CONSIDERAÞII CU PRIVIRE LA DISCURSURILE ROSTITE LA CLUJ ÎN IUNIE 1945ªI 1946 DE CÃTRE LUCREÞIU PÃTRêCANU, MINISTRU DE JUSTIÞIE

Antonio Faur*

Cuvinte cheie: discurs, Transilvania,Cluj, minoritãþi, politicã.Key words: Speech, Transylvania, Cluj, Minorities, Politics.

ANALELE BANATULUI, SN., ARHEOLOGIE - ISTORIE, XVI, 2008http://muzeulbanatului.ro/mbt/istorie/publicatii/ab.htm

Liderul comunist Lucreþiu Pãtrãºcanu amanifestat o preocupare constantã pentruTransilvania, fapt relevat – cu o justificatãinsistenþã - de istoriografia din ultimul deceniu1.Atitudinea lui Lucreþiu Pãtrãºcanu vis-a-vis deTransilvania, în anii 1945-1946, când statutuldefinitiv al acesteia depindea de decizia care vafi luatã de Conferinþa de Pace de la Paris, decãtre Marile Puteri Aliate, a reþinut atenþia unordiplomaþi francezi. Aceºtia au transmis dinRomânia informaþii ºi comentarii despreconþinutul discursului rostit, la 8 iunie 1946, înCluj, de ministrul de justiþie, ca reprezentant alguvernului ºi, totodatã, ca exponent de seamã,cunoscut în epocã, al partidului comunist.Poziþia radicalã a lui Pãtrãºcanu în „problemaTransilvaniei” a surprins aripa „moscovitã” aP.C.R., prin renunþarea la dogmatismul impus desovietici ºi exprimarea liberã, în termenienergici, a unor convingeri despre apartenenþaTransilvaniei, în integralitatea ei, la statulromân. În realitate, Lucreþiu Pãtrãºcanu, agândit ºi s-a afirmat ca un membru al guvernuluiRomâniei, având de suportat ulterior conse-cinþele demersului sãu, care au culminat cudispariþia sa tragicã.

Dupã 23 august 1944, Lucreþiu Pãtrãºcanu afost implicat în evenimentele care au avutlegãturã cu Transilvania ºi locuitorii acesteia. A

fãcut-o, mai întâi, în postura de conducãtor aldelegaþiei române la Moscova, la începutul luniiseptembrie 1944, precum ºi ca semnatar alConvenþei de Armistiþiu2 cu U.R.S.S., S.U.A. ºiAnglia, în care, la articolul 19, se fãceauprecizãri exprese cu privire la dictatul de laViena (din 30 august 1940) ºi situaþia Transil-vaniei de Nord. Ca ministru de justiþie, LucreþiuPãtrãºcanu a semnat mai multe proiecte dedecrete-lege care aveau ca obiect minoritateamaghiarã din Transilvania, dar ºi celelalte mino-ritãþi din România. Transcriem, spre argumen-tare, articolul 4 din Statutul naþionalitãþilor din(7 februarie 1945): „Cetãþenii români, aparþi-nând unor naþionalitãþi de altã limbã, rasã saureligie, decât cea românã, se vor bucura deacelaºi tratament ºi de aceleaºi garanþii în dreptºi în fapt ca ºi cetãþenii români. Orice îngrãdiredirectã sau indirectã a drepturilor cetãþenilor,sau invers, stabilirea de privilegii…, precum ºi

* Conferenþiar universitar doctor - Universitatea dinOradea, e - mail: antoniofaur@yahoo.com1 Vezi, mai ales, România. Viaþa politicã în documente.1945, coordonator Ioan Scurtu, Bucureºti, EdituraArhivelor Statului din România, (1994), 262-266;România. Viaþa politicã în documente. 1946, coordonatorIoan Scurtu, Bucureºti, Editura Arhivelor Statului dinRomânia, (1996), 248-258, 259, 342, 355, 568; Tatiana A.Pokivailova, Cristian Popiºteanu, Grava greºealã a luiLucreþiu Pãtrãºcanu. Magazin istoric, nr. 1, (1999), , 27-31; nr. 2, 20-24; Florin Constantiniu, P.C.R., Pãtrãºcanuºi Transilvania (1945-1946), Bucureºti, Editura Enciclo-pedicã, (2001), 151 p. ; Documente franceze despreTransilvania, selecþie ºi studiu introductiv de ValeriuFlorin Dobrinescu, Ion Pãtroiu, Bucureºti, EdituraVremea, (2001), 352 p.

2 România-marele sacrificat al celui de-al doilea rãzboimondial. Documente, vol. I, coordonator Marin RaduMocanu, Bucureºti, Editura Arhivelor Statului dinRomânia, (1994), 313. Este de menþionat ºi faptul cãatunci când s-a discutat (în ºedinþa Consiliului de Miniºtridin 22 septembrie 1944) conþinutul proiectului deorganizare a Comisariatului General pentru admi-nistrarea regiunilor eliberate, Lucreþiu Pãtrãºcanu, încalitatea de ministru al Justiþiei, a insistat asupra ideii cãeste imperios necesar ca „sã nu se încurajeze tendinþeleregionaliste” (subl.ns.-A.F.). Textul intervenþiei sale a fostpublicat ºi în ziarul partidului, Scânteia (din 3 aprilie1945), datoritã importanþei care i s-a acordat. Reþinem unpasaj din conferinþa menþionatã: „nu se pot recunoaºtenimãnui, în Transilvania de Nord, drepturi câºtigate, înnumele horthysmului” (Apud Documente franceze despreTransilvania…, 23), de profitorii acestui regim politic îndetrimentul populaþiei locale. Ministrul de justiþie aorganizat, la 29 martie 1945, ºi o conferinþã cu prilejulunei întâlniri a prefecþilor din Transilvania. Referindu-sela revenirea Transilvaniei de Nord la statul român, elprecizeazã (ºi, în acelaºi timp, avertizeazã) cã este vorbade o „încadrare administrativã” a acesteia în România, darºi o „încadrare politicã…ºi naþionalã”, în spiritul „uneireale democraþii”, care „exclude ºovinismul” (Ibidem), aºacum s-a manifestat acesta în anii dominaþiei horthyste(1940-1944).

