempestive ale unui

creditor care ar cere o plată de prim rang. Reforma dreptului obligaţiilor care nu arată rangul intervenţiei coobligaţilor, impune

la explorarea fenomenului de subsidiaritate pentru obligaţii.

Subiect: obligaţia subsidiară; teoria obligaţiilor.

19. TRAULLÉ, JULIE – La réparation du préjudice économique „pur” en question = Reparareaprejudiciului economic „pur” în discuţie. În: Revue trimestrielle de droit civil – nr. 2, 2018, p. 285-303.

Noţiunea de prejudiciu economic „pur”, împrumutat din dreptul anglo-saxon, ar putea fi utilizată în dreptul francez pentru a

include răspunderea civilă în limite rezonabile din punct de vedere economic? Având în vedere multitudinea despăgubirilor

care prevalează actualmente în acest domeniu, nu este oare potrivită pregătirea unui recul pentru viitor? Din studiul literaturii

economice şi a dreptului comparat rezultă un răspuns negativ. Nici cea mai mică reparare a prejudiciului economic „pur” nu

se impune. Totuşi, nu trebuie ignorat pericolul rezultat din dreptul francez ce ar apărea dacă un asemenea recul al reparației ar

fi propus, având în vedere lipsa unei definiţii clare a obiectivelor atribuite răspunderii civile.

Subiect: prejudiciu economic pur; reparare prejudiciu; răspundere civilă.

REVUE TRIMESTRIELLE DE DROIT COMMERCIAL ET DE DROIT ÉCONOMIQUE

20. PROROK, JOHAN – L’amende civile dans la réforme de la responsabilité civile = Amenda civilă înreforma răspunderii civile. În: Revue trimestrielle de droit commercial et de droit économique – nr. 2, 2018,

p. 327-348.



Instaurând o amendă civilă împotriva autorului prejudiciului produs cu intenţie, datorită unei acţiuni lucrative, articolul 1266-1

al proiectului de reformă conferă răspunderii civile delictuale o funcţie punitivă generală. Această funcţie se adevereşte a fi

contrară principiilor dreptului represiv, aducând atingere principiului legalităţii delictelor şi pedepselor, neputând avea decât

un câmp îngust, pentru aplicarea principiului ne bis in idem . Răspunderea civilă, bazată pe principiul general al răspunderii

pentru faptă şi nu pe un sistem de delicte numite, nu poate funcţiona. Când e vorba de pedepsire, ea nu poate rivaliza cu dreptul

penal.

Subiect: răspundere civilă; non bis in idem; răspundere penală.

21. SIMON, VICTOR – Le récit des origines du droit commercial: la doctrine commercialiste et

l’argument historique = Istoria originilor dreptului comercial: doctrina comercialistă şi argumentul istoric.

În: Revue trimestrielle de droit commercial et de droit économique – nr. 2, 2018, p. 293-305.

Marile tratate contemporane de drept comercial acordă un loc special istoriei acestuia, în cadrul introducerii. Analiza textului

permite evidențierea câtorva constante. Începând cu secolul al XIX-lea, marea majoritate a autorilor resping ipoteza potrivit

căreia dreptul roman ar putea fi la originea dreptului comercial contemporan. Ei consideră că apariţia unui drept cutumiar care

s-ar fi format spontan în Evul Mediu ar fi dat naştere unui nucleu de reglementări transnaționale aplicabile comercianților de

mărfuri. Coerența acestui drept original a avut de suferit în urma codificării. Autorul prezintă în acest articol o origine a

dreptului comercial diferită de cea a dreptului civil, contribuind astfel la construirea unei identități proprii.

Subiect: drept comercial; originea dreptului comercial; respingerea romanității.

REVUE CRITIQUE DE DROIT INTERNATIONAL PRIVÉ

22. MCLACHLAN, CAMPBELL – Entre le conflit de lois, le droit international public et l’application

internationale du droit public: le droit des relations externes des États = Conflictul de legi între dreptulinternaţional public şi aplicarea internaţională a dreptului public: dreptul relaţiilor externe al statelor. În: Revue critique de droit international privé – nr. 2, 2018, p. 191-209.

