Embed Size (px)
Citation preview
COLECTIV DE ELABORARE
ing. Ion MUNTEANU
ing. Camelia TUZLARU
ing.Laura CIOROIU
ing.Geta VASILESCU
ing.Mirela RAICU
ecol. Fănica BAŞCĂU
ecol.Gabriela RĂILEANU
ec.Mirela NIŢU
ec.Eugenia VĂRZARU
S-au folosit date de la:
Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării Tulcea
Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Grigore Antipa Constanţa
Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie şi Geoecologie Marină – GeoEcoMar Bucureşti
Direcţia Silvică Tulcea- Ocolul Silvic Tulcea
Administraţia Naţională Apele Române- Sistemul de Gospodărire a Apelor Tulcea
Redactor responsabil: Mat. Camelia CĂPRIŢĂ
DIRECTOR EXECUTIV : ing.Viorica BÎSCĂ
GUVERNATOR: ing.Edward BRATFANOF
1
CUPRINS
CAPITOLUL 1. PROFIL DE ŢARĂ 5
1.1. Date geografice şi climatice 5
1.1.1. Relieful şi geologia 5
1.1.2. Clima 13
1.2. Demografia 15
1.3. Organizarea administrativ teritorială 16
1.3.1. Amenajarea teritorială 16
1.3.2. Dezvoltarea zonelor rezidenţiale 16
1.3.3. Concentrările urbane 17
1.4. Resurse naturale 17
1.4.1. Resurse naturale neregenerabile 17
1.4.2. Resurse naturale regenerabile 17
1.4.3. Valorificarea resurselor naturale regenerabile din perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării 17
1.4.4. Turism 19
1.4.5. Specii de faună sălbatică de interes cinegetic 22
1.5. Economia 24
1.5.1. Agricultura 24
1.5.2. Industrie 25
1.5.3. Energia 26
CAPITOLUL 2. CALITATEA AERULUI 28
2.1. Emisii de poluanţi atmosferici 28
2.2. Calitatea aerului 28
2.3. Poluarea aerului – efecte locale 28
2.4. Poluări accidentale. Accidente majore de mediu 28
2.5. Presiuni asupra stării de calitate a aerului din România 28
2.6. Tendinţe 28
CAPITOLUL 3 APA (DULCE) 29
3.1. Resursele de apă. Cantităţi şi fluxuri 29
3.1.1. Resursele teoretice de apă 29
3.1.2. Sectorul industrial 30
3.1.3. Prelevări de apă 32
2
3.2. Apele de suprafaţă 32
3.2.1. Starea ecologică/ potenţialul 32
3.2.2. Calitatea apei lacurilor din Romanânia 32
3.3 Calitatea apei dulci 39
3.3.1. Nitraţii şi fosfaţii în râuri şi lacuri 40
3.4. Ape subterane 46
3.5. Apa potabilă 46
3.6. Apele uzate şi reţele de canalizare.Tratarea apelor uzate 46
3.7. Poluări accidentale. Accidente majore de mediu 48
3.8. Managementul durabil al resurselor de apă 48
3.8.1. Presiuni semnificative asupra resurselor de apă din România 48
3.8.2. Strategii şi acţiuni privind managementul durabil al resurselor de apă 48
4. UTILIZAREA TERENURILOR 49
4.1. Solul 49
4.1.1. Repartiţia pe clase de folosinţă 51
4.1.2. Clase de calitate ale solurilor – calitatea solurilor 52
4.1.3. Presiuni asupra stării de calitate a solurilor din RBDD 54
4.1.4. Zone critice sub aspectul deteriorării solurilor 54
4.1.5. Poluări accidentale. Accidente majore de mediu 55
4.2. Starea Pădurilor 55
4.2.1 Fondul forestier naţional 55
4.2.2. Funcţia economică a pădurilor 60
4.2.3. Masa lemnoasă pusă în circuitul economic 61
4.2.4. Distribuţia pădurilor după principalele forme de relief 62
4.2.5. Starea de sănătate a pădurilor 64
4.2.6. Suprafeţe din fondul forestier naţional parcurse cu tăieri 65
4.2.7. Zone cu deficit de vegetaţie forestieră şi disponibilităţi de împădurire: 65
4.2.8. Suprafeţe de teren scoase din fondul forestier pentru alte utilizări 65
4.2.9. Suprafeţe de păduri regenerate în anul 2012 65