334

ANALELE BANATULUI, SN., ARHEOLOGIE - ISTORIE, XVI, 2008

orice propovãduire a exclusivismului sau a ureiºi dispreþului de rasã, religie ºi naþionalitate, sepedepsesc de lege”3. Prima sa exprimaredeschisã, în „problemele Ardealului de Nord”,s-a produs în sala Colegiului Academic din Cluj,la 13 iunie 1945, în faþa unei numeroase asisten-þe, „formatã din intelectualitatea clujeanã, apara-tul administrativ, reprezentanþii profesiunilor ºiorganizaþiilor locale”4. Expunerea lui LucreþiuPãtrãºcanu a durat „aproape douã ore” ºi abeneficiat de o evidentã receptivitate, fiindfrenetic aplaudatã de participanþi. A fost publicatun „rezumat” al acestei „cuvântãri”, care adebutat cu o asemenea precizare, menitã sãreþinã atenþia: „Înainte de a discuta orice pro-blemã localã, aspectele uneia sau alteia închestiunile ridicate, þin sã subliniez – ºi aceastaeste o afirmare pe care nimic nu o poaterãsturna – legãtura indisolubilã între Ardealulde Nord ºi România, definitiva încadrare aArdealului de Nord în graniþele statului român”5

(subl. ns. - A.F.). El îºi justificã o afirmaþie, atâtde clarã ºi rãspicatã, chiar de la început,deoarece „aici, în Transilvania (ºi, în sensrestrâns, la Cluj-n.n.) duºmanii democraþiei ºi aifrãþiei între popoare uneltesc tot mai intens sãprovoace nesiguranþa ºi neliniºtea. ªoapte,insinuãri, zvonuri criminale, încearcã sãconvingã populaþia – în special populaþiamaghiarã din nordul Ardealului - cã actulîncadrãrii acestei pãrþi de provincie întregraniþele statului român nu are nici un caracterde stabilitate. Toate aceste zvonuri, toate acesteºoapte – conchidea Lucreþiu Pãtrãºcanu – facoperã direct criminalã”6. Remarcãm faptul cãLucreþiu Pãtrãºcanu rostea aceste cuvinte înpostura de ministru în guvernul condus de Dr.

Petru Groza. El exprima, totodatã, o poziþiepersonalã, care coincidea cu cea a altor lideripolitici ai momentului, fiindcã exprima oatitudine naþionalã sincerã ºi oportunã, în acelecircumstanþe tulburi, când în nord-vestulTransilvaniei se manifesta spiritul revizionistmaghiar. Dupã opinia sa, existau cel puþin trei„elemente” care garanteazã „încadrareadefinitivã a Ardealului (în întregimea sa –n.n.) îngraniþele României”:

1. declararea nulitãþii dictatului de la Viena(„operã a hitlerismului ºi a fascismului”), princare a fost „sfârtecat” Ardealul;

2. voinþa poporului român de a reîntregihotarele þãrii (în partea ei de vest);

3. statutul internaþional „pe baza cãruiatrãieºte statul român”, asigurat de Convenþia deArmistiþiu din 12 septembrie 1944, semnatã ºide membrii delegaþiei României. Ca preºedinteal acesteia, Lucreþiu Pãtrãºcanu reaminteaurmãtoarele: „dacã asupra unuia sau altuia dinarticolele Convenþiei au existat discuþii, oproblemã a apãrut de la început tranºatã prinvoinþa fermã ºi generoasã a Guvernului sovietic,anume: de a reda României Ardealul de Nord”7

(subl.ns.-A. F.).În cele patru pãrþi distincte ale discursului

sãu, Lucreþiu Pãtrãºcanu a abordat aspecte deinteres special pentru locuitorii Transilvaniei.Primul dintre acestea se referã la „condiþiileînfrãþirii popoarelor conlocuitoare”. Iatã osintagmã („popoare conlocuitoare”) care nunumai cã era inexactã (mai potrivitã fiind cea deminoritãþi etnice), ci demonstra o anumitãconcesie fãcutã maghiarilor din Transilvania,care erau adepþii unei asemenea formule.„Datoria” guvernanþilor români era, dupã opinialui L. Pãtrãºcanu, aceea de a combate ºovi-nismul „sub orice formã se înfãþiºeazã”, aceastapentru cã „el va încerca, nu o singurã datã, sãotrãveascã atmosfera…ºi sã tulbure apele, acumcând încercãm sã mânãm spre larg corabiastatului nostru”8. În temeiul unor constatãrifãcute în Transilvania de Nord, la care s-auasociat informaþiile care i-au parvenit camembru important al guvernului, L. Pãtrãºcanuse adreseazã „în special populaþiei maghiare ºisecuieºti”, atrãgându-i atenþia cã „acceptareaideii de stat românesc unitar ºi a simbolurilorlui naþionale, este o datorie a fiecãrui cetã-þean…, care trãieºte între graniþele statului”9

(subl. ns. – A. F.). Cu privire la drapelul

3 România. Viaþa politicã în documente.1945…., 1214 Ibidem, 262; Mihály Fülöp, La paix inacheveé. LesConseil des Ministres des Affaires Etrangéres et traité depaix avec la Hongrie (1947), Budapest, Association desSciences Historques de Hongrie, (1998), 42-43.5 România. Viaþa politicã în documente.1945…., 262;Florin Constantiniu, op. cit., 956 România. Viaþa politicã în documente.1945…., 265.Dacã toate acestea „pornesc de la unele elementeiresponsabile, rãuvoitoare sau ºovine din populaþiamaghiarã”, tot aºa de adevãrat este ºi faptul cã - conchidePãtrãºcanu – ele sunt „alimentate ºi de unele elementelipsite de orice scrupule, din cadrul partidelor istorice,care se preteazã astfel la un joc criminal, dar fãrã ºanse deizbândã”. În intervenþia sa din cadrul ºedinþei Consiliuluide Miniºtri (din 28 iunie 1945), Lucreþiu Pãtrãºcanuatrãgea atenþia asupra situaþiei din Maramureº, regiunecare se aflã în „cea mai mare suferinþã”, locuitorii de aiciavând „impresia cã ne-am detaºat de dânºii”, cã nu maiavem nici un fel de legãturi” cu ei (Petre Þurlea,Transilvania de Nord-Est (1944-1952), Editura RomâniaPur ºi Simplu, Bucureºti (2005), 337).

7 România. Viaþa politicã în documente.1945…, 263.8 Ibidem.9 Ibidem.

335

maghiar, despre care aflase cã este utilizat însens revizionist, liderul comunist formuleazãaceste comentarii: „el poate fi arborat, dacãpopulaþia maghiarã vede culorile lui simbolulnaþional. Dar, iarãºi,..fac observaþia, ºi …spunconvingerea mea intimã” cã sunt ºi unii „carearboreazã steagul maghiar nu ca un simbol deafirmaþie naþionalã, ci ca un mijloc de aþâþare laºovinism sau pentru a marca o atitudineîmpotriva democraþiei româneºti”10.