Raporturile dintre stat şi indivizii de naţionalitate străină, privitor la drepturile şi libertăţile lor constituţionale ridică o serie de

situaţii cu care se confruntă toate statele, chestiuni care se situează la interfaţa ordinii constituţionale a fiecărui stat cu sistemul

juridic internaţional care le uneşte. În epoca contemporană, această interfaţă a dobândit încet-încet un caracter deschis, care

antrenează chestiuni juridice cu o mai mare frecvenţă şi cu o mai mare intensitate. Răspunsurile date de o parte şi de alta

exercită o influenţă crescută asupra ficţiunilor juridice, inclusiv asupra modului în care un sistem dat se reprezintă în raporturile

sale cu restul lumii. Teza dezvoltată în acest articol este aceea că ea constituie obiectul unei a treia discipline, care se situează

între cele două ramuri – public şi privat – ale dreptului internaţional. Îl vom denumi „drept al relaţiilor externe”, împrumutând

un termen mai puţin folosit în Europa provenit dintr-un Restatements american. Este vorba aici de a cerceta diferitele concepte

care există în câmpul acestei discipline şi de a explora legăturile sale cu familia dreptului internaţional privat.

Subiect: drept internaţional public; dreptul relaţiilor externe; drept public.

INTERNATIONAL & COMPARATIVE LAW QUARTERLY

23. CRAM, IAN – Protocol 15 and Articles 10 and 11 ECHR—The Partial Triumph of Political

Incumbency Post-Brighton? = Protocolul nr. 15 și articolele 10 și 11 din Convenția Europeană a DrepturilorOmului – Triumful parțial al mandatului politic după Declarația de la Brighton? În: International &

Comparative Law Quarterly – nr. 3, 2018, p. 477-504.

Protocolul nr. 15 introduce un nou considerent în preambulul Convenției Europene a Drepturilor Omului (CEDO), și anume:

„înaltelor părți contractante le revine responsabilitatea primară, conform principiului subsidiarității, de a garanta respectarea

drepturilor și libertăților definite în prezenta Convenție și protocoalele la aceasta și că, în acest sens, acestea beneficiază de o

marjă de apreciere, sub controlul Curții Europene a Drepturilor Omului instituite prin prezenta Convenție”. Autorul discută

contextul pentru adoptarea Protocolului nr. 15, în special Declarația de la Brighton, precum și principiile democratice pe care

le implică. De asemenea, sunt analizate articolele 10 și 11 despre libertatea de exprimare și, respectiv, libertatea de întrunire

și de asociere.

Subiect: Convenția Europeană a Drepturilor Omului; Declarația de la Brighton; Declarația de la Copenhaga; marjă de apreciere.



24. HAYWARD, BENJAMIN; ZELLER, BRUNO; ANDERSEN, CAMILLA BAASCH – The CISG and

the United Kingdom – Exploring Coherency and Private International Law = Convenția Națiunilor Uniteasupra contractelor de vânzare internaţională de mărfuri și Regatul Unit: explorarea coerenței și a dreptuluiinternațional privat. În: International & Comparative Law Quarterly – nr. 3, 2018, p. 607-642.

Regatul Unit rămâne una dintre ultimele națiuni industrializate din lume care nu a adoptat Convenția Națiunilor Unite asupra

contractelor de vânzare internaţională de mărfuri, încheiată la Viena la 11 aprilie 1980 (CISG). Dezbaterea CISG despre Marea

Britanie dăinuie de zeci de ani, analizele existente concentrându-se în mare parte pe concurență, evaluând meritele relative ale

CISG și legislația engleză. Analiza acestui articol este complementară, concentrându-se pe coerență și pe implicațiile din

dreptul internațional privat cu privire la aderarea Regatului Unit la CISG. Autorii articolului evaluează interpretarea contractuală

și vânzările de mărfuri, în cadrul dreptului internațional privat și susțin aderarea Marii Britanii la CISG.

Subiect: Convenția Națiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaţională de mărfuri; marfă; drept internațional privat.

25. MOISEIENKO, ANTON – The Ownership of Confiscated Proceeds of Corruption under the UN

Convention against Corruption = Deținerea de bunuri confiscate în temeiul Convenției Națiunilor Uniteîmpotriva corupției. În: International & Comparative Law Quarterly – nr. 3, 2018, p. 669-694.

