UNIVERSITATEA BUCUREŞTI - FACULTATEA DE GEOGRAFIE

LUCRARE METODICO-ŞTIINŢIFICĂ PENTRU OBŢINEREA GRADULUI DIDACTIC I

COMUNA COLCEAGSTUDIU GEOGRAFIC

COORDOATOR ŞTIINŢIFIC,CONF. UNIV. DR.LAURA COMĂNESCU

CANDIDAT,PROF.NICOLAE STAN

ŞCOALA GIMNAZIALĂ COMUNA COLCEAG

2014

1

Moto:„Geografia ţării, trebuie să înceapă cu geografia locului

natal, ale cărui elemente proaspete, pline de imagini şi simţire, există în sufletul fiecărui copil şi trebuie numai scoase la lumină, valorificate şi rânduite.

Prin cunoaşterea ţinutului natal, formezi <<alfabetul geografic>>…

George Vâlsan

2

CuprinsPartea I 5

Introducere 5Capitolul 1- Date generale 6

1.1 Date generale: denumiri actuale şi vechi; sate componente 61.2 Istoricul regiunii şi al cercetării geografice a zonei 7

1.2.1 Istoricul regiunii 71.2.2 Istoricul cercetării geografice a zonei 9

1.3 Poziţia geografică şi limitele 15Capitolul 2- Geologia 20

2.1Litologia 202.2Caractere structurale şi tectonice

2.2.1Tipuri de structuri 202.2.2 Tectonica 212.2.3 Seismicitatea 22

2.3 Evoluţia paleogeografică 23Capitolul 3 - Relieful 25

3.1 Date generale ( unităţile de relief) 253.2 Morfometria şi morfografia (hipsometria, densitatea fragmentării, energia de relief, pantele, expoziţia versanţilor); caracteristici morfologice ale interfluviilor, versanţilor şi văilor 253.3 Relieful sculptural (Suprafeţe şi nivele morfologice; suprafeţe şi nivele de eroziune; glacisuri şi piemonturi) 273.4Relieful petrografic şi structural 28

3.4.1 Relieful petrografic 283.4.2 Reliful structural28

3.5 Relief fluviatil 303.6 Procese geomorfologice act 30

Capitolul 4 –Clima 374.1 Factorii genetici ai climei 374.2 Caracterizarea principalelor elemente climatice (temp, umezeală, nebulozitate, vânt, strat de zăpadă, precipitaţii, fenomene meteorologice deosebite) 37

4.2.1Temperatura 374.2.2 Regimul umidităţii aerului 394.2.3 Regimul nebulozităţii 394.2.4 Regimul eolian 404.2.5 Regimul precipitaţiilor 424.2.6 Numărul mediu al zilelor de ninsoare 424.2.7 Fenomene climatice deosebite 43

4.3 Regionarea climatică 45Capitolul 5 - Hidrografia 51

5.1 Elemente hidrografice (strate acvifere) 515.2 Apele de suprafaţă – tipuri de reţea, debite, niveluri, regim, surse de alimentare, calitatea apelor 52 5.3 Lacurile 53

3

Capitolul 6- Vegetaţia şi fauna 57Capitolul7 – Solurile 60

7.1 Factorii pedogenetici 607.2 Caracteristicile tipurilor de sol şi eroziunea solurilor .61

Capitolul 8 – Populaţia şi aşezările 648.1 Date istorice privind popularea 648.2 Evoluţia numărului de locuitori 668.3 Densitatea populaţiei 698.4 Structura populaţiei 69

8.4.1 Structura pe grupe de vârstă şi sexe 698.4.2 Structura pe naţionalităţi 708.4.3 Structura confesională 708.4.4 Structura după situaţia economică 70

8.5 Mobilitatea populaţiei 768.6 Aşezările omeneşti: formă, textură, funcţie economică 77

Capitolul 9 – Activitatea economică 819.1 Modul de utilizare a terenurilor 81

9.1.1 Structura utilizării terenurilor 819.1.2 Dinamica utilizării terenurilor şi perspective 81

9.2 Agricultura 849.3 Industria 889.4 Căi de comunicaţie şi transporturile 899.5 Comerţul şi turismul 93

9.5.1 Comerţul 939.5.2 Turismul .93

9.6 Dotările edilitare 949.6.1 Locuinţe 949.6.2 Utilităţi publice 959.6.3 Educaţie 969.6.4 Sănătate 1009.6.5 Culte, cultură, artă 100

9.7 Administraţia locală 1039.7.1 Parteneriate ale Consiliului Local 1049.7.2Analiza SWOT 104

Partea a II-a - Cercetare psihopedagogică 108Rolul evaluării continue (formative) în motivarea elevilor de gimnaziu pentru învăţarea geografiei 108

Concluzii 125Bibliografie 126Teste evaluare 129

4

Partea I

Introducere

Întocmirea unei lucrări care să aibă ca obiect de studiu cadrul natural, condiţiile social-culturale şi economice ale Comunei Colceag, am considerat-o necesară datorită interesului sporit pe care îl prezintă cunoaşterea orizontului local pentru învăţarea geografiei, reprezentând punctual de plecare în proiectarea activităţii de învăţare a acestei discipline şcolare.

Având la bază premisa că învăţarea geografiei se poate realiza în cele mai bune condţii numai pornind de la elementele uşor de studiat ale orizontului local, ajungând apoi la cele situate la distanţe mai mari, a avut loc procesul de restructurare a geografiei ca disciplină şcolară în cadrul actualului curriculum naţional.

Elementele referitoare la orizontul local, pot fi regăsite în noile programe şcolare de geografie atât la clasa a IV-a – „Introducere în geografie – de la localitatea natală la planetă”, cât şi la clasa a V-a, unde actuala programă „Geografie generală – elemente introductive”, are în vedere o relaţionare permanentă între elementele geografice ale planetei ca întreg şi elemente corespunzătoare din orizontul local.

Actualul curriculum are în vedere centrarea învăţării pe dobândirea de competenţe, lucru mai uşor de realizat dacă termenii abstracţi îşi găsesc similitudini mai uşor de studiat în orizontul local.

În realizarea prezentei lucrări, componentele peisajului geografic, existente în teritoriu, au fost studiate în interacţiunea lor, asigurând astfel un caracter aplicativ, uşor accesibil elevilor interesaţi de studiul geografiei.

Prin analiza condiţiilor economico-geografice ale teritoriului comunei Colceag au fost identificate măsurile ce se impun pentru viitoarea dezvoltare social-economică, în condiţiile actuale când accentul se pune tot mai mult pe autonomie locală şi dezvoltare economică durabilă.

Cunoaşterea îndeaproape a orizontului local şi întelegerea mecanismelor ce stau la baza proceselor naturale şi al raporturilor omului cu natura, pot determina la actualii elevi, cetăţeni maturi ai comunei de mâine, conştientizarea consecinţelor negative pe care îl poate avea asupra păstrării echilibrului natural, nerespectarea naturii. Nu trebuie neglijată atracţia pe care cunoaşterea realităţilor înconjurătoare o are asupra elevilor şi rolul geografiei în educarea lor în spiritul dragostei faţă de locurile natale.

5

Capitolul 1 – Date generale

1.1 Date generale: denumiri actuale şi vechi; sate componente.

Comuna Colceag, este situată în partea de S/E a judeţului Prahova, în zona de contact a Câmpiei Române cu Subcarpaţii Curburii.

Relieful predominant este cel de câmpie, formată pe depozite sedimentare cuaternare.

Are un climat temperat continental, caracterizat prin temperaturi medii anuale de 10,5˚C şi precipitaţii medii anuale de 550mm.

Reţeaua hidrografică aparţinând bazinului hidrografic al Ialomiţei, este săracă şi reprezentată printr-o singură apă cu scurgere permanentă, pârâul Bălana, cu izvoare în Subcarpaţi. Există pe teritoriul comunei şi două bălţi: Parepa 1 şi Parepa 2.

Vegetaţia şi fauna existente în zonă sunt caracteristice silvostepei.Solurile predominante ale zonei sunt cernoziomurile şi solurile

aluviale.În actuala sa alcătuire, cuprinzând 4 sate: Colceag – reşedinţă a

comunei, Inoteşti, Parepa-Ruşani şi Vâlcele, comuna datează din 1968.Satele componente sunt atestate documentar încă din Evul Mediu şi

au funcţionat ca şi comune separate, astfel: Colceag – în 1469; Inoteşti - în 1571, Ruşani (iniţial Ruşi) – 1469, Parepa – 1628, Degeraţi – în 1560 (din 1968 redenumit Vâlcele).

Comuna Colceag are un teritoriu administrativ, cu o suprafaţă de mărime medie, însumând 5795 ha, reprezentând 1,23% din suprafaţa judeţului 4716 km2.

Teritoriul comunei este înclinat pe direcţia N-S; în N altitudinea fiind 130m, iar în S de 80m, rezultând o diferenţă de nivel de 50m şi o altitudine medie de 105m.

Populaţia comunei este de 5135 locuitori (în 2011), reprezentând 0,67% din populaţia judeţului; densitatea populaţiei pe teritoriul comunei este de 88,21 loc./km2, reprezentând jumătate din valoarea densităţii populaţiei la nivel de judeţ (176 loc./km2).

6

1.2 Istoricul regiunii şi al cercetării geografice a zonei.

1.2.1 Istoricul regiuniiCondiţiile naturale şi economice locale, existente în perimetrul

comunei Colceag şi zona din imediata vecinătate, au fost favorabile locuirii. Câmpia, situată la poalele dealurilor, oferea bune condiţii de viaţă, concretizate în: soluri fertile, ape şi lemn (în condiţiile vecinătăţii codrilor seculari de stejar, ce acopereau în trecut zona situată la sud de Ploieşti).

În Evul Mediu, zona era străbătută de importante drumuri comerciale, ce legau fie vechea capitală Târgovişte prin Târgşor şi Bucov cu Buzăul; fie noua capitala Bucureşti prin Gherghiţa şi Tg. Găgeni către Buzău.Dovezi materiale descoperite întâmplător demonstrează o locuire din cele mai vechi timpuri a acualului teritoriu al comunei.

În 1981, la vest de Colceag, a fost descoperită întâmplător o vatră de locuire aflată la adâncime de 2,20m; al cărei inventar cuprindea unelte din piatră şlefuită şi perforată, unelte din cupru, ceramică decorată. Analiza efectuată de specialişti ai Muzeului de Istorie – Ploieşti audatat-o ca aparţinând neoliticului târziu, aproximativ 4000 î.Hr.

În 1914, la Inoteşti a fost descoperit un tezaur de monede dacice (64 monede de argint, diferite) datând din sec I d.Hr.; reprezentând o dovadă a prezenţei dacilor în perimetrul comunei, demonstrând totodată dezvoltarea economică a zonei, participarea la schimburile economice, dar şi o stratificare socialăce permitea tezaurizarea.

Săpături întâmplătoare, în vatra satului Vâlcele – Cimitirul satului, au scos la iveală ceramică şi vetre de locuire, dovadă a unei locuiri neîntrerupte din neolitic până în perioada daco-romană sec IV-V d.Hr.

Dovezile istorice lipsesc pentru o perioadă de circa 1000 de ani, dar faptul că aşezările de astăzi au luat naştere pe vechile vetre de locuire poate constitui o dovadă a continuităţii locuirii şi un motiv în plus al unei cercetări mai atente.

Atestarea documentară a localităţilor comunei îşi are începuturile la jumătatea secolului XV, amintind că respectivele sate existau mai înainte. Satele Colceag şi Parepa Ruşani (Ruşi) sunt atestate în 1469, într-un document emis de Radu cel Frumos, domnul Ţării Româneşti, prin care se întăreşte jupânului Mihail din Ruşi şi altora, mai multe sate

„...să le fie lor satul Ruşii, toţi Muşateştii şi Hileştii şi Racoviţă... de lângă Colceag” 1)

În 1473, într-un document emis de cancelaria domnească din Târgovişte, Colceagul este menţionat ca „...ocină dat Bucovei” 2).

1)DocumentaRomanicaHistorica,T.R.Vol.I(1247-1500)p.228-229 2)Ibidem p. 241

7

Satul Vâlcele, este atestat în 1560 cu numele vechi Degeraţi (pe care l-a purtat până în 1968), într-un document emis de Petru Voievod prin care „...dă lui Dragomir logofăt şi soţiei lui Ivana, ca să le fie ocină în Degeraţi, a patra parte de peste tot hotarul...” 3).

Satul Inoteşti, cu o existenţă la fel de veche şi beneficiind de o poziţie mai avantajoasă, pare a fi participant la viaţa comercială, dovadă in1551, în documentele comerciale ale Braşovului este înscris un participant din Inoteşti.

În 1571 printr-un document, Alexandru Voievod, domn al Ţării Româneşti, dă ocină lui Manea „a şasea parte din partea lui Neagul din Inoteşti...” 4).

Numele de Parepa apare la 1628, când „postelnicul Parep (Paripa) soţul Mariei, cumpără prăvălii la Bucureşti, tigani şi părţi din Stânceşti”5). În 1633, Matei Basarab Voievod, emite un document prin care întăreşte lui Paripa postelnic „scutire de vinăricia viei sale...”6).

Satul Parepa, îşi are numele legat de cel al lui Matei Basarab, care a ctitorit aici biserica, iar în zonă pe Valea Războiului, au fost purtate lupte imortante împotriva oştilor lui Vasile Lupu.

Faptul că satul a aparţinut postelnicului Paripa reiese dintr-un act de hotărnicie din 1765.7)

Satele Colceag, Ruşani, Degeraţi (Vâlcele) şi Parepa şi-au păstrat vetrele pe vechile locuri neîncetat.

Vatra veche a satului Inoteşti se află la 1,5 km est de acuala vatră, pe malurile pârâului Ceptureanca, fiind strămutată datorită unui incendiu ce a avut loc la sfârşitul secolului XIX; numele fiindu-i legat de cel al boierului Inotescu, stăpânul moşiei. (Movila Inotescu apare pe o hartă a regiunii Mizil la 1900; Inoţeasca – numele unei moşii a satului situată în S/E)

După 1847 numele Inoteşti este menţionat frecvent, devenind staţie de poştă pe drumul Ploieşti-Bucov-Inoteşti-Clondiru-Buzău; iar din 13sept.1872 menţionat ca staţie de cale ferată.

La sfârşitul secolului XIX Inoteşti era comună în Plasa Cricov, Judeţul Prahova, cu o suprafaţă de 980 ha şi 1000 de locuitori.

În aceeaşi perioadă, Colceag era comună separată cu o suprafaţă de 669 ha şi o populaţie de 943 locuitori.

3) Documente privind istoria Romaniei Veac XVI-XVII, Tara Romaneasca Vol III p.133-1344) Ibidem p.285) Arhivele statului Filiala Prahova, Act 53/30, III, 18466) C.C. Giurescu, 1957, Principatele Romane la începutul secolului al XIX-lea Editura Ştiinţifica Bucureşti, p.1067) Documenta Romanica Historica T.R. Vol I (1247-1500), p228-229

8

Comuna Parepa, cuprindea celelalte sate: Parepa, Ruşani şi Degeraţi; făcând parte din plasa Câmpul; avea o suprafaţă de 2700 ha şi 924 de locuitori.Colceag a format împreună cu Loloiasca şi Cioceni o comună, existentă până în 1931.

În 1929 Degeraţi a devenit comună separată, unindu-se din 1931 cu Colceag.Începând din 1968, comunele Colceag, Inoteşti şi Parepa-Ruşanis-au unit formând acuala comună Colceag.

1.2.2 Istoricul cercetării geografice a zoneiCâmpia Română, împreună cu întreg spaţiul românesc, au

reprezentat obiectul de studiu pentru numeroşi oameni de ştiinţă, ce au dovedit de-a lungul vremii interes, faţă de cunoaşterea evoluţiei lor îndelungate.

Un volum semnificativ de date având o legătură mai mare sau mai mică cu Câmpia Română şi odată cu aceasta cu zona noastră de interes, a început a se acumula începând din secolul al XVIII-lea.

În acest sens merită a fi amintite:,,Harta Ţării Româneşti“relizată de stolnicul Constantin Cantacuzino şi tipărită în 1700 la Padova; precum şi Harta cuprinzând Ţările Române, relizată de aromânul Rhigas din Velestin şi apărută în 1797.

Ca prime scrieri, valoroase în domeniul informării geografice, trebuie menţionate: ,,Istoria Ţării Româneşti“, publicată în 1866 la Viena, cu autor necunoscut; ,,Geografia României“, având ca autor pe Dimitrie Philippide şi publicată în 1816la Leipzig şi ,,Istoria Vechii Dacii“ aparţinând lui Dionisie Fotino şi publicată în 1818-1819 la Viena, lucrări cuprinzând numeroase informaţii geografice, statistice şi economice asupra spaţiului românesc.

Pentru a doua jumătate a sec. al XIX-lea, sunt menţionate: harta rusească de la 1835-1853; hărţile austriece de la 1857 şi 1870 precum şi unele lucrări ,,Terra nostra“ – 1875, prima monografie economică românească, având ca autor pe P.S. Aurelian; “La Roumanie economique d’apres les donnes les plus recentes” apărută în 1876 la Paris şi având ca autor pe M.G. Obedenaru şi “Dicţionaru topograficu şi statisticu alu României” apărut în1872 la Bucureşti, realizat de Dimitrie Frunzescu.

La sfârşitul secolului al XIX-lea, Câmpia Română a reprezentat obiectul de cercetare, al celor mai renumiţi geologi şi geografi români, în condiţiile constituirii încă din 1875 a Societăţii geografice române. Cercetările geografice, deşi aflate într-o fază incipientă, au avut unele rezultate reliefate în dicţionarele geografice pe judeţe care apar începând din 1875 sau în articolul “Câteva observaţii asupra râurilor din Valahia” – 1895, autor Ludovic Mrazek.

Pentru începutul sec. al XX-lea, ca rezultat al intensificării acţiunii de documentare ştiinţifică asupra Câmpiei Române, a fost apariţia

9

primelor teze de doctorat: Emm. de Martonne, 1902 – “La Valachie”; Al. Dimitrescu-Aldem, 1910 – consacrată Dunării inferioare şi G. Vâlsan, 1915 – “Câmpia Română”; precum şi a altor lucrări ca: “La plaine Roumaine et le Balte de Danube” – 1907, Gh. Munteanu-Murgoci; acelaşi fiind şi autor al lucrării “Zone naturale de soluri din România” – 1911 şi colaborator al lui Emm. Protopopescu Pache la realizarea “Hărţii solurilor României” – 1911.

Până la jumătatea secolului al XX-lea, mărturie a interesului crescând al zonei pentru activitatea de cercetare pot sta lucrări şi unele articole ca: “Vechimea poporului român şi legătura sa cu elemente alogene” - 1925 autor Simion Mehedinţi; “Recherches sur la distribution geografique de la population en Valachie” – 1912, autor Emm. de Martonne; “O fază în popularea Ţării Româneşti” – 1912, G. Vâlsan,“Aşezările omeneşti din Câmpia Română la mijlocul secolului şi la sfârşitul secolului al XIX-lea” – 1924, “Harta aşezărilor rurale din România” – 1927, “Influenţa climatologică în Câmpia Română” – 1922, “Vlăsia şi Mostiştea” – 1924, “Mari regiuni geomorfologice ale României” – 1931, toate având ca autor pe Vintilă Mihăilescu şi “Formarea Câmpiei Române” – 1947, autor N.M. Popp.

La jumătatea sec. al XX-lea, şcoala românească de geografie îşi conturase principalele ramuri de cercetare. Astfel, în domeniul geografiei fizice acestea erau: geomorfologie, climatologie, hidrologie, biogeografie şi pedologie. Acestora se adăugau ramurile geografiei umane şi economice.

Cercetări în domeniul geologiei şi geomorfologiei au fost realizate îndeosebi în perioada 1950-2005, de o serie de mari geografi români, incluzându-I pe: V. Mihăilescu, E. Liteanu, C. Ghenea, N. Oncescu, V. Mutihac, L. Ionesi, Gh. Niculescu, P. Coteţ, Al. Roşu, Gr. Posea, M. Ielenicz, N. Popescu, Valeria Velcea, Florina Grecu; sau mai recent I. Bojoi, Ileana Pătru şi R. Oprea. Studiile acestora s-au concretizat într-o serie de lucrări ştiinţifice, după cum urmează: “Dealurile şi câmpiile României” – 1966, “Marile regiuni geografice ale României” – 1971, “Geografia fizică a României” – 1969, “Harta regiunilor geomorfologice ale româniei” - 1957, autor V. Mihăilescu; “Geologia României” – 1965, N. Oncescu; “Cuaternarul din România” – 1966, Em. Liteanu şi C. Ghenea; “Geologia României” – 1974, V. Mutihac şi L. Ionesi; “Geologia structurală a României” – 1974, V. Mutihac; “Subcarpaţii dintre Prahova şi Buzău” – 1974, “Un tărm pleistocen pe faţada sudică a masivului Istriţa”, autor Gh. Niculescu; “Geomorfologia României” - 1973 şi “Câmpia Română – Studiu de geomorfologie integrată” - 1976, de P. Coteţ; “Relieful României” – 1974, Gr. Posea şi colab.; “Procese morfologice actuale din România” – 1973, Valeria Velcea; “Teritoriul României şi tectonica plăcilor” – 1979, St. Airinei;

10

“Harta mişcărilor crustale pe teritoriului României” – 1979, I. Cornea şi Colab.; “Geografia fizică a României” – 1980, Al. Roşu; “Geografia României I –Geografie fizică” – 1983, L. Badea şi colab; “Le systeme genetique – evolutif de la Plaine Roumaine”–1984; “Aspecte ale evoluţiei Dunării şi Câmpiei Române” 1984,“Evoluţia teritoriului României în concepţia tectonicii plăcilor” – 1984, “Tipuri ale reliefului major in Câmpia Română” – 1987, Gr. Posea; “Harta geomorfologică generală” - 1987, Gr. Posea şi colab.; “Harta proceselor geomorfologice actuale” – 1987, M. Grigore şi colab.; “Structura geologică a teritoriului României” – 1990, V. Mutihac; “Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României” – 1993, Al. Ungureanu; “Relieful şi evoluţia paleogeografică a Câmpiei Române” - 1997, “Geomorfologia României” – 2002; “Geografia României (vol. V)” – 2005; “Geografia fizică a României” – 2006, autor Gr. Posea; “Dicţionar de geografie fizică” – 1999, “Geomorfologie” – 2005, M. Ielenicz; “România –Geografie fizică” – 2005, M. Ielenicz şi Ileana Pătru; “Geografia câmpiilor României” – 2010, Florina Grecu.

Studiile din domeniul climatologiei îşi au începuturile la sfârşitul sec. al XIX-lea, legate fiind de numele lui St. C. Hepites autor al unor studii ca: “Istoricul studiilor meteorologice în România” – 1886; “Schimbatu-sa clima” şi “Album climatologique de Roumanie” – 1886 – 1906. Un alt deschizător de drum fiind P.S. Aurelian cu :Clima României” – 1880.

Alte articole şi lucrări în domeniu, rezultat al studiilor cu referire mai mare sau mai mică asupra zonei studiate sunt: “Influenţa climatologică în Câmpia Română” – 1922, V. Mihăilescu; “ Topoclimatologie şi microclimatologie” – 1971 şi “Meteorelogie şi climatologie” – 1984, S. Ciulache; “Influenţa fenomenelor de secetă şi exces de umiditate asupra evoluţiei peisajelor de câmpie din România” – 1987, “Riscurile climatice din România” – 1999, “Principalele caracteristici climatice ale Câmpiei Române” – 1999, autor Octavia Bogdan; “Fenomene atmosferice de risc şi catastrofe climatice “ – 1995, “Disconfortul bioclimatic prin încălzire în Câmpia Română” – 2006, S. Ciulache şi Nicoleta Ionac. Alte studii recente fiind: “Caracteristici bioclimatice ale peroadei calde a anului în România” – E. Teodoreanu; “Ani şi luni deficitare pluviometric în România în ultimul secol” – Elena Niculescu;“Intensitatea precipitaţiilor extreme pe teritoriul României” – Carmen Dragotă şi D. Bălteanu; “Cauze climatice ale producerii anomaliilor fenologice şi de producţie la grâul de toamnă în România” – Rodica Povară; “Potenţialul agrometeorologic între realitate şi virtualitatea meteoclimatică” – L. Ianovcic; “Climatoterapia în Câmpia Română” – Daniela Bololoi; “Riscurile eoliene în Câmpia Română” – Cătălina Mărculeţ.

11

Studiileşi cercetările cu caracter hidrologic care fac referire asupra zonei de studiu îşi leagă începuturile de numele lui Ludovic Mrazek – 1895, “Câteva observaţii asupra râurilor din Valahia”; fiind continuate de P. Gâştescu cu “Lacurile din R.P.R. – geneză şi regim hidrologic” – 1963, “Lacurile din România – limnologie regională” – 1971; I. Ujvari cu “Alimentarea râurilor din R.P.R.” – 1957, “Geografia apelor României” – 1972, “Râurile României” – 1971 şi “Les types de regim hydrologique des rivieres de la Roumanie” – 1980; L. Mustaţă cu “Probleme privind calculul debitelor maxime pe râuri mici” – 1973; I. Zăvoianu cu “Morfometria bazinelor hidrologice” – 1978, “Hidrologie” – 1999; I. Pişotă, cu“Hidrologie” – 1995, “Câteva observaţii asupra râurilor din Câmpia Română” şi “Regimul termic şi de îngheţ al râurilor din Câmpia Română” – 2002 şi împreună cu V. Trufaş “Hidrologia R.S.R, II, Lacurile României” – 1971; V. Trufaş cu “Poluarea şi protecţia apelor subterane” – 1981; C. Diaconu cu “Râurile de la inundaţie la secetă” – 1988; M. Pascu cu “Apele subterane din România” – 1983; Liliana Zaharia – “Water Resources of Rivers in Romania” – 2004; A. Mustăţea –“Viituri excepţionale pe teritoriul României” – 2005; I. Pişota şi F. Achim – “Sistemul fluviatil al râului Ialomiţa şi regimul său hidrologic” – 2005;

Cercetările în domeniul Biogeografiei au debutat prin intermediul unor mari personalităţi ştiinţifice: Gr. Antipa – “Fauna ihtiologică a României” – 1909 şi I. Simionescu – “Din viaţa plantelor” – 1915, “Mamiferele noastre” – 1920, “Din lumea păsărilor noastre” – 1921, “Animale inferioare din ţară” – 1933, “Fauna României” – 1938 şi “Flora României” – 1939. Ele au fost continuate mai apoi de R. Călinescu – “Introducere în biogeografia României” – 1946 şi “Biogeografia României” – 1969; C.S. Antonescu – “Biologia apelor” – 1972; P. Bănărescu şi colab – “Biogeografie” – 1973; C. Pârvu – “Ecosistemele din România” – 1980; “Fauna României” – 2000, autor D. Murariu; N. Doniţa şi colab. – “Habitatele din România” – 2005.

În domeniul Pedologiei, premergători au fost Gh. Murgoci şi Em. Protopopescu Pache, la începutul secolului al XX-lea. Cercetări pedologice au fost efectuate în perioada 1959-1966 de N. Florea şi I. Munteanu; fiind completate cu studii asupra depozitelor leossoide realizate de E. Liteanu (1953), P. Coteţ (1956), M. Botezan (1959), M. Pascu (1961), V. Tufescu (1963), I. Ilie (1980), M. Geanana (1985), N. Barbu (1988), Gh. Ianoş (1995).

Ele s-au concretizat într-o serie de lucrări de specialitate incluzând: “Pedologie generală” – 1955, C. D. Chiriţă; “Curs de geografia solurilor,cu noţiuni de pedologie” – 1963 şi “Conceptul de pedodiversitate”– 1997, N. Florea; “Geografia solurilor româniei” – 1968, N. Florea, I. Munteanu şi colab.; “Geografia solurilor” – 1982, I.

12

Ilie; “Regionareapedogeografică a teritoriului României” – 1988, N. Barbu; “Pedogeografie. Lucrări practice” – 2001, M. Geanana şi colab; “Geografia solurilor” – 2004, M. Geananaşi colab.; “Geografia solurilor României” – 2005, R. Oprea; “Degradarea, protecţia şi ameliorarea solurilor şi terenurilor” – 2003, N. Florea; “Sistemul român de taxonomie a solurilor” – 2003, N. Florea şi I. Munteanu; “Principalele procese pedogenetice şi distribuţia geografică a solurilor din România” – Gh. Lupaşcu şi V. Donisă.

Din perspectiva geografiei populaţiei şi aşezărilor omeneşti, începuturile sunt legate de nume mari ale geografiei româneşti de la sfârşitde secol XIX şi început de secol XX: Dimitrie Frunzescu – 1872, cu al său “Dicţionaru topograficu şi statisticu alu României”; V. A. Urechia, 1902, “Un proiect de geografie socială în România”; Emm. de Martonne – “Recherches de la distribution geografique de la population en Valachie” – 1912; G. Vâlsan – “O fază în popularea Ţării Româneşti” – 1912; S. Mehedinţi – “Vechimea poporului român şi legătura sa cu elementele alogene” – 1925; V. Mihăilescu – “Aşezările omeneşti în Câmpia Română, la mijlocul şi la sfârşitul sec. al XIX-lea” – 1924 şi “Harta aşezărilor rurale din România” – 1927; I. Conea – “Prin geografia umană la o nouă concepţie a geografiei istorice” – 1938.

Începând din a doua jumătate a sec. al XX-lea, cercetările geografice în domeniu au cunoscut o dezvoltare fără precedent (1960-2000) prin studii realizate de: I. Sandru, V. Cucu, P. Poghirc, I. Băcănaru, Iorgu Iordan, I. Velcea, Cl. Giurcăneanu, G. Erdeli, Melinda Cândea, I. Ianoşi, C. Tălângă, C. Braghină.

Cercetările respective sunt reflectate într-o serie de lucrări: “Toponimie Românească” – 1963, Iorgu Iordan; “Contribuţii la studiul clasificării funcţionale ale aşezărilor rurale din România” – 1963, “Probleme actuale în geografia satului din România” – 1966, “Consideraţiuni geografice privind tipologia aşezărilor rurale din România” – 1969, I. Băcănaru; “ Repartiţia pe zone de altitudine a populaţiei şi aşezărilor pe teritoriul României” – 1964, Cl. Giurcăneanu; “Contribuţii de geografie aplicată asupra aşezărilor rurale din România” – 1967, I. Sandru; “Harta repartiţiei populaţiei R.P.R.” – 1964, I. Sandruşi colab.; “Consideraţii geografice cu privire la urbanizarea satului românesc” – 1972, “Sistematizarea teritoriului şi localităţilor din România” – 1977, “România. Geografie umană” – 1995, V. Cucu; “Geografia satului românesc” – 1972, V. Cucu şi I. Băcănaru; “Indicatorul localităţilor din România” – 1974, “Satul şi dispersia satelor” – 1975, “Consideraţii geografice privind reorganizarea administrativă a teritoriului României” – 1996, “România încotro? Structuri administrative teritoriale” – 2003, I. Iordan; “Geographie economique et sociale de la Roumanie” – 1976, I. Velcea;

13

“Geografia României, II, Geografie umană şi economică” – 1984; “Conceptul de geografie rurală. Conexiuni sistemice şi relaţii macroeconomice” – 1975; “Aşezarea rurală, componenta fundamentală a peisajului geografic românesc” – 1984, G. Erdeli şi colab.; “Satul românesc şi populaţia rurală în a doua jumătate a sec. al XX-lea” – 1995, “ Schimbări în dinamica populaţiei satului românesc” – 2000, G. Erdeli şi Melinda Cândea; “Dicţionar de geografie umană” – 1999, G. Erdeli şi colab.; “România: Populaţie. Aşezări umane. Economie” – 2000, G. Erdeli, V. Cucu; “Sisteme teritoriale” – 2000, “Restructurarea economică şi fenomenul migraţiei în România”, I. Ianoş; “Mişcarea naturală a populaţiei din România în perioada 1980 – 2000’’; “Geografia umană. Populaţia şi aşezările omeneşti” – 1999, N. Ilinca; “Evoluţia populaţiei României la nivel de comune şi oraşe în perioada 1966-2002”, Daniela Nancu; “Satul românesc în viziune geografică”, Dragoş Bugă;“Strategii de dezvoltare a ruralului” – J. Benedek; “Sat şi aşezare rurală – câteva consideraţii geoistorice”,“Satul românesc între dezvoltare agricolă şi dezvoltare rurală” – Veselina Urucu.