În continuare, L. Pãtrãºcanu se referã la acele„erori” care au fost deja comise ºi care „trebuiereparate”. Este vorba, în primul rând, de acti-vitatea unor aºa-zise „tribunale populare”, care aufuncþionat ad-hoc în perioada septembrie 1944 - 6martie 1945. S-ar fi aºteptat de la acestea ca sãprocedeze la arestarea, judecarea ºi condamnareatuturor elementelor fasciste ungare care au comis„împotriva populaþiei româneºti ºi a democraþilormaghiari acte de sãlbãticie, de jaf ºi asasinat”.Acest lucru nu s-a întâmplat însã, fapt care areconsecinþe vizibile: „Pe strãzile Clujului ºi aleOradiei se plimbã nestingherite acele elementecare – instrumente ale regimului fascist maghiar –au pe conºtiinþã fãrãdelegi”. Pentru a rezolvaaceastã chestiune, ministrul de justiþie anunþã cã ahotãrât „imediata înfiinþare a unui tribunal popu-lar la Cluj”11. Cea de-a doua îndreptare, imperiosnecesarã, îi viza pe evrei, cãrora li se vor retro-ceda toate bunurile care li sau luat, prin „violen-þã”. Va fi, în curând, publicat un decret-lege prinintermediul cãruia sã fie anulate toate actele de„înstrãinare ºi contractele fãcute – sub violenþã ºipresiune – timp de patru ani de stãpânirea”horthystã din Transilvania de Nord12. Acesteaerau cele mai grave nedreptãþi care li s-au fãcutlocuitorilor români ºi evrei din Transilvania deNord. Ele apar consemnate în numeroase docu-mente arhivistice, în marea lor majoritate inedite.

Lucreþiu Pãtrãºcanu a fãcut ºi unele clari-ficãri referitoare la limba oficialã a statuluiromân, care era limba românã. „În tot ceea cepriveºte funcþionarea aparatului administrativinterior, inclusiv în justiþie – sublinia L.Pãtrãºcanu - , limba românã este singuravalabilã”13 (subl. ns. –A.F.). La solicitarea carei s-a adresat, ca în „þinuturile secuieºti” sentin-þele ºi documentele sã „fie scrise în limbamaghiarã”, ministrul român de justiþie dãdea unrãspuns categoric: „Lucrul acesta nu esteposibil, deoarece ar însemna sã dublãm de la

judecãtoriile rurale pânã la Casaþie ºi de laultimul post de jandarmi pânã la ministerul deinterne – ca ºi pentru celelalte ministere –aparatul român, printr-un aparat maghiar, ceeace este o imposibilitate ºi de drept ºi de fapt”.Prin urmare, toate „operaþiile administrative ºicele în legãturã cu instrucþia nu pot ficonsemnate decât în limba românã”14.

În finalul intervenþiei sale, L. Pãtrãºcanuadreseazã un apel cãtre „populaþia româneascãdin Ardealul de Nord”, îndemânând-o „sãcoopereze cu guvernul”, sã pãrãseascã expecta-tiva, pentru cã aceasta reprezintã un deserviciuadus „însãºi ideii de stat român”. Se impunea caea sã „înveþe…din greºelile trecutului” ºi sã nudea „crezare decât faptelor ºi nu zvonurilor, insi-nuãrilor ºi calomniilor”. El considera necesarãimplicarea „în aceastã acþiune politicã, a ele-mentului intelectual”, conºtient, care îºi dãdea„seama de importanþa ceasului pe care îl trãim”ºi, în consecinþã, era obligat sã stãruie în direcþiaafirmãrii, pe toate planurile, a populaþiei româ-neºti din Transilvania de Nord, numai în acestfel putând „participa la clãdirea României de-mocrate”. Era nevoie, dupã convingerea lide-rului comunist, de mult „curaj, de iniþiativã, dedorinþa sincerã de a ajuta la opera naþionalã pecare o înfãptuim astãzi” ºi care are o finalitateprogresistã: „Crearea unei noi Românii libere,democrate ºi fericite”15.

Distingem în aceste rânduri un atac, maipuþin agresiv (ºi, prin aceasta, diplomatic),împotriva partidelor istorice, care aveau oputernicã ºi masivã influenþã (îndeosebi PartidulNaþional Þãrãnesc-Maniu), în rândurile popula-þiei româneºti din Transilvania. În strategia par-tidului comunist, conceputã în deplin acord cuoamenii Moscovei, figura combaterea, cu toatemijloacele, a autoritãþii morale, politice ºi naþio-nale a partidelor amintite ºi, concomitent, atra-gerea unor locuitori la politica statului „demo-crat - popular”. Bãtãlia politicã între forþele destânga ºi cele care apãrau tradiþiile ºi libertãþiledemocratice se afla „în marº”, cunoscând ºi altemomente de o intensitate variabilã. Oricum, nueste de ignorat faptul cã, ºi cu acest prilej, unuldintre membrii marcanþi (de orientare comunis-tã) din guvernul Groza îi cerea populaþiei româ-neºti de dincoace de Carpaþi ca sã „contribuie, înmod efectiv (subl. ns. – A.F.) la înlãturarea ele-mentelor reacþionare ºi ºovine care-i otrãvescviaþa”16. Cum se ºtie, unele „elemente reacþio-

14 Ibidem.15 Ibidem, 265-266.16 Ibidem, 265.

10 Ibidem, 264.11 Ibidem.12 Ibidem.13 Ibidem, 265.

336

ANALELE BANATULUI, SN., ARHEOLOGIE - ISTORIE, XVI, 2008

nare” se aflau, conform propagandei comunisteoficiale, în rândurile partidelor conduse deManiu ºi Brãtianu, care se manifestau ca ultimebastioane ale libertãþii ºi, concomitent, caorganizatoare a miºcãrii de rezistenþã împotrivainstaurãrii ºi consolidãrii sistemului comunist,de sorginte moscovitã, în România.