Articolul 51 din Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției prevede returnarea bunurilor rezultate din corupție ca principiu

fundamental al Convenției. Aceasta ridică problema dacă statul în care se află bunurile furate are dreptul să refuze repatrierea

acestora sau să o supună anumitor condiții. Acest articol analizează Convenția și considerentele politice care stau la baza

acesteia și susține că un astfel de stat dispune de o mai largă libertate de apreciere în ceea ce privește returnarea bunurilor furate

decât se crede adesea. În plus, autorul susține că statul de drept ar funcționa mai bine dacă statele ar lua măsuri ferme pentru

confiscarea bunurilor rezultate din corupție, indiferent dacă acestea sunt în cele din urmă repatriate.

Subiect: Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției; corupție; infracțiune economică; bunuri confiscate.

26. KANG, SUNGYONG – Rethinking the Global Anti-Money Laundering Regulations to Deter

Corruption = Reconsiderarea reglementărilor globale privind combaterea spălării banilor pentru a descurajacorupția. În: International & Comparative Law Quarterly – nr. 3, 2018, p. 695-720.

Deși reglementările privind combaterea spălării banilor au ca scop detectarea și descurajarea „persoanelor expuse politic”

(PEPs) corupte, ele au provocat daune colaterale multor „persoane expuse politic” nevinovate, în special „persoane expuse

politic” străine. Datorită costurilor semnificative de conformitate pentru identificarea și gestionarea conturilor „persoanelor

expuse politic” străine, asociate cu un risc crescut de amenzi mari pentru neconformitate, instituțiile financiare au închis în mod

voluntar conturile „persoanelor expuse politic” străine. Reglementările globale privind combaterea spălării banilor ar putea evita

daunele colaterale, maximizând descurajarea corupției dacă ar fi îndeplinite grade înalte de coordonare pentru două dimensiuni,

și anume, coordonarea transfrontalieră și coordonarea între entitățile publice de aplicare a legii și actorii privați. Acest studiu

ilustrează o schimbare majoră făcută în 2012 pentru a îndeplini prima dimensiune și oferă recomandări pentru a construi pe

această piatră de temelie, urmărind coordonarea pentru cea de-a doua dimensiune.

Subiect: reglementări privind combaterea spălării banilor; persoane expuse politic; corupție.

27. BOYLE, ALAN – Climate Change, the Paris Agreement and Human Rights = Schimbarea climatică,Acordul de la Paris și drepturile omului. În: International & Comparative Law Quarterly – nr. 4, 2018, p. 759-777.

Acordul de la Paris privind schimbările climatice din anul 2015 este relevant pentru legislația privind drepturile omului, nu

pentru ceea ce spune despre drepturile omului, ci pentru ceea ce spune despre necesitatea de a aborda riscul schimbărilor

climatice luând în calcul creșteri ale temperaturii globale cu peste 1.5 sau 2°C. Acordul ar putea funcționa sau ar putea eșua

în mare parte, iar cei care vor să influențeze rezultatul, de exemplu comunitatea pentru drepturile omului, pot face acest lucru

în continuare. Întrucât schimbările climatice reprezintă o amenințare la adresa drepturilor omului, cum ar trebui să răspundă

instituțiile ONU pentru drepturile omului? Ar trebui să-și folosească puterile de supraveghere existente pentru a-și concentra

atenția asupra modului în care statele părți implementează (sau nu reușesc să implementeze) angajamentele asumate în Acordul

de la Paris? Sau ar trebui să recunoască un drept de a se bucura de un mediu sigur, curat, sănătos și durabil? Orice ar alege, ar

reprezenta o contribuție semnificativă la dezbaterea privind drepturile omului și schimbările climatice, oferind întregii omeniri

o voce care în prezent nu se aude.

Subiect: schimbare climatică; Acordul de la Paris din anul 2015; drepturile omului.

28. KORSEBERG, LENE – The Law-Making Effects of the FAO Deep-Sea Fisheries Guidelines = Efectelelegiferării prin Ghidul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie (FAO) privind pescuitulîn marea liberă. În: International & Comparative Law Quarterly – nr. 4, 2018, p. 801-832.

