Universitatea Babeș-Bolyai Facultatea de Educație

Fizică și Sport

Referat

Condiția fizică

Student: Pop Nicu-Andrei

Conditia fizica reprezinta situația unui sportiv din punct de vedere fizic și al pregătirii sale

teoretice și practice. A fi in forma inseamna stare de maximă capacitate de efort a organismu-

lui, obținută prin antrenament, disciplină, viață sportivă etc.

Dupa Claude Bouchard, specialist in fiziologia exercitiilor, o buna conditie fizica trebuie sa

se refere, in principal, la urmatoarele aspecte:

• rezistenta organica;

• forta si rezistenta musculara;

• pozitia, mai ales cea a bazinului;

• tesutul adipos raportat la greutatea corporala;

• capacitatea de destindere si relaxare.

Rezistenta cardiovasculara

Exercitiile te ajuta atat sa previi, cat si sa anulezi afectiunile cardiovasculare. Pentru acest lu-

cru este recomandat sa integrezi in programul tau intre 30 si 60 de minute timp in care sa

efectuezi exercitii de intensitate medie, de 3/4 ori pe saptamana.

De ce sunt importante exercitile?

Multe studii au dovedit ca practicarea unor activitati fizice diminueaza riscurile afectiunilor

cardiovasculare. Un program regulat de exercitii iti mentine corpul sanatos. Un organism

antrenat zilnic rezista in fata bolilor mult mai bine decat unul neantrenat.

Exercitii aerobice

Exercitiile aerobice stimuleaza producerea oxigenului. Exercitiile aerobice inglobeaza activi-

tati fizice - precum plimbarile, joggingul, biciclismul, inotul etc. - in urma carora inima isi

mentine sanatatea pentru o perioada indelungata de timp. Pe parcursul acestor activitati, canti-

tatea de sange care circula prin organism se mareste, producand oxigenul necesar proceselor

ce au loc la nivelul celulelor si al tesuturilor. Exercitiile aerobice regulate reprezinta un factor

extrem de semnificativ pentru mentinerea sanatatii cardiovasculare.

Forta musculara, puterea, compozitia tesutului

Intrebarea comuna pe care si-o pun toti sportivii, indiferent de exercitiul fizic practicat este

ce performante pot avea muschii - ce forte pot dezvolta atunci cind e nevoie, cita putere se

poate realiza in timpul unei activitati de performanta si cit poate dura activitatea musculara in-

tensa.

Forta unui muschi e determinata in principal de marimea lui, avind o forta contractila max-

ima 3-4 kg/cm2 de sectiune transversala a muschiului. Astfel, o persoana cu un nivel ridicat

de testosteron si deci cu o masa musculara mai dezvoltata va avea o forta musculara mai mare

decit o persoana fara avantajul testosteronului. De asemenea, sportivii care in urma exerciti-

ilor fizice obtin o crestere a masei musculare - cum este cazul celor ce practica culturismul -

vor obtine o imbunatatire a fortei musculare. De exemplu, un halterofil sau un culturist pot

avea muschiul cvadriceps cu o sectiune transversala de 150 cm2. Aceasta inseamna o forta

maxima de contractie de 450-600 kg, toata aceasta forta aplicindu-se pe tendonul petelor.

Putem intelege astfel cu usurinta de ce acest tendon se poate rupe sau chiar se poate smulge

insertia lui pe tibie. Cind asemenea forte apar in tendoanele ce consolideaza o articulatie, ele

se transmit si la nivelul suprafetelor articulare sau chiar la alte tendoane si ligamente din artic-

ulatia respectiva, facind posibile fracturi prin comprimarea articulatiei, ruptura unor cartilaje,

intinderea sau smulgerea ligamentelor, etc. Forta de sustinere a unui muschi este cu aproxima-

tiv 40% mai mare decit forta de contractie. Daca un muschi este deja contractat si o forta exte-

rioara incearca sa-l intinda asa cum se intimpla la nivelul cvadricepsului cind cazi in picioare

dupa o saritura, e nevoie de o forta cu 40% mai mare decit forta dezvoltata intr-o contractie

izotonica, cu scurtarea muschiului. Astfel, forta medie calculata anterior pentru muschiul

cvadriceps (525 kg) va deveni 735 kg. E evident ca aceasta forta poate sa puna in pericol ten-

doanele, ligamentele si articulatiile. Deasemeni poate cauza distrugeri chiar in interiorul fi-

brelor musculare. De fapt, prin intinderea fortata a unui muschi contractat la maxim se poate

produce cel mai inalt grad de suferinta musculara.

Puterea de contractie a unui muschi e diferita de forta de contractie a muschiului. Puterea ma-

soara travaliul muschiului intr-un interval dat de timp. Ea este determinata nu numai de forta

de contractie a muschiului, ci si de lungimea contractiei si de numarul de contractii dintr-un

minut. sn general, puterea muschiului se masoara in kg-m/min. Astfel, un muschi ce poate

ridica o greutate de 1kg la inaltimea de 1 m intr-un minut sau care poate deplasa lateral un

obiect contra unei rezistente de 1 kg intr-un minut, are o putere de 1 kg-m/min. Puterea max-

ima ce poate fi produsa de toti muschii unui sportiv bine antrenat, cu toti muschii lucrind im-

preuna, are urmatoarele valori:

primele 8-10 sec. 7000 kg-m/min

primul minut 4000

primele 30 minute 1700

E clar ca o persoana va fi capabila de o putere extrema pentru un interval scurt de timp - de

exemplu, atunci cind alergam 100 m - pe cita vreme cu intrecerile de lunga durata puterea

produsa de muschi va fi numai un sfert din puterea initiala. Aceasta nu inseamna ca perfor-

manta atletica e de 4 ori mai mare in primele 8-10 secunde decit in urmatoarele 30 de minute,

deoarece eficienta transformarii puterii musculare in performanta atletica e frecvent mult mai

mica in timpul unei activitati rapide decit in timpul unei activitati mai putin rapide dar efectu-

ata sustinut. Astfel, viteza realizata de un alergator intr-o cursa de 100 m, care dureaza 8-10

secunde e numai de 1,75 ori mai mare decit viteza unui sportiv ce alearga 30 de minute. In

ciuda faptului ca puterea musculara e de 4 ori mai mare in primele 8-10 secunde decit in ur-

matoarele 30 de minute.

Ultimul parametru ce masoara performantele unui muschi este rezistenta musculara. Aceasta

depinde de suportul nutritiv al muschiului si mai mult decit de orice, de nivelul glicogenului

stocat in muschi in perioada premergatoare exercitiului. O persoana cu dieta bazata pe hidrati

de carbon va stoca mult mai mult glicogen in muschi decit o persoana avind o dieta mixta sau

bogata in grasimi. Deci, rezistenta e mult mai imbunatatite in urma unei diete bogata in hidrati

de carbon. sn cazul unor sportivi alergind cu o viteza tipica pentru maraton, rezistenta lor, ma-

surata in timpul in care ei pot alerga pina la epuizare, a avut urmatoarele valori:

Dieta bogata in hidrati de carbon 240 minute

Dieta mixta 120 minute

Dieta bogata in grasimi 85 minute

Aceste valori corespund foarte bine cu nivelul glicogenului depozitat in muschi (mg/kg

muschi).

Dieta bogata in hidrati de carbon 40 mg/kg muschi

Dieta mixta 20 mg/kg muschi

Dieta bogata in grasimi 6 mg/kg muschi

Alimentatia sportivului

Inca din timpuri stravechi alimentatia sportivilor era cu totul diferita de cea a omului de rand.

Ba chiar se considera ca anumite alimente ar avea proprietati de inviorare uneori de-a dreptul

miraculoase.

La grecii antici, sportivii pastrau un anumit regim inaintea competitiei. S-a mers pana acolo

incat sa se considere ca alimentatia trebuie sa difere in functie de sportul practicat, si anume

carnea de capra se indica la saritori, carnea de antilopa la alergatori, carnea de porc la lupta -

tori s.a.

Astazi s-a format o adevarata profesie pentru a gasi regimuri alimentare adecvate sportului

efectuat. De exemplu, s-a spus ca un alergator de fond si un saritor in inaltime nu pot avea

acelasi fel de alimentatie , deoarece consumul energetic al muschilor este diferit repartizat la

cei doi sportivi. Marile cluburi sportive cheltuie sume importante pentru a ajuta performanta

cu diete si alimente care sa ofere un aport energetic sportivului .

Nutritia trebuie sa asigure atat sursa de energie si de substante plastice, cat si o serie de alte

cerinte ca: cresterea rezistentei fizice, accelerarea perioadei de reabilitare, cresterea posibili-

tatilor de adaptare a organismului la activitatea intensa a muschilor si la conditii speciale

(clima, altitudine, s.a.), reglarea greutatii (slabirea sau ingrasarea la atletii grei si, respectiv la

aruncatorii de ciocan).

Aceste particularitati impun ca normele igienice de alimentatie rationala sa fie respectate cu

mai multa strictete decat in alte cazuri.

Dincolo de necesarul caloric specific, strict dependent de consumul energetic din cursul efor-

tului fizic, sportivul mai are nevoie si de o cantitate adecvata si echilibrata de factori nutritivil

de baza: vitamine,protide,lipide,minerale, glucide, apa.

Se va avea grija de asemenea sa se acopere pierderile importante de sodiu si de potasiu prin

transpiratie, mai ales in cazul cand sportivul face eforturi la temperaturi inalte.

Important pentru sportiv din punct de vedere al echilibrului acido-bazic este cel din primele

1520 de minute de dupa efort, atunci cand organismul trebuie sa combata acidoza produsa in�

timpul competitiei. Pentru a putea combate acest impediment este recomandat sa asimileze

bauturi alcaline, tocmai pentru a obtine acest efect.

Repartizarea alimentelor in cursul zilei se va face in functie si de efortul depus. Astfel micul

dejun trebuie sa fie substantial dar nu prea abundent, stiindu-se ca efortul cel mai intens este

depus in prima parte a zilei. Daca exercitiul sportiv continua si dupa-amiaza, pranzul va fi al-

catuit din alimente usor digerabile si cu volum mic. Principala masa va fi cea de seara, la ter -

minarea exercitiului fizic. Aceasta se va servi insa cu cel putin doua ore inainte de culcare

pentru a se asigura un somn linistit, odihnitor.

Sunt situatii speciale (maraton, ciclism, canotaj) cand sportivul depune eforturi fizice o pe-

rioada de timp mai indelungata. Aceasta inseamna ca sportivul trebuie aprovizionat in decur-

sul intregii perioade a efortului cu alimente semilichide sau lichide usor digerabile, dar bogate

in factori nutritivil ca: bulionul de carne, supele de zarzavat, cremele de legume, sucurile de

fructe, budincile de orez, fructele uscate, ciocolata etc.

In aceste situatii incercati sa evitati lipidele si proteinele in cantitate crescuta. Pentru potolirea

setei sunt foarte bune sucurile naturale de fructe (portocale, lamai, mere, rosii) si apa miner-

ala. Avand in vedere pierderile de lichide si de sodiu prin transpiratie, se vor adminstra la o

ratie de 6 000 calorii, cca. 6 litri de lichide dintre care 2/5 vor proveni din apa continuta in ali-

mente, iar restul se va completa cu apa ingerata ca atare sau odata cu sucurile, supele etc.

Clorura de sodiu se adauga in apa, in concentratie de 0,20,5'% sau in casete, in cantitate de 23� �

g pe zi.

Multe competitii impun sportivilor un barem in ceea ce priveste greutatea corporala, prin ur-

mare mentinerea greutatii este o problema ce face parte din antrenamentul sportivului .

Aceeasi problema se pune si in timpul antrenamentului, este recomandabil ca in perioada de

antrenament regulat sa se evite variatiile de greutate. In cazul unor sporturi se indica o reduc-

ere a greutatii sub cea limita. Astfel sunt : boxul, luptele greco-romane, formula 1. Alteori din

contra, se impune cresterea greutatii corporale fie pe seama masei musculare (aruncatorii de

greutati), fie pe seama grasimilor de rezerva (inotatori de cursa lunga).

O atentie deosebita in alimentatia sportivilor trebuie acordata rolului vitaminelor in sport.

Multi medici sportivi recomanda administrarea unor cantitati mari de vitamine pentru

obtinerea unor rezultate sportive deosebite. Nu este o solutie salvatoare, iardopajul cu asa� �

ceva poate da reactii adverse.

Daca ar fi sa facem o comparatie intre necesarul de vitamine ale unui sportiv cu cel al unui

sedentar, putem spune ca sportivii au nevoie de un supliment de vitamine, dar aceasta nu justi� � -

fica doparea lor, care nu e numai inutila, dar poate deveni si daunatoare. Astfel, vitamina B1

administrata in cantitate mare (pe cale bucala sau parenteral) poate da accidente ; vitamina

B12 in doze mari provoaca alergie; vitamina C administrata timp indelungat in cantitati cres-

cute poate provoca acidoza, fenomene de gastrita sau de insuficienta suprarenala; vitamina B6

data in exces provoaca tulburari nervoase cu fenomene de incoerenta.

De aceea vitaiminoterapia la sportivi trebuie sa fie o polivitaminoterapie in doze echilibrate,

cu pastrarea raportului optim intre vitamine. Depasirea cantitatilor mentionate anterior nu este

nici necesara si nici indicata, in concluzie, scopul masurilor nutritionale luate in cazul

sportivilor este sa le mentina forma in limitele unei alimentatii rationale echilibrate De ce ex-

ercitiile fizice sunt solutia?

Sportul te poate ajuta sa combati stresul si depresia

Nu stii cand s-a intamplat acest lucru... Iar "de ce", chiar nu mai are importanta pe moment.

Cauzele aparitiei stresului sau a depresiei consta, de regula, in suprasolicitatea emotionala si

intelectuala. Indiferent daca esti acasa ori la serviciu, ti se cere sa dai randament maxim si te

straduiesti in sensul acesta. Azi, maine, poimaine... peste o luna, peste doua luni... situatia se

prezinta la fel si vine un moment cand simti ca nu mai poti face fata. De vreme ce de respons-

abilitati nu poti scapa (cel mult, poti redistribui sarcinile, pe o anumita perioada), ar trebui sa

gasesti o solutie de a te elibera de anxietate si de a-ti regasi cheful de viata.

Poate ca ultimul lucru din lume de care ai chef este exercitiul fizic. N-ar fi de neinteles acest

lucru, dat fiind ca depresia se caracterizeaza, intre altele, si prin dezinteres fata de tot ceea ce

te inconjoara, iar in ceea ce priveste stresul... sa fim seriosi, iti spui tu, de jogging imi arde

mie cand eu nu mai stiu cum sa ma impart intre atat de multe responsabilitati?

Vorbind strict din punct de vedere medical, activitatea sportiva nu reprezinta o metoda pro-

priu-zisa de combatere a stresului. Dar ceea ce se stie cu siguranta este ca amelioreaza simp-

tomele acestuia si acest lucru este valabil si referitor la depresie. Gandeste-te putin: daca o

prietena este deprimata, ce-i recomanzi? "Fa miscare, ocupa-te de tine, iesi cat mai mult,

plimba-te...".

Obisnuieste-te sa practici cu regularitate exercitii fizice si orienteaza-te spre acele activitati

care iti fac placere: dans, gimnastica aerobica, inot, jogging, plimbari sau mersul pe bicicleta.

Este de preferat ca, in oricare dintre aceste cazuri, sa nu fii singura, ci insotita de cativa pri -

eteni. Nu multi, pentru ca aglomeratia te indispune, dar nici nu este de dorit sa fii singura,

pentru ca ai ajunge (din nou!) sa te gandesti la dosarul pe care nu ai apucat sa-l solutionezi

inca... la proiectul pe care nu l-ai finalizat si al carui termen de predare se profileaza amenin-

tator la orizont... sau la copilul tau, care a luat o nota proasta. Sau la teava fisurata din baie.

Am enumerat tot atatea motive care, coroborate, au dus in timp la aparitia stresului.

Este adevarat ca, in prima faza, va trebui sa te lupti putin cu tine insati. Sa "tragi de tine", cum

se spune, pentru ca deocamdata nu ai motivatia necesara. Gandeste-te la avantajele pe care le

poate avea sportul in aceasta situatie. Pe langa stimularea secretiilor de endorfina, activitatea

fizica te ajuta sa-ti imbunatatesti calitatea somnului si iti reda pofta de mancare (nu spune ni-

meni ca ar urma sa-ti pui silueta in pericol, ci doar sa te alimentezi! Aspect care, atat in stres,

cat si in depresie, este cel putin problematic...).

Pe langa aceasta, miscarea reduce nivelul cortizolului - asa numitul "hormon al stresului",

care este produs de glandele suprarenale si controlat de hipotalamus. In cazul aparitiei unui

dezechilibru, tensiunea arteriala si sistemul imunitar vor avea de suferit. Totodata, activitatea

sportiva contribuie la cresterea temperaturii corpului, ceea ce iti confera, per ansamblu, o stare

de confort.

Toate aceste efecte combat cu succes starile de neliniste, anxietate, iritabilitate, stres,

oboseala, neincrederea in sine si frustarea. Desigur, efectul nu este imediat, insa vei observa

de indata primele ameliorari. Pe langa activitatile sportive mentionate, retine ca este de

preferat sa optez nu atat pentru sporturi de echipa, ci pentru unele precum tenis sau bad-

minton. Explicatia este simpla: in jocurile de echipa, tinzi sa nu te implici atat de mult (doar

nu-ti sta mintea la asa ceva...) si sa participi mai mult din inertie. Aceasta ca sa nu mai

spunem ca un eventul conflict survenit intre coechipieri nu ar afce decat sa inrautateasca lu-

crurile.

Pe de alta parte, inchipuie-ti ca joci tenis. Iata un dublu avantaj: partenerul de joc te mentine

"in priza", nelasandu-te sa te blazezi, iar prin intermediul stilului de joc, ai ocazia sa te

eliberezi de sentimentele negative, dat fiind cas lovesti mingea cu putere .

Dupa cum stii, orice inceput este dificil; acesta, cu atat mai mult, cu cat detii un "bagaj" emo-

tional nociv. Prin urmare, incepe usor, cu cate 10-15 minute de miscare de trei ori pe sapta-

mana si mareste constant ritmul. Daca perseverezi, vei obtine rezultate: asa cum n-ai idee

cand s-au instalat stresul sau depresia, tot astfel nu vei sti nici cand ai scapat de ele...

Exercitiile fizice nu numai ca ajuta la prevenirea multora dintre aceste afectiuni, dar ajuta si la

tratarea lor. Niciodata nu este prea tarziu sa renunti la stilul de viata sedentar. Studiile arata

ca:

• Persoanele in varsta isi pot intari si mari masa musculara prin exercitii la fel ca tinerii;

• Riscul de cazaturi este mai mic daca muschii sunt puternici si viteza de reactie este mai

buna;

• Persoanele in varsta care sufera de osteoporoza isi pot creste masa osoasa prin exercitii

fizice;

• Mersul si exercitiile cu greutati sunt cele mai indicate pentru mentinerea masei osoase;

• Persoanele in varsta care fac exercitii acvatice pot inregistra o crestere de masa muscu-

lara si osoasa;

• Persoanele care sufera de artrita pot ameliora simptomele prin exercitii regulate.

          Fie ca este vorba despre copii ori despre adulti, nu toti au aceleasi aptitudini fizice.

   Din acest motiv, practicarea unui sport care sa corespunda acestor caracteristici este elementul care conditioneaza atingerea rezultatelor maxime. Initiindu-se in sport, cei mici descopera pozitii, senzatii, gesturi noi. Toate aceste experiente noi, amuzante, ii ajuta sa se situeze in spatiu, le dezvolta mai bine coordonarea, simtul echilibrului si ii face stapâni pe fortele lor. Astazi, exista bebelusi inotatori sau gimnasti, de la 6 luni, chiar daca lectii de inot se iau, frecvent, de la 3-4 ani. La 4 ani pot invata skiul, dansul, judo sau gimnastica. Spre 6-7 ani, copilul are nevoie vitala sa se miste, sa alerge, sa sara. Sportul are un aport excelent in dezvoltarea armonioasa a corpului, ameliorarea psiho-motricitatii si deprinderea integrarii intr-un grup. Pe planul coordonarii miscarilor, ma-turitatea dobândita permite gesturi mai tehnice. Dar, la aceasta vârsta, copilul este putin rezistent la efort si oboseste repede. Se recomanda inotul, mersul cu rolle, tenisul, dansul, echitatia, scrima, judo, sporturile colective. Copilul trebuie lasat sa-si aleaga, din paleta atât de diversa, sportul pe care sa-l practice, pentru a fi vorba, cu adevarat, de-spre o activitate de placere.          Adolescentul isi optimizeaza performantele. Densitatea osoasa este la maxim iar

masa musculara este dezvoltata mult. In functie de capacitatile sale fizice, el va putea face proba rezistentei, fortei fizice, supletii, a rigorii si ambitiilor competitive. In aceasta perioada poate opta pentru o disciplina sportiva anume. Sunt permise toate activitatile sportive: natatia, joggingul, artele martiale, patinajul, sporturile colective.          Cel mai adesea, viata sociala, profesionala si familiala, lasa adultilor putin timp pentru practicarea unei activitati sportive. In ciuda faptului ca, de pe la 30 de ani masa musculara, supletea, densitatea osoasa isi incep declinul, iar sportul ar fi indispensabil. Cel mai bun program ar fi o combinatie de activitati de rezistenta cu altele, "de crutare". Alternativ, de 2-3 ori pe saptamâna, se recomanda jogging si gimnastica-acvatica, inot si mers pe jos, yoga si step, gimnastica si tenis.           Dupa 50 de ani, femeile devin la fel de vulnerabile ca barbatii in fata maladiilor cardio-vasculare. Densitatea osoasa diminueaza, ele putând suferi de osteoporoza. Sportul trebuie privit ca un paleativ. El intretine capitalul osos, amelioreaza circulatia sangvina, fortifica inima, garanteaza tonicitatea musculara si supletea articulatiilor. Ajuta, de asemenea, la conservarea simtului echilibrului. Se recomanda, in caz de osteo-poroza, mersul pe jos. In cazul suferintelor cauzate de traumatisme articulare, gimnas-tica acvatica si inotul sunt folositoare. Pentru a combate eventualele pierderi de echili-bru si de coordonare se recomanda yoga si golf, iar celor cu probleme de circulatie, sporturi nautice.          Concluzia fireasca: sportul este bun la orice vârsta...

Conditia fizica generala consta in abilitatea de a efectua un anumit efort fizic raportat la tipul constitutional si varsta. O conditie fizica generala optima este mentinuta de efectu-area regulata a unui efort fizic adecvat (sportul si gimnastica de intretinere). Exista mai multe metode prin care se poate determina nivelul conditiei fizice generale.         

Conditia fizica functionala - fitnessul functional

Una din metodele cele mai bune de a determina nivelul conditiei fizice generale este reflectat

prin abilitatea fiecarei persoane de a desfasura cu usurinta anumite activitati pecum mersul,

ridicatul, urcatul scarilor, fara aparitia unor semne suparatoare precum durerea sau disconfor-

tul. Fitnessul functional are la baza un organism sanatos (in special plamanii, inima, sistemul

osos, articular si muscular). Functionalititatea acestor sisteme si organe sunt buni indicatori ai

conditiei fizice generale. Efectuarea exercitiilor fizice generale imbunatatesc si mentin condi-

tia fizica a organismului, prelungind viata (prin imbunatatirea functionalitatii organelor si

scaderea riscului de imbolnavire).

Paramentrii functionali - fiziologici

Monitorizarea si evaluarea functiei anumitor organe si sisteme pot evalua cu succes nivelul

conditiei fizice generale

Induranta cardiorespiratorie, cunoscuta de asemenea si sub numele de fitness aerobic, este una

din metodele cele mai bune in determinarea nivelului conditiei fizice generale. Monitorizarea

functiei cardiorespiratorii, indica cu exactitate cat de bine functioneaza cordul si plamanul si

astfel cat de bine se oxigeneaza restul organismului.

Forta si induranta musculara este importanta, deoarece arata cat efort trebuie sa depuna per-

soana pentru a efectua anumite activitati fizice. Induranta musculara ne arata cata energie se

consuma si cat efort poate efectua o persoana pana la instalarea oboselii sau durerii musculare

(instalarea febrei musculare ne arata faptul ca persoana in cauza a efectuat un efort fizic mult

mai mare decat ii permite conditia fizica generala. Prin mentinerea unui program regulat de

exercitii fizice se poate imbunatatii conditia fizica generala.

Flexibilitatea consta in abilitatea articulatiilor si ligamentelor de a permite efectuarea anumi-

tor miscari pe intreaga raza de mobilitate (atat cat este fiziologic posibil). Odata cu inaintarea

in varsta scade si mobilitatea, cu ingustarea spectrului general de miscare si chiar a predispoz-

itiei la anumite accidentari.

Structura corporala, proportia de tesut gras si muscular la greutatea totala si la inaltime, este

importanta in mentinerea unei conditii fizice optime. Multe afectiuni (diabetul zaharat,

cardiopatia ischemica sau cancerul) sunt strans legate de structura corporala si in special de

repartitia lipidelor in anumite tesuturi si organe.