4.2.10. Presiuni antropice exercitate asupra pădurilor. Sensibilizarea publicului. 65
4.2.11. Impactul silviculturii asupra naturii şi mediului 66
4.3. Tendinţe 66
CAPITOLUL 5. PROTECŢIA NATURII ŞI BIODIVERSITATEA 67
5.1. Biodiversitatea Romaniei 67
5.1.1. Habitate naturale 67
5.2. Presiuni antropice exercitate asupra biodiversităţii 68
3
5.3. Arii naturale protejate 68
5.3.1 Arii naturale protejate de interes naţional 68
5.3.2 Arii naturale protejate de interes internaţional 68
5.3.3. Arii naturale protejate de interes comunitar 69
5.3.4. Managementul ariilor naturale protejate din România 69
5.4. Mediul marin şi costier 70
5.4.1. Arii marine protejate 70
5.4.2. Starea ecosistemelor şi resurselor vii marine 71
5.4.3. Starea fondului piscicol marin 82
5.4.4. Planificarea Spatială Maritimă 86
5.4.5. Presiuni antropice 87
5.5. Poluări accidentale asupra mediului marin şi costier 88
5.6. Tendinţe 88
CAPITOLUL 6. MANAGEMENTUL DEŞEURILOR 89
6.1. Consumul şi mediul înconjurător 89
6.2. Resursele materiale şi deşeurile 89
6.3. Gestiunea deşeurilor 89
6.3.1. Gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje 89
6.3.2. Tratarea şi valorificarea deşeurilor municipale 89
6.3.3. Eliminarea deşeurilor municipale 90
6.4. Impact(catacterizare) 91
6.5. Presiuni 91
6.6. Tipuri de deşeuri 91
6.6.1. Deşeuri municipale 91
6.6.2. Deşeuri industriale 95
6.6.3. Deşeuri generate de activităţi medicale 96
6.6.4. Fluxuri de deşeuri 97
6.6.5. Colectarea selectivă şi reciclarea deşeurilor 97
6.6.6. Deşeuri biodegradabile 98
6.7. Planificare (răspuns) 98
6.8. Perspective 98
6.8.1. Strategia naţională privind deşeurile 98
CAPITOLUL 7. SCHIMBĂRI CLIMATICE 101
7.1. UNFCC, Protocolul de la Kyoto, politica UE privind schimbările climatice 101
7.2. Datele agregate privind proiecţiile emisiilor de GES 102
4
7.3. Scenarii privind schimbarea regimului climatic în România pentru secolul 21 103
7.3.1. Creşteri ale temperaturilor 103
7.3.2. Modificări ale modulelor precipitaţiilor 104
7.3.3. Evenimente extreme şi dezastre naturale legate de vreme 104
7.4. Acţiuni pentru atenuarea şi adaptarea la schimbările climatice 104
7.5. Tendinţe 104
8. MEDIUL, SĂNĂTATEA ŞI CALITATEA VIEŢII 105
8.1. Poluarea aerului şi sănătatea 106
8.2. Efectele apei poluate asupra stării de sănătate 106
8.2.1. Apa potabilă 106
8.2.2. Apa de îmbăiere 106
8.3. Efectele gestionării deşeurilor asupra stării de sănătate a populaţiei 107
8.4. Pesticidele şi efectul substanţelor chimice în mediu 108
8.5. Mediul şi sănătatea - perspective 108
8.6. Radioactivitatea mediului 109
8.7. Poluarea fonică şi sănătatea 109
8.8. Tendinţe 109
5
CAPITOLUL 1. PROFIL DE ŢARĂ
1.1. Date geografice şi climatice
1.1.1. Relieful şi geologia
Teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, delimitat conform legii, are o suprafaţă
totală de circa 580.000 de hectare şi este amplasat în sud-estul României, cuprinzând Delta Dunării propriu-zisă, Complexul lacustru Razim-Sinoie, Dunărea maritimă până la Cotul Pisicii inclusiv zona inundabilă Somova-Parcheş, lacul Sărături-Murighiol şi zona marină cuprinsă între litoral şi izobata de 20 m (Fig. 1.1.1.)
Poziţia geografică a Rezervaţiei este definită de următoarele coordonate geografice: 28°10’50” (Cotul Pisicii) şi 29°42’45” (Sulina) longitudine estică; 45°27’ (braţul Chilia, km 43) şi 44°20’40” (Capul Midia) latitudine nordică.