Începuturile geografiei economice datează de la sfârşitul sec. al XIX-lea, legate fiind de numele lui M. G. Obedenaru (1876) şi Dimitrie Frunzescu (1872). În timp s-a realizat trecerea de la faza descriptivă la cea de analiză a factorilor ce determină dezvoltarea economică şi implicaţiile asupra peisajului geografic.

Geografia agriculturii şi utilizării terenurilor a beneficiat de cercetări întreprinse de I. Velcea şi I. Iordan, 1961-1977; Ioana Ştefănescu 1967-1982; Niculina Baranovski – 1961, V. Tufescu – 1969.

Geografia căilor de comunicaţii a însumat cercetări realizate de I. Petrescu – 1965, I. Letea – 1973, Gr. Pop – 1984.

În domeniul geografiei economice, în atenţia cercetătorilors-au aflat şi geografia industriei şi geografia turismului, dar ele au o legătură restrânsă cu zona studiată.

Ca rezultat al cercetărilor din sfera geografiei economice, merită amintite o serie de lucrări incluzând:“Geografia economică şi socială a României” – 1976, I. Velcea;“Geografia României, II, Geografie umană şi economică” – 1984;“Geografia României, vol V” – 2005, Gr. Posea şi colab.;“Geografia resurselor naturale” – 1984, M. Chiţu şi colab.;“Geografia agriculturii” – 1999, Melinda Cândea şi C. Isbăsoiu;“Transporturile şi sistemele de aşezări” – 2000, C. Tălângă;“România. Geografie umană şi economică” – 1998, V. Cucu;“România – populaţie, aşezări, economie” – 2005, G. Erdeli, V. Cucu; “România. Geografie umană şi economică” – 2006, şi “Utilizarea terenurilor din România” – I. Iordan.

14

Rezultate ale unor cercetări cu impact asupra zonei studiate pot fi regăsite şi în cadrul altor lucrări :“Monografia geografică a R.P.R.” – 1960; “Atlasele geografice” – 1965, 1966, 1972, 1979; “Atlas geografic al R.S.R” – 1985; “Enciclopedia geografică a României” – 1982; “Judeţul Prahova” – 1973, Gh. Niculescu şi I. Velcea.

Deloc de neglijat sunt numeroasele hărţi tematice, incluzând şi teritoriul studiat, realizate de-a lungul vremii prin contribuţia unor geografi de seamă la sfârşitul sec. al XX-lea: P. Gâştescu, I. Zăvoianu, Octavia Bogdan, Cristina Muică, N. Muică, D. Bălteanu, I. Iordan.

Acestea s-au alăturat contribuţiilor mai vechi in domeniu: Gr. Plesoianu (1831), I. Eliad (1833), D. Pappasoglu (1865), M. Drăghiceanu (1895), G. Ionnescu (1895), I. Vidraşcu, G. Vâlsan, V. Mihăilescu, ş.a.

1.3 Poziţia geografică şi limitele.

Comuna Colceag este situată in sud-estul României, în Câmpia Română, în zona de contact a acesteia cu Subcarpaţii. Paralela de 45˚ lat. N, ce marchează jumătatea distanţei dintre Ecuator şi Polul Nord şi străbate sudul ţării noastre, trece la aproximativ 0,95 km nord de teritoriul administrativ al comunei Colceag, iar meridianul de 26˚ long. E, trece la aproximativ23,7 km vest, prin oraşul Ploieşti.(vezi Fig.1.1).

Punctele extreme ale teritoriului administrativ al comunei sunt: S - 44˚52’13” lat. N, N - 44˚59’29” lat.N, E - 26˚24’30” long.E şi V 26˚18’16” long.E (vezi Fig.1.4 ).

Teritoriul administrativ al comunei se desfăşoară pe 7’16” pe direcţia N-S, aproximativ 13,2 km; şi respectiv pe 6’14” pe direcţia E-V, ceea ce reprezintă aproximativ 8,07 km.

Din punct de vedere administrativ, comuna Colceag se situează în zona de sud-est a judeţului Prahova; satul Colceag (reşedinţa comunei) fiind situat la aproximativ 23 km est de municipiul Ploieşti (reşedinţa de judeţ) şi la 7,7km sud-est faţă de oraşul Urlaţi,respective la 7km sud-vest fata de orasul Mizil (vezi Fig.1.3).

Comuna Colceag este alcătuită din patru sate: Colceag, Inoteşti, Parepa-Ruşani şi Vâlcele; având o suprafaţă administrativă de 5795 ha, ceea ce reprezintă 1,23% din suprafaţa judeţului Prahova (4716 km2), înscriindu-se în rândul comunelor de mărime mijlocie din cadrul acestuia.

Vecinătăţile comunei, conform planului de încadrare în zonă sunt ( vezi Fig.1.2):

la nord – comunele: Tomşani, Ceptura şi Fântânele; la sud – comuna Fulga; la est – comunele Baba-Ana şi Fulga; la vest – comuna Tomşani; la sud-vest – comuna Drăgăneşti.

15

Din punct de vedere geografic teritoriul comunei Colceag este aşezat în zona de câmpie, în apropierea contactului dintre Câmpia Română (Câmpia Ialomiţei) cu Subcarpaţii de Curbură (respectiv Dealul Istriţa ),(vezi Fig.1.5 ).

Accesul în teritoriu se face prin intermediul (vezi Fig.9.7): D.N. 1B Ploieşti-Buzău (E577);tangent teritoriului administrativ in

partea de nord. D.N. 1D Albeşti Paleologu – Urziceni, ce trece în S/V, la circa 1km

depărtare de teritoriul administrativ al comunei; D.J. 102N, prin intermediul căruia se asigură legătura dintre D.N.1B şi

D.N.1D; D.J. 103S – Magula-Colceag.

Drumuri comunale: D.C. 74B – asigură legătura D.J. 102N (Colceag) cu satul Vâlcele; D.C. 75A – asigură legătura D.J. 102N cu Baza de recepţie a

cerealelor Inoteşti;Calea ferată dublă electrificată Ploieşti-Buzău (parte a magistralei feroviare-500,Bucuresti-Suceava. Fig.1.1- Harta României. Poziţia geografica a Jud. Prahova şi comunei

16

Fig.1.2 – Harta.Localităţile învecinate comunei Colceag

17

Fig.1.3 – Harta. Comuna Colceag în cadrul jud. Prahova, raportata la principalele căi de comunicaţie

18

Fig.1.4 –Profil privind limitele comunei Colceag

19

Fig.1.5 – Harta. Subunităţile geografice ale Câmpiei Române şi poziţia comunei Colceag

20

Capitolul 2 – Geologia

2.1 Litologia

Teritoriul administrativ al comunei Colceag, în suprafaţă de 57,95 km2, este situat din punct de vedere geologic în nordul Platformei Moesice, în sectorul în care Falia Pericarpatică, o separă de structurile carpatice, dispuse mai la nord. Sectorul studiat este localizat între regiunea subcarpatică, supusă unor mişcări de înălţare şi Platforma Valahă (V. Mutihac utilizează denumirea pentru nordul Platformei Moesice), deasupra căreia s-a produs o îndelungată sedimentare.

Constituind o unitate structurală complexă, la Câmpia Română se poate separa un fundament cristalin, localizat la mii de metri adâncime şi o pătură sedimentară, cu o evoluţie continuă din proterozoic-paleozoic, când s-a produs consolidarea fundamentului, continuând cu perioada paleozoic-neozoic, când s-au succedat mai multe cicluri de sedimentare, fapt reflectat de alcătuirea sa heterogenă.

2.2 Caractere structurale şi tectonice.

2.2.1 Tipuri de structuriFundamentul Câmpiei Române este heterogen, incluzând unităţi

bine individualizate, separate de fracturi profunde, ele reprezentând prelungiri ale unor unităţi de platformă aflate în vecinătatea spaţiului Câmpiei Române (constituind rezultatul evoluţiei îndelungate a scoarţei terestre).

Teritoriul comunei este parte a sectorului central-nord estic al Câmpiei Române, delimitat de faliile: Capidava-Ovidiu la N/E,Falia Intramoesică (Falia Fierbinţi) la S, S/V şi cea Pericarpatică la N, NV.

Fundamentul baicalian (proterozoic) constituie şi baza Subcarpaţilor, s-a transformat într-un soclu la începutul Paleozoicului, având în componenţă şisturi cristaline mezometamorfice din Dobrogea de Sud, a cărei prelungire către N/V o reprezintă. Fracturi apărute ulterior, consecinţă a mişcărilor tectonice, au fragmentat soclul, ducând la individualizarea unor blocuri, supuse unor mişcări verticale, variabile ca sens şi intensitate; totul culominând cu o afundare către nord, unde se dezvoltase avanfosa carpatică (afundare produsă în Neozoic).

Suprastructura sedimentară a acoperit fundamentul cristalin, depunându-se de-a lungul mai multor cicluri sedimentare, întrerupte de perioade de exondare, când devenind uscat era supusă eroziunii.

Formaţiunile sedimentare acumulate din Paleozoic până în prezent (pe parcursul celor circa 550 de milioane de ani), ating grosimi ce pot ajunge pe alocuri la cca 2300 m, fără a fi însă uniforme.

21

Mulate peste denivelările soclului cristalin, acestea au fost atenuate, rezultând relieful relativ neted, uşor ondulat, specific câmpiei.

Urmare a sedimentării din Paleozoic-Mezozoic, a fost acumularea unor depozite incluzând: gresii, argile, roci carbonatice, nisipuri şi marne. Ciclurile sedimentare au fost întrerupte de mişcările hercinice, precum şi de fazele superioare ale mişcărilor carpatice, însoţite de exondări.

Formaţiunile sedimentare neozoice, reprezintă formaţiuni de molasă, având origine carpatică, se găsesc mai aproape de suprafaţă. Pe latura nordică a platformei, spre avanfosă, corespunzând sectorului studiat s-au acumulat grosimi mari, incluzând: argile, nisipuri, marne, uneori conglomerate şi depozite marno-argiloase.

La suprafaţă, formaţiunile corespunzând Cuaternarului(vezi Fig.2.1si Fig.2.2), formează asocieri de depozite leosoide, fluvio-lacustre şi aluviale, de terase şi lunci. Depozitele respective ating grosimi de 1000 m, au structură complexă şi o litologie ce variază de la câmpia de glacis din nord, incluzând un complex de pietrişuri şi nisipuri, ajungându-se la nisipuri cu intercalaţii de argilă în aria de subsidenţă, acoperite cu depozite loessoide.

2.2.2 TectonicaCâmpia s-a format în Holocenul superior prin depunerea unor

sedimente aluviale şi proluviale ale râurilor Cricovul Sărat, Bălana, Tohăneanca, Budureasca ş.a.

Fundamentul cristalin, rezultat prin metamorfozarea unor depozite foarte vechi suferise în jurasic o scufundare către N/E, desupra sa instalându-se apele mării în care are loc depunerea unei mantale groase de sedimente (pietrişuri, nisipuri, în alternanţă cu argile), având o granulaţie diferenţiată dinspre subcarpaţi către câmpie, de la grosieră la fină.

Sfârşitul Pliocenului marchează începutul fazei de exondare finale şi retragerea lacului cuaternar către est.

Definitivarea subcarpaţilor, prin cutări ce au loc în zona marginală în cadrul mişcărilor valahe de la sfârşitul Pliocenului şi începutul Pleistocenului, au accentuat procesul de restrângere a domeniului lacustru, favorizând şi depunerea unor largi cuverturi premontane de pietrişuri villafranchiene.

Depozitele cuaternare(vezi Fig.2.2) , din zonele colinare joase şi din câmpia de glacis piemontan constituie partea superioară a cuverturii sedimentare, reprezentată litologic prin depozite loessoide (prafuri argiloase, argile nisipoase) şi nisipuri cu pietrişuri (specifice Pleistocenului superior).

Holocenul este reprezentat litologic prin depozitele aluvionare ale râurilor, formate din pietrişuri, bolovănişuri şi nisipuri (Holocen inferior)

22

şi prin depozite loessoide pe terasele joase (Holocen superior); corespunzând ultimelor resturi lacustre. Continuă evidenţierea zonei de subsidenţă, desfăşurată în zona Titu-Gherghiţa-Sărata, zonă căreia îi corespunde şi jumătatea sudică a teritoriului comunei Colceag.

În ansamblul său teritoriul comunei Colceag cuprinde o parte a Glacisului Istriţei, dezvoltat pe conul de dejecţie Urlaţi-Mizil cât şi o parte aparţinând zonei de divagare, dezvoltată în sudul acesteia; acoperite cu depozite fluvio-lacustre pleistocene şi fluviatile holocene în nord şi loessuri aluviale şi eoliene şi depozite loessoide în sud.

2.2.3 SeismicitateaÎn Câmpia Română, principala arie seismică este localizată în N/E

la contactul câmpiei cu Subcarpaţii Curburii, îndeosebi zona Vrancea, localizată la N-N/E de sectorul aflat în studiu. Principala cauză a seismicităţii este faptul că localitatea este localizată în apropierea Curburii Carpaţilor, zonă aflată la contactul a patru microplăci ce se deplasează către diferite direcţii: Placa Est-Europeană (reprezentată prin Placa Moldovenească)

localizată în N/E, cu deplasare către V, S/V (cu mişcare de subducţie sub Carpaţii Orientali);

Microplaca interalpină (Microplaca Transilvană) localizată către N/V, cu deplasare către E şi S/E;

Microplaca Mării Negre (localizată în S/E, la N/E de Falia Fierbinţi, în apropierea zonei aflate în studiu), cu deplasare către V, N/V şi mişcare de subducţie sub Carpaţii Orientali);

Microplaca Moesică, localizată în S, S/E cu deplasare către V, N/V şi mişcare de subducţie sub Carpaţii Meridionali.

Centre locale se află în ariile subsidente (sudul teritoriului administrativ, suprapunându-se unei astfel de arii respectiv Câmpia Titu-Sărata) şi în lungul principalelor linii de fractură reprezentate pentru zona studiată de: Falia Pericarpatică la N, N/V; Falia Ovidiu-Capidava la N/E şi Falia Fierbinţi la S,S/V.

În zona studiată şi N/E Câmpiei Române, cutremurele sunt frecvente, având intensitate mică şi lipsite de consecinţe.

Seismele ce depăşesc 4,5 grade pe scara Richter, se produc la intervale de timp mai mari (uneori 20-30 de ani) şi au efecte dezastruoase (cazul seismelor din anii 1940, 1977, 1986, 1990 ).

2.3 Evoluţia paleografică

În evoluţia Câmpiei Române a existat o etapă de geosinclinal, încheiată pentru cea mai mare parte la sfârşitul Proterozoicului, odată cu rigidizarea fundamentului cristalin.

23

Fracturile apărute în momentul rigidizării au împărţit fundamentul în blocuri, supuse unor mişcări de ridicare sau coborâre, ca impuls al mişcărilor tectonice din regiunile de geosinclinal învecinate (Dobrogea Centrală şi Nordică, dar îndeosebi de la cele carpatice).

Începând cu Paleozoicul în evoluţia regiunii pot fi separate perioade de timp, în care se produc procese distincte: unele în care fiind acoperită de ape, se produce o sedimentare bogată ce fosiliza relieful anterior; altele în care devenită uscat, era supusă modelării subaeriene.

Ca o consecinţă în evoluţia paleografică a câmpiei pot fi separate diferite niveluri de eroziune, corespunzând fie nivelului superior al blocurilor cristaline din fundament, a căror nivelare a avut loc în Precambrian (Sfârşitul Proterozoicului), fie nivelului superior al fiecărei acumulări rezultate după fiecare ciclu de sedimentare (petrecute din Paleozoic până în prezent). Cele mai importante niveluri de eroziune existente în cadrul suprastructurii sedimentare, aparţin ciclurilor de eroziune: Carbonifer-Permian; Sfârşitrul Triasicului-Jurasic inferior şi Sfârşitul Cretacicului.

Acestea au fost separate de cicluri de sedimentare, desfăşurate în condiţiile în care câmpia era acoperită de ape, aşa cum au fost: Ciclul Cambrian-Carbonifer; Ciclul Permian-Triasic; Ciclul Mezojurasic-Mezocretacic.

Cele mai importante suprafeţe de nivelare corespund pediplenei ce a retezat soclul cristalin şi pedeplenei valahe, realizată în Cretacicul superior – Miocen mediu, care coboară până la adâncimi de 3000 m la contactul cu Depresiunea Precarpatică, fiind îngropată sub sedimente neogene.(vezi Fig.2.2).

Ultimul ciclu de sedimentare s-a desfăşurat în Neogen, în condiţiile subsidenţei accentuate din avanfosa externă şi a durat din Miocenul mediu (Badenian) până în Pleistocenul mediu, desfăşurându-se în regim lacustru.

În Pleisocenul superior lacul se retrage către N/E şi se produce exondarea; sunt construite proluviile de pe marginea nordică a câmpiei iar la sud de acestea se menţine încă un mediu mlăştinos, în aria de subsidenţă.

Holocenului îi corespunde evidenţierea zonei de subsidenţă în sudul zonei colinare, a cărei aluvionare, realizată de râuri, duce la formarea Câmpiei Titu-Gherghiţa-Sărata.

Procesele morfologice actuale se caracterizează printr-o dinamică mai puţin activă în ce priveşte modelarea spaţiilor interfluviale (în condiţiile climatului secetos, a pantei mici şi a fragmentării orizontale aproape inexistente pe spaţii mari), constând mai mult în procese de aluvionare, tasare, deflaţie şi unele procese morfohidrologice (construirea de renii, eroziunea şi surparea malurilor).(vezi Fig.3.9;Fig.3.10;Fig.3.11).

24

Fig.2.1 – Sectiune harta geologica a României (S/E jud. Prahova)

Fig.2.2 – Sectiune geologica Ceptura-Ciorani

25

Capitolul 3 – Relieful

3.1 Date generale (unităţile de relief)

Comuna Colceag este situată în nordul Câmpiei Române, la contactul acesteia cu Subcarpaţii Curburii.(vezi Fig.1.5si 3.18)

Teritoriul său, aparţine Sectorului central-estic al Câmpiei Române, denumit Câmpia Ialomiţei (Gr. Posea – Regionarea Câmpiei Române).

Caracteristici geomorfologice, morfografice şi morfometrice ale reliefului, reprezintă baza identificării pe teritoriul comunei a două subunităţi distincte: o câmpie subcolinară în nord şi o câmpie joasă de subsidenţă în sud.

Formată în cuaternar, câmpia are un relief tânăr, mai puţin evoluat, cu caracteristici simple.

Altimetric, relieful comunei se desfăşoară între 130m în nord şi cca 80 m în sud-est; cu o uşoară înclinare pe direcţia N – S, S/E; cu o pantă generală de 0,38%, corespunzând direcţiei de scurgere a apelor.(vezi Fig.3.21).

Câmpia subcolinară din nordul comunei, este o parte a fâşiei de câmpie piemontană, dezvoltate la marginea Subcarpaţilor Curburii, între Cricovul Sărat şi Buzău şi cunoscută sub numele de Glacisul Istriţei.

Câmpia joasă de subsidenţă din partea de sud a comunei este parte a Câmpiei Săratei.(vezi Fig.3.20).

3.2 Morfometria şi morfografia (hipsometria, densitatea fragmentării, energia de relief); caracteristici morfologice ale interfluviilor şi văilor.(Vezi fig.3.21)

Câmpia subcolinară joasă, reprezintă prelungirea sudică a Glacisului Istriţei. Câmpia de glacis a Istriţei se dezvoltă la poalele sudice ale Dealului Istriţa; fiind cuprinsă între văile Cricovului Sărat la vest şi Buzăului la N/E. Reprezintă prelungirea către E, N/E a Câmpiei – Ploieştiului (alcătuind împreună Câmpia Piemontană a Prahovei sau Câmpia Târgovişte – Ploieşti, Gr. Posea).(vezi Fig.1.5).

Este un glacis-proluvial, care s-a format în Pleistocenul mediu, prin procese de glacizare: aportul local al şiroirilor difuze coborâtoare pe versantul sudic al Istriţei şi prin îngemânarea conurilor de dejecţie ale torenţilor şi ale râurilor cu izvoare în zona deluroasă: Cricovul Sărat, Bălana, Budureasca, Tohăneanca, Năianca şi Sărata; În Pleistocenul Superior a fost acoperită cu depozite leossoide.(vezi Fig.3.19 si 3.23).

Câmpia are aspectul unei fâşii înguste, cu lăţimi de numai 4-5m; coboară în pantă lină spre S/E.(vezi Fig.3.20).

26

Câmpia Istriţei are ca limită nordică, un aliniament de localităţi la poalele Istriţei: Ceptura – Pierşunari – Pietroasele – Gura Sărătii; iar ca limită sudică partea terminală a conurilor de dejecţie aluviale pe aliniamentul Cioceni – Inoteşti – Baba Ana – Stâlpu; continuându-se spre S cu câmpia de divagare.(vezi Fig.3.19).

Materialul aluvionar constituient este variat şi depus sub forma unei pături groase de pietrişuri şi nisipuri, în alternanţă cu argile şi marne. Procesul de formare s-a desfăşurat în intervalul Pleistocen mediu – Holocen.

Este o câmpie îngustă, cu lăţimi de 4-5km, care coboară în pantă uşoară, de la altitudini de 160 m în N, N/V, la 120m în S/E (condiţiile locale: localizarea subsidenţei la periferia zonei deluroase; hidrografia reprezentată prin pâraie şi clima secetoasă nu au oferit condiţii pentru dezvoltarea în regiune a unei câmpii piemontane mai largi).

Acestei câmpii subcolinare îi aparţine partea de nord a teritoriului comunei, ce aparţine satului Inoteşti.

Câmpia Sărata – reprezintă o câmpie de subsidenţă, individualizată mai ales datorită elementelor sale morfohidrografice (divagarea cursurilor de ape ,bălţi, mlaştini şi frecvente convergenţe şi remanieri hidrografice).(vezi Fig.3.3).

Acesteia îi aparţine partea de sud a teritoriului comunei.Reprezintă sectorul estic al Câmpiei de subsidenţă Titu-Sărata.Câmpia Săratei are ca limite Valea Cricovului Sărat la vest şi valea

Săratei la est; mărginindu-se la nord cu Glacisul Istriţei şi întinzându-se către S/E până la aliniamentul Adâncata-Urziceni. Câmpia de subsidenţă este dispusă hipsometric între 120m în nord şi cca 50m în S/E; corespunde unui sector labil, fapt cauzat de poziţia sa între regiunea subcarpatică, antrenată în mişcări de înălţare şi Platforma Valahă, în perimetrul de afundare aparţinând avanfosei carpatice, motiv pentru care este supusă unui proces de lăsare continuă 1mm/an, oarecum compensat de acumularea bogată de aluviuni,aduse de râuri.(vezi Fig.3.18 si3.20).

Un alt fenomen caracteristic se referă la starea de umectare activă, în condiţiile unei pânze freatice aflate la adâncimi de numai 1m de la suprafaţă.(vezi Fig.5.1)

Analiza morfometrică la nivelul întregului teritoriu al comunei a scos la iveală următoarea situaţie: densitatea fragmentării reliefului este de cca 0,43 km-km2 (exprimată ca raport între lungimea văilor: Bălana, Valea Războiului şi Canalul de irigaţii apreciată la 25 km şi suprafaţa de 59,75 km2). Adâncimea fragmentării înregistrează valori cuprinse între 2-12m, fiind mai mare în N, N/E în câmpia subcolinară şi mai mică în S/E în câmpia de subsidenţă.

27

Panta generală a terenului este slabă, 0,38%, în condiţiile unei înclinări pe direcţia N-S, S/E, a unei diferenţe de nivel de 50m între N şi S şi a defăşurării teritoriului pe cca 13 km lungime.

Morfologia teritoriului comunei Colceag reprezintă pe ansamblu o câmpie de acumulare cuaternară, cu o suprafraţă netedă uşor ondulată, cu pantă slabă; incluzând interfluvii largi, dar care păstrează urmele divagării vechi reţele hidrografice, vizibile la vest de Colceag şi Parepa şi la sud de Vâlcele. Slab reprezentate în relief, văile respective,unele aproape atenuate, concentrează apele in anii ploioşi. Tendinţele de înmlăştinire şi sărăturare au impus utilizarea lor ca păsuni.

3.3 Relieful sculptural (Suprafeţe şi nivele morfologice; suprafeţe şi nivele de eroziune; glacisuri şi piemonturi).

Relieful zonei studiate, ca de altfel şi relieful Câmpiei Române, căreia îi aparţine este un relief tânăr, puţin evoluat; rezultat al modelării desfăşurate în cuaternar, pe măsura retragerii treptate a apelor lacului ce acoperea regiunea.

Data fiind însă vechimea şi evoluţia îndelungată a Platformei Valahe, căreia i se suprapune actuala Câmpie Română, adâncurile sale ascund un paleorelief incluzând pediplena valahă realizată în Cretacic Superior – Miocen Mediu (aceasta din urmă aflată la adâncimi de cca 3000 m la contactul cu Depresiunea Precarpatică; căreia îi corespunde sectorul studiat).

Respectivul paleorelief s-a format prin eroziune subaeriană, desfăşurată în perioadele când regiunea devenea uscat; el fiind fosilizat de strate sedimentare depuse în perioadele în care era acoperită cu apă. Paleorelieful respectiv nu apare la zi, fiind doar interceptat prin foraje sau fiindu-i presupusă existenţa pe baza ciclurilor evidenţiate în evoluţia sa incluzând faze emerse sau submerse.

Relieful actual s-a format în pleistocen-holocen superior, concomitent cu colmatarea lacului ce acoperea încă regiunea, datorată aluviunilor deplasate şi depuse de râurile de pe versantul sudic al Dealului Istriţa, sub forma conurilor de dejecţie.

Pleistocenului superior îi este sepecific procesul de glacizare al cărui rezultat este câmpia subcolinară, existentă în nordul teritoriului comunei ce reprezintă un glacis proluvial (parte a glacisului coluvio-proluvial al Istriţei, dezvoltat la poalele sudice ale respectivului deal), ce se afundă către sud în zona de subsidenţă cu care se continuă(vezi Fig.3.1).

În partea de est şi sud-est a comunei este dezvoltată lunca în care principalul pârâu Bălana s-a adâncit ulterior (dovada originii sale stând

28

depozitele fluviatile care o acoperă si denumirea populara atribuita inca partii teritoriului situate la est de Inotesti(vezi Fig .3.1;3.5;3.9).

Fig.3.1 –Glacisul Istritei,1km est deInotesti-Suprafata terminala

29

Fig.3.2–Suprafata terminala de acumulare ,la N/V de Parepa-Rusani

3.4 Relieful petrografic si structural3.4.1Relieful petrografic

Relieful dezvoltat pe argile si marne reprezintă tipul de relief petrografic specific zonei comunei Colceag. În conturarea sa un rol important l-a avut alcătuirea substratului (incluzând depozite argilo-marnoase) şi manifestarea agenţilor geomorfologici, îndeosebi a celor externi (succesiunea anotimpurilor, secetele frecvente, ploile torenţiale, îngheţul). Alcătuirea substratului influenţează prin proprietăţile fizice şi chimice ale rocilor (argile şi marne depuse marin, care devin plastice şi impermeabile în contact cu apa, sau dimpotrivă formează crăpături la uscare)(vezi Fig.3.12).

Relieful format este dependent de modul de combinare sau alternare cu rocile permeabile (nisipuri, depozite loessoide), reprezentând deasemenea o caracteristică a regiunii.

Formele de relief sunt supuse modelării exercitate de şiroire şi scurgerea fluviatilă.(vezi Fig.3.5).

Regiunea are caracteristică existenţa unor interfluvii plate, largi cu înclinare foarte slabă; prezenta în substrat a unui orizont subţire de loess şi prezenţa stratului freatic la adâncimi de 1-5m (1-3m pe spaţii foarte largi).

30

Suprafaţa câmpiei în ciuda netezimii sale, păstreză încă urme ale divagării vechii reţele hidrografice (încă vizibile la vest şi sud de Colceag, vest şi est de Parepa-Ruşani), relief reprezentat prin văi nu prea adânci, dar care mai concentrează încă apele în condiţiile unor precipitaţii abundente (în constituirea lor un rol avându-l procesul de tasare ca urmare a băltirii apelor; procesul de înmlăştinire se menţine în ciuda aplicării inconsecvente a unor măsuri de drenare)(vezi Fig.3.3).

Fig.3.3-Campia Saratei la S/E de Parepa -Rusani

3.4.2 Relieful structuralÎn aria studiată relieful structural este reprezentat de câmpia joasă

ce ocupă sudul teritoriului şi care este partea Câmpiei de subsidenţă Titu-Sărata. Deşi reprezintă o formă de acumulare fluvio-lacustră, câmpia Săratei se încadrează tipului de relief tectono-structural datorită rolului pe care mişcările neotectonice din cuaternar (având sens negativ şi continuându-le pe cele din pliocen) l-au avut în formarea sa. În prezent lăsarea continuă cu cca 1mm/an.(vezi Fig.3.4).

Fig.3.4-Campia Saratei la est de Parepa-Rusani,cu valea Balanei

31

3.5 Relieful fluviatil

Fig.3.5-Valea Balanei ,situata la 1km est de Inotesti(cu usoare tendinte de meandrare ).

32

Este rezultatul acţiunii apelor curgătoare, incluzând în plan local: văi şi interfluvii, lunci şi albii minore, dar şi forme de acumulare (conuri de dejecţie şi glacisuri de acumulare).

Câmpia subcolinară din partea de nord a câmpiei este parte a Câmpiei de glacis a Istriţei; rezultat la rândul său al îngemănării conurilor de dejecţie formate la ieşirea din zona deluroasă a apelor curgătoare cu scurgere pe versantul sudic al Istriţei (Conul de dejecţie Urlaţi-Mizil).(vezi Fig 3.19).

Reţeaua hidrografică a regiunii este tânără, deficitară şi rară (influenţa climei) şi reprezentată prin mici pâraie (Călmăţui – Valea Războiului, Bălana, Istău) având ca rezultat interfluvii largi şi netede.

În ce priveşte valea prin care curge Bălana, aceasta străbate teritoriul pe directia N-S, cu o trecere directă de la albia minoră la cea majoră, realizată prin intermediul unor maluri care scad de la cca 10m în nord la 1-2m în sudul comunei.(vezi Fig:.3.16; 3.5; 3.6; 3.7)

Lunca acesteia este dezvoltată în partea de est (respectivul nume “Luncă” atribuit şi astăzi unei moşii aparţinând satului Inoteşti, localizată la sud de calea ferată şi la est de Bălana), supusă aluvionării îndelungate se remarcă prin depozite fluviatile incluzând nisipuri, loess şi mâluri şi o vegetaţie incluzând trestia, încă prezentă.

Procesele fluviatile din albia minoră au suferit modificări datorate intervenţiei antropice (canalizarea văii 1954-1957; interconectarea cu canalul de irigaţii realizată în prezent la est de Inoteşti); în prezent se manifestă un proces de colmatare a albiei(vezi Fig.3.11).

33

Fig.3.6-Valea Balanei ,la 1 km est de Parepa-Rusani

Fig.3.7-Valea Balanei la est de Valcele

Fig.3.8-Valea Calmatuiului, in marginea sudica a satului Colceag

34

3.6 Procese geomorfologice actuale

Se poate aprecia că teritoriul comunei Colceag este situat în cea mai mare parte în zona de divagare dezvoltată în sudul conului de dejecţie Urlaţi-Mizil, incluzând şi o parte din prelungirea sudică a acestuia.(vezi Fig.3.19).

Procesele geomorfologice actuale sunt condiţionate de: panta generală a terenului slaba, alcătuirea geologică a substratului-roci sedimentare, intensificarea proceselor morfohidrologice, clima temperată cu nuanţe continentale, deflatie şi intervenţia antropică.(vezi Fig:3.17; 3.18).

Consecinţă a pantei slabe 0,38%, deşi canalizat în anii 1954-1957, pârâul Bălana manifestă tendinţe de colmatare a albiei minore; aluvionarea producându-se şi ea în S/E comunei în perioadele cu viituri.

Alcătuirea substratului, incluzând depozite argiloase cu intercalaţii de loess, cumulată cu băltirea apei determină tasări şi înmlăştiniri în zonele joase sau nedrenate.(vezi Fig : 3.12;3.8).

La nord de Inoteşti, între calea ferată şi sat, pe o lungime de circa 1km, datorită lipsei drenajului natural in ultimele decenii s-a format o vale, rezultat conjugat al structurii geologice şi proceselor morfohidrologice, incluzând şi aportul apelor freatice.

35

Drenajul extern mijlociu a fost îmbunătăţit prin acţiunea antropică, constând în săparea de canale de desecare cu adâncimi de 1-2m şi lăţimi de 2-3m, realizate îndeosebi în N/E comunei.(vezi Fig.3.13).