Peste aproape un an de zile, la 8 iunie 1946,ministrul Justiþiei, Lucreþiu Pãtrãºcanu, a rostit –„în numele guvernului român” – un alt discurs,care s-a impus atenþiei publice ºi a produs un„cutremur” la vârful conducerii comuniste, carea reacþionat imediat. Pentru prima datã, un lidercomunist din România a pus „problemaTransilvaniei” în termeni clari, aºa cum, dealtfel, se aºteptau locuitorii români ai acesteiprovincii. S-a afirmat despre aceastã„cuvântare” a lui Lucreþiu Pãtrãºcanu cã a fostde facturã naþionalistã, de parcã ar fi fost rostitãde reprezentanþii unor partide istorice sau aistudenþilor români din Cluj, care se aflau îngrevã, ca formã de respingere a atitudiniiautoritãþilor române, în urma atacului asupracãminului studenþesc „Avram Iancu”, efectuatde „grupele de ºoc” ale muncitorilor maghiari dela „Dermata” ºi C.F.R.. În partea iniþialã a„cuvântãrii” sale se menþioneazã faptul cãacestea constituie un rãspuns dat guvernuluimaghiar, cãruia i se atrage, fãrã menajamente,atenþia cã: „Nimeni nu are dreptul sã punã îndiscuþie graniþele”17 statului român. LucreþiuPãtrãºcanu face, chiar de la început, precizareacã: „Anul trecut, pe aceeaºi vreme, aici la Cluj,[la] o lunã dupã încheierea rãzboiului (subl. ns.-A.F.), am declarat, înarmat cu argumente dintrecutul nostru ºi chiar din prezentul imediat, cãgraniþele Transilvaniei sunt cele pe care le avemastãzi”18.

Datoritã interesului pe care l-a trezit, atât înplan intern (în rândul partidelor istorice, alstudenþilor ºi al conducerii comuniste, dar ºi înpresa timpului), cât ºi în cel extern (îndeosebi înmediile diplomatice ºi, desigur, în cazul unormembri ai guvernului ungar) -, acest discurs19 allui L. Pãtrãºcanu se cuvine a fi examinat, pentrucã el exprimã o realitate pregnantã din Transil-

vania, care nu a mai fost trecutã (ºi, astfel,falsificatã) prin filtrul ideologiei comuniste,scãpând chiar ºi de sub controlul autoritãþilor,militare sovietice aflate pe teritoriul þãrii, întrecare, desigur, ºi Comisia Aliatã (Sovieticã) deControl.

Ministrul de Justiþie îºi aratã îngrijorareapentru faptul cã, din nou (ca ºi în 1945), în„Transilvania domneºte o stare de tensiune, ostare de nesiguranþã ºi de tulburare”, de parcãlocuitorii ar asista la „evenimente neaºteptate”,astfel cã, pe bunã dreptate, aceastã provincieistoricã româneascã se aflã în atenþia opinieipublice din þarã ºi strãinãtate”20. În fond, ceea cese petrece în acest teritoriu nu lezeazã numaicondiþia locuitorilor de aici (majoritatearomâni), ci ºi „soarta statului român”, înintegralitatea sa. Din aceastã perspectivã, L.Pãtrãºcanu considerã cã existã o „încercaresusþinutã de a produce în mod voit o stare detulburare” în Transilvania, cu toate cã „lumeaºtie cã problema Transilvaniei a fost pusã îndiscuþia unui for internaþional ºi cã estecunoscutã hotãrârea celor patru miniºtri deexterne”, care lucreazã în cadrul Conferinþei depace de la Paris21. Aceºtia n-au fãcut altcevadecât sã „constate ºi sã consfinþeascã”, în 7 mai1946, adevãrul „elementar” cã Transilvania „aaparþinut ºi va aparþine statului român, înîntregime”22. Aceasta este o „realitate pe caretrebuie sã o accepte toatã lumea”23, chiar ºi aceicare nu sunt de acord cu acest lucru, ori altfelspus revizioniºtii unguri.

Discursul lui Lucreþiu Pãtrãºcanu a foststructurat în urmãtoarele pãrþi:

1. Nimeni n-are dreptul sã punã în discuþiegraniþele noastre;

2. Acþiunea guvernului maghiar: revizionis-mul de azi îl continuã pe cel de ieri;

3. A cere revizuirea frontierelor este unamestec în treburile noastre interne;

4. Soluþia propusã de guvernul maghiarcreeazã noi probleme internaþionale;

17 Florin Constantiniu, op. cit., 143.18 Ibidem.19 Discursul a fost publicat în Tribuna Nouã, (11 iunie1946) din Cluj ºi în ziarul Scânteia (Florin Constantiniu,Scrieri, articole, cuvântãri 1944-1947, Ediþie de Marin C.Stãnescu ºi Gh. Neacºu, Editura Politicã, Bucureºti(1983), 131-149; România. Viaþa politicã în documente.1946, coordonator Ioan Scurtu, Arhivele Statului,Bucureºti (1996), 248-258; Florin Constantiniu, op. cit.,143-156; Petre Þurlea, op. cit., 309-316).

20 Florin Constantiniu, op. cit., 143.21 Ibidem.22 Ibidem. ªi aceste afirmaþii au fost primite cu „aplauze”,pentru cã reflectau poziþia generalã a românilor în aceastãchestiune.23 Florin Constantiniu, op. cit., 144. Din nou aplauze, laauzul acestor cuvinte care nu mai lãsau nici o îndoialãasupra conþinutului discursului la care ne referim. Seimpune a fi, în acest context, menþionat faptul cã arareoriun orator - comunist a beneficiat de o asemenea aprobareºi apreciere, aceasta datorându-se capacitãþii sale de a fisincer ºi corect în opiniile pe care le-a formulat.

337

5. Toate guvernele democratice susþin cauzaRomâniei, numai rãmãºiþele fascismului suntpartizanii revizionismului;

6. În numele guvernului român ºi alPartidului Comunist [din România] mã ridicîmpotriva schimbãrilor de frontiere;

7. Existã vinovãþii!;8. Graniþele Ardealului au fost recucerite;9. Populaþia maghiarã are un regim de drept

cum n-are nicio naþionalitate într-un statburghez. Mãrturii ungare;

10. Am închis ochii ºi din puþinul nostru amhrãnit sute de mii de oameni;

11. Trebuie sã înceteze acþiunea dedestrãmare a cetãþenilor strãini;

12. Retrocedarea bunurilor româneºti e unact de elementarã dreptate;

13. Ungurii leali faþã de statul român vorprimi cetãþenia;

14. Renaºterea revizionismului pericliteazãrelaþiile româno-maghiare;

15. Datoria conducãtorilor Ungariei;16. Poporul român este înþelegãtor;17. Liniºtea din Ardealul este o datorie

naþionalã ºi singura posibilitate de a apãragraniþele;

