Embed Size (px)
Citation preview
COLECTIV DE REDACŢIE:
MARUŞCA ANGELA POPA GINA
DENES MELINDA DUME CAMELIA
ŞERFEZEU LAURA
2
CUPRINS Conferinţă şi dans, dir.prof.dr.Maruşca Angela, prof. Ţicărat Ana-Maria…………………………………………............................pag. 4
Jocuri de mişcare, dir.prof.dr. Maruşca Angela, prof. Ţicărat Ana-Maria…………………………………………………………….pag. 5 Ziua Internaţională a Femeii, dir.prof.dr. Maruşca Angela, prof. Ţicărat Ana-Maria………………………………………………....pag. 6 Competiţia Regională de Tenis de Masă, dir.prof.dr. Maruşca Angela, prof. Ţicărat Ana-Maria………………………………………..pag 7
Un dar pentru Mama, prof. Denes Melinda, prof. Laslou Georgeta…………………………………………………………………..pag.8
Locul, rolul şi importanţa jocului didactic matematic, prof. Bot Daniela……………………………………………………………..pag.9 Rolul jocului în educaţia copilului, prof. Ban Crina…………………………………………………………………………….......pag.12 Prieten sau părinte în relaţia cu copilul – Tehnici de comunicare eficientă, prof. Denes Melinda, prof. Laslou Georgeta…………………..pag.14
Şanse egale pentru toţi copiii, prof. Haiaș Florica………………………………………………………………………………….pag.15 Mituri despre inteligenţa copilului, prof. Dan Romina………………………………………………………………………………pag.18 Aspecte pozitive ale ADHD, prof. Fetea Diana…………………………………………………………………………………….pag.21 Autismul sau propria lume…?, prof. Ţig Diana………………………………………………………………………………….... pag. 24
Biblioteca, loc de sănătate pentru spirit, bibl. Lazăr Cornelia……………………………………………………………………… pag.26 Citate despre Mama, prof. Brehoi Lenuţa………………………………………………………………………………………. . .pag.28
Educarea părinţilor copiilor cu ADHD, prof. Doroghi Mihaela…………………………………………………………………… ...pag.30 Lesson plan, prof. Ungur-Brehoi Carmen………………………………………………………………………………………...…pag.32 Facebook, între virtual şi realitate, prof. Popa Felicia-Anca…………………………………………………………………...............pag.38
Flori de primăvară, prof. Popa Felicia-Anca………………………………………………………………………………………..pag.40 Jocul didactic-metodă eficientă pentru actul învăţării, prof. Cruceru Loredana………………………………………………………..pag. 42 Jocuri pentru formarea autonomiei personale, înv. Bondar Viorica………………………………………………………………… . pag. 44 Educarea elevilor cu CES prin folosirea tehnicilor de lucru prin arte combinate, înv. Marc Ana……………………………………… p..ag. 47 Poveste terapeutică, prof. Dan Mircea………………………………………………………………………………………….. ...pag. 51 Primăvara în şcoala noastră, prof. Ban Crina, prof. Popa Sanda....………………………………………………………………….. pag. 53 Scrisoare dedicată mamei, prof. Suciu Laura………………………………………………………………………………………. pag. 54 Consumul de tutun, alcool şi droguri în adolescenţă, prof. Codoban-Luca Felicia…………………………………………………… ..pag. 55 Coeziunea grupului, prof. Şerfezeu Laura……………………………………………………………………………………… ..pag. 57 Ziua păsărilor, prof. Canalaş Liliana…………………………………………………………………………………………. ... pag. 59
Puterea cuvintelor, prof. Indrecan Simona……………………………………………………………………………………..... . pag. 60
Violenţa în şcoală, prof. Cristea Cristina, prof. Suciu Roxana, prof. Bealcovschi Mariana……………………………………… ....... pag.61
3
În perioada 20-21.02.2015 s-a desfăşurat Conferinţa Naţională de Psihopedagogie Specială şi Consiliere Şcolară (cu participare internaţională), Ediţia a II-a, cu tema: „Scrii psihopedagog, citeşti special-Arta consilierii şi integrării copiilor în familie, şcoală, viaţă” organizată de Asociaţia Naţională a Profesorilor Psihopedagogi Orizont şi Asociaţia CES. Conferinţa a avut loc în sala Posticum din Oradea.
Unul din momentele surpriză ale acestei conferinţe a fost un dans popular bihorean prezentat de un grup de elevi din trupa Orizont a şcolii noastre. Elevii au fost acompaniaţi de un grup de instrumentişti şi au avut o reprezentaţie exemplară. Pregătirea elevilor s-a realizat în cadrul clubului de sport şi au fost coordonaţi de către echipa de lucru formată din: prof. Kt. ANA-MARIA ŢICĂRAT, prof. Dr. ANGELA MARUŞCA, prof. Psihoped. DRAGOMIR JURCA şi prof. Educat. GHEORGHE MOŢ.
Dir.prof. dr. MARUŞCA ANGELA Prof. ŢICĂRAT ANA-MARIA
4
Azi 06.04.15 în sala de sport a şcolii noastre a avut loc activitatea intitulată
„Jocuri de mişcare” desfăşurată în cadrul programului Şcoala Altfel. La activitate au participat elevii moderaţi din clasele VI-VIII, dar şi profesorii însoţitori: Adina Cărădan, Brehoi Lenuţa, Ursuţ Mirela, Hexan Laura, Canalaş Liliana.
Elevii, împreună cu profesorii au avut de parcurs un traseu aplicativ format din elemente ca: mers în echilibru, săritură într-un picior printre jaloane, alergare, săritură pe ambele picioare în câte 3 cercuri, alergare. Deasemenea s-au jucat minge călătoare, trasul frânghiei, ştafetă cu transport de obiecte, raţele şi vânătorii. Întreaga activitate a fost coordonată de către prof. Kt. ANA-MARIA ŢICĂRAT cu sprijinul colegilor prof. MARIN COSMA şi prof. OCTAVIAN STANCIU.
Dir. prof. dr. MARUŞCA ANGELA Prof. ŢICĂRAT ANA-MARIA
5
Vineri 06.03.2015 în şcoala noastră a avut loc serbarea dedicată Zilei Internaţionale a Femeii. Elevii şcolii noastre au recitat, interpretat şi cântat diverse cântece, poezii şi scenete pentru mamele, bunicile şi profesoarele lor. Printre momentele artistice dedicate femeilor prezente în sală a fost şi un dans popular bihorean prezentat de Trupa Orizont a şcolii noastre. Dansul a fost pregătit în cadrul clubului de sport a şcolii noastre de către coordonatorii trupei: prof. ANA-MARIA ŢICĂRAT, prof. ANGELA MARUŞCA, prof. JURCA DRAGOMIR şi prof. MOŢ GHEORGHE. Elevii care au prezentat dansul au fost: FARCAŞ ALEXANDRA, FARCAŞ IOSIF, SIMON CĂTĂLIN, LAKATOS ROXANA, SZABO KATALIN şi LECZEG ALEXANDRA.
Dir. prof. dr. MARUŞCA ANGELA Prof. ŢICĂRAT ANA-MARIA
6
În data de 26.02.2015 a avut loc Competiţia Regională de Tenis de Masă Special Olympics din cadrul proiectului educativ „Câştigă-ţi un prieten special”, proiect introdus în CAERI 2015. Competiţia a fost organizată la Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă Nr. 1 Oradea cu sprijinul Fundaţiei Special Olympics România. La competiţie au participat elevi din judeţele Arad, Satu-Mare, Sălaj şi Bihor. Şcoala noastră, parteneră în acest proiect, a participat cu un grup de 4 elevi însoţiţi de către: prof. Kt. Ana-Maria Ţicărat, prof. Kt. Stanciu Octavian şi prof. Ed. Fiz. Soreaţă Sorin.
Competiţia s-a desfăşurat pe 3 categorii de abilităţi: bune, medii şi scăzute. Înainte de probele de concurs s-a făcut divizionarea elevilor pentru a se stabili ulterior încadrarea pe grupe de abilităţi a fiecărui sportiv. Probele de concurs au constat în joc de tenis bilateral simplu pentru elevii cu abilităţi bune şi medii, iar pentru elevii cu abilităţi scăzute probele au constat în executarea unui număr de lovituri a mingii cu paleta de tenis în plan vertical şi orizontal. Arbitrajul a fost asigurat de către 2 profesori, iar clasamentul s-a făcut în sistem piramidal pentru elevii cu abilităţi bune şi medii şi pentru cei cu abilităţi reduse clasamentul s-a făcut în funcţie de punctajul obţinut.
Elevii şcolii noastre care au participat la această competiţie au obţinut următoarele rezultate: -GYORI NORBERT –clasa a VIII-a A – PREMIUL I; -KOVACS CLAUDIU –clasa a VIII-a A – PREMIUL II; -LAKATOS ROXANA – clasa a VII-a B – PREMIUL II; -LECZEG ALEXANDRA – clasa a VII-a B – MENŢIUNE. Pregătirea elevilor pentru această competiţie s-a realizat în cadrul clubului de sport din şcoala noastră. Sportivii au fost răsplătiţi pentru rezultatele obţinute cu medalii, diplome, tricouri şi pachete cu dulciuri.
Dir.prof.dr. MARUŞCA ANGELA Prof. ŢICĂRAT ANA -MARIA
7
Cu ocazia Zilei de 8 Martie, la C.S.E.I. Orizont Oradea a avut loc activitatea ,,Un dar pentru Mama” din
cadrul proiectului ,,Împreună se poate”- proiect educativ de parteneriat şcoală-familie- elev, vizat de ISJ Bihor.
Activitatea a avut drept scop îmbunătăţirea relaţiei între şcoală- familie- elevi, dezvoltarea potenţialului
artistic al elevilor cu C.E.S. şi stimularea interesului elevilor pentru înţelegerea şi păstrarea tradiţiilor. În cadrul
activităţii, elevii ajutaţi şi îndrumaţi de profesori, folosind tehnici de lucru diferite, au realizat felicitări şi obiecte
decorative. O parte din produsele finite au fost dăruite mamelor, iar celelalte au fost expuse în holul şcolii, unde
fiecare părinte a avut posibilitatea să admire munca copiilor lor. Activitatea a fost coordonată de prof. Denes
Melinda şi prof. Laslou Georgeta. La activitate au participat elevi din clasa a V-a A, clasa a VII-a A, VII-a D şi
a VIII-a B, îndrumaţi de profesorii: prof. Popa Sanda, prof. Ursuţ Mirela, prof. Sabău Carmen, prof. Ban Crina,
prof. Hexan Laura şi prof. Araiman Rodica.
Prof. DENES MELINDA
Prof. LASLOU GEORGETA
8
,,Omul este un om întreg numai atunci când se joacă” (Fr. Schiller) Jocul reprezintă o activitate fizică sau mentală fără finalitate practică şi căreia i te dedici din pură plăcere. Alături de învăţare, muncă şi creaţie, jocul reprezintă una din modalităţile esenţiale prin care omul se raportează la
realitatea înconjurătoare. Psihologia şi pedagogia secolului trecut au recunoscut faptul că, jocul nu este doar apanajul vârstelor mici, ci şi modul prin
care adulţii îşi manifestă liber copilul din ei. Jocurile didactice organizate în lumina cerinţelor psihologiei învăţării reprezintă un mijloc activ şi eficace de instruire a elevilor. Acest tip de activitate, cu un aparent aspect de divertisment, este, în fond, o activitate aptă să răspundă unor importante obiective ale procesului instructiv-educativ. Prin jocul didactic, copilul îşi angajează întreg potenţialul psihic, îşi dezvoltă spiritul de cooperare, de echipă, îşi cultivă iniţiativa, voinţa, inventivitatea, flexibilitatea gândirii. Asimilarea cunoştinţelor matematice de la cea mai fragedă vârstă are o importanţă deosebită, stimulând dezvoltarea intelectuală generală a copilului şi influenţând pozitiv dinamica vieţii sale spirituale. Prin jocul didactic se facilitează asimilarea cunoştinţelor matematice, formarea unor deprinderi de calcul matematic, realizând îmbinarea armonioasă între învăţare şi joc. Folosirea jocului didactic în predarea matematicii are numeroase avantaje pedagogice, cum ar fi:
constituie o tehnică atractivă de explicare a unor noţiuni abstracte, dificil de predat pe alte căi;
9
angajează la lecţie şi copiii timizi şi pe cei slabi şi dezvoltă spiritul de cooperare, ceea ce duce la creşterea gradului de coeziune a grupei de elevi;
constituie o admirabilă modalitate de a-i determina pe copii să participe activ la lecţie;
permite urmărirea progresului înregistrat de copil, permite observaţii prognostice privind ritmurile individuale de maturizare intelectuală şi afectivă;
observarea modului de manifestare a copilului în cadrul activităţilor de joc didactic matematic permite aprecierea individualizată a momentului (vârstei) optim de intrare în clasa I, grupa pregătitoare fiind recunoscută ca având drept obiective pe cele care vizează antrenarea raportului pentru începerea şcolarităţii.
Jocul didactic matematic este un mijloc eficient de evaluare, arătând în ce măsură copiii şi-au însuşit cunoştinţele necesare, gradul de formare a reprezentărilor matematice, a priceperilor şi deprinderilor de a realiza sarcinile în succesiunea dată de profesor, de a se integra în ritmul cerut, de a da răspunsuri corecte şi prompte. Jocul didactic matematic exercită o influenţă deosebită asupra dezvoltării intelectuale a copiilor, asupra formării priceperilor (de grupare, comparare, ordonare a mulţimilor), ajută la educarea spiritului de observaţie, la exersarea operaţiilor gândirii (analiza, sinteza, comparaţia, clasificarea), la dezvoltarea limbajului în general, a celui matematic în special, a imaginaţiei şi atenţiei voluntare. De asemenea, jocul didactic matematic contribuie la realizarea sarcinilor educaţiei morale: dezvoltarea stăpânirii de sine, a autocontrolului, a spiritului de independenţă, a disciplinei conştiente, a perseverenţei, a unor calităţi de voinţă şi caracter, aspecte atât de necesare în activitatea de învăţare a viitorului şcolar. Restabilind un echilibru în activitatea copiilor, jocul didactic matematic fortifică energiile intelectuale şi fizice ale acestora, constituind o prezenţă indispensabilă în ritmul accentuat al activităţilor din şcoală. Jocurile didactice oferă un cadru propice pentru învăţarea activă, stimulând iniţiativa şi creativitatea elevului. Obiectivele instructiv – educative ale fiecărui obiect de studiu pot fi mai bine realizate prin utilizarea jocului. Acesta, prin natura sa, cuprinde o motivaţie intrinsecă de a mobiliza resursele psihice ale copiilor, de a asigura participarea lor creatoare, de a le capta
10
interesul, de a-i angaja efectiv şi atitudinal. Gama jocurilor didactice este foarte variată. Imaginaţia învăţătorului poate genera jocuri noi, dintre cele mai ingenioase. Jocurile didactice contribuie la dezvoltarea unei gândiri creatoare, la formarea priceperilor şi deprinderilor de activitate independentă. De aceea, metoda jocurilor trebuie să facă parte din strategiile didactice de învăţare – predare. Copilul, un candidat la umanitate şi un mic adult, constituie resursa educativă de care am ţinut seama în tot ce am făcut în perspectiva formării şi dezvoltării personalităţii sale. Dacă în clasele primare se asimilează operaţiile şi noţiunile matematice elementare, acestea vor constitui un suport cu care copilul va opera pe tot parcursul vieţii şi pe care se clădeşte întregul sistem de învăţământ. Schimbările ce se petrec pe plan mondial în teoria şi practica şcolară aşează pe primul loc dezvoltarea gândirii elevilor, a independenţei şi creativităţii lor. Ritmul crescând al competiţiei în toate domeniile social – economice şi culturale ne obligă să gândim cât mai rapid şi, mai ales, să gândim corect. Matematica nu se învăţă numai de specialişti. Până la un anumit nivel, ea face parte din cultura generală a fiecărui cetăţean. Nu învăţăm matematica pentru a şti pur şi simplu, ci pentru a o folosi şi a ne ajuta în practică. De aceea, este necesar ca tineretul să dobândească, nu simplă instruire matematică, ci educaţie matematică. Aceasta constituie una dinte cele mai importante componente ale culturii generale a omului societăţii moderne.
Prof. BOT DANIELA
11
,,Înţelepciunea şi iubirea copilului este jocul”, spunea Lucian Blaga.
Pornind de la aceste cuvinte, jocul poate fi considerat ca o modalitate de relaţie între copil şi lumea obiectelor, o formă de
organizare a cogniţiei şi impicit o cale de organizare a cunoaşterii.
Prin joc , copilul explorează, descoperă, cunoaşte lumea care îl înconjoară iar mai apoi, odată cu evoluţia jocului (jocul
simbolic, jocul cu reguli , jocul –exerciţiu) acesta devine mijloc de învăţare. Atunci când jocul este utilizat în procesul de învăţământ, el dobândeşte funcţii psihopedagogice semnificative, asigurând
participarea activă a elevului la lecţii, sporind interesul de cunoaştere faţă de conţinutul lecţiei. Această metodă dinamizează acţiunea didactică prin intermediul motivaţiilor ludice care sunt subordonate scopului activităţii de predare-evaluare într-o perspectivă pronunţat formativă. Modalităţile de realizare angajează următoarele criterii pedagogice de clasificare a jocurilor didactice: -după obiectivele prioritare: jocuri senzoriale (auditive, vizuale,motorii, tactile ), jocuri de observare, jocuri de dezvoltare a limbajului, jocuri de stimulare a cunoaşterii interactive ; -după conţinutul instruirii : jocuri matematice, jocuri muzicale,jocuri sportive, jocuri literare/ lingvistice ; -după forma de exprimare : jocuri simbolice, jocuri de orientare, jocuri de sensibilizare, jocuri conceptuale, jocuri-ghicitori,jocuri de cuvinte încrucişate ; -după resursele folosite :jocuri materiale, jocuri orale, jocuri pe bază de întrebări,jocuri pe bază de fişe individuale, jocuri pe calculator ; -după regulile instituite : jocuri cu reguli transmise prin tradiţie,jocuri cu reguli inventate,jocuri spontane,jocuri protocolare ;
12
-după competenţele psihologice stimulate : jocuri de mişcare, jocuri de observaţie, jocuri de imaginaţie,jocuri de atenţie, jocuri de memorie, jocuri de gândire, jocuri de limbaj, jocuri de creaţie. Prin joc,elevii pot ajunge la descoperiri de adevăruri, îşi pot antrena capacitatea lor de a acţiona creativ, pentru cş strategiile jocului sunt în fond strategii euristice, în care se manifestă isteţimea, spontaneitatea,inventivitatea, initiaţiva, rabdarea, îndrazneala,etc. Jocurile copiilor devin metodă de instruire în cazul în care ele capătă o organizare şi se succed în ordinea implicată de logica cunoaşterii şi a învăţăturii. Incorporat în activitatea didactică, elementul de joc imprimă acesteia un caracter mai viu si mai atrăgător, aduce varietate si o stare de bună dispoziţie funcţională, de veselie si bucurie,de destindere, ceea ce previne apariţia monotoniei şi a plictiselii, a oboselii.
Prof. BAN CRINA
13
În luna martie, la C.S.E.I. ,,Orizont” Oradea a avut loc întâlnirea din cadrul proiectului ,,Împreună se poate” - proiect
educativ de parteneriat şcoală-familie- elev, vizat de ISJ Bihor. Activitatea a avut ca temă ,,Prieten sau părinte în relaţia cu copilul - Tehnici de comunicare eficientă. Activitatea a fost
coordonată de prof. Denes Melinda și prof. Laslou Georgeta.
În deschiderea lectoratului cu părinții prof. Denes Melinda urează bun venit părinţilor şi cadrelor didactice, prezintă tema
activităţii, scopul şi obiectivele. Apoi dir.dr.prof. Angela Marușca menţionează că nu este un lucru tocmai uşor să fii părinte în ziua de azi, când adolescenţii se confruntă cu probleme din ce în ce mai diverse şi, în calitate de părinte, să găseşti modalitea cea mai bună prin care să-i înţelegi pe copii şi, la nevoie, să le oferi ajutorul necesar.
Pentru crearea atmosferei se începe cu un joc de prezentare. Activitatea este coordonată de prof. Denes Melinda. Prof. psihopedagog Laslou Georgeta prezintă tipurile parentale (democrat, sever, prieten, laissez-faire), se poartă discuţii, urmate de un joc de cunoştere a stilului propriu de comunicare, în care participanţii formează perechi părinte – profesor, unul din cei doi va fi copil celalalt adult, apoi rolurile se inversează. La finalul jocului se discută trăirile din cadrul exerciţiului şi se fac paralele cu situaţiile reale de relaţionare cu copiii.
Activitatea se încheie cu un Joc de încheiere şi rămas bun. Prof. Denes Melinda le mulţumeşte părinţilor şi cadrelor didactice pentru prezenţă şi colaborare.
Prof. DENES MELINDA Prof. LASLOU GEORGETA
14
În perioada 15 martie 2015-15 iunie 2015 în cadrul CSEI „Orizont”, Oradea se va derula Programul Educativ Scolar „Şanse egale pentru toţi copiii” având ca partener Inspectoratul Şcolar Judeţean Bihor, înregistrat de ISJ cu Nr.137 din 16.03.2015.
Activitatea va fi coordonata de catre Director, Prof. dr. Maruşca Angela şi Prof. psihopedagog Haiaş Florica sub egida motto-ului „Nu există diversitate fără identitate, după cum nu există identitate fără diferenţe”. La acest program educativ pot participa elevii claselor 0 -X.
ARGUMENT:
Suntem înconjuraţi de diferenţe. Diversitatea nu se referă numai la diferenţele existente între noi, ci presupune şi explorarea acestor diferenţe într-un mediu propice tuturor, care să ofere siguranţă. Mai mult, diversitatea nu se rezumă doar la a însemna recunoaşterea, acceptarea şi tolerarea tuturor acestor diferenţe, ci trece peste, luând sensul de a adopta şi a se bucura de bogatele dimensiuni ale diversităţii regăsite în fiecare dintre noi.
Proiectul educaţional pe care îl propunem încearcă să vină cu idei originale despre modelarea caracterului la copii, în vederea diversităţii.
Cu toate ca majoritatea cadrelor didactice evidenţiază deja calităţi cum ar fi toleranţa şi respectul, programul educativ şcolar „Şanse egale pentru toţi copiii” oferă o abordare cuprinzătoare pentru a-i învăţa în mod practic pe copii ce este diversitatea.
Prin activităţile cuprinse în programul şcolar contribuim la educarea gandirii creative, inteligenţei, inventivităţii, spontaneităţii, lucrului în echipă, creând astfel cadrul favorabil exprimării libere a copiilor, adoptand o atitudine degajată, lipsită de emoţii şi inhibiţii.
Jocurile de rol, dramatizările, teatrul şcolar, îi fac pe copii să traverseze mai uşor complexele, fiind forma ideală de dezvoltare a capacităţii de comunicare orală.
15
Provocarea de a participa la un astfel de programul educaţional, este acela de a-i sensibiliza pe copii faţă de tot ceea ce-i înconjoară şi de a le dezvolta comportamente şi atitudini sociale active, responsabile, tolerante, deschise, comunicative şi autoevaluative.
SCOPUL:
Formarea şi dezvoltarea unor deprinderi şi comportamente morale (empatia, altruismul, responsabilitatea) ale copiilor.
Organizarea expoziţiei:
În perioada 15- 20 mai se va organiza expoziţia cu lucrările elaborate în cadrul Programului Educativ Şcolar , în incinta CSEI ,,Orizont”,Oradea.
Vernisajul expoziţiei va avea loc în ziua de 21 mai 2015, Ziua mondială a diversităţii culturale pentru dialog şi dezvoltare.
Descrierea activităţilor
1. Drepturile copilului în viziunea noastră
Data/perioada de desfăşurare: martie 2015
Locul desfăşurării: CSEI ,,Orizont”, Oradea.
Participanţi: elevi, cadre didactice, părinţi.
Descrierea activităţii: Se prezintă tema şi obiectivele propuse. Se aduc în revistă câteva dintre drepturile copiilor, evidenţiind importanţa respectării acestora în creştere şi educaţie. Sunt prezentate apoi imagini ce reflectă atât respectarea, cât şi încălcarea unor drepturi, ce vor fi dezbătute.
În încheierea activităţii, elevii vor realiza desene care să promoveze tema dată în vederea participării la concurs. Desenele vor fi realizate pe coală format A3/ A4, utilizând tehnici şi materiale la alegere, în vederea întocmirii unei expoziţii, urmând a fi jurizate pe categorii de vârstă.
2. Carnavalul poveştilor
Data/perioada de desfăşurare: martie 2015
Locul desfăşurării: CSEI ,,Orizont”,Oradea.
Participanţi: cadre didactice, părinţi, parteneri
Descrierea activităţii: se vor organiza activităţi pe această temă, pe baza unui material la alegere: dramatizări ale unor texte cunoscute sau scenarii desprinse din viaţa reală, unde vor fi prezentate personaje cât mai diferite. Cadrul didactic coordonator al acestei activităţi va realiza o prezentare PPT,
16
pe baza fotografiilor efectuate. Materialele se vor trimite pe adresele de e-mail [email protected], până cel mai târziu 01 aprilie 2015, în vederea întocmirii unui portofoliu pe suport electronic.
3. Învaţă să dăruieşti!
Data/perioada de desfăşurare: aprilie 2015
Locul desfăşurării: CSEI ,,Orizont”, Oradea.
Participanţi:elevi, cadre didactice, părinţi, parteneri
Descrierea activităţii: În cadrul orelor de abilităţi practice şi educaţie tehnologică se vor confecţiona mici obiecte- daruri din materiale şi tehnici diverse de către toţi copiii implicaţi în proiect. În vederea diversităţii darurilor, elevii vor fi împărţiţi în echipe. Se vor realiza fotografii care vor fi trimise în format electronic, ca prezentare PPT pe adresa de e-mail [email protected] până la data de 01 mai 2015, în vederea întocmirii unui portofoliu pe suport electronic.
4. Şanse egale pentru toţi copiii- simpozion
Data/perioada de desfăşurare: mai 2015
Locul desfăşurării: CSEI ,,Orizont”,Oradea.
Participanţi: cadre didactice, parteneri
Descrierea activităţii: Activitatea se va desfăşura sub forma unui simpozion, cu participare directă pentru cadrele didactice din şcoală pe tema programului (venind cu exemple de bună practică). Materialele se vor trimite în format electronic, ca document word pe adresele de e-mail [email protected] sau printat, până la 1 iunie 2015, în vederea întocmirii unui portofoliu.
MENŢIUNI:
Fiecare participant va primi mapa care va conţine:
Diplomă de participare;
CD cu materialele realizate în cadrul proiectului
Prof. HAIAŞ FLORICA
17
Cercetătorul american John R. Flynn a ajuns la concluzia că, în a doua jumătate a secolului XX, Coeficientul de inteligență
al locuitorilor planetei noastre a crescut cu aproximativ 20. Iar acest lucru se datorează, în primul rând, pentru că ni s-au
îmbunătățit condițiile de trai și starea de sănătate, consumăm mai multe proteine și vitamnine și, nu în ultimul rând, pentru
că suntem mai bine informați.
Născându-se cu un bagaj ereditar bogat, copilul are nevoie de parcurgerea unor etape obligatorii de dezvoltare în care se
realizează adaptări progresive la mediul fizic și cel socio-cultural. din perspectiva piagetiană, copilăria este o perioadă de
realizare a unui echilibru între două mecanisme indisociabile: asimilarea și acomodarea. Fiecare stadiu pe care copilul îl
parcurge este încărcat de achiziții, progrese în ceea ce privește constituirea unor componente cognitive, de comunicare,
afective, motrice, volitive,etc. Astfel putem considera vârsta copilăriei ca vârsta marilor achiziții.
Cu siguranță, atunci când suntem părinți, ne punem o serie de întrebări cu privire la cum am putea avea un copil
inteligent. Întrebări precum: Pot contribui la creșterea indicelui de inteligență al copilului meu? Va rămâne copilul meu tot
restul vieții la nivelul celui moștenit în momentul venirii lui pe lume? se aștern pe buzele tuturor părinților. Așadar vom afla
în rândurile de mai jos că părerile, ca în multe alte privințe sunt împărțite, făcându-și loc diverse mituri în ceea ce privește
inteligența copilului.
Inteligența este moștenită, iar genele „rele” nu pot fi schimbate
18
Nimic mai fals. Inteligența copilului nu depinde doar de gene, ci și de mediul în care copilul crește și se dezvoltă. E
dificil de stabilit nivelul de inteligență cu care un copil vine pe lume, iar genotipul nu poate fi schimbat. Cu toate acestea,
dacă unui copil i se creează un mediu propice pentru dezvoltarea tuturor abilităților cu care a fost înzestrat de la naștere,
e foarte posibil ca nivelul de inteligență al copilului să crescă semnificativ. În creearea unui mediu propice optim pentru
dezvoltarea inteligenței copiilor, un rol fundamental îl dețin părinții, ca mai apoi, când copilul intră în mediul școlar,
acest rol să fie preluat în parte și de educatori ce îl vor iniția pe copil în tainele cunoașterii. De asemenea anumiți factori
cum sunt oboseala, slaba oxigenare a creierului pot scădea capacitatea intelectuală a creierului și îi împiedică să folosescă
inteligența la capacitate maximă. Cu cât vom reduce acțiunea acestor factori, cu atât copii vor funcționa la o capacitate
intelectuală mai mare.
Pentru a avea un copil inteligent, trebuie să-l ajuți să își dezvolte gândirea logică
Și acest mit se dovedește a fi unul fals. De ce? Răspunsul este unul cât se poate de simplu. A-ți chinui copilul cu
exerciții de logică încă de la cele mai fragede vârste se dovedește a fi inutil, întrucât achizițiile lui depind foarte mult
de stadiul de dezvoltare a gândirii în care se află copilul. Așadar e mult mai important să ajutăm copilul să își
dezvolte imaginația, să îl stimulăm la joc, să fabuleze, să deseneze, să povestească, să creeze, pentru că toate acestea
reprezintă o etapă extrem de importantă în dezvoltarea armonioasă a fiecărui copil. J. Chateau spunea că gândirea
umană începe prin joc ” făcându-se că ridică un obiect sau că citește, puiul de om se desprinde pentru prima dată de
ambianță pentru a-și imagina situații, activități, lucruri absente. Omul începe cu jocul...în joc contemplăm, proiectăm,
construim”. Cu alte cuvinte, copilul trebuie încurajat să descopere jucăriile, jocul, să intrăm și noi(părinții) alături de
ei în această lume fascinantă, o lume care constituie apanajul viitoarelor achizițiilor din diverse domenii
19
Dacă îi stimulezi dezvoltarea intelectului încă de la cele mai mici vârste, ulterior totul va veni de la sine
Fals.
Sunt numeroase cercetări din domeniul psihologiei care au demontat acest mit.
Când vine vorba de stimularea și creșterea inteligenței trebuie să știm un lucru, și anume, cu cât ne antrenăm mai
mult inteligența, cu atât devenim mai inteligenți. Din fericire, faptul că știința a evoluat ne permite să știm mai bine
cum să ne creștem inteligența, pentru că stim mai clar ce este ea, unde este localizată în creier, cu ce procese psihice
interacționează și mai ales ce o influiențează. Suntem bombardați zilnic cu milioane de informații, tehnologia
avansează cu viteza luminii, cerințele educaționale cât și cele profesionale sunt din ce în ce mai ridicate, ori în aceste
condiții nu ne putem opri din a învăța gândindu-ne, gata, am învățat multe lucruri și pot face față oricăror provocări.
A fi capabili să învățăm mereu noi informații și să le folosim adecvat în rezolvarea de probleme și în adaptarea la
provocările vieții presupune inteligență. Așadar, părinții, fiți cu luare aminte!...pentru a stimularea dezvoltarea
intelectuală a copilului dumneavoastră încă de la cele mai mici vârste trebuie să îi mențineți curiozitatea trează și să îi
stimulați entuziasmul de a descoperi lucruri noi și de a afla informații din domenii cât mai variate, să limitați pe cât
posibil folosirea în exces a tehnologiilor de ultimă generație și a instrumentelor menite să îi scutească în a face operații
mentale.
Prof. DAN ELENA-ROMINA
20
Tulburarea de deficit de atenţie şi hiperactivitate (ADHD) este o tulburare de dezvoltare neuropsihică, ce vizează autocontrolul. Elementul
esenţial al tulburării hiperactivitate/deficit de atenţie îl constituie un pattern persistent de inatentie şi, sau de hiperactivitate -impulsivitate, care este mai
frecvent şi mai sever decât este observat de regulă la indivizii cu un nivel comparabil de dezvoltare (DSM IV, p. 85).
Una din marile probleme cu care se confruntă părinţii când copilul suferă de ADHD este aceea că societatea pune un diagnostic moral prin care
copilul este perceput ca fiind rău (Manual de bune practici pentru părinţi şi copii diagnosticaţi cu ADHD, 2009, p. 56).
În secolul 20, psihiatrii au încercat să nu aducă în discuţie doar părţile negative. Au încercat să scoată în evidenţă aspectele pozitive ale
pacienţilor lor. Doi medici specializaţi în ADHD au dezvoltat un program numit „descoperind darul ADD”. Ei au explicat că oamenii diagnosticaţi cu
ADHD, numai auzind că au o tulburare, se descurajează. De aceea au încercat să prezinte această stare ca pe un dar ce trebuie descoperit. De exemplu, i
se poate spune pacientului că are un creier precum Ferrari, că această maşină este extraordinară, puternică, măreaţă. Este o veste bună pentru oricine.
Poţi merge foarte repede, poţi câştiga concursuri în viaţă. Există doar un mic obstacol pe care trebuie să-l pui la punct când ai un Ferrari: trebuie să
asiguri frâna. Astfel, vor învăţa autocontrolul pentru a-şi stăpâni ADHD-ul (Manual de bune practici pentru profesori…, 2009, p. 46).
Atributele pozitive ale ADHD includ: creativitatea, energia intensă, intuitivitatea, inventivitatea, tenacitatea, căldura sufletească, atitudinea
încrezătoare (uneori prea mult), flexibilitatea, sensibilitatea, abilitatea de a risca (uneori prea mult), loialitatea, bun simţ al umorului.
O prezentare în paralel a aspectelor negative, precum şi a celor pozitive ale persoanelor cu ADHD ar arăta astfel (Manual de bune practici
profesori…, 2009, p. 49):
21
ADHD ca suferinţă ADHD din perspectiva caracteristicilor naturale
adaptative
Lipsit de concentrare Monitorizează permanent mediul
Atenţie de scurtă durată, cu posibilitatea de a deveni
atenţie de lungă durată
Capabil să se pună în mişcare într-o clipă
Slab planificator, dezorganizat şi impulsiv (ia decizii
instantanee)
Flexibil, gata să schimbe strategia repede
Simţ distorsionat al timpului (nu este conştient de
timpul necesar pentru a face ceva)
Neobosit: capabil să conducă la nesfârşit, dar numai
dacă urmăreşte ceva
Nerăbdător Orientat spre rezultat: conştient în mod acut de
apropierea imediată a ţintei
Nu transformă adaptiv cuvintele în concepte şi invers
(poate avea sau un dizabilităţi de citire)
Vizual/gândire concretă, vede clar o ţintă tangibilă
chiar dacă nu este exprimabilă în cuvinte
Are dificultăţi să se conformeze instrucţiunilor Independent
Visează cu ochii deschişi Plictisit de sarcinile cotidiene; se bucură de idei noi, se
entuziasmează de „vânătoare”; a fi pe urmele prăzii
Acţionează fără să se gândească la consecinţe Doritor şi capabil de risc şi de confrunatre cu pericolul
Lipsit de graţie socială „Nu este timp de drăgălăşenii când avem de luat
decizii”
22
Nu toate persoanele cu ADHD au aceste trăsături, dar în măsura în care există „personalitate ADHD”, această listă a aspectelor pozitive descrie
partea pozitivă/avantajoasă a personalităţii ADHD (Manual de bune practici pentru părinţi şi copii diagnosticaţi cu ADHD, 2009, p. 58).
Bibliografie:
Proiectul Părinţi şi profesori împreună: Program de formare pentru părinţii şi profesorii elevilor cu ADHD, (2009), Manual de bune practici pentru
profesori care lucrează în clasă cu tineri diagnosticaţi cu tulburarea de déficit de atenţie şi hiperactivitate, Editura Educaţie 2000+, Bucureşti
Asociaţia Americană de Psihiatrie, (1994), Manual de statistică şi diagnostic a tulburărilor mintale – ediţia a IV-a
Prof. FETEA DIANA
23
După cum spunea L. Kanner, autismul infantil este o inaptitudine înnăscută de a reacționa adecvat în diverse situații și de a stabili relații firești
cu cei din jur.
Autiștii nu sunt parte integrantă a societății. Dificultatea lor de înțelegere a celorlalte minți îi plasează în exteriorul grupurilor, asociațiilor. În
varianta Asperger, autiștii nu pot interacționa social, dar pot stăpânii limbajul și pot trece testele de inteligență la nivel mediu și peste medie.
Autistii sunt un model de virtute. Ei nu pot minții, înșela, pretinde. Ei se instrăinează, nu pot comunica, nu se pot amuza, flecari, sau juca.
Individul dispune de mijloace de exprimare sonoră nearticulată ca râsul, oftatul, tusea semnificativă precum și foarte multe semnale acustice cu înțeles
bine determinat pentru care nu există o denumire.
Bătaia pe umăr, strângerea mâinii, îmbrățișarea, pălmuirea, sărutul și altele constituie elemente de limbaj tactil tot așa cum putem descoperii
elemente de comunicare cromatică in exteriorizarea sentimentelor de rușine sau mânie, prin modificarea culorii obrazului.
Ei nu pot empatiza cu celălalt. Nu poate simți durerea sau suferința celuilalt. Trebuie să studiem viața ființelor și nu creierul lor. Dacă observăm
suferința oamenilor, studiindu-le comportamentul, știm ce se află și-n creierul lor.
Biologic, omul are un creier mai evoluat ca al celorlalte animale, dar regulile biologice controleaă și comportamentul omului. Spre deosebire de
celelalte animale, omul se deosebește prin aceea că posedă mai multe semnale non-verbale ereditare sau educate.
Comunicarea reprezintă un mod de interacțiune psiho-socială prin care oamenii iși transmit impresii, idei, concepții prin mesaje ce produc schimburi
de informații cu scopul cultivării valorilor proprii și cunoașterii valorilor celorlalți. Ea se efectuează în sisteme și limbaje non-verbale complexe: limbaje
24
verbale însoțite de limbaje non-verbale, de simboluri, de alternanță, tonuri, ritmuri, tăceri folosite anume pentru împărtășirea unor semnificații cu scopul
recunoașterii ideilor și intereselor păstrarii unor legături și unor raporturi.
Autistul nu poate comunica, nu-și poate imagina trăirile celuilalt. Autiștii nu dispun de imaginație. Ei se orientează după indicatori perceptivi din
contextul real în care se desfășoară activitatea. Ei nu au o direcționare precisă, înaintează fragmentar, sacadat, cu stagnări și erori până la obținerea unui
rezultat oarecare.
Procesul de obținere, prin imaginație, a noului implică interacțiuni cu toate componentele sistemului psihic uman, cum ar fi: dorințele, aspirațiile,
profunzimea înțelegerii, orientările dominante, trăirile profunde ale evenimentelor, experiența proprie, dinamica temperamentală întreaga personalitate.
Astfel produsul imaginativ exprimă personalitatea, originalitatea acesteia și este el însuși original, fie în raport cu experiența, fie cu cea socială.
Autistii sunt ființe fără imaginație, fără personalitate. Nu se poate vorbi în cazul lor de conștiință, de intentionalitate sau de predicții. Nu pot fi
considerași ființe sociale....
BIBLIOGRAFIE:
Buică, B.C.- ,(2004),Bazele defectologiei,, Editura Aramis Print, București
Dennet, D. (1998)– „Tipuri Mentale. O incercare de intelegere a constiintei.” ,Editura Humanitas, Bucuresti, Trad. Parlog, Hortensia.
Popescu Neveanu, P. (1997)– „Psihologie” , Editura didactica si pedagogica, Bucuresti,
Solcan, R.M. (2000) – „Introducere in filosofia mintii din perspectiva stiintei cognitiei” , Editura Universitatii din Bucuresti.
Prof. ŢIG DIANA
25
“O bibliotecă este un loc de sănătate pentru spirit” ne spune un dicton elen, unde cartea este un dar pe care îl poți deschide
iar și iar.
Cartea e o făgăduință, o bucurie, o călătorie prin suflete, gânduri și frumuseți.
Copilul trebuie orientat, de la cea mai mică vârstă spre a cunoaște ce este biblioteca, ce poate oferi ea, cum îi poate fi de
ajutor în viitor, care e rolul unei cărți.
Lectura este o sursă prin care înveți arta cuvântului, alături de artă, muzică, este un mijloc eficient de educație și are rolul
de a contribui la formarea și dezvoltarea armonioasă a personalității copilului, la formarea unei atitudini proprii despre diverse
fenomene ale naturii și societății.
Lectura are un rol important în formarea și educarea elevilor, ne pune în legătură cu cei mai de seamă oameni de știință, artă
și literatură. Prin citirea unor cărți elevii află lucruri noi, își dezvoltă limbajul, descoperă evenimente și locuri noi, neîntâlnite, își
dezvoltă intelectul, dar pot și să desprindă învățături din cărțile citite. Lecturarea cărților de către elevi reprezintă o portiță de
evadare către lumea poveștilor, a basmelor, a cunoașterii despre lupta binelui cu răul.
Gustul pentru citit se formează de-a lungul anilor, prin exerciții variate. Odată consolidat gustul pentru citit devine o
necesitate pe viață.
Biblioteca C.Ș.E.I. ”Orizont” și-a propus să-l apropie pe elev, în mod conștient de universul cărții. Sunt copii care nu au o
bibliotecă acasă, dar atunci când calcă pentru prima dată pragul bibliotecii, sunt de-a dreptul fascinați de numărul mare de cărți.
Răsfoind paginile unei cărți sunt mai aproape de personajele îndrăgite din basme, legende, fabule și povestiri, pot poposi în epoci de
mult apuse, pot admira frumusețile naturii, pot trăi întâmplări pline de neprevăzut. Astfel se trezește în sufletele lor avide de
cunoaștere dorința de a se apropia de carte, dorința de a citi, dorința de a pătrunde de mici în universul liniștit al unei biblioteci.
26
Cărţile oferă modele de conduită, le dezvoltă simţul critic, îi informează, le îmbogăţeşte cultura. Cel mai sigur şi sincer
prieten e cartea. Cert este faptul că biblioteca este un remediu pentru minte, iar cărţile – remediu pentru suflet.
Prin urmare biblioteca este o oază de liniște și de frumos al sufletului, iar cartea-oglindă și popas al spiritului spre realizare.
Și așa cum spunea și marele înțelept Miron Costin: „Nu este alta, mai frumoasă şi mai de folos în toată viaţa omului zăbavă, decît cetitul cărţilor”.
Activitatea bibliotecii nu poate fi separată de celelalte activități din școală. Activitățile extrașcolare, în general, au cel mai
larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai eficiente modalități de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare, deoarece
sunt factorii educativi cei mai apreciați și mai accesibili sufletelor acestora. Ele contribuie la adâncirea și completarea procesului de
învățământ, la dezvoltarea înclinațiilor și aptitudinilor elevilor, la organizarea rațională și plăcută a timpului. Având un caracter
atractiv, elevii participă cu însuflețire și dăruire la astfel de activități.
În acest sens împreună cu Liceul de Arte Oradea am inițiat proiecte educaționale în domeniul muzicii și artelor plastice. În
24 februarie am sărbătorit Dragobetele prin cântec - patru eleve de la Liceul de Arte, coordonate de prof. Aurica Bonțu, au
interpretat melodii populare din diferite zone ale județului. Elevii clasei VII-a împreună cu d-na prof. Cruceru Loredana, au
realizat din lut diferite lucrări: animale, mărțișoare, căni și pandantive sub îndrumarea prof. Maghiar Anca, teh. Tuduc Cornelia, bibl. Marta Cătălina de la Liceul de Arte.
Buna dispoziție obținută în cadrul acestor activități are consecințe pozitive în educarea copiilor.
Bibl. LAZĂR CORNELIA
27
“Mama este inceputul tuturor inceputurilor.” Grigore Vieru “Mama este numele lui Dumnezeu pe buzele si in inimile copiilor.” William Makepeace Thackeray “Mama este banca la care ne depunem toate ranile si toate grijile.” Thomas De Witt Talmage “O mama nu este o persoana pe care sa te sprijini, ci o persoana care face sprijinul necesar.” Dorothy Canfield Fisher “O mama buna pretuieste cat o suta de profesori”. Johann Friedrich Herbart “Adevarata mama nu este cea care-i da viata copilului, ci buna crestere.” Sfantul Ioan Gura de Aur “Nu cartile cresc oameni, ci mamele.” August Strindberg “Cand esti mama, nu esti niciodata cu adevarat singura in gandurile tale. O mama trebuie intotdeauna sa se gandeasca de doua
ori: o data pentru ea si o data pentru copilul ei.” Sophia Loren “Inima mamei este sala de clasa a copilului.” Henry Ward Beecher “Tot ce sunt sau ce sper sa devin ii datorez ingerului care a fost mama.” Abraham Lincoln
“Mama, ideal de femeie, fermecator si venerat.” Lev Tolstoi “Poate ca pe nimeni nu chinuim atat de mult ca pe propria noastra mama; poate ca fiindca nici o dragoste nu sacrificam mai
putin: atat de siguri suntem ca ne-a fost data pentru totdeauna si ca intotdeauna ne va ierta.” Jacinto Benavente “Exista o fiinta minunata fata de care vom ramane intotdeauna datori: mama.”Nikolai Alexeevich Ostrovsky “Sotia este necesara pentru un sfat bun, soacra pentru o primire buna, dar nimeni nu este ca o dulce mama.” Lev Tolstoi “Inima mamei este un adanc abis la capatul caruia gasesti de fiecare data iertare.” Honore de Balzac “Ruga mamei apara de orice primejdie pe apa si pe uscat.” N. Gogol “Mamele au o varsta unica, nu exista mame tinere, mame batrane, mame frumoase sau urate. Exista doar mame.” Alba de
Cespedes “Multe minuni sunt în univers, dar capodopera creatiunii e tot inima unei mame.” E Bersot
28
“Inima de mama e singurul loc din lume unde va puteti refugia, chiar cand parul va e carunt. Ferice de aceia carora le mai
traieste mama.” Ad. Stifter “Pentru mame nu exista spatiu: o adevarata mama presimte si-si vede copilul de la un pol al pamantului la altul.” Honore de
Balzac “Dragostea de mama e cel mai puternic si cel mai statornic sentiment al femeii.” Bautain “Profesorii buni fac scolari buni; numai mamele bune fac oameni buni.” Aime Martin “Numai o mama stie ce înseamna a iubi si a fi fericit.” Chamisso “Viitorul unui copil este totdeauna fapta mamei sale.” Napoleon I “Ce puternica e iubirea de mama! Chiar daca vede rautate din partea copiilor ei, ea indura cu resemnare, dar nu-i poate
dusmani si uri.” Sofocle “O mama e acea persoana care poate lua locul oricui, dar nu poate fi inlocuita cu nimeni.” Cardinal Mermillod “Mama este comoara dumnezeiasca, o comoara pe care nici un om n-ar indrazni s-o targuiasca.” Helen Hunt Jackson “Munca oamenilor se masoara cu ziua, dar munca unei mame nu se sfarseste niciodata.” Anonim “Nimic nu se compara cu-mbratisarea unei mame.” Adabella Radici “O mama isi poate tine doar o vreme copilul de mana, dar din inima nu-i da drumul pana la sfarsitul vietii.” Anonim
Prof. BREHOI LENUŢA
29
Educarea unui copil cu hiperactivitate poate fi un efort imens (Fischer, 1990) şi contextul social, familial este trasătura cheie a evaluării
clinice, pe lângă părinţii care au avut antecedente pe care le-au asociat cu copilul lor hiperactiv (alcolism, depresie). Dacă disfuncţiile părinţilor sunt
suficient de severe, este indicat trimiterea lor la un serviciu mental pentru adulţi, în cazul în care persoana implicată în tratarea copilului nu are
pregătirea necesară pentru a interveni în problemele părinţilor. Acest tratament trebuie făcut înainte ca părintele să adere la programul de intervenţie
asupra comportamentului copilului.
În general, în educarea părinţilor despre ADHD, sunt oferite informatii despre simptome, etiologie, prognoza si optiuni pentru tratament
(Taylor et al 1998). Cărţi de excepţie pentru părinţii copiilor cu ADHD sunt disponibile în librării. Aceste surse suplimentare de informaţie pot fi
folositoare, dar nu vor înlocui dialogul deschis între profesionişti şi îngrijitori. Mulţi părinţi apreciază şansa de a participa la întâlniri cu alţi părinţi ai
căror copii au ADHD. O cantitate mare de informaţii despre ADHD se gaseşte pe Internet. Părinţii trebuie avertizaţi despre varietatea informaţiilor care
pot provoca confuzii şi conflicte cu privire la tulburare şi diferitele forme de tratament. Când apar asemenea probleme părinţii trebuie îndrumaţi şi
încurajaţi să discute cu un profesionist.
Formele curente de învăţare a tehnicilor de tratare a copiilor cu ADHD pot lua mai multe aspecte. Pentru lucrul cu părinţii şi copiii lor, profesioniţtii
folosesc trei manuale bine cunoscute de educare a părinţilor ( Forehand & McMahon 1981, Paterson 1982, Barkley 1997). Programele prezentate se
adresează copiilor cu vârste cuprinse intre 3 şi 11 ani care prezintă comportamente noncompliante, dar nu au probleme emoţionale semnificative.
Paşii generali în instruirea părinţilor ce au copii cu ADHD includ următoarele:
a) identificarea situaţiilor problematice şi comportamentele care apar datorită lor;
b) identificarea consecinţelor, atât pozitive cât şi negative ;
c) luarea în considerare a relaţiei părinte-copil;
30
d) învăţarea de către părinţi a unor metode practice şi efective de a comunica expectanţele lor cu privire la comportamentul copiilor, întărind
comportamentele pozitive şi reducându-le pe cele negative. În multe familii se produce un dezechilibru între nivelul scazut al consecinţelor
pozitive urmate de comportamente dezirabile şi dintre nivelul relativ ridicat al frecvenţei ţi/sau intensităţii consecinţelor negative ce urmează
comportamentelor indezirabile, problematice.
Dintre sursele de instruire ale părinţilor disponibile, validate empiric, cel mai răspândit este pogramul cu 10 pasi (Barkley, 1995). Cercetările indică că
programul aduce îmbunătăţiri în simptomatologia ADHD, crescând stima de sine şi nivelul de competenţă al părinţilor şi scăzând stresul parental
(Anastopoulos et al, 1993). Mecanismele exacte prin care se obţin rezultatele nu sunt clare, totuşi o ipoteză susţine că achiziţionarea abilităţilor de
educare permit părinţilor o rezolvare mai eficientă a dificultăţilor comportamentale iar comportamentul copilului este privit cu mai puţină severitate
(Anastopoulos et al 1993). Abilităţile ce sunt învăţate şi practicate în clinică, părinţii trebuie să le folosească şi acasă. Monitorizarea permanentă a
comportamentului copilului şi al părinţilor este adesea cerută. Aceste programe de training presupun implicarea activă şi permanentă. Problemele
psihopatologice sau neînţelegerile dintre părinţi pot impiedica buna desfaşurare a programului. De aceea, acestea sunt identificate înainte de începerea
programului.
Prof. DOROGHI MIHAELA
31
Teacher: UNGUR-BREHOI CARMEN
School: Liceul de Arte Oradea
Date: 11th May 2015
Grade: 0
Number of students: 30
Level: Beginners
Unit : Fruits and vegetables
Topic: Food
Type of lesson: mixed
Skills: speaking, writing, listening
Teaching methods: conversation, explanation, dialogue, exercise, game
Teaching techniques: listening, repeating, oral dialogues, colouring, game
Classroom interaction: individual work, group - work
Teaching aids/materials: blackboard, chalk, flashcard, worksheet, stickers, crayons, boards, game, the computer, Internet
Vocabulary: fruits, vegetables, apple, pear, banana, orange, potato, tomato, pepper, carrot, tree, ground
Time: 50 minutes
32
Aims:
to get the students involved in the topic;
to provide new vocabulary;
to develop students’ communication skills.
to develop students’ listening skills;
to develop students’ writing skills;
Sub Aims:
- to answer simple questions
- to participate in conversation
Personal Aims:
- to encourage communication
- to have fun
Assumptions: The students may:
- be familiar with vocabulary related to the topic
- have difficulty in pronouncing the words correctly
Anticipated Problems:
- to have a proper pronunciation
- to communicate in English
Solutions:
33
- to practice the pronunciation of the new words
- to encourage communication
By the end of the lesson my students will be able to:
- understand
- communicate Evaluation: - continue - through activities, observation, error correction
-final - through feed-back
Stage of lesson/
Timing
Teacher’s activity Students’ activity Interac
tion
Skills and
methods
Materials
used
Aims
1.Organizational
moment / 2 min.
Teacher enters the class, greets the students,
and then T asks if there are any absentees.
Then writes the date on the blackboard.
The students greet the
teacher and tell the absentees
if there are any.
T –Ss - speaking
-
questioning
-
blackboar
d
- chalk
-to assure the introductive
Part of the lesson.
2.Warm – up /
Checking the
previous knowledge
and the homework
3 min
The T asks the Ss if they like fruits.
The T asks Ss to name the fruits that they
know.
The Ss answer they like
fruits.
The Ss name the fruits that
they already learned about
during the previous lesson.
T – Ss
Ss
alone
- speaking
- listening
- to assure the transition between the Organizational Moment and the Checking of Previous Knowledge. - to revive the spirit of the class and assure a proper atmosphere for the lesson.
3.Presentation of
the new topic/ 2
min
Once they have remembered about the fruits,
the T tells the Ss that they will move on to
speak about the other fruits, but also about
The Ss listens to the T. T – Ss
- speaking
- listening
-
blackboar
d
- to inform Ss about the
Topic they are going to
learn.
34
vegetables. Thus, the T writes the title on the
blackboard: “Fruits and vegetables”.
-
chalk
-to capture the Ss` interest
and attention.
4.Introducing new
vocabulary / 8 min
T shows Ss flashcards with fruits and
vegetables and asks them to repeat the words
they hear.
T repeats the grammar structure:
“I like…”
The Ss listen to the T and
repeat after her.
Ss repeat after the T the
grammar structure “I like…”
T – Ss
Ss
alone
- speaking
- listening
-
flashcards
Appendix
1
- to facilitate the acquisition of the new vocabulary and topic - to familiarize with the words - to consolidate grammar structure “I like”
5. Vocabulary
practice and / 10
min
T shows Ss a basket with worksheets stickers,
representing fruits and vegetables that Ss will
have to colour.
T let the Ss pick up a fruit/vegetable.
T repeats the formula “I have a … It is a
fruit/vegetable”
Ss receive the worksheets
stickers and work
individually.
Ss repeat after the T the
formula “I have a … It is a
fruit/vegetable”
T – Ss
Ss
alone
- reading
- writing
-
worksheet
s stickers
Appendix
2
- crayons
- to consolidate grammar
structure
“I have…It is a fruit/
vegetable”
- to connect the image and
the word
-to develop their
creativeness
and imagination
- to work by their own
- to put the Ss in the
situation
35
of using the new acquired
topic.
6. Practice of the
new notions – game
/ 10 min
The T tells the Ss that fruits grow on trees
and vegetables grow on the ground.
T shows children two boards that represent a
tree and the grown.
T tell Ss the rules of the game: there will be 8
teams, 4 of fruits and 4 of vegetables learned
previously. Each team is form of 3-4 Ss, of the
same fruit or vegetable, coloured before. A
team of fruit will compete with a team of
vegetable in sticking its worksheet of the
board representing the tree/ the ground.
T keeps score
Ss repeat after the teacher
that fruits grow on trees and
vegetables grow on the
ground.
Ss observe the two boards
that represent a tree and the
grown.
Ss listen to the teacher’s
explanations.
Ss group into teams of fruits
and vegetables.
Ss compete in sticking their
worksheets on the tree/ on
the ground faster.
T – Ss
Ss
groups
- listening
- speaking
- playing
-
worksheet
s stickers
- the 2
boards
-to consolidate and use the
new acquired topic
- to make children enjoy
the activity and to have
fun in English
7.Activity of
consolidation the
T will open the computer and will put
cartoons and songs in English on the topic
Ss will watch the cartoons
and the songs in English
T
Whole
-listening
-observing
-
computer
- to consolidate the new
acquired information
36
new knowledge / 8
min
Fruits and vegetables. class - the
Internet
- to help Ss relax
- to memorize the new
vocabulary through fun,
familiar activities for this
age, i.e.cartoons and songs
8. Vocabulary
rehearsal/ 4 min
T repeats the new vocabulary loud and will ask children to repeat chorally/separately each word. T repeats vocabulary from previous lessons (colors, numbers, fruits…)
Ss listent to the T and repeat chorally/separately each word
T-Ss
Ss-T
-listening
-speaking
flashcards - to consolidate the new
acquired information
9.Evaluation/
2 min
T appreciates Ss` activity both verbally -praising the activity of the Ss- and also by rewarding them with fruits.
Ss receive the fruits.
The Ss also say “Good-bye”
to the teacher.
T – Ss
- listening
- speaking
-to increase Ss` self-confidence and encourage them in their study of English.
10.Conclusions / 1
min
The teacher says “Good-bye” and leaves the
classroom.
Ss response. T-Ss
Ss-T
speaking
listening
Prof. UNGUR – BREHOI CARMEN
37
În fiecare secundă 8 persoane îşi creează cont pe Facebook! Reţeaua de socializare a ajuns astfel la sfârşitul anului 2014 la 585 milioane de utilizatori. Facebook, adică ,,cartea cu chipri,, în limba română, a fost creată de către Mark Zuckerberg, student la acea vreme la prestigioasa Universitate din Statele Unite, Harvard. Facebook a fost mai întâi o reţea de socializare destinată studenţilor de la universităţile de top americane. Verificarea apartenenţei la universitate se făcea prin adresa de poştă electronică (e-mail) a studentului, dar începând din septembrie 2006 reţeaua s-a extins şi a fost accesibilă tuturor. Imediat Facebook a devenit foarte populară, dar şi controversată. Prin intermediul acestei reţele au fost provocate şi coordinate unele manifestaţii protestatare din Republica Moldova şi recent din Orientul Mijlociu. În timpul apogeului protestelor din Egipt, 20 milioane de egipteni erau on-line. De la crearea sa Facebook a făcut obiectul unei controverse privind respectul vieţii private a utilizatorilor. Mulţi dintre ei nu cunosc carta facebook, care indică ca Facebook poate recolta informaţii despre membrii săi şi din surse exterioare reţelei, cum ar fi: ziarele, blogurile sau orice alte surse din cuprinsul Internetului. Informaţiile despre utilizatori sunt colectate într-o bază de date şi permite clienţilor săi (plătitori) să adreseze mesajele lor publicitare cu mai mult succes, cunoscând comportamentul de consum al utilizatorilor. Graţie reclamelor de la facebook site-urile terţilor pot folosi informaţiile adunate pentru a trimite publicitate ţintită în funcţie de profilul utilizatorului: aceste mesaje pot face uz, de exemplu, de date despre sexualitatea, nivelul studiilor, opiniile politice, religia, locurile de muncă sau posturi ocupate de utilizatori. Securitatea conturilor de Facebook a fost intens dezbătută în ultima perioadă, însă cu toate acestea mulţi nu sunt interesaţi de aceste setări, fie pentru că nu se tem de furtul datelor personale, fie pentru că pur şi simplu nu ştiu cum şi de unde pot face acest lucru. Este foarte important să controlăm ceea ce publicăm şi mai
38
ales cui permitem să ne vizualizeze profilul. În această privinţă Facebook oferă mai multe opţiuni, şi anume: puteţi împărţi conţinutul dumneavoastră cu ,,toată lumea,, , cu ,,prietenii prietenilor,, sau ,,doar cu prietenii,, . Reţeaua de socializare permite o comunicare neîntreruptă, utilizatorul dorind mereu să intre pe contul său, pentru a nu pierde firul evenimentelor, pentru a nu fi frustrat. Nu poţi discerne informaţiile adevărate de cele false decât citindu-le, acest lucru necesită timp şi trebuie să rămâi mereu setat la rtimul cu care se succed postările pe Facebook, aşa încât ajungi un abil ,,controlor de trafic,, al mesajelor virtuale. Trebuie să avem grijă să nu înlocuim spaţiul virtual cu cel real, copiii şi tinerii fiind cei mai vulnerabili. Dacă ei se împrietenesc cu oameni necunoscuţi, atunci Facebook poate deveni periculos şi deschide calea către violenţă cyber, influenţe reale şi pericole neprevăzute. Din acest motiv factorii educaţionali împreună cu părinţii trebuie să se implice mai mult în viaţa tinerilor pentru a-i învăţa cum să utilizeze spaţiul virtual responsabil. Un site care merită vizitat în acest sens este: http://www.sigur.info/.
Prof. POPA FELICIA ANCA
39
Ghioceii, freziile, brebeneii, violetele sau zambilele se numără printre florile care vestesc primăvara. Mai târziu îşi fac apariţia şi narcisele galbene sau albe, lăcrimioarele, lalelele, liliacul şi bujorii. Ghioceii sunt un simbol arhicunoscut al primăverii. Sunt originari din Europa şi Asia şi au o poveste interesantă. Astfel, în unele religii, ghioceii reprezintă un semn al încheierii suferinţei sau un semn de bunăvointă din partea zeilor care promit vremuri mai bune. Conform unor legende creştine, după alungarea lui Adam şi a Evei din Rai, un înger a transformat fulgii de zăpadă în flori de ghiocei. De fapt florile simbolizează speranţa şi posibilitatea izbăvirii de păcat. O altă legendă, de pe meleaguri moldoveneşti spune că frumoasa Primăvară s-a tăiat la deget în lupta cu Iarna, care nu dorea să-i cedeze locul. Picăturile de sânge
au căzut pe pământ, în zăpada care s-a topit. În scurt timp, în acel loc a răsărit primul ghiocel, ca simbol al victoriei Primăverii asupra Iernii.
Freziile, pe de altă parte, sunt originare din sudul Africii şi au fost importante pentru pentru prima dată în Europa la sfârşitul secolului al XIX-lea. Dintre cele paisprezece specii, doisprezece provin din Capul Bunei Speranţe, iar celelalte două din Africa tropicală. În 1886, botanistul Friedrich Ecklon a denumit această plantă în onoarea medicului german Heinrich Theodor Freese. Aceste flori sunt cultivate deseori pentru parfumul lor îmbietor şi aspectul delicat. O altă floare ce vesteşte primăvara, este zambila. Aceasta are o conotaţie diferită faţă de alte flori, grecii numind-o hyacinthus, nume aparţinând unei plante preţioase. Cu alte cuvinte, zambilele pot fi interpretate ca nişte ,,bijuterii,, printre celelalte
40
plante. În plus, zambilele sunt asociate cu atribute precum: amabilitatea, tandreţea sau bunătatea. Ca flori ale primăverii poartă simbolul vieţii, ce renaşte după multe greutăţi. Mai spre mijlocul primăverii apar lalelele, care îşi trag numele de la lexemul ,,turban,, , datorită formei lor. Iubesc soarele, însă trebuie ferite de temperaturi ridicate. Provin din Olanda şi datorită frumuseţii lor se numără printre florie asociate dragostei – pasiune. Din punct de vedere simbolic, lalelele reprezintă constanţa şi trăinicia sentimentelor, în ciuda diferitelor obstacole întâlnite. Totuşi, având în vedere faptul că au o frumuseţe trecătoare, pot simboliza şi autoamăgirea, ignorarea realităţii,
iluzia sau încăpăţânarea.
Prof. POPA FELICIA ANCA
41
METODĂ EFICIENTĂ PENTRU ACTUL ÎNVĂŢĂRII
Jocul prin definiție, reprezintă o activitate fizică sau mentală fără finalitate practică și căreia i te dedici din pură plăcere.
El are o importanță hotărâtoare pentru dezvoltarea psihică a copilului. Psihologia și pedagogia au recunoscut faptul că jocul nu
este doar apanajul vârstelor mici ci și modul prin care adulții își manifestă liber „copilul din ei”. Alături de învățare, muncă și
creație, jocul reprezintă una din modalitățille esențiale prin care omul se raportează la realitatea înconjurătoare. Prin joc, copilul
învață și se dezvoltă totodată.
Jocul didactic este o activitate didactică dirijată, dar și o metodă didactică. Acesta îmbină elementul instructiv-educativ cu cel
distractiv. În jocul didactic sunt implicate următoarele procese psihice: gândirea cu operațiile ei (analiză, sinteză, comparație...);
memoria; atenția și spiritul de observație; voința; imaginația; limbajul.
Jocul didactic este un tip de joc prin care educatorul consolidează, precizează și verifică cunoștințele predate elevilor, le
îmbogățește sfera de cunoștințe. Conținutul, sarcina didactică, regulile și acțiunile de joc conferă jocului didactic un caracter specific, înlesnind rezolvarea problemelor puse copiilor.
Jocul este definit de J. Piaget ca ”pol al exercițiilor funcționale în cursul
dezvoltării individului”, celălalt pol fiind ”exercițiul neludic, când subiectul învață să învețe într-un context de adaptare cognitivă
și nu numai de joc. Prin el se precizează, se consolidează, se sintetizează, se evaluează și se îmbogățesc cunoștințele copiilor,
42
acestea sunt valorificate în contexte noi, inedite. Spre deosebire de alte tipuri de jocuri, jocul didactic are o structura aparte. Elementele componente ale acestuia sunt: scopul jocului, conţinutul jocului, sarcina didactică, regulile jocului, elementele de joc. Lecţiile desfăşurate în totalitate prin joc, cât şi cele înviorate cu jocuri didactice susţin efortul elevilor, menţinându-i mereu atenţi şi reducând gradul de oboseală. Prin libertatea de gândire şi acţiune, prin încrederea în puterile proprii, prin iniţiativă şi cutezanţă, jocurile didactice devin pe cât de valoroase, pe atât de plăcute. Prin joc se dezvoltă curajul, perseverenţa, dârzenia, competiţia, corectitudinea, disciplina, precum şi spiritul de cooperare, de viaţă în colectiv şi de comportare civilizată. Datorită caracterului său formativ, jocul influenţează dezvoltarea personalităţii elevului. Prin acesta le cultivăm elevilor dragostea pentru studiu, le stimulăm efortul susţinut şi îi determinam să lucreze cu plăcere, cu interes, atât în oră, cât şi în afara ei.Utilizându-l frecvent în activităţile de la clasă, îmbinând ineditul cu plăcutul, am constatat că activitatea devine mai interesantă, mai atractivă.
După ce am observat că activitatea preferată a copiilor este joaca, de ce să nu alăturăm procesului de învățare pe cel al jocului,
pentru a crea un alt tip de experiență de învățare? Experiența învățării prin joacă poate deveni o provocare și poate deschide o
întreagă lume de explorare și descoperire. Un mod de a dezvolta simțul dorinței și nevoia de invățare la copii este generarea de
stimuli față de lucrurile care îi interesează în realitate, permițându-le să experimenteze și astfel, procesul de învățare să devină o
activitate însemnată pentru ei. Combinarea învățării cu joaca și jocurile este importantă nu doar pentru amuzamentul și plăcerea ce
le înconjoară, ci și pentru beneficiile pe care jocurile le poartă, și anume că ele pot contribui și aduce o valoare adițională învățării în sine. Închei această concluzie citându-l pe Ioan Cerghit în acest sens:”încorporate în activitatea didactică, elementele de joc
imprimă un caracter mai viu și mai atrăgător, aduc varietate și o stare de bună dispoziție, de veselie și de bucurie, de divertisment și
de destindere, ceea ce previne apariția monotoniei și a plictiselii, a oboselii” .
” Jocul este și o pregătire pentru viața de mai târziu, dar mai presus de toate, el este însăși viața copilului” (Mc. Dougall)
Prof. CRUCERU LOREDANA
43
Jocul „Fă ce îţi spun!”
Scopul: identificarea părţilor propriului corp. Obiective operaţionale: să arate diferite părţi ale corpului, să execute la comandă verbală diferite mişcări. Desfăşurarea jocului Propunătorul cere copiilor să aşeze mâna dreaptă pe ochiul drept, pe ochiul stâng, pe genunchiul drept, pe genunchiul stâng. Să aşeze mâna stângă pe cotul drept, pe piciorul drept. Să aşeze simultan mâna stângă pe ochiul drept şi dreapta pe ochiul stâng, şi aşa mai departe pentru alte părţi ale corpului. Se lovesc cele două mâini una de alta, apoi genunchiul stâng cu mâna dreaptă, din nou cele două mâini împreună, apoi mâna stângă loveşte genunchiul drept, cele două mâini se lovesc împreună, etc. Combinaţiile pot fi variate la nesfârşit. Adaptarea unei melodii care să ritmeze loviturile face ca participarea elevilor să fie şi mai totală. Jocul „Din bucăţele” Scopul: reconstituirea unui obiect din părţile lui componente. Obiective operaţionale: să asambleze, să reconstituie imaginea desenată a corpului uman din bucăţele tăiate. Resurse didactice: un plic cu toate elementele necesare pentru fiecare elev, desenul corpului uman pe care trebuie să-l reconstituie elevii. Desfăşurarea jocului Cadrul didactic va împărţi tuturor elevilor câte un plic care conţine bucăţele tăiate ale unui desen ce reprezintă corpul uman. Propunătorul va arăta elevilor desenul corpului uman pe care trebuie să-l obţină ei asamblând bucăţelele tăiate din plic. Se va stabili timpul de lucru . Acest joc se poate desfăşura şi sub formă de concurs. Numele elevilor va fi scris pe tablă şi în funcţie de rapiditatea şi corectitudinea executării sarcinii vor fi câştigătorii concursului. Locul I va fi elevul care în cel mai scurt timp a reconstituit corect imaginea desenată a corpului uman.
44
Jocul „Să aşezăm masa”
Scopul: recunoaşterea poziţiei obiectelor faţă pe propriul corp şi stabilirea relaţiilor dintre ele. Obiective operaţionale: să pună masa, să aşeze corect farfuriile şi tacâmurile. Resurse didactice: set de menaj pentru păpuşă. Desfăşurarea jocului Propunătorul cere copiilor să pună masa, să aşeze farfuriile, apoi cuţitele şi lingurile la dreapta şi furculiţele la stânga. Fiecare copil aranjează un tacâm complet, adoptând poziţia care îi este mai uşoară. Un copil aşează masa cu patru tacâmuri fără să-şi schimbe locul fixat. Ceilalţi copii controlează dacă masa este pusă corect, aşezându-se în chip de consemn. Pentru a corecta greşelile este invitat copilul care a pus masa să se aşeze în faţa fiecărei farfurii. Jocul „Numeşte-mă!” Scopul: denumirea şi identificarea obiectelor de igienă (îmbrăcăminte, încălţăminte etc.) Obiective operaţionale: să denumească corect obiectele de igienă prezentate în mod natural şi imagistic. Resurse didactice: săpun, prosop, pastă şi periuţă de dinţi, piaptăn, perie pentru păr, şampon, unghieră, forfecuţă pentru unghii, periuţă pentru unghii, hârtie igienică, batistă, şerveţele din hârtie, imagini, desene cu unele obiecte de igienă. Desfăşurarea jocului Cadrul didactic va prezenta elevilor pe rând obiectele de igienă şi le va cere să le denumească. El va arăta elevilor obiectul şi va spune unui elev: „ Numeşte-mă!”. După ce s-au terminat de numit toate obiectele prezentate în stare naturală, propunătorul va cere elevilor să denumească obiectele prezentate imagistic. Acest joc se poate organiza şi sub formă de concurs, individual sau pe grupe în funcţie de numărul elevilor. Fiecare elev (grupă) primeşte câte o bulină roşie pentru fiecare răspuns corect. La sfârşit se numără câte buline are fiecare elev (grupă). Câştigător este elevul (grupa) care totalizează cele mai multe buline. Jocul „Săculeţul fermecat” Scopul: identificarea şi denumirea corectă a unor obiecte, în absenţa vederii, prin pipăit. Obiective operaţionale: să identifice şi să denumească corect fructele aflate în săculeţ, în absenţa vederii, prin pipăit. Resurse didactice: mere, pere, nuci, prune, struguri, gutui, portocale, banane, mandarine, kiwi, lămâi, săculeţ, o basma sau un fular. Desfăşurarea jocului Propunătorul va arăta elevilor fructele pe care le va pune în săculeţ. El va lega la ochi câte un elev şi îi va cere să ia în mână câte un fruct, să-l pipăie, să-l denumească şi apoi să-l scoată afară din săculeţ pentru a putea fi verificat de clasă dacă a denumit corect fructul. Dacă a ghicit denumirea fructului va fi dezlegat de la ochi şi va continua jocul un alt elev, dacă nu a ghicit mai are dreptul la două încercări după care este eliminat din joc.
45
După ce toţi elevii au fost legaţi la ochi şi puşi să denumească fructele, elevii care au fost eliminaţi din joc vor primi pedepse hazlii. Jocul se poate organiza şi sub formă de concurs, pe grupe. La fiecare răspuns corect, grupa primeşte un punct, la fiecare răspuns incorect i se scade câte un punct. Câştigă grupa care totalizează mai multe puncte. Jocul „Ineluşul” Scopul: cunoaşterea părţii drepte şi stângi a propriului corp, cunoaşterea prenumelui colegilor din clasă Obiective operaţionale: să-şi identifice corect mâna dreaptă şi stângă, să spună corect prenumele colegilor. Resurse didactice: un inel sau un cerculeţ din metal. Desfăşurarea jocului Copiii sunt aşezaţi în formaţie de cerc, cu faţa spre interior şi dau din mână în mână un inel în timp ce spun următoarele versuri : „Iau cu dreapta, dau cu stânga Iau cu dreapta, dau cu stânga Stop! Inelul s-a oprit De la cine l-ai primit?” Copilul cu inelul în mână îşi va numi colegul din dreapta sa. El mai poare fi întrebat: „Cerculeţul îi vei da Cine e la stânga ta?” Jocul se repetă de mai multe ori pentru a da posibilitatea tuturor elevilor să răspundă la întrebările jocului.
Înv. BONDAR VIORICA
46
Omul, la venirea sa pe lume, este înzestrat de divinitate, deopotrivă, cu trup şi suflet. Din punctul acesta de vedere, toţi beneficiem de o egalitate, să-i spunem „primară” la început. Însă adevăratele dificultăţi apar atunci când se înregistrează deficienţe ce ţin atât de structura fizică a omului cât şi de cea psihică. Din momentul acela, cerinţele de subzistenţă a persoanei în cauză se modifică, acesta devenind totodată purtătoare a peceţii de „ persoană cu cerinţe speciale”. Şi ,totuşi, fără a putea fi culpabilă de destinul său, acea persoană are nevoie de o şansă pentru a putea deveni parte integrantă a societăţii.
Ceea ce îl însoţeşte de la naştere pe om, îl modelează şi spiritualizează pe tot parcursul vieţii sale, este educaţia. Prin urmare, tot educaţia este chemată să-şi lase amprenta şi asupra procesului de devenire „a persoanelor cu cerinţe educative speciale”(CES). În sistemul actual de educaţie , cadrele didactice trebuie să se raporteze la cei pe care îi educă, să stabilescă relaţii de cooperare cu elevii. Ei nu educă numai de la catedră, în clasă, ci prin fiecare contact relaţional cu copiii şi părinţii, desfăşoară o muncă de creştere şi dezvoltare, de conducere şi direcţionare. Activitatea cadrelor didactice se desfăşoară în faţa unor individualităţi psihice umane în formare. De aici derivă necesitatea unei maxime responsabilităţi faţă de comportamentele şi intervenţia educatorului. Fiind figura centrală pentru elevi, cadrul didactic capătă şi alte roluri de influenţă educativă. Astfel, el adaugă noi comportamente în activitatea cu clasa.
Întâmplător, şcoala în care îmi desfăşor activitatea este cea specială, Când am început să lucrez mi-am dat seama că realitatea este cu totul alta decât cea imginată pe băncile şcolii.
În ultimii ani populaţia şcolară din învăţământul special este formată din copii cu deficienţe severe, aceştia se încadrează în rândul persoanelor care au nevoie de asistent personal, nu pot fi lasaţi nici o clipă nesupravegheaţi.
Pentru a cunoaşte mai bine aceşti copii voi prezenta în continuare tabloul psihopatologic al copiilor cu deficienţe severe, aşa cum a fost întocmit de specialişti:
-sunt capabili să achiziţioneze un volum minim de cunoştinţe, dar insuficiente pentru o şcolarizare corespunzătoare şi pentru asigurarea unei activităţi independente;
-sunt instruibili până la un anumit punct, fără a fi în măsură să ajungă la un grad de automatizare, dependenţi de unele seevicii şi cu o minimă capacitate de autoprotecţie împotriva unor pericole obişnuite;
47
-vocabularul este restrâns la cuvinte uzuale, vorbirea imperfectă, cu numeroase agramatisme, prezintă frecvente tulburări de articulaţie, prin
definiţie ei nu reuşesc să-şi însuşească citit-scrisul, iar dacă totuşi ajung la această performanţă, deprindera este mecanică; -gândirea lor este concretă, situaţională; -atenţia se caracterizează printr-un grad crescut de instabilitate iar memoria de regulă este diminuată, -din punct de vedere afectiv, prezintă un grad accentuat de imaturitate şi labilitate manifestate prin crize de plâns, negativism faţă de anturaj,
indiferenţă, izolare, ataşament exagerat făţă de persoanele care se ocupă de ei, puerilism, ostilitate, au o mare nevoie de securitate iar în situaţii de abandon din partea părinţilor, prezintă conduite reactive pe fondul cărora se pot dezvolta structuri mintale obsesive, fobice sau hipocondrice, depresii, anxioase care pot culmina cu acţiuni autoagresive sau heteroagresive;
Elevii cu CES au nevoie de cadre didactice care înţeleg modul lor de învăţare, se pot adapta ritmului acestora şi îi pot orienta să-şi depăşescă dificultăţile fără a-i desconsidera. Atitudinea şi acţiunea cadrului didactic faţă de aceşti elevi este determinată de înţelegerea următoarei teze fundamentale domeniului în discuţie: fiecare elev este unic şi are valoarea sa indiferent de problemele care le prezintă în procesul de învăţare. Învăţarea este şi ea unică la fiecare elev în funcţie de stilul, ritmul, nivelul său de învăţare şi dezvoltare, caracteristicile şi particularităţile sale, experienţa anterioară.
O acţiune educativă eficientă cere aplicarea unor moduri diferenţiate de organizare a activităţii de învăţare a copiilor. Criteriul de clasificarea acestor moduri de organizare se referă la factorul care are rol activ, predominant, în procesul educaţional, având ca parametri: fiecare copil individual, grupe de copii şi colectivul clasei.
Organizarea pe grupe mici de copii este cea mai potrivită deoarece ţine cont de nivelul de înşelegere al fiecăruia şi dacă este cazul de deficienţele asociate. Acest mod de organizareare are în vedere ritmul de lucru al copiilor şi are avantajul de a pune copii în situaţia de a rezolva o sarcină în grup. În acest mod se rezolvă probleme legate de socializare, relaţionare, întrajutorare.
Pentru a îmbunătăţi comunicarea cu copiii echipa de la clasă organizăm activităţi cum ar fi : meloterapia, Terapia Sherborn, Terapia ABA, tehnicile de arte combinate.
Stimularea prin artă combinată este o metodă de intervenţie recuperatorie care presupune realizarea unor activităţi de stimulare prin artă, muzică, mişcare joc, poveşti, teatru şi lucru manual. În lucrul cu elevii cu CES fiecare specialist , utilizează anumite elemente din stimularea prin artă combinată; fie că este vorba de folosire a muzicii pentru a obţine relaxare, fie că este vorba de folosirea jocului pentru a atrage şi motiva beneficiarul, fie că este vorba de folosirea desenului în scopul de a învăţa culorile, formele şi mărimile. Ceea ce urmăreşte această tehnică este realizarea unei intervenţii structurate, utilizând sesiuni de stimulare prin artă, muzică, mişcare, într-o manieră originală de îmbinare, în funcţie de obiectivele urmărite şi de particularităţle psihice ale copiilor
Câteva din obiectivele urmărite în stimularea prin artă combinată ar putea fi:
48
corectarea consolidarea deprinderilor motrice de bază;
corectarea atitudinilor vicioase şi evitarea apariţiei deviaţiilor,
creşterea autonomiei personale;
dezvoltarea moticităţii generale;
însuşirea corectă a schemei corporale;
scăderea frecvenţei/dispariţia unor mişcări stereotipice;
creşterea achiziţiilor cognitive;
redarea în desen a formelor şi culorilor;
dispariţia unor stereotipii verbale;
creşterea gradului de sociabilitate;
susţinerea afectivă şi furnizarea de reguli de respectat;
creşterea gradului de securizare afectivă; Principalele metode de stimulare prin artă combinată se referă la:
stimularea prin mişcare-program compex de activităţi fizice care contribuie la dezvoltarea psiho-motorie;
stimularea prin muzică- program complex de activităţi muzicale care contribuie la dezvoltarea şi exprimarea personalităţii;
stimularea prin joc- program complex de activităţi ludice care contribuie la dezvoltarea psiho-motorie;
stimularea prin artă vizuală –program complex de activităţi creative care permit dezvoltarea imaginaţiei şi a încrederii în forţele proprii;
stimularea prin teatru- program complex de activităţi specifice teatrului care permit exprimarea sentimentelor; Toate terapiile s-au bucurat de succes din partea copiilor, dar cea mai iubită a fost stimularea prin teatru. În continuare voi prezenta cum am
folosit teatrul de umbre şi teatrul de păpuşi în activităţile cu copiii. După învăţarea unei poveşti( Ridichea uriaşă) am identificat personajele şi am început să le confecţionăm . La teatrul de umbre personajele au fost confecţionate simplu doar prin conturarea cu creionul, s-a decupat conturul şi anumite detalii (ochi, nas, gură) pentru ca lumina să poată fi filtrată prin aceste orificii iar pe pânză să fie proiectată doar umbra măştilor. Pentru a putea fi manipulate uşor în spatele măştilor se fixează beţişoare de frigărui cu bandă adezivă. Dramatizarea poveştii s-a făcut în spatele ecranului din pânză. Măştile s-au aşezat lipit de ecran. .Fiecare copil şi-a ales o mască şi acţiunea s-a desfăşurat conform expunerii poveştii de narator.
Aceeaşi poveste am interpretat-o în cadrul teatrului de păpuşi, confecţionând personajele şi elementele aferente basmului. Confecţionarea păpuşilor s-a realizat prin mototolirea, plierea, franjurarea şi tăierea ziarelor dându-le forma personajelor din poveste . Şi în acest caz se alege un povestitor. De această dată copiii manipulează păpuşile aşezaţi în semicerc.
Scopul introducerii acestei metode de stimulare a fost de a utiliza tehnicile teatrale în vederea îmbunătăţirii comunicării între elevi şi ceilalţi. Obiectivele principale ale stimulării prin teatru au fost:
49
dezvoltarea inteligenţei emoţionale
inducerea unei stări de linişte, acceptare de sine
reducerea tensiunii şi anxietăţii
simularea tuturor canalelor senzoriale
dezvoltarea sentimentului de încredere în sine şi realizare
îmbunătăţirea cooperării cu alţii în realizarea unor activităţi de grup Punctul forte al stimulării prin artă combinată este acela că oferă metode alternative de comunicare. Succesul depinde de fiecare educator acesta
având rolul nu de a observa simtomele dizabilităţii ci de a identifica un mod de comunicare cu persoana din spatele dizabilităţii şi de a o ajuta să-şi dezvolte întraga personalitate prin forţele proprii.
„Eu sunt copilul.tu ţii în mâinile tale destinul meu. Tu determini în cea mai mare măsură dacă voi reuşi sau nu în viaţă.Dă-mi, te rog, acele
lucruri care să mă îndrepte spre fericire. Educă-mă, te rog, ca să pt fi o binecuvântare pentru lume!” (Child’s Appeal)
Bibliografie:
Arcan, P., Ciumăgianu, D.,(1980)Copilul deficient mintal, Editura Facla, Timişoara
Bonchiş, Elena, (coord.), (2006),Psihologie generală, Editura Universităţii din Oradea
Gherguţ, Alois, (2001), Psihologia persoanelor cu cerinţe educative speciale,Editura Polirom, Iaşi
Înv. MARC ANA
50
Principiul acestei povești permite să tratăm dificila problemă a despărțirii părinților, motivele care stau la baza acesteia, întotdeauna foarte
diferite, și modul în care o resimt copiii fără a rămâne prizonieri ai clișeelor. Povestea este destinată copiilor de peste patru ani care au suferit din pricina
acestei separări, fiind inspirată din situația unei fetițe de doi ani al cărei tată se droghează. Având o mare problemă cu partenerul ei de viață, mama
propune o despărțire.
A fost odată ca niciodată un mic marinar care naviga pe un vapor împreună cu al său căpitan. Pe mare pluteau multe vaporașe, fiecare cu
echipajul lui. Uneori, furtuna era așa de puternică încât unele vaporașe naufragiau. Toată lumea știa că așa ceva i se putea întâmpla oricăruia dintre ei,
ceea ce-i făcea să sărbătorească în fiecare zi bucuria de a fi împreună.
Dar vai! Intr-o zi soarta rea a lovit vaporul micului marinar. Căpitanul său, pe care toți îl iubeau atât de mult pentru că era bun și mereu
binedispus a fost azvârlit în mare sub ochii lor: o frânghie i-a fost înfășurată în jurul picioarelor și l-a tras peste bord. Vaporul s-a scufundat mult timp
pe fundul apei. Când el își reveni pe fundul mării, în jurul lui erau o grămadă de meduze albastre. Lungile lor tentacule pluteau în jurul lor ca niște
coroane fluide și periculase. Căpitanul a vrut să și le facă prieteni. Au plutit împreună o bună bucată de timp. Dar, încetul cu încetul, ele l-au încercuit
pentru a-l împinge într-o vâltoare: el a rezistat atât cât a putut, dar ele au devenit mai amenințătoare. Căpitanul a cercetat profunzimea prăpastiei. Nu
putea să vadă capătul, era atât de departe. A înțeles că se înșelase, ele nu erau prieteni și îi vroiau moartea. Vai! Imposibil să se întoarcă înapoi, nu mai
avea posibilitate. Trebuia să înainteze cu orice preț, trebuia să înfrunte abisul. Vâltoarea era sumbră. Pe măsură ce cobora, el nu distingea altceva decât
circumferința fluorescentă a cochiliilor de scoici încrustate în rocă. Încetul cu încetul, vederea i s-a încețoșat. El a uitat totul. Când și-a revenit se afla pe
o plajă, în mijlocul zilei. Nu știa cât timp s-a scurs de când și-a pierdut cunostința. Totul era liniștit și pur. O cochilie mare era dechisă în fața lui. Marea
silențioasă se năpustea spre nisip udându-i picioarele. În față îi apăru o femeie frumoasă. Ea îi zâmbea tandru, întinzându-i mâna. Căpitanul a simțit
51
cum îi vine puterea. I se ofera o nouă viață. Au mers mult timp până au ajuns la o pădure frumoasă. Căpitanul a hotarât să taie niște copaci pentru a
construi o casă și vapoare. El a tăiat mulți arbori, acesta fiind noua lui muncă. Mormane de copaci se stângeau în fața lui.
Micul marinar nu a putut să-l uite pe căpitan. Într-o zi, pe când se plimba de-a lungul mării gândindu-se la el, a văzut în depărtare o siluetă
ocupată cu tăierea lemnului. El s-a apropiat și l-a recunoscut pe căpitan. De bucurie, a alergat spre el și s-a năpustit în brațele sale. Căpitanul nu și-a
ascuns bucuria de a-l revedea pe micul marinar. A ales în mod special un copac pentru a-i fabrica un leagăn frumos. Micul marinar își regăsise veselia. Se
legăna întruna râzând în hohote, când într-o parte, când în cealaltă. Acea legănare semană cu valurile marii. Astfel micul mariar și căpitanul său și-au
regăsit bucuria de a trăi. În ceea ce privește marea, ei au păstrat dorința de a construi noi vapoare.
Dinamica poveștii
Chiar dacă o mamă are motive întemeiate pentru a-și dori despărțirea de tatăl copilului ei, sentimentele micuțului, chiar și când este bebeluș,
referitoare la tatăl lui pot fi diferite de ale mamei. Este important să ne gândim la sensibilitatea copilului când se pune problema despărțirii și să păstăm o
imagine pozitivă despre părintele care a plecat.
Faptul că un tată este incapabil să-și aume o grijă din cauză că dependența îl face iresponsabil nu însemnă că respectivul părinte este mai puțin
bun, din punct de vedere al iubirii pe care o împărtășește cu micuțul său.
Este foarte important ca părinții, în ciuda conflictelor dintre ei să continue să-i transmită copilului o imagine pozitivă despre celălalt părinte.
Prof. DAN MIRCEA
52
Primăvara , anotimpul renașterii, este un bun prilej pentru elevii școlii noastre de a dobândi noi cunoștințe și deprinderi
despre tot ce înseamnă pregătirile pentru un nou ciclu de viață.
În cadrul unor ateliere de lucru , elevii claselor a VII-a A și D, împreună cu profesor Ban Crina și Popa Sanda au vizionat un filmuleț în
care erau illustrate etapele îființării unei grădini de legume și a uneia de flori.
Prinși în vraja culorilor și miresmelor de primăvară, am inițiat un concurs de ghicitori pe teme de sezon în care elevii ș -au demonstrat
cunoștințele despre legume, fructe, flori,animale, anotimpuri.
Ca o continuare firească a primei activități, a urmat o activitate practică de această dată, în care îndumați de cadrele didactice de la clasă ,
elevii au recondiționat lădițe din carton le-au pictat ,au confecționat flori din diverse materiale , felicitari cu tematică florală.
Toate acestea au fost expuse în școala noastră , înfrumusețând și aducând un crâmpei de bucurie și culoare în sufletele privitorilor.
Prof. BAN CRINA Prof. POPA SANDA
53
Femeile în luna lui Martie, sunt adevărate suverane. Martie este luna care ridică femeia la rang de regină, ele devenind în
casă cea mai răsfăţată persoană. După 1 Martie plin de zâmbete şi mărţişoare, vine şi ziua dedicată în exclusivitate sexului feminin. În această zi femeile, fie ele mame sau nu, sunt sărbătorite de soţi, copii, prieteni sau rude. Florile şi cadourile tipic feminine sunt la mare căutare în magazine.
Iată un cadou venind din partea unui copil pentru mama lui prin care acesta îşi exprimă recunoştinţa pentru cea care i-a dat viaţă:
Prof. SUCIU LAURA
54
Adolescenţa reprezintă o perioadă de tranziţie de la copilărie la maturitate. Începe aproximativ de la vârsta de 11 ani şi se întinde până în jurul
vârstei de 18 ani, când dezvoltarea fizică este aproape terminată. În acest interval de timp se produc schimbări biologice și psihice. Se spune despre
adolescenţă că este o perioadă de conflicte şi stres, caracterizată de o dispoziţie schimbătoare, conflicte interioare şi rebeliune. Mulţi adolescenţi
experimentează comportamente îngrijorătoare sau periculoase, cum ar fi consumul de tutun, alcool sau droguri.
Centrele de prevenție și control al consumului de toxice în rândul adolescenților, oferă următoarele informații:
aproximativ 10% dintre adolescenți fumează zilnic, iar procentul este în continuă creștere, un adolescent care fumează de mai mult de 1 an, are o
șansă de 80% să devină dependent. În România există circa 5 milioane de fumători. Dintre ei, mai mult de jumătate au început fumatul înainte de a împlini vârsta de 18 ani.
aproximativ 75% dintre adolescenți au consumat alcool ocazional.
aproximativ 40% dintre adolescenți au încercat cel puțin o dată marijuana, în timp ce 22% dintre aceștia folosesc frecvent acest drog, 9% dintre
adolescenți au încercat cocaina, în timp ce 4% folosesc acest drog frecvent.
Fumatul reprezintă cel mai important factor de risc ce amenință sănătatea în întreaga lume, la fiecare 6 secunde un om murind din cauza fumatului.
În lumina datelor prezentate mai sus, dar și datorită faptului că în școala noastră sunt elevi care se confruntă cu consumul de tutun, alcool și
droguri, am inițiat un parteneriat de colaborare pe perioada noiembrie 2014 – iunie 2015, între C.S.E.I. „Orizont”, Oradea și Fundația Încrederea.
Fundația Încrederea este o organizație non-profit, care luptă împotriva
consumului abuziv de alcool, tutun și droguri. Obiectivele acestei fundații
sunt: să motiveze tinerii să rămână nefumători și să descurajeze experimentarea
55
consumului de alcool și droguri; să-i ajute pe adolescenți să înțeleagă că fumatul, consumul de alcool și droguri nu sunt obiceiuri sănătoase și nu îi
ajută să devină maturi; să discute despre avantajele oferite de decizia de a rămâne neconsumatori a acestor produse nefaste; să motiveze elevii să învețe
prin organizarea unor activități extracurriculare; să implice adolescenții în programe educative care să dezvolte abilitățile acestora.
Scopul principal al acestui parteneriat îl constituie educarea elevilor în spiritul trăirii unei vieți sănătoase, fără alcool, tutun și droguri.
Până în prezent s-au desfășurat activități de prevenire a consumului de tutun, alcool și droguri în timpul orelor de biologie. La activități au
participat elevii claselor a VI-a A, a VI-a B, a VII-a B, a VIII-a A și a VIII-a B.
Activitățile desfășurate au fost interactive, iar la sfărșitul acestora elevii au fost recompensați pentru implicarea lor cu jocuri și rechizite oferite
de Fundația Încrederea.
Prof. CODOBAN – LUCA FELICIA
56
- ACTIVITĂȚI PROPUSE -
Coeziunea unui grup reprezintă o uniformizare a grupului și este determinată de toţi factorii care îi influenţează pe indivizi să rămână în grup.
Coeziunea reflectă gradul de atractivitate al grupului pentru membrii săi, de exemplu, oamenii comunică eficient, se plac unii pe alţii, astfel că doresc să
rămână parte a grupului (Bogathy, 2007). Pentru elevi, grupul îl reprezintă colegii de clasă, astfel că este foarte important ca ei să se cunoască cât mai
bine. În acest sens propunem câteva activităţi care vor conduce la creşterea coeziunii grupului, prin intercunoaştere, dar şi autocunoaştere.
Activitatea 1 ,,Să ne cunoaştem mai bine”
Obiective: interacţiunea, cunoaşterea celuilat la un alt nivel
Metode şi materiale: explicaţia, conversaţia, fişa de lucru, pixuri.
Descriere: elevii sunt împărţiţi în grupe de câte 5 şi fiecare îşi împărtăşeşte preferinţele în materie de: hobby, vestimentaţie, muzică, filme etc. Elevii
completează fişa de lucru (www.scribd.com).
Activitatea 2 ,,Trenul cu baloane”
Obiective: munca în grup, stabilirea unei legături de încredere între elevi
Metode şi materiale: explicaţia, conversația, baloane
Descriere : Se vor forma trei grupe. Membrii fiecărei grupe se vor aşeza în şir indian. Între fiecare doi participanţi va exista câte un balon. Elevii vor
trebui să parcurgă o distanţă aşa în şir, cu balon între ei, fără ca balonul să cadă.
Activitatea 3 ,,Steaua prieteniei”
Obiective: - să îşi exprime obiectiv calităţile;
57
Materiale utilizate:
- fişa de lucru ,,Steaua prieteniei”, pix.
Desfăşurarea activităţii: La începutul activităţii fiecare elev primeşte o fişă de lucru, reprezentând ,,Steaua prieteniei”. Elevul îşi scrie numele pe foaie şi
va enumera câteva calităţi pe care consideră că le posedă, scriindu-le în două din razele stelei. După ce a terminat se va grupa cu încă trei colegi. Fişele de
lucru vor circula între elevi, fiecare dintre colegi având sarcina să scrie celuilalt coleg câteva calităţi. După ce fiecare şi-a primit înapoi foaia de lucru,
elevii vor citi cele scrise de ei şi de colegi. Ei vor trebui să identifice calităţile pe care colegii le-au atribuit şi de care nu au fost conştienţi până în acel
moment (www.scribd.com).
Activitatea 4 ,,Toţi împreună facem mai mult decât poate face unul singur”
Obiective operaţionale:
- să colaboreze în îndeplinirea sarcinii;
Materiale utilizate:
- cartonașe pe care sunt scrise cuvinte din titlul activității
Desfășurarea activității:
Pe câte o foaie A4 va fi scris un cuvânt din titlul activității. Participanții vor lua fiecare câte o foaie, fără a vedea ce scrie pe ea, pe care o vor ține sus
astfel încât ceilalți să vadă cuvântul scris. Nu au voie să vorbească între ei, însă trebuie să se așeze într-un șir astfel încât să formeze propoziția care este
titlul activității (www.scribd.com)..
Prof. ŞERFEZEU LAURA
58
Zborul, cântecul şi frumuseţea păsărilor sunt surse de relaxare şi inspiraţie.
Deşi ziua de 1 aprilie a intrat în memoria colectivă ca fiind o zi a păcălelilor, pentru iubitorii de păsări şi ornitologi această zi reprezintă Ziua
Internaţională a Păsărilor.
Astfel, ne-am obişnuit ca în fiecare an să ne pregătim pentru această zi cu fel şi fel de activităţi, purtându-ne gândul cu drag la aceste fiinţe care
încântă şi inspiră prin farmecul lor.
Acest eveniment a ajuns în şcoala noastră la ediţia a VIII-a şi a fost marcat în acest an cu o frumoasă expoziţie de desene şi măşti cu numeroase
specii de păsări, cu un moment de reminder al ediţiilor anterioare în care elevii au descoperit cu plăcere şi nostalgie momente din activităţile lor şi al
colegilor care acum sunt la alte şcoli sau chiar sunt încadraţi în muncă. În același timp toți elevii participanți la activitate au descoperit multe curiozităţi
din lumea minunată a celor mai desăvârşite vietăţi zburătoare.
La sfârşitul activităţii din acest an elevii au împodobit crengile unui copac cu mai multe păsări care au fost realizate cu interes, cu plăcere,
relaxându-se odată cu confecţionarea lor şi folosindu-şi din plin creativitatea şi imaginaţia.
Prof. CANALAŞ LILIANA
59
Cuvintele au putere. Dumnezeu a creat lumea prin cuvânt, iar cuvântul Domnului îşi are misiunea lui pentru lume, este cuvântul mântuirii (Fapte 13, 26) pe care o vesteste. Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a devenit Cuvântul întrupat, rostind cuvinte dătătoare de viaţă veşnică (Ioan 5, 24). Prin cuvântul Său s-au făcut vindecări, învieri din morţi, s-a potolit furtuna, s-au înmulţit pâinile. Cuvintele Sale sunt hrană pentru suflet (Matei 4,4). Cuvintele noastre au si ele putere, pozitivă sau negativă, pot face bine sau rău, căci sunt expresia gândurilor noastre. Apostolul Iacov atenţionează că: „...foc este si limba, lume a fărădelegii... spurcă tot trupul si aruncă în foc drumul vieţii”, (Iacov 3, 6). Cel mai des păcătuim prin cuvinte uşuratice, nelegiuite, jignitoare, umilitoare ori mincinoase. Un bun creştin trebuie să-şi controleze limbajul şi să rostească doar cuvinte ziditoare de suflet. Dacă toţi am folosi numai cuvinte frumoase, împăciuitoare, îngăduitoare, de recunostinţă, am schimba faţa lumii acesteia. După cum o scânteie poate provoca un incendiu devastator, tot aşa, un cuvânt nepotrivit poate genera invidia, gelozia, revolta, ura, crima. Îndemn şi eu, precum Apostolul Pavel: „Din gura voastră să nu iasă nici un cuvânt rău, ci numai ce este bun, ... ca să dea har celor ce ascultă” (Efeseni 4, 29). Noi trebuie să-L cinstim pe Dumnezeu atât prin cuvânt, cât şi prin fapte. Limbajul nostru poate fi controlat, educat, stăpânit printr-un efort personal, prin antrenament, astfel încât să nu dăm viaţă prin cuvinte oricărui gând care ne trece prin minte, căci ispititorul lucrează. „Din cuvintele tale vei fi găsit drept, şi din cuvintele tale vei fi osândit”, învaţă Mântuitorul, (Matei 12, 37); altfel spus, la judecată, vom da socoteală pentru fiecare cuvânt rostit. Să facem cu toţii curăţenie generală în vocabularul nostru, să folosim doar cuvintele cu putere sfinţitoare, plăcute Domnului, pentru a ne sfinţi pe noi şi pe cei ce ne ascultă. Să ne rugăm zilnic: „Pune Doamne, strajă gurii mele” (Ps. 140, 3), pentru ca, împreună cu Duhul Sfânt, să eliminăm cuvintele nedemne din vocabularul nostru şi să le folosim doar pe cele dătătoare de viaţă (Revista “Dascălul creştin” – Nr. 1, Oradea 2010).
Prof. INDRECAN SIMONA
60
Violența în școală este un fenomen frecvent în România, care este lider mondial conform statisticilor. E foarte important să participăm la campania de
combatere a violenței în școală.
În cele ce urmează vreau să prezint câteva activități realizate cu elevii în cadrul orei de Socializare, având ca subiect de discuție violența. Pe baza
imaginilor unui PPT se discută despre ce înseamnă violența, cuvinte înrudite cu violență, cuvântul opus violenței și de câte feluri este violența.
Le voi cere elevilor să facem un mic exercițiu de imaginație:întâi luîm o floare pe care o atingem, o mirosim, observăm culoarea și le cer elevilor să spună ce
au simțit. Apoi le cer să închidă ochii iar eu voi lovi cu pumnul în masă, producând un zgomot puternic. Îi voi întreba dacă sunetul pe care l-au auzit a
fost plăcut, dacă violența are culoare, dacă are miros, dacă are ceva plăcut. Vom concluziona prin faptul că tot ce ne înconjoară are culoare, parfum sau
un sunet, dacă violența ne lasă un gust amar, ne poate lăsa uneori urme pe piele, în schimb o floare ne produce doar bucurie, fericire pentru că miroase
plăcut, este frumos colorată iar în bătaia vântului are un sunet liniștit.
Violența, indiferent de formă, afecteză climatul din clasă și din școală. O persoană care a fost agresată se va simți mereu amenințată, izolată,
neputincioasă, înfricoșată, vinovată de ceea ce se întâmplă. A ști să-ți stăpânești furia, nervii este o lecție dificilă dar nu imposibil de învățat.
Un alt exercițiu este cel al HÂRTIEI MOTOTOLITE : o să împart eleviilor o hârtie în formă de inimă pe care le cer să o mototolească după care să încerce să o îndrepte. După ce elevii încearcă să o îndrepte le voi preciza că inima oamenilor este ca această hârtie.
Impresia pe care o lași în acea inimă pe care ai rănit-o va fi la fel de greu de șters precum ”dungile” de pe această hârtie . Chiar dacă vom încerca să
corectăm greșeala cerându-ne scuze, ”semnele” vor rămâne.
Începând de astăzi, chiar din această clipă, încercați să fiți mai înțelegători și mai răbdători. Când simțiți că sunteți mai furioși amintiți-vă de HÂRTIA MOTOTOLITĂ. Le voi spune o poveste din folclorul japonez numită ” Casa celor 1000 de oglinzi”: Cu mult timp în urmă, într-un sătuc, se găsea un loc cunoscut drept ” Casa celor 1000 de oglinzi”.
61
Un cățeluș mititel, vesel din fire, aflând de acest loc, s-a hotărât să-l viziteze. Când a ajuns, sărea fericit pe scări și a intrat în casă. A intrat în hol cu
urechiușele ridicate și dând din coadă. Spre marea sa surpriză, s-a trezit privind la alți 1000 de cățeluși fericiți, care dădeau din coadă ca și el. A zâmbit
și a primit 1000 de zâmbete la fel de calde ți prietenoase. Când a plecat, s-a gândit: ”Este un loc minunat. Mă voi întoarce să-l vizitez ” .
În același sat, alt câine, care nu era la fel de fericit ca primul, s-a hotărât și el să viziteze casa. A urcat cu greu scările, cu coada între picioare și capul
lăsat. Când a văzut 1000 de câini neprietenoși uitându-se la el, s- a speriat și s-a zbârlit pe spate, mârâind. Când ceilalți 1000 de câini au început și ei să
mârâie, a fugit speriat.
O dată ieșit afară, s-a gândit: ” E un loc îngrozitor, nu mă mai întorc acolo niciodată ”.
Cu ajutorul unei oglinzi în care se reflectă imaginea chipului nostrum(trist sau vesel) vom desprinde împreună morala acestei povești: ” În viață toate
chipurile sunt oglinzi. Așa cum dai, așa primești!”
La sfârșitul orei pe o planșă pe care este scris mesajul ACESTE MÂINI NU VOR LOVI NICIODATĂ , fiecare elev își va pune amprenta mâinii pe
planșă (palma va fi pictată cu tempera), elevii promițând că vor respecta acest mesaj.
A fost o oră reușită, cu o temă foarte interesantă, și vom relua discuția ori de câte ori va fi nevoie!
Prof. BEALCOVSCHI MARIANA
Prof. CRISTEA CRISTINA
Prof. SUCIU ROXANA
62
CENTRUL ŞCOLAR DE EDUCAŢIE
INCLUZIVĂ “ORIZONT”
ORADEA, BIHOR
STRADA TRAIAN LALESCU, NR.3
TEL/FAX: 0259 411865