Construirea canalului de irigaţii 7-8km lungime, 4-5m adâncime şi 10m lătime la partea superioară, la sud de Inoteşti, străbătând teritoriul comunei pe direcţia E-V, a produs modificări drenajului natural reprezentat de Izvorul Inoteştiului (acesta scurgându-se în trecut către Colceag unde forma Călmătuiul).(vezi Fig:3.14;3.15;3.13)

Pe alocuri albiile părăsite au fost atenuate, consecinţă a acţiunii antropice reprezentată de practicarea agriculturii.

Supusa acţiunii vânturilor de N/E (Crivăţul) ,asupra stratului de sol se manifestă uneori procese de deflaţie

Fig.3.9-Valea Balanei,1km est de Inotesti-surpare mal si vegetatie invadand valea cu tendinte de colmatare

.

36

Fig.3.1o-Valea Balanei,la est de Inoesti-surpare mal

37

Fig.3.11-Valea Balanei,la est de Inotesti-surpare mal ,vale invadata de vegetatie,in departare suprafata terminala glacis de aumulare

38

Fig.3.12-Vale veche la sud de Colceag,cu tendinte de tasare si saraturare

Fig.3.13-Canal de desecare,la est de Inotesti (relief antropic)

39

Fig.3.14-Canal de irigatii in marginea sudica a satului Inotesti, nefinalizat (relief antropic)

Fig.3.15-Canal de irigatii la S /E,de Inotesti,invadat de vegetatie

40

Fig.3.16-Valea Balanei, la 1km N/E de Inotesti (valea naturala in dreapta,modificare antropica nefinalizata in stanga imaginii )

41

Fig.3.17-Movila antropica in N/E comunei,cu Dealul Istrita in fundal

Fig.3. 18– Harta.Câmpia Română-Unităţi morfogenetice,cu localizarea Comunei Colceag

42

Fig.3.19Harta. Zona divagare Prahova-Buzău

43

44

Fig3.20 – Harta. Unitaţi de relief în S/E jud. Prahova

45

Fig. 3.21– Harta hipsometrica a comunei Colceag

46

Fig.3.22– Profil transversal V-E zona comunei Colceag

47

Fig.3.23 – Formarea Câmpiei de glacis

48

Capitolul 4 – Clima

4.1 Factorii genetici ai climei.

Prin aşezarea sa geografică în latitudine pe glob, în imediata vecinătate sudică a paralelei de 45˚ lat.N, comuna Colceag are o climă temperată.

Poziţia geografică în cadrul continentului (respectiv al ţării şi judeţului Prahova) determină caracterul continental al climatului temperat.

Alţi factori genetici care creează elemente de specificitate sunt: Mişcarea generală a aerului, care se produce la latitudinea respectivă preponderent de la vest la est, cu efect asupra repartiţiei precipitaţiilor. Relieful specific de câmpie influenţează clima, aşa cum dealtfel este evidentă şi o uşoară influenţă climatică a dealurilor din nord, în zona de nord a teritoriului comunei, în zona satului Inoteşti. Altitudinea mică se remarcă într-o distribuţie anuală relativ uniformă a elementelor dinamice şi a radiaţiei solare. Circulaţia frecventă a maselor de aer dinspre N şi N/E respectiv S şi S/V are efect asupra precipitaţiilor şi a secetei.

Consecinţă a condiţiilor menţionate mai sus, comuna Colceag are o climă temperat continentală, la limita dintre subtipul climatului cu nuanţe de continentalism accentuat şi subtipul climatului continental de tranziţie din Câmpia Română.

4.2 Caracterizarea principalelor elemente climatice (temp., umezeală, nebulozitate, vânt, precipitaţii, strat de zăpadă, fenomene meteorologice deosebite)(vezi Tabel.4.1).

Pentru studiul condiţiilor climatice au fost folosite date referitoare la diferiţi indicatori climatici, înregistrate la cele mai apropiate staţii meteorologice :

Staţia Ploieşti, 44˚57’ lat N, 26˚01’ long E, altitudinea 164m; Staţia Buzău, 45˚09’ lat N, 26˚49’ long E, altitudinea102m; Staţia Istriţa, 45˚03’ lat N, 26˚33’ long E, altitudinea 120m,

situată la 15 km de Colceag.

4.2.1 TemperaturaUn indicator concludent asupra caracteristicilor temperaturii îl

reprezintă temperatura medie lunară multianuală.(vezi Tabel.4.2 si Fig : 4.1;4.5).

49

Din analiza datelor tabelului respectiv se poate observa că temperatura medie lunară înregistrează valori ce variază de la -0,5˚C în februarie, la 22,2˚C în iulie; precum şi faptul că numai în lunile ianuarie şi februarie se înregistrează temperaturi medii lunare sub 0˚C; precum şi faptul că un număr de şapte luni consecutive, din aprilie până în octombrie sunt înregistrate temperaturi medii superioare temperaturii medii anuale, care este de 10,5˚C.

Ampitudinea termică medie este de 24,5˚C.Valorile temperaturii medii anuale şi ale amplitudinii termice medii

se încadrează în valorile caracteristice Câmpiei Române (temp. medie anuală 10-11˚C şi amplitudinea medie 25˚C).

Temperaturile extreme(vezi Tabel:4.3;4.4;4.5).Temperatura maximă lunară are valori ce variază de la 20,5˚C la

Ploieşti respectiv 16,9˚C la Buzău în luna ianuarie până la valori de 39,4˚C la Ploieşti, respectiv 39,6˚C la Buzău în luna august.

Temperatura minimă lunară înregistrează valori ce pot varia de la -30˚C la Ploieşti respectiv -29˚C la Buzău în ianuarie până la 6˚C la Ploieşti respectiv 7,5˚C la Buzău în iulie.

Analizând valorile diferitelor temperaturi extreme pentru principalele luni ale anului se observă variaţii de 33˚C la Ploieşti respectiv 31,5˚C la Buzău în luna iulie; precum şi de 50,5˚C la Ploieşti respectiv 46˚Cla Buzău în luna ianuarie.

Diferenţele maxime anuale fiind de 69,4˚C la Ploieşti şi 68,6˚C la Buzău.

Se poate aprecia ca la Colceag temperatura maxima lunara poate varia intre valori de circa 18,7 grade celsius in ianuarie pana la valori de 39,5 grade celsius in luna august.

Temperatura minima lunara poate inregistra valori de -29,5 grade celsius in ianuarie si 6,7 grade celsius in iulie .

Analzand valorile temperaturilor extreme pentru principalele luni ale anului, acestea pot inregistra variatii de 32,2 grade celsius in iulie si de 48,2 grade celsius in ianuarie .Diferenta maxima anuala putand fi de 69 grade celsius .

Frecvenţa zilelor cu diferite temperaturi caracteristice

Zile de iarnă(vezi Tabel.4.6) – numărul de zile cu t.max ≥ 0˚C (de iarnă), caracteristice intervalului noiembrie – martie, variază între 1,0 zile în martie şi 10,2 zile în ianuarie la Ploieşti, respectiv între 1,3 zile în martie şi noiembrie şi 12,1 zile în ianuarie la Buzău.

Se poate aprecia o variaţie în intervalul respectiv între 1 şi 11 zile de iarnă la Colceag.

50

Zile cu îngheţ(vezi Tabel.4.7) – analizând numărul zilelor cu t.min ≤ 0˚C (de îngheţ), la nivelul lunilor anului, se poate trage concluzia că fenomenul de îngheţ este posibil tot timpul anului (mai puţin intervalul iunie – iulie – august); numărul acestora putând varia între 0,0 zile în septembrie, în ambele staţii meteo. şi până la 26,9 zile la Ploieşti respectiv 27,2 zile la Buzău în ianuarie.

De remarcat că luna mai se înscrie cu 0 zile număr mediu, în condiţiile unui interval de timp foarte mare, în ce priveşte observaţiile; fenomenul de îngheţ putând fi totuşi posibil.

Zile de vară(vezi Tabel.4.8) – numărul zilelor cu t.max ≥ 25˚C (temperaturi ce nu sunt posibile în lunile decembrie – ianuarie – februarie), variază între 0,2 zile în martie la ambele staţii şi 26,8 zile la Ploieşti respectiv 27,8 zile la Buzău, în luna iulie.

Zile tropicale(vezi Tabel.4.9) – numărul mediu lunar multianual al zilelor cu t.max≥30˚C (tropicale), posibile numai în intervalul 01.04 – 30.10 poate varia între 0,1 zile în aprilie şi octombrie şi respectiv 11,8 zile în iulie la Ploieşti; în privinţa Staţiei meteo. Buzău numărul variind între 0,2 zile în aprilie şi octombrie şi 13,8 zile în iulie.

4.2.2 Regimul umidităţii aerului(vezi Tabel.4.22)Cantitatea de vapori de apă din atmosferă este influenţată de

particularităţile fizice ale maselor de aer în mişcare cât şi de caracteristicile locale ale suprafeţei active.

Gradul de umezeală a aerului este pus în evidenţă de umezeala relativă.

Au fost folosite ca bază de lucru valorile medii multianuale ale umezelii relative, înregistrate la Ploieşti şi Buzău, considerându-se pentru comuna Colceag o valoare caracteristică medie a celor două.

Cea mai mare valoare a umidităţii relative medii lunare se înregistrează în decembrie 82,5%, iar cea mai mică 60% în lunile iulie şi august.

O altă observaţie este că valoarea medie a umidităţii relative este mai mare în intervalul octombrie – martie (6 luni), cu evoluţii între 71,5% şi 82,5% în decembrie şi considerabil mai mică în lunile din intervalul aprilie – septembrie (6 luni), evoluând între 60% în iulie şi august şi 63% în aprilie, iunie şi septembrie.

4.2.3 Regimul nebulozităţii(vezi Tabel.4.19).Este direct dependent de particularităţile circulaţiei generale a

atmosferei şi de cele ale suprafeţei active; nebulozitatea influenţează la rândul ei regimul tuturor elementelor climatice.

51

Nebulozitatea totalăEvoluţia nebulozităţii medii lunare şi anuale pentru Colceag a fost

apreciată ca medie aritmetică a valorilor respectivului parametru pentru Ploieşti şi Buzău; rezultând o valoare scăzută a nebulozităţii medii anuale de numai 5,1 zecimi.

Se remarcă un maximum de nebulozitate în luna decembrie de 6,9 zecimi şi valori sensibil egale în lunile noiembrie, ianuarie şi februarie, precum şi un minim de nebulozitate în lunile august şi septembrie de 3,7-4 zecimi (primul datorat intensificării activităţii ciclonice deasupra Mării Mediterane).

Frecvenţa zilelor cu cer senin şi acoperit(vezi Tabel.4.18;4.19)Pentru Colceag s-a apreciat ca medie a valorilor parametrilor

respectivi înregistraţi la Ploieşti şi Buzău.Astfel numărul mediu anual al zilelor cu cer senin (nebulozitate 0 –

3,5 zecimi) este de cca 116 zile; cel mai mare număr de astfel de zile înregistrându-se în lunile iulie – august – septembrie, între 14,5 şi 15,9 zile lunar; iar cele mai puţine în decembrie şi februarie, între 5,6 şi 6,2 zile.

În ce priveşte numărul zilelor cu cer noros (acoperit) – nebulozitatea medie între 3,6 şi 7,5 zecimi – acesta este de 122 zile; cu existenţa unui interval când numărul mediu al zilelor cu cer noros atinge un minim absolut de 4,4 zile în august şi un maxim de 17,2 zile în decembrie.

4.2.4 Regimul eolianCa şi în cazul altor parametri, regimul eolian este determinat de

particularităţi legate de circulaţia generală a atmosferei şi ale suprafeţei active.

Frecvenţa medie lunară şi anuală a calmului atmosferic este de 25,8%; cu cea mai mare frecvenţă în decembrie 37,5% şi cea mai mică în luna mai 14,8%.

Frecvenţa medie lunară şi anuală a vântului(vezi Tabel.4.10 si Fig.4.2).

În privinţa frecvenţei vânturilor, cea mai mare frecvenţă medie anuală o are vântul din direcţia N/E cu 14,9%, iar cea mai mică vântul de S/V cu 4,9%.

O analiză a frecvenţei medii lunare a vânturilor, scoate în evidenţă următoarea situaţie:

Vântul din direcţia N, are o frecvenţă medie anuală de 11,6%; cu o frecvenţă medie lunară variind între 5% în februarie şi 20,3% în august.

Vântul din direcţia N/E, cu o frecvenţă medie anuală de 14,9%; are o frecvenţă medie lunară variind între 10% în februarie şi 21,7% în mai.

52

Vântul din direcţia E, cu o frecvenţă medie anuală de 13,3%; are o frecvenţă medie lunară ce variază între 8,9% în iulie şi 18,9% în aprilie.

Vântul din direcţia S/E, cu o frecvenţă medie anuală de 4,9%; are o frecvenţă medie lunară ce variază între 2,2% în ianuarie şi 6,9% în iulie.

Vântul din direcţia S, cu o frecvenţă medie anuală de 6,3%; are o frecvenţă medie lunară variind între 5,5% în mai şi 7,2% în iunie.

Vântul din direcţia S/V, cu o frecvenţă medie anuală de 10,4% ; are o frecvenţă medie lunară variind între 6,2% în august şi 17,6% în februarie.

Vântul din direcţia V are o frecvenţă medie anuală de 6%; cu o frecvenţă medie lunară variind între 3,7% în septembrie şi 8,4% în iunie.

Vântul din direcţia N/V, cu o frecvenţă medie anuală de 6,8%; are o frecvenţă medie lunară variind între 4,9% în ianuarie şi aprilie şi 11,6% în iunie.

Se poate trage concluzia că vântul cu frecvenţă medie lunară relativ echilibrată tot timpul anului este cel din direcţia S, iar vântul cu cele mai mari oscilaţii de frecvenţă medie lunară de-a lungul unui an este cel din direcţia N.

Viteza medie lunară şi anulăa vantului(vezi Tabel.4.11).În ce priveşte viteza medie anuală, aceasta variază între 2,3 m/s

(cea mai mică); vântul din direcţia N/V şi 3,1 m/s vânturile din direcţia N/E şi E.

Analizând situaţia vânturilor dominante din punct de vedereal vitezei medii lunare, se constată următoarele:

Vântul din direcţia N, evoluează cu viteze variind de la 2,0 m/s în lunile martie şi noiembrie, până la 2,9 m/s în mai.

Vântul din direcţia S/E evoluează cu viteze medii lunare variind între 2,2 m/s în decembrie şi 2,9 m/s în aprilie, iunie şi august.

Vântul din direcţia S, prezintă o evoluţie variind între 2,0 m/s viteză medie lunară în ianuarie şi 3,2 m/s în aprilie şi mai.

Vântul din direcţia S/V prezintă o evoluţie în care viteza medie lunară variază între 2,3 m/s în ianuarie şi 3,6 m/s in aprilie şi august.

Vântul din direcţia V, prezintă o evoluţie în care viteza medie lunară variază între 2,0 m/s în februarie, noiembrie şi decembrie şi 3,4 m/s în iulie şi august.

Vântul din direcţia N/V, prezintă o evoluţie variind între 1,6 m/s în ianuarie şi o viiteză medie lunară de 3,2 m/s în martie.

Din cele arătate anterior se remarcă faptul că cea mai mare viteză medie lunară o înregistrează vântul din direcţia N/E în martie 4,2 m/s; iar cea mai mică, vântul de N/V în ianuarie 1,6 m/s.

53

Frecvenţa vânturilor puternice (în nr. de zile).(vezi Tabel.4.12).Frecvenţa vântului cu viteză ≥11 m/s înregistrează un număr mediu

lunar al zilelor între 0,1 zile în octombrie şi 0,3 zile în martie.Numărul lunar al zilelor cu viteza vântului ≥16 m/s (ele sunt

posibile în lunile februarie, septembrie, octombrie şi decembrie); evoluând între 0,1 zile în ianuarie, iulie şî noiembrie şi 0,4 zile în martie şi mai.

Vânturile cu viteză ≥11 m/s sunt posibile în medie 11,3 zile anual; iar cele cu viteză ≥16 m/s în 1,7 zile pe an.

Vânturi localeZona Subcarpaţilor de Curbură reprezintă una din regiunile

importante cu manifestare a vânturilor tip föehn, care coboară pantele dealurilor câtre câmpia învecinată.

Crivăţul – vânt foarte puternic, rece şi uscat, ce se dezvoltă la periferia anticiclonului Siberian, având direcţia N/E-S/V. Are uneori frecvenţă zilnică în timpul iernii. Determină geruri mari şi viscole puternice; atingând viteze ce pot depăşi 100-120 km/h.

Este însoţit de efecte negative: spulberarea şi troienirea zăpezii (cu impedimente asupra circulaţiei în zonă şi lipsirea culturilor de toamnă de învelişul de zăpadă, protector împotriva gerurilor; afectarea reţelelor de distribuţie a energiei electrice).

4.2.5 Regimul precipitaţiilor.(veziTabel:4.20;4.21 si Fig 4.3;4.4).

Cantitatea medie anuală a precipitaţiilor este la Colceag de 550mm.

În ce priveşte cantitatea medie lunară, se observă existenţa unui maxim în lunile: iunie 84 mm, iulie 66 mm şi mai 62 mm; şi a unui minim în lunile martie 28 mm, februarie 28,7 mm şi ianuarie 31,4 mm.

Minimul pluviometric de iarnă se datoreşte frecvenţei aerului continental în lunile de iarnă.

Maximul pluviometric se înregistrează vara, ploile căpătând aspectul unor averse puternice.

Cantitatea maximă în 24 de ore. Analiza poate fi fă numai la nivelul oraşelor Ploieşti şi Buzău; putându-se deduce că: cele mai mari cantităţi de precipitaţii în 24 de ore sunt posibile în lunile aprilie, iunie, iulie, august, şi decembrie la Ploieşti şi în lunile iunie-iulie la Buzău.

Se poate aprecia pentru Colceag că lunile cele mai favorabile înregistrării unor cantităţi mari de precipitaţii sunt iunie-iulie-august şi respectiv octombrie, pe seama unor averse de vară saua ploilor intermitente de toamnă.

54

4.2.6 Numărul mediu al zilelor de ninsoare(vezi Tabel:4.24;4.25;4.26).

Pentru Colceag se poate aprecia că ninsoarea nu este posibilă în intervalul mai-septembrie, precum şi faptul că posibilitatea acestui fenomen creşte din octombrie până în ianuarie, când se poate înregistra un număr mediu de 6,3 zile cu ninsoare; după care această posibilitate scade treptat până în aprilie.

Anual se poate aprecia un număr de zile cu ninsoare de 21,2 zile.Data medie de producere a primei ninsori este apreciată a fi de 26

noiembrie, iar data medie a ultimei ninsori este în jurul a 15 martie; cu o durată medie a intervalului posibil de ninsoare de cca 103 zile.

Data medie a primului strat de zăpadă este 12 decembrie, iar a ultimului strat de zăpadă este 4-5 martie.

Existenţa stratului de zăpadă nu este posibilă în intervalul mai-octombrie. Ianuarie este luna cu cel mai mare număr de zile cu strat de zăpadă posibil cca 15 zile, iar aprilie cu cel mai mic cca 2 zile în medie.

Anual durata stratului de zăpadă poate fi apreciat la cca 40 de zile.

4.2.7 Fenomene climatice deosebite Constituind manifestari extreme ale unor fenomene

climatice ,acestea sunt posibile si in regiunea studiata.Furtunile extratropicale.Se formeaza la contactul dintre masele

de aer tropical si cele de aer polar.Unele se pot produce vara ,avand caracter local, datorita supraincalzirii aerului si ridicarii lui in stratele inalte si reci ale atmosferei, unde vaporii de apa condensandu-se determina ploi abundente

Se caracterizeaza prin vanturi puternice si caderi abundente de precipitatii, sub forma de zapada iarna sau ploaie , insotita de grindina si de fulgere vara.

Viscolele.Sunt vanturi puternice insotite de spulberarea zapezii si de transportul acesteia si acumularea sub forma de troiene, perturband traficul rutier si feroviar.Localitatile pot ramane izolate pentru mai multe zile,drumurile fiind inchise.

In zona comunei Colceag , un asemenea viscol s-a produs in data de 08.02.2010.

Producerea viscolului este favorizata de contactul unor mase de aer rece ,cu presiune ridicata (Anticiclonul Siberian sau cel Est-European) cu aerul mai cald si umed din ciclonii mediteraneeni.

Intervalul posibil de producere a acestui fenomen in regiune este din decembrie pana la inceputul lunii martie, cu o vulnerabilitate de 2-3 zile cu viscol.

55

Seceta.Fenomen natural rezultat prin scaderea precipitatiilor sub nivelul mediu ,producand dezechilibre hidrologice majore .Perioadele secetoase se caracterizeaza prin lipsa precipitatiilor pentru cel putin 14 zile consecutive in sezonul rece (octombrie -martie ) si cel putin 10 zile in perioada calda.

Durata medie in regiune este de 15-19 zile , zona fiind foarte expusa secetelor cum a fost cazul celei din vara anului 2012(iunie – august) .

Fenomenul de uscaciune in regiune este posibil 4,5 -6,5 luni/an ,producand pagube productiei agricole.

Fulgerele si tunetele .Cunoscute sub numele de oraje , reprezinta manifestari luminoase si sonore ale descarcarilor electrice din atmosfera.

Se produc in timpul furtunilor datorita diferentelor de potential electric din atmosfera sau dintre aceasta si pamant.

Tunetul este cauzat de incalzirea puternica si expansiunea aerului pe traseul descarcarii electrice ( fulgerului).

Descarcarea electrica dintre nor si suprafata incarcata pozitiv a pamantului se numeste traznet.

Fenomenele sunt posibile in zona mai mult in sezonul cald.Grindina.Furtunile insotite de grindina reprezinta un fenomen

climatic specific zonelor de contact dintre deal si campie , asa cum este si cazul zonei studiate .

Grindina reprezinta o forma de precipitatii solide , constituite din granule de ghiata cu diametre de 0.5-50 mm.Produce pagube importante productiei agricole, putand sparge acoperisurile si geamurile .

Se formeaza in norii cumulonimbus.Conditii favorabile de formare se intrunesc vara ,regiunea oferind conditii de formare un numar de 2-6 zile /an.

Ingheţul şi bruma.Sunt fenomene meteorologice legate de scaderea temperaturii sub 0 grade celsius in aer si la suprafata solului.

Bruma se caracterizeaza prin formarea unui strat de ace de gheata pe sol sau obiecte din apropierea sa , in conditiile de calm atmosferic, cer senin , temperaturi sub 0 grade celsius.

Reprezinta un fenomen specific sezonului rece .Fiind daunatoare cand se produce intamplator in afara acestuia ,primavara si toamna ,afectand plantele la inmugurire sau recoltele inca neculese .

Depunerile de gheata .Se formeaza pe sol sau alte obiecte , datorita inghetarii picaturilor de apa sau sublimarii vaporilor de apa din atmosfera , in conditiile scaderii temperaturii sub 0 grade.Include ca forme :

Chiciura.Are drept cauze sublimarea vaporilor de apa pe obiecte subtiri:ramuri sau conductori , cand temperaturile sunt scazute sub -15 grade celsius.

56

Poleiul. Se formeaza prin inghetarea pe sol a picaturilor supraracite de ploaie, avand aspectul unui strat de gheata omogen.

Necesita pentru formare temperaturi negative,fiind posibil in regiune intre 4-5 zile/an.

Ceaţa.Reprezinta fenomenul meteorologic de concentrare in patura joasa a atmosferei din apropierea solului a picaturilor de apa si cristalelor de gheata , micsorand vizibilitatea sub 1 km ;daunatoare transporturilor,agraveaza afectiunile respiratorii.

4.3 Regionarea climatică

Reprezintă sinteza particularităţilor elementelor climatice în teritoriu concretizată în regiuni climatice şi topoclimate.

Zona comunei Colceag , prin poziţia sa pe teritoriul României aparţine-Sectorului de provincie climatică cu influenţe cu caracter de ariditate.

Ca si ţinut climatic, zona studiată aparţine celui de câmpie (0->200m), şi anume subţinutului climatic reprezentat de Câmpia Română; iar în cadrul acestuia topoclimatului complex reprezentat de Câmpia piemontană de la Curbură şi parţial celui reprezentat de Câmpia de subsidenţă.

Parametrii climatici specifici zonei corespun în general celor caracteristici ţinutului climatic reprezentat de Câmpia Română.(vezi Tabel.4.1).

Tabel.4.1- Parametri climatici-comparativ:Campia Romana-Comuna Colceag

PARAMETRI CLIMATICIŢinutul climatic Câmpia Română Comuna Colceag

Temp. medie anuală (˚C) 10-11 10,5Temp. med. ianuarie (˚C) <-3 -2,2Temp. medie iulie (˚C) 22-23,5 22,2

Amplitudine med. anuală (˚C) >25 24,5T. max. absolută (˚C) 40-44 Apropiată de 40T. min. absolută (˚C) -30…32,5 Apropiată de -30

Zile cu îngheţ 90-110 92,6Zile de vară 110-125 105,1

Zile tropicale 25-50 35,8Umezeală medie anuală (%) 74-76 69-70

Umezeală medie iulie la13 (%) 54-66 60Nebulozitate med. anuală (zecimi) 5,0-5,4 5,05

Zile senine 70-80 116Zile acoperite 80-90 125,7

Cantitatea med. anuală de precipitaţii (mm) 450-600 550Precipitaţii în sezonul cald (mm) 250-350 350,2

57

Maxim de precipitaţii în 24 h. 80-140 78,7-116,9Zile cu precipit. ≥0,1mm 90-115 94Zile cu strat de zăpadă 35-50 39,9

Indice de ariditate 21-25 22

Vânturi localeBaltăreţul, Suhoveiul,

Crivăţul, AustrulCrivăţul şi Austrul

TEMPERATURA AERULUIFig.4.1– Grafic cu evolutia temperaturii medii lunare de-a lungul anului

la Colceag

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

-5

0

5

10

15

20

25

-2.2-0.5

4.5

10.8

16.4

20

22.221.7

17.4

11.5

5.1

0.1

Grafic - Temperatura medie lunara 1896 - 2006 ˚C in comuna Colceag

Temperatura medie luara 1896 - 2006 ˚C

Tabel.4.2-Temperatura medie lunara si anualaTEMPERATURA MEDIE LUNARĂ ŞI ANUALĂ, AMLIPTUDINEA ANUALĂ 1896 – 2006 (˚C)

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XIIAmplitudinea anuală

Anual

Ploieşti alt.164m

-2,1 -0,5 4,7 10,9 16,4 19,9 22,0 21,6 17,3 11,5 5,3 0,2 24,1 10,6

Buzău alt.102m

-2,4 -0,5 4,4 10,7 16,4 20,1 22,5 21,9 17,5 11,5 5,0 0,1 24,9 10,5

Colceag -2,2 -0,5 4,5 10,8 16,4 20,0 22,2 21,7 17,4 11,5 5,1 0,1 24,5 10,5

Tabel.4.3-Temperatura maxima absoluta ,lunara si anualaTEMPERATURA MAXIMĂ ABSOLUTĂ, LUNARĂ ŞI ANUALĂ 1896 – 2006 (˚C)

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII AnualData

t.max. absolute

Ploieşti alt.164m

20,5 23,2 27,0 31,7 35,5 37,6 39,0 39,4 38,6 34,2 28,0 19,6 39,4 10.08.45

Buzău alt.102m

16,9 23,0 27,9 32,0 37,3 38,5 39,0 39,6 37,0 35,3 23,5 19,7 39,6 10.08.51

Tabel 4.4-Temperatura minima absoluta ,lunara si anualaTEMPERATURA MINIMĂ ABSOLUTĂ, LUNARĂ ŞI ANUALĂ 1896 – 2006 (˚C)

I II III IV V VI VIIVII

IIX X XI XII Anual

Data t.min.

absolutePloieşti -30,0 -27,0 -19,0 -8,0 -1,0 3,7 6,0 5,8 -2,3 -3,6 -13,2 -22,0 -30,0 25.01.42

58

alt.164mBuzău

alt.102m-29,0 -25,0 -17,0 -5,3 -2,0 4,5 7,5 4,5 -1,0 -7,5 -16,5 -23,0 -29,0 24.01.42

Tabel.4.5-Diferenta dintre temperatura maxima si minima absolutaDIFERENŢA DINTRE MAXIMA ŞI MINIMA ABSOLUTĂ

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII AnualPloieşti 50,5 50,2 46,0 39,7 36,5 33,9 33,0 33,6 40,9 37,8 41,2 41,6 69,4Buzău 45,9 48,0 44,9 37,3 39,3 34,0 31,5 35,1 38,0 42,8 40,0 42,7 68,6

Tabel.4.6-Numarul mediu al zilelor de iarnaNUMĂRUL ZILELOR CU TEMPERATURĂ ≤ 0˚C (de iarnă)

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XIIPloieşti 10,2 4,9 1,0 x x x x x x x 1,1 6,3Buzău 12,1 6,8 1,3 x x x x x x x 1,3 6,7

Colceag 11,1 5,8 1,2 x x x x x x x 1,2 6,5

Tabel.4.7-Numarul mediu al zilelor cu inghetNUMĂRUL ZILELOR CU TEMPERATURĂ MINIMĂ ≤ 0˚C (de îngheţ)

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XIIPloieşti 26,9 22,7 15,3 2,4 0,0 x x x 0,1 1,6 10,1 22,1Buzău 27,2 23,5 15,1 3,1 0,0 x x x 0,1 1,7 11,5 22,3

Colceag 27,0 23,1 15,2 2,7 0,0 x x x 0,1 1,6 10,8 22,2

Tabel .4.8- Numarul mediu al zilelor de varaNUMĂRUL ZILELOR CU TEMPERATURA MAXIMĂ ≥ 25˚C (DE VARĂ)

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XIIPloieşti x x 0,2 1,9 10,9 20,6 26,8 26,6 13,9 2,7 0,3 xBuzău x x 0,2 2,5 12,3 20,6 27,8 26,8 13,3 3,0 x x

Colceag x x 0,2 2,2 11,6 20,6 27,3 26,7 13,6 2,8 0,1 x

Tabel .4.9-Numarul mediu al zilelor tropicaleNUMĂRUL ZILELOR CU TEMPERATURĂ MAXIMĂ ≥ 30˚C (TROPICALE)

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XIIPloieşti x x x 0,1 1,1 5,2 11,8 11,5 3,2 0,1 x xBuzău x x x 0,2 1,7 6,4 13,8 12,3 3,9 0,2 x x

Colceag x x x 0,1 1,4 5,8 12,8 11,9 3,5 0,1 x x

59

Staţia meteo Ploieşti (1946 – 2005)Fig.4.2.Grafic cu frecventa vanturilor(Roza vanturilor)

a)Anuala la Ploiesti

N

N/E

E

S/ES/V

V

N/V

0

10

20Grafic Roza vanturilor Ploiesti

Frecventa anuala a vanturilor

60

.b)Iarna la Ploiesti .

N

N/E

E

S/ES/V

V

N/V

0

10

20Grafic Roza vanturilor Ploiesti - Iarna

Decembrie

Ianuarie

Februarie

.c)Primavara la Ploiesti

61

N

N/E

E

S/ES/V

V

N/V

0

20

40Grafic Roza vanturilor Ploiesti - Primavara

Martie Aprilie

Mai

.d)Vara la PloiestiN

N/E

E

S/ES/V

V

N/V

0

20

40Grafic Roza vanturilor Ploiesti - Vara

Iunie Iulie

August

62

e)Toamna la PloiestiN

N/E

E

S/ES/V

V

N/V

0

10

20Grafic Roza vanturilor Ploiesti - Toamna

Septembrie

Octombrie

Noiembrie

Tabel.4.10-Frecventa medie a vanturilor la PloiestiFRECVENŢA MEDIE LUNARĂ ŞI ANUALĂ A VÂNTURILOR ŞI CALMUL ATMOSFERIC

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII AnualăN 5,3 5,0 5,1 11,6 15,2 15,3 18,9 20,3 15,8 13,1 7,0 6,6 11,6

N/E 14,1 10,0 14,0 18,9 21,7 11,7 14,7 12,1 16,0 19,3 16,7 10,3 14,9E 13,1 12,2 14,4 18,9 16,3 11,8 8,9 10,9 12,6 12,1 14,5 13,5 13,3

S/E 2,2 4,1 6,1 6,8 5,1 4,0 6,9 5,5 5,3 4,3 3,4 5,2 4,9S 5,6 6,9 6,8 5,7 5,5 7,2 6,1 7,1 6,8 5,9 5,9 6,5 6,3

S/V 12,4 17,6 15,1 9,0 9,0 9,5 9,3 6,2 6,9 8,6 11,7 9,7 10,4V 5,8 6,9 7,8 5,2 5,6 8,4 6,1 5,8 3,7 5,7 5,7 5,4 6,0

N/V 4,9 5,1 6,0 4,9 6,8 11,5 10,1 8,3 7,5 5,4 5,2 5,3 6,8Calm atm.

36,6 32,2 24,7 19,0 14,8 20,5 19,0 23,8 25,4 25,6 29,9 37,5 25,8

Staţia meteo Ploieşti (1946 – 2005)Tabel.4.11-Viteza medie a vanturilor la PloiestiVITEZA MEDIE LUNARĂ ŞI ANUALĂ A VÂNTURILOR

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII AnualăN 2,9 2,2 2,0 2,6 2,6 2,4 2,3 2,2 2,2 2,4 2,0 2,2 2,3

N/E 3,2 2,8 4,2 3,6 3,6 2,6 2,6 2,9 2,6 3,2 3,2 2,8 3,1E 3,1 3,1 3,4 3,6 4,0 2,9 2,9 2,9 2,8 2,8 3,1 2,6 3,1

S/E 2,2 2,6 2,4 2,9 2,8 2,9 2,8 2,9 2,6 2,4 2,6 2,3 2,6S 2,0 2,2 2,6 3,2 3,2 3,1 2,9 2,9 2,8 2,8 2,8 2,8 2,8

63

S/V 2,3 2,9 3,1 3,6 3,2 3,2 3,2 3,6 3,4 2,8 2,6 2,6 2,9V 2,4 2,0 3,2 2,8 2,9 2,9 3,4 3,4 2,2 2,4 2,0 2,0 2,6

N/V 1,6 2,3 3,2 2,0 2,3 2,6 2,9 2,2 2,2 2,4 2,4 2,3 2,3

Tabel.4.12-Numarul mediu al zilelor cu vanturi puterniceNUMĂRUL MEDIU AL ZILELOR CU VÂNTURI PUTERNICE

≥ 11 m/s 0,9 1,1 2,3 1,8 1,0 1,1 1,0 0,9 0,3 0,1 0,4 0,4 11,3≥ 16 m/s 0,1 x 0,4 0,2 0,4 0,2 0,1 0,2 x x 0,1 x 1,7

Tabel.4.13-Presiunea atmosferica mediePRESIUNEA ATMOSFERICĂ (mb) MEDIA LUNARĂ ŞI ANUALĂ (1896 – 2006)

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII AnualăPloieşti 1000,4 997,7 997,1 995,2 995,4 994,9 994,5 995,7 998,8 1000,0 1000,3 997,7 997,5Buzău 1000,7 1005,5 1004,8 1002,1 1002,1 1001,5 1001,1 1002,5 1005,9 1007,2 1007,4 1007,4 1004,6

Colceag 1000,5 1001,6 1000,9 998,6 998,7 998,7 998,8 999,1 1002,3 1003,6 1003,8 1002,5 1001,0

Tabel .4.14-Presiunea medie la nivelul mariiPRESIUNEA MEDIA LUNARĂ ŞI ANUALĂ LA NIVELUL MĂRII (1896 – 2006)

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII AnualăPloieşti 20,4 17,7 17,1 15,2 15,4 14,9 14,5 15,7 18,8 20,0 20,3 19,7 17,5Buzău 20,0 18,0 17,2 14,5 14,5 13,9 13,5 14,9 18,3 19,6 19,9 19,9 17,0

Colceag 20,2 17,8 17,1 14,8 14,9 14,4 14,0 15,3 18,5 19,8 20,1 19,8 17,2

Tabel.4.15-Presiunea maxima absolutaPRESIUNEA MAXIMA ABSOLUTĂ LUNARĂ ŞI ANUALĂ (1896 – 2006)

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII AnualDatap.

max. absol.Ploieşti 1040,6 1024,2 1021,0 1016,7 1015,7 1009,3 1010,5 1009,5 1002,0 1022,5 1025,7 1021,0 1040,6 24.01.07

Buzău 1047,9 1033,2 1029,1 1022,5 1023,3 1018,4 1015,4 1017,7 1022,1 1030,0 1033,7 1033,5 1047,9 24.01.07

Tabel.4.16-Preiunea minima absolutaPRESIUNEA MINIMA ABSOLUTĂ LUNARĂ ŞI ANUALĂ (1896 – 2006)

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII AnualDatap.

max. absol.Ploieşti 965,5 969,9 966,9 970,6 974,0 974,3 979,6 979,7 978,2 975,3 969,5 969,5 965,1 08.01.12

Buzău 970,6 974,5 970,8 977,1 979,0 982,5 984,2 985,5 985,6 980,7 972,2 976,3 970,6 08.01.12

Tabel.4.17-Nebulozitatae medieNEBULOZITATEA MEDIE LUNARĂ ŞI ANUALĂ 1896 – 2006 (0 – 10)

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XIIPloieşti 6,4 6,4 5,9 5,8 5,6 5,3 4,2 3,7 4,1 5,3 6,4 6,9Buzău 6,6 6,5 5,9 5,8 5,6 5,3 4,4 3,8 3,9 4,9 6,4 6,9

Colceag 6,5 6,4 5,9 5,8 5,6 5,3 4,3 3,7 4,0 5,1 6,4 6,9

Tabel.4.18-Numarul mediu al zilelor cu cer seninNUMĂRUL ZILELOR CU CER SENIN (NEBULOZITATEA MEDIE 0 – 3,5)

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XIIPloieşti 6,3 5,4 7,4 9,6 12,3 9,2 15,0 16,3 14,8 10,6 6,4 6,1

64

Buzău 7,4 5,9 8,1 8,4 7,0 8,1 13,5 15,6 14,3 11,1 6,8 6,3Colceag 6,8 5,6 7,7 9,0 9,6 8,6 14,7 15,9 14,5 10,8 6,6 6,2

Tabel.4.19-Numarul mediu al zilelor cu cer norosNUMĂRUL MEDIU AL ZILELOR CER NOROS (NEBULOZITATE MEDIE 3,6 – 7,5)I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Ploieşti 8,6 8,6 9,8 10,7 13,7 13,9 11,3 11,4 9,8 8,7 7,6 7,9Buzău 9,0 9,5 10,4 10,4 13,4 13,5 11,0 9,8 10,0 10,3 9,3 7,3

Colceag 8,8 9,0 10,1 10,5 13,5 13,7 11,1 10,6 9,9 9,5 8,4 7,6

Precipitaţii atmosferice

Fig.4.3-Grafic cu variatia precipitatiilormedii lunare

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII0

102030405060708090

100

31.4 28.7 28

42.1

61.7

84

66.1

50.6

37.742.7 40.4 36.4

Grafic - Variatia precipitatiilor medii lunare la nivelul comunei Colceag

Precipitatii medii lunare 1896 - 2006 (mm)

Tabel.4.20-Evolutia cantitatii medii lunare si anuale de precipitatiiCANTITATEA MEDIE, LUNARĂ ŞI ANULĂ DE PRECIPITAŢII (1896-1915; 1921-2006)

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII AnualăPloieşti 35,8 30,6 30,5 40,9 66,9 88,0 70,6 53,2 41,3 45,9 44,8 39,5 588,0Buzău 27,1 26,8 25,6 43,4 56,6 80,0 61,7 48,0 34,0 39,5 36,0 33,4 512,1

Colceag 31,4 28,7 28,0 42,1 61,7 84,0 66,1 50,6 37,7 42,7 40,4 36,4 550,0

Tabel.4.21-Cantitatea maxima de precipitatii in 24 de ore

65

CANTITATEA MAXIMĂ DE PRECIPITAŢII ÎN 24 ORE (1896 – 2006)I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anuală

Ploieşti 32,81943

36,41936

28,81923

86,01935

47,21947

86,61923

72,81940

84,91949

45,21912

1171924

64,81912

44,81945

116,91.10.24

Buzău44,11901

32,01910

42,01897

38,61905

50,51955

78,71948

76,51940

49,01937

56,81914

42,51937

47,01912

58,91902

78,716.06.48

Tabel.4.22-Umezeala relative medie lunaraUMEZEALA RELATIVĂ MEDIE LUNARĂ (%) (1896-1915; 1926-2006)

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XIIPloieşti 83 81 73 63 62 64 61 61 64 72 80 84Buzău 80 78 72 63 62 62 59 59 62 71 78 81

Colceag 81 79 72 63 62 63 60 60 63 71 79 82

Tabel.4.23-Numarul mediu al zilelor cu cer acoperitNUMĂRUL MEDIU AL ZILELOR CU CER ACOPERIT (Nebulozitate medie 7,6 – 10)I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Ploieşti 15,0 13,5 13,1 10,9 10,3 8,0 6,2 4,0 5,9 11,2 15,6 16,8Buzău 15,7 13,1 13,2 10,0 5,3 7,3 5,0 4,9 5,2 10,1 14,3 17,6

Colceag 15,3 13,3 13,1 10,4 7,8 7,6 5,6 4,4 5,5 10,6 14,9 17,2

Tabel.4.24-Numarul mediu al zilelor cu ninsoareNUMĂRUL MEDIU AL ZILELOR CU NINSOARE (Cantităţi de apă ≥ 0,1 mm; 1896 – 2006)

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII AnualăPloieşti 6,3 4,5 3,4 0,6 x x x x 0,0 0,2 2,0 4,2 21,2

Tabel.4.25-Data medie a primei- ultimei ninsori; a primului –ultimului strat de zapada

DATA MEDIE A PRIMEI

NINSORI

DATA MEDIE A ULTIMEI NINSORI

DURATA MEDIE

(ÎN ZILE)

DATA MEDIE A PRIMULUI

STRAT DE ZĂPADĂ

DATA MEDIE A

ULTIMULUI STRAT DE ZĂPADĂ

DURATA MEDIE

(ÎN ZILE)

Ploieşti 16.11 18.03 122 09.12 06.03 87Buzău 07.12 11.03 94 16.12 03.03 77

Colceag X͌ 27.11 14.03 108 13.12 04.03 82

Tabel.4.26-Numarul mediu al zilelor cu strat de zapadaNUMĂRUL MEDIU AL ZILELOR CU STRAT DE ZĂPADĂ 1896 – 2006

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII AnualăPloieşti 15,3 12,4 5,2 0,2 x x x x x x 1,3 8,8 43,2Buzău 15,1 11,6 3,2 0,2 x x x x x x 1,2 5,5 36,8

Colceag 15,2 12,0 4,2 0,2 x x x x x x 1,2 7,1 40,0

Tabel.4.27-Localizare statii meteo ale caror date au fost analizateLATITUDINEA

NLONGITUDINEA

EALTITUDINEA

m

66

STAŢIA METEO

PLOIEŞTI 44˚ 57’ 26˚ 01’ 164

STAŢIA METEO BUZĂU

45˚ 09’ 26˚ 33’ 102

Fig.4.4– Jud. Prahova-repartiţia cantităţii medii de precipitaţii

Fig.4.5– Jud. Prahova-Repartiţia temperaturilor medii

67

Capitolul 5 – Hidrografia

Teritoriul comunei Colceag este situat în bazinul hidrografic al râului Ialomiţa, în partea estică a acestuia, regiunea având caracteristică o scurgere intermitentă, reflex al continentalismului climatic.

Hidrografia se află în relaţii de interdependenţă cu ceilalţi factori fizico-geografici locali; ea însăşi jucând un rol deosebit în evoluţia regiunii.

Hidrografia teritoriului administrativ al comunei este reprezentată prin: ape subterane şi ape de suprafaţă.

5.1 Elemente hidrografice (strate acvifere)Apele subterane – După geneză şi condiţiile de înmagazinare, se

diferenţiază în ape freatice şi ape de adâncime.Răspândirea lor este condiţionată de litologie, structura geologică

şi condiţiile climatice.Datorită structurii geologice a zonei incluzând strate sedimentare

recente (aproape orizontale sau slab înclinate dispuse la poalele Subcarpaţilor Curburii aparţinând vechilor conuri de dejecţie dintre Teleajen şi Buzău) cuprinzând strate nisipoase şi pietrişuri ce permit infiltrarea, alternând cu strate de argilă impermeabile, au fost întrunite

68

condiţii ce au favorizat mari acumulări ale apelor subterane, în condiţiile în care aportul apelor de suprafaţă este redus, precipitaţiile reduse cantitativ cca 550 mm/an, iar evaporaţia puternică.

Apele de adâncimeSunt ape subterane situate la adâncimi mari, acumularea lor

desfăşurându-se în timp îndelungat. Sunt uşor mineralizate. În partea de N/V a satului Inoteşti este în execuţie un foraj ce va alimenta cu apă, reţeaua de apă potabilă a comunei.

Apele freatice(vezi Fig.5.1)Câmpia de glacis din nord, continuată către sud cu o câmpie joasă

se caracterizează prin acumulări importante de ape freatice, datorită depozitelor sedimentare cuaternare alcatuite din pietrişuri şi nisipuri proluvio-aluviale.

Se poate constata o scădere a adâncimii la care sunt cantonate apele freatice de la 3-5m în partea de nord a comunei (la N de Inoteşti); la 0-1m în partea de S/E.

Alimentarea stratului freatic se face: din precipitaţii, din subteran, din zona amonte, din pierderile apelor curgatoare ce traversează teritoriul.

Drenajul extern este practic inexistent, suprafeţele fiind aproape orizontale.

Drenajul intern este îngreunat de solurile grele cu texturi argiloase existente pe alocuri.

Datele hidrogeologice referitoare la acvifer, furnizate de foraje arată că stratele acvifere interceptate sunt reprezentate litologic prin argile nisipoase, cu elemente de pietriş, pietriş cu nisip şi nisip argilos.

Orizontul freatic de adâncime este cantonat în depozite Villafranchiene într-un facies de tranziţie de la psamo-psafitic la psamo-pelitic-stratele de Cândeşti.

Direcţia generală de curgere a curentului subteran în zonă este N, N/V – S, S/E cu o valoare a pantei hidraulice de cca 4%, la Colceag, dar scăzând la 1,4% în sud-est.Valoarea modulului scurgerii subterane este de 0-0,5 l/s/km2.

5.2 Apele de suprafaţă – tipuri de reţea, debite, niveluri, regim, surse de alimentare, calitatea apelor.(vezi Fig.5.2).

Reţeaua hidrografică de pe teritoriul administrativ al comunei nu este foarte deasă, fiind alcuită din:

cursuri permanente de apă; cursuri temporare; canale de irigaţii;

69

canale de desecare.Singurul curs permanent de apă pe teritoriul comunei, curgând pe

direcţia N-S, prin partea estică a acesteia este Bălana (numită în trecut Ceptureanca), care se formează la N/E de satul Rotari, comuna Ceptura, la 400 m altitudine, din acumulările Dealului Ciortea, are 34 km lungime şi un bazin hidrografic de 190 km2.

Faptul că adâncimea văii scade către sud ducând chiar la dispariţia malurilor în dreptul satului Vâlcele (Degeraţi) a impus canalizarea sa în anii 1954-1957.

Debitul este foarte redus, dar în anii ploioşi, în condiţiile unei pante mici a reliefului (o cădere de nivel de numai 50m, în condiţiile în care pârâul străbate teritoriul pe cca 14 km; teritoriul desfăşurându-se pe cca 13,2km pe direcţia N-S) se putea revărsa (lucru frecvent în timpul viiturilor din lunile mai – iunie), acoperind terenurile situate în partea de est a satului Inoteşti, fapt dovedit de depozitele aluvionare.

Revărsările au fost înlăturate în urma canalizării, dar în prezent valea înregistrează vădit tendinţe de colmatare.

În S/E satului Parepa – Ruşani, paraul Balana confluează cu pârâul Valea Războiului (care îşi are izvoarele pe teritoriul comunei Tomşani), curgând în continuare pe direcţia V-E (pe teritoriul comunei Fulga, pe valea pârâului Bălana fiind amenajat L. Fulga).

Confluenţa Bălanei cu Ghighiul se află la est de Fulga, acesta din urmă fiind afluent al Sărăţii, care-şi poartă apele către Ialomiţa, avându-şi confluenţa la Urziceni.

Pârâul Valea Războiului este un curs permanent de apă în S/E comunei; având aspectul unui fir de neînsemnat ce curge printr-o vale bine definită, pe care au fost construite lacurile Parepa-Ruşani (G. Vâlsan era de părere că ar putea reprezenta un curs părăsit al Cricovului Sărat).

Cursurile de apă temporare existente pe teritoriul comunei sunt reprezentate în partea centrală prin izvorul Inoteştilor, care străbate satul cu acelaşi nume pe direcţia N/E – S/V, intrând pe teritoriul satului Colceag unde împreună cu alte izvoare, formează Călmăţuiul care se îndreaptă spre sud, vărsându-se în Bălana (Izvorul Inoteştiului apare pe hărţile topografice cu numele Ceptureanca;cursul sau a fost modificat prin construirea Canalului de irigatii la sud de Inotesti).

Teritoriul administrativ al comunei este străbătut pe direcţia E – V de un canal de irigaţii care ar fi trebuit să facă legătura între Buzău şi Ialomiţa (nefinalizat, se opreşte pe teritoriul comunei Tomşani).

Canalul trece prin sudul satului Inoteşti; străbate teritoriul comunei pe cca 7km; are adâncimi de 4-5m şi lătime la partea duperioară de 10-12m.

70

Canale de desecare cu adâncimi de 1-3m s-au construit în partea de N/E a comunei pe teritoriul moşiei satului Inoteşti pentru eliminarea surplusului de apă ce poate apărea la precipitaţii însemnate cantitativ.

Regimul hidrologicPârâurile din zonă se caracterizează printr-o alimentare

pluvionivală.Pârâul Bălana se caracterizează printr-un debit mediu multianual

de 0,04 m3/s; în cursul anului debitul înregistrând valori superioare mediei în lunile: aprilie, mai, iunie şi septembrie, noiembrie (corespunzător ploilor de primăvară şi de toamnă) şi debite apropiate mediei iarna, pe baza apelor din zăpezi; scăzând puternic vara când precipitaţiile lipsesc.

5.3 LacurileUnele mici lacuri, cu folosinţă piscicolă au fost amenajate in zona

de câmpie joasă dintre Parepa-Ruşani şi Boldeşti-Gradiştea.Dintre acestea amintim lacurile Parepa I 54ha şi Parepa II 37ha

drenate de Valea Războiului respectiv Fulga, 108ha, drenat de Bălana şi Boldeşti-Gradiştea I şi II de 105ha şi 108ha drenate de Ghighiu (numai primele două aflându-se pe teritoriul comunei Colceag).

Nivelul lacurilor este variabil, fiind influenţat de precipitaţii.

Rolul hidrografiei in activităţile umaneRolul apelor curgătoare se limitează la evacuarea surplusului

datorat precipitaţiilor însemnate cantitativ (pericolul de inundaţii fiind mult diminuat şi ca urmare a lucrărilor hidrotehnice efectuate; singurul care poate pune probleme este Călmăţuiul, încă neamenajat).

Debitele reduse locale elimină posibilitatea irigaţiilor. Cele două lacuri de la Parepa-Ruşani au utilizare piscicolă.

Alimentarea cu apă a cetăţenilor se face utilizând fântânile ţărăneşti existente în gospodii (potabilitatea este însă incertă, în condiţiile vechimii locuirii, existând posibilitatea infestării cu agenţi patogeni şi nitriţi provenind de la latrine).

Sistemul de alimentare cu apă în sistem centralizat este în fază de executare incipientă, utilizând ape subterane, exploatate prin foraje ce se vor executa la N/V de Inoteşti.

71

Fig. 5.1-Harta izohipselor medii multianuale in Comuna Colceag

72

Fig.5.2-Reteaua hidrografica in S/E Judetului Prahova

73

Capitolul 6 – Vegetaţia şi fauna

Teritoriul comunei Colceag, reprezintă un areal care din punct de vedere floristic, aparţine formaţiunii vegetaţiei de silvostepă, provincia pontică; unde se încadrează toată partea de S/E a judeţului Prahova.(vezi Fig.6.1).

Urmare însă a îndelungatei acţiuni antropice, peisajul specific silvostepei este profund modificat, biocenozele iniţiale, fiind înlocuite aproape în totalitate cu agrocenoze.

Din punct de vedere biogeografic zona corespunde silvostepei, dar datorită unor condiţii locale, caracterizate prin: precipitaţii slabe cantitativ, variaţii mari şi bruşte de temperatură, vânturi frecvente ce modifică continuu echilibrul dintre transpiraţie şi absorbţia apei, totul culminând cu intervenţia omului; au avut ca efect dispariţia arboretelor, înlocuite în totalitate cu mărăcinişuri şi tufărişuri.

Vegetaţia lemnoasă spontană are unele tendinţe de a se restabili sub forma unor puieţi izolaţi de stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora) şi stejar pedunculat (Quercus robur), apăruţi nu se ştie de unde pe locul unor lucrări agrotehnice nefinalizate pe raza satului Inoteşti, dar constituind fără îndoială o continuitate a vechilor codri ce au acoperit regiunea în trecut, dar defrişaţi de multă vreme. Mai răspândit şi bine adaptat condiţiilor locale este salcâmul (Robinia pseudoacacia).

Dintre arbuştii constituienţi ai vegetaţiei spontane se remarcă: porumbarul (Prunus spinosa), cătina roşie (Tamarix pallasii), cătina albă (Hippophae rhammoides), cătina mică (Hyricaria germanica), măceşul (Rosa canina), socul (Sambucus nigra), păducelul (Crataegus monogyna), boziul (Sambucus embulus) şi murul (Rubus caesius).

Vegetaţia ierboasă spontană, este constituită din ierburi mezoxerofile: firuţă (Poa pratensis), festuca (Festuca pseudovina), lolium (Lolium perene), colilie (Stipa joannis).

Islazurile comunale sunt dominate de o vegetaţie ruderală constituită din: troscot (Polygonum aviculare), obsiga (Bromus sterilis), coada şoricelului (Achillea setacea), peliniţă (Artemisia austrica), traista ciobanului (Caprella bursa pastoris), colilie (Stipa joannis), trifoi (Trifolium pratense), păpădia (Taraxacum oficinalis), laptele cucului (Euforbia glaseasa), scaieţi (Cirisium lanceolatum) şi ciulini (Cardusnutans).

Vegetaţia de baltă, dezvoltată în locurile cu exces de umiditate şi îndeosebi în zona satului Parepa-Ruşani, include: papura (Typhalatifolia), pipirigul (Scirpus lacustris), rogozul (Carex riaparia), trestia (Phragmites communis şi Calamagrostis epigeisos), lintiţa (Lemna trisulca), iarba broaştelor (Hydrocharia morusranae), broscăriţa (Potamo getonaceae), menta de apă (Mentha acvatica).

74

În luncile văilor creşte: plopul (Plopulus alba) şi salcia (Salix alba).

În culturile agricole, care au înlocuit vegetaţia spontană, întâlnim o vegetaţie segetală, cuprinzând plante ca: pirul (Agropyrum elongatum), pelin (Artemia maritima), pirul gros (Lynodon dactylon), mohor (Steraria viridis), pălămida (Cirsium arvense), susaiul (Sonehus arvense), volbura (Convulvulus arvensis), ştir (Amaranthus retroflexus), sulfina (Melilotusofficinalis), macul (Papaver somniferum), albăstreaua (Centaurea cyanus) şi neghina (Agrostemma gilhago).

FaunaGradul ridicat de antropizare a teritoriului a afectat profund

răspândirea speciilor de animale.Dintre animalele sălbatice, reprezentativ este grupul rozătoarelor,

incluzând: popândăul (Citellus citellus), hârciogul (Cricetus cricetus), şoarecele de câmp (Microtus arvalis), orbetele (Spalax leudocon), şoarecele de câmp (Apodemus agrarius), iepurele de câmp (Lepuseuropaeus).

Nu lipsesc nici animalele de pradă: vulpea (Vulpes vulpescucigera), dihorul (Mustela putorius), viezurele (Meles meles), ariciul (Erinaceus europaeus).

Dintre păsări, mai răspândite sunt: prepeliţa (Coturnix coturnix), potârnichea (Perdix perdix), ciocârlia (Alauda arvensis), coţofana (Picapica), cioara (Corvus corvus), cucuveaua (Athene noctus), uliul (Accipiter nisus); mai rar fazanul (Phasanius calchicus) şi aproape dispărută dropia (Otis tarda).

Printre ierburile păşunilor trăiesc: şopârla cenuşie (Lancerta agilis), guşterul (Lancerta viridis), broasca şi numeroase insecte: greieri (Liogrilis campestris), cosaşi (Lacusta viridis), păienjeni, furnici.

În apa “Bălţii Parepa” trăiesc peşti ca: bibanul (Perca fluviatilis), roşioara (Carassius auratus), crapul (Cyprinus carpio), dar şi alte vieţuitoare ca: broasca de baltă (Emya orbicularis), şarpele de apă (Natrixtessellata), broasca de lac (Rana esculenta).

Păstrarea biodiversităţii speciilor de plante şi animale poate reprezenta un punct de plecare în cadrul creării unui mediu înconjurător sănătos.

75

Fig.6.1-Harta vegetatiei in S/E Judetului Prahova

76

Capitolul 7 – Solurile

Teritoriul comunei Colceag se desfăşoară în zona de contact a Câmpiei Române cu dealurile subcarpatice, incluzând părţi din Glacisul Istriţei şi Câmpia joasă Titu-Sărata; aşadar o zonă cu condiţii favorabile formării solurilor.

7.1 Factorii pedogenetici

Învelişul solurilor, existent pe teritoriul comunei Colceag reflectă condiţiile de relief şi bioclimatice specifice regiunii.

Variabilitatea în timp şi spaţiu a factorilor pedogenetici reprezintă cauza evidenţierii unei game diversificate de soluri la nivel local.

Factorul litologic – este deosebit de important în procesul de formare şi proprietăţile ulterioare ale solurilor. Influenţa sa se manifestă prin: compoziţia mineralogică, gradul de consolidare şi alcătuirea granulometrică a rocilor.

Materialul parental al solurilor regiunii este reprezentat de: löess şi depozite loesoide, depozite nisipoase, depozite argiloase, depozite aluviale şi proaluviale vechi sau depozite fluviale recente.

Acestea au caracteristic un grad înalt de afânare reflectat în caracteristicile scoarţei de alterare, acestui fapt datorându-se evoluţia rapidă a procesului pedogenetic şi desfăşurarea acestuia pe o grosime mare în zonă.

Factorul climatic – intervine în procesul pedogenetic încă din primele faze ale acestuia. Zona beneficiază de un climat temperat continental, caracterizat prin temperaturi medii anuale de cca 10,5˚C şi precipitaţii medii anuale de cca 550 mm.

Astfel, în condiţii de relativă ariditate, nu este permisă o alterare intensă a mineralelor primare, rezultând puţine minerale argiloase secundare.

Existenţa unui regim hidric numai periodic transpercolativ face ca puţine minerale argiloase să nu migreze pe verticală.

Circulaţia soluţiilor în sol alternează conform succesiunii perioadelor mai umede sau mai secetoase, determinând spălarea spre adâncime numai a sărurilor uşor solubile; sărurile greu solubile şi diferitele baze rezultate în procesul de alterare rămânând în profilul solului.

Condiţiile specifice de stepă, la limita silvostepei, determină o desfăşurare ritmică a transformării materiei organice, cu întreruperi iarna şi vara, când datorită îngheţului sau uscăciunii, activitatea microorganismelor în sol stagnează. Rezultă astfel o mineralizare parţială a materiei organice, cantităţile însemnate de elemente minerale

77

intreţinând schimbul activ de substanţe între sol şi plante, menţinând reacţia neutră a soluţiei de sol.

Formarea unor cantităţi de humus saturat cu calciu, dă o culoare negricioasă orizontului superior al solului.

Factorul biologic – exercită o influenţă pedogenetică zonală. Formaţiunile vegetale ierboase specifice zonei (pajişti de stepă şi silvostepă), lasă în sol o cantitate mare de resturi organice (provenind din părţile aeriene ale plantelor sau din sistemul radicular).

Activitatea intensă a microorganismelor, determină o transformare rapidă a materiei organice brute, cu formarea şi acumularea moderată de humus saturat şi eliberarea masivă de baze.

Importantă este şi acţiunea pedogenetică a faunei din sol (râme, viermi, rozătoare), determinând afânarea şi aerisirea solului.

Relieful – Zonei îi este specific cel de câmpie, determinând formarea unei scoarţe de alterare de mare grosime şi a unor soluri în general bine dezvoltate; produsele rezultate în urma proceselor de dezagregare şi alterare rămân pe locul formării lor datorită slabei înclinări a terenului.

Apa – Constituie un factor pedogenetic în condiţiile în care umezeşte profilul de sol, permanent sau periodic.

Excesul de umezeală, datorat unei pânze freatice aflat la mică adâncime, reprezintă un fenomen specific pe alocuri şi îndeosebi părţii de S/E a comunei.

Timpul – poate fi considerat un factor pedogenetic, în măsura în care de durata fenomenelor respective depind însuşirile solurilor.

Pe cuprinsul teritoriului comunei se găsesc soluri tinere, puţin evoluate.

7.2 Caracteristicile tipurilor de sol şi eroziunea solurilor

Pe teritoriul comunei Colceag se întâlnesc soluri aparţinând claselor de soluri: molisoluri, soluri halomorfe şi respectiv soluri neevoluate.(vezi Fig.7.1).

Clasa molisoluri este reprezentată prin cernoziomurile levigate, respectiv subtipurile: cernoziomuri moderat levigate, cernoziomuri puternic levigate şi cernoziomuri levigate argiloase compacte; însumând mai mult de 60% din suprafaţă.

Cernoziomul levigat moderat, ocupă suprafeţele cele mai întinse, situate în partea de N/V, S/V şi S/E a teritoriului.

Cernoziomul puternic levigat ocupă suprafeţe mai mici în nordul teritoriului, parte aparţinând câmpiei subcolinare înalte (glacis) a Istriţei.

Cele două tipuri de sol s-au format pe baza unui material parental format din löess, depozite loessoide, depozite nisipoase şi depozite

78

argiloase; orizontul de sol poate avea grosimi de 70-100cm, structură grăunţăunţoasă şi un conţinut de humus de 2,5-3,5%.

În funcţie de intensitatea procesului de levigare, respectivul proces pedogenetic a condus la îndepărtarea cu ajutorul apei, a unor componente solubile din profilul solului sau din partea sa superioară.

Solurile slab dezvoltate (neevoluate) şi de luncă sunt reprezentate prin soluri aluviale şi prin aluviuni.

Respectivele soluri aluviale sunt soluri ce se formează în lunci, pe baza unui material parental constituit din depozite aluviale sau aluvioproluviale, datorate revărsărilor pârâului Bălana şi dezvoltate sub forma unei fâşii de-a lngul respectivei văi, pe direcţia N-S, în partea de est a teritoriului.

Sunt soluri cu bună permeabilitate, cu textură mijlocie luto-nisipoasă şi conţinut bun de humus 2-5%, dezvoltate pe o grosime de 50cm.

Clasa solurilor hidromorfe şi halomorfe, reprezentată prin soloneturi, dezvoltate atât în V cât şi în S şi S/E; s-au format sub influenţa unui exces de umiditate de lungă durată pe depozite aluviale reprezentate de luturi, nisipuri şi argile, se dezvoltă pe grosimi ale orizontului de 30-70cm, au conţinut de humus 3-4%; necesita măsuri ameliorative (drenaj, amendamente).

Eroziunea solurilorEroziunea solurilor se manifestă slab pe teritoriul comunei

Colceag, îndeosebi asupra solurilor situate de-a lungul văii Bălanei. Pericolul inundaţiilor a fost îndepărtat prin lucrările de canalizare a respectivei văi şi construcţia de canale de desecare in partea de est a teritoriului.

Eroziunea eoliană, fără a deveni un fenomen de amploare se manifestă atât iarna (datorită Crivăţului) cât şi vara, când ariditatea climatului poate transforma solul în praf.

Pericolul acidizării solului prin utilizarea în exces a îngrăşămintelor chimice este momentan exclus din cauze economice.

Persistă pericolul poluării solului cu gunoi menajer sau resturi de materiale de construcţii deşi la nivelul comunei a fost introdus serviciul de salubrizare.

Solul rămâne una dintre resursele importante la nivel local, baza activităţii economice – agricultura, sprijinul unei dezvoltări rurale durabile.

79

Fig.7.1-Harta solurilor pe teritoriul Comunei Colceag

80

Capitolul 8: Populaţia şi aşezările

8.1 Date istorice privind popularea

Localităţile componente ale comunei Colceag reprezintă vetre de veche locuire şi îndelungată continuitate istorică.

Condiţiile naturale oferite de câmpia localizată la poalele Subcarpaţilor Curburii au reprezentat tot atâtea facilităţi pentru locuire: pământ fertil, apă, lemn pentru foc şi deloc neglijabil, adăpostul oferit de codrii ce acopereau în trecut teritoriul situat la sud, cuprinzând întreaga zonă până la Dunăre.

Deloc neglijabil este şi faptul că importante drumuri comerciale dinspre capitalele Ţării Româneşti (Targovişte sau Bucureşti) către Buzău şi Moldova, străbăteau regiunea, constituind astfel un motiv în plus pentru locuire.

Săpături arheologice efectuate în S/V satului Vâlcele (fost Degeraţi) au scos la iveală dovezi materiale (ceramică, unelte, vetre de locuire), dovedind o continuitate neîntreruptă din epoca pretracică (neolitic) şi daco-romană (sec IV – V d.Hr.) până în evul mediu timpuriu (sec IX – X d.Hr.).

Ocupaţiile locuitorilor au fost reprezentate de cultivarea pământului şi creşterea animalelor, produsele obţinute fiind destinate schimburilor cu târgurile din zonă (Bucov, Târgşor, Gherghiţa, Buzău).

Tezaurul de monede dacice de argint (64 monede, datând din sec I d.Hr.) descoperit la Inotesti (1914) poate costitui un argument în susţinerea dezvoltării economice a zonei, explicabilă prin participarea la schimburile economice; dar şi al stratificării sociale a locuitorilor, fapt ce a permis tezaurizarea.

Cele 13 monede turceşti de argint, din timpul lui Mahomed al II-lea, descoperite la Inoteşti în 1944; pot constitui de asemenea un argument în susţinerea continuităţii locuirii şi implicarii în schimburile comerciale.

Actualele aşezări se suprapun vechilor vetre de locuire, fiind atestate documentar în sec XV-XVII, astfel: Colceag şi Ruşani (iniţial Ruşi) în 1469, Vâlcele (Degeraţi) în 1560, Inoteşti în 1571 şi Parepa (Paripa) in 1628; cu menţiunea că documentele existente, amintesc aceste localităţi ca, existând de mai înainte.

Denumirile localitatilor au ras în mare parte neschimbate de-a lungul vremii, mai puţin satul Degeraţi, redenumit din 1968 – Vâlcele.

Numele localitaţilor în spiritul tradiţiei româneşti aparţine întemeietorilor primelor familii sau primului proprietar al moşiei.

81

Numele de Colceag este menţionat de I. Iordan în “Toponimia Românească” ca nume de familie românesc, dar care apare şi la popoarele slave. Colceag fiind probabil primul proprietar al moşiei “Liceasca, căreia i se mai spune şi Colceagu”5)

Faptul că satul datează din perioada infiltrării slavilor pe teritoriul ţării, nu exclude posibilitatea originii slave; cu atât mai mult cu cât în apropiere un alt grup de slavi pare a fi întemeietorul satului Ruşi.

Parepa este identificat de C.C. Giurescu printre satele întemeiate în Muntenia de coloniştii ruşi, atestat pe o hartă rusească din 1835 – Parepa (Ruşi) – toponim format de la numele poporului ce l-a întemeiat (satul Parepa-Ruşani este rezultatul unirii administrative survenite în 1910, a celor două sate iniţiale, datorită dezvoltării lor).

Ca şi vechea aşezare daco-romană Vâlcelele (Degeraţi), cele de la Colceag, Parepa şi Ruşani şi-au păstrat vechile vetre.

Vatra veche a satului Inoteşti s-a aflat în punctul numit “La Plop”, pe malul pârâului Bălana, localizată la 1,5 km est de actuala vatră (acolo fiind descoperite şi tezaurele menţionate anterior).

Numele satului este legat de cel al boierului Inotescu, proprietar al moşiei. Toponimul este confirmat de numele “Movila Inotescu” ce apare pe o hartă a Regiunii Mizil de la 1900; fiind păstrat şi sub forma Inoţeasca, numele dat unei pârţi a moşiei satului localizată în Est, Sud/Est.Denumirea satului Inoteşti s-a păstrat de la prima menţiune documentară sec XVI până astăzi.

Date statistice menţionează existenţa la sfârşitul secolului al XIX-lea în comuna Inoteşti, parte a plasei Cricovul, judeţul Prahova a unei populaţii de 1000 de locuitori (260 de familii, din care patru familii de etnie rromă); o suprafaţă de 980 ha pe care se aflau 267 case de locuit şi o şcoală cu 64 de copii.

Locuitorii se ocupau aproape în exclusivitate cu agricultura şi posedau: 68 cai, 156 vaci, 439 boi, 1033 oi şi 148 porci.

Biserica satului datând din 1818 a ars odată cu satul în 1899, acesta fiind strămutat pe acutala vatră, biserica fiind reconstruită în 1900-1902.

În aceeaşi perioadă, Colceagul reprezenta o comună separată, cu o populaţie de 943 locuitori ce locuiau în 297 de case şi o suprafaţă de 669 ha.Satele Parepa, Ruşani şi Degeraţi formau comuna Parepa, parte a plasei Câmpul, avea o populaţie de 924 locuitori şi o suprafaţă de 2700 ha. Ocupaţia de bază era agricultura, locuitorii posedând 92 cai, 241 vaci, 520 boi,213 oi, 151 porci şi 50 stupi.

Învăţământul în zonă datează de la 1860, iar şcoală există la Parepa de la 1872, frecventată iniţial de 17copii. Biserica ridicată în sec. al XVII-lea, este declarată monument istoric (necesită reparaţii urgente).

5)Arhivele statului,Filiala Prahova,Act53/30.III 1846.

82

Biserica din Degeraţi există din 1892 suferind reparaţii de-a lungul vremii.

Iniţial ţărani moşneni, locuitorii zonei şi-au pierdut libertatea în evul mediu şi au căpătat ulterior statutul de clăcaşi, confruntându-se cu nedreptăţi din partea proprietarilor locali.

Reformele agrare din 1864 şi 1921 nu au rezolvat nevoia de pământ a ţăranilor localnici.

În 1930, localităţile comunei cuprindeau 1013 familii din care: 649 familii de ţărani săraci ce posedau câte 1,5ha; 346 famili de ţărani mijlocaşi ce posedau 4-5 ha; 18 familii de ,, chiaburi’’ cu 20-40 ha.

După 1935 o parte dintre ţărani s-au angajat ca muncitori la CFR şi fabrici din Ploieşti (315 lucrători in afara localităţii).

Situaţia în 1941 se prezenta astfel: Colceag cu 347 familii – grupând 1512 locuitori; Degeraţi 170 familii (125 familii de români, restul rromi)- cu 750 locuitori; Inoteşti 470 familii- cu 2033 locuitori şi Parepa-Ruşani 287 familii- cu 1245 locuitori.

În actuala componenţă comuna există începând din 1968.

8.2 Evoluţia numărului de locuitori

Populaţia reprezintă cea mai dinamică componentă a spaţiului rural, constituind o potenţială resursă pentru dezvoltarea satelor.

Populaţia comunei Colceag a înregistrat de-a lungul vremii o evoluţie normală, caracterizată prin creşteri, descreşteri şi chiar perioade de stagnare.

Date sistematice despre populaţia comunei nu există dinainte de sec XX (în condiţiile în care evidenţele statistice au ca scop colectarea taxelor, ele sunt neconcludente în ce priveşte numărul de locuitori; un alt impediment fiind modificările în componenţa administrativă a comunei).

Evoluţia numerică a populaţiei, potrivit datelor înregistrate la recensămintele efectuate între anii 1912-2012, s-a caracterizat printr-o creştere numerică accelerată în prima jumătate a secolului XX – de la cca 4000 locuitori la peste 7500 locuitori; o perioadă de relativă stagnare în jurul numărului de 7500 locuitori, manifestată timp de două decenii în perioada 1956-1977; urmată de o scădere apreciabilă în ultimile patru decenii (1977-2012),(vezi Tabel.8.1 si Fig 8.1), populaţia ajungând la 5112 (11 iulie 2011).

Profundele transformări social economice produse în ultimul secol în ţara noastră şi-au pus semnificativ amprenta asupra evoluţiei numărului de locuitori, atât la nivel naţional cât şi local.

În 1966 sporul natural a fost de 41 de persoane, reprezentând 5,34‰, iar în 1977 a fost de 81 de persoane, reprezentând 10,66‰; anul

83

1982 fiind primul an cu spor natural negativ -0,29‰. În toată această perioadă, populaţia comunei a scăzut, ca urmare a sporului migratoriu negativ în continuă creştere (în condiţiile exodului rural); concretizat în plecări ce au atins – 227 persoane în 1982 (în acel an sporul total a fost negativ -229 persoane, reprezentând 33,08‰).(vezi Tabel.8.1;8.2).

În ultimul deceniu (2002-2011), sporul natural a fost în fiecare an negativ, atingând un maxim de -74 persoane în 2009, reprezentând -14.21‰ (în condiţiile unei natalităţi ce a oscilat între 9-11‰, cea mai ridicată în 2004, când a fost de 10,89‰ şi cea mai scăzută în 2009, când a fost de numai 6,91‰; mortalitatea înregistrează valori ridicate de 18-20‰; cea mai scăzută 14,95‰ în 2004, când şi sporul natural negativ a fost de numai -4,06‰, iar cea mai ridicată 22,26‰ a fost înregistrată în 2006).(vezi Tabel.8.3).

Sporul migratoriu a fost pozitiv aproape în fiecare an al ultimului deceniu (mai puţin în 2008 când au plecat cu 4 persoane mai multe decât au sosit în localitate),înregistrând cea mai mare valoare în 2010 când numărul sosirilor a fost cu 44 persoane mai mare decât cel al plecărilor reprezentând 8,49‰.

Sporul total al populaţiei în ultimul deceniu a fost negativ în fiecare an, în 2009 fiind de -68 persoane, reprezentând -13,05‰ (sosirile în localitate nereuşind să suplinească o natalitate redusă (numărul de nou născuţi fiind de cca 50 annual) şi o mortalitate ridicată (numărul deceselor este de 100-110 persoane pe an; dublu faţă de cel al nou născuţilor).

Factorii care au determinat mobilitatea populaţiei de la sat la oraş; în cazul comunei Colceag sunt: dezvoltarea economică a centrelor urbane situate în apropiere (Ploieşti, Mizil, Buzău), gradul redus de utilizare a forţei de muncă şi sezonabilitatea acesteia în plan local, structura predominant agricolă a economiei locale, dotările edilitare şi veniturile mici oferite pe plan local.

Sensul respectivului fenomen s-a inversat în ultimile decenii, datorită lipsei de perspective ale tinerilor în achiziţionarea unei locuinţe la oraş şi a procesului de restructurare economică petrecut in industrie. Sosirile în comună sunt reprezentate de persoane în vârstă (pensionari), accentuându-se fenomenul de îmbătrânire demografică.

84

Fig.8.1-Grafic si table cu evolutia populatiei satelor Comunei Colceag in ultimul secol

1912 1930 1956 1966 1977 1982 1992 2002 2011

Colceag 1316 1641 2346 2333 2255 2054 1871 1619 1494

Inotesti 1583 2007 2824 2736 2776 2529 2304 2098 1934

Parepa-Rusani 822 1011 1555 1656 1661 1514 1379 1162 1071

Valcele 515 632 837 948 906 825 752 690 636

Total 4236 5291 7562 7673 7598 6922 6306 5569 5135

250

750

1250

1750

2250

2750

EVOLUTIA NUMERICA A POPULATIEI SATELOR COMUNEI CAOLCEAG (POTRVIT RECENSAMINTELOR) IN ULTIMII 100 DE ANI

Num

arul

de

locu

itori

Tabel.8.1-Evolutia numerica(total si pe sexe) a popultiei Comunei Colceag in perioada 2002-2011( date culese la 1 ianuarie)Evoluţia numerica a populaţiei comunei Colceag în perioada 2002-2011

Indicatori 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011Populaţie total 5542 5471 5413 5401 5374 5333 5300 5233 5172 5135

Populaţie F 2884 2828 2795 2778 2766 2747 2717 2684 2648 2629Populaţie F% 52,03 51,69 51,63 51,43 51,47 51,50 51,26 5128 51,19 51,19Populaţie M 2658 2643 2618 2623 2608 2586 2583 2549 2524 2506

Populaţie M% 47,97 48,31 48,37 48,57 48,53 48,50 48,74 48,72 48,81 48,81

Densitatea loc/km2 95,63 94,41 93,41 93,20 92,73 92,02 91,46 90,30 89,25 88,61

Tabel.8.2-Evolutia numerica ( total sip e sexe) a populatiei Comunei Colceag in perioada 2002-2011(date culese la 1 iulie)

Evoluţia numerica a populaţiei comunei Colceag în perioada 2001-2011Indicatori 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

Populaţie total 5530 5462 5415 5392 5345 5309 5280 5208 5165 5112Populaţie F 2887 2818 2796 2779 2755 2740 2705 2665 2646 2616

Populaţie F% 52,20 51,59 51,63 51,53 51,54 51,61 51,23 51,17 51,22 51,17Populaţie M 2643 2644 2619 2613 2590 2569 2575 2543 2519 2496

Populaţie M% 47,80 48,41 48,37 48,47 48,46 48,39 48,77 48,83 48,78 48,83

Densitatea loc/km2 95,42 94,25 93,40 93,04 92,23 91,61 91,11 89,87 89,12 88,21

85

Tabel .8.3-Evolutia indicatorilor demografici in Comuna Colceag in perioada 2002-2011

Evoluţia indicatorilor demografici în comuna Colceag în perioada 2002-2011Indicatori 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

Nr. nou născuţi 51 54 59 50 58 53 51 36 40 50Natalitatea ‰ 9,22 9,88 10,89 9,27 10,85 9,98 9,66 6,91 7,74 9,78Nr. decedaţi 111 97 81 98 119 96 111 110 102 94

Mortalitatea ‰ 20,07 17,75 14,95 18,17 22,26 18,08 21,02 21,12 19,74 18,38Spor natural -60 -43 -22 -48 -61 -43 -60 -74 -62 -44

Spor natural ‰ -10,85 -7,87 -4,06 -8,90 -11,41 -8,10 -11,36 -14,21 -12,00 -8,60

8.3 Densitatea populaţiei

Evoluţia numerică a populaţiei coroborată cu o suprafaţă relativ stabilă 5795 ha. Influenţează în oarecare măsură densitatea populaţiei pe teritoriul comunei Colceag.

Astfel în perioada 1960-1970 densitatea înregistra valori de circa 131,7 loc/km2 dar ca urmare a scăderii numărului de locuitori manifestate continuu în ultimele patru decenii, densitatea înregistrează în prezent o valoare de circa 88,6 loc/km2.

8.4 Structura populaţiei

8.4.1 Structura pe grupe de vârstă şi sexe 9vezi TabelEste deosebit de importantă în stabilirea prognozelor demografice,

dar şi în practica planificării economice (în măsura în care este înfăptuită şi care are relevanţă).

Structura pe grupe de vârstă şi sexe este influenţată de o serie de factori: evoluţia natalităţii şi mortalităţii, durata de viaţă, nivelul de trai şi migraţia populaţiei.

Analizând structura populaţiei pe grupe de vârstă, reprezentată grafic pentru date din 2002(vezi Tabel.8.5 si Fig.8.4), se remarcă o pondere foarte redusă la nivelul comunei a grupelor de vârstă mature 35-45 ani, însumând un total de cca 370 locuitori; segmentul respectiv fiind în mare măsură egal cu grrupele de varstă tinere: 0-4, 5-9, 10-14 şi 15-19 ani şi reprezentând circa ½ din grupele de vârstă: 30-34, 60-64 şi 65-69 ani. Grupa de vârstă 65-69 ani sunt cei mai numeroşi însumând 568 persoane. Se remarcă îmbătrânirea demografică a populaţiei.

Pentru anul 2010, structura pe grupe de vârstă şi sexe a populaţiei comunei Colceag a putut fi reprezentată grafic prin intermediul – Piramidei vârstelor-FIG.8.3, din analiza efectuată putându-se trage unele concluzii: o pondere depăşind uşor 51% din total în ce priveşte populaţia

86

feminină; ponderi relativ stabile ale grupelor de vârstă tinere, cuprinse între 0-30 de ani, fiecare înregistrând cca 100-150 persoane pentru fiecare dintre sexe respectiv grupele: 0-4, 5-9, 10-14, 15-19, 20-24, 25-29 ani. Grupele de vârstă 35-45 ani sunt foarte bine reprezentate pentru ambele sexe. Grupa de populaţie feminină cu vârsta de 70-74 de ani este cea mai numeroasă. Grupa de vârstă peste 85 de ani, a populaţiei masculine este cea mai puţin numeroasă – 35 persoane.

În ce priveşte populaţia feminină, cea mai redusă ca număr este grupa de vârstă 45-49 ani, însumând 71 de persoane.

În privinţa populaţiei masculine, cea mai bine reprezentată este grupa de vârstă 35-39 ani, cu 225 persoane.

Populaţia comunei este îmbătrânită, în condiţiile în care grupele tinere 0-30 ani, însumează 1588 persoane, reprezentând 30,92%; cele mature 30-60 ani însumează 1817 persoane reprezentând 35,38%, iar cele vârstnice peste 60 de ani însumează 1730 persoane, reprezentând 33,69% din totalul populaţiei.

Fig.8.2 – Reprezentare grafica a structurii pe sexe a populaţiei comunei Colceag in perioada 2007-2010

2007 2008 2009 20102,350

2,400

2,450

2,500

2,550

2,600

2,650

2,700

2,750

2,586 2,583

2,549

2,488

2,747

2,717 2,684 2,684

Bărbaţi

Femei

8.4.2 Structura pe naţionalităţi(vezi Tabel.8.7).În ce priveşte structura populaţiei pe naţionalităţi în 2002, din

totalul de 5569 locuitori, un număr de 5541 s-au declarat români, reprezentând o pondere majoritară de 99,13%; în timp ce populaţiea de etnie rromă deţine un număr de numai 28 persoane, reprezentând 0,87% (realitatea este diferită, rromii fiind mai numeroşi, reprezentaţi îndeosebi de populaţia satului Vâlcele, din totalul de 690 persoane rromii sunt în nuăr de cel puţin 350 persoane).

8.4.3 Structura confesională (vezi Tabel.8.8).

87

În ce priveşte structura populaţiei pe religii (confesională) la nivelul comunei Colceag în anul 2002, situaţia se prezenta astfel: din totalul de 5569 persoane, ortodocşii erau în număr de 5521, reprezentând 99,13% din total; adventiştii 20 – respectiv 0,36% din total; penticostali 13 – reprezentând 0,23% din total; creştini după evanghelie 4; greco-catolici 5; romano-catolici 1; alte religii 5.

8.4.4 Structura după situaţia economică Structura populaţiei după situaţia economica (vezi Tabel.8.9):

populaţia activă reprezenta un număr de 1216 persoane (din totalul de 5569 persoane); reprezentând 21,83% din care: persoane ocupate874 persoane reprezentând 71,87% din populaţia activă şi 15,69% din total; şomeri 342 persoane, reprezentând 28,12% din populaţia activă şi 6,14% din totalul populaţiei.

În ce priveşte structura populaţiei ocupate pe ramuri de activitate în 2002(vezi Tabel.8.11); situaţia la nivelul comunei se prezenta astfel: total populaţie ocupată 874 persoane, din care: în agricultură şi silvicultură 112 persoane – 12,81%; în industrie 343 persoane – 39,24%; în construcţii 59 persoane – 6,75%; în transporturi, depozitare şi comunicaţii 112 persoane – 12,81%; în comerţ 98 persoane – 11,21%; în administraţie publică 60 persoane – 6,86%; în învăţământ 32 persoane – 3,66%; în sănătate 14 persoane – 1,60%; alte ramuri 44 persoane 5, 03%.

Structura populaţiei inactive după situaţia economica(vezi Tabel.8.13), în 2002 la nivelul comunei Colceag: total populaţie inactivă 4353 persoane – 78,16% din total populaţie 5569 persoane); fiind structurată astfel: elevi şi studenţi 594 persoane (10,66% din total) – 13,64% din populaţia inactivă; pensionari 2422 (43,49% din total) – 55,63% din populaţia inactivă; persoane casnice 735 persoane (13,20% din total); persoane întreţinute 494 persoane (8,87% din total); alte situaţii 108 persoane.

Tabel.8.4-Structura populatiei pe grupe de varsta si sexe, in Comuna C olceag ,in 2010

Structura populaţiei pe sexe şi grupe de vârstăGrupe de

vârstăTotal Pop.

0-4 5-9 10-14 15-19 20-24 25-29 30-34 35-39 40-44 45-49 50-54 55-59 60-64 65-69 70-74 75-79 80-8485 şi peste

Total M+F

5135 232 279 274 306 252 245 331 431 403 176 212 264 343 329 438 220 291 109

M 2506 118 153 147 146 127 142 182 225 217 105 128 121 144 134 175 90 117 35

F 2629 114 126 127 160 125 103 149 206 186 71 84 143 199 195 263 130 174 74

88

Fig.8.3-Piramida varstelor-in 2010

Fig.8.4-Grafic-Structura populatieiComunei Colceag, pe grupe de varsta, in 2002

0-4 5-9.

10-14.15-19

20-2425-29

30-3435-39

40-4445-49

50-5455-59

60-6465-69

70-7475-79

80-84

85 si pest

e0

50100150200250300350400450500550

Structura populatiei pe grupe de varsta in 2002

Nr. Locuitori

89

Tabel .8.5-Structura populatiei pe grupe de varsta, in 2002Structura populaţiei pe grupe de vârstă în 2002

Grupe de vârstă

0-4 5-9 10-1415-19 20-24 25-29 30-34 35-39 40-44 45-49 50-54 55-59 60-64 65-69 70-74 75-79 80-8485 şi peste

Total Pop.

Perioada naşterii

19982002

19931997

19881992

19831987

19781982

19731977

19681972

19631967

19581962

19531957

19481952

19431947

19381942

19331937

19281932

19231927

19181922

Înainte de1918

Înainte 2002

Nr. loc. 286 304 296 225 333 400 479 183 187 251 330 407 508 568 396 182 112 82 5569

% 5,13 5,45 5,31 4,04 5,98 7,18 8,60 3,28 3,35 4,50 5,92 7,30 9,12 10,2 7,11 3,26 2,01 1,47 100

Fig8.4-Structura populatiei pe grupe de varsta in 2010

0-4 5-9.

10-14.15-19

20-2425-29

30-3435-39

40-4445-49

50-5455-59

60-6465-69

70-7475-79

80-84

85 si pest

e0

50100150200250300350400450500550

Structura populatiei pe grupe de varsta in 2010

Nr. Locuitori

Tabel.8.6-Structura populatiei pe grupe de varsta in 2010Structura populaţiei pe grupe de vârstă în 2010

Grupe de vârstă

0-4 5-9 10-1415-19 20-24 25-29 30-34 35-39 40-44 45-49 50-54 55-59 60-64 65-69 70-74 75-79 80-8485 şi peste

Total Pop.

Perioada naşterii

20062010

20012005

19962000

19911995

19861990

19811985

19761980

19711975

19661970

19611965

19561960

19511955

19461950

19411945

19361940

19311935

19261930

Înainte de

1925

?2010

Nr. loc. 232 279 274 306 252 245 331 431 403 176 212 264 343 329 438 220 291 109 5172

% 4,48 5,39 5,29 5,91 4,87 4,73 5,40 8,33 7,79 3,40 4,10 5,10 6,63 6,36 8,47 4,25 5,62 2,10 100

90

Fig.8.5-Grafic comparativ-Structura populatiei pe grupe de varsta ,2002 si 2010

0-4 5-9.

10-14.15-19

20-2425-29

30-3435-39

40-4445-49

50-5455-59

60-6465-69

70-7475-79

80-84

85 si pest

e0

100

200

300

400

500

600

Structura populatiei pe grupe de varsta

Anul 2002Anul2010

Tabel.8.7-Structura populatiei pe nationalitati in 2002STRUCTURA POPULAŢIEI PE NAŢIONALITĂŢI ÎN 2002

Total populaţie 5569 100%Români 5541 99,497%Rromi 28 0,503%Tabel.8.8-Structura confesionala a populatiei in 2002

STRUCTURA POPULAŢIEI PE RELIGII (CONFESIONALĂ) ÎN 2002Total populaţie 5569 100%

Ortodocşi 5521 99,14%Romano-catolici 1 0,018%Greco-catolici 5 0,089%

Creştini după evanghelie 4 0,072%Penticostali 13 0,23%Adventişti 20 0,36%Alte religii 5 0,089%

Tabel .8.9-Structura populatiei dupa situatia economica,in 2002STRUCTURA POPULAŢIEI DUPĂ SITUAŢIA ECONOMICĂ ÎN 2002Total populaţie 5569 100%Populaţia activă 1216 21,835%

Populaţia inactivă 4353 78,165%

Tabel.8.10-Structura populatiei active in 2002STRUCTURA POPULAŢIEI ACTIVE ÎN 2002

Total populaţie 5569 100%Populaţia ocupată 874 71,875%

Şomeri 342 28,125%

Tabel.8.11-Structura populatiei ocupate pe ramuri in 2002

91

STRUCTURA POPULAŢIEI OCUPATE PE RAMURI ÎN 2002Total populaţie ocupată 874 100%

Agricultură şi silvicultură 112 12,81%Industrie 343 39,24%

Construcţii 59 6,75%Transporturi, depozitare şi comunicaţii 112 12,81%

Comerţ 98 11,21%Administraţie publică 60 6,86%

Învăţământ 32 3,66%Sănătate 14 1,60%

Alte ramuri 44 5,03%Tabel. 8.12-Structura populatiei ocupate ,dupa statutul professional, in

2002STRUCTURA POPULAŢIEI OCUPATE,

DUPĂ STATUTUL PROFESIONAL ÎN 2002Total populaţie ocupată 874 100%

Salariaţi 789 90,30%Patroni 8 0,91%

Lucrători pe cont propriu 21 2,40%Lucrători familiari în gospodării 55 6,29%

Alte situaţii 1 0,11%Tabel.8.13-Structura populatiei inactive ,in 2002

STRUCTURA POPULAŢIEI INACTIVE, DUPĂ SITUAŢIA ECONOMICĂ ÎN 2002

Total populaţie inactivă 4353 100%Elevi şi studenţi 594 13,645%

Pensionari 2422 55,639%Persoane casnice 735 16,884%

Întreţinuţi de alte persoane 482 11,072%Întreţinuţi de stat 12 0,275%

Alte situaţii 108 2,48%

92

Fig.8.6-Structura ocupationala a populatiei, in 2010

28.13% 9.21%

28.20%

4.85%

9.21%8.06%4.93

%

2.63%

1.15%

3.62%

STRUCTURA OCUPATIONALA A POPULATIEI

Someri

Agricultura si silvicultura

Industrie

Constructii

Transporturi si telecomunicatii

Comert

Administratie publica

Invatamant

Sanatate

Alte ramuri

Fig.8.7-Structura numarului mediu de salariati pe teritoriul comunei , in 2010

7%9%

26%33%

18%1%

7%

Numar mediu salariati in Colceag in anul 2010

Număr mediu salariaţi în agricultură Număr mediu salariaţi în industrieNumăr mediu salariaţi în construcţiiNumăr mediu salariaţi în comerţNumăr mediu salariaţi în administraţia publicăNumăr mediu salariaţi în învăţământNumăr mediu salariaţi în sănătate şi asistenţă so-cialăNumăr mediu salariaţi transport si poştă

93

8.5 Mobilitatea populaţiei(vezi Tabel:8.14;8.15).Mobilitatea populaţiei în comuna Colceag a fost determinată de

cauze economice şi sociale.Dezvoltarea economică şi edilitară a centrelor urbane situate în

imediata vecinătate: Ploieşti (cca 30km către vest), Buzău (cca 40km către est), Mizil (cca 7km est) şi mai puţin Urlaţi (7/8km N/V) au reprezentat tot atâţia poli de atracţie pentru populaţia rurală a localităţii. Condiţiile economice locale se caracterizează prin: grad scăzut de absorbţie a forţei de muncă, activitatea economică locală – agricultura are un pregnant caracter sezonier, mecanizarea a redus necesarul de forţă de muncă in agricultura, orizontul limitat oferit realizării profesionale a tineretului, în condiţiile în care aceştia îşi desăvârşeau studiile liceale şi profesionale în oraşele amintite.

Mobilitatea a avut atât caracter definitiv, implicând schimbarea domiciliului cât şi caracter temorar (pentru muncă) zilnic (navetism).

Iniţial (până în anii 1990-1995) migraţia definitivă se desfăşura de la sat la oraş; ulterior îndeosebi în ultimul deceniu, restructurarea economică, perspectiva slabă pentru tineri în vederea achiziţionării unei locuinţe la oraş, greutăţile cu care cei în vârstă (cu venituri mici) se confruntă locuind la oraş, au inversat sensul migraţiei definitive desfăşurate în prezent de la oraş la sat.

Navetismul, desfăşurat îndeosebi către Ploieşti, s-a menţinut, chiar dacă s-a redus ca amploare.

Un fenomen nou este cel al migraţiei internaţionale, avand de asemenea motivaţii economice (fie definitiv; fie temporar pentru muncă – sezonier), dar pentru comună nu este de mare amploare.

Tabel .8.14-Mobilitatea populatiei comunei ,implicand schimbarea resedintei(2002-2011)

MOBILITATEA POPULAŢIEI ÎN COMUNA COLCEAG (IMPLICÂND SCHIMBAREA REŞEDINŢEI

2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011Stabiliri în com. 61 47 30 41 28 19 14 13 13 6Plecări din com. 46 59 60 61 44 36 33 34 27 38Spor migrator. 15 -12 -30 -20 -16 -17 -19 -21 -14 -32

Spor migrator. (‰) 2,70 -2,19 -5,54 -3,70 -5,37 -3,18 -3,58 -4,01 -2,70 -6,23

Tabel.8.15-Mobilitatea populatiei comunei , implicand schimbarea domiciliului(2002-2010)

MOBILITATEA POPULAŢIEI ÎN COMUNA COLCEAG (IMPLICÂND SCHIMBAREA DOMICILIULUI ŞI INCLUZÂND MIGRAŢIA EXTERNĂ)

2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011Stabiliri în com. 96 74 92 77 79 92 83 76 107 -Plecări din com. 79 71 91 60 57 80 87 70 63 -Spor migrator. 17 3 1 17 22 12 4 6 44 -

Spor migrator. (‰) 3,07 0,55 0,18 3,15 4,11 2,26 0,75 1,15 8,52 -

94

Analizând datele primului tabel se poate constata că în ultimul deceniu numărul celor care au plecat cu reşedinţa din comună este în fiecare an superior celor care-şi stabilesc reşedinţa în Colceag.(vezi Tabel.8.14).

Din analiza datelor celui de-al doilea tabel reiese că cei ce-şi stabilesc domiciliul in comună, sunt în fiecare an mai mulţi decât cei care pleacă cu domiciliul din localitate.(vezi Tabel.8.15).

8.6 Aşezările omeneşti: formă, textură, funcţie economică

Urmare a dezvoltării lor istorice ce se intinde în general pe durata a circa 500 de ani, aşezările rurale componente ale comunei şi-au conturat hotare ţinând cont de o serie de factori: posibilităţile de conturare a proprietăţii private, văile apelor curgătoare, posibilitatea alimentării cu apă potabilă, reţeaua principală de drumuri, modul de utilizare a terenului.

Comuna Colceag în actuala alcătuire există de la organizarea administrativ-teritorială din 1968.

Din punct de vedere administrativ satele componente (Inoteşti, Colceag, Parepa-Ruşani şi Vâlcele) au făcut parte din Judeţul Saac până în 1845; ulterior din Judeţul Prahova până în 1950; apoi din Regiunea Ploieşti până în 1968 şi după 1968 din Judeţul Prahova.

Fig.8.8-Satul Inotesti-vatra cu trama stradala

95

Satul Inoteşti – s-a constituit pe actuala vatră după incendiul care în 1899 a distrus jumătate din vechiul sat a cărui vatră se afla la 1-1,5km est de actuala vatră, pe malurile pârâului Bălana. Schimbarea respectivă fiind cauzată şi de desele inundaţii, dar şi de reorganizarea teritorială (rezultat al reformei agrare din 1864). Beneficiind de o parcelare anterioară, satul are o formă poligonală (aproape dreptunghiulară). (vezi Fig.8.8).

Ca tipologie morfostructurală, satul Inoteşti este o aşezare de tip adunat, cu un contur al vetrei bine delimitat; are o tramă stradală ordonată, cu textură liniară – rectangulară. Satul are bine structurată o parte centrală, unde sunt construite clădiri de interes public: biserica şi cimitirul, centrul medical, căminul cultural, centrul cultural (şcoala veche), biblioteca şi farmacia.

Ca mărime demografică satul Inoteşti este un sat mare, cu circa 2000 de locuitori şi o suprafaţă a zonei de locuit de cca 85ha.

Funcţia economică este predominant agricolă, fapt pus în evidenţă de existenţa unui spaţiu liber de construcţii, situat pe drumul principal, în marginea estică a satului, destinat adunării cirezii, înainte de a fi duse la păsune şi legăturilor multiple, prin drumuri către terenul agricol.

Având aşezarea geografică cea mai avantajoasă din comună: la 1km, sud de calea ferată Ploieşti-Buzău şi la 2 km depărtare de D.N.1B, au existat dintotdeauna posibilităţi de încadrare în categoria aşezărilor rurale cu funcţii mixte, prin completarea funcţiei agricole cu altele ca: nod de comunicaţii (rutier, la intersecţia D.N. 1B cu D.J. 102N şi feroviar, beneficiind de avantajul existenţei încă din 1872 a staţiei CFR Inoteşti); funcţie industrială (datorată: celor 3 mori de cereale, o presă pentru ulei, 2 fabrici de mobilă, un atelier de tăiat marmură, o instalaţie pentru produse petroliere); funcţie comercială (reprezentată prin magazinele pentru desfacerea mărfurilor şi spaţiile de depozitare aparţinând INTERAGRO şi PETROTRANS).

Colceag– aşezare rurală reprezentând actuala reşedinţă a comunei (ales datorită poziţiei sale centrale în teritoriu), situat la intersectia D.J. 102N Ceptura – Inoteşti - Parepa-Ruşani, cu D.J103S Colceag.- Magula, este un sat mijlociu ca mărime demografică şi suprafaţă (circa 1500 loc.).

Vechimea satului, pe aceeaşi vatră şi utilizarea predominant cerealieră a terenurilor sunt reflectate de caracterele sale morfostructurale şi funcţionale.

Este un sat aparţinând tipului specific zonei de câmpie; un sat adunat, cu formă neregulată, având o tramă stradală mai puţin ordonată, cu textură tentaculară, areolar liniară.(vezi Fig.8.9).

.Functia economica este predominant agricola , cu unele facilitati pentru servicii (comert ) si industrie alimentara (morarit si panificatie ).

96

Fig.8.9-Satele Colceag si Valcele-vatra cu trama stradala

Vâlcele – sat vechi (iniţial numit Degeraţi) şi-a schimbat de-a lungul vremii vatra (situată iniţial la S/E de actuala, în locul “Cetatea Fetii”; urme de locuire din neolitic). În sec. XIX satul se întindea de o parte şi de alta a pârâului Bălana. Intrat după 1931 în componenţa comunei Colceag, satul s-a extins ulterior către Nord, de-a lungul drumului ce-l leagă de Colceag, de care s-a unit cu timpul.

Suprafaţa vetrei este de cca 40 ha. este un sat la limita inferioară a tipului satelor mijlocii ca mărime demografică (cu cca 600 locuitori).

Este un sat adunat, cu formă neregulată, cu reţea stradală mai puţin ordonată, cu textură areolar-liniară.(vezi Fig.8.9).

Funcţie economică predominant agricolă.

97

Fig.8.10-Satul Parepa-Rusani-vatra si trama stradala

Satul Parepa Ruşani – amplasat în S/V comunei la 8 km de calea ferată şi 9,5km depărtare de D.N.1B, dar la numai 1,5km depărtare de D.N.1D.

Vatra satului s-a păstrat de-a lungul vremii, aşezarea dezvoltându-se de-a lungul D.J.102N(vezi Fig .8.10), are conturată o zonă centrală pentru dotări de interes public (cămin cultural, magazin, teren sport). Satul s-a format prin unirea satelor iniţial separate Parepa şi Ruşani, fapt petrecut în 1910, rezultat al extinderii teritoriale. Existenţa lacurilor care străbat satul păstrează încă urme ale discontinuităţii iniţiale.

Este o aşezare rurală specifică câmpiei, sat adunat cu formă neregulată, dezvoltată îndeosebi de-a lngul drumului judeţean pe cca 2,5 km. Reţeaua stradală este mai puţin ordonată, desprinzându-se în cea mai mare parte din drumul judeţean, cu textură areolar-liniară.

Ca mărime demografică este o aşezare rurală de mărime mijlocie (cca 1100 loc.).

Funcţia economică predominantă este agricultura, cu preponderent caracter cerealier, dar şi cu posibilităţi pentru legumicultură pe terenurile din vecinătatea lacului.

Există unele posibilităţi pentru servicii (comerţ şi îndeosebi turism legat de existenţa Mânăstirii “Sfânta Treime” sat Parepa-Ruşani şi a bisericii “Sf.Dumitru” – monument istoric, ctitorie a lui Matei Basarab, necesitând restaurare), dar şi pentru piscicultură ca activitate complementară agriculturii.

98

Potrivit unor date din 2002, comuna Colceag dispunea de un număr de 2122 de locuinţe (din care 7 în proprietate publică), însumând o suprafaţă locuibilă de 80429m2 (din care 192m2 în proprietate publică); rezultând o suprafaţă de 14,44m2/locuitor; nr. mediu de persoane pe gospodărie 2,78; 2078 gospodării au instalaţii electrice şi 2011 au bucătării (alimentarea cu apă, canalizarea, dotarea cu băi fiind deficitară; predomină construcţiile din paiantă 1890).

9. Activitatea economică

9.1 Modul de utilizare a terenurilor

Modul de utilizare a terenurilor în comuna Colceag, reflectă particularităţile condiţiilor naturale şi social-economice ale regiunii(vezi harta-Fig.9.25).

În ultimile două decenii nu au intervenit schimbări majore în modul de utilizare a terenurilor; cele petrecute fiind inerente în condiţiile trecerii de la comunism la democraţie şi al transformărilor intervenite în societate după revoluţia din 1989 cât şi al aplicării Legii fondului funciar (Microparcelarea terenurilor arabile).

Terenul agricol a deţinut şi încă deţine ponderi de peste 90% în structura fondului funciar reducându-se uşor, totul pe fondul creşterii uşoare a ponderii terenurilor neagricole, care se menţine sub 10%.

9.1.1 Structura utilizării terenurilorModificările survenite în structura fondului funciar al comunei în

ultimile două decenii sunt nesemnificative: întreaga suprafaţă s-a redus cu 10ha, până la aceea de 5795ha în prezent din care suprafaţa terenului agricol s-a redus până la 5309ha, iar cea a terenurilor agricole a crescut până la 486 ha în prezent.(vezi Tabel.9.1).

În ce priveşte structura terenului agricol al comunei pe categorii de folosinţă, dacă suprafaţa totală a acestuia s-a redus cu 162ha în ultimile decenii, în prezent 5309ha (cu o reducere mai drastică la mijlocul intervalului, în 2002 – suprafaţa numai 5235ha); terenul arabil reprezintă în prezent 4663ha (diminuându-se cu 206ha); suprafaţa păsunilor care era de 440 ha în 1989, se dublase în 202, fiind în prezent de 525ha; suprafaţa fâneţelor a crescut de la 5ha în 1989, la 35ha în prezent; suprafaţa viilor sa redus de la 156ha la numai 86ha, în timp ce suprafeţele amenajate ca livezi au dispărut.(vezi Tabel.9.2 si Fig.9.1).

99

Terenurile neagricole au crescut ca suprafaţă de la 335ha în 1989, la 560ha în 2002, reducându-se la 486ha în 2011. În ce priveşte structura acestor terenuri pe categorii de folosinţă, situaţia se prezintă astfel în 2011: suprafeţele ocupate cu ape şi bălţi au crescut de la 75ha în 1989 la 111ha în prezent; cele destinate construcţiilor au crescut de 164ha la 255ha; cele destinate căilor de comunicaţie au crescut la 115ha iar cele degradate şi neproductive se menţin la o suprafaţă de cca 5ha.(vezi Tabel.9.3 si Fig .9.2).

9.1.2 Dinamica utilizării terenurilor şi perspectiveAnaliza modului de utilizare a terenurilor are în vedere situaţia din

intervalul 1989-2011 (cu date de la mijlocul intervalului din 2002).Prima parte a intervalului a avut caracteristică scăderea

suprafeţelor terenului agricol şi creşterea celor ale terenului neagricol (pe fondul reparcelării terenurilor, al apariţiei unor drumuri şi al existenţei unor suprafeţe necultivate de către proprietari).

În a doua parte a intervalului situaţia s-a ameliorat ca urmare a înţelegerii de către proprietari a faptului că agricultura rentabilă se practică numai pe suprafeţe mari (au avut loc concesionărisi comasari).

Noua realitate social-economică din ţară intervenită după 1989 s-a reflectat în modificarea structurii terenurilor agricole, cu o primă fază a “agriculturii romantice” când noii proprietari individuali au încercat să-şi valorifice noul statut (practicând o agricultură haotică şi fărămiţată excesiv) şi faza deceniului de după 2000, aceea a “conştientizării realităţii”- agricultura performantă se practică pe suprafeţe mari, comasate.

Suprafaţa terenurilor neagricole s-a redus, cele necultivate nu mai sunt întâlnite, unele drumuri au fost eliminate, păşunile s-au restrâns şi datorită slabei productivităţi şi datorită împuţinării numărului de animale crescute.

Tabel.9.1-Structura fondului funciar al comunei ,in:1989,2002,2011

Structura fondului funciar al comunei Colceag

Anul1989 2002 2011

Suprafaţa (ha)

Pondere (%)

Suprafaţa (ha)

Pondere (%)

Suprafaţa (ha)

Pondere (%)

Total fond funciar

5805 100 5795 100 5795 100

Total teren

agricol5471 94,25 5235 90,33 5309 91,61

Total teren

neagricol334 5,75 560 9,67 486 8,39

100

Tabel.9.2-Structura terenului agricol al cumunei pe categorii de folosinta in:1989,2002 2011

Structura terenului agricol al comunei Colceag pe categorii de folosinţă

Anul1989 2002 2011

Suprafaţa (ha)

Pondere (%)

Suprafaţa (ha)

Pondere (%)

Suprafaţa (ha)

Pondere (%)

Total teren agricol

5471 100 5235 100 5309 100

Teren arabil

4866 88,94 4182 79,88 4663 87,83

Păşuni 440 8,04 898 17,15 525 9,89

Fâneţe 5 0,09 7 0,13 35 0,66

Vii 156 2,85 144 2,75 86 1,62

Livezi 4 0,07 4 0,07 - -

Fig.9.1-Structura terenului agricol al comunei in 2011

88%

10%

1%2%

Structura terenului agricol al comunei Colceag pe categorii de folosinta - 2011

Teren arabilPasuniFaneteViiLivezi

Tabel..9.3-Structura terenului neagricol al comunei in:1989,2002 2011Structura terenului neagricol al comunei Colceag pe categorii de

folosinţă

Anul1989 2002 2011

Suprafaţa (ha)

Pondere (%)

Suprafaţa (ha)

Pondere (%)

Suprafaţa (ha)

Pondere (%)

Total teren neagricol 334 100 560 100 486 100

Ape şi bălţi 75 22,46 111 19,82 111 22,84

Construcţii şi curţi 164 49,10 255 45,54 255 52,47

Căi de comunicaţie 91 27,24 155 20,54 115 23,66

101

Alte terenuri(degradate)

4 1,19 89 15,89 5 1,03

Sursa: Direcţia Judeţeană de Statistică Prahova.

Fig.9.2-Structura terenului neagricol al comunei, in 2011

22%

51%

26%

1%

Structura terenului neagricol al comunei Colceag pe categorii de folosinta - 2011

Ape si baltiConstructii si curticai de comunicatiealte terenuri (degradate)

9.2 Agricultura

Agricultura a reprezentat întotdeauna activitatea economică de bază pe teritoriul comunei Colceag.

Ca argumente în susţinerea acestei realităţi putând fi folosite: ponderea de 91,6% a terenurilor agricole în structura fondului funciar, reprezentând 4698 ha şi incluzând la rândul său: terenuri arabile 87,8%, păşuni 9,9%, fâneţe 0,66% şi vii 1,62% (date 2011).

Terenul arabil se pretează unei game largi de culturi agricole cum sunt: cerealele (grâu, porumb, orz), floarea soarelui, cartofi şi legume.

Suprafeţele de teren arabil ocupate cu principalele culturi au avut în 2011 următoarea structură: grâu 1700 ha, orz 250 ha, porumb 1970 ha, floarea soarelui 668 ha, cartofi 15 ha, legume 60 ha, plante de nutreţ cca 35 ha.(vezi Tabel.9.4 si Fig.9.3).

Cu toate reuşitele în ce priveşte comasarea terenurilor în cadrul unor asociaţii şi a faptului că micii proprietari mai lucrează individual numai suprafeţe mici între 0,5 şi 1 ha; cu toate măsurile agrotehnice modern utilizate, faptul că seceta este frecventă şi posibilitatea utilizării irigaţiilor este redusă, are consecinţă producţii agricole mici însumând (vezi Tabel.9.5 si Fig.9.4) : 1266 t grâu; 88 tone orz; 946 tone porumb boabe; 456 tone floarea soarelui; 150 t cartofi; 894 tone legume; 280 tone plante nutreţ; 306tone struguri şi 76 tone fructe (unele date probabil nu includ producţiile micilor producători) – datele prezentate au drept sursă Direcţia de statistică a judeţului Prahova.

102

Tabel.9.4-Suprafata principalelor culturi in comuna in 2002 si 2011Suprafaţa în hectare a principalelor culturi agricole în Colceag

2002 2011Suprafaţa arabilă 4182 4698

Grâu şi orz 1650 1950Porumb boabe 1907 1970

Fl. soarelui 523 668Cartofi 40 15Legume 50 60

Plante de nutreţ 12 35

Fig.9.3-Grafic reprezentand suprafetele in ha, cu principalele culturi agricole, in 2011

Grau si orz; 1950 Porumb; 1970

Floarea Soarelui; 668Cartofi; 15

Legume; 60

Plante de nu-tret; 35

Suprafata in ha principalelor culturi agricole

Grau si orz Porumb Floarea SoareluiCartofi Legume Plante de nutret

Tabel.9.5-Productia in tone a principalelor culturi agricole pe teritoriul comunei ,in 2002 si 2011

Producţia agricolă în tone, a principalelor categorii de culturi2002 2011

Grâu şi secară 1225 1354Porumb boabe 4912 946

Floarea soarelui 362 456Cartofi 400 150Legume 608 894

Plante de nutreţ 96 280Struguri 400 305Fructe 36 76

103

Fig.9.4-Grafic cu productia principalelor culturi agricole in 2011

Grau si secara; 1354

Porumb boabe; 946

Floarea Soarelui; 456

Cartofi; 150

Legume; 894

Plante de nutret; 280Struguri; 305Fructe; 76

Productia agricola in tone, a principalelor cat-egorii de culturi

Grau si secaraPorumb boabeFloarea SoareluiCartofiLegumePlante de nutretStruguriFructe

În privinţa suprafeţelor cultivate cu legume, la nivelul anului 2011situaţia a fost următoarea: tomate 20 ha, ceapă 10 ha, morcovi 1 ha, mazăre 2 ha, fasole 2 ha, vinete 1 ha, altele 3 ha, total 60 ha.(vezi Tabel.9.6).

Producţia de legume obţinută în comună, în anul 2011 a avut următoarea structură: tomate 440 t, ceapă 100t, usturoi 40 t, varză 200 t, ardei 36 t, castraveţi 45 t, morcovi 10 t, mazăre 3 t, fasole 2 t, vinete 12 t, altele 6 t, total legume 894 t – date de la registrul agricol al comunei Colceag.(vezi Tabel.9.6).

Pomicultura, deşi reprezintă o oportunitate pentru locuitorii comunei Colceag, dezvoltarea acestui sector nu este la nivel de livadă ci de pomi cultivati prin gospodării, astfel: meri 310 buc., peri 580 buc., piersici 680 buc., caişi şi zarzări 710 buc., cireşi şi vişini 430 buc., pruni 620 buc. şi nuci 150 buc.

Producţia locală de fructe: mere 9 t, pere 15 t, piersici 14 t, caise 11 t, cireşe şi vişine 13 t, prune 9 t şi nuci 5 t, total 76 t.(vezi Tabel.9.7).

Zootehnia reprezintă a doua ramură ca importanţă după cultivarea plantelor, la nivelul comunei Colceag. Efectivul de animale in 2011 însumând (ca număr de capete): 505bovine, 1210 porcine, 342 ovine, 27363 păsări, 16 caprine, 190 cabaline, 250 familii de albine.(vezi Tabel.9.8;9.9 si Fig.9.5).

104

Tabel.9.6-Suprafata si productia principarelor legume in 2011Suprafaţa cultivată şi producţia obţinută la principalele legume în 2011

Cultura de legume Suprafaţa (ha) Producţia (t)Tomate 20 440Ceapă 10 100Usturoi 5 40Varză 10 200Ardei 3 36

Castraveţi 3 45Morcovi 1 10Mazăre 2 3Fasole 2 2Vinete 1 12

Alte legume 3 6Total legume 60 894

Tabel.9.7-Numarul de pomi fructiferi si productia de fructe in 2011Numărul de pomi fructiferi şi producţia de fructe în tone obţinută în 2011

Pomi Număr buc. Producţia (t)Meri 310 9Peri 580 15

Piersici 680 14Caişi şi zarzări 710 11Cireşi şi vişini 430 13

Pruni 620 9nuci 150 5

Sursa: Raport tehnic operativ AGR din 31.01.2012

Tabel.9.8-Efectivele de animale pe teritoriul comunei,in 2004 si 2011

Efective de animale crescute în comuna ColceagEfective animale 2004 2011

Bovine 1422 505Porcine 6823 1210Ovine 978 342Păsări 39130 27363

Caprine 26 16Cabaline 214 190

Familii albine 200 250

Sursa: Raport tehnic operativ AGR din 31.01.2012

105

Fig.9.5-Reprezentare grafica a efectivelor de animale in comuna,in 2012

2%

4%

1%0%

92%

1%

1%

Efectivele de animale în Colceag 31.01.2012

Bovine

Porcine

Ovine

Caprine

Pasari

Cabaline

Iepuri

Familii de albine

Tabel.9.9-Productia zootehnica in comuna in 2004 si 2011Producţia zootehniei în comuna Colceag în 2004 – 2011

Producţia 2004 2011Carne – t. gr. vie 335 247Lapte – hl. fizic. 29853 10600Lâncă – kg. fizic 2128 745Ouă – mii buc. 4147 2900

Sursa: Date obţinute de la D.J.S.-Ph.

Proprietatea privată asupra terenului agricol şi a efectivelor de animale este privată în proporţie de 99, 75la suta.

Agricultura locală se confruntă cu o serie de probleme: competitivitate redusă a producţiei; utilizare tehnică precară; lipsa unui sistem de colectare şi valorificare a producţiei; nefinalizarea sistemului de irigaţii zonal; lipsa fondurilor; numărul insuficient de specialişti.

Existenţa unor oportunităţi poate determina redresarea acestei activităţi, dintre care amintim:

Planul Naţional Strategic pentru Dezvoltare Rurală; Posibilitatea accesării unor fonduri prin: Fondul European

Agricol pentru Dezvoltare Rurală şi Fondul European pentru Pescuit (FEADR şi FEP);

Sprijinul Oficiului Judeţean pentru Consultanţă Agricolă –Prahova;

Programul Naţional – Cadru de Restructurare şi Modernizare a unor unităţi cu profil zootehnic şi din industria alimentară:

Subvenţia obţinute din partea A.P.I.A.

106

O şansă în plus pentru comună o poate constitui dezvoltarea creşterii peştelui în cadrul celor două bălţi de pe raza satului Parepa-Ruşani; precum şi posibilităţile pentru practicarea agriculturii ecologice.

La nivel local societăţile comerciale cu obiect de activitate agricultura sunt foarte bine reprezentate, amintind:

S.C. CRISAGRO COM S.R.L. – Inoteşti; S.C. FRILEU PROD S.R.L. – Inoteşti; S.C. LUCA GROS INVEST S.R.L. – Inoteşti; S.C. TRIUMF S.A. – Colceag; S.A. CERZOSERV VÂLCELE 78 – Colceag; S.C. MAGROPAN ATLAS S.R.L. – Vâlcele; S.C. EVYMAT IMPEX S.R.L. – Colceag; S.C. APOFIS AGRO S.R.L. – Colceag; I.I. STOICA GHEORGHE – LUCRĂRI AGRICOLE –

Vâlcele; I.I. STOICA MIHAI ROBERT – Vâlcele; I.I. STOICA C SAFTA “ROMARS” – Vâlcele; S.A. PAREPA RUŞANI – Parepa; SOLARIS PAREPA – Societate agricolă.

9.3 Industria

Industria locală, reprezintă o activitate economică cu o dezvoltare modestă pe teritoriul comunei Colceag datorită cumulului unei serii de factori, incluzând: lipsa unor materii prime locale, lipsa infrastructurii, dar îndeosebi vecinătăţii pe care comuna o are cu unele centre industriale: Ploieşti, localizat la cca 30 km vest; Buzău – 40 km est; Mizil 7 km est; Urlaţi cca 11km spre nord-vest sau Ceptura 5 km nord (comună ce a benificiat de facilităţi economice ca Zonă defavorizată).

În aceste condiţii, industria este totuşi reprezentată şi pe plan local, cu unele cu capacităţi mici, funcţionând pe diferite ramuri.

Industria alimentară este reprezentată pe plan local prin mici capacităţi ale industriei morăritului: moara de făină şi atelierul pentru producerea pastelor făinoase, ce funcţionează în cadrul S.C Prodamix S.R.L. – Colceag; precum şi alte patru mori de mălai (2 la Inoteşti şi câte una la Colceag şi Parepa Ruşani.

Industria uleiului beneficiază de 3 prese ce funcţionează la: Inoteşti, Colceag şi Parepa-Ruşani.

Industria băuturilor beneficiază de trei mici distilerii pentru alcool din fructe, ce funcţionează la Colceag şi Vâlcele.

Industria chimică este reprezentată de S.C. BORSENIA S.R.L. – Inoteşti – producţie şi comercializare produse petroliere.

107

Industria materialelor de construcţie, este reprezentată prin atelierul de tăiat marmură aparţinând S.C. MARMOPRES S.R.L. – Inoteşti.

Industria lemnului are pe plan local două mici fabrici de mobilă, functionând în cadrul S.C. MEDAXPLANT S.R.L. – Inoteşti şi S.C. TAPIMOB STAN S.R.L. – Inoteşti.

În viitor, industria se poate dezvolta, având în vedere facilităţile prevăzute în “Strategia de dezvoltare locală 2013-2020” incluzând: realizarea alimentării cu gaze a comunei, aducţiune de apă şi sistem de canalizare, reabilitarea drumurilor, realizare parc fotovoltaic, implementarea sistemului G.I.S.; alături de altele existente (acces la transportul pe calea ferată, sistem de alimentare cu energie electrică şi INTERNET).

9.4 Căi de comunicaţie şi transporturile(vezi Tabel.9.10 siFig 9.7).

Teritoriul administrativ al comunei Colceag este străbătut de o reţea de căi de comunicaţie însumând o suprafaţă de 115 ha, ceea ce reprezintă 1,98% din suprafaţa totală ( 5795 ha ) respectiv 23,67% din suprafaţa neagricolă totală ( 486 ha).

Din întreaga suprafaţă drumurile în intravilan ocupă cca 30 ha, restul fiindocupat de celelalte categorii de drumuri.

Teritoriul comunei este tangent în partea sa nordică drumului naţional D.N.1B Ploieşti-Buzău (care are corespondent drumul E577), pe o distanţă de cca 3,2km.

La 1km depărtare de teritoriul comunei, în partea de S/V trece drumul naţional D.N.1D Albeşti Paleologu-Urziceni.

Legătura dintre cele două drumuri este realizată prin intermediul D.J.102N, care, venind de la Ceptura, intersectează D.N.1B şi străbate teritoriul comunei pe direcţia N-S, pe o distanţă de 11km, legând principalele sate ale comunei Inoteşti – Colceag – Parepa-Ruşani şi făcând totodată legătura între D.N.1B şi D.N.1D.

Între Colceag şi satul Magula – comuna Tomşani, legătura celor două sate precum şi între D.J.102N si D.J.146 se desfasoara D.J.103S, în lungime de 4 km (drumul este insă nefinalizat, având 2 km pietruiţi şi 2 km drum de pământ).

Drumurile judeţene au partea carosabilă de 5,5 m lăţime, cu îmbrăcăminte asfaltică,fiind prevazute cu acostamente de 0,75 m şi şanţuri de ambele părţi.

Teritoriul comunei este străbătut şi de două drumuri comunale, cu îmbrăcăminte asfaltică: D.C. 75A – 0,65 km, care asigură legătura D.J.102N cu staţia CFR Inoteşti şi Baza de recepţie a cerealelor Inoteşti şi

108

D.C.74B – 2,2 km, care asigură legătura între Colceag şi D.J.102N cu satul Vâlcele, aparţinător comunei.

Drumurile intravilane însumează 33,889 km pe teritoriile satelor comunei, din care 4,159 km cu îmbrăcăminte asfaltică şi 29,73 km pietruite.

Drumurile de pământ situate in extravilan însumează 132,7 km.Situaţia drumurilor teritoriului comunei Colceag este

satisfăcătoare, însumând: 11,6 km drumuri cu îmbrăcăminte asfaltică, 3,8km cu îmbrăcăminte bituminoasă uşoară; 32km drumuri pietruite şi 0,6km drumuri de pământ în intravilan.

De mare importanţă pentru comună este calea ferată Ploieşti-Buzău, parte a magistralei feroviare Bucureşti-Suceava care străbate partea nordică a teritoriului administrativ pe o distanţă de 7,5 km.

Respectiva cale ferată a fost dată în exploatare în 1872 şi odată cu ea şi staţia CFR Inoteşti (vezi Fig9.6) situată la 1km nord de sat. Lucrările de dublare a căii ferate au fost încheiate în 1918, iar cele de electrificare s-au încheiat la sfârşitul anului 1980.

Staţia CFR Inoteşti este legată de satul Ceptura printr-o cale ferată simplă, construită prin 1960, cu folosinţă industrială (pentru transportul cărbunelui) care străbate teritoriul pe 1,5 km în partea de nord.Legătura externă a satelor se face cu mijloace de transport auto individuale sau curse regulate de autobuz către Ploieşti şi Mizil.

Încă foarte importantă a rămas posibilitatea utilizării transportului pe calea ferată, cu trenuri Regio cu staţionare în staţia CFR Inoteşti, dar şi posibilitatea transportului de mărfuri cu mijloace feroviare.

Comuna se confruntă însă şi cu o serie de disfuncţionalităţi în ce priveşte reţeaua stradală, acestea constând în: lipsa unor trasee pentru deplasarea utilajelor agricole şi evitarea tranzitării localităţilor şi drumurilor judeţene, lipsa spaţiilor special amenajate pentru circulaţia pietonală.

Reablilitarea drumurilor comunale şi extinderea trotuarelor reprezintă o prioritate pentru comună, acţiunea aflându-se în derulare.

Tabel.9.10-Infrastructura rutiera pe teritoriul comunei in 2011INFRASTRUCTURA RUTIERĂ – COMUNA COLCEAG

Categoria şi nr. drum

Lungimea totală (km)

Lungimea sectoarelor pe tipuri de îmbrăcăminţi (km)

Starea de viabilitate

Asfaltice Împietruite PământFoarte bună

BunăMediocr

ăRea

DJ102N 11 11 - - - - 7 4DJ103S 4 - 2 2 - - 2 2DC75A 0,65 0,65 - - - - 0,65 -DC74B 2,2 2,2 - - - 2,2 - -Drumuri 33,889 4,159 29,73 - 2 - - 1,5

109

săteşti

Fig.9.6-Statia CFR Inotesti

110

Fig.9.7-Harta principalelor cai de comunicatie , in zona Comunei Colceag

111

9.5 Comerţul şi turismul

9.5.1 ComerţulReprezintă activitatea economică ce s-a intensificat mult la nivelul

comunei, după 1990.Cele mai multe societăţi desfăşoară comerţ cu produse alimentare,

băuturi, tutun, dintre acestea amintind: S.C. INOT VICTORIA S.R.L. – Inoteşti; S.C. MATEI TOTAL S.R.L. – Inoteşti; I.I. TUDOR ANGELA – Inoteşti; S.C. DINARY S.R.L. – Colceag; S.C. COLEUS COM S.R.L. – Inoteşti; S.C. PEMTRY S.R.L. – Colceag; S.C. ISTIR BODY S.R.L. – Colceag; ALEXBIZ MARKET S.R.L. – Parepa-Ruşani; KALINKA COM S.R.L. – Parepa-Ruşani; S.C. BOGDI GRUP S.R.L. – Vâlcele.

Comerţul cu produse petroliere este reprezentat cu unităţi aparţinând: S.C. ROMPETROL DOWNSTREAM – Inoteşti şi S.C. BORSENIA S.R.L. – Inoteşti.

Pe teritoriul comunei funcţionează spaţii de depozitare printre care amintesc: depozitul de materiale aparţinând S.C. CONPET S.A. (Inoteşti-Gară) sau cel aparţinând S.C. COMCEREAL S.A. – Inoteşti (fosta bază de recepţie a cerealelor).

9.5.2 TurismulEste activitatea economică foarte slab reprezentată la nivel local.

Atractivitatea zonei s-ar putea datora Mânăstirii Parepa şi amenajării în scopuri turistice a Lacului Parepa-Ruşani, acţiuni aflate în atenţia autorităţilor locale, dar condiţionate şi de reabilitarea drumurilor judeţene. Dezvoltarea turismului analizată în cadrul unui sondaj de opinie local, organizat cu prilejul întocmirii planului: “Strategia locală de dezvoltare durabilă a Comunei Colceag 2013-2020” a fost considerată prioritară de numai 25% dintre cetăţenii intervievaţi.

9.6 Dotările edilitare

9.6.1 LocuinţeIntravilanul comunei Colceag însumează 405 ha (din total

suprafaţă 5795 ha), reprezentând 6,99%.Potrivit unor date furnizate de Consiliul Local Colceag, la nivelul

anului 2010, în cadrul comunei existau 2143 gospodării din care 2136

112

aflate în proprietate privată (99,67%). Suprafaţa locuibilă era de 81.729 m2 din care 81.537 m2 în proprietate privată.(vezi Fig.9.8 si Fig.9.9).

Numărul mediu de persoane pe gospodărie era de 2,41; numărul de camere de locuit era de 7088, rezultând o pondere de 3,31 camere/locuinţă; suprafaţa medie pe locuinţă fiind de 38,13 m2. În ce priveşte dotarea locuinţelor cu instalaţii şi dependinţe, situată la nivelul comunei era următoarea, din total 2143 locuinţe: 24 locuinţe cu alimentări cu apă şi canalizare; 2078 au instalaţii electrice; 2011 au bucătării; 24 au în dotare băi.

În ce priveşte materialele de construcţie utilizate situaţia locuinţelor se prezenta la nivelul anului 2010 astfel: total 2143; din beton armat 51; din cărămidă şi piatră cu planşeu din beton armat 75; din cărămidă şi piatră cu planşeu din lemn 94; din lemn 33; din paiantă, chirpici, altele 1890.

După anul construcţiei celor 2143 locuinţe situaţia poate fi analizată pe baza datelor din tabelul următor:

Tabel.9.11-Situatia locuintelor din comuna dupa anul in care au fost construite)

1900-1910

1911-1920

1921-1930

1931-1940

1941-1950

1951-1960

1961-1970

1971-1980

1981-1990

După 1990

Nr. locuinţe

26 23 77 159 278 657 632 143 20 128

Fig.9.8-Evolutia numarului de locuinte in comuna (2007-2010)

2007 2008 2009 20102,128

2,130

2,132

2,134

2,136

2,138

2,140

2,142

2,144

2,134

2,138

2,143 2,143

Locuinţe existente

Locuinte existente

113

Fig. 9.9-Grafic cu situatia locuintelor pe forme de proprietate

0,24%

99,76%

Proprietate majoritara de stat

Proprietate majoritar privata

9.6.2 Utilităţi publiceAlimentarea cu apăPână în 2013 comuna nu a dispus de un sistem centralizat de

alimentare cu apă, locuitorii alimentându-se cu apă din fântânile ţărăneşti existente în aproape fiecare gospodărie. Sistemul respectiv prezenta o serie de dezavantaje majore datorate exploatării stratului freatic (situat la adâncimi de 1-5 m), printre care: debit redus, potabilitatea incertă, lipsa măsurilor de protecţie sanitară; riscul infestării cu agenti patogeni de la latrine; riscul poluării chimice.

Începând din 2013 a început derularea unui proiect privind realizarea alimentării cu apă în sistem centralizat a tuturor locuinţelor comunei (cu alimentare dintr-un foraj ce urmează a fi efectuat în N/V satului Inoteşti şi o staţie de epurare ce va fi construită între Colceag şi Parepa-Rusani).

CanalizareLocalităţile comunei nu au dispus de un sistem de canalizare

centralizat, evacuarea apelor uzate menajere făcându-se prin: latrine, fose septice sau puţuri absorbante.

Proiectul aflat în derulare în perioada 2013-2020, intitulat “Gospodărire de apă potabilă, reţea distribuţie apă, reţea canalizare şi staţie epurare în comuna Colceag”, este finanţat de la bugetul statului.

Alimentarea cu energie electricăSatele componente ale comunei sunt alimentate cu energie electrică

din sistemul energetic naţional prin intermediul unor posturi de transformare tip aerian 20/0,4 kv; alimentarea realizată prin LEA 20 kv, iar distribuţia prin LEA 0,4 kv.

Iluminatul public pe raza celor 4 sate însumează 45 km lungime, având ca operator P.F. Vartica Vartiade Mizil.

114

Telecomunicaţii şi internetComuna dispune de o infrastructură de telefonie fixă şi mobilă,

având ca principal operator ROMTELECOM.Există pe teritoriul comunei sistem de televiziune prin cablu optic

şi conexiune la internet, operatorul fiind S.C. TIŢA& COMPANY S.R.L. Mizil.

9.6.3 Educaţie(vezi Tabel.9.12).Educaţia reprezintă una dintre problemele specifice cu care se

confruntă mediul rural. Şi comuna Colceag, se confruntă cu această problemă datorită fenomenului tot mai accentuat de migraţie către mediul urban a tineretului educat.

Pe plan local au fost depuse eforturi concretizate în modernizarea reţelei şcolare existente incluzând: 4 unităţi preşcolare (grădiniţe, existente în fiecare dintre cele 4 sate); o şcoală pentru învăţământ primar (Vâlcele) şi 3 şcoli gimnaziale; toate acestea grupate în cadrul şcolii gimnaziale comuna Colceag.(vezi Fig:9.10;9.11;9.12;9.13;9.14).

Şcoala dispune de 25 săli de clasă şi cabinete şcolare, 4 laboratoare şi un număr de 48 de calculatoare.

Problema personalului didactic calificat este rezolvată în mare măsură; şcoala confruntându-se cu problema transportului cadrelor didactice (mulţi provenind din afara localităţii). Şcoala este încadrată cu un personal didactic reprezentând un total de 41 cadre (date din 2012) dintre care: 6 în învăţământul preşcolar; 15 în învăţământul primar şi 20 în învăţământul gimnazial.

Numărul copiilor înscrişi în învăţământul local oscilează în ultimii ani în jurul cifrei de 600, astfel in ce priveşte anul 2010 situaţia prezentându-se astfel: copii înscrişi în grădiniţă 168; elevi înscrişi total 433 (din care 232 în învăţământul primar şi 201 în învăţământul gimnazial).

115

Tabel.9.12-Situatia in invatamant, in:2007,2008,2009,2010Situatia învăţământului pe raza comunei 2007 2008 2009 2010

Unităţi de învăţământ – total 2 2 2 2

Grădiniţe 4 4 4 4

Şcoli din învăţământul primar şi gimnazial 2 2 2 2

Copii înscrişi în grădiniţe 166 160 156 168

Elevi înscrişi - total 448 454 428 433

Elevi înscrişi în învăţământ primar şi gimnazial 448 454 428 433

Elevi înscrişi în învăţământ primar 220 231 225 232

Elevi înscrişi în învăţământ gimnazial 228 223 203 201

Personal didactic – total 40 40 44 39

Personal didactic în învăţământ preşcolar 6 6 6 6

Personal didactic în învăţământ primar şi gimnazial

34 34 38 33

Personal didactic în învăţământ primar 13 13 13 13

Personal didactic în învăţământ gimnazial 21 21 25 20

Săli de clasă şi cabinete şcolare 25 25 25 25

Laboratoare şcolare 2 2 4 4

PC - total 13 13 42 48

Fig.9.10 - Scoala gimnaziala Colceag

116

Fig.9.11 - scoala gimnaziala inotesti

117

Fig.9.12- Scoala gimnaziala parepa-rusani

118

Fig.9.13- Gradinita Inotesti

Fig.9.14 - Gradinita Parepa-rusani

119

9.6.4 SănătateSituaţia precară a serviciilor de sănătate publică la nivelul comunei

Colceag sunt pe cale de a se îmbunătăţi odată cu finalizarea în 2012 a lucrărilor de construcţie a Centrului Medical Inoteşti.(vezi Fig.9.15).

Asistenţa medicală pe raza comunei este asigurată de 2 cabinete medicale, un cabinet stomatologic şi 1 dispensar; deservite de 4 medici, 2 medici de familie, 1 stomatolog şi 3 cadre sanitare medii.

În cadrul Centrului Medical funcţioneză şi o farmacie, deservită de un asistent de farmacie şi având ca operator economic S.C. RODIMA FARM S.R.L. Inoteşti.

Fig.9.15– Centrul medical Inoteşti

9.6.5 Culte, cultură, artăCultura reprezintă domeniul ce poate constitui modul specific de

creştere a gradului de atractivitate a satului pentru populaţia tânără. Acest domeniu include pe plan local o serie de instituţii printre care: două cămine culturale (Căminul Cultural Inoteşti şi Căminul Cultural Parepa-Ruşani); un Centru Cultural şi o Bibliotecă Comunală în satul Inoteşti; toate construcţiile fiind într-o stare foarte bună.(vezi Fig:9.21;9.22;9.23).

Spiritual, biserica ortodoxă atrage cea mai mare parte din populaţia comunei (99,14%, reprezentând 5321 credincioşi din totalul de 5569 locuitori – date 2002). Aceasta este reprezentată pe plan local prin 4 parohii, incluzând mai multe biserici şi o mânăstire, printre care:

120

-Mânăstirea cu hramul “Sfânta Treime”(vezi Fig.9.16) , ctitorită după 1990 la Parepa-Ruşani (construcţie finalizată în 2001); aşezământ monahal de călugăriţe, aparţinând Arhiepiscopiei Bucureştiului ( se depun încă eforturi pentru realizarea picturii interioare şi a unui corp de chilii).

-Biserica cu hramul “Schimbarea la faţă şi Sf. Dumitru din satul Parepa-Ruşani(vezi Fig.9.17), ctitorită de Matei Basarab; declarată monument istoric, se găseşte în stare de degradare ce necesită intervenţia urgentă a autorităţilor.

-Biserica creştin-ortodoxă cu hramul “Sf. Maria” din satul Colceag(vezi Fig. 9.20).

-Biserica creştin-ortodoxă cu hramul “Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril”, sat Vâlcele(vezi Fig. 9.18).

-Biserica creştin-ortodoxă cu hramul “Sf. Ilie”, din satul Inoteşti(vezi Fig.9.19).

-La Inoteşti s-a constituit după 1990 şi Biserica Adventistă de ziua a 7-a, comunitatea Inoteşti.

În satele Inoteşti, Colceag şi Parepa-Ruşani există monumente închinate eroilor căzuţi în luptele pentru eliberarea patriei.

Fig.9.16- Manastirea Parepa-rusani

121

Fig.9.17 - Biserica “schimbarea la fata” Parepa-rusani

Fig.9.18- Biserica “Sf. Arhanghel Mihail si Gavril”Valcele

122

Fig.9.19- Biserica “Sf.ilie” - Inotesti

Fig. 9.20- Biserica “Sf. Maria” - Colceag

123

Fig.9.21 - Caminul cultural Parepa-Rusani

Fig.9.22- Centrul cultural Inotesti

124

Fig.9.23- Caminul Cultural - Inotesti

9.7 Administraţia locală (vezi Fig.9.24).

Conducerea Primăriei comunei Colceag include: primarul, viceprimarul şi secretarul.

Aparatul administrativ al primăriei incluzând 35 de posturi, din care 20 angajaţi ai primăriei şi 15 consilieri locali.

Administraţia locală este permanent preocupată de asigurarea bugetului local, întreţinând o bună colaborare cu Consiliul Judeţean Prahova şi Direcţia Finanţelor Publice Prahova; urmărindu-se asigurarea surselor financiare necesare realizarii obiectivelor de dezvoltare.

Atribuţiile Primăriei au în vedere: organizarea şi funcţionarea aparatului consiliului local; dezvoltarea economico-socială a comunei; gestionarea patrimoniului; asigurarea serviciilor publice; cooperarea inter-instituţională.

9.7.1 Parteneriate ale Consiliului LocalComuna Colceag are încheiat un Protocol de colaborare cu

localitatea Chatillon sur Chalaronn din Franţa, bazat pe prietenie şi colaborare în domenii de interes comun, semnat în 2002 la nivel de primării.

125

Deasemenea există speranţa unei bune colaborări a Consiliului Local Colceag cu Asociaţia pentru Dezvoltare Europeană şi Reconstrucţie (A.D.E.R. – organizaţie cu caracter educaţional, ce are în vedere acţiuni în domeniile educaţie, cultură, servicii pentru tineret prin care se doreşte formarea tineretului în spiritul valorilor U.E. prin promovarea cetăţeniei active, în care scop are lansat un modul de formare “Scriere de proiecte – Tineret în Acţiune” – Ploieşti, iulie 2010.

Fig.9.24 - Primaria Colceag

9.7.2 Analiza SWOTExistă la nivelul localităţilor obligaţia promovării unei viziuni

strategice vizând dezvoltarea viitoare, cu condiţia utilizării oricăror oportunităţi şi a eliminării risipei de resurse.

“Strategia de dezvoltare durabilă a comunei Colceag 2013-2020” are stabilite reperele strategice de dezvoltare a comunei în perioada următorilor 7 ani. Respectivul plan de planificare strategică (P.P.S.) s-a realizat pe etape ce au inclus: o analiză iniţială, stabilirea unei viziuni comune de dezvoltare strategică şi analiza domeniilor strategice principale.

126

Analiza SWOT constituie metodologia de analiză a oricărui proiect, avându-se în vedere: Puncte tari (Strenghts), Puncte slabe (Weaknesses), Oportunităţi (Oportunities), Riscuri (Threats).

Proiectul a fost elaborat ca o confirmare a faptului că programele existente, corespund nevoilor de dezvoltare a comunei, tinând cont de posibilităţile oferite de resursele locale şi de necesitatea accesării unor fonduri U.E. pentru dezvoltarea regională.

Dacă punctele tari şi slabe au legătură cu realitatea locală şi pot fi controlate; oportunităţile şi riscurile sunt din afară şi lipsite de control.

Analiza SWOT, pe baza realităţii şi al unor presupuneri, poate decide dacă şi în ce condiţii planul poate fi îndeplinit.

În urma anlizei SWOT, în cadrul respectivului PPS au fost identificate trei domenii prioritare ce stau la baza strategiei de dezvoltare durabilă:

1. Dezvoltarea economică – se impune revigorarea şi dezvoltarea tuturor domeniilor vieţii economice locale: agricultură, industrie, comerţ; intenţionându-se crearea de noi locuri de muncă şi implementarea de programe de formare profesională.

2. Dezvoltarea infrastructurii, are în vedere: modernizarea drumurilor publice, realizarea alimentării cu apă potabilă şi gaze naturale, a reţelei de canalizare, staţiilor de epurare a apelor uzate; în cadrul unor proiecte vizând protecţia şi conservarea mediului.

3. Creşterea atractivităţii zonei – realizabilă prin interconectarea factorilor reprezentaţi de economie şi infrastructură, cu facilităţile culturale şi de agrement ale zonei având ca obiectiv comun îmbunăţăţirea confortului social al locuitorilor.

“Agricultură şi dezvoltare rurală”; “Infrastructură şi mediu”; Industrie”; “Educaţie şi cultură” Resurse umane – Piaţa muncii”, reprezintă domenii ce fac parte din “Strategia locală de dezvoltare durabilă a comunei Colceag 2013-2020”, supuse analizei SWOT şi care au făcut obiectul studiului în cadrul unor capitole anterioare ale acestei lucrări.

Priorităţile de dezvoltare pe următorii 7 ani fiind stabilite în urma unui sondaj de opinie au inclus:

1. Alimentarea cu gaze în toate satele comunei;2. Reabilitarea drumurilor locale şi comunale;3. Amenajarea rigolelor şi trotuarelor;4. Reabilitarea şcolii Vâlcele;5. Dotarea Centrului Medical Inoteşti;6. Amenajarea unor parcuri de joacă pentru copii;7. Construirea a două terenuri de minifotbal;8. Înfiinţarea drumurilor de exploataţie agricolă;9. Consolidare mal pârâu Călmăţui;

127

10. Implementare sistem GIS;11. Împăduriri locale pe terenuri ale primăriei;12. Amenajarea în scopuri turistice a Lacului Parepa-Ruşani;13. Înfiinţarea unor târguri comunale pentru desfacerea produselor

agricole.14. Construire Parc Panouri Fotovolatice.Toate acestea constituind obiectul unor proiecte ale consiliului

local în vederea dezvoltării durabile şi ridicării nivelului de trai în comuna Colceag.

128

Fig.9.25.-Harta modului de utilizare a terenurilor, in zona Comunei Colceag

129

10. Cercetare psihopedagogică

10.1 Rolul evaluării continue (formative) în motivarea elevilor de gimnaziu pentru învăţarea geografiei.

Pentru realizarea acestui proiect de cercetare pedagogică am pornit de la canstatarea scăderii motivaţiei pentru învăţarea şcolară şi implicit diminuarea succesului şcolar.

Creşterea învăţământului reprezintă un deziderat, realizabil prin optimizarea întregii activităţi şcolare şi îmbunătăţirea metodologiei didactice, asigurându-se astel creşterea randamentului în activitate atât al profesorului cât şi al elevului.

În cazul Geografiei, ca disciplină şcolară, studiată în ciclul gimnazial, diminuarea motivaţiei elevilor pentru învăţare şi implicit a rezultatelor şcolare, reprezintă o consecinţă a cumulului unei serii de factori, implicând urmări ale reformei curriculare, respectiv reducerea la minim a numărului de ore alocate, în condiţiile în care programa, cel puţin la clasa a V-a este încă încărcată. O altă cauză poate fi excluderea geografei dintre disciplinele supuse rigorii “Evaluării Naţionale”, desfăşurată la finalul ciclului gimnazial.

Astfel, rămâne la latitudinea profesorului, găsirea şi aplicarea unor măsuri ameliorative, aflate e drept la îndemâna sa: adaptarea ritmului de lucru la particularităţile elevului, utilizarea unor metode de activizare a rolului elevului în învăţare, astfel încât învăţarea să poată fi nu numai un rezultat ci un proces provocat, organizat şi îndrumat de profesor, în cadrul căruia elevul este participant direct.

Evaluarea continuă (formativă), ca parte componentă a procesului didactic, poate activiza participarea elevilor la învăţare, prin continua implicare a cunoştinţelor dobândite în dobândirea altora noi, de unde necesitatea permanentei lor restructurări.

Alături de implicarea elevilor, caracterul continuu al acestui tip de evaluare şi modalităţile diferite de realizare, pot constitui argumente ale caracterului său mobilizator.

Cercetarea pedagogică, constituie un tip de cercetare ştiinţifică ce are ca scop: explicarea, optimizarea, ameliorarea şi inovarea în domeniul educaţiei, adică îmbunătăţirea calitativă a sistemului şi procesului de învăţământ.Obiectul de cercetare îl constituie fenomenul educaţional.

130

Importanţa cercetării pedagogice rezultă din necesitatea reînoirii continue a sistemului şi procesului de învăţământ, în vederea eficientizării acţiunii educative.

În cadrul acestui proiect de cercetare, am analizat modul în care aplicând ca strategie de evaluare a rezultatelor actului didactic – Evaluarea continuă (formativă), rezultatul nu poate fi altul decât creşterea motivaţiei elevilor pentru învăţarea geografiei, reflectată în rezultatele şcolare obţinute.

Evaluarea este definită ca fiind, componenta actului didactic, care evidenţiază cantitatea şi calitatea cunoştinţelor şi abilităţilor dobândite şi concretizate sub forma competenţelor specifice geografiei şcolare.

Evaluarea are rolul de a măsura şi evidenţia gradul de reuşită şcolară, ce oferă prin informaţiile colectate, posibilităţi de reglare a procesului educativ.

Principalele funcţii ale evaluării sunt: de informare şi ierarhizare a rezultatelor învăţării; de diagnosticare, de anticipare, de reglare/autoreglare/optimizare a procesului didactic; de prognosticare.

Raportată la elev, evaluarea are rolul: de a favoriza consolidarea cunoştinţelor şi permanenta lor restructurare; de a confirma reuşita sau nereuşita; de a motiva elevul pentru învăţarea permanentă şi a-şi dezvolta un stil de învăţare şi capacităţi de autocunoaştere.

În raport cu profesorul, evaluarea are rolul: de confirmare a reuşitei actului didactic; de a favoriza din timp identificarea lacunelor şi a sugera măsuri de remediere a lor; de a contribui la reglarea continuă a stilului didactic.

Acţiunea de evaluare presupune: măsurarea şi aprecierea rezultatelor învăţării şi luarea deciziei oportune.

După momentul realizării sale, în timpul desfăşurării actului didactic, evaluarea poate fi: iniţială (vizând diagnosticarea nivelului de pregătire al elevilor la început de ciclu, an sau semestru); continuă-formativă (în vederea diagnosticării pregătirii continue şi sistematice a elevilor, în timpul desfăşurării actului didactic) şi evaluarea sumativă şi de bilanţ (în vederea diagnosticării gradului de reuşită la finalul desfăşurării actului didactic).

Evaluarea continuă (formativă),presupune verificarea tuturor elevilor asupra gradului de însuşire cantitativă şi calitativă a cunoştinţelor şi deprinderilor dobândite în urma studiului conţinuturilor învăţării.

Poate fi realizată sub formă orală şi scrisă.Implicată în timpul desfăşurării procesului educativ, poate

determina sesizarea oportună a defecţiunilor şi aplicarea unor măsuri corective adecvate.

131

Are ca trăsături specifice:a. Dinamica activităţii de evaluare, presupune o frecvenţă mare a

verificărilor şi aprecierilor pe parcursul desfăşurării procesului educaţional;

b. Limitarea intervalului de timp dintre constatarea rezultatelor şi aplicarea măsurilor ameliorative ale actului didactic.

Rolul acestui tip de evaluare este acela de diagnosticare şi ameliorare imediată a procesului de instruire.

1. Evaluarea orală, se poate realiza prin observare, incluzând conversaţia şi aprecierea verbală. Presupune urmărirea modului în care elevii participă la asimilarea cunoştinţelor, îndeplinirea sarcinilor de lucru şi formularea răspunsurilor; cu o raportare continuă la cunoştinţele anterioare şi urmărirea măsurii în care cunoştinţele şi deprinderile formate se regăsesc sub formă de competenţe. Se poate realiza pe parcursul sau după fiecare lecţie.

Are o eficacitate limitată de variaţia gradului de dificultate a întrebărilor, de situaţii de moment şi dezavantajul că aplicându-se prin sondaj, nu oferă o imagine de ansamblu asupra cunoaşterii.

2. Evaluarea scrisă, poate fi făcută prin: lucrări de control neanunţate (extemporale din lectia de zi; prin teste scrise la final de capitol sau prin lucrări scrise semestriale (teze). Permite verificarea cunoştinţelor tuturor elevilor pe baza unor itemi standardizaţi, într-un timp scurt; oferind elevilor posibilitatea exprimării independente a cunoştinţelor şi capacităţilor dobândite.

Evaluarea continuă (formativă) permite identificarea dificultăţilor întâmpinate de elevi, mobilizarea resurselor pentru remedierea lor, promovarea efortului de autodepăşire şi creşterea motivaţiei pentru învăţare.

Obiectivele cercetării: Cunoaşterea modului prin care cadrele didactice pot valorifica în

procesul didactic, informaţiile asupra rezultatelor şcolare obţinute in urma evaluării.

Măsurarea şi aprecierea efectelor evaluării continuie (formative) asupra randamentului şcolar al elevilor;

Determinarea rolului pe care evaluarea continuă-formativă o poate avea asupra motivaţiei elevilor, prin activizarea participării lor la desfăşurarea actului didactic.

Ipoteza cercetării:Dacă în studierea geografiei la ciclul gimnazial, profesorul

foloseşte ca strategie de evaluare – Evaluarea continuă (formativă) ,este

132

posibil ca motivaţia elevilor pentru învăţătură şi implicit succesul şcolar să crească.

Cunoştinţele şi competenţele dobândite, restructurate permanent şi valorificate în cadrul noilor lectii îi poate determina pe elevi să înveţe, cu efecte benefice asupra actului didactic.

Tipul de cercetareAm dorit să abordez tipul de cercetare aplicativă sau practică;

implicând identificarea ca dificultate în desfăşurarea procesului educativ, a scăderii motivaţiei pentru învăţare şi considerând, că “evaluarea continuă (formativă), implementată cu rigurozitate, poate favoriza apariţia performanţelor şcolare şi asigurarea succesului şcolar. Activarea strategiilor de evaluare şi accentul pus pe evaluarea continuă (formativă) valorificând potenţialul de învăţare şi personalitatea elevilor, oferă posibilităţi pentru identificarea dificultăţilor elevilor, pentru remedierea lor, mobilizând resurse psihice şi efortul propriu al elevilor şi promovând autonomia de învăţare.

Rolul evaluării în creşterea performanţelor şcolare poate fi concretizat numai în relaţie cu predarea şi învăţarea, în realizarea cărora elevii trebuie să fie activ implicaţi.

Eşantionul de cercetareProiectul de cercetare pedagogică s-a desfăşurat la clase aflate la

începutul ciclului gimnazial, respectiv clasa a V-a; la disciplina Geografie, beneficiind de o oră pe săptămână.

Experimentul s-a desfăşurat pe parcursul semestrului I, al anului şcolar 2012-2013, în perioada 17.09.2012 – 21.12.2012. Eşantionul (grupul) experimental a fost format din cei 29 de elevi ai clasei a V-a, de la Scoala gimnazială Inoteşti; incluzand 16 fete şi 13 băieţi, cu vârste cuprinse între 10-11 ani.(vezi Tabel..10.2 si Fig.10.1;10.2).

Eşantionul (grupul) de control a fost format din cei 12 elevi ai clasei a V-a, de la Şcoala Gimnazială Parepa-Ruşani, incluzând 11 fete şi un băiat, cu vârste cuprinse de asemenea între 10-11 ani.(vezi Tabel.10.2 si Fig.10.1;10.2).

De observat că cele două grupuri se aseamănă foarte mult sub aspectul vârstei, al nivelului şcolarităţii, al nivelul cunoştinţelor de geografie, al plajei orare rezervate studiului disciplinei, al dotării de nivel mediu al şcolilor respective pentru studiul disciplinei; fiind astfel comparabile din toate punctele de vedere, mai puţin acela al numărului.

Menţionez că respectivele unităţi şcolare reprezintă structuri ale Şcolii gimnaziale comuna Colceag, în ambele studierea geografiei desfăşurându-se sub supravegherea mea.

133

10.2 Metode de cercetareExperienţa pedogogică este dobândită direct, prin activitatea la

clasă, contactul cu elevii şi verificarea tehnicilor de lucru eficiente.Metoda de cercetre reprezintă modalitatea de descoperire a

adevărului, în cadrul căreia procedeul reprezintă un detaliu particular, iar tehnicile, forme concrete pe care aceasta le îmbracă.

Demersurile de cercetare în domeniul pedagogiei presupun utilizarea unei game largi de metode de cercetare.

1. Experimentul psihopedagogic – este metoda de cercetare, care prin provocarea unor fenomene psihice şi educationale (legate de învăţarea permanentă activă şi conştientă) în condiţiile bine determinate ale promovării evaluării continue-formative de către profesor, ca parte componentă a actului didactic; confirmă ipoteza privind creşterea motivaţiei şcolare şi afirmarea succesului şcolar.

Experimentul psihopedagogic a presupus intervenţia profesorului în cadrul procesului educativ prin modificarea intenţonată a condiţiilor de desfăşurare, respectiv promovarea Evaluării continuie-formative a rezultatelor învăţării pentru ca pe baza analizei rezultatelor evaluării să poată fi identificate şi alte urmări.

Prin metoda experimentului s-a urmărit testarea ipotezei, prin analiza efectelor unei variabile independente (Evaluarea continuă-formativă) asupra unei variabile dependente, respectiv, modificării calitative în domeniul cunoaşterii, a atitudinii elevului pentru învăţare şi formarea motivaţiei.

Variabila independentă se referă la schimbarea sau modificările introduse de profesor în desfăşurarea fenomenului educaţional (în speţă promovarea consecventă a Evaluării continue şi formative); în timp ce variabila dependentă a experimentului psihopedagogic se referă la efectele constatate (la care s-a făcut referire anterior) în ce priveşte finalităţile actului didactic.

Etapele parcurse în desfăşurarea experimentului psihopedagogic au fost:

Etapa pre-experimentală, constatativă, în care a fost stabilit nivelul existent în momentul iniţierii experimentului (nivelul de pregătire al elevilor – stabilit prin evaluarea iniţială), identificându-se şi care este gradul de motivare a elevilor pentru învăţarea geografiei.Analiza a fost realizată asupra ambelor grupuri: experimental şi de control.

Etapa experimentală – a presupus introducerea la grupul experimental (elevii clasei a V-a – Şcoala Inoteşti), a variabilei independente, respectiv utilizarea Evaluării continue-formative a

134

rezultatelor învăţării, pe toată durata desfăşurării cursurilor în cadrul semestrului I, al anului şcolar 2012-2013; însoţit de o evaluare finală, printr-un Test cu caracter sumativ.În această perioadă 17.09.2012 – 21.12.2012, la grupul de control (format din elevii clasei a V-a – Şcoala Parepa-Ruşani), a fost utilizată numai evaluarea orală prin sondaj, a cunoştinţelor şi deprinderilor dobândite în cadrul orei anterioare şi acelaşi test scris de evaluare sumativă, la final de semestru.

Etapa post-experimentală a constat în măsurarea variabilei dependente (performanţele şcolare şi comportamentale – concretizate în rezultate şcolare şi motivaţia pentru învăţare a elevilor) la ambele grupuri (experimental şi de control, folosindu-se probe similare (respectiv teste de evaluare sumativă şi chestionare). Au fost comparate datele de start cu cele finale. Diferenţele constatate fiind relevante au dus la confirmarea cercetării.

Etapa de retest – s-a desfăşurt în perioada 14.01.2013 – 28.02.2013 şi a avut darul de a reconfirma rezultatele experimentului.2.Metoda cercetării produselor activităţii-constă în analiza

materialelor realizate de elevi; atât în cadrul activităţii desfăşurate în şcoală cât şi în afara ei. Aceste produse sunt obiectivări ale demersurilor didactice şi rezultat al activităţii elevilor. Ele reflectă calitatea procesului instructiv-educativ, nivelul de pregătire al elevilor şi uneori trăsături de personalitate ale lor. Datele obţinute sunt de regulă corelate cu informaţii culese în urma folosirii altor metode de cercetare.

În cazul proiectului de faţă metoda a fost utilizată în completarea celei a experimentului; constând în analiza rezultatelor testelor de evaluare (initiale, secventiale şi sumative) şi valorificarea rezultatelor în stabilirea nivelurilor de pregătire ale elevilor: iniţial, pe parcursul desfăşurării cercetării şi final.

3.ChestionarulA fost realizat pentru a determina viziunea elevilor asupra

desfăşurării orelor de geografie. A fost aplicat elevilor de clasa a V-a componenţi ai grupului experimental şi de control în faza de la începutul cercetarii, rezultatele exprimând interesul elevilor pentru învăţarea geografiei.

Modelul chestionarului aplicat la clase:

1. Te simţi integrat în colectivul clasei tale?a. Da.

135

b. Nu.

2. Îţi place geografia?a. Da.b. Nu.

3. Ce părere au colegii mai mari despre modalitatea de desfăşurare a orelor de geografie în şcoala ta?a. Bună.b. Rea.

4. Cum îţi doreşti să se desfăşoare orele de geografie?a. Sub forma unor discutii.b. Utilizând desene şi imagini.c. Cu accent pe aplicaţia practică.d. Utilizând calculatorul.

5. Eşti liber să-ţi exprimi punctul de vedere în timpul desfăşurării orei de geografie?a. Da.b. Nu.

6. Îţi doreşti să ai un acces mai mare la alte mijloace de informare (cărţi, reviste, filme documentare, alte materiale specifice)?a. Dab. Nu

7.În realizarea unei sarcini preferi să lucrezi:a. Individual.b. În colectiv.

136

Tabel.10.1-Rezultatele aplicarii chestionarului a)La Esantionul de Control

DATE CULESE DIN APLICAREA CHESTIONARULUI LA EŞANTIONUL DE CONTROL

NR CRT

INIŢIALE ELEVI

Î1

Î2

Î3

Î4

Î5

Î6

Î7

1 A.G a a a b a b b2 B.E b a a a a a b3 D.E a a a d a a a4 D.A a a a b a a b5 F.D a a a d a a b6 I.L a a a b a a b7 I.G a a a b a a b8 M.A a a a b a a b9 S.A a a a b a a a10 T.A a a a b a a b11 V.I a a a b a a b12 Z.O b b b a a b b

b)La Esantionul ExperimentalDATE CULESE DIN APLICAREA CHESTIONARULUI LA

EŞANTIONUL EXPERIMENTALNR

CRTINIŢIALE

ELEVIÎ1

Î2

Î3

Î4

Î5

Î6

Î7

1 A.A a a a d a a a2 C.G a b a b a b b3 C.B a a a a a a b4 C.A a a a d a a b5 C.G a a a b a a b6 C.S a a a c a a b7 C.R a a a c a a b8 C.A a a a b a a b9 D.C a b a a a a b10 D.F a a a b a a b11 D.A a a a b a a b12 E.C b a a b b a b13 F.G a a a d a a a14 G.C b b a b a a b15 L.P a a a d a a a16 L.F a a a d a a b17 M.A a b b b a a b18 M.R a b b b b b b19 N.A b a a c b a b20 N.V a a a b b a b21 O.D a b a b b a b22 P.I b b b b b b b23 R.L a a a d a a b

137

24 R.A a a a d a a a25 R.V a a a b a a d26 S.G a a a d a a b27 S.C a a a d a a b28 T.D a a a d a a a29 V.A a a a b a a b

Interpretând datele culese in urma aplicării chestionarului(vezi Tabel.10.1), la cele două grupuri de elevi am putut constata că: marea majoritate se simt integraţi grupurilor din care fac parte (82% dintre elevii eşantionului de control şi 86% dintre elevii eşantionului experimental); majorităţii lor le place geografia (90% dintre cei din eşantionul de control şi 75% dintre cei din eşantionul experimental), cam în aceleaşi proporţii disciplina fiind apreciată şi în şcoală. Un total de 22 de elevi, ar dori utilizarea de mai multe imagini şi desene; iar 12 elevi, ar dori extinderea posibilitătii utilizării calculatorului; 35din cei 40 de elevi se simt liberi să-şi exprime opiniile şi în aceeaşi proporţie elevii îşi doresc un mai mare acces la alte mijloace de informare.

Un număr de 33 de elevi din totalul de 40, preferă munca în echipă.Concluzia a fost aceea că există premise pentru motivarea învăţării

geografiei.4.Metoda observaţiei – Presupune urmărirea intenţionată şi

sistematică a fenomenelor specifice educaţiei, în scopul explicării, înţelegerii şi ameliorării lor. Poate fi spontană sau indusă (cercetarea în baza acesteia având un scop determinat).

În cadrul acestei cercetări au fost supuse observaţiei activitatea de învăţare a elevului, asimilarea cunoştintelor, formularea răspunsurilor, participare la elaborarea noilor cunoştinţe şi comportamentul elevilor la ore; activitatea de predare şi de evaluare.

Metoda este importantă pentru optimizarea procesului didactic (prin sesizarea din vreme a lacunelor şi impunerea metodelor de remediere) şi de asemenea pentru aprecierea prin note a rezultatelor învăţării elevilor din eşantionul de control îndeosebi, dar şi a celorlalti.

Prin utilizarea sa sunt surprinse consecinţe şi efecte dar mai puţin cauzele generatoare ale anumitor fenomene, ceea ce constituie o limită. Are însă avantajul că observaţia poate fi realizată în orice moment al activităţii didactice, fără a solicita condiţii speciale.

5. Convorbirea – Reprezintă metoda de cercetare psihopedagogică utilizată mai mult ca metodă integrată observaţiei.

Se poate desfăşura individual sau colectiv, în timpul orelor de geografie pentru înţelegerea noţiunilor.

138

Cele individuale sunt orientate către depistarea atitudinii elevului faţă de învăţare. Utilizată adeseori pentru a trezi elevilor motivaţia învăţării.

În timpul orelor de geografie, utilizată pentru înţelegerea sarcinilor de lucru, trebuie să aibă în vedere tratarea diferenţiată a elevilor. Permite culegerea informaţiilorîn timp scurt.

Utilizarea sa permite cunoaşterea colectivului de elevi şi abordarea unor teme care să stârnească interesul faţă de geografie.

Tabel. 10.2-Situatia la invatatura la sfarsitul clasei a IV-a(si situatia la geografie)

a)La Esantionul de ControlSITUAŢIA LA ÎNVĂŢĂTURĂ A EŞANTIONULUI DE CONTROL LA

SFÂRŞITUL CLASEI A IV-A ŞI SITUAŢIA LA GEOGRAFIE

NR CRT

INIŢIALE ELEVI

SexulCalificative la final clasa

a IV-aCalificative finale la

geografieI S B F.B I S B F.B

1 A.G F - 6 6 2 - S - -2 B.E M - 6 6 2 - S - -3 D.E F - - - 14 - - - F.B4 D.A F - - 3 11 - - - F.B5 F.D F - - - 14 - - - F.B6 I.L F - - 4 10 - - B -7 I.G F - 5 4 5 - S - -8 M.A F - - 2 12 - - B -9 S.A F - - 5 9 - - B -10 T.A F - - - 14 - - - F.B11 V.I F - - 5 9 - - B -12 Z.O F - 7 5 2 - S - -

TOTAL - 24 40 104 - 4 4 4PONDERE

PROCENTUALĂ- 14,28 23,81 61,9 - 33,33 33,33 33,33

139

b)La Esantionul ExperimentalSITUAŢIA LA ÎNVĂŢĂTURĂ A EŞANTIONULUI EXPERIMENTAL LA

SFÂRŞITUL CLASEI A IV-A ŞI SITUAŢIA LA GEOGRAFIE

NR CRT

INIŢIALE ELEVI

SexulCalificative la final clasa

a IV-aCalificative finale la

geografieI S B F.B I S B F.B

1 A.A F - - - 14 - - - F.B2 C.G M - 7 4 3 - S - -3 C.B F - - 4 10 - - B -4 C.A F - - - 14 - - - F.B5 C.G F - - - 14 - - - F.B6 C.S M - - - 14 - - - F.B7 C.R M - 6 2 6 - - B -8 C.A F - 2 5 7 - - B -9 D.C F - 2 5 7 - - B -10 D.F F - 1 5 8 - - - F.B11 D.A F - - - 14 - - - F.B12 E.C M - 3 5 6 - - B -13 F.G M - 1 3 10 - - - B14 G.C M - 6 5 3 - S - -15 L.P M - - - 14 - - - F.B16 L.F F - - - 14 - - - F.B17 M.A M - 8 2 4 - S - -18 M.R M - 9 1 4 - S - -19 N.A M - 9 2 3 - S - -20 N.V F - - 7 7 - - B -21 O.D F - 8 6 - - S - -22 P.I M - 8 2 4 - S - -23 R.L F - - - 14 - - - F.B24 R.A F - - - 14 - - - F.B25 R.V M - - - 14 - - - F.B26 S.G F - - - 14 - - - F.B27 S.C F - - - 14 - - - F.B28 T.D M - - - 14 - - - F.B29 V.A F - 1 6 7 - - B -

TOTAL - 71 64 271 - 7 7 15PONDERE

PROCENTUALĂ- 17,49 15,76 66,75 - 24,14 24,14 51,72

140

Fig.10.1-Reprezentarea grafica a situatiei la invatarea geografiei la sfarsitul clasei a IV-a

a)La Esantionul de Control

33.33%

33.33%

33.33%

Situatia la geografie la sfarsitul clasei a IV-a a grupului de control

Suficient Bine

Foarte bine

b)La Esantionul Experimental

24.14%

24.14%

51.72%

Situatia la geografie la sfarsitul clasei a IV-a a grupului experimental

SuficientBineFoarte bine

141

Fig.10.2-Situatia la invataturala sfarsitul clasei a IV-aa)La Esantionul de Control

14.28%

23.81%61.90%

Situatia la invatatura la sfarsitul clasei a IV-a a grupului de control

SuficientBineFoarte bine

b)La Esantionul Experimental

17.49%

15.76%

66.75%

Situatia la invatatura la sfarsitul clasei a IV-a a grupului experimental

SuficientBineFoarte bine

142

Tabel .10.3-Rezultatele Esantionului de Control la evaluari sustinute la Geografie pe parcursul Experimentului

REZULTATE OBŢINUTE DE EŞANTIONUL DE CONTROL LA EVALUĂRI SCRISE PE PARCURSUL

EXPERIMENTULUINR

CRTINIŢIALE

ELEVIEvaluare iniţială

Evaluare finală

Media Sem I.

Evaluare feb. 2013

1 A.G 4,5 5,3 5 4,82 B.E 4,2 5 6 4,53 D.E 8,7 10 10 9,54 D.A 7,4 7,2 7 6,55 F.D 9,1 10 10 9,56 I.L 4,8 5,4 5 4,87 I.G 6,8 7 7 6,78 M.A 6 8,2 8 7,39 S.A 5,2 8,4 8 7,510 T.A 9,5 9,5 10 9,611 V.I 6,7 7,5 8 7,412 Z.O 6 5 5 4,6Nota medie a

clasei6,57 7,37 7,33 6,89

143

Tabel.10.4-Rezultatele Esantionului Experimental la evaluari sustinute la Geografie pe parcursul Experimentului

NR CRT

INIŢIALE ELEVI

Evaluare iniţială

Evaluare secv.1

Evaluare secv. 2

Evaluare sumativă

Media sem. I

Eval. Feb. 2013

1 A.A 8,7 9,5 9,8 9,4 10 9,52 C.G 5,3 5,1 4,4 5,2 5 4,83 C.B 5,8 5,7 5,3 5,9 6 6,34 C.A 9 9,5 9,8 9,3 10 9,65 C.G 9,3 9,6 9,2 9,7 10 9,56 C.S 9,3 9,8 10 9,7 10 9,87 C.R 6,8 7,5 7,3 8 8 7,58 C.A 6,7 8,2 8,3 7,8 8 7,79 D.C 6,8 5,3 5,1 5,4 5 5,510 D.F 8,1 8,4 7,3 8,2 8 7,811 D.A 5,7 9,6 9,2 9,7 10 9,212 E.C 5,3 7,5 5,3 6,7 7 5,713 F.G 7,4 9,5 9,3 9,5 10 9,414 G.C 7,2 4,4 5,2 5,3 5 5,115 L.P 9, 9,6 9,4 9,7 10 9,316 L.F 9,4 9,7 10 9,5 10 9,417 M.A 5,4 5,6 5,3 5,8 6 5,618 M.R 4,7 5,2 6,1 6 6 5,819 N.A 6,5 5,7 4,4 5,2 5 5,720 N.V 7,9 8,3 7,2 8,5 8 8,421 O.D 4,5 4,3 4,5 5,1 5 5,422 P.I 3,9 4 4,5 4,6 5 4,723 R.L 8,4 9,5 9,7 9,6 10 8,324 R.A 9,7 9,7 10 10 10 9,825 R.V 5,6 6,2 6,1 6,4 6 6,426 S.G 8,9 9,7 9,5 9,8 10 9,827 S.C 8,5 9,5 9,3 9,6 10 8,628 T.D 9,3 9,7 10 10 10 1029 V.A 7 6,5 5,3 6,2 6 6,4Nota medie a

clasei6,9 7,68 7,47 7,75 7,89 7,62

144

Tabel.10.5-Situatia pe transe de note obtinute la Testul InitialTABEL CU TRANŞE NOTE OBŢINUTE LA TESTUL INIŢIAL ŞI

PONDEREA PROCENTUALĂTranşe note Sub 5 5 la 6 6 la 7 7 la 8 8 la 9 Peste 9

Eşantion control

3 3 2 1 1 2

Pondere % 25 25 16,66 8,33 8,33 16,66Eşantion

experimental3 6 5 3 7 5

Pondere % 10,34 20,69 17,24 10,34 24,13 17,24

Tabel.10.6-Situatia pe transe de note obtinute la Testul FinalTABEL CU TRANŞE NOTE OBŢINUTE LA TESTUL FINAL ŞI PONDEREA

PROCENTUALĂTranşe note Sub 5 5 la 6 6 la 7 7 la 8 8 la 9 Peste 9

Eşantion control

2 2 1 2 2 3

Pondere % 16,66 16,66 8,33 16,66 16,66 25Eşantion

experimental1 8 3 2 2 13

Pondere % 3,45 27,58 10,34 6,89 6,89 44,8

Fig.10.3-Reprezentare grafica a situatiei transelor de note obtinute la Testul Initiala)La Esantionul de Control

25.00% 25.00%

16.66%

8.33%8.33%

16.66%

Situatia transelor de note la testul initial ale grupului de control

note sub 5note intre 5 si 6note intre 6 si 7note intre 7 si 8note intre 8 si 9note peste 9

145

b)La Esantionul Experimental

10.34%

20.69%

17.24%

10.34%

24.13%

17.24%

Situatia transelor de note la testul initial ale grupului experimental

note sub 5note intre 5 si 6note intre 6 si 7note intre 7 si 8note intre 8 si 9note peste 9

Fig.10.4-Reprezentare grafica a situatiei transelor de note obtinute la Testul de evaluare final

a)La Esantionul de Control

16.66%

16.66%8.33%

16.66%

16.66%25.00%

Situatia transelor de note la testul final ale grupului de control

note sub 5note intre 5 si 6note intre 6 si 7note intre 7 si 8note intre 8 si 9note peste 9

146

b)La Esantionul Experimental

3.45%

27.58% 10.34%

6.89%

6.89%

44.80%

Situatia transelor de note la testul final ale grupului experimental

note sub 5note intre 5 si 6note intre 6 si 7note intre 7 si 8note intre 8 si 9note peste 9

10.3Desfăşurarea cercetăriiCercetarea pedagogică a inclus etapele prealabile despre care s-a

discutat (stabilirea: motivelor, obiectivelor, ipotezelor, tipului de cercetare, eşantioanelor, metodelor de cercetare).

Desfăşurarea propriuzisă a cercetării a început prin aplicarea chestionarului (vezi Tabel.10.1) atât la eşantionul de control cât şi la cel experimental, concluzia trasă după prelucrarea rezultatelor, fiind accea a existenţei premiselor pentru ca elevii să fie motivaţi spre învăţarea geografiei. Următoarea etapă a constat în aplicarea la ambele grupuri a unui test de evaluare iniţială a cunoştinţelor de geografie.

La grupul de control, nota medie a clasei a fost 6,57; fiind obţinute: 3 note între 4 şi 5; 3 note între 5,01 şi 6; 2 note între 6,01 şi 7; şi câte o notă în intervalele următoare (7,01-8, 8,01-9) şi 2 note între 9,01 şi 10, cea mai mare nota 9,5, iar cea mai mică 4,2.(vezi Tabel.10.3;10.5 si Fig. 10.3)

Cercetarea are anexat un tabel cu situaţia elevilor la sfârşitul clasei a IV-a privind rezultatele la geografie(vezi Tabel.10.2).

Comparându-se şi analizându-se datele, concluzia este că 25% dintre elevi au o foarte bună motivare pentru învăţare (incluzându-i pe cei cu note peste 7). La grupul experimental, nota medie a clasei a fost 6,9; fiind obţinute notele: 3 note sub 5; 6 note între 5,01 şi 6; 5 note între 6,01 şi 7; 3 note între 7,01 şi 8; 7 note între 8,01 şi 9; 5 note peste 9,01; cea mai mare notă 9,7 , iar cea mai mică 3,9.(vezi Tabel.10.4;10.5 si Fig10.3).

Analizând datele de până acum (cele privind rezultatele la geografie la finalul clasei a IV-a şi rezultatele evaluării iniţiale), concluzia este că 15 elevi (51,72%) au obţinut note peste 7, având o

147

motivatie foarte bună entru învăţarea geografiei în cadrul eşantionului experimental.(vezi Fig .10.3).

Pentru construirea unei imagini mai concludente asupra aspectelor studiate, informaţiile de ordin cantitativ au continuat prin aplicarea evaluării continue (formative), sub forma unor teste secvenţiale, la eşantionul experimental şi a unui test scris cu caracter sumativ, aplicat ambelor eşantioane de elevi, la finalul semestrului, incluzând cunoştinţe şi abilităţi studiate şi dobândite prin parcurgerea materiei aferente.

Rezultatele testului de evaluare finală au evidenţiat următoarea stuaţie(vezi FIG.10.4 si Tabel10.6):

La eşantionul de control, toate notele au fost peste 5, înregistrându-se următoarea situaţie: 4 note între 5 şi 6; o notă de 7; 2 note între 7,01 şi 8; 2 note între 8,01 şi 9; 2 note peste 9,01; media notelor clasei fiind 7, 37; cea mai mare notă 10, iar cea mai mică 5.

La eşantionul experimental, evaluarea finală a determinat următoarea situaţie: o notă sub 5; 8 note între 5,01 şi 6; 3 note între 6.01 şi 7; 2 note între 7,01 şi 8; 2 note între 8,01 şi 9; 13 note peste 9; media notelor clasei fiind 7,75; cea mai mare notă 10, iar cea mai mică 4,6.

Considerând că o bună şi foarte bună motivaţie pentru învăţarea georafiei o au elevii cu note peste 7, analizând datele culese ca urmare a evaluării sumative, la eşantionul de control 6 elevi (50%) se încadrează acestei categorii în timp ce la eşantionul experimental situaţia se exprimă astfel: 17 elevi, având note peste 7 (58,62%) se încadrează categoriei.

Am realizat şi o analiză în ce priveşte mediile semestriale, la sfârşitul semestrului I, la disciplina geografie obţinute de elevii integraţi eşantioanelor supuse cercetării (vezi Tabel..10.3;10.4).

La eşantionul de control situaţia s-a prezentat astfel: 3 medii de 5; o medie de 6; 2 medii de 7; 3 medii de 8 şi 3 medii de 10; cu o medie a clasei de 7,33.

La eşantionul experimental situaţia în ce priveşte mediile la geografie, pe semestrul I s-a prezentat astfel: 6 medii de 5; 5 medii de 6; o medie de 7; 4 medii de 8; 13 medii de 10; cu o medie a clasei de 7,62.

Toate aceste date sunt cantitative, rezultate ale experimentului psihopedagogic şi al analizei produsului activităţii, au fost completate şi corelate cu cele obţinute prin alte metode: observaţia , convorbirea.

Rezultatele obţinute au fost analizate, comparate şi prezentate prin tabele şi grafice.

De asemenea în desfăsurarea actului didactic, s-a avut în vedere permanent activizarea elevilor, prin participarea directă la elaborarea noilor cunoştinţe şi continua sistematizare a celor deja existente. În măsura în care au fost sesizate lacune şi greşeli de înţelegere, acestea au fost remediate.

148

Analiza rezultatelor obţinute in etapa de “Retest”, ca urmare a aplicării unui test secvenţial “Hidrosfera” au fost următoarele(vezi Tabel.10.3;10.4) :

La eşantionul de control; media clasei 6,89; au fost obţinute: 4 note sub 5; 2 note între 6,01 şi 7; 3 note între 7,01 şi 8; 2 note între 9 şi 10; cea mai mare notă 9,6; iar cea mai mică 4,5.

La eşantionul experimental, media clasei 7,62, au fost obţinute: 2 note sub 5; 7 note între 5,01 şi 6; 3 note între 6,01 şi 7; 3 note între 7,01 şi 8; 3 note între 8,01 şi 9; 11 note peste 9; nota cea mai mare 10; iar cea mai mică 4,7.

Apreciind că motivaţie bună şi foarte bună pentru învăţarea geografiei au elevii cu note între 7 şi 10 situaţia s-a prezentat astfel:

La eşantionul de control 5 elevi (41,66%), La eşantionul experimental 17 elevi (58,62%).Se incadreaza

categoriei.

Concluzii:Axat mai mult pe analiza rezultatelor testelor şi al rezultatelor

învăţării, evidenţiind mai mult cunoştinţele dobândite se poate aprecia că experimentul şi-a atins scopul (cu rezerva că evaluarea s-a bazat mai puţin pe competenţele dobândite, atinse numai în măsura în care cunoştinţele se concretizează în aşa ceva).

Ipoteza de la care s-a pornit a fost confirmată de evoluţia performanţelor şcolare ale elevilor care au fost supuşi evaluării continue (formative), dovedind o creştere a motivaţiei pentru invăţarea geografiei.

149

Bibliografie:

1. Botez, C., Urmă, D., Saizu, I., (1977), Epopeea feroviară românească, Editura Sport – Turism, Bucureşti;

2. Călinescu, R., Bunescu, Al., Pătraşcu, Maria., (1972), Biogeografia României, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;

3. Cândea, Melinda., Bran, Florina., (2006), Organizarea, amenajarea şi dezvoltarea durabilă a spaţiului geografic, Editura Universitară, Bucureşti;

4. Chiriţă, C.,(1995), Pedologie generală, Editura Agrosilv, Bucureşti;5. Ciulache, S., (1988), Meteorologie şi climatologie, Editura

Universităţii, Bucureşti;6. Coteţ, P., (1973), Geomorfologia României, Editura Tehnică,

Bucureşti;7. Coteţ, P., (1976), Câmpia Română. Studiu de geomorfologie

integrată, Editura Ceres, Bucureşti;8. Cristea, S., (1998), Dicţionar de termeni pedagogici, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;9. Cucoş, C.,(2006), Pedagogie. (ed. a II-a), editura Polirom,

Bucureşti;10. Cucoş, C.,(2008), Teoria şi metodologia evaluării, Editura

Polirom, Bucureşti;11. Cucu, V., (1998), România. Geografie umană şi economică,

Editura Printech, Bucureşti;12. Cucu, V., (2000), Geografia aşezărilor rurale, Editura Domino,

Târgovişte;13.Drăgan, I., Nicola, I. ,(1993), Cercetarea psihopedagogică, Editura

Tipomur, Târgu-Mureş;14.Erdeli, G., Cândea, Melinda., Braghină, S., Costachie, S., Zamfir,

Daniela., (1999), Dicţionar de geografie umană, Editura Corint, Bucureşti;

15.Erdeli, G., Cucu, V., (2005), România – populaţie, aşezări, economie, Editura Transversal;Bucuresti;

16.Erdeli, G., (2006), Geografia umană a României, curs P.I.R;17.Florea, N., Munteanu, I., Rapaport, C., Chiţu, C., Opriş, M. (1968),

Geografia solurilor României, Editura Ştiinţifică, Bucureşti;18. Florea, N., Conea, Ana., Munteanu, I., (1970-1971), Harta

pedologică a R.S.R, Imprimeria Institutului Geologic, Bucureşti;19.Gâştescu, P., (1971), Lacurile României – limnologie regională,

Editura Academiei, Bucureşti;20. Geanana, M., Achim, I., (1990), Pedogeografie. Lucrări practice,

Editura Universităţii, Bucureşti;

150

21. Geanana, M., Seclăman, M., Florea, N., (1999), Geografia solurilor, curs, partea I, Universitatea din Bucureşti;

22.Grecu, Florina., (2010), Geografia câmpiilor României. Note de curs, Vol I, Editura Universităţii, Bucureşti;

23. Ianoş, I., (2005), Geografie urbană şi rurală, curs P.I.R;24.Ielenicz,M.,Comanescu,Laura.,Mihai,B.,Nedelea,A.,Oprea,R.,Patru

,Ileana., (1999), Dicţionar de geografie fizică, Editura Corint, Bucureşti;

25. Ielenicz,M.,(2004),Geomorfologie,Editura Universitară, Bucureşti;26.Ielenicz, M., (2005), Geografia fizică a României, Curs P.I.R;27.Ielenicz, M., Pătru, Ileana., (2005), România. Geografie fizică, Vol

I, Editura Universitară, Bucureşti;28.Ielenicz, M., Geanana, M. (2006), Elemente de geomorfologie şi

pedologie, curs P.I.R;29.Ilinca, N., (2000), Didactica geografiei, Editura Corint, Bucureşti;30.Ilinca, N., Mândruţ, O., (2006), Elemente de didactică aplicată a

geografiei, Editura CD Press,Bucuresti;31. Iordan, I.,(2006), Romănia. Geografie umana şi economică,

Editura Fundaţiei “România de Mâine”, Bucureşti;32.Mândruţ, O., Apostol, Gabriela., (2003). Geografie. Ghidul

profesorului pentru claseleV-VIII, Editura Corint, Bucureşti;33.Mândruţ, O., (2006), Didactica geografiei, curs P.I.R;34.Mândruţ, O., (2007), Orizontul local în învăţarea geografiei, curs

P.I.R;35.Mândruţ, O., (2010), Competenţele în învăţarea geografiei. Ghid

metodologic, Editura Corint, Bucureşti;36.Mihăilescu, V., (1966), Dealurile şi câmpiile României, Editura

Ştiinţifică, Bucureşti;37. Mutihac, V., Ionesi, L., (1974), Geologia României, Editura

Tehnică, Bucureşti;38. Mutihac, V. (1990), Geologia structurală a României, Editura

Tehinică, Bucureşti.39. Niculescu, Gh., Velcea, I., (1973), Judeţul Prahova (hartă scara

1:200 000), Imprimat Direcţia Topografică Militară, Bucureşti.40. Niculescu, Gh., Velcea, I., (1973), Judeţul Prahova, Editura

Academiei R.S.R, Bucureşti;41.Pătru, Ileana., Zaharia, Liliana., Oprea, R., (2006) Geografia fizică

a României – Climă, ape, vegetaţie, solurile, Editura Universitară, Bucureşti;

42.Pişota, I., (1987), Biogeografie, Editura Universităţii, Bucureşti;43.Pişota, I., Zaharia, Liliana., (2010), Hidrologie, Editura

Universitară, Bucureşti;

151

44.Pop, Gr., (1984), România. Geografia circulaţiei, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti;

45.Posea, Gr., (2002), Geomorfologia României, Editura Fundaţiei “România de Maine”, Bucureşti;

46.Simionescu, I., (1983), Fauna României, Editura Albatros, Bucureşti;

47.Stan, Liliana., Steva, Dorina-Eugenia., Dragu, V., Valsov, D., (2003), Elemente de didactica geografiei, Editura Polirom, Bucureşti;

48. Ujvari, I. (1972), Geografia apelor României; Editura Ştiinţifică, Bucureşti;

49.Velcea, Valeria., (2001), Geografia fizică a României, Editura Universităţii “L. Blaga”, Sibiu;*** (1983), Geografia României, Vol I, Geografia Fizică, Editura Academiei R.S.R, Bucureşti;*** (1984), Geografia României, Vol II, Geografia umană şi economică, Editura Academiei R.S.R, Bucureşti;*** (2005), Geografia României, Vol V, Editura Academiei Române, Bucureşti;*** (1985), Atlasul geografic al R.S.R, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;*** (1986), Atlasul judeţelor României, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;*** (1965), Harta geologică a României, scara 1:200.000;*** (2010), Harta judeţului Prahova, scara 1:150.000, Editura Cartografică, Cluj-Napoca;*** Date statistice şi de altă natură obţinute de la:

Staţia Meteorologică Ploieşti; Direcţia Judeţeană de Statistică Prahova; Primăria comunei Colceag.

152

Ministerul EducaŢiei, Cercetării, Tineretului si SportuluiCentrul NaŢional de Evaluare si ExaminareTest de evaluare iniŢială – Disciplina GeografieClasa a V-a

TEST DE EVALUARE INIłIALĂAnul scolar 2012-2013Disciplina GeografieClasa a V-aNumele si prenumele elevului: _______________Data susŢinerii testului: ____________________MODELPentru rezolvarea corectă a tuturor cerinŢelor din Partea I si din Partea a II-a se acordă 90 depuncte. Din oficiu se acordă 10 puncte.Timpul efectiv de lucru este de 40 de minute.

PARTEA I (45 de puncte)A. Incercuieste litera corespunzătoare răspunsului corect:

1. Soarele răsare in punctul cardinal: a) est b) sud c) vest 5 puncte2. Altitudinea maximă din Munţii Carpaţi se găseste in Munţii: a) Apuseni b) Făgăras c) Rodnei 5 puncte

3. Semnul convenţional ● reprezintă o: a) graniţă b) localitate c) sosea 5 puncte4. Capitala Romaniei este orasul: a) Brasov b) Bucuresti c) Iasi 5 puncte5. Raurile și lacurile sunt reprezentate pe hartă, cu culoarea: a) albastru b) negru c) rosu 5 puncte6. Fluviul Dunărea formează graniţa (frontiera) Romaniei cu Bulgaria in partea de: a) nord b) sud c) vest 5 puncteB. Realizează corespondenţa, prin săgeţi, dintre formele de relief din coloana A si culorileconvenţionale (de pe o hartă) din coloana B. A B campie galben deal maro munte mov verde 15 puncte

PARTEA a II-a (45 de puncte)1. Notează punctele cardinale pe figura alăturată. 8 puncte

153

2. Pe harta de mai jos sunt marcate, cu litere, ţările (statele) vecine cu Romania si cu numere,unităţi de relief.

Scrie, pe spaŢiile libere:a. numele ţărilor (statelor) vecine marcate cu literele A, B, C, D si E.A__________________________________________________________________B__________________________________________________________________C__________________________________________________________________D__________________________________________________________________E__________________________________________________________________10 puncte

b. numele unităŢilor de relief marcate cu numerele 1, 2, 3, 4 si 5.1 ___________________________________________________________2 ___________________________________________________________3___________________________________________________________4 ___________________________________________________________5 ___________________________________________________________

10 puncte3. Precizează, pe spaţiile libere, următoarele elemente ale orizontului local:a. numele localităţii: _________________________________________________________b. numele unităţii de relief in care este situată localitatea: ________________________________c. numele raului care străbate localitatea sau care se află cel mai aproape de localitate:___________________________________________________________________

154

d. două activităŢi economice practicate in localitate: _____________________________________e. o sursă de poluare a mediului (naturii) din localitatea ta: ________________________________

17 puncte

Numele şi prenumele:…………………………………..Clasa:…………………….Data:……………………..

TEST DE EVALUARE SECVENŢIALĂ

I. Încercuiţi răspunsurile corecte (un singur răspuns este corect):1. Prin apropierea cărei localităţi trece meridianul 0 grade?a. Moscova; b. Londra; c. Paris2. Câte meridiane sunt în total pe globul pământesc:a. 200; b.100; c. 3603. Ce forţă favorizează turtirea Pământului la Poli şi bombarea acestuia la Ecuator?a. de frecare; b. gravitaţională; c. centrifugă;4. La ce dată începe echinocţiul de toamnă (toamna astronomică)?a. 21 martie; b. 22 iunie; c. 23 septembrie; (0,5px4=2p)

II. Completaţi spaţiile libere din propoziţiile de mai jos:1.Forma Pământului este………………………2.Mişcarea de rotaţie a Pământului în jurul propriei axe durează…………ore.3.Pe Glob există un număr de…………fuse orare.4.Ecuatorul este linia imaginară care împarte Pământul în două …………………..egale.5.Satelitul natural al Pământului este……………………………….. (0,6px5=3p)

III. Completaţi elementele de pe acest desen cu zonele de căldură corespunzătoare fiecărei săgeţi.

155

(0,5px4=2p)Zonele de căldură de pe Terra

(oficiu : 3 puncte)Total : 10 puncte

Nume ………….

Presume …………………….

T E S T – Relieful Pământului

Cls. A V- a

I. Completati spatiile libere cu informaţia corectă:

1. Cea mai mare altitudine de pe Terra se înregistrează în M-ţii ____________

2.Dealurile s-au format prin ___________________________________.

3.Elementele unui munte sunt ______________________________.

4. Munţii Alpi şi Carpaţi sunt munţi _____________.5. Vântul acţionează asupra scoarţei prin _____________ 6. Relieful creat de om se numeşte relief ______________.7. Cutremurele apar în urma procesului de _________

156

8. Părţile componente ale unui vulcan sunt _____________9. Acţiunea vieţuitoarelor asupara scoarţei se manifestă atât

__________ cât şi …………………………..10.Barajele şi digurile sunt forme pozitive de relief create de

______________.(50 puncte)

III. Prin ce se deosebesc formele de relief între ele.

(10 puncte)

IV.Care este forma de relief caracteristică împrejurimilor localităţii voastre? Încercaţi să o descrieţi.

(10 puncte)

157

Numele şi prenumele: ……………………………………………….. Data:………… ……….

Clasa a V-a ...

TEST DE EVALUARE SECVENŢIALĂAtmosfera terestră

I. Citiţi afirmaţiile de mai jos şi încercuiţi litera corespunzătoare răspunsului corect: 15 p (5 x 3 p)

1.Stratul atmosferic în care trăieşte omul se numeşte:a) stratosferă; b) troposferă; c) mezosferă; d)

ionosferă.2.Gazul atmosferic care protejează Pământul de radiaţiile ultraviolete se numeşte:

a) oxigen; b) hidrogen; c) ozon; d) neon.

3.Temperatura aerului scade, pe măsura creşterii altitudinii, la fiecare 1.000 m cu circa:

a) 6° C; b) 3° C; c) 10° C; d) 1° C.

4.Valoarea normală a presiunii atmosferice, în milimetri coloană de mercur, este de:a) 700 mm; b) 730 mm; c) 760 mm; d)

800 mm.5.Între 5° şi 30° latitudine N şi S bat vânturi numite:

a) polare (sau de est); b) vânturile de vest; c) musoni; d) alizee.

II. Completaţi propoziţiile de mai jos cu informaţia corectă: 15 p (5 x 3 p)1.Temperatura se măsoară cu un instrument numit ……………………………….2.Instrumentul de măsurare a presiunii atmosferice se numeşte

……………………………3.Procesul de transformare a apei lichide în vapori se numeşte

…………………………….4.Amestecul de ploaie şi ninsoare se numeşte …………………5.Stratul de ozon se găseşte în stratul atmosferei numit ..............................

III. Definiţi / explicaţi următorii termeni geografici: 5p (2 x 2.5 p)

Vremea……………………………………………………………………………………………………………

….……………………………………………………...............................................................................Clima

……………………………………………………………………………………………………...........

.......................................................................................................................................................

158

IV. Localizaţi şi scrieţi pe figura de mai jos denumirile şi procentele gazelor ce alcătuiesc atmosfera terestră:

15 p (3 x 5 p)

V. Delimitaţi zonele de climă pe glob: 15p.......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

VI. Daţi câte un exemplu de tip de climă pentru fiecare zonă de climă de mai jos: 15 p (3 x 5 p)

Zona climei calde: ...................................................... Zona climei temperate: ............................................... Zona climei reci: ........................................................

20 Puncte din oficiu

159

Numele şi prenumele: ...................................................................Data: ...................................

Clasa a V-a

TEST DE EVALUARE SECVENŢIALĂ

Hidrosfera

I. Citiţi afirmaţiile de mai jos şi încercuiţi litera corespunzătoare răspunsului corect: 16 p (4 x 4 p)

1.În cadrul hidrosferei Oceanul Planetar are o pondere de:

a. 71%; b. 97%; c. 29%; d. 3%.

2.Cel mai mare şi cel mai adânc ocean este Oceanul:

a. Atlantic; b. Indian; c. Pacific; d. Arctic.

3.Dintre fluviile de mai jos cel mai lung este:

a. Nil; b. Dunărea; c. Mississippi; d. Volga.

4.Cel mai întins lac de pe Glob este:

a. Baikal; b. Marea Caspică; c. Marea Moartă; d. Titicaca.

II. Completaţi propoziţiile de mai jos cu informaţia corectă:18 p (3 x 6 p)

1.Locul de unire a două ape curgătoare se numeşte ........................

2.Valurile provocate de cutremure sau erupţii vulcanice submarine se numesc ...........................

3.Oceanul Arctic se mai numeşte şi Oceanul ........................

III. Notaţi originea lacurilor menţionate în tabelul de mai jos:16 p (4 x 4 p)

160

DENUMIREA LACULUI GENEZA LACULUI

Tanganyika

Sfânta Ana

Lacul Roşu

Razim

IV. Urmăriţi figura de mai jos şi identificaţi elementele componente ale unui râu: 30 p (6 x 5p)

Notă: Se acordă 20 p din oficiu.

161