Embed Size (px)
Citation preview
Concepţia juridică despre obiectul contabilităţii
Ştiinţă complexă, tehnică şi/sau instrument de descriere a unei realităţi concrete, contabilitatea asigură evidenţa, calculul, analiza şi controlul, în etalon monetar, atât a existenţei şi stării, cât şi a mişcării şi/sau transformării patrimoniului, capitalului sau resurselor economice.
Subiectul de drepturi şi obligaţii este persoana fizică sau persoana juridică, iar obiectul patrimoniului este reprezentat de bunurile economice.
Art.135 alin.1 din Constituţie consfinţeşte dreptul de proprietate publică al statului, iar art.135 alin.2 din Constituţie şi art.6 din Legea fondului funciar, legiferează dreptul de proprietate privată al cetăţenilor şi statului. Acestora două, li se adiţionează următoarele drepturi reale principale, aferente proprietăţii private:
• dreptul de uzufruct;
• dreptul de uz;
• dreptul de abitaţie;
• dreptul de servitute;
• dreptul de superficie;
• dreptul de folosinţă funciară;
Persoana juridică este acel subiect de drept civil care îl constituie gruparea de oameni (sau persoana fizică) care întruneşte condiţiile stabilite de lege pentru dobândirea acestei calităţi. Noţiunea de „persoană juridică” rezultă din lege (Decretul nr.31/1954, Legea nr.21/1924).
statul
organele puterii
executive
organele puterii
judecătoreşti
unităţile
administrativ
teritoriale
organele puterii
legislative
alte persoane
juridice de stat
societăţile comerciale
şi agricole
cooperativele şi
uniunile de
cooperative
partidele politice,
sindicatele, alte
organizaţii
asociaţiile şi fundaţiile
reglementate
cultele religioase
După modul de creare
şi organizare
În funcţie de forma
de proprietate
În funcţie de natura
scopului urmărit
persoane
juridice
de drept
public
persoane
juridice
de drept
privat
persoane
juridice
private
persoane
juridice
de stat
persoane
juridice
cu participare
străină
persoane
juridice
cu scop
patrimonial
(economic,
„lucrativ”)
persoane
juridice
cu scop
nepatrimonial
(neeconomic,
social,
cultural)
denumirea
• sediul
Capacitate de
folosinţă
Legalitatea
Generalitatea
Inalienabilitatea
Intangibilitatea
Capacitatea
de exerciţiu
a persoanei juridice
constă în încheierea
de acte juridice,
generatoare de
drepturi şi obligaţii.
Se exercită
De catre manageri.
Obiectul patrimoniului este reprezentat de bunuri economice, adică valori care se obţin printr-un efort şi au caracter rar, limitat şi oneros.
bunuri care formează
obiectul dreptului de
proprietate publică al statului
sau al unităţilor administrativ-
teritoriale (art.135 alin.1 din
Constituţie şi art.5 din Legea
fondului funciar);
bunuri proprietate
privată aparţinând
cetăţenilor şi statului
(art.135 alin.2 şi 6 şi art.41
din Constituţie; art.6 din
Legea fondului funciar).
bunuri
scoase
din circuitul
civil
bunuri
supuse unui
regim special
de circulaţie
bunuri
care se află
în circuitul
civil
general
prin natura lor
prin determinarea
legii
prin anticipaţie
prin natura lor
prin destinaţie
prin obiectul la
care se referă
determinate
individual
determinate
generic
sunt cele
care se pot
schimba
unele cu altele
nu pot fi
înlocuite
unele
cu altele
VII. Bunuri divizibile şi bunuri indivizibile
VIII. Bunuri principale şi accesorii
IX. Bunuri producătoare de fructe
(frugifere) şi neproducătoare de fructe
(nefrugifere)
X. Bunuri corporale şi bunuri incorporale
la purtător la ordin nominativ
Bunuri economice = Drepturi + Obligaţii
Fluxurile intrapatrimoniale
Fluxurile interpatrimoniale
Capitalul fix Capitalul
circulant
Bunuri economice = Capital propriu + Capital împrumutat
După criteriul
funcţiilor principale
îndeplinite
agenţi
producători
de bunuri
şi servicii
nonfinanciare
destinate
pieţei
agenţi
consumatori
de bunuri
materiale şi
servicii
agenţi
financiari,
de credit şi
asigurări
agenţi
economici ce
exercită funcţii
de redistribuire
a veniturilor
pe baza
serviciilor
nonmarfare
prestate
sectorul
exterior sau
străinătatea
După funcţiile
economice
îndeplinite
Agenţii
economici
elementari
Agenţii
economici
agregaţi
- este identificabil
ca subiect distinct al vieţii
economice;
- este purtătorul
unor interese proprii;
- are un comportament
specific, constând în decizii
şi acţiuni elaborate şi
îndeplinite în mod autonom;
- dispune de resurse
care îi permit să promoveze
comportamentul adoptat;
- are capacitatea de
a iniţia şi întreţine relaţii
cu alţi agenţi economici
elementari;
- are calitatea de a-şi exercita
influenţa asupra mediului
său ambiant şi de a recepţiona,
la rândul său, influenţele
În funcţie de
ramură
agenţi
economici
din
agricultură
agenţi
economici
prestatori
de servicii
agenţi
economici
pentru
producerea şi
difuzarea
informaţiilor
Societatea în nume colectiv
Societatea în comandită simplă
Societatea pe acţiuni
Societatea cu răspundere limitată
I. Urmărind
modul de observare
şi de reflectare a
informaţiei
contabile, se au în
vedere următoarele
principii:
1) Dubla reprezentare a
patrimoniului entităţilor
economice şi sociale
2) Înregistrarea cronologică
şi sistematică
3) Înregistrarea sintetică
şi analitică
II. Folosind drept
criteriu întinderea
spaţială şi temporală a
informaţiilor contabile
urmărite, se deosebesc
următoarele principii:
1. Principiul entităţii
contabile
2. Principiul continuităţii
activităţii
3. Principiul independenţei
exerciţiilor, al
periodizării, sau al
delimitării temporale
III. Având drept
criteriu cuantificarea
şi măsurarea
elementelor
patrimoniale,
se deosebesc
următoarele
principii ale
contabilităţii:
1. Principiul costului
istoric
2. Principiul cuantificării
monetare
3. Principiul prudenţei
IV. Un alt criteriu
de separare a
principiilor contabilităţii
urmăreşte delimitarea
clară şi întărirea
responsabilităţii
persoanelor chemate
să organizeze şi să
conducă această
complexă activitate.
Potrivit criteriului
responsabilităţii,
deosebim:
1. Principiul intangibilităţii
bilanţului de deschidere
2. Principiul pragului de
semnificaţie sau al
importanţei relative
3. Principiul permanenţei
metodelor sau consecvenţei
4. Principiul prevalenţei
economicului asupra
juridicului
5. Principiul evaluării
distincte a elementelor
patrimoniale de activ şi
de pasiv
6. Principiul necompensării
V. Având în vedere
importanţa juridică
a situaţiilor şi documentelor
financiar-contabile, forţa
probatorie a acestora în
raporturile juridice,
literatura de specialitate
reţine următoarele
convenţii:
1. Organizarea şi
conducerea
contabilităţii
2. Principiul
fundamentării
documentare a
înregistrărilor
contabile şi al
uniformităţii
VI. O altă categorie
de principii contabile
se aplică contului de
profit şi pierdere,
aplicarea lor având
consecinţe şi asupra
informaţiilor
cuprinse în celelalte
situaţii financiare.
Aceste principii sunt:
1. Contabilitatea de
angajament
2. Principiul conectării
cheltuielilor la venituri
1. Cadrul contabil general
2. Standardele contabile
3. Legea contabilităţii nr.82/1991 republicată
4. Planul General de Conturi
5. Legi, ordonanţe de guvern, instrucţiuni şi norme, ghiduri profesionale specifice sectoarelor sau domeniilor de activitate
6. Dicţionare de conversie contabilă
7. Instituţia normalizării contabile.
Contul este un mijloc special de evidenţă şi calcul contabil, instrumentul cel mai reprezentativ pentru metoda contabilităţii, cu ajutorul căruia se înregistrează existentul iniţial şi modificările la care este supus un element patrimonial, în decursul unei perioade de timp.
titlul sau
denumirea
debitul şi
creditul
rulajul
contului
(mişcarea,
adică
creşterea
sau
scăderea)
totalul
soldul
data şi
explicaţia
Elementele componente ale contului
şi care formează structura lui sunt:
Analiza contabilă trebuie
să răspundă la:
a) ce elemente
se modifică
prin influenţa
unei operaţii
singulare sau
a unui grup de
operaţii inseparabile,
iar dintre elementele
în cauză care
aparţin activului
şi care aparţin
pasivului?
c) în care
elemente de
activ şi de pasiv
se produc
creşteri şi
scăderi ?
b) ce conturi
intervin pentru
a înregistra
mişcările respective
şi din care
serie de conturi
face parte
fiecare ?
ce conturi intră în funcţiune?
se produce o sporire sau o reducere?
ce caracter are fiecare cont: este un cont de activ sau de pasiv?
pe care parte a contului se face înregistrarea?
Articolul contabil cuprinde în forma
lui completă următoarele elemente
explicaţia
operaţiei
titlul
articolului
data
articolului
suma de bani
care se scrie la
sfârşitul textului
explicativ şi în
coloana de sume,
în dreptul conturilor
debitoare şi
creditoare
articole
contabile
simple
funcţie de numărul de conturi
corespondente din care e format articolul
contabil se poate vorbi de :
articole
contabile
compuse
conţinutul
economic şi
financiar
funcţia
contabilă
sfera
circuitului
economic
de cuprindere
DUPĂ
Conturi
de
bilanţ
conturi de capitaluri
conturi de imobilizări
conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie
conturi de terţi
conturi de trezorerie
conturi de regularizare
conturi de rectificative
Conturi
de
procese
Conturi
în afara
bilanţului
Conturi
de
gestiune
conturi
de venituri
conturi
de cheltuieli
conturi de ordine
conturi de evidenţă
conturi de decontări interne
conturi de calculaţie
conturi privind producţia obţinută
Contabilitatea de angajamente reprezintă o bază de contabilizare conform căreia tranzacţiile şi alte evenimente sunt recunoscute atunci când apar (şi nu doar când se concretizează în numerar sau echivalente de numerar primite sau plătite).
Activele sunt resurse controlate de o entitate ca urmare a evenimentelor trecute şi care se aşteaptă să genereze pentru entitate beneficii economice viitoare sau potenţial de servicii.
Numerarul cuprinde disponibilităţile băneşti şi depozitele la vedere.
Echivalentele de numerar
sunt investiţiile financiare pe termen scurt, extrem de lichide, care sunt uşor convertibile în sume cunoscute de numerar şi care sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii.
Fluxurile de trezorerie
sunt intrările sau ieşirile de numerar şi echivalente ale acestuia.
Controlul este capacitatea de a guverna politicile financiare şi de exploatare ale unei entităţi pentru a obţine beneficii din activităţile sale.
Iară noi? noi, epigonii?... Simţiri reci, harfe zdrobite, Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte, Măşti râzânde, puse bine pe-un caracter inimic; Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază; În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază; Voi credeaţi în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!