Fig. 1.1.1. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării – localizare
Din suprafaţa totală a rezervaţiei, mai mult de jumătate (312.440 ha) o reprezintă ecosistemele naturale acvatice şi terestre incluse în lista zonelor cu valoare de patrimoniu
6
universal (Convenţia Patrimoniului Natural Universal UNESCO) precum şi cele destinate reconstrucţiei ecologice, zone care constituie domeniul public de interes naţional. Restul suprafeţelor includ zone îndiguite pentru piscicultură, agricultură şi silvicultură (circa 80.000 de hectare), zone prevăzute în Legea 18/1991, cuprinzând suprafeţe de teren proprietate privată sau publică de interes local din intravilanul localităţilor sau teritoriile comunelor (circa 29.000 hectare) precum şi o zonă tampon marină de circa 103.000 hectare.
Fig. 1.1.1 Rezervaţia Biosferei Delta Dunării – zone funcţionale cu regim diferenţiat de protecţie
7
Principalele altitudini. Principalele cursuri de apă şi lacuri naturale Delta Dunării este o formaţiune rezultată din raportul dintre principalii factori care guvernează zonele de coastă, respectiv, variaţia nivelului mării, curenţii, mareele şi valurile, precum şi debitul de apă şi aluviuni transportate în zona de vărsare. La aceste condiţii se asociază şi configuraţia reliefului submers, costier, marin.
Sub aspect morfologic, teritoriul RBDD este o regiune plană (câmpie aluvială în formare) cu o înclinare mică de la vest la est (0,006%) din care răsar mai pronunţat câmpul Chiliei, un martor de eroziune din Câmpia Bugeacului (sudul Basarabiei), grindul continental Stipoc şi grindurile marine Letea şi Caraorman. În raport cu nivelul „0” al Mării Negre, din teritoriul Deltei Dunării, 20,5% se găseşte sub acest reper, iar 79,5% deasupra acestuia. Cea mai mare extindere o au suprafeţele situate între 0 şi 1 m. Cele mai mari „înălţimi” se găsesc pe grindurile marine (Letea, 12,4 m, Caraorman, 7 m), iar adâncimile cele mai mari se întâlnesc pe braţele Dunării (-39 m pe braţul Chilia, -34 m pe braţul Tulcea, -26 m pe braţul Sf.Gheorghe, -18 m pe braţul Sf. Gheorghe). În depresiunile lacustre adâncimea nu depăşeşte 3 m, cu excepţia lacului Belciug, care are 7 m. Altitudinea medie a deltei este de +0,52 m.
Principalele unităţi morfohidrografice sunt: teritoriile predeltaice, grindurile fluviatile şi grindurile maritime, reţeaua hidrografică, lacurile şi terenurile mlăştinoase (P. Gâştescu, B. Driga, Camelia Anghel, 1985), precum şi zona costieră marină de la limita contactului zonei continentale cu apele Mării Negre până la izobata de 20 m. Datorită configuraţiei terenului şi a prezenţei celor trei braţe ale Dunării, unităţile morfohidrografice din zona continentală a Rezervaţiei sunt grupate în trei mari unităţi deltaice (insule): LETEA (Insula Letea), CARAORMAN (Insula Caraorman), DRANOV (Insula Dranov) (P. Gâştescu, 2006).
Unitatea Letea este desfăşurată între braţele Chilia, Tulcea şi Sulina şi ţărmul marin acoperind o suprafaţă de circa 157.000 ha (44,9% din suprafaţa deltei şi 26,7% din Rezervaţie). Unitatea se caracterizează prin diversitate hipsometrică şi genetică (resturi ale uscatului predeltaic Chilia şi Stipoc, grinduri marine (Letea) şi fluviale, arii depresionare intens aluvionate (Sireasa), o vastă depresiune lacustră (Matiţa – Trei Iezere – Merhei) dar şi prin presiune antropică puternică, 42,8% din suprafaţă fiind scoasă din regimul natural prin amenajările agricole (Sireasa, Pardina, Babina, Cernovca), silvice (Păpădia) şi piscicole (Chilia Veche, Maliuc, Stipoc, Obretin, Popina). Relaţia hidrografică dintre braţele Dunării şi spaţiile interioare se realizează prin intermediul reţelei de gârle şi canale ce alimentează peste 200 de lacuri de interes piscicol, amplasate în două mari complexe lacustre: Sireasa – Şontea – Furtuna şi Matiţa – Merhei.