18. România trebuie sã fie un exemplu dedemocraþie24.

Aceste componente ale „cuvântãrii” la carene referim dezvãluie un mod sistematic ºicoerent de a „pune problema” Transilvaniei,fiind formulate consideraþii ºi aduse argumenteconvingãtoare. Este, fãrã îndoialã,, o „operã” alui Lucreþiu Pãtrãºcanu, care a reflectat temeinicla aceastã problematicã de o presantã actualitate.Prin intermediul ei se urmãrea descurajareaoricãror tentative de a smulge o parte dinteritoriul Transilvaniei, precum ºi a tendinþelorrevizioniste, care deveniserã extrem de active,stimulate fiind ºi de guvernanþii unguri. Dupãconvingerea lui Lucreþiu Pãtrãºcanu, exprimatãfãrã echivoc, cei care îºi îngãduiau sã mai punã„în discuþie” graniþele României sunt pescuitoriîn ape tulburi ºi, ca atare, pot fi învinovãþiþi decultivarea, într-o manierã inutilã, a „vrajbei”.Maghiarii din România, în numãr de un milion ºijumãtate, au tot „interesul” de a trãi cât mai bine,„laolaltã cu poporul român” ºi, atare, de a„înþelege” faptul cã „nici o agitaþie sterilã, niciun fel de afirmare lipsitã de înþeles, goalã deînþeles, venitã de peste hotare, nu poate schimbasituaþia”25. Pentru a evita producerea de

„tulburãri” ºi crearea unei stãri de spirit„nesãnãtoase”, L. Pãtrãºcanu avertizeazã cã„nimeni nu are dreptul …sã punã în discuþiechestiuni definitiv tranºate (cum este, de pildã,problema Transilvaniei–n.n.), pentru cãasemenea parole nu fac decât sã înveninezelucrurile, …sã cultive instinctele primitive, curezidii puternic ºovine, nu fac decât sã facã, într-adevãr, imposibilã o convieþuire paºnicã apopulaþiei maghiare, în cadrul statului român”26.

Citând douã pasaje din discursurile rostite, în9 ºi 14 mai 1946, de cãtre prim-ministrulmaghiar Nagy Ferencz, în care apare ideea cã„hotãrârea de la Paris”, din 7 mai, ar fi avut uncaracter provizoriu (nu definitiv!), LucreþiuPãtrãºcanu criticã fãrã menajamente o asemeneapoziþie, pe care o ºi caracterizeazã astfel: „Ceopun oamenii politici maghiari atunci cândrefuzã hotãrârea de la Paris ? Pe ce tãrâm se punreprezentanþii autorizaþi ai republicii vecineatunci când nu acceptã trasarea definitivã ahotarelor Transilvaniei, aºa cum sunt astãzi? Sãspunem lucrurilor pe nume. Asistãm la o nouãediþie a revizionismului, a unui nou revizionism,care pentru noi este un lucru nou, dar constatãmcu amãrãciune ºi durere, cã aceastã ediþie arevizionismului se leagã de tendinþele binecunoscute ale revizionismului trecut atât deagitat în Ungaria de ieri”27. Dupã opinia lui L.Pãtrãºcanu, a mai solicita României cesiuniteritoriale (în partea de vest) ºi „trasareagraniþelor în apropiere de Cluj”, precum ºi„autonomie pentru secuime”, este echivalent cu„un amestec direct în treburile” justiþie alacesteia28. Referindu-se la demersurile fãcute laLondra de cãtre ministrul de interne al Ungariei(care a cerut „sã i se dea” Ungariei oraºele Arad,Oradea ºi Satu Mare, ca ºi un teren aproximativde 12.000 km2), L. Pãtrãºcanu îl considerã peacesta exponent al noului revizionism, al uneilinii politice pe care „democraþia maghiarã acombãtut-o în trecut ºi pe care astãzi nu trebuiesã o împãrtãºeascã”29.

Dupã ce face un inventar al „soluþiilor”avansate de reprezentanþii guvernului ungar , deunii gazetari ºi istorici, la aºa-zisa „problemãtransilvanã”, Lucreþiu Pãtrãºcanu conchide cã„asemenea formulãri…nu puteau fi acceptate”,deoarece ele au primit rãspuns prin deciziaminiºtrilor de externe ai celor patru mari puteri(U.R.S.S., Anglia, S.U.A. ºi Franþa), care au dat

24 Ibidem, 144-156.25 Ibidem, 144.

26 Ibidem.27 Ibidem.28 Ibidem.29 Ibidem, 146.

338

ANALELE BANATULUI, SN., ARHEOLOGIE - ISTORIE, XVI, 2008

o „soluþie în numele democraþiei” (subl.ns.–A.F.), fapt de care trebuie sã þinã seama ºi„conducãtorii de azi ai Ungariei”30. Dacã întrecut revizionismul a fost susþinut de „forþelenegre ale reacþiunii” (în frunte cu Hitler ºiMussolini), în contextul istoric postbelic, cândacestea au fost scoase de pe scena istoriei, seimpunea un alt mod de a aborda asemeneachestiuni. Cu toate acestea, este de prevãzut cã„rãmãºiþele hitlerismului, elementele reacþio-nare din toate þãrile apusului ºi de dincolo deocean vor îmbrãþiºa revizionismul ca pe oparolã”31. Vis-à-vis de acest curent, care eradeosebit de activ, L. Pãtrãºcanu declarã - înnumele guvernului român – urmãtoarele: „Noine ridicãm în adevãr cu tãrie împotriva oricãreideplasãri a graniþelor noastre”32. Nu trebuie uitatcã Transilvania de Nord a fost eliberatã prinmari sacrificii umane ºi materiale, de cãtre„Armata Românã” ºi „brava Armatã Roºie”.Deci „graniþele” Transilvaniei „au fostcucerite”, realitate pe care nu are „nimenidreptul sã o calce în picioare”33.

Dupã ce prezintã problema Transilvaniei în„generalul ei”, Lucreþiu Pãtrãºcanu se opreºte ºiasupra situaþiei interne a acestei provincii,începând cu anul 1918, citând dintr-o lucrare alui Gáal Gábor aceste comentarii: „Ardealulînainte de unire a fost o provincie mucedã ºisocotit meleag oropsit de Dumnezeu, þinut undese înfundau drumurile de fier. Cursul vieþii eramolcom, timorat, lipsit de iniþiativã. Colonie,atât din punct de vedere spiritual, cât ºi din punctde vedere economic…Cu schimbarea stãpânirii,toate s-au prefãcut dintr-o datã…, întreagaprovincie…a cunoscut dupã 1918 un nou ritm deviaþã, un nou nivel cultural, o nouã participarela munca creatoare”34 (subl.ns.-A.F.).

Dacã în cei patru ani de „ocupaþie horthystã”situaþia din Transilvania de Nord a înregistratregrese considerabile (instalându-se aici, încazul locuitorilor nemaghiari, „sentimentul de ate simþi periferic”), guvernul român – dupãeliberarea acesteia – a realizat un „regim dedrept pentru populaþia maghiarã,…aºa cum nicio naþionalitate nu a cunoscut într-un stat de ostructurã asemãnãtoare celei a noastre”35. A fostcreatã o „stare de egalitate” între cetãþenii þãrii,indiferent de naþionalitate, instituþiile statuluidepunând mari eforturi pentru „stabilirea unor

raporturi de bunã înþelegere între poporul românºi populaþia maghiarã”. Nu au fost luate mãsuridiscriminatorii (în nici un domeniu) împotrivaacesteia, ci, din „puþinul nostru, am facilitatexportul în Ungaria”. Mai mult, afirmã L.Pãtrãºcanu, recunoscând un adevãr (confirmatde numeroase documente), „am privit, de multeori impasibili, cum, în mod fraudulos, a trecutpeste graniþã o parte din bogãþia Transilvaniei,pentru ca sã hrãneascã zeci ºi sute de maghiari înUngaria”36. S-a acceptat o asemenea realitate(care putea fi întreruptã), deoarece s-aconsiderat cã este vorba de un gest „omenesc” ºicã trebuie instaurat, între cele douã popoare, „unspirit de colaborare ºi bunã pace”.

În contrast cu actul de „simpatie” ºi„bunãvoinþã”, de ajutorare a populaþiei dinUngaria, nu mai este de tolerat prezenþa înTransilvania a peste 400.000 de locuitori unguri,„care trãiesc, în mod ilegal, între graniþele þãriinoastre”. Aceºtia nu se gãsesc în Transilvania deNord numai pentru cã ar cãuta mijloace deexistenþã, ci ei, printr-o eventualã permanen-tizare, ar crea – în acest teritoriu românesc – o„situaþie îngrijorãtoare”, deoarece „cultivã ºialimenteazã tendinþele revizioniste ºi duc omuncã de destrãmare a statului nostru”. Faþã deaceastã atitudine, „îngãduinþa” statului româneste limitatã37.

Dintre marile „probleme” care frãmântãlocuitorii din Transilvania de Nord, L.Pãtrãºcanu se ocupã de cel puþin trei, pentru careoferã câteva lãmuriri necesare. Mai întâi, seopreºte asupra rostului decretului-lege nr. 645,care prevede condiþiile de retrocedare abunurilor românilor deposedaþi în timpul celorpatru ani de stãpânire horthystã. Raþiunea uneilegi de aceastã naturã constã în obligaþia pe careºi-a asumat-o, de a face, „un act de elementarãdreptate”. La baza ei stã un principiu de„echitate”, ºi anume: „Nu este drept, nici pentrubogat, nici pentru sãrac de a cãuta, folosindmijloace de violenþã sau starea de opresiune, sãse îmbogãþeascã în dauna altora. Nu era drept,pentru nimeni în Ardealul de Nord, maghiar sauromân, de a utiliza teroarea horthystã, pentru ca[sã-i] deposedeze [de bunuri] pe românii dinaceastã provincie”38 (subl. ns. –A.F.).

Cea de a doua „chestiune” la care a þinut sã serefere L. Pãtrãºcanu a fost legea naþionalitãþilor,din 4 aprilie 1945, prin care a fost acordatdreptul de cetãþenie „tuturor locuitorilor” din30 Ibidem, 147.

31 Ibidem.32 Ibidem, 148.33 Ibidem.34 Ibidem, 149.35 Ibidem.

36 Ibidem, 150.37 Ibidem, 151.38 Ibidem, 151-152.

339

Transilvania de Nord, „care îl aveau la data de30 august 1940”. Prin acest demers legislativ s-a intenþionat restabilirea situaþiei din 1940, „aºaca ºi cum dictatul de la Viena nu ar fi existat”39.Deci, legea a vizat eliminarea efectelor unui„dictat” al puterilor fasciste, Germania ºi Italia.

Comentând „legea reformei agrare”, ca atreia realitate importantã cu care s-a confruntatîn Transilvania, L. Pãtrãºcanu recunoaºte cã, întimpul aplicãrii ei, s-au fãcut multiplenedreptãþi, inclusiv locuitorilor maghiari dinunele judeþe transilvane. Dar, în contrapunct,aduce ca exemplu ceea ce s-a întâmplat înjudeþul Bihor, unde – deºi populaþia româneascãeste de 70% - 2/3 din „suprafaþa expropriatã”(adicã 69%) a fost atribuitã „þãrãnimiimaghiare”40.

În partea finalã a discursului sãu, L.Pãtrãºcanu revine asupra pericolului pe care-lreprezintã revizionismul ungar, întâlnit ºi la uniidintre „conducãtorii Ungariei de astãzi”, carefac o „neiertatã greºealã cã s-au lãsat conduºi deun curent împotriva cãruia” ar fi trebuit sã„lupte”. Ei au datoria sã explice „maselormaghiare” acel adevãr care este cunoscut detoatã lumea, ºi anume faptul cã Ungaria „acontinuat sã lupte alãturi de Hitler pânã laultimul cartuº ºi pânã la ultimul tranºeu(aplauze)”. De aici provin, pentru statul ungar,consecinþe pe care are obligaþia sã ºi le asume.

Deºi se ºtie cã poporul român este„înþelegãtor”, totuºi el nu poate fi impasibil la onouã „rãbufnire a ºovinismului”, fie el ungar, oriromânesc. L. Pãtrãºcanu devine vehementatunci când îi criticã pe ºoviniºtii români dinTransilvania, care „cer sã-i dea afarã pe unguridin Transilvania”. Liderul comunist este depãrere cã locuitorii maghiari „de aici trebuie sãaibã siguranþã ºi liniºte”. L. Pãtrãºcanu face,aºadar, un apel „la liniºte ºi ordine, în interiorulþãrii”, accentuând asupra împrejurãrii cã mani-festarea ºovinismului de cãtre unii locuitoriromâni ar „da apã la moara” unor elementereacþionare strãine, înzestrându-i cu cea maibunã armã41 împotriva statului român. Prin faptalor necugetatã, ei vor arunca asupra României o„umbrã” ºi „acuzãri” extrem de grave, într-unmoment când, în SUA, acþioneazã o delegaþieungarã, condusã de primul ministru, care cautãsã „mobilizeze opinia publicã pentru revendi-cãrile Ungariei”42.

Precizând cã statul român va fi „un exemplude democraþie”, în sensul cã în acesta suntasigurate drepturile „naþionalitãþilor conlocui-toare”, L. Pãtrãºcanu face un apel la persoanele„conºtiente ºi luminate din maghiarime”, care audatoria sã convingã populaþia maghiarã cã„apartenenþa ei la statul român este defini-tivã”43. De fapt, chiar maghiarii din Transilvania„au interesul sã dezarmeze elementele ºovinecare o aþâþã, elementele duºmane ei, aºa cumsunt duºmane poporului român ºi statuluiromân”44.

Finalul discursului conþine un avertismentcare a impresionat audienþa, aceasta expri-mându-ºi, prin „aplauze repetate”, acordul :„dar vom fi fãrã milã împotriva tuturor din oricetabãrã ar veni, care cautã sã aþâþe la ura derasã ºi sã tulbure liniºtea þãrii. Vom fi fãrã milãcu toþi cei care, în momentul când România sestrãduieºte sã lecuiascã rãnile rãzboiului, punîn fiecare zi în discuþie unitatea statuluinostru”45 (subl. ns.-A.F.).

Prezenþa la Cluj, dar mai ales discursul rostitaici de ministrul de justiþie din guvernulRomâniei, a avut un puternic ecou, deoarece afost exprimatã o poziþie intransigentã faþã de toþiaceia care manifestau un spirit revizionist,începând cu unii locuitori maghiari dinTransilvania de Nord ºi terminând cu membriiguvernului ungar, care îºi continuau acþiunilediplomatice, cu scopul de a obþine o parte, fieaceasta ºi de 24.000 km2 , din vestul României.Lucreþiu Pãtrãºcanu a vorbit ºi în numelePartidului Comunist, deoarece era unul dintreliderii cei mai importanþi ai acestuia ºi, fãrãîndoialã, cel mai popular, mai ales în rândurileintelectualilor. Existã, în acest sens, mãrturiidiverse, dintre care reþinem douã: menþiunea -de la finele discursului – apãrutã în ziarulTribuna Nouã (din 11 iunie 1946): - „aplauzevii, repetate, asistenþa în picioare ovaþioneazãpe dl. prof. univ. Lucreþiu Pãtrãºcanu, ministruljustiþiei”46; constatarea apãrutã într-o notã aInspectoratului General de Jandarmi: „dl.ministru Lucreþiu Pãtrãºcanu se bucurã de omare simpatie, aducându-i-se elogii ºi spunân-du-se cã, deºi este comunist, totuºi este un bunromân”47 (subl.ns.- A.F.). Unul dintre cei maiautorizaþi istorici români contemporani aprecia-zã, în termeni exacþi, atitudinea naþionalã a lui

39 Ibidem, p. 152.40 Ibidem, 151.41 Florin Constantiniu, op. cit., 154-155.42 Ibidem, 155.

43 Ibidem.44 Ibidem.45 Ibidem, 156.46 Ibidem.47 Petre Þurlea, op. cit., 130.

340

ANALELE BANATULUI, SN., ARHEOLOGIE - ISTORIE, XVI, 2008

Lucreþiu Pãtrãºcanu : „La Cluj, în iunie 1946, else plasa pe o poziþie corectã, în principiu,întrucât URSS sprijinea România în problemafrontierei româno-ungare, iar primul ministruPetru Groza ºi ministrul de externe GheorgheTãtãrãscu fuseserã categorici în convorbirile cuPal Sebestyen: frontierele nu se discutã! Cealtceva a spus Pãtrãºcanu la Cluj?”48.

„Cuvântarea” la care ne referim i-a adus luiLucreþiu Pãtrãºcanu o justificatã popularitate,chiar ºi în rândurile Partidelor Istorice. Ea a fostconsideratã, de cãtre majoritatea celor care aucitit textul ei (publicat în Tribuna nouã din Clujºi în Scânteia ), drept o expresie a poziþieiprincipiale a Partidului Comunist din Româniaîn „problema naþionalã” care – conformdocumentului examinat – se afla în consensdeplin cu modul de interpretare a acesteia decãtre românii transilvãneni, care ºi-aumanifestat aderenþa la aserþiunile lui LucreþiuPãtrãºcanu, receptate tocmai pentru conþinutullor naþional, de o certã însemnãtate în anii 1946-1947, când s-a decis „soarta Transilvaniei”.

Peste patru ani, când era anchetat de tovarãºiilui comuniºti, Lucreþiu Pãtrãºcanu declaraurmãtoarele: „…am þinut aceastã cuvântare diniunie 1946, fiind personal convins cã fac unserviciu regimului nostru („democrat-popular”,cum se autointitula acesta-n.n.), rãpindu-i luiIuliu Maniu posibilitatea de a apãrea singurapãrãtor al Ardealului de Nord”49 (subl.ns.-A.F.).. Se apropiau alegerile din luna noiembrie1946 ºi, în confruntarea propagandisticãspecificã momentului, era utilã – în concepþia luiLucreþiu Pãtrãºcanu - abordarea chestiuniiTransilvaniei de Nord, evident dintr-o perspec-tivã realistã, nu una ideologicã (comunistã), careera bine cunoscutã ºi constituia, pentru putereacentralã de la Bucureºti, un mare dezavantaj înraporturile cu alegãtorii români din aceastã partea þãrii. Lucreþiu Pãtrãºcanu a aplicat o veritabilãloviturã adversarilor politici, recâºtigând unteritoriu pierdut pentru comuniºti. În loc sãaprecieze acest demers politic, conducereacentralã a P.C.R. a instrumentat un aºa-numit„caz Pãtrãºcanu”, cu scopul de a-i minimalizarolul în cadrul acesteia. S-a ivit prilejul, pentruunii lideri comuniºti proveniþi din rândulproletariatului, sã-i administreze intelectualuluiPãtrãºcanu, comunist dar ºi bun patriot (lui i s-aatribuit, printre altele, ºi afirmaþia : „Înainte de afi comunist sunt român”50), o lecþie politicã

extrem de durã. Însuºi Gh. Gheorghiu-Dej, careera incomodat de prestigiul lui Pãtrãºcanu, s-afolosit de ocazie, cu abilitatea-i binecunoscutã,pentru a-l discredita pe acesta, cel puþin înrândul partidului comunist. Astfel, cel maiputernic concurent la postul de conducãtor alP.C.R. putea fi, printr-o acþiune concertatã,anihilat de Gheorghiu-Dej. Fãrã nici un scrupul,acesta a pornit maºinãria de partid, cu scopul dea-l distruge pe Lucreþiu Pãtrãºcanu, ceea ce,pânã la urmã, i-a reuºit pe deplin51.

În 22 iunie 1946, la numai douã sãptãmâni dela atât de populara cuvântare a lui LucreþiuPãtrãºcanu, s-a desfãºurat ºedinþa BirouluiPolitic al CC. al PC.R., la care a luat parte„activul central de partid” ºi a fost prezidatã deGh. Gheorghiu-Dej. În deschidere, acestamotiva organizarea la nivel atât de înalt aîntâlnirii respective cu faptul cã este necesarãstabilirea unui punct de vedere „principial” alpartidului comunist „cu privire la problemanaþionalã”52, pentru a nu fi confundat cu celeafirmate de L. Pãtrãºcanu în discursul sãu din 8iunie 1946, de la Cluj.

În intervenþia sa, Gh. Gheorghiu-Dejrecunoºtea, cu nonºalanþã, unele realitãþi dinTransilvania de Nord care au avut un impactnegativ ºi asupra comuniºtilor: „În ultimul timp,conducerea partidului nostru a constat cãagitaþiile ºovine ºi revizioniste din Transilvaniaau luat un caracter deosebit de primejdios.Partidul nostru nu a reuºit – cu toate eforturilesale – sã combatã manifestãrile ºi curenteleºovine care strãbat Transilvania ºi mai cu seamãpartea de nord a Transilvaniei. Influenþelecurentelor ºovine ºi revizioniste, alimentate dereacþiunea dinãuntru ºi din afara graniþelor þãriinoastre au reuºit sã provoace frãmântãri în sânulpopulaþiei române ºi maghiare din Transilvania.Dar aceasta încã nu e destul; a reuºit sãinfluenþeze ºi în rândurile partidului nostru. Oserie de abateri s-au produs în ultimul timp închestiunea naþionalã. Mai cu seamã abaterileacestea privesc un anumit numãr de membri de

48 Florin Constantiniu, op. cit., 216.49 Ibidem.50 Ibidem.

51 Florin Constantiniu considerã cã L. Pãtrãºcanu ar firâvnit la funcþia de conducãtor al partidului comunist:„Ambiþia, o mare ambiþie, l-a devorat pe L. Pãtrãºcanu.Intelectualul autentic se simþea superior tovarãºilor sãi, ºimai ales lui Ghiþã Dej! Ce, Ghiþã trebuia sã fie condu-cãtorul partidului? Eu trebuia sã fiu!”, dau mãsura ambi-þiei sale, care avea sã-i fie fatalã…Pãtrãºcanu a fost unlider preocupat de carierã ºi de popularitate” (Apud FlorinConstantiniu, Principiul bumerangului. Documente aleprocesului Pãtrãºcanu, Editura Vremea, Bucureºti (1996),216 ).52 Florin Constantiniu, op. cit., 158; Petre Þurlea, op. cit.,298.

341

partid din Transilvania ºi aceastã influenþã nu arãmas izolatã acolo, ci ea s-a întins, cum era ºifiresc, un fir ajungând pânã sus, la elemente cumunci de rãspundere din partidul nostru”53

(subl.ns.-A.F.). ªi, ca sã nu fie nici o incer-titudine, conducãtorul partidului precizeazã cãse referã „la devierile sãvârºite de tov.(arãºul)Lucreþiu Pãtrãºcanu în discursul sãu de la Cluj54

(subl.ns.-A.F.). De altfel, biroul politic alpartidului „considerã cã devierea tovarãºuluiPãtrãºcanu a fost posibilã tocmai datoritãinfluenþei curentelor ºovine ºi revizioniste carestrãbat…mai ales partea de nord a Transilvaniei.Aceste influenþe au avut darul sã-l sileascã petov. Pãtrãºcanu a lovi mai mult în revizioniºtiiunguri, decât în ºoviniºtii români, dar ce e maigrav tovarãºi, e faptul cã prin felul cum aprezentat lucrurile în declaraþiile sale fãcute laCluj, el dã credit moral ºi politic regimurilorreacþionare din trecut”55 (subl.ns.-A.F.). Maimult, chiar ºi adversarii politici ai puterii co-muniste de la Bucureºti au subscris, „întrutotul”,la „declaraþia lui L. Pãtrãºcanu ºi i-au fãcut opublicitate largã”. La rândul lor, „cercurilerevizioniste au luat în considerare” aserþiuniledin cuvântarea lui Pãtrãºcanu. Era extrem degrav ºi modul în care presa partidelor istorice aconsemnat „declaraþiile” acestuia, afirmând cã„întreaga campanie dusã de partidul nostrucomunist ºi de celelalte forþe (de stânga-n.n.) cuprivire la politica lor naþionalã au fost spulbe-rate”56. În virtutea unor asemenea opinii, Gheor-ghe Gheroghiu-Dej concluziona cã „tov. Pãtrãº-canu nu a avut dispoziþie din partea secretaria-tului ºi Biroului Politic sã facã aceste declaraþii,cã el le-a fãcut fãrã aprobarea restului mem-brilor secretariatului ºi Biroului Politic”57. Prinurmare, conducerea partidului comunist sedezicea în cuvinte „aspre” de poziþia adoptatã deLucreþiu Pãtrãºcanu, etichetând-o drept o formãde deviere de la linia partidului, pentru careurma sã rãspundã. Uzând de o frazeologiedemagogicã referitoare la „curentele ºoviniste”din societatea româneascã Gh. Gheorghiu-Dejîncerca sã-l înfunde cât mai adânc pePãtrãºcanu, care nu a fost împuternicit „sã facãdeclaraþii de o asemenea anvergurã”58.

Posteritatea a apreciat, cum se cuvine,discursul temerar al lui Lucreþiu Pãtrãºcanu, cafiind una dintre paginile, cu adevãrat notabile,ale comunismului de facturã naþionalã. Cu atâtmai antinaþionalã ºi distructivã a fost aceastãcampanie împotriva lui Lucreþiu Pãtrãºcanu, lacare s-au asociat ºi alþi participanþi la ºedinþaamintitã.

CONSIDERATIONS REGARDING THESPEECHES MADE BY LUCREÞIU

PÃTRêCANU, THE MINISTER OFJUSTICE WITHIN THE GOVERNMENTLED BY DR. PETRU GROZA IN CLUJ IN

JUNE 1945 AND 1946

Summary

The author reconsiders the content of twoextremely important speeches made by thecommunist leader Lucreþiu Pãtrãºcanu in hiscapacity as the minister of justice in Cluj (inJune 13th 1945 and June 8th 1946). It isemphasized his atttitude towards theTransylvanian problem, as an integrant part ofRomania as it was decided by the winning GreatPowers (in the first and second world war)within the Peace Conference in Paris (1920 and1946-1947). His attitude towards this “issue”brought about the criticism of the RomanianCommunist leaders and it was used for hisexclusion from the political scene later on.

53 Ibidem.54 Ibidem, 159.55 Ibidem.56 Ibidem, 160.57 Ibidem, 161.58 Ibidem, 160.