A doua jumătate a secolului XX a înregistrat îmbunătățiri majore ale regimului juridic pentru gestionarea pescuitului. Cu toate

acestea, mările libere rămân în mare parte nereglementate în dreptul internațional, până de curând fiind cuprinse doar în



dispozițiile generale de mediu și de gestionare stabilite în cadrul Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării. În lumina

acestui decalaj de reglementare, autorul evaluează posibilele efecte ale legiferării, dacă acestea există, din Ghidul Organizaţiei

Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie privind pescuitul în marea liberă, un instrument voluntar menit să ofere

statelor un cadru de reglementare pentru gestionarea pescuitului în marea liberă. Autorul analizează modul în care Ghidul

poate informa, interpreta și influența conținutul dispozițiilor generale despre marea liberă în cadrul Convenției Națiunilor

Unite asupra dreptului mării. În ciuda lipsei de precizie și a generalității acestor dispoziții, o anumită indicație a conținutului

lor material a fost făcută în deciziile recente, în special în Arbitrajul Mării Chinei de Sud. Prin evaluarea compatibilității și a

gradului de acceptare a acestuia de către comunitatea internațională, autorul susține că Ghidul Organizaţiei Naţiunilor Unite

pentru Agricultură şi Alimentaţie privind pescuitul în marea liberă a început să aibă efect de lege asigurând o interpretare

autoritară a dispozițiilor generale despre marea liberă din cadrul Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării cu privire

la pescuitul în marea liberă.

Subiect: Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie; Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării; pescuitul

în marea liberă.

29. ROBERTS, HAYLEY – The British Ratification of the Underwater Heritage Convention: Problems

and Prospects = Ratificarea britanică a Convenției privind patrimoniul subacvatic: probleme și perspective.În: International & Comparative Law Quarterly – nr. 4, 2018, p. 833-865.

Convenția UNESCO privind protecția patrimoniului cultural subacvatic din anul 2001 a intrat în vigoare în 2009, oferind un

cadru juridic internațional foarte necesar pentru protecția patrimoniului cultural subacvatic. Articolul examinează motivele

pentru care Marea Britanie a neglijat ratificarea Convenției și de ce ar trebui ca aderarea sa să fie prioritară acum. În acest sens,

autorul analizează definiția patrimoniului cultural subacvatic și scopul Convenției, extinderea imunității suverane pentru navele

de război distruse, precum și jurisdicția statului costier dincolo de competențele conferite de Convenția ONU privind dreptul

mării. Această analiză avansează dezbaterea cu privire la aceste aspecte și are o importanță internațională pentru statele care

au ezitat în mod similar să ratifice Convenția până în prezent.

Subiect: patrimoniu cultural subacvatic; dreptul mării; Marea Britanie; Convenția UNESCO privind protecția patrimoniului cultural

subacvatic; Convenția ONU privind dreptul mării.

30. DU, MING – WTO Regulation of Transnational Private Authority in Global Governance =

Reglementarea Organizației Mondiale a Comerțului cu privire la autoritatea privată transnațională înguvernanța globală. În: International & Comparative Law Quarterly – nr. 4, 2018, p. 867-902.

Autorul pornește de la întrebările privind legitimitatea și responsabilitatea pentru reglementarea autorității private transnaționale

în guvernanța globală și rolul potențial pe care îl are Organizația Mondială a Comerțului în reglementarea unei autorități

private. Articolul explorează ce elemente justifică rolul Organizației Mondiale a Comerțului, o organizație interguvernamentală

multilaterală, în reglementarea standardelor private transnaționale și modul în care un mecanism de reglementare ar putea fi

proiectat și implementat în practică.

Subiect: Organizația Mondială a Comerțului; autoritate privată.

31. KLEINHEISTERKAMP, JAN – Overriding Mandatory Laws in International Arbitration =

Dispozițiile obligatorii în arbitrajul internațional. În: International & Comparative Law Quarterly – nr. 4, 2018,

p. 903-930.

Dispozițiile obligatorii reprezintă una dintre cele mai răspândite și mai delicate probleme ale arbitrajului internațional, deoarece

acestea afectează autonomia părților atât în dimensiunea lor materială, cât și în cea procedurală. Tensiunea dintre aceste

concepte atât în teorie, cât și în practică, este o emanație clasică a divizării public-privat, care este deosebit de problematică

în contextul internațional și transnațional. Această tensiune este și mai puternică în contextul integrării și al reglementării

economice, pe piața internă a Uniunii Europene, spre exemplu. Autorul explică funcționarea dispozițiilor obligatorii în contextul

arbitrajului din perspectiva conflictului de legi, a dreptului public și a dreptului Uniunii Europene. Bazându-se pe principiile

eficacității și proporționalității, autorul propune o soluție mai degrabă practică, decât teoretică, pentru relația dintre interesele

private și cele publice în ceea ce privește securitatea juridică.

Subiect: arbitraj internațional; conflict de legi; dispozițiile obligatorii.

32. BARRAL, VIRGINIE – Towards Judicial Coordination for Good Water Governance? = Către ocoordonare judiciară pentru buna guvernare a apei? În: International & Comparative Law Quarterly – nr. 4,

2018, p. 931-959.

Articolul analizează practicile procedurale privind drepturile de mediu ale sistemelor regionale de protecție a drepturilor omului

și a mediului, prin comparație, pentru a identifica modurile în care evoluțiile și tendințele actuale pot să informeze și să



îmbogățească dimensiunea procedurală a dreptului la apă. Studiul sugerează că nivelurile ridicate de transparență, implicare

publică și accesul la justiție în deciziile legate de apă reprezintă pași importanți în atingerea dimensiunii substanțiale a dreptului

la apă și o bună guvernare a acestei resurse naturale.

Subiect: drept la apă; drept de mediu.

EUROPEAN CONSTITUTIONAL LAW REVIEW

33. PETROV, JAN – Unpacking the partnership: typology of constitutional courts’ roles in

implementation of the European Court of Human Rights’ case law = Analiza parteneriatului: tipologiarolurilor curților constituționale în implementarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. În: European Constitutional Law Review – nr. 3, 2018, p. 499-531.

Articolul recunoaște importanța curților constituționale în implementarea drepturilor prevăzute în Convenția Europeană a

Drepturilor Omului și evaluează rolul acestora în implementarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. Autorul

are două scopuri. În primul rând, să arate ce forme ia parteneriatul dintre Curtea Europeană a Drepturilor Omului și curțile

constituționale în contextul implementării deciziilor Curții Europene a Drepturilor Omului și ce beneficii aduce acesta

sistemului Convenției Europene a Drepturilor Omului. În al doilea rând, examinează în ce condiții poate funcționa acest

parteneriat și ce beneficii poate produce acesta. Pentru a schița formele parteneriatului, articolul oferă o tipologie a rolurilor

jucate de curțile constituționale în mecanismele de implementare a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

Ulterior, examinează condițiile în care curțile constituționale au capacitatea de a juca rolurile prezentate în respectiva tipologie

și de a asigura conformitatea jurisprudenței acestora cu deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului.

Subiect: jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului; rolul curților constituționale; Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

34. WEIß, WOLFGANG – Delegation to treaty bodies in EU agreements: constitutional constraints and

proposals for strengthening the European Parliament = Delegarea către organismele prevăzute în tratateîn acordurile Uniunii Europene: constrângeri constituționale și propuneri de consolidare a ParlamentuluiEuropean. În: European Constitutional Law Review – nr. 3, 2018, p. 532-566.

Acordurile de liber schimb ale Uniunii Europene presupun instituirea unor organisme comune de luare a deciziilor. Acestea

beneficiază de competențe din ce în ce mai largi, care depășesc cu mult implementarea executivă. În special, atribuirea

competențelor de elaborare a normelor generează îngrijorări cu privire la legitimitatea lor democratică, ceea ce adaugă la

critica generală a noului tip de acorduri de liber schimb. Acest articol examinează amenințările la adresa democrației generate

de instituirea unor organisme prevăzute în tratate în acordurile de liber schimb ale Uniunii Europene, concentrându-se în

special pe CETA (acordul de liber schimb cu Canada), deoarece utilizarea organismelor prevăzute în tratate a ajuns la un nou

nivel. Autorul demonstrează că înființarea de organisme prevăzute în tratate constituie o delegare a puterilor publice, identifică

temeiul juridic și limitele acestei delegări prevăzute de legea constituțională a Uniunii Europene și explorează mecanismele

care întăresc controlul Parlamentului European asupra deciziilor organismelor prevăzute în tratate, ca cerință a legitimității

democratice și a echilibrului instituțional.

Subiect: acord de liber schimb; Parlamentul European; delegare.

35. BECKMAN, LUDVIG – Democratic legitimacy does not require constitutional referendum. On ‘the

constitution’ in theories of constituent power = Legitimitatea democratică nu necesită un referendumconstituțional. Despre „constituție” în teoriile puterii constitutive. În: European Constitutional Law Review –

nr. 3, 2018, p. 567-584.

Scopul articolului este de a examina relația dintre suveranitatea populară și referendumul constituțional și de a demonstra că

referendumul nu este susținut de suveranitatea populară. Teoria conform căreia legitimitatea democratică necesită participarea

populară în elaborarea normelor constituționale nu se aplică în mod automat și modificărilor constituționale în politica mondială

reală. Potrivit susținătorilor referendumului constituțional, constituția se referă la regulile care guvernează „practicile

instituționale prin care sunt conduși oamenii”. Așa cum arată autorul, suveranitatea populară se aplică anumitor reguli

constituționale, dar nu la toate, și câteodată se aplică unor norme juridice care nu fac parte din constituție. Așadar, suveranitatea

populară nu necesită întotdeauna referendum constituțional pentru ca normele constitutive ale sistemului juridic și politic să

fie legitime.

Subiect: referendum constituțional; suveranitate populară; legitimitate democratică; putere constitutivă.



36. LONARDO, LUIGI – Common Foreign and Security Policy and the EU’s external action objectives:

an analysis of Article 21 of the Treaty on the European Union = Politica externă și de securitate comună șiobiectivele de acțiune externă ale Uniunii Europene: o analiză a articolului 21 din Tratatul privind UniuneaEuropeană. În: European Constitutional Law Review – nr. 3, 2018, p. 584-608.

Autorul analizează dacă instituțiile Uniunii Europene au folosit obiectivele generale de acțiune externă a Uniunii, enumerate

la articolul 21(2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, pentru a urmări politica externă și de securitate comună sau alte

politici de relații externe, atât în ceea ce privește luarea deciziilor, cât și în jurisprudența de după intrarea în vigoare a Tratatului

de la Lisabona. De asemenea, autorul oferă o perspectivă juridică a activității Uniunii cu referire la cele mai importante

chestiuni de politică externă aflate pe agendă începând cu anul 2009, cum ar fi revoltele arabe, conflictul armat din Ucraina

sau Acordul de la Paris privind schimbările climatice.

Subiect: politica externă și de securitate comună; articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană; acțiune externă.



Consiliul Legislativ – Bucureşti, Palatul Parlamentului, Corp B1

Calea 13 Septembrie, nr. 1-3, sector 5, cod poştal 050711

Tel: 021.313.66.08; fax: 021.414.20.61; website: www.clr.ro

� Colegiul ştiinţific: Dragoş Iliescu, Preşedintele Consiliului Legislativ

Sorin Popescu, Preşedintele Secţiei de evidenţă oficială a legislaţiei şi documentare, locţiitorul

Preşedintelui Consiliului Legislativ

Benonica Vasilescu, Preşedintele ad-interim al Secţiei de drept public

Liviu Marian Vîtcă, Preşedintele ad-interim al Secţiei de drept privat

Cristian Kevorchian, Şeful ad-interim al Departamentului de informatică legislativă

Eduard Călinoiu, consilier, Departamentul pentru armonizarea legislaţiei cu reglementările

Uniunii Europene

�Colegiul de redacţie: Sorin Popescu (coordonator)

Lucica-Violeta Niculae

Mirela Paven

Cristina Păiş

� Tipografia „Monitorul Oficial” R.A., str. Parcului nr. 65, sectorul 1, Bucureşti

Punctele de vedere exprimate în această publicaţie reprezintă doar opiniile personale ale autorilor.

ISSN 1583-3178

Documents

Consideraţii generale cu privire la Președinţia României ... · politica comercială comună. Președinția României la Consiliul Uniunii Euro - pene se desfășoară în perioada