CUPRINS

1. Dăunătorii mărului........................................................................................................................1

Păduchele de San Jose.....................................................................................................................1

Gărgăriţa bobocilor de măr..............................................................................................................1

Acarianul roşu al pomilor................................................................................................................2

Acarianul roşu al mărului................................................................................................................2

Viermele merelor.............................................................................................................................2

Păduchele lânos...............................................................................................................................3

Omizi defoliatoare...........................................................................................................................4

Molia cojii fructelor.........................................................................................................................5

Afide................................................................................................................................................5

Păduchele verde al mărului..............................................................................................................5

Viespea merelor...............................................................................................................................5

Molii minatoare...............................................................................................................................6

2. Dăunătorii părului..........................................................................................................................6

Gărgăriţa mugurilor.........................................................................................................................6Gărgăriţa bobocilor..........................................................................................................................7

Păduchele din San Jose....................................................................................................................7

Păduchele ţestos...............................................................................................................................7

Puricele melifer al părului................................................................................................................7

Cariul scoarţei..................................................................................................................................8

Acarianul roşu al pomilor................................................................................................................8

Viespea perelor................................................................................................................................8

Sfredelitorul tulpinilor.....................................................................................................................9

Cotarul verde...................................................................................................................................9

Molia cojii fructelor.........................................................................................................................9

3. Dăunătorii caisului şi piersicului...............................................................................................10

Cariul scoarţei................................................................................................................................10

Molia vărgată a piersicului............................................................................................................10

Molia orientală a fructelor.............................................................................................................11

Păduchele din San Jose..................................................................................................................11

Păduchele ţestos.............................................................................................................................11

Păduchele ţestos-virgulă................................................................................................................12

Păduchele verde al piersicului.......................................................................................................12

Viermele merelor...........................................................................................................................12

Omida păroasă a dudului...............................................................................................................13

4. Dăunătorii cireşului şi vişinului.................................................................................................13

Păduchele din San Jose..................................................................................................................13

Păduchele ţestos.............................................................................................................................13

Păduchele negru al cireşului..........................................................................................................14

Acarianul roşu al pomilor..............................................................................................................14

Cotarul verde.................................................................................................................................14

Viespea cireşului............................................................................................................................15

Musca cireşelor..............................................................................................................................15

Cariul scoarţei................................................................................................................................15

Sfredelitorul tulpinilor...................................................................................................................16

Bibliografie:...........................................................................................................................................16

Prezentarea şi caracterizarea principalilor dăunători ai pomilor fructiferi

1. Dăunătorii mărului

Păduchele de San Jose (Quadraspidiotus perniciosus)

Este o specie de dăunător polifag, atacă peste 200 specii de plante (arbori, arbuşti, plante

ierboase). Printre acestea, mărul, părul, piersicul, cireşul, vişinul, viţa de vie, căpşunii, fragii, ş.a.

Sunt atacate tulpinile, ramurile, frunzele şi fructele.În jurul locurilor de fixare (de unde

sug seva) se formează pete roşii, caracteristice.

Pomii atacaţi suferă în dezvoltare şi cu

timpul se usucă de la vârf.

Fructele atacate sunt pătate şi deformate.

Gărgăriţa bobocilor de măr (Anthonomus pomorum)

Adultul iernează în crăpăturile scoarţei pomilor. Se hrănesc suplimentar cu muguri pe

care-i peforează. Femelele depun în luna aprilie, câte 20-5 ouă în butonii florali şi astupă acest

loc cu o substanţă cleioasă. Larva se dezvoltă în interiorul

petalelor. Tot aici are loc şi împreunarea. În iulie, adultul

găureşte bobocul care, între timp s-a brunificat şi s-a uscat.

După o scurtă perioadă de hrănire cu frunze, adulţii intră în

diapauză de vară care se continuă cu hibernarea.

1

Acarianul roşu al pomilor (Panonychus ulmi)

Nu atacă numai mărul, ci şi ceilalţi pomi fructiferi.

Acest dăunător împiedică astfel hrănirea normală a fructelor cu substanţe nutritive, ceea

ce va duce la scăderea greutăţii fructelor.

Larvele păianjenului roşu se hrănesc cu seva mugurilor, a frunzelor, petalelor şi sepalelor.

Ouăle de vară sunt depuse pe frunze, iar ouăle de iarnă pe partea inferioară a ramurilor, în

jurul ramificaţiilor, precum şi în crăpături. La atacuri puternice frunzele atacate se usucă şi cad,

producându-se o defoliere prematură a pomilor ceea ce afectează şi formarea mugurilor de rod

pentru anul viitor.

Acarianul roşu al mărului (Tetranychus viennensis)

Ataccul lui este caracteristic: frunzele infestate prezintă pete mici care nu se unesc, iar

frunza capătă culoarea cenuşie-argintie. Cu timpul se usucă şi cad. Iernează ca adult la baza

pomilor, sub bulgării de pământ sau în crăpăturile solului.

Viermele merelor (Cydia pomonella)

Atacă fructele de măr şi mai puţin pe cele de păr, gutui, cais, piersic şi nuc.

Fructele atacate prezintă, găuri pline cu resturi de

hrană şi materii fecale ale dăunătorului. Aceste fructe

rămân pipernicite, sau se coc înainte de vreme şi cad.

2

Ouăle sunt depuse în număr pănă la 150, pe frunze, lăstari

sau pe fructe. Larvele sapă o galerie în pulpa fructelor de-abia

formate, spre miez. Iernează la baza tulpinii, în crăpăturile

scoarţei, sau în depozitele de fructe.

Păduchele lânos (Eriosoma lanigerum)

Formează colonii masive atât pe părţile aeriene ale

pomilor (ramuri, lăstari, frunze), cât şi pe rădăcini. În urma

înţepăturilor şi sugerii sevei se formează

nodozităţi cu aspect canceros, ceea duce la debilitarea pomilor sau

la uscarea lor. Acest dăunător are 8-10 generaţii pe an.

Înmulţirea are loc numai pe măr, deşi păduchele mai atacă

şi părul.

Vara apar şi formele aripate ale păduchelui lânos care

răspândesc infestarea.

Spre toamnă unii, dăunători coboară în pământ, dând naştere

la formele radicicole.

Iernează ca larve la baza mugurilor. În crăpăturile scoarţei şi

pe rădăcini.

3

Omizi defoliatoare

În acest grup de dăunători se înscriu: omida păroasă a dudului, nălbarul (fluturele alb) şi

fluturele auriu.

a) Omida păroasă a dudului: atacă pe lângă măr, păr, dud şi specii cum sunt cireşul,

vişinul, prunul, nucul şi viţa de vie.

Ouăle depuse pe partea inferioară a frunzelor, sunt acoperite cu perişori albi.

Larvele se hrănesc cu frunze şi îşi formează cuiburi mici din 2-3 frunze, prinse cu fire de

mătase. Frunzele atacate se îngălbenesc, devin apoi brune şi se usucă. În ultima fază, omizile rod

frunzele în întregime, lăsând numai nervurile mai groase. Frunzele atacate sunt înfăşurate

laolaltă cu fire de mătase, formându-se cuiburi mari. Când atacul acestui dăunător este foarte

puternie, toată coroana pomului îşi pierde frunzele. Omizile pot roade coaja fructelor.

b) Nălbarul produce, de asemenea, pierderea frunzelor pomilor fructiferi.

Larva acestui dăunător iernează în cuiburi formate din Frunze legate cu fire de mătase şi

agăţate de ramurile pomilor.

4

Primăvara, rod mugurii şi apoi frunzele pe faţa inferioară a

frunzelor.

c) Fluturele auriu determină acelaşi efect şi anume căderea

frunzelor.

Iernează tot în cuibuiri formate din frunze împletite cu fire de

mătase,care se găsesc mai ales în vârful ramurilor.

Primăvara, rod mugurii şi apoi frunzele. Ouăle depuse pe

partea inferioară a frunzelor sunt acoperite cu pete aurii dând aspectul de pâslă.

Molia cojii fructelor (Adoxophyes orana)

Atacă numeroase specii de pomi fructiferi (măr, păr, piersic, cais, prun) la care rod

frunzele şi coaja fructelor. Rosăturile produse de larve deschid căi de pătrundere pentru agenţii

patogeni şi în special pentru putregaiul brun.

5

AFIDE

Păduchele verde al mărului (Aphis pomi)

Din gruparea

afidelor face parte păduchele

verde al mărului.El atacă

şi părul. Aceşti dăunători

alcătuiesc colonii pe partea

inferioară a frunzelor care

se răsucesc, se îngălbenesc şi se usucă.

Părţile afectate de înţepături sunt acoperite de dejecţiile dulci,

la rândul lor invadate de ciuperci ce provoacă înegriri (fumagina).

În plantaţiile tinere şi pepiniere se înregistrează daune mari.

Viespea merelor (Hoplocamp testudinea)

Depune ouă în caliciul florii (câte unul într-o floare). Larvele rod galerii rotunde,1argi,

uneori înconjurate de un cerc negru, în pulpa fructului, iar apoi distrug seminţele.

Fructele atacate de viespe au cavităţi rotunjite, iar în exterior par ştrangulate. Cad înainte

de vreme, fiind atacate şi de monilioză.

Larvele părăsesc merele şi intră în sol, unde iernează în

cocon de mătase. Are o singură generaţie pe an.

Molii minatoare (minierul marmorat, linear, circular, sinous)

6

Larvele moliilor pătrund în interiorul mugurilor, frunzelor şi în ultimul stadiu, rod

frunzele complet formându-şi cuiburi care pot cuprinde toată coroana.Frunzele atacate se

înroşesc, se brunifică şi se usucă. În cuib apar coconii compacţi, albi, uniţi între ei şi aşezaţi

perpendicular sub formă de pachete. Femelele depun ouă în

grupuri de 20-30 ouă, pe scoarţa ramurilor tinere, pe care le

acoperă cu o substanţă asemănătoare lacului.

2. Dăunătorii părului

Gărgăriţa mugurilor (Sciaphobus squalidus)

Dăunătorul în stadiu adult roade mugurii vegelativi şi floriferi, florile şi frunzele în

formare, cu efect compromiţător pentru recoltă.

Are o generaţie pe an. Iernează în sol, ca larvă sau adult. Femela dăunător depune 20- 30

de ouă pe frunze, iar apoi lipeşte cele două margini ale acestor frunze între ele cu un lichid

lipicios.

Mai poate depune ouă şi pe ramuri, sub scoarţa exfoliantă, acoperindu-le cu o frunză pe

care o lipesc local.

Gărgăriţa bobocilor (Anthonomus pomorum)

Adultul care a iernat în crăpăturile scoarţei se va hrăni apoi cu

muguri pe care-i găureşte.

În aprilie sunt depuse ouăle (2-5 ouă într-un boboc), iar locul

de depunere este astupat cu un clei. Larva se dezvoltă în

interiorul bobocului. În iunie, adultul găureşte bobocul

care între timp s-a uscat şi a devenit brun.

7

Păduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus)

Sunt atacate tulpinile, ramurile, frunzele şi fructele. În jurul locurilor de fixare a fructelor

se formează pete, roşii, caracteristice.

Perii atacaţi suferă în dezvoltare şi, cu timpul se usucă

de la vârf.

Păduchele ţestos (Parthenolecanium corni)

Atacă pe lângă păr, şi merii, prunii, arborii forestieri şi

ornamentali.

Se depun în colonii mai ales pe ramurile tinere, pe care le acoperă uneori complet, cu

cruste. Pomii atacaţi se dezvoltă slab.

Au o singură generaţie pe an. Iernează ca larve.

Puricele melifer al părului (Psyllapysicola)

Larvele colonizează primăvara devreme, mugurii florali şi mugurii vegetativi, frunzele şi

fructele tinere, din care extrag seva.

La pomii atacaţi, lăstarii se răsucesc, iar frunzele tinere rămân mici. Excrementele

insectei conţin substanţe zaharoase ce ajută la dezvoltarea ciupercilor asupra aceloraşi pomi.

Iernează ca adult pe scoarţa tulpinilor şi ramurilor pomilor. Într-un an se pot dezvolta 2-3

generaţii sau chiar mai mult.  Colonizează de asemenea lăstarii, mugurii, frunzele şi fructele de la

perii pitici şi puieţii din pepiniere. În urma atacului, lăstarii se curbează, flolrile iar frunzele se

răsucesc, se usucă şi cad.

Cariul scoarţei (Rugulorcolytus rugulosus)

Dăunătorii în stare adultă sapă galerii între scoarţă şi lemn, în care depun ouăle. Aceste

galerii sunt scurte, drepte şi în sensul fibrelor de lemn.

Larvele, în schimb, sapă nişte galerii adânci, cu

multe încâlcituri de direcţie şi aşezate sub forma razelor unui cerc. La capătul galeriei se

dezvoltă nimfa.

8

Gândacii (carii) ies prin mici găurele rotunde, făcute în scoarţă. Se realizează astfel un

atac puternic al pomului, el uscându-se în final.

Acarianul roşu al pomilor (Panonychus ulmi)

Acest dăunător, care atacă toţi pomii fructiferi, împiedică

hrănirea normală a fructelor cu substanţe nutritive, ceea ce va duce la

scăderea producţiei.

Larvele acestui dăunător se hrănesc cu seva mugurilor,

a frunzelor, petalelor şi sepalelor. Ouăle de vară sunt depuse pe

frunze, iar ouale de iarnă pe partea inferioară a ramurilor, în jurul

ramificărilor, precum şi în crăpături .

Viespea perelor (Hoplocampa testudinea)

Larvele rod în pulpa fructului galerii rotunde, largi, uneori

înconjurate de un cerc negru. Apoi distrug seminţele. Perele atacate au

găuri (scobituri) rotunjite, iar în exterior ele par strangulate.

Fructele cad înainte de vreme, fiind infectate în acelaşi

timp şi de o ciuperca. Larvele părăsesc fructele şi vor intra în sol,

unde iernează.

Sfredelitorul tulpinilor (Cossus cossus)

Pomii atacaţi prezintă la baza trunchiului, orificii circulare

înconjurate de rumeguş şi un lichid roşcat cu un miros caracteristic. Din

cauza galeriilor săpate în trunchi şi în ramuri, pomii se debilitează şi cu

timpul ajung să se rupă la un vânt puternic sau se usucă.

9

În prima primăvară larvele sapă galerii ascendente şi oblice

în lemn, secretând o substanţă corozivă cu un miros specific.

Înaintea împupării din primăvara următoare, perforează coaja în

modul prezentat.

Cotarul verde (Operophtera brumata)

Acest dăunător atacă în pădurile de foioase dar şi în livezi. La

invazii produce defolieri, mai ales când se asociază cu larvele de

tortricide.

Larvele se hrănesc cu muguri la începutul primăverii.

iar apoi cu flori şi frunze.

De obicei se ascund între două frunze pe care le rod şi le

leagă cu fire de mătase. Vara se transformă în pupe, în

pământ. Toamna târziu, femelele depun ouă pe ramuri.

Are o singură gencraţie pe an.

Molia cojii fructelor (Adoxophyes orana)

Aceasta atacă multiple specii de pomi fructiferi şi specii

forestiere, la care rod frunzele şi coaja fructelor.

Luând aceste rosături drept poartă de intrare, pătrund în fructe multe ciuperci şi în special

Monilinia fructigena.

Molia cojii fructelor are două generaţii pe an şi iernează ca

larvă pe ramurile pomilor, în jurul mugurilor sau între frunzele uscate

agăţate cu fire mătăsoase.

Organele atacate de larvc sunt înfăşurate cu fire de mătase sub

formă de cuiburi. Împupează în interiorul oganelor atacate.

10

Sunt depuse câte 4-16 ouă pe faţa superioară a frunzelor. Larvele nou născute acoperă

frunzele tinere cu păienjeniş de fire la adăpostul căruia rod epiderma superioară a ţesutului foliar,

lasând neatinsă epiderma inferioară. Mai târziu frunzele atacate se răsucesc sub formă de cornet

sau se produce lipirea a câte 2-3 frunze legate cu firclc de mătase secretate. Uneori larvele se

aşează la locul dc contact al unei frunze cu un fruct. Larva aflată la adăpost, va face rosături la

suprafaţa fructului. pe o arie destul de mare. Ouăle sunt depuse pe fructe. frunze şi lăstari. Noile

larve rod frunzele, lăsând numai nervurile. Acţiunea nocivă a larvelor poate continua şi în

depozite.

3. Dăunătorii caisului şi piersicului

Cariul scoarţei (Ruguloscolytus rugulosus)

Dăunătorii în stare adultă sapă galerii între scoarţă şi lemn în care depun ouăle. Aceste

galerii sunt scurte, drepte şi în sensul fibrelor de lemn.

Larvele sapă nişte galerii adânci, cu multe încâlcituri

de direcţie şi aşezate sub forma razelor unui cerc.

La capătul galeriei, ia naştere nimfa. Gândacii (carii) ies

prin mici găurele rotunde, făcute în scoarţă.

Viaţa pomului este copromisă, el uscându-se în final.

Molia vărgată a piersicului (Anarsia lineatella)

Ouăle acestui dăunător au culoarea portocalie şi sunt depuse

pe muguri, frunze sau pe fructe. Din ouă ies larvele, care vor intra în interiorul, fructelor cărora

le mănâncă pulpa.

Adesea, fructele atacate par săntoase la exterior însă ele

rămân mici şi cad. Larvele rod de asemenea, galerii scurte de

3-4 cm în lăstar, de la vărf spre bază din care cauză lăsatrii

stagnează în creştere se ofilesc şi se usucă având vârfurile înegrite şi

adesea cu secreţii cleioase.

11

Molia orientală a fructelor (Grapholitha molesta)

Fructele rămân pipernicite şi prezintă adesea la suprafaţa lor

pete violacee şi un lichid lipicios scurs din interior, se coc înainte de

vreme şi cad. Larva intră în pulpa fructului şi sapă o galerie până la

sâmbure, cu care se hrăneşte. La maturitate, viermele părăseşte

fructul şi se retrage în scoarţa pomului, unde se transformă în pupă. Iernează în scoarţă.

Ouăle sunt depuse pe frunze şi fructe.

Păduchele

din San Jose

(Quadraspidiotus perniciosus)

Sunt atacate tulpinile, ramurile,frunzele şi fructele. În jurul

locurilor de fixare a fructelor se formează pete roşii, caracteristice.

Pomii atacaţi suferă în dezvoltare şi cu timpul, se usucă începând

de la vârf.

Păduchele ţestos (Eulecanium corni)

În momentul înţepării, acest dăunător introduce, o dată cu saliva şi enzime care produc

moartea frunzelor. Se produce decolorarea, ofilirea parţială sau totală a frunzelor şi căderea lor.

Pe dejecţiile dulci ale păduchelui se dezvoltă ciupeirci din genul Capnodium (Fumagina) dându-

le un aspect negricios. La atac repetat pomii se pot usca în masă. Are o singură generaţie pe an la

sâmburoase. Iernează ca larvă secundară, protejată de un strat de ceară la baza mugurilor, pe

frunzele de pe sol sau în crăpăturile scoarţei.

12

Păduchele ţestos-virgulă  (Lepidosaphes ulmi)

Are 2-4 mm lungime; corpul este de culoare albicioasă

până la gălbuie; platoşa este ovală şi alungită şi de culoare maro;

depunerea ouălor se face în toamnă; iar larvele eclozează în mai şi

iunie; se adună în colonii mari pe trunchiurile, crengile şi ramurile

merilor, perilor şi piersicilor1.

Păduchele verde al piersicului (Myzius persicae)

Păduchii formează colonii masive pe partea inferioară a

frunzelor care, datorită înţepării şi sugerii sevei se necrozează şi se

răsucesc deformându-se.

Cu timpul ele se îngălbenesc şi se usucă, iar pomii tineri

sunt slăbiţi.

Viermele merelor (Carpocapsa spp.)

Atacă în special părul şi mărul. Mai rar, atacă prunul, caisul. piersicul şi gutuiul. Există

două posibilităţi (forme) de atac: 1) atacul primar, atunci când fructele sunt roase superticial şi 2)

atacul secundar, când fructele au galerii pline cu excrementele

depunătorului, iar în jurul orificiului de perforare sunt rosături

brunificate. Frunzele verzi, atacate, stagnează în dezvoltare şi cad.

Atacurile secundare grăbesc maturarea fructelor şi căderea lor. Aceste

fructe nu se pot păstra, deoarece putrezesc. Prin acest atac, se pot

înregistra

pierderi de până la 70-80% din recolta de fructe.

Omida păroasă a dudului (Hyphantria cunea)

1 http://www.daunatori.info

13

Atacă printre altele şi piersicul, producându-i defolierea (căderea frunzelor). Femela

depune 400-900 de ouă pe partea inferioară a frunzelor, acoperindu-le cu perişori albi de pe

vârful abdomenului.

Larvele se hrănesc cu epiderma frunzelor, formându-se cuiburi mici din 2-3 frunze legate

cu fire de mătase.

Frunzele atacate se îngălbenesc; se brunifică şi se usucă . În ultimele stadii, omizile rod

frunzele în întregime, lăsând numai nervurile mai groase.

Frunzele atacate sunt înfăşurate cu fire de ,,mătase”

rezultând cuiburi mari, care ajung la dimensiuni de până la

60-80 cm. La invazii mari, toată coroana pomilor poate fi

defoliată.

Omizile pot ataca şi fructele, la care rod epiderma.

Are două generaţii pe an (prima în mai-iunie şi

cealaltă în august).

4. Dăunătorii cireşului şi vişinului

Păduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus)

Sunt atacate tulpinile, ramurile, frunzele şi fructele. În jurul locurilor de fixare a fructelor

se formează pete, roşii, caracteristice.

Perii atacaţi suferă în dezvoltare şi, cu timpul se usucă de la vârf.

Păduchele ţestos (Eulecanium corni)

În urma atacului, pomii se debilitează şi se usucă. Părţile atacate sunt acoperite cu un praf

negru.Femela depune aproximativ 200 ouă în mai, apoi moare, corpul ei formând un scut

protector.

Larvele migrează de-a lungul nervurilor şi sug seva până în septembrie, când se reîntorc

pe ramuri. Pe ramuri năpârlesc şi se transformă în larve secundare, care iernează în crăpăturile

scoarţei arborilor, la baza mugurilor sau pe frunzele căzute pe sol. Sunt protejate de un strat de

ceară.

14

Se deplasează pe tulpini şi ramuri, fixându-se cu trompa de ţesuturi. În luna mai apar

adulţii.

Păduchele negru al cireşului (Myzus cerasi)

Gazdele primare sunt puieţii din pepiniere si plantaţiile de cireş şi vişin.

În iulie, insectele migrează pe gazed secundare, unde continuă să se înmulţescă.Toamna

revin pe cireş, unde depun ouă de iarnă, pe scoarţa ramurilor sau la baza mugurilor de cireş.

Primăvara devreme, colonizează masiv vârfurile lăstarilor.

În urma atacului, frunzele se ofilesc, se răresc, iar

lăstarii se curbează.

Acarianul roşu al pomilor (Panonychus ulmi)

Determină perturbări în diferenţierea mugurilor şi în

procesele de fotosinteză şi provoacă scăderea producţiei. Larvele se hrănesc cu seva mugurilor, a

frunzelor, sepalelor şi petalelor. Are 5-6 generaţii pe an.Ouăle de iarnă, în număr de 1500/cm2 de

scoarţă, se dispun în 8-12 rânduri suprapuse pe partea inferioară a ramurilor, în crăpături.

Cotarul verde (Operophtera brumata)

La invazii, acest dăunător produce defolieri, mai ales când se asociază cu larvele de

tortricide. Larvele se hrănesc cu muguri la începutul primăverii, iar apoi cu flori şi Frunze. De

obicei se ascund între două frunze. Toamna târziu, femelele depun ouă pe ramuri. Are o singură

generaţie pe an.

Viespea cireşului (Caliroa limaxina)

Larvele rod epiderma superioară şi

parenchimul

15

lăsând intacte nervurile şi epiderma inferioară. Frunzele atacate se brunifică, se usucă şi cad,

afectând negativ formarea mugurilor de rod pentru anul viitor. În pepiniere, în urma atacului,

puieţii rămân nedezvoltaţi şi adesea degeră peste iarnă având lemnul necopt.

Musca cireşelor (Rhangoletis cerasi)

16

Viermele atacă fructele de cireş. măr sau pe cele de vişin consumând pulpa din jurul

sâmburelui. Fructele atacate devin moi, se închid la culoare şi în scurt timp putrezesc şi cad.

Această insectă iernează în straturile superficiale ale solului, mai ales în jurul pomilor.

Adulţii apar aproape cu o lună înainte de coacerea cireşelor şi vişinelor, femela

depunând câte un ou sub coaja fructului, lângă codiţă.

Cariul scoarţei (Rugulorcolytus rugulosus)

Dăunătorii în stare adultă sapă galerii între scoarţă şi lemn, în

care depun ouăle. Aceste galerii sunt scurte, drepte şi în sensul fibrelor de lemn.

Larvele, în schimb, sapă nişte galerii adânci, cu multe încâlcituri de direcţie şi aşezate sub

forma razelor unui cerc. La capătul galeriei se dezvoltă nimfa. Gândacii (carii) ies prin mici

găurele rotunde, făcute în scoarţă. Pomii atacaţi se usucă.

Sfredelitorul tulpinilor (Cossus cossus)

Pomii atacaţi prezintă la baza trunchiului, orificii circulare

înconjurate de rumeguş şi un lichid roşcat cu un miros caracteristic.

Din cauza galeriilor săpate în trunchi şi în ramuri, pomii se debilitează şi cu timpul ajung să se

rupă la un vânt puternic sau se usucă.

În prima primăvară larvele sapă galerii ascendente şi oblice în lemn, secretând o

substanţă corozivă cu un miros specific.

Înaintea împupării din primăvara următoare, perforează coaja în modul prezentat.

Bibliografie:

1. A. Chira, L. Chira, Fl. Mateescu, ,,Pomii fructiferi. Lucrările de înfiinţare şi întreţinere a plantaţiilor”, Ed. M.A.S.T., Bucureşti, 2000;

17

2. www. wikipedia.org.

18