Unitatea Caraorman este desfăşurată atât în sectorul fluviatil cât şi în cel fluvio-maritim, cu o suprafaţă de circa 101.300 ha (28,4% din suprafaţa deltei şi 16,9% din cea a Rezervaţiei). Şi această unitate se caracterizează prin diversitate hipsometrică şi genetică, aici fiind incluse, atât grinduri marine (Caraorman, Sărăturile), grinduri fluviatile vechi (Rusca, Bălteni) dar şi arii depresionare lacustre (Gorgova-Isac-Uzlina, Roşu-Puiu), mai puţin evoluate. Suprafeţele amenajate prin îndiguire pentru diverse scopuri economice sunt
8
mai puţin extinse (13,2%) şi cuprind amenajări piscicole (Rusca, Litcov, Murighiol), amenajări agricole (Carasuhat) şi silvice (Rusca, Murighiol, Carasuhat). După efectuarea lucrărilor de îndiguire şi amenajarea incintelor acestora, canalul Litcov şi gârla Ceamurlia au fost blocate, iar canalul Gorgova a fost limitat la două tuburi la priză (din anul 1990, canalul Litcov a fost redeschis). În anul 1982 a fost deschis un nou canal (Crişan-Caraorman) în scopul exploatării nisipurilor din grindul Caraorman. Având o secţiune de curgere mare, canalul preia din braţul Sulina între 5-200 mc/s şi modifică regimul de circulaţie al apei în complexul lacustru Roşu – Lumina – Puiu cu consecinţe negative în echilibrul ecologic al acestei unităţi. În ultimii ani au mai fost deschise o serie de canale în scopul facilitării accesului în complexele acvatice (Filat, cu un debit de circa 30 mc/s între Litcov şi Sf. Gheorghe, Uzlina între Sf. Gheorghe şi complexul Gorgova – Uzlina, Ivancea, canalul de legătură dintre Lacul Puiu şi Lacul Erenciuc, ) care au o influenţă negativă asupra complexelor prin cantităţile mari de aluviuni introduse. În perioada 1985-1990, a fost realizat digul litoral Sulina – Sf. Gheorghe şi a canalului însoţitor pe acelaşi traseu, pentru apărarea cordonului litoral împotriva eroziunii şi de drenare a apelor din complexul lacustru Roşu – Puiu, către braţele Sulina şi Sf. Gheorghe. Pe toată lungimea digului a fost construit un deversor în dreptul cherhanalei Roşuleţ, la o cotă destul de ridicată (+1,30 m), fapt ce atrage după sine stocarea unui volum mai mare de apă în complex şi ridicarea nivelului lacurilor şi apelor freatice din grindul Caraorman cu consecinţe negative asupra pădurii Caraorman (zonă cu regim de protecţie integrală) şi a localităţii cu acelaşi nume.
Unitatea Dranov este spaţiul cuprins între braţul Sf. Gheorghe şi lacul Razim, în suprafaţă totală de peste 85.000 ha (24,1% din suprafaţa deltei şi 14,2% din suprafaţa Rezervaţiei) şi se caracterizează prin prezenţa pe circa o treime din întreaga suprafaţă a unei a unei arii depresionare în partea de vest, având cote sub nivelul mării şi a unui complex de grinduri (Crasnicol – Perişor), în partea de est cu altitudini până la 1,50 m. Unitatea este slab drenată prin reţeaua de gârle naturale, existând doar 90 de lacuri nesemnificative ca suprafaţă, cu excepţia lacului Dranov, cel mai mare lac din Delta Dunării (2.170 ha). Gradul de amenajare al unităţii este destul de ridicat (26,2%) prin amenajarea agricolă Murighiol-Dunavăţ şi amenajările piscicole Dranov, Dunavăţ, Holbina, Perişor, Periteaşca, Iazurile - Calica, Sarinasuf. Dată fiind slaba circulaţie a apelor, aici au predominat procesele de acumulare biologică într-un regim hidrologic de mlaştină. În condiţii naturale schimburile hidrologice sezoniere dintre braţul Sf. Gheorghe şi lacul Dranov se realizau prin intermediul gârlelor Cerneţ şi Dunavăţ. Din aceste motive şi pentru a reactiva potenţialul piscicol al complexului lacustru Razim-Sinoie, între anii 1904 şi 1906 a fost săpat canalul Dunavăţ (Carol) iar în 1914 canalul Dranov (Ferdinand). Ulterior, au mai fost săpate şi alte canale în scop similar (Crasnicol, în perioada 1933-1935, Lipovenilor, realizat după 1950, Palade). Principalele unităţi morfohidrografice din perimetrul Rezervaţiei prezintă caracteristici specifice unităţilor deltaice:
Teritoriile predeltaice sunt suprafeţele încorporate în suprafaţa deltei, care au aparţinut Câmpiei Bugeacului situată la nord de braţul Chilia şi din care au fost separate prin eroziune fluvială. În această categorie intră Câmpul Chiliei şi parte centrală a grindului Stipoc. Acestea sunt constituite din depozite loessoide, diferenţiindu-se mult de subunităţile limitrofe. În cazul grindului Stipoc, în această situaţie se găseşte numai partea central-estică unde şi altitudinile sunt mai mari (peste 2 m), extremităţile (vestică cea mai întinsă şi estică) sunt alcătuite din depozite fluviale. Pe Câmpul Chiliei, altitudinea scade treptat de la nord spre sud şi de la nord-vest spre sud-est, în acelaşi sens depozitele loessoide fiind
9
uşor acoperite de depozite fluviale şi ca atare şi peisajul se schimbă trecând de la aspectul unei câmpii veritabile la nord, la cel deltaic în sud. Suprafaţa teritoriilor predeltaice este apreciată la circa 8.200 ha (2,4% din suprafaţa Deltei).
Grindurile fluviale sunt rezultatul procesului de depunere a aluviunilor în procesul de inundaţie prin revărsare şi se individualizează cel mai bine în lungul braţelor principale, pe ambele maluri (Chilia, Tulcea, Sf. Gheorghe şi Sulina), având înălţimi ce variază în lungul acestora, scăzând din amonte spre aval. În afara grindurilor fluviale din lungul braţelor se găsesc asemenea forme de relief şi în lungul gârlelor mai importante din delta fluvială. Prin construirea canalelor şi prin realizarea platformelor pentru depozitarea stufului (în perioada valorificării stuficole a Deltei), au rezultat grindurile antropice uneori mai înalte decât cele naturale, deşi mai înguste. Suprafaţa grindurilor fluviale este apreciată la circa 50.250 ha (circa 15% din teritoriul Deltei Dunării).
Grindurile marine sunt formate prin acţiunea combinată a proceselor marine (determinate) şi a celor fluviale (subordonate) şi sunt dispuse perpendicular pe direcţia braţelor principale ale Dunării, constituindu-se în baraje morfologice în perimetrul deltaic. Cele mai mari grinduri marine sunt cele care alcătuiesc aşa numitul cordon iniţial (Letea, Caraorman şi Crasnicol) care s-au format cu circa 10 000-11 000 î.Chr., barând golful deltaic şi formând delta fluvială de astăzi. Acest cordon iniţial constituie şi limita dintre cele două compartimente – delta fluvială şi delta fluvio-maritimă. Grindurile Letea şi Caraorman, constituite în cea mai mare parte din depozite nisipoase, sunt cele mai reprezentative prin înălţimile maxime (12,4 m pe Letea şi 7 m pe Caraorman) şi prin relieful eolian rezultat şi asociaţiilor vegetale, ierboase şi forestiere de pe acestea. Al treilea complex de grinduri marine este Sărăturile, care ocupă o poziţie intermediară între cele din cordonul iniţial şi cordoanele litorale propriu-zise, prin faptul că se sprijină pe ţărm cu vârful (partea mai îngustă) şi se dezvoltă sub formă de jerbă spre interior. În aceeaşi categorie trebuie inclus şi aliniamentele insulelor Sacalin care reprezintă, încă, pentru o scurtă perioadă de timp (ani şi zeci de ani) un ţărm dublu. Suprafaţa grindurilor marine se apreciază la circa 34.900 ha (10,5% din suprafaţa Deltei).
Reţeaua hidrografică reprezintă unul din subsistemele determinante în apariţia, evoluţia şi funcţionarea sistemului deltaic. