Conditiile de Fond Ale Actului Juridic Civil

8/17/2019 Conditiile de Fond Ale Actului Juridic Civil

http://slidepdf.com/reader/full/conditiile-de-fond-ale-actului-juridic-civil 1/49

Cuprins

I. Consideraţii intorductive privind actul juridic civil................................3

1. Conceptul de act juridic civil ........................................................3

2. Clasificarea actelor juridice civile.................................................4

3. Aspecte generale privind nulitatea actului juridic civil.......................13

ll. Condiţiile actului juridic civil........................................................16

III. Condiţiile de fond ale actului juridic civil........................................18

1. Capacitatea persoanelor la încheierea actului juridic civil ..................181.1 Precizări prealabile.............................................................18

1.2 Incapacităile de a încheia acte juridice civile.............................19

2. Consi!ă!"ntul la încheierea actului juridic civil ............................20

2.1 Conceptul de consi!ă!"nt ...................................................20

2.2 Condiiile de valabilitate ale consi!ă!"ntului...........................22

2.3 #iciile de consi!ă!"nt ........................................................243. $biectul actului juridic civil .......................................................33

3.1 Precizări prealabile.............................................................33

3.2 Cerinele validităii obiectului actului juridic civil ........................34

%. Cauza sau scopul actului juridic..................................................40

%.1 Precizări prealabile.............................................................40

%.2 Cerinele valabilităii cauzei actului juridic civil ..........................40

%.3 &tructura cauzei..................................................................42

IV.Concluzii................................................................................43

Obiectivele lucrarii

1



Prin prezenta lucrare, dorim a prezenta cadrul legislativ intern indicând aspectecomune ale contractului reprezentat în actualul Cod civil, urmărind precizarea unor aspectece prezintă un grad ridicat de importanţă şi care treuie înţelese şi aplicate corect în mod

pertinent în practică.

Pentru a ne face cât mai înţeleşi, condiţiile de fond ale actului juridic treuie să leanalizăm atât din punct de vedere al sensurilor, cât şi actul juridic în ansamlul său.

!ntr"un prim sens ce urmează să"l dezatem, actul juridic civil desemnează tocmaimanifestarea de voinţă cu intenţia de a produce efecte juridice civile " pentru acest sens seultilizează formula negotiu! juris, adică operaţiune juridică.

!n al doilea sens, se desemnează înscrisul constatator al manifestării de voinţă, adicăsuportul material. Pentru acest sens se foloseşte formula de instru!entu! probationis.

#n alt supunct din cuprinsul temei analizate îl constituie clasificarea actelor juridice, precum şi caracterele acestora.

$ot în cadrul acestei lucrări vom analiza aspecte generale privind nulitatea actului juridic civil.

!nainte de toate, treuie să evidenţiem faptul că noţiunea contractului presupunecumularea urmatoarelor elemente esenţiale%

a& e'istenţa unei manifestări de voinţă (aceasta putând proveni de la două sau maimulte persoane&.

& manifestarea de voinţă să fie făcută cu intenţia de a produce efecte juridice.

c& producerea de efecte juridice înseamnă naşterea, modificarea, stingerea unui raport juridic concret.

!nsă, cel mai important oiectiv al acestei lucrări îl reprezintă însuşi titlul temei pecare urmează să o analizăm, şi anume, condiţiile de fond ale actului juridic civil. )cestecondiţii sunt importante deoarece reprezintă elementele care alcătuiesc actul juridic civil.Condiţiile de fond ale actului juridic civil sunt acelea care privesc conţinutul actului juridic

civil, şi anume % capacitatea, consimţământul, oiectul actului juridic, cauza*scopul actului juridic civil.

Condiţiilor de fond prevăzute de Codul civil şi oligatorii la înc+eierea oricărui act juridic li se adaugă şi o condiţie de formă, oligatorie numai în cazul actelor juridicesolemne neîndeplinirea acesteia duce la nulitatea asolută a actului juridic civil respectiv.

2



I. Consideraţii intorductive privind actul juridic civil

1. Conceptul de act juridic civil

Conform art. -- Cod civil, prin act juridic civil înţelegem manifestarea de voinţăfăcută cu intenţia de a produce efecte juridice, adică de a naşte, modifica sau stinge un raport

juridic concret.

Conform acestei noţiuni rezultă urmatoarele elemente caracteristice ale actului juridic

civil%

!n primul rând, remarcăm prezenţa unei manifestări de voinţă, care poate să provină

de la una sau de la mai multe persoane fizice sau juridice - " esenţa contractului este acordul

de voinţe. /iciun contract nu se poate forma cât timp voinţele care concurează la crearea sa

nu s"au pus de acord. Voinţa fiecărei părţi se numeşte consimţământ0.

!n al doilea rând, manifestarea de voinţă este e'primată în virtutea producerii de

efecte juridice.

Iar în al treilea rând, efectele juridice constă în a da naştere, a modifica ori a stinge un

un raport juridic civil concret.

1in cuvîntul 2act3 se desprind două înţelesuri%

Priumul sens se desprinde din definiţia sus amintită, deci de operaţiune juridică.

Pentru acest sens se utilizează formula 2negotium iuris3 sau, mai simplu, negotium.

1e regulă, actul juridic se naşte valail prin simpla sa e'primare, nefiind necesar ca

aceasta să îmrace o anumită formă. !n unele cazuri, e'pres prevazute de lege, actul juridic se

naşte valail doar dacă manifestarea de voinţă îmracă o anumită formă, cum este cazul

donaţiei sau al căsătoriei, situaţie în care se cere forma ad validitatem. )ici forma reprezintă

condiţia de valailitate a manifestării de voinţă.

!n sc+im, întocmirea unui instrumentum proationis este necesară aşa cum arată şi

denumirea sa 4 doar pentru proe, dovedirea manifestării de voinţă, respectiv a acordului de

voinţe5.

1 Gabriel Boroi, Liviu Stănciulescu, Instituţii e re!t civil "n re#le$entareanoului co, %itura &a$an#iu,Bucure'ti, 2012, !a#. ((

2 ). &a$an#iu, I. *osetti+Bălănescu, l. Băicoianu, -ratat e re!t civil ro$n,vol. II, %. ll, Bucure'ti, 1998, !a#. 484.

3 %uar /ur#en rei#er, Introucere "n Stuiul re!tului )ivil, %. &a$an#iu,Bucure'ti, 2011, !a#. 89

3



2. Clasificarea actelor juridice civile

2.1 'n funcie de nu!ărul părilor( actele juridice civile se î!part în acte juridic

unilaterale( bilaterale )i plurilaterale*!ultilaterale+%

)ctul juridic unilateral reprezintă manifestarea de voinţă a unei singure părţi. !n acest

sens art. -506 Cod Civil prevede că 2este unilateral actul juridic care presupune numai

manifestarea de voinţă a autorului său3. 1in această categorie fac parte urmatoarele acte%

testamentul, demisia, oferta pulică de recompensă, acceptarea succesiunii, renunţarea la

moştenire etc. )ctele juridice civile unilaterale se suclasifică în acte supuse comunicarii

(oferta& şi acte nesupuse comunicării (testamentul&. Conform art. -50 Cod civ. actulunilateral este supus comunicării atunci când constituie, modifică sau stinge un drept al

destinatarului şi ori de câte ori informarea destinatarului este necesară potrivit naturii actului.

1acă prin lege nu se prevede altfel, comunicarea se poate face în orice modalitate adecvată,

după împrejurări7. )ctul unilateral produce efecte din momentul în care comunicarea ajunge

la destinatar, c+iar daca aceasta nu a luat cunoştinţă de aceasta din motive care nu îi sunt

imputaile. )ctele juridice nesupuse comunicării îşi produc efecte prin simpla manifestare de

voinţă, nefiind necesară aducerea lor la cunoştinţa altor persoane8

. 1iferenţa între cele douătipuri de acte juridice civile unilaterale(cele supuse comunicării şi cele nesupuse comunicării&

prezintă importanţă în privinţa regimului lor juridic, adică, actele juridice civile unilaterale

nesupuse comunicării sunt perfecte de la data manifestării de voinţă a autorului lor( de

e'emplu, în cazul testamentului efectele nu se vor produce decât la data desc+iderii

mostenirii&, în sc+im, în situaţia actelor juridice civile unilaterale supuse comunicării, ele nu

4 Iosi *. rs, )ar$en -oică, re!t )ivil. -eoria Generală. ersoanele, vol. I, %.*enaissance, Bucure'ti, 2010, !a#. 84

5oalitatea 'i or$a co$unicării nu sunt !recise ri#uros, in aa!tabile "$!re7urărilor. oul )o )ivil+co$entarii, octrină 'i 7uris!ruenţă, vol. II, %.&a$an#iu, 2012, !a# 6(

6 ctele su!use co$unicării nu se or$eaă 'i nu "'i !rouc eecte ect "n$o$entul "n care au ost ause la cuno'tinţa estinatarilor ei. oul )o )ivil+co$entarii, octrină 'i 7uris!ruenţă, vol. II, %. &a$an#iu, 2012, !a#. 68

( -eoor Booa'că, Sorin :viiu our, )ioncă le;anru<2012=,re!t )ivil >!artea #eneral, %. niversul /uriic, Bucure'ti, !a#. 26

4



îşi vor produce efectele decât după ce această formalitate a fost îndeplinită şi manifestarea de

voinţă comunicată destinatarului. 9ipsa comunicării atrage nulitatea actului.

)ctul juridic ilateral ( contractul& reprezintă acordul de voinţă a două părţi făcut cu

intenţia de a produce efecte juridice. )tragem atenţia că nu treuie confundată clasificarea

actelor juridice civile în unilaterale şi ilaterale cu clasificarea contractelor civile în contracteunilaterale şi contracte ilaterale. Contractul unilateral este acel contract care dă naştere la

oligaţii numai pentru una dintre părţi, celalaltă parte avand numai calitatea de creditor, cum

este cazul contractului de donaţie, al contractului de împrumut de folosinţă(comodat&, al

contractului de împrumut de consumaţie(mutuum&, c+iar şi atunci când ar fi cu

doândă(întrucât atat oligaţia de restituire, cat şi oligaţia de plată a doanzilor revin

împrumutatului&, al depozitului cu titlu gratuit(neremunerat&, al promisiunii unilaterale de

vânzare sau de cumpărare(afară de situaţia când eneficiarul promisiunii, în sc+imuldreptului de opţiune ce i se conferă, se oligă la plata unei sume de ani& etc. Contractul

ilateral, numit şi contract sinalagmatic, se caracterizează prin reciprocitatea oligaţiilor ce

revin părţilor şi prin interdependenţa oligaţiilor reciproce, deci fiecare parte are atât calitatea

de creditor, cat şi calitatea de deitor, cum este cazul contractului de vanzare, contractul de

antreprză, contractul de sc+im, contractul de locaţiune , contractul de înc+iriere a

suprafeţelor locative, contractul de arendă, contractul de depozit cu titlu oneros, contractul de

întreţinere, contractul de tranzacţie, primisiunea ilaterală de vânzare"cumpărare, contractul

de concesiune etc. :

)ctele juridice unilaterale şi ilaterale se clasifică după numărul părţilor, pe cand

contractele unilaterale şi ilaterale(sinalagmatice& se clasifică după conţinutul lor. $oate

contractele fac parte din categoria actelor juridice ilaterale sau plurilaterale, pe cand, actele

juridice unilaterale nu sunt contracte deoarece nu sunt consecinţa unui acord de voinţă, ci

sunt rezultatul manifestării unilaterale de voinţă.

)ctul juridic plurilateral sau multilateral este rezultatul voinţei concordante a cel puţin

trei părţi. Invocam drept e'emplu contractul de societate civilă dacă a fost înc+eiat de cel

puţin trei asociaţi. !n această categorie mai putem include şi convenţia de partaj, contactul de

tranzacţie, contractul de joc sau prinsoare, toate acestea cu oligaţia de a fi cel puţin trei părţi

contractante. !n privinţa acestei clasificări treuie sa facem distincţia între noţiunile de parte a

actului juridic civil şi de persoană, întrucat o parte poate fi formată şi din două sau mai multe

persoane;.

8 Gabriel Boroi,Liviu Stănciulescu, o!. cit., !a#. (9



2.2 'n funcie de scopul ur!ărit de către pări la încheierea lor*a actelor+( deosebi!

actele juridice civile cu titlu oneros )i acte juridice civile cu titlu gratuit.

)ctul juridic cu titlu oneros este actul prin care fiecare parte a unui act juridic

urmăreşte de la cealaltă un contraec+ivalent sau o contraprestaţie ( de e'emplu % contractul devânzare, contractul de înc+iriere, contractul de sc+im, împrumutul cu doândă & -<. ) nu se

înţelege de aici că prestaţiile părţilor treuie să fie ec+ivalente.

9a rândul lor, actele juridice cu titlu oneros se suclasifică în acte comutative şi acte

aleatorii.

)ctele comutative sunt acele acte juridice cu titlu oneros în care, la momentul

înc+eierii lor, e'istenţa drepturilor şi oligaţiilor este certă, iar întinderea acestora este

determinata sau determinailă, spune legiuitorul nostru--

.)ctele aleatorii sunt acele acte juridice cu titlu oneros care, prin natura lor sau prin

voinţa părţilor, oferă cel puţin uneia dintre părţi şansa unui caştig şi o e'pune totodată la

riscul unei pierderi, ce depind de un eveniment viitor şi incert ( conform art. --85 alin. (0&

Cod Civil&. 1intre actele juridice cu titlu oneros aletorii, menţionăm contractul de rentă

viageră, contractul de întreţinere, contractul de asigurare etc.

)ctul juridic cu titlu gratuit este conform Codului Civil acel act juridic prin care una

dintre părţi urmăreşte să procure celeilalte părţi un eneficiu, fără a oţine în sc+im vreun

avantaj.

9a rândul lor, actele juridice cu titlu gratuit se sudivid în acte dezinteresate şi

lieralităţi.

)ctele dezinteresate sunt acele acte juridice cu titlu gratuit prin care dispunătorul

procură un eneficiu cuiva fară să îşi micşoreze patrimoniul. Cu titlu de e'emplu, invocăm

urmatoarele% mandatul gratuit, comodatul, depozitul neremunerat etc.

9 S!re e;e$!lu, acă oi co!r!rietari ac o oertă e vanare, sunte$ "n!reenţa unui act 7uriic unilateral, eoarece, e'i este vorba e ouă !ersoane,ele or$eaă o si#ură !arte, si anu$e, cea a oertantului.

10 *ăvan inică, )ontracte civile s!ecial "n oul )o )ivil, %itura niversul /uriic, Bucure'ti, 2013, !a#. 88

11 Sunt acte co$utative, s!re e;e$!lu, contractual e vnare, contractual elocaţiune etc.

6



9ieralitaţile sunt acele acte juridice cu titlu gratuit prin care dispunătorul îşi

micşoreză patrimoniul cu folosul patrimonial procurat gratificatului. Ca e'emplu, desemnăm%

legatul, contractul de donaţie etc.

2.3 'n funcie de efectul lor( distinge! între acte juridice civile constitutive(translative )i declarative.

)ctele juridice constitutive sunt acele acte care dau naştere unui drept suiectiv civil

ce nu a e'istat anterior. Cu titlu de e'emplu, menţionam% contractul prin care se instituie un

drept de gaj, contractul de ipotecă, convenţia de partaj etc.

)ctele juridice translative sunt acele acte care au ca efect strămutarea unui drept din patrimoniul unei persoane în patrimoniul altei persoane. 1e e'emplu% donaţia, contractul de

vanzare"cumpărare, cesiunea de creanţe etc.

)ctele juridice declarative sunt acele acte care au ca efect consolidarea unui drept

civil pree'istent. 1rept e'emplu, menţionăm tranzacţia-0.

)ceasta clasificare prezinta urmatoarele aspecte%

)ctele juridice constitutive şi cele translative îşi produc efecte numai pentru viitor(e'

nunc&, însă actele juridice declarative îşi produc efecte şi pentru trecut(e' tunc&-5.

Calitatea de având"cauză o are numai doanditorul unui drept provenit dintr"un act

translativ sau constitutiv, nu şi declarativ.

1e oicei, doar actele constitutive şi cele translative sunt supuse pulicitaţii

imoiliare.

2.% 'n funcie de i!portana lor( actele juridice civile se î!part în acte de conservare(

de ad!inistrare )i acte de dispoziie.

12 ?n !rinci!iu, tranacţia !rouce eecte eclarative, "n anu$ite cauri ea !oate!rouce 'i eecte constitutive sau translative. e e;e$!lu, atunci can, "nsc@i$bul renunţărilor ăcute e o !arte, cealaltă !arte !ro$ite sau eectueaăanu$ite !restaţii+art.226( alin.<1= )o civ.

13 Gabriel Boroi,Liviu Stănciulescu, o!. cit., !a#.82

(



)ctul juridic de conservare-6 este acela prin care se urmăreşte preântâmpinarea

pierderii unui drept suiectiv civil. )ctul de conservare este întodeauna un act avantajos

pentru autorul său, deoarece presupune c+eltuieli de o valoare mult mai mică decât valoarea

dreptului ce se tinde a fi salvat. =unt considerate acte de conservare% întreruperea unei

prescripţii, înscrierea unei ipoteci sau a unui privilegiu, somaţia etc.)ctul juridic de administrare este actul prin care se urmareşte a se realiza punerea în

valoare a unui un sau a unui patrimoniu. !n cadrul acestei categori treuie sa facem distincţie

între actul de administrare a unui un(ut singuli& şi actul de administrare a unui patrimoniu.

Primul are semnificaţia de act de punere în valoare a unui un, fară a se ajunge la înstrăinarea

acestuia, iar cel de"al doilea include însă şi acte care, raportate la un anumit un, reprezintă

acte de înstrăinare, dar, raportate la un patrimoniu, reprezintă măsuri de normală folosire,

valorificare a patrimoniului respectiv. 1rept e'emplu, menţionăm% culegerea fructelor,asigurarea unui un, locaţiunea unui un etc.

)ctul juridic de dispoziţie-7este acela care are ca rezultat ieşirea din patrimoniu a unui

drept sau grevarea cu sarcini reale a unui un. Pot fi incluse în aceasta categorie% vanzarea,

donaţia, renunţarea la un drept, constituirea unei ipoteci, a unui gaj sau a unei garanţi reale

imoiliare(care reprezintă. totodată, grevarea unui un cu sarcini reale& etc.

2., 'n funcie de !odul de for!are( actele juridice civile se î!part în consensuale(

sole!ne )i reale.

)ctul juridic consensual este acel act juridic ca ia naştere prin simpla manifestare de

voinţă a părţii sau a părţilor, neînsoţită de niciun fel de formă. !nsă, părţile pot recurge la

redactarea unui înscris care să consemneze manifestarea de voinţă nu pentru validitatea

actului, ci pentru a avea un mijloc de proa privind înc+eierea şi conţinutul actului juridic.

>enţionăm faptul că, din punct de vedere al formei în care se înc+eie actele juridice, actul

juridic consensual reprezintă regula, incident fiind art. --8: Cod Civil care dispune că,

2Contractul se înc+eie prin simplul acord de voinţe al părţilor dacă legea nu impune o

anumită formalitate pentru înc+eierea sa valaila3 . $e'tul de lege anterior ne voreşte despre

principiul consensualismului.

14Ibie$., !a#. 83

1 Ibie$.

8



)ctul juridic solemn este acel act juridic civil pentru a cărui formare simpla

manifestare de voinţă nu este suficientă, acesta treuie sa îmrace o anumită formă prevăzută

de lege-.=unt acte juridice solemne% testamentul, donaţia, contractul de ipotecă etc.

)ctul juridic real este acela care nu se poate forma valail decât dacă manifestarea de

voinţă este însoţită de predarea unului respectiv. )ctul juridic real se naşte în mod valail prin remiterea materială a unului. Ca e'emplu, menţionăm% împrumutul, atat cel de

folosinţă(comodatul&, cat şi cel de consumaţie(mutuum&, depozitul, darul manual etc.

Importanţa acestei clasificări%

!n cazul actelor juridice solemne, nerespectarea formei prevăzute de lege atrage

sancţiunea nulitaţii asolute(art.-060 alin. - &, iar modificarea actului juridic solemn nu se

poate face decât tot prin formă solemnă (art. -060 alin. 0&.

2.- 'n funcie de coninutul lor( actele juridice civile se clasifică în patri!oniale )i

nepatri!oniale.

)ctul juridic este patrimonial dacă are un conţinut evaluail în ani. !n principiu, sunt

asemenea acte cele care privesc drepturile reale şi drepturile de creanţă.

)ctul juridc este nepatrimonial dacă are un conţinut neevaluail în ani.=pre

e'emplu, înţelegerea părinţilor cu privire la numele pe care il va purta copilul din afara

căsătoriei.

2. 'n funcie de !o!entul în care î)i produc efectele( actele juridice civile se î!part

în acte între vii )i acte pentru cauză de !oarte.

)ctul juridic între vii(inter vivos& este actul care îşi produce în timpul vieţii

autorului*autorilor lui-8. !n această categorie intră majoritatea actelor juridice civile.

)ctul juridic pentru cauză de moarte(mortis causa& este actul juridic care îşi produce

efecte decât la moartea autorului său. 1e e'empu, menţionăm testamentul.-:

16 ceastă or$ă, e re#ulă or$a autentică re!reintă o coniţie !entru "nsă'ivalabilitatea actului 7uriic res!ectiv, obi'nuinu+se să se s!ună ca or$a esteceruta a valiitate$ sau a sole$nitate$.

1( %$est Lu!an, *iA@ar r!a antili$on, re!t )ivil. artea #enerală conor$oului )o )ivil, %. ). &. BecA, Bucure'ti 2012, !. 41

9



2./ 'n funcie de rolul voinei părilor în stabilirea coninutului actelor juridice civile(

ave! acte juridice civile subiective )i acte civile condiie.

)ctul juridic suiectiv este actul al cărui conţinut este determinat prin voinţa autorului

sau autorilor lui.)ctul juridic condiţie este acel act la a cărui înc+eiere părţile îşi e'primă voinţa numai

în privinţa naşterii, conţinutul acestuia fiind predeterminat de normele de la care părţile nu

pot deroga-;. Ca e'emplu de act juridic condiţie, menţionăm căsătoria.

? categorie intermediară o constituie, conform art. --87 Cod civ. contractul de

adeziune, ale cărui clauze esenţiale sunt impuse ori sunt redactate de către una dintre părţi,

pentru aceasta sau ca urmare a instrucţiunilor sale, cealaltă parte neavând decât să le accepte

ca atare.@'istenţa contractelor de adeziune este o creaţie a doctrinei de specialitate, în lipsa

unei definiţii legale a acestui tip de contracte. @le s"au aflat întodeauna în opoziţie cu cele

negociate, în care părţile au liertatea şi posiilitatea stailirii conţinutului contractului pe

care îl înc+eie. Contractele de adeziune nu reprezintă o limită a principiului liertăţii de a

contracta, aceasta regăsindu"se în opţiunea pe care părţile o au cu privire la înc+eierea sau nu

a unui astfel de contract0<.

2.0 'n funcie de !odalitaile lor *ter!en( condiie( sarcină+( deosebi! acte juridice

civile pure )i si!ple )i acte juridice afectate de !odalităi.

)ctul juridic pur şi simplu este acela care nu cuprinde o modalitate, pe cand actul

juridic afectat de modalităţi este acela care cuprinde o modalitate, adică un termen, o condiţie

sau o sarcină0-.

18 ctele 7uriice $ortis causa sunt acte 7uriice sole$ne, iar cele inter vivossunt sole$ne oar ca e;ce!ţie.

19Gabriel Boroi,Liviu Stănciulescu, o!. cit., !a#.86

20 oul )o )ivil+co$entarii, octrină 'i 7uris!ruenţă, vol. II, %. &a$an#iu,2012, !a#. 409

21 Gabriel Boroi, )arla le;anra n#@elescu ,)urs e re!t )ivil. arteaGenerală, %. &a$an#iu, 2011, !a#. 116+11(

10



2.1 'n funcie de raportul dintre ele( actele juridice civile pot fi principale sau

accesorii.

)ctul juridic principal este acela care are o e'istenţă de sine stătătoare, independentă

de e'istenţa altor acte juridice00

. !n această categorie intră majoritatea actelor juridice civile.)ctul juridic accesoriu este acel act care nu are o e'istenţă proprie, el depinzand de un

act juridic principal( de e'emplu% contractul de gaj, contractul de ipotecă etc&.

)ctul juridic accesoriu poate fi înc+eiat atat în acelaşi timp cu actul principal, cat şi

într"un moment diferit. 1e asemenea, actul juridic accesoriu poate fi făcut separat de actul

juridic principal, dar poate fi inclus şi în acesta su forma unor clauze contractuale.

!n cadrul acestei categorii treuie să menţionăm faptul că desfiinţarea sau încetarea

actului juridic principal atrage şi desfiinţarea sau încetarea actului juridic accesoriu, deoarecesoarta actului ultim menţionat depinde de actul juridic principal, conform principiului 2

accesoriu! seuitur principale3 .

2.11 'n funcie de legătura cu cauza*scopul+( actele juridice civile se î!part în acte

juridice cauzale )i acte juridice abstracte.

)ctul juridic cauzal este acel act a cărui valailitate implică analiza cauzei sale,

deoarece, în cazul în care actului juridic cauzal, cauza îi lipseşte, este ilicită, falsă sau imorală

intervine nulitatea actului juridic civil.

)ctul juridic astract este acel act a cărui valailitate nu implică analiza cauzei.

)pariţia actelor juridice astracte a fost impusă de nevoile circuitului civil şi comercial, care

presupun uneori o desfăşurare rapidă a anumitor operaţii juridice şi, prin aceasta, eliminarea

posiilităţii permanente de a pune în discuţie valailitatea lor din punct de vedere al cauzei.

Pe aceste premise au apărut titlurile de valoare. !n cazul acestora, actul juridic(negotium& care

a dat naştere unui raport oligaţional, este inseparail de înscrisul constatator(instrumentum& ,

deci înscrisul respectiv încorporează creaţia ce a luat naştere din actul juridic. )vantajul

titlurilor de valoare constă în faptul că e'ecutarea lor nu cere o cercetare a scopului(cauzei&

actului juridic, deitorul neputand invoca e'cepţia nevalailităţii cauzei pentru a refuza

e'ecutarea. )ceastă clasificare îşi manifestă importanţă pe planul valailităţii actelor juridice,

precum şi al regimului proatoriu05.

22Aariel Boroi,9iviu =tănciulescu, op. cit., pag. 8(


11





)ctul juridic civil cu e'ecutare dintr"o dată sau actul juridic cu e'ecutare instantanee

este acel act a cărui e'ecutare presupune o singură prestaţie din partea deitorului.

)ctul juridic cu e'ecutare succesivă este actul a cărui e'ecutare presupune mai multe

prestaţii eşalonate în timp. 1e e'emplu, menţionăm% contractul de locaţiune, contractul de

arendare, contractul de societate civilă etc.)ceastă clasificare presupune o vastă importanţă din urmatoarele puncte de vedere%

=ancţiunea din pricina nee'ecutării culpaile sau e'ecutării necorespunzătoare va fi

rezoluţiunea în cazul contractelor sinalagmatice cu e'ecutare dintr"o dată, iar în cazul

contractelor cu e'ecutare succesivă va interveni rezilierea, care are ca efect desfacerea doar

pentru viitor 0.

Conform art. -088 Cod Civil, posiilitatea denunţării unilaterale a contractului

înc+eiat pe durată nedeterminată vizează contractele cu e'ecutare succesivă.

3. Aspecte generale privind nulitatea actului juridic civil.

3.1 Concept de nulitate.

Codul Civil în art. -06 alin.(-& dispune că 2orice contract înc+eiat cu încălcarea

condiţiilor cerute de lege pentru înc+eierea sa valailă este supus nulităţii, dacă prin lege nu

se prevede altă sancţiune3.


13



$eoria nulităţii actului juridic a fost şi este una dintre cele mai controversate în dreptul

civil, deoarece nu are o reglementare sistematică şi nu e'istă o interpretare unanim acceptată

a acestei instituţii08.

1in această definiţie se desprind următoarele trăsături caracteristice ale nulităţii%

!n primul rând, nulitatea actului juridic civil este o sancţiune de drept civil!n al doilea rând, nulitatea intervine în momentul în care sunt încălcate normele

juridice care reglementează condiţiile de validitate ale actului juridic civil, indiferent dacă

sunt condiţii de fond sau de formă

!n final, ea priveşte doar actele juridice, nu şi faptele juridice

3.2 Clasificarea nulităţilor actului juridic civil.

3.2.1 6ulitatea absolută )i nulitatea relativă.

Conform art. -06 alin.(0& Cod civ., în funcţie de natura interesului ocrotit prin

dispoziţia legală încălcată la înc+eierea actului juridic civil, menţionăm nulitatea asolută şi

nulitatea relativă.

/ulitatea asolută sancţionează nerespectarea, la înc+eierea actului juridic civil, a

unei norme juridice care ocroteşte un interes general, deci a unei norme juridice imperative

de ordine pulică0:

)ici menţionăm urmatoarele cauze de nulitate asolută, şi anume% atunci când se

încalcă dispoziţiile legale referitoare la capacitatea de folosinţă a părţilor prin nerespectarea

unor interdicţii ce ocrotesc interese generale, atunci când actul juridic este lipsit de o condiţie

esenţială pentru validitatea sa, atunci cand este sesizată lipsa totală a consimţământului,

atunci când cauza sau oiectul actului juridic este ilicită*illicit sau morală*moral0; etc.

Conform art. -06: Cod civ. nulitatea relativă este aceea care sancţionează

nerespectarea, la înc+eierea actului juridic civil, a unei norme juridice care ocroteşte un

interes individual, adică particular, deci a unei norme imperative de ordine privată, care

consacră o condiţie de validitate pentru înc+eierea actului juridic civil.

2(Gabriela lorescu, ulitatea ctului /uriic )ivil,%. &a$an#iu, Bucure'ti,2008, !a#.

28 Iosi *. rs, )ar$en -oică, o!. cit., !a#. 13

29 Ibie$, !a#. 136

14



Conform celor spuse anterior, putem enumera următoarele cauze de nulitate relativă%

atunci când consimţământul e'primat în actul juridic a fost viciat prin eroare, dol, violenţă

sau leziune, precum şi, atunci când a lipsit discernământul uneia din părţi în momentul

înc+eierii actului juridic5< etc.

/ulitatea asolută sau nulitatea relativă se staileşte în primul rând de indicaţialegiuitorului5-. )stfel, în Codul civil din 0<<;, nulitatea asolută este desemnată fie prin

sintagma ca atare , fie prin formula 2constatarea nulităţii3 , iar nulitatea relativă este

desemnată, înafară de sintagma ca atare , prin formula 2act anulail3.1acă din te'tul de lege

care instituie nulitatea nu rezultă felul acesteia ori dacă dispoziţia legală staileşte doar

condiţia de validitate pentru înc+eierea actului juridic, fără a indica şi sancţiunea incidentă,

stailirea felului nulităţii se face în raport de natura interesului ocrotit prin edictarea normei

juridice care a fost nesocotită la înc+eierea actului juridic50

.1acă nici după acest criteriu nu se poate determina felul nulităţii, se va aplica

prezumţia nulităţii relative stailită de art. -070 Cod civ. care dispune că 2în cazul în care

natura nulităţi nu este determinată ori nu reiese în c+ip neîndoielnic din lege, contractul este

anulail3.

3.2.2 6ulitatea parială )i nulitatea totală.

/ulitatea totală desfiinţează actul juridic civil în întregime, iar nulitatea parţială

desfiinţează numai o parte din actul juridic civil, celelalte efecte ale acestuia menţinandu"se

deoarece nu contravin legii55. Potrivit art. -077 alin. (-& Cod civ., 2clauzele contrare legii,

ordinii pulice sau unelor moravuri şi care nu sunt considerate nescrise atrag nulitatea

contractului în întregul său numai dacă sunt, prin natura lor, esenţiale sau dacă, în lipsa

acestora, contractul nu s"ar fi înc+eiat3. 1in te'tul de lege citat putem concluziţiona faptul că

nulitatea parţială este regula, iar nulitatea totală constituie e'cepţia. $otuşi, nulitatea parţiala

presupune un act juridic cu un conţinut comple', în sensul că actul juridic are mai multe

efecte, deoarece numai într"o asemenea situaţie s"ar putea pune prolema desfiinţării unor

30 Ibie$

31Gabriel Boroi, )arla le;anra n#@elescu, )urs e re!t )ivil. arteaGenerală, %. &a$an#iu,Bucure'ti, 2012, !a# 243

32 Gabriel Boroi,Liviu Stănciulescu, o!. cit., !a#. 200

33 Gabriel Boroi, )arla le;anra n#@elescu, o!. cit., 2012, !a# 24

1



efecte şi a menţinerii altor efecte. !n cazul în care contractul este menţinut în parte, atât

clauzele nule, cât şi cele considerate de lege nescrise sunt înlocuite de drept cu dispoziţiile

legale aplicaile ( conform art. -077 alin. (0& şi (5& Cod Civil &. >ai reţinem că, potrivit art.

-07 Cod Civil, 2în cazul contractelor cu mai multe părţi în care prestaţia fiecărei părţi în

care prestaţia fiecărei părţi este făcută în considerarea unui scop comun, nulitatea contractuluiîn privinţa uneia dintre părţi nu atrage desfiinţarea în întregime a contractului, afară de cazul

în care participarea acesteia este esenţială pentru e'istenţa contractului356. )tragem atenţia ca

nu treuie confundată clasificarea în nulităţi parţiale şi nulităţi totale cu clasificarea în nulităţi

asolute şi nulităţi relative. Cominând cele două criterii de clasificare ( natura interesului

ocrotit şi întinderea efectelor&, vom deosei % nulitatea asolută şi parţială ( spre e'emplu,

cazul prevăzut de art 076 Cod civil, potrivit căruia, 2este lovită de nulitate asolută clauza

prin care se staileşte un termen de decădere ce ar face e'cesiv de dificilă e'ercitareadreptului sau săvârşirea actului de către partea interesată3 &, nulitatea asolută şi totală,

nulitatea relativă şi parţială, nulitatea relativă şi totală57.

3.2.3 6ulitatea e4presă )i nulitatea virtuală.

/ulitatea e'presă este acea nulitate prevăzută într"o dispoziţie legală, iar nulitatea

virtuală nu este e'pres prevăzută de lege5, dar aceasta rezultă în mod neîndoielnic din modul

în care este reglementată o anumită condiţie de validitate a actului juridic civil, sau după cum

ne arată Codul Civil în art. -075 că sancţiunea nulităţii treuie aplicată pentru ca scopul

dispoziţiei legale încălcate să fie atins.

3.2.% 6ulitatea de fond )i nulitatea de for!ă.

/ulitatea de fond este acea nulitate care intervine în cazul lipsei ori nevalailităţii

unei condiţii de fond a actului juridic, iar nulitatea de formă este acea nulitate care intervine

în cazul nerespectării foremei cerute ad validitate!. Conform art. -<6- Cod civil, care

prevede că, 2su sancţiunea nulităţii asolute, testamentul olograf treuie scris în întregime,

datat şi semnat de mâna testatorului3, instituie, aşadar, o nulitate de formă.

34Gabriel Boroi, )arla le;anra n#@elescu, o!. cit., 2011, !a# 22(

3 Ibie$, !a# 228

36 Gabriel Boroi, )arla le;anra n#@elescu, o!. cit., 2012, !a# 246

16



ll. Condiţiile actului juridic civil

1 Precizări prealabile

Condiţiile de valailitate a actului juridic civil reprezintă elemente esenţiale fără de

care un act juridic civil nu poate e'ista, precum şi cerinţele pe care fiecare dintre aceste

elemente treuie sa le îndeplinească.

)ctul juridic civil valail înc+eiat, conform codului civil, presupune îndeplinirea a

patru condiţii sau elemente de valailitate%

a& capacitatea de a contracta. & consimţământul valail al părţii ce se oligă.

c& un oiect determinat.

d& o cauză licită.

Pentru a fi valail e'primat, consimţământul treuie să emane de la o persoană cu

discernământ, să fie e'primat cu intenţia de a produce efecte juridice, să fie e'teriorizat şi sa

nu fie viciat.

?iectu actului juridic civil treuie să e'iste, să fie licit şi moral, determinat sau

determinail, posiil şi să se afle în circuitul civil.

Cauza actului juridic civil treuie să e'iste, să fie reală, licita şi morală.

2.Clasificarea condiiilor actului juridic civil.

1upă aspectul la care se referă, deoseim între%

a& condiţii de fond, referitoare la conţinutul actului juridic civil(capacitatea,

consimţământul. oiectul şi cauza&.

& condiţii de formă, care se referă la modalitatea de e'teriorizare a manifestării de

voinţă(forma ad validitatem şi forma ad proationem&58.

1upă criteriul oligativităţii sau neoligativităţii lor, avem%

a& condiţii esenţiale, care treuiesc îndeplinite în mod oligatoriu, lipsa uneia dintre

ele atrăgând nevalailitatea actului juridic civil.

3( Iosi *. rs, re!t )ivil *o$n. -eoria #enerală, %. niversităţii -itu5aiorescu, Bucure'ti, 2008, !a#. 20(

1(



& condiţii neesenţiale, care sunt stailite prin voinţa părţilor, lipsa lor neafectând

valailitatea actului juridic civil.

1upă sancţiunea aplicailă în cazul nerespectării conditiilor, deoseim între%

a& condiţii de validitate, a căror neîndeplinire atrage nulitatea actului juridic.

& condiţii de eficacitate, a căror neîndeplinire are drept consecinţă lipsa anumitor efecte ale actului, fără a atrage însă nevalailitatea acestuia.

!n funcţie de vocaţia lor, condiţiile se clasifică în%

a& condiţii generale, referitoare la toate actele juridice civile.

& condiţii speciale, referitoare doar la anumite categorii de acte juridice civile5:.

>ai suliniem, încă o dată, că lipsa condiţiilor de fond, esenţiale şi de validitate se

sancţionează de regulă cu nulitatea asolută a actului juridic civil, în timp ce neîndeplinireacelorlalte condiţii (de proă, de eficacitate & nu duc la nulitatea actului juridic, ci doar la

inopozailitatea faţă de terţi ori la neproducerea efectelor, din alte cauze decât nulitatea5;.

38 e e;e$!luC res!ectarea unei anu$ite or$e "n caul actelor 7uriicesole$neD "ne!linirea unui ter$en, a unei coniţii sau a unei sarcini, "n caulactelor 7uriice aectate e $oalităţi.

39 Iosi *. rs, )ar$en -oică, re!t )ivil. -eoria Generală, %itura &a$an#iu,201, !a#. 219

18



III. Condiţiile de fond ale actului juridic civil

1. Capacitatea persoanelor la încheierea actului juridic civil

1.1 Precizări prealabile

Prin capacitatea de a înc+eia actul juridic civil se înţelege aptitudinea suiectului de

drept civil de a deveni titular de drepturi şi oligaţii civile prin înc+eierea actelor juridice

civile.

Capacitatea de a înc+eia acte juridice civile este o condiţie de fond, esenţială, de

validitate şi generală a actului juridic civil6<.

Capacitatea de a înc+eia actul juridic civil este numai o parte a capacităţii civile,

reunind, în structura sa, o parte din capacitatea de folosinţă a persoanei fizice sau juridice, precum şi capacitatea de e'erciţiu a acesteia6-.

!n acest sens, potrivit art.--:< Cod Civil, poate contracta orice persoană care nu este

declarată incapailă de lege şi nici oprită să înc+eie anumite contracte, iar dispoziţiile art.

--:- Cod Civil fac trimitere, în privinţa capacităţii de a contracta, la dispoziţiile generale

cuprinse în Cartea I a Codului, şi anume 21espre Persoane3. Cu titlu de e'emplu menţionăm

urmatoarele dispoziţii% art. 0:(-& 2Capacitatea civilă este recunoscută tuturor persoanelor3,

art. 0:(0& 2?rice persoană are capacitate de folosinţă şi, cu e'cepţia cazurilor prevăzute delege, capacitate de e'erciţiu3, art.0;(-& 2/imeni nu poate fi îngradit în capacitatea de

folosinţă sau lipsit, în tot sau în parte, de capacitatea de e'erciţiu, decât în cazurile şi

condiţiile e'pres prevăzute de lege3, art.0;(0& 2/imeni nu poate renunţa, în tot sau în parte ,

la capacitatea de folosinţă sau la capacitatea de e'erciţiu3 .

40 Gabriel Boroi, Liviu Stanciulescu,o!.cit., !a#. 92

41 Gabriel Boroi, )arla le;anra n#@elescu, o!. cit., 2011, !a#. 123

19



Conform Codului Civil, în această materie, regula o reprezintă capacitatea de a

înc+eia acte juridice civile, iar e'ceptia o reprezinta incapacitatea.

!n legatura cu regula capacităţii de a înc+eia acte juridice civile, se impun două

precizări, şi anume%

!n primul rând, su aspectul corelaţiei dintre capacitate şi discernământ, este de reţinutcă, în timp ce capacitatea constituie o stare de drept 4 de iure, discernământul este o stare de

fapt" de facto( care se apreciază de la o persoană la alta, în raport de aptitudinea şi puterea

psi+o"intelectivă ale acesteia capacitatea izvorăşte numai din lege, pe când discernământul

este de natură psi+ologică. !n concluzie, putem afirma faptul că discernământul poate e'ista

c+iar la o persoană incapailă, după cum o persoană capailă se poate găsi într"o situaţie în

care , vremelnic, să nu aia discernământ.

!n al doilea rând, pentru persoanele juridice, regula o constituie capacitatea de adoândi orice drepturi şi oligaţii civile, afară de acelea care, prin natura lor sau potrivit legii,

nu pot aparţine decât persoanei fizice(art. 0< alin. - Cod Civil&60.

1.2 Incapacităile de a încheia acte juridice civile

Incapacitatea apare ca o e'cepţie de la principiul capacităţii, astfel încât, legislaţia

noastră civilă admite, în anumite situaţii, incapacitatea, atât su forma incapacităţii defolosinţă, cât şi a incapacităţii de e'erciţiu.

)stfel, incapacitatea de folosinţă constă în inaptitudinea de a avea anumite drepturi şi

oligaţii, ea neputând fi generală deoarece ar ec+ivala cu lipsa calităţii de suiect de drept

civil a persoanei.

Iar în ceea ce priveşte incapacitatea de e'erciţiu, aceasta constă în lipsa posiilităţii

juridice de a e'ercita personal şi singur drepturile si de a"şi asuma oligaţiile prin înc+eierea

de acte juridice civile.

Incapacitatea de a înc+eia acte juridice civile treuie e'pres prevazută de lege, ea

neputând fi confundată cu lipsirea unor persoane de posiilitatea de a înc+eia un act juridic de

dispoziţie.

=ancţiunile ce pot interveni în urma încălcării normelor privind capacitatea sunt%

nulitatea asolută, nulitatea relativă şi inopozailitatea.

Cu nulitatea absolută sunt sancţionate actele juridice civile prin care s"ar suprima ori

îngrădi capacitatea de folosinţă sau de e'erciţiu statornicite de lege, actele juridice prin care

42 Ibie$, !a#. 124

20



s"ar conveni ca un incapail să fie considerat prin voinţa părţilor capail. =ancţiunea nulităii

relative se aplică ca măsură oişnuită în cazul încălcării normelor privind capacitatea în cazul

actelor juridice civile înc+eiate personal şi singur de către un minor care nu a împlinit -6 ani

sau de către un interzis judecătoresc. Iar inopozabilitatea intervine în cazul actului înc+eiat în

numele minorului cu capacitate de e'erciţiu restrânsă de către reprezentantul său legal, deşiminorul este îndreptăţit să înc+eie personal acte juridice( se aplică aceasta sancţiune şi nu

anulailitatea , deoarece, în acest caz nu este vora de depăşire de atriuţii, ci de lipsa

acestora&.

2. Consimţământul la încheierea actului juridic civil

2.1 Conceptul de consi!ă!"nt

Consimţământul reprezintă manifestarea de voinţă a părţilor făcute în sensul de a

înc+eia acte juridice. Pentru a produce efecte juridice, el treuie să fie serios, adică să fie dat

cu intenţia de a se oliga, să fie lier, adică să nu fie viciat şi să fie e'primat în cunoştiinţă de

cauză, adică să provină de la o persoană cu discernământ şi după o prealailă şi minuţioasă

informare asupra tuturor elementelor contractului.65

Prin consimţământ se înţelege e'teriorizarea +otărârii de a înc+eia un act juridic civil.

)stfel, afirmăm că, consimţământul este o condiţie de fond, esenţială, de validitate şi

generală a actului juridic civil.

Ca regulă generală, părţile sunt liere să aleagă forma de e'teriorizare a voinţei lor,

afară de e'cepţiile e'pres prevăzute de lege, cum este cazul actelor juridice pentru care legea

cere ca manifestarea de voinţă să îmrace o formă specială.66

)stfel, manifestarea de voinţă poate fi e'teriorizată e'pres sau tacit.

43 -eoor Booa'că, Sorin :viiu our, )ioncă le;anru, o!. cit., !a#. 9

44 Gabriel Boroi, )arla le;anra n#@elescuo!.cit., 2011, !a#. 12(

21



>anifestarea de voinţă este e'presă atunci când ea se e'teriorizează prin modalităţi de

natură să o facă în mod nemijlocit cunoscută cocontractanţilor sau terţilor 67, iar manifestarea

de voinţă este tacită atunci când ea se deduce.6

!n actualul Cod Civil este consacrat principiul unei"credinţe de care treuie să dea

dovadă părţile în iniţierea şi desfăşurarea negocierilor pentru înc+eierea contractului.Conform Codului Civil, consimţământul poate fi e'primat veral, în scris sau printr"

un comportament care, potrivit legii, convenţiei părţilor, practicilor statornicite între acestea

sau uzanţelor, nu lasă nicio îndoială asupra intenţiei de a produce efectele juridice

corespunzătoare.

Conform art. -0< Cod Civil consimţământul este viciat atunci când este dat din

eroare, surprins prin dol sau smuls prin violenţă, sau în caz de leziune.

Consimţământul şi cauza alcătuiesc voinţa juridică, aceasta din urmă fiind guvernatăde două principii, şi anume% principiul liertăţii actelor juridice, numit şi principiul

autonomiei de voinţă, reglementat de art. --; Cod Civil şi, respectiv, principiul priorităţii

voinţei reale, numit şi principiul voinţei interne, reglementat de art. -0 Cod Civil,

contractele interpretându"se după voinţa concordantă a părţilor şi nu după cea formal

e'primată.68

Potrivit doctrinei, prin consimţământ se înţelege acordul voinţelor ce concurează la

formarea actului juridic civil şi totodată se poate interpreta , numai adeziunea uneia dintre

părţi la propunerea celeilalte părţi.

Pe cale de consecinţă, consimţământul reprezintă acel element de fond care constă în

manifestarea spre e'terior a +otărârii de a înc+eia actul juridic civil. Consimţământul poate fi

înţeles în mai multe accepţiuni, cum ar fi% în accepţiunea de manifestare unilaterală de voinţă

făcută de oricare dintre părţile unui act ilateral sau de autorul actului unilateral, precum şi ca

acord de voinţe în actele ilaterale sau multilaterale.

)stfel, contractul apare ca fiind rezultatul întâlnirii concordante dintre voinţele

individuale ale viitoarelor părţi contractante.

4 Gabriel Boroi, Liviu Stănciulescu, o!.cit, !a#. 94

46 e e;e$!lu, succesibilul care ace un act e is!oiţie cu !rivire la un bunsuccesoral este socotit că a acce!tat, "n $o tacit, $o'tenirea+ art. 1110 alin. 2)o )ivil

4( )olectiv oul )o )ivil<2012= oul )o )ivil+co$entarii, octrină, 7uris!ruenţă, %. &a$an#iu, Bucure'ti.

22



!n acest sens, Codul Civil prin art. --:0 staileşte că înc+eierea contractului se face

prin negocierea lui de către părţi sau prin acceptarea fără rezerve a unei oferte de a contracta

(acordul de voinţe fiind alcătuit din două elemente% oferta şi acceptarea acesteia&. 1e

asemenea, în Codul Civil îşi găseşte reglementare principiul unei"credinţe de care treuie să

dea dovadă părţile în procesul de iniţiere şi desfăşurare a negocierilor pentru înc+eiereacontractului.6: ? astfel de atitudine este sancţionată , partea care se află astfel în culpă fiind

ţinută să raspundă de prejudiciul cauzat celeilalte părţi, respectiv renunţarea de către cealaltă

parte la alte oferte, c+eltuielile angajate în vederea desfăşurării negocierilor etc.

2.2 Condiiile de valabilitate ale consi!ă!"ntului

Potrivit dispoziţiilor Codului Civil, pentru a produce efecte juridice, consimţământul părţilor treuie să fie serios, lier şi e'primat în cunoştinţă de cauză.

2.2.1 Consi!ă!"ntul trebuie să provină de la o persoană cu discernă!"nt în acest

sens, nu treuie confundată capacitatea de e'erciţiu cu discernământul, c+iar dacă între

acestea e'istă condiţionări reciproce, deoarece prima este o stare de drept, iar a doua se

analizează ca o stare de fapt de la caz la caz. =igur că, în principal, pentru a cunoaşte

discernământul persoanei se apelează la relaţia dintre capacitate şi discernământ. )dică persoanele fizice cu capacitate deplină de e'erciţiu sunt prezumate că au discernământ, iar

cele lipsite de capacitate de e'erciţiu sunt prezumate fără discernământ6;.

@'istă situaţii în care persoane cu capacitate de e'erciţiu sunt lipsite temporar de

discernământ, fiind într"o incapacitate naturală (eţie, +ipnoză, somnamulism&. !n afara

incapacităţilor naturale (situaţii în care persoane cu capacitate sunt lipsite temporar de

discernământ, aflându"se într"o stare ce le pune în neputinţă de a"şi da seama de urmările

faptelor sale 4 art. -0<7 alin. (-& Cod Civil&, e'istă şi incapacităţi legale, cazuri în care legea

prezumă persoana ca fiind lipsită de discernământ7<. =u acest din urmă aspect, distingem

între%

48 iin, e e;e$!lu, consierată ca li!sită e e;i#enţele bunei+creinţe, conuita!ărţilor care iniţiaă saucontinuă ne#ocieri ără intenţia e a "nc@eia contractul.

49 Iosi *. rs, )ar$en -oică, o!. cit., !a# 239

0 Ibie$

23



a& persoane fizice cu capacitate deplină de e'erciţiu, care sunt prezumate a avea

discernământul necesar pentru a înc+eia acte juridice.

& persoane fizice cu vârsta între -6"-: ani, considerate ca având discernământul în

curs de formare.

c& persoane lipsite de capacitate de e'erciţiu ( minorii su -6 ani şi interzişii judecătoreşti&, prezumate ca neavând discernământ.

2.2.2 Consi!ă!"ntul trebuie să fie e4teriorizat e'teriorizarea este supusă

principiului consensualismului, în sensul că părţile sunt liere să aleagă forma de manifestare

în e'terior a voinţei lor, cu e'cepţia cazurilor în care legea cere e'pres o anumită formă

pentru validitatea actelor juridice.

Consimţământul poate fi manifestat e'pres şi tacit.Consimţământul este e'pres atunci când e'primă fără ec+ivoc intenţia de a înc+eia

actul juridic% este e'pres consimţământul care rezultă din înscrisuri, cuvinte, gesturi, semne

destinate anume pentru e'primarea intenţiei de a înc+eia un act juridic.

Consimţământul este tacit atunci când rezultă din acte sau fapte, care nu sunt anume

destinate să e'prime intenţia de a înc+eia un act juridic, dar care se pot interpreta că au

această semnificaţie7-.

!n legătură cu e'teriorizarea consimţământului, se ridică prolema valoarii juridice a

tăcerii, adică dacă în dreptul civil îşi găseşte aplicare adagiul 7ui tacit consentire videtur8.

!n principiu, afirmăm că acest adagiu nu îşi găseşte aplicare în dreptul civil, deci tăcerea nu

valorează consimţămât e'teriorizat70.

Prin e'cepţie, tăcerea valorează consimţământ în următoarele cazuri%

a& când legea prevede e'pres aceasta ( de e'emplu, menţionăm art. -:-< Cod Civil,

care se referă la tacita relocaţiune, 21acă, după împlinirea termenului, locatarul continuă să

deţină unul şi să îşi îndeplinească oligaţiile fără vreo împotrivire din partea locatorului, se

consideră înc+eiată o nouă locaţiune, în condiţiile celei vec+i, inclusiv în privinţa garanţiilor3.

& atunci când părţile convin e'pres să"i acorde o asemenea valoare.

c& când tăcerea are valoare de consimţământ potrivit oiceiului.

1 Situaţia "n care lacatarul care la e;!irarea contractului ră$ne "n s!aţiul "nc@iriat se socote'te că 'i+a $aniestat <tacit= intenţia e continuare a relaţiilorcontractuale.

2 Iosi *. rs, )ar$en -oică,o!. cit., !a#. 241

24



2.2.3 Consi!ă!"ntul trebuie dat cu intenia de a produce efecte juridice nu

îndeplineşte această condiţie consimţământul e'teriorizat în glumă, din prietenie, foarte vag.

2.2.% Consi!ă!"ntul să nu fie alterat de vicii de consi!ă!"nt consimţământul

treuie să se manifeste în e'terior lier şi conştient. Viciile care alterează consimţământulsunt% eroarea, dolul, violenţa şi leziunea.

2.3 #iciile de consi!ă!"nt

Conform art. -0< Cod Civil, consimţământul este viciat când este dat din eroare,

surprins prin dol sau smuls prin violenţă, precum şi în cazul în care acesta este viciat în caz

de leziune.2.3.1 9roarea

@roarea reprezintă falsa reprezentare a realităţii în momentul înc+eierii actului.

Clasificarea erorii. Clasificarea erorii poate fi făcută în raport de două criterii, anume

consecinţele ce intervin, precum şi natura realităţii fals reprezentate.75

!n funcţie de consecinţele care intervin, urmează să analizăm eroarea esenţială şi

eroarea neesenţială.Conform art -0<8 alin (0& Cod Civil sesizăm că eroarea este esenială dacă falsa

reprezentare cade asupra naturii sau oiectului actului juridic ce se înc+eie (în sensul că o

parte crede că înc+eie un anumit act juridic, iar cealaltă parte crede că înc+eie un alt act

juridic de e'emplu, o parte crede că înc+eie un contract de locaţiune, iar cealaltă parte crede

că înc+eie un contract de vânzare 4 error in negotiu!&, asupra identităţii fizice a oiectului

prestaţiei (în sensul că una dintre părţi crede că tratează cu privire la un anumit un, iar

cealaltă parte are în vedere un alt un de e'emplu, o parte vrea să vândă un imoil din

provincie, iar cealaltă parte acceptă crezând că este vora despre un imoil situat în Bucureşti

4 error in corpore &, asupra calităţilor sustanţiale ale oiectului prestaţiei ori altei

împrejurări considerate esenţiale de către părţi în asenţa căreia actul juridic nu s"ar fi

înc+eiat ( Indirect, dispoziţia legală menţionată pune capăt unei controverse în ceea ce

priveşte înţelesul oiectiv al noţiunii de sustanţă a oiectului&.

)şadar, în cazul error in substantia!, interesează nu numai lucrul considerat în

materialitatea lui, ci şi conţinutul prestaţiei 4 acţiunea sau inacţiunea, iar cum prestaţia este

3 Gabriel Boroi, Liviu Stanciulescu, o!. cit., !a#. 100

2



determinată de părţile actului juridic, rezultă că elementele ce alcătuiesc prestaţia vor fi

privite sau nu ca esenţiale dupa cum părţile au intenţionat ori nu să le dea acest caracter. 1e

altfel, în jurisprudenţă 4 C.=.., s. civ., dec. nr. -<*-;;5, în 1reptul nr. 8*-;;6, p. :6 în

această decizie se mai precizează, în mod justificat, că eroarea asupra sustanţei oiectului nu

treuie confundată cu viciile ascunse ale lucrului s"a suliniat că sustanţa oiectului esteconstituită din acele calităţi ale sale care au fost determinate pentru părţi sau pentru parte într"

o asemenea măsură încât, dacă ar fi fost cunoscută lipsa acestora, actul juridic nu s"ar mai fi

înc+eiat 4 de e'emplu, cumpărătorul s"a înşelat în privinţa originii lucrului, a vec+imii sale

ori asupra persoanei care a confecţionat lucrul respectiv. !n cadrul concepţiei oiective, se

consideră că prezintă interes numai materia din care este alcătuit lucrul, precum şi ansamlul

calităţilor sau proprietăţilor ce îi sunt specifice şi care il deoseesc de lucrurile de altă speţă.

!n unele cazuri, atât concepţia oiectivă, cât şi concepţia suiectivă asupra noţiunii desustanţă a oiectului duc la acelaşi rezultat, spre e'emplu, dacă o persoană cumpără un lucru

confecţionat din ronz, crezâdu"l confecţionat din aur, deoarece sustanţa considerată su

aspect oiectiv este metalul din care este confecţionat lucrul, iar din punct de vedere

suiectiv, calitatea determinată pe care cumpărătorul o are în vedere este tot metalul

respectiv, deci, în amele concepţii, vânzarea este anulailă pentru eroarea asupra sustanţei

oiectului pot e'ista însă şi situaţii în care soluţia diferă, de e'emplu, dacă o persoană

cumpără o ijuterie, având în vedere antic+itatea ei, dar o credea confecţionată din aur, deşi

aceasta este confecţionată din ronz, în cadrul teoriei oiective, o asemenea eroare poate

antrena anularea actului juridic, în sc+im, în cadrul teoriei suiective, nu va interveni

nulitatea, deoarece calitatea determinată nu este metalul din care este confecţionată ijuteria,

ci antic+itatea ei & , precum şi asupra identităţii persoanei sau asupra unei calităţi a acesteia în

asenţa căreia contractul nu s"ar fi înc+eiat(error in persona!+.

$reuie reţinut că, atunci când falsa reprezentare cade asupra valorii economice a

contraprestaţiei, este vora despre o eroare lezionară, care însă nu este supusă regulilor de la

eroare (error in sustantiam&, ci regulilor de la leziune ca viciu de consimţământ, ceea ce

înseamnă că majorul nu va putea oţine anularea actului juridic astfel înc+eiat decât în

condiţiile art. -00- alin. (-& şi art. -000 alin.(0& Cod Civil.76

!n alcătuirea erorii esenţiale intră un singur element, de natură psi+ologică, anume

falsa reprezentare a realităţii. $ocmai de aceea, prolema erorii esenţiale poate ridica

dificultăţi reale77. @roarea poate fi proată prin orice mijloc de proă.


26





părţilor, pentru înc+eierea contractului, iar, conform art. -0<: alin. (0& Cod Civil, rezultă că

treuie sa fie fie vora de o dispoziţie legală care este accesiilă şi previziilă.

1upă cum este sau nu imputailă părţii aflate în eroare, Codul civil distinge între%

eroarea scuzabilă, care nu poate fi reproşată părţii care şi"a reprezentat fals realitatea şi nu

este consecinţa lipsei de informare sau a neglijenţei ei eroarea nescuzabilă( eroareimputailă părţii aflate în eroare, fiind consecinţa lipsei de informare sau a neglijenţei

acesteia. 1e e'emplu, sunt erori nescuzaile% eroroarea asupra solvailităţii cocontractantului,

eroarea asupra profitailităţii unei operaţiuni juridice, eroarea asumată7:. !n practică,

caracterul scuzail sau nescuzail al erorii se apreciază în concret, de la caz la caz, în raport

de e'perienţa, pregătirea, cunoştinţele părţii aflate în eroare.

&anciune. Conform art. -0<8 alin. (-&, eroarea esenţială, în oricare din formele sale,

atrage nulitatea relativă a actului juridic.!n privinţa actelor juridice ilaterale sau plurilaterale, nu este necesar ca fiecare parte

să se găsească în eroare, pentru a fi în prezenţa viciului de consimţământ, ci este suficient să

cadă în eroare numai una dintre părţi.

2.3.2 olul

Potrivit art. -0-6 alin.(-& Cod Civil, 2consimţământul este viciat prin dol atunci când

partea s"a aflat într"o eroare provocată de manoperele frauduloase ale celeilalte părţi ori când

aceasta din urmă a omis, în mod fraudulos, să il informeze pe contractant asupra unor

împrejurări pe care se cuvenea să i le dezvăluie3.

Putem afirma că dolul este acel viciu de consimţământ ce constă în inducerea în

eroare a unei persoane , prin mijloace viclene , pentru a o determina să înc+eie un anumit act

juridic.

Cu alte cuvinte, dolul este o eroare provocată, ci nu spontană precum eroarea propriu"

zisă. $ocmai de aceea s"ar putea pune întrearea dacă se justifică reglementarea dolului ca un

viciu de consimţământ distinct de eroare, pe motiv că reglementarea acestuia din urmă ar fi

fost suficientă dacă eroarea esenţială spontană constituie viciu de consimţământ, a fortiori(

eroarea provocată constituie şi ea un viciu de consimţământ, urmând a i se aplica şi ei regulile

de la eroarea esenţială spontană7;. $otuşi, sfera de aplicare a dolului este mai largă decât cea a

erorii, având în vedere că art. -0-6 alin. (0& Cod Civil dispune că 2partea al cărei

8 Iosi *. rs, )ar$en -oică, o!., cit., !a# 24(


28



consimţământ a fost viciat prin dol poate cere anularea contractului, c+iar dacă eroarea în

care s"a aflat nu a fost esenţială3 ( de e'emplu, atunci când ceea ce l"a determinat pe D să

cumpere un anumit lucru de la E a fost credinţa eronată că a pierdut un lucru identic,

contractul de vânzare nu poate fi anulat pentru eroare spontană, însă, dacă această eroare a

fost provocată de E, care a sustras ori a ascuns lucrul identic pe care il avea D, pentru a"l facesă creadă că l"a pierdut, atunci contractul de vânzare este lovit de nulitate relativă pentru dol&,

iar, în plus, dolul poate fi proat mai uşor decât eroarea, aşa încât reglementarea distinctă a

dolului este pe deplin justificată (se mai aduce ca argument împrejurarea că, în timp ce

eroarea dă naştere numai la o acţiune în anulare, dolul dă naştere şi la o acţiune în răspundere

civilă delictuală<, însă aceasta nu este consecinţa reglementării dolului ca un viciu de

consimţământ distinct, ci a aplicării regulilor de la raspunderea civlă pentru fapta ilicită

cauzatoare de prejudicii&.Privit ca fapt delictual săvârşit cu intenţie de către autorul său, dolul presupune un

element material şi unul intenţional ori suiectiv-.

=u aspectul elementului material, dolul poate consta atat într"o acţiune, fapt comisiv,

cât şi într"o inacţiune, fapt omisiv. Cu titlu de e'emplu, în materia lieralităţilor, faptul

comisiv se concretizează în sugestie sau captaţie, adică în specularea afecţiunii sau pasiunii

unei persoane pentru a o determina să facă o donaţie sau un legat. Când elementul material

constă într"o faptă omisivă, se foloseşte e'presia dol prin reticenă , acesta concretizându"se

în ascunderea sau necomunicarea celeilalte părţi a unei împrejurări esenţiale, pe care aceasta

ar fi treuit să o cunoască.

!n ceea ce priveşte elementul suiectiv al dolului, în doctrină şi în jurisprudenţă s"au

facut următoarele precizări% provocarea unei erori din simpla neglijenţă, fără rea"credinţă, nu

constituie dol ( însă, într"o asemenea situaţie, partea indusă în eroare din neglijenţa celeilalte

părţi va putea să solicite despăguiri, dacă este cazul, iar, în măsura în care sunt îndeplinite

cerinţele erorii esenţiale, actul juridic va putea fi desfiinţat pentru acest viciu de

consimţământ& lipsa discernământului şi dolul su forma captaţiei se e'clud, datorită

incompatiilităţii lor, nu e'istă dol dacă împrejurarea pretins ascunsă era cunoscută de

cealaltă parte0.

60 ). &a$an#iu, I. *osetti+Bălănescu, l. Băicoianu, o!. cit., !. 0

61 n#ureanu :viiu, )ornelia 5unteanu, re!t )ivil.artea #eneral, 2013, %.niversul /uriic, Bucure'ti


29





1upă natura răului cu care se ameninţă, violenţa poat fi fizică sau morală. Violenţă

fizică avem atunci când ameninţarea cu un rău priveşte integritatea fizică a persoanei ori

unurile sale, iar violenţa morală e'istă atunci când ameninţarea cu un rău se referă la

onoarea, cinstea ori sentimentele unei persoane.

!n funcţie de caracterul ameninţării, deoseim între ameninţarea legitimă şiameninţarea nelegitimă.

)meninţarea legitimă cu un rău nu constituie viciu de consimţământ. 1e e'emplu,

cităm cazul în care, creditorul îl ameninţă pe deitorul său cu darea în judecată dacă nu îşi

e'ecută de unăvoie oligaţia.

)meninţarea nelegitimă cu un rău urmăreşte să inducă o temere fără drept, astfel încât

constituie viciu de consimţământ, atrăgând nulitatea relativă a actului juridic înc+eiat su

imperiul ei7

.!n ceea ce priveşte structura violenţei ca viciu de consimţământ, aceasta este alcătuită

din două elemente, şi anume, un element oiectiv ce constă în ameninţarea cu un rău şi un

element suiectiv ce constă în inducerea unei temeri persoanei ameninţate.

Pentru ca violenţa să constituie viciu de consimţământ treuie întrunite cumulativ trei

condiţii, şi anume % temerea insuflată să fie determinantă pentru înc+eierea actului juridic

civil, ameninţarea să fie injustă, adică nelegitimă, precum şi, în actele juridice ilaterale sau

plurilaterale, ameninţarea să provină de la cealaltă parte contractantă sau, dacă provine de la

un terţ, cocontractantul cunoştea ori ar fi treuit să cunoască violenţa săvârşită de către terţ.

&anciune. Conform art. -0- alin. (-& Cod Civil, sancţiunea care intervine în cazul

violenţei este nulitatea relativă a actului juridic. !nsă, s"a apreciat că, în mod e'cepţional,

violenţa poate atrage şi nulitatea asolută a actului juridic, anume atunci când,

consimţământul lipseşte cu desăvârşire, spre e'emplu, o persoană este silită să semneze

înscrisul constatator al unui act juridic, prin aceea că alte persoane îi ţin şi îi conduc mâna.

=e oservă că, în acest e'emplu, este vora mai mult decât de o violenţă, ca viciu de

consimţământ, care, în sensul Codului civil, presupune doar ameninţarea, nefiind însă

necesară şi e'ercitarea unor acte materiale de violenţă.

Codul civil, prin dispoziţiile art. -078, ca şi în cazul dolului, e'istenţa unui element

oiectiv în structura violenţei justifică şi e'ercitarea unei acţiuni în raspundere civilă

delictuală. Cele două acţiuni pot fi cumulate, în sensul că se poate cere atat anularea

contractului, cât şi despaguiri. )celaşi art. -078 Cod civil permite victimei violenţei să


66 ). &a$an#iu, I. *osetti+Bălănescu, l. Băicoianu, o!. cit., !. 01

31



opteze pentru menţinerea contractului, cu ec+ilirarea corespunzătoare a prestaţiilor, ţinându"

se cont de prejudiciul pe care l"a suferit ca urmare a violenţei8.

2.3.% :eziunea

Conform art. -00- alin.(-& Cod Civil, 2e'istă leziune atunci când una dintre părţi,

profitând de starea de nevoie, de lipsa de e'perienţă ori de lipsa de cunoştinţe a celeilalte

părţi, stipulează în favoarea sa ori a unei alte persoane o prestaţie de o valore considerail

mai mare, la data înc+eierii contractului, decât valoarea propriei prestaţii3. Gezultă, din

această definiţie data de Codul Civil, că doctrina îmrăţişează concepţia suiectivă despre

leziune, conform căreia pentru a e'ista acest viciu de consimţământ, nu este suficientă

disproporţia între prestaţiile părţilor, ci este necesar să se şi profite 2de starea de nevoie, delipsa de e'perienţă ori de lipsa de cunoştinţe a celeilalte părţi3.

Ca regulă, leziunea constă în disproporţia vădită de valoare între prestaţii, ce e'istă în

c+iar momentul înc+eierii contractului (laedere"a răni laesio"rană, vătămare, paguă&:.

!n cazul minorului, noţiunea de paguă primeşte un înţeles mai larg, putând fi vora

nu numai de compararea prestaţiilor din contractul respectiv, ci şi de raportarea oligaţiei

asumate de minor la patrimoniul său ori la alte circumstanţe.

9eziunea are o structură ce diferă în raport de concepţia care stă la aza reglementării

acesteia.

!n privinţa concepţiei suiective, leziunea prezintă două elemente, şi anume, un

element oiectiv ce constă în disprporţia de valoare între contraprestaţii, precum şi, un

element suiectiv ce constă în profitarea de situaţia specială în care se găseşte

cocontractantul.

!n cadrul concepţiei oiective, leziunea presupune un singur element, adică

prejudiciul material egal cu disproporţia de valoare între contraprestaţii.

!n ceea ce priveşte atât concepţia oiectivă, cât şi cea suiectivă, legislaţia noastră le

consacră pe amândouă.

6( Gabriel Boroi, )arla le;anra n#@elescu, o!. cit., 2011, !a#. 149


32



)stfel, leziunea în cazul minorului are la ază concepţia oiectivă;.)dică, cel ce

invocă leziunea treuie să dovedească numai pagua suferită de minor.

!n ceea ce priveşte leziunea în cazul majorului, aceasta eneficiază de o reglementare

fundamentată pe concepţia suiectivă, adică pe langă vădita disproporţie de valoare între

prestaţiile mai este necesar ca una dintre părţi să profite la înc+eierea contractului de starea denevoie, de lipsa de e'perienţă ori de lipsa de cunoştinţe a celeilalte părţi.

o!eniul de aplicare;

:eziunea în cazul !inorului poate fi invocată dacă este vora de un act juridic care

îndeplineşte urmatoarele cerinţe%

a& să fie un act juridic de administrare (actele juridice înc+eiate de minorul cu

capacitatea de e'erciţiu restrânsă fără încuviinţare prealailă, deşi o asemenea încuviinţare ar

fi fost necesară potrivit legii, sunt anulaile fără a mai treui să se dovedească leziunea 4 $ri. =uprem, s. civ., dec. nr. -;:7*-;87, în C. 1. -;87, p. 86. )şadar, actul juridic de

dispoziţie înc+eiat de către minorul cu capacitate de e'erciţiu restrânsă, singur, fără dula

incuviinţare prealailă din partea ocrotitorului legal şi a instanşei tutelare, este lovit de

nulitate relativă, indiferent dacă ar fi sau nu lezionar pentru minor. $reuie menţionat faptul

că, art. 6- alin.(5& Cod Civil recunoaşte minorului cu capacitate de e'erciţiu restrânsă dreptul

de a înc+iea singur anumite acte juridice de dispoziţie, însă acestea treuie să fie de mică

valoare, aşa încât nu se pune prolema leziunii.1e asemenea, nu este susceptiil de anulare

pentru leziune nici actul juridic de conservare înc+eiat de către minor, deoarece un asemenea

act este întodeauna util&.

& să fie act juridic ilateral, cu titlu oneros şi comutativ.

c& să fie înc+eiat de minorul între -6"-: ani singur fără încuviinţatrea ocrotitorului

legal.( dacă actul juridic" de administrare, a fost înc+eiat cu încuviinţarea ocrotitorului legal,

atunci el nu mai poate fi desfiinţat pentru pagua suferită de minorul cu capacitate de

e'erciţiu restrânsă, ci, eventual, se va angaja răspunderea ocrotitorului legal faţă de minorul

respective&.

d& să fie paguitor pentru minor, în sensul că prin acel act 2minorul îşi asumă o

oligaţie e'cesivă prin raportarea la starea sa patrimonială, la avantajele pe care le oţine din

contract ori la ansamlul circumstanţelor3" art. -00- alin.(5& Cod Civil.

:eziunea în cazul !ajorului , ca regulă, pot fi atacate actele juridice ilaterale, cu titlu

oneros şi comutative, indiferent dacă sunt de administrare sau de dispoziţie, dacă, aşa cum

prevede art. -00- alin. (-& Cod Civil, 2una dintre părţi, profitând de starea de nevoie, de lipsa

69 Gabriel Boroi, )arla le;anra n#@elescu, )urs e re!t )ivil+arte Generală,%. &a$an#iu, 2011, !a#. 10

33



de e'perienţă ori de lipsa de cunoştinţe a celeilalte părţi, stipulează în favoarea sa ori a unei

alte persoane o prestaţie de o valoare considerail mai mare, la data înc+eierii contractului,

decât valoarea propriei prestaţii3. )lin.(0& al aceluiaşi articol stipulează că e'istenţa leziunii

se apreciază şi în funcţie de natura şi scopul contractului.8<

!n cazul majorului, acţiunea în anulare este admisiilă numai dacă leziunea depăşeşte jumătate din valoarea pe care o avea, la momentul înc+eierii contractului, prestaţia promisă

sau e'ecutată de partea lezată, iar disproporţia treuie să suziste până la data cererii de

anulare"art. -000 alin.(0& Cod Civil.8-

1e reţinut faptul că, potrivit art.-006 Cod Civil, nu pot fi atacate pentru leziune

contractele aleatorii, tranzacţia, precum şi alte contracte anume prevăzute de lege, această

dispoziţie legală vizând sfera de aplicare a leziunii atât în cazul majorului, cât şi al minorului.

!n privinţa sancţionării leziunii, Codul Civil instituie prin dispoziţiile art. -000 alin.(-&că 2partea al cărei consimţământ a fost viciat prin leziune poate cere, la alegerea sa, anularea

contractului sau reducerea oligaţiilor sale cu valoarea daunelor"interese la care ar fi

îndreptăţită3, însă te'tul are o redactare dificilă, deoarece, în functie de situaţia concretă,

partea lezată ar putea să solicite majorarea prestaţiei celeilalte părţi.

)stfel, în acest sens, leziunea poate conduce la două sancţiuni alternative, şi anume

nulitatea relativă şi*sau reducerea sau, după caz, mărirea uneia dintre prestaţii.

Potrivit art. -000 alin. (5& Cod civil, 2în toate cazurile, instanţa poate să menţină

contractul dacă cealaltă parte oferă, în mod ec+itail, o reducere a propriei creanţe sau, după

caz, o majorare a propriei oligaţii3. @vident, te'tul de lege prezintă interes practic în situaţia

în care partea al cărei consimţământ a fost viciat prin leziune solicită anularea contractului. !n

cazul leziunii, art. -005 alin. (-& Cod Civil instituie un termen special de prescripţie

e'tinctivă, anume un an de la data înc+eierii contractului, indiferent dacă s"ar solicita

anularea sau reducerea ( majorarea& uneia dintre oligaţii80.

3. Obiectul actului juridic civil

(0 Intituţii e re!t civil, Gabriel Boroi, Liviu Stanciulescu, %. &a$an#iu, 2012,!a#.113+114

(1 Gabriel Boroi, )arla le;anra n#@elescu, o!. cit., 2011, !a#. 11

(2 Ibie$, !a#. 12

34



3.1 Precizări prealabile

Conform doctrinei reglementării anterioare, prin oiect al actului juridic civil se

înţelege conduita părţilor stailită prin acel act juridic, adică acţiunile sau inacţiunile la care

sunt îndreptăţite ori de care sunt ţinute părţile, iar pentru ipoteza în care conduita privea un un, se spunea că unul formează oiect derivat al actului juridic civil. Prin urmare, se

considera că oiectul unui act juridic civil coincide cu oiectul raportului juridic civil care s"a

născut, modificat sau stins din acel act juridic.

)ctualul Cod Civil face deoseire între oiectul contractului şi oiectul oligaţiei,

astfel, potrivit art. -007 alin.(-& Cod Civil, 2oiectul contractului îl reprezintă operaţiunea

juridică, precum vânzarea, locaţiunea, împrumutul şi alte asemenea, convenită de părţi, astfel

cum acesta reiese din ansamlul drepturilor şi oligaţiilor contractuale3, iar dispoziţiile art.

-00 alin. (-& prevăd că 2oiectul oligaţiei este prestaţia la care se angajează deitorul3.

) spune că actul juridic în general (privit în astract& are ca oiect o operaţiune

juridică nu ar prezenta utilitate practică semnificativă.85 !nsă, a spune despre un anumit act

juridic (concret& că are ca oiect operaţiunea juridică înseamnă, în realitate, a te referi la

conduita părţilor, spre e'emplu, oiectul contractului de vânzare 2îl reprezintă vânzarea3,

adică transmiterea unui drept patrimonial( sau îndatorirea de a transmite un asemenea drept&

de către o parte contractantă în sc+imul plăţii unui preţ de către cealaltă parte contractantă.

1e asemenea, prestaţiile la care se angajează părţile nu înseamnă nimic altceva decât

acţiunile sau inacţiunile de care sunt ţinute părţile(conduita părţilor&, de e'emplu, vânzătorul

îşi asumă, între altele, oligaţia de a preda lucrul cumpărătorului, iar această oligaţie are ca

oiect însăşi predarea.86

$biectul contractului constă în rezultatul acestuia, care înseamnă naşterea,

modificarea sau stingerea unuia sau mai multor raporturi de oligaţii. )ltfel e'primat, prin

oiectul contractului se înţelege operaţiunea juridică pe care părţile urmăresc să o realizeze.

)ceastă operaţiune juridică este distinctă de prestaţia la care deitorul devine oligat,

prestaţie care este oiectul raportului de oligaţii născut din acea operaţiune juridică.87

(3 oate că sin#ura eosebire i$!ortantă "ntre obiectul actului 7uriic 'i obiectulobli#aţiei vieaă una intre cerinţele e valabilitate,anu$e că actul 7uriictrebuie să aibă un obiect eter$inat, "n vre$e ce !entru obli#aţie ar sucientnu nu$ai un obiect eter$inat, ci 'i eter$inabil "n $o$entul "nc@eierii actului

7uriic.

(4 Gabriel Boroi, Liviu Stanciulescu, o!. cit., 2012, !a#.116

3





Indiferent că este vora de prestaţiile părţilor sau de unuri ca oiect derivat al

oligaţiilor nascute din contract, treuie îndeplinite aceleaşi condiţii, şi anume %

a) obiectul să fie determinat sau determinabil. )ceastă condiţie este e'pres

prevăzută în Codul Civil la art. --8; alin.(-& pct.5 care ne voreşte despre 2un oiect

determinat3 ca şi condiţie esenţială pentru validitatea unui contract, cât şi la art. -007 alin.(0&, precum şi la art. -00 alin.(0&.

)ctul juridic care nu are ca oiect o operaţiune juridică determinată ar fi lovit de

nulitatea asolută. @ste nevoie ca prestaţia să fie determinată sau cel puţin determinailă la

momentul înc+eierii actului juridic, ca, de altfel şi oiectul(unul&.

)tunci când oiectul priveşte un un individual determinat"res certa, prin ipoteză,

această cerinţă de valailitate a oiectului este îndeplinită. 1acă vorim despre unuri

determinate generic" res genera, cerinţa este îndeplinită prin determinarea cantităţii, calităţii,valorii.

Codul Civil conţine dispoziţii referitoare la determinarea oiectului de către un terţ

sau prin raportarea la un factor de referinţă, precum şi dispoziţii privind determinarea calităţii

oiectului în sensul că, atunci când nu poate fi stailită potrivit contractului, calitatea

prestaţiei sau a oiectului acesteia treuie să fie rezonailă sau, după împrejurări , cel puţin

de nivel mediu.8;

Codul Civil prin dispoziţiile art. -05- e'pune situaţia în ceea ce priveşte determinarea

calităţii oiectului atunci când nu poate fi stailită potrivit contractului, calitatea prestaţiei sau

a oiectului acesteia treuie să fie rezonailă sau cel puţin de nivel mediu.

)rt. -050 Cod Civil precizează că în situaţia în care preţul sau orice alt element al

contractului urmează să fie determinat de un terţ, acesta treuie să acţioneze în mod corect,

iar dacă terţul nu staileşte preţul sau orice alt element al contractului ori aprecierea sa este în

mod evident nerezpnailă, atunci, la cererea părţii interesate, preţul sau elementul

nedeterminat va fi stailit de catre instanţă.:<

!n privinţa raporturilor dintre profesionoşti, Codul Civil prevede situaţia în care, dacă

în contractul înc+eiat între aceştia nu este stailit preţul şi nici nu este indicată vreo

modalitate de a"l determina, se presupune că părţile au avut în vedere preţul practicat în mod

(8 Gabriel Boroi, Liviu Stanciulescu, o!. cit., !a#.116

(9 )olectiv oul )o )ivil<2012= Noul Cod civil - comentarii, doctrină,

jurisprudenţă, %itura &a$an#iu, Bucure'ti


3(



oişnuit în domeniul respectiv pentru aceleaşi prestaţii realizate în condiţii comparaile sau,

în lipsa unui asemenea preţ, un preţ rezonail. )tunci când preţul se determină prin raportare

la un factor de referinţă, iar acest factor nu e'istă, a încetat sa mai e'iste ori nu mai este

accesiil, el se înlocuieşte, în asenţa unei convenţii contrare, cu factorul de referinţă cel mai

apropiat.Intervine sancţiunea nulităţii asolute atunci când oiectul contractului este

nedeterminat şi ilicit. )ceeaşi sancţiune operează, cu referire la oiectul oligaţiei actului

juridic, atunci când nu este respectată cerinţa referitoare la caracterul determinail sau cel

puţin determinail şi licit al acestuia.

b) obiectul să fie licit. )ceastă cerinţă este prevăzută de art. -007 alin.(0& şi de art

-00 alin.(0& Cod Civil.

Potrivit art. -007 alin.(5& 2oiectul este ilicit atunci când este pro+iit de lege saucontravine ordinii pulice ori unelor moravuri3.

)tât acţiunile cât şi inacţiunile, adică prestaţiile părţilor contractante treuie să fie în

concordanţă atât cu legea, cât şi cu unele moravuri, adică cu regulile de convieţuire socială

sau morală.

1acă oiectul actului juridic este ilicit, sancţiunea care intervine este nulitatea

asolută.

c) obiectul să existe. Cerinţa este îndeplinită atunci când unul este prezent în

momentul înc+eierii actului juridic, dar şi în situaţia unurilor viitoare:-.

1acă unul a e'istat, dar nu mai e'istă la data înc+eierii actului juridic, cerinţa nu este

îndeplinită şi, deci, actul juridic nu este valail:0. Bunul prezent în momentul înc+eierii

actului juridic îndeplineşte această cerinţă, c+iar dacă unul piere ulterior.

Bunul viitor poate forma şi el oiectul valail al unui act juridic civil, de e'emplu, o

recoltă viitoare, un lucru care urmează a fi confecţionat etc. !nsă, e'istă şi e'cepţii, cum ar fi %

succesiunea viitoare nu poate forma oiect nici pentru convenţie, nici pentru actul juridic

unilateral care constă în acceptarea sau renunţarea la succesiune, prevede art. ;7 Cod Civil.

81 rt. 1228 )o )ivil !revee că "n li!sa unei !reveeri le#ale contrare,contractele !ot !urta 'i asu!ra bunurilor viitoare.

82 : a!licaţie a acestei re#uli o ace art. 169 )o )ivil "n $ateria vnării,is!unn că, acă "n $o$entul vnării unui bun iniviual eter$inat acesta!ierise "n "ntre#i$e, contractul nu !rouce niciun eect. acă bunul !ierise nu$ai

"n !arte, cu$!ărătorul care nu cuno'tea acest a!t "n $o$entul vnării !oatecere e anularea vnării, e reucerea cores!unătoare a !reţului.

38



Cerinţa este îndeplinită şi în ipoteza în care se înc+eie un act juridic privind un un

care aparţine unui terţ. !n acest sens, art. -05< Cod Civil dispune că, dacă prin lege nu se

prevede altfel, unurile unui terţ pot face oiectul unei prestaţii, deitorul fiind oligat să le

procure şi să le transmită creditorului sau, după caz, să oţină acordul terţului, iar în cazul

nee'ecutării oligaţiei, deitorul răspunde pentru prejudiciile cauzate.:5

1e e'emplu, în cazulvânzării unului individual determinat proprietatea altuia 4 art. -:5 Cod Civil, întrucât

transmiterea dreptului de proprietate este un efect al contractului de vânzare, adică, este vora

despre e'ecutarea oligaţiei de a da asumată de către vânzător, lipsa calităţii de proprietar al

vânzătorului la momentul înc+eierii contractului nu atrage nevalailitatea vânzării, însă, în

aplicarea principiului ne!o plus iuris ad aliu! transferre potest( ua! ipse habet(

cumpărătorul va deveni proprietar al unului numai dacă vânzătorul doândeşte proprietatea

asupra acestuia ori dacă vânzarea este ratificată de către terţul proprietar dacă vânzătorul nuasigură transmiterea proprietăţii către cumpărător, înseamnă că nu şi"a e'ecutat oligaţia

asumată, astfel încât cumpărătorul poate cere rezoluţiunea contractului, restituirea preţului,

precum şi, dacă este cazul, daune"interese.:6

d) obiectul să fie posibil. )ceastă condiţie de validitate a oiectului oligaţiei îşi are

izvorul în regula conform căreia nimeni nu se poate oliga la imposiil 4 ad i!possibilliu!(

nulla obligatio. Imposiilitatea oligaţiei treuie, pentru a fi motiv de nulitate asolută a

actului juridic civil, să fie oiectivă şi asolută, adică prestaţia să nu poată fi e'ecutată de

nicio altă persoană ce ar sta în locul deitorului. @lementul de noutate în acest domeniu este

cerinţa ca oiectul să fie imposiil atât la momentul înc+eierii actului, cât şi ulterior deci, nu

este decât o suliniere a caracterului asolut al imposiilităţii. !n acest caz, imposiilitatea nu

mai treuie apreciată la momentul înc+eierii contractului contractul se va înc+eia valail

dacă prestaţia deitorului va fi posiilă într"un termen stailit de părţi sau, în lipsa acestuia,

într"un termen rezonail.:7

Cerinţa este neîndeplinită doar în situaţia în care este vora de o imposiilitate

asolută (oiectivă&, în sensul că oiectul este imposiil pentru oricine. Imposiilitatea poate

să fie atât de ordin material 4 dacă oiectul actului juridic nu poate fi înfăptuit din cauza unei

stări de fapt, cât şi de ordin juridic, adică atunci când se datorează unei împrejurări de drept.

83 Gabriel Boroi, Liviu Stanciulescu, o!. cit., !a#.118

84 Gabriel Boroi, )arla le;anra n#@elescu, o!. cit., 2011, !a#. 1(


39



!n cazul în care, imposiilitatea este relativă, adică oiectul este imposiil pentru

deitor, nu însă şi pentru o altă persoană, atunci oiectul actului juridic este posiil, deci actul

juridic este valail, iar în caz de nee'ecutare culpailă din partea deitorului, se va angaja

raspunderea sa civilă. 1acă, în momentul înc+eierii unui contract sinalagmatic, oiectul era

posiil, dar ulterior e'ecutarea lui devine imposiilă datorită unui caz fortuit sau de forţămajoră, atunci se va pune prolema riscului contractului, iar dacă e'ecutarea devine

imposiilă din culpa părţii, atunci se va angaja răspunderea sa civilă.:

e) obiectul să fie în circuitul civil. Potrivit art. -00; Cod Civil, 2numai unurile care

sunt în circuitul civil pot face oiectul unei prestaţii contractuale3

Prin unuri aflate în circuitul civil vom înţelege acele unuri care pot fi doândite sau

înstăinate prin acte juridice civile, indiferent că ar fi vora despre unuri care pot circula

neîngrădit sau despre unuri care pot circula în condiţii restrictive. !nc+eierea actului juridiccu nesocotirea interdicţiei de înstrăinare sau a cerinţelor restrictive de circulaţie a anumitor

unuri atrage sancţiunea nulităţii asolute a actului juridic respectiv.:8

Bunurile scoase din circuitul civil sunt cele care nu pot forma oiect al unui act juridic

civil. !n aceasta categorie sunt incluse unurile aflate în domeniul pulic al statului si al

unităţilor administrativ"teritoriale.

!nsă, unurile scoase din circuitul civil pot forma oiectul anumitor acte juridice, cum

af fi, unurile proprietate pulică pot constitui oiectul derivat al unui contract de concesiune

sau de înc+iriere.

f) obiectul să fie o faptă personală a celui care se obligă. Cerinţa este necesară în

cazul în care oiectul actului juridic constă într"o faptă şi decurge din principiul potrivit

căruia o persoană nu poate fi oligată decât prin voinţa sa. Prin urmare, o parte nu poate

promite într"un act juridic fapta altuia, ci numai propria sa faptă, cu e'cepţia ipotezei în care

promisiunea s"ar face în calitate de reprezentant al acelei persoane. Cu alte cuvinte, su

aspectul opozailităţii, promisiunea faptei altuia este lipsită de eficienţă juridică în privinţa

persoanei a cărei faptă a fost promisă. !n sc+im, este valail actul juridic prin care o parte se

oligă să depună toată diligenţa pentru a convinge un terţ să înc+eie ori să ratifice un act

juridic 4 convenţie de porte"forte, deoarece este vora de propria faptă a celui care şi"a

asumat o asemenea oligaţie, iar dacă terţul consimte ulterior, el însuşi înc+eie un contract,

aderă la un contract sau il ratifică, prin voinţa sa.::

86 Gabriel Boroi, Liviu Stanciulescu, o!. cit, !a#.119

8( Gabriel Boroi, )arla le;anra n#@elescu, o!. cit., 2011, !a#. 18

40



!n caz contrar, potrivit art. -0:5 alin. (-& Cod Civil, cel care se angajează la a

determina un terţ să înc+eie sau să ratifice un act este ţinut să repare prejudiciul cauzat dacă

terţul refuză să se olige.

!n cazul în care promitentul se oligă şi ca fideiusor, el va fi oligat să repare

prejudiciul suferit de eneficiarul promisiunii, nu numai în cazul în care terţul nu se oligă, cişi atunci când, oţinând angajamentul acestuia, terţul nu îşi va e'ecuta prestaţia.

!n toate situaţiile, promitentul nu va fi oligat la despăguiri dacă va asigura

e'ecutarea oligaţiei terţului, fără ca prin aceasta să provoace prejudicii creditorului său.:;

!n actele juridice cu caracter strict personal ( intuitu personae &, precum contractul de

mandat, contractul de antrepriză, contractul de angajare a unui avocat etc., oiectul treuie să

fie o faptă personală a celui care se oligă, deoarece cocontractantul a înc+eiat actul juridic în

considerarea însuşirilor acestuia.g) existenţa autorizaţiei administrative sau judiciare ori a altei cerinţe prevăzute

de lege. )rt. 0<8 Cod Civil, după ce prevede că în cazul activităţilor care treuie autorizate

de organele competente, dreptul de a desfăşura asemenea activităţi se naşte numai din

momentul oţinerii autorizaţiei respective, dacă prin lege nu se prevede altfel, instituie

sancţiunea nulităţii asolute pentru 2actele şi operaţiunile3 săvârşite fără autorizaţiile

prevăzute de lege. !n cazul unor acte juridice care au ca oiect anumite unuri, su sancţiunea

nulităţii asolute, actul juridic nu poate fi înc+eiat dacă nu se oţine autorizaţia administrativă

prevăzută de lege. !n acest sens, 9egea nr. 0;7*0<<6 privind regimul armelor şi muniţiilor, cu

modificările şi completările ulterioare instituie oligativitatea oţinerii prealaile de

autorizaţie în vederea înc+eierii de acte juridice privitoare la arme şi muniţii.;<

) cel ce se obligă să fie titularul dreptului. Condiţia este cerută în cazul actelor

juridice constitutive sau translative de drepturi, fiind o aplicaţie a principiului de drept

potrivit căruia nimeni nu se poate oliga valail la ceva ce nu are 4 ne!o dat uand non

habet < şi nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are el însuşi 4 ne!o plus juris

ad aliu! transferre potest( ua! ipse habet .01

88 Gabriel Boroi, Liviu Stanciulescu, o!. cit., !a#.119+120



91 Iosi *. rs, )ar$en -oică o!. cit., !a#. 26(

41



Condiţia pune în discuţie valailitatea sau nevalailitatea vânzării (înstrăinării&

lucrului altuia şi priveşte următoarele aspecte%

!n primul rând, dacă înstrăinarea priveşte unuri de gen sau unuri viitoare, lipsa

calităţii de proprietar în momentul înc+eierii actului juridic nu atrage nevalailitatea acestuia,

întrucât, în asemenea cazuri, dreptul de proprietate nu se transmite în momentul înc+eieriiactului juridic.

!n al doilea rând, dacă vânzarea (înstrăinarea& priveşte un un individual determinat,

iar părţile au fost de ună"credinţă sau cel puţin cumpărătorul (doânditorul& a fost de ună"

credinţă, crezând ca unul aparţine vânzătorului (înstrăinătorului&, actul juridic este anulail

pentru eroare asupra calităţii esenţiale a vânzătorului, care a fost socotit proprietar de către

cumpărător (este vora despre o nulitate relativă& dacă amele părţi au fost de rea"credinţă,

adică ştiau că lucrul vândut (înstrăinat& este proprietatea altei persoane, atunci actul juridiceste lovit de nulitate asolută pentru cauză ilicită.;0

!. Cauza sau scopul actului juridic

%.1 Precizări prealabile

Până la reglementarea adusă prin actualul Cod Civil nu a e'istat o definiţie legală anoţiunii de cauză, referirea la aceasta în vec+iul Cod Civil făcându"se doar prin enumerarea

condiţiilor esenţiale ale convenţiei şi cu referire la prezumţia de e'istenţă şi de validitate a

cauzei.

Codul Civil prin dispoziţiile art. -057 pune capăt controverselor din doctrină, statuând

că prin cauză se înţelege 2motivul care determină fiecare parte să înc+eie contractul3. )ltfel

spus, cauza răspunde la întrearea 2pentru ce3 sau 2în ce scop3 s"a înc+eiat actul juridic,

vizând aşadar, scopul urmărit de către părţi (causa finalis&.

%.2 Cerinele valabilităii cauzei actului juridic civil

Potrivit art.-05 Cod Civil, pentru a fi valailă, cauza actului juridic civil treuie să

îndeplinească cumulativ următoarele cerinţe%

a& să e4iste. !n ceea ce priveşte ine'istenţa cauzei, ea se poate datora lipsei de

discernământ sau, particularizat, pe diferite tipuri de acte, lipsa contraprestaţiei 4 în92 Iosi *. rs, o!. cit., !a#. 238

42



contractele sinalagmatice, nepredării unului 4 în contractele reale, lipsa intenţiei de a

gratifica 4 în actele cu titlu gratuit, adică, lipsa scopului imediat la înc+eierea actului.

1e e'emplu, s"ar putea oţine anularea unui legat pentru lipsa cauzei dacă se face

dovada că testatorul nu a ştiut că i se va naşte un copil (ceea ce implică necunoaşterea, de

către testator, a sarcinii femeii& şi că, dacă ar fi cunoscut această împrejurare, nu ar mai filăsat legatul.;5

Potrivit art. -05: alin. (-& Cod Civil, 2lipsa cauzei atrage anulailitatea contractului,

cu e'cepţia cazului în care contractul a fost greşit calificat şi poate produce alte efecte

juridice3. 1esigur că, în situaţia cauzei false, nulitatea relativă a actului juridic va interveni

numai dacă sunt îndeplinite condiţiile de la eroare. !ntrucât condiţiile de validitate privesc

înc+eierea actului juridic, înseamnă că e'istenţa cauzei se apreciază prin raportare la

momentul înc+eierii acestuia. )ltfel spus, nu este necesar ca motivut determinat al înc+eieriiactului juridic să suziste până la e'ecutarea acestuia. 1acă împrejurarea care a determinat pe

una din părţi să înc+eie actul juridic a suferit modificări sau a dispărut până la e'ecutarea

acestuia, atunci nu se va pune prolema anulării actului juridic pentru lipsa cauzei, ci, după

caz, prolema revizuirii efectelor pe temeiul impreveziunii, a riscului sau c+iar a leziunii.

& să fie licită. Caracterul licit al cauzei presupune ca aceasta să fie conformă legii şi

ordinii pulice ( art. -05 alin. 0 Cod Civil&.

1e asemenea, cauza este ilicită şi în ipoteza fraudei la lege, deci atunci când actul

juridic este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative.;6

) frauda legea înseamnă a eluda prescripţiile ei care sunt aplicaile în mod normal

raportului juridic al părţilor în cauză. Frauda la lege se concretizează întodeauna în adoptarea

conştientă şi voluntară a unor mijloace care sunt licite în aparenţa lor, dar sunt îndreptate

împotriva oligaţiilor impuse prin norma juridică. Frauda la lege nu este o încălcare directă a

legii, ci o nesocotire indirectă a ei. Frauda la lege presupune două elemente% unul material,

care constă în procedeul folosit, care prin el însuşi nu este contrar legii, şi un element

intelectual sau inteţional, care constă în eludarea sau sustragerea de la aplicarea unui te't de

lege.;7


94 rt. 123( )o )ivil


43



1e e'emplu, menţionăm contractul prin care D se oligă să îi plătească lui H o sumă

de ani dacă acesta din urmă săvârşeşte o anumiă infracţiune.

Cauza ilicită este sancţonată cu nulitatea asolută, iar prestaţia primită sau e'ecutată

în temeiul unei cauze ilicite rămâne întodeauna supusă restituirii.

c& să fie !orală. Conform art. -05 alin. (5& Cod Civil, cauza este imorală atunci cândeste contrară unelor moravuri. Cauza imorală atrage nulitatea asolută a actului juridic dacă

este comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut"o sau, după împrejurări, treuia

să o cunoască 4 art. -05: alin. (0& Cod Civl, iar prestaţia primită sau e'ecutată în temeiul unei

cauze imorale rămâne întodeauna supus restituirii conform art. -5: Cod Civil.;

%.3 &tructura cauzei

!n doctrina actuală, pe aza concepţiei formulate de marele civilist, profesorul $raian

Ionaşcu, se admite că în structura cauzei actului juridic civil intră două elemente, şi anume%

scopul imediat şi scopul mediat" care împreună alcătuiesc şi e'plică noţiunea de cauză;8.

#copul imediat (causa pro4i!a&, numit şi scopul oligaţie, este acelaşi la fiecare

categorie de acte juridice;:, astfel%

a& în contractele sinalagmatice, cauza fiecărei oligaţii asumate de una din părţi o

constituie prefigurarea, considerarea mentală a contraprestaţiei celeilalte părţi, perspectivae'ecutării prestaţiei promise de către cealaltă parte. ?iectul creanţei fiecărei părţi este cauza

juridică a oligaţiei sale transmiterea dreptului de proprietate, oiect al creanţei

cumpărătorului constituie cauza juridică a oligaţiei sale de a plăti preţul, după cum plata

preţului, oiect al creanţei vânzătorului constituie cauza juridică a oligaţiei sale de a

trasmiete dreptul de proprietate asupra lucrului vândut. Cu alte cuvinte, într"un contract de

vânzare , scopul imediat al consimţământului cumpărătorului de a plăti preţul constă în

prefigurarea doândirii dreptului de proprietate asupra lucrului (oiect al creanţei sale&, iar

scopul imediat al consimţământului vânzătorului de a transmite dreptul de proprietate şi a

preda unul constă în prefigurarea mentală a plăţii preţului (oiect al creanţei sale&

& în actele juridice cu titlu gratuit, cauza oligaţiei celui care dispune constă în

intenţia sa lierală manifestată faţă de persoana gratificată. Fiecare act juridic unilateral are


9( Iosi *. rs, )ar$en -oică, o!., cit., !a#. 2(2

98 Ibie$.

44



un scop imediat propriu. )stfel, de e'emplu, scopul imediat al ofertei de a contracta constă în

reprezentarea acceptării ofertei, şi a înc+eierii contractului scopul imediat, în cazul

promisiunii pulice de recompensă constă în reprezentarea de către promitent a e'ecutării

prestaţiei pentru care urmează să plătească recompensa etc.

c& în actele juridice reale (împrumut, gaj, depozit& cauza oligaţiei de restituire aîmprumutului, a oiectului dat în gaj sau în depozit constă în prefigurarea predării lucrului.

d& în contractele aleatorii, cauza oligaţiilor o constituie riscul 4 prefigurat de fiecare

parte cu privire la un eveniment viitor şi incert de care depinde şansa de a câştiga sau neşansa

de a pierde.

=copul imediat, în cadrul aceleiaşi categorii de acte juridice este un element astract

(ca rezultat al unui proces de generalizare&, oiectiv şi invariail (acelaşi la actele din aceeaşi

categorie&.#copul mediat (causa re!ota&, numit şi scopul actului juridic, este motivul principal

ce a determinat înc+eierea actului juridic şi are în vedere însuşirile, calităţile prestaţiei sau

persoanei;;.

=copul mediat al cauzei este elementul concret, suiectiv şi variail de la un act

juridic la altul. )stfel, într"un contract de vânzare"cumpărare, scopul mediat este diferit de la

vânzător la vânzător (unul vinde pentru a cumpăra altceva, altul vinde pentru a plăti o datorie

etc.& şi de la cumpărător la cumpărător (unul cumpără pentru a face o investiţie, altul cumpără

pentru a face o donaţie etc.&. Putem spune deci că scopul mediat este c+iar destinaţia concretă

ce urmează a se da sumei oţinute ca preţ şi respectiv lucurului cumpărat.

&anciunea nerespectării condiiilor cauzei actului juridic civil. Codul Civil

sancţionează diferit nerespectarea condiţiilor de caliditate a cauzei actului juridic, astfel%

a& lipsa cauzei se sancţionează cu nulitatea relativă.

& cauza ilicită sau imorală se sancţionează cu nulitatea asolută.

Ca efect al nulităţii asolute, conform art. -5: Cod Civil, 2Prestaţia primită sau

e'ecutată în temeiul unei cauze ilicite sau imorale rămane întodeauna supusă restituirii3 -<<

99 Ibie$

100 Iosi *. rs, )ar$en -oică, o!., cit., !a# 2((

4



I$ Concluzii

Prin act juridic civil se înţelege o manifestare de voinţă făcuta cu intenţia de a produce

efecte juridice, respectiv, de a naşte, a modifica sau a stinge un raport juridic concret

Prin condiţiile actului juridic civil înţelegem elementele din care este alcătuit un astfel

de act. Pentru a ne face cât mai înţeleşi, treuie să distingem între următoarele categorii de

condiţii% condiii de fond (ce privesc conţinutul actului juridic civil& şi condiii de for!ă (care

se referă la modalitatea de e'teriorizare a manifestării de voinţă& condiii eseniale (care

treuie îndeplinite în mod oligatoriu, în lipsa lor actul juridic civil nefiind valail& şi condiii

neeseniale (pot fi prezente sau pot lipsi din actul juridic civil fără a afecta valailitatea

actului respectiv& condiii de validitate (a căror nerespectare atrage nulitatea actului juridic

civil& şi condiii de eficacitate (sunt acelea a căror neîndeplinire nu atrage nulitatea actului

juridic civil, deci care nu se referă la formarea valailă a actului civil, dar care îl pot face

inopozail& condiii generale (cerute pentru orice act juridic& şi condiii speciale (cerute doar

pentru anumite categorii de acte juridice civile&.

Condiţiile de fond ale actului juridic civil sunt % capacitatea, consimţământul, oiectul

şi cauza.

Capacitatea de a înc+eia acte juridice civile este o condiţie de fond, esenţială, de

validitate a actelor juridice civile. Capacitatea de a înc+eia acte juridice civile este aptitudinea

suiectelor de drept civil de a deveni titulare de drepturi şi oligaţii civile ca urmare a

înc+eierii actelor juridice civile, capacitatea reunind în structura sa o parte din capacitatea de

folosinţă şi capacitatea de e'erciţiu a persoanei fizice sau juridice.

?iectul actului juridic civil este reprezentat de conduita părţilor, respectiv acţiunile

sau inacţiunile la care sunt îndreptaţite sau de care sunt ţinute.Cauza actului juridic civil constă în oiectivul urmărit la înc+eierea unui asemenea

act. Cauza nu treuie confundată nici cu oiectul şi nici cu consimţământul, iar aceasta nu se

confunda nici cu izvorul raportului juridic civil deoarece s"ar confunda partea cu întregul.

Cât despre forma actului juridic civil, potrivit principiului consensualismului, este

modalitatea de e'teriorizare a manifestării de voinţă cu intenţia de a crea , modifica sau stinge

un raport juridic civil.

46



Geferitor la tema analizată, noi am reusit să tratam fiecare supunct în parte,

e'plicând cât de clar posiil noţiunea de act juridic civil, precum şi a condiţiilor de fond ale

acestuia.

%ibliografie

Iosif &. 'rs" Carmen (odică (0<-7&, 1rept Civil. $eoria Aenerală, @ditura

amangiu, Bucureşti.

Iosif &. 'rs, 1rept Civil Gomân. $eoria generală, @ditura #niversităţii $itu

>aiorescu 0<<:, Bucureşti.

Iosif &. 'rs" Carmen (odică (0<-<&, 1rept Civil. $eoria generală. Persoanele, vol. I,@ditura Genaissance, Bucureşti.

abriel %oroi" *iviu #tănciulescu (0<-0&, Instituţii de drept civil în reglementarea

noului Cod Civil, @ditura amangiu, Bucureşti.

(eodor %odoa+că" #orin Ovidiu ,our" Cioncă -lexandru (0<-0&, 1rept Civil"

partea generală, @ditura #niversul uridic, Bucureşti.

duard /unger 0rediger (0<--&, Introducerea în studiul 1reptului Civil, @dituraamangiu, Bucureşti.

abriel %oroi" Carla -lexandra -ngelescu (0<--&, Curs de 1rept Civil. Partea

generală, @ditura amangiu, Bucureşti.

abriel %oroi" Carla -lexandra -ngelescu (0<-0&, Curs de 1rept Civil. Partea

generală, @ditura amangiu, Bucureşti.

&ăzvan 1inică (0<-5&, Contracte civile speciale în /oul Cod Civil, @ditura

#niversul uridic, Bucureşti.

mest *upan" &i2ard -rpad 0antilimon (0<-0&, 1rept Civil. Partea generală

conform /oului Cod Civil, @ditura C. . BecJ, Bucureşti.

'ngureanu Ovidiu" Cornelia unteanu (0<-5&, 1rept Civil. Partea Aenerală,

@ditura #niversul uridic, Bucureşti.

4(



abriela 4lorescu (0<-5&, /ulitatea actului juridic civil, @ditura amangiu,

Bucureşti.

C. 5amangiu" I. &osetti %ălănescu" -l. %ăicoianu (-;;:&, $ratat de drept civil

român, Volumul II, @ditura )ll, Bucureşti.

,oul Cod Civil6 Comentarii" doctrină jurisprudenţă (0<-0&, @ditura amangiu,

Bucureşti.

Codul Civil republicat (0<--&, @ditura C. . BecJ, Bucureşti.

48



Documents

Conditiile de Fond Ale Actului Juridic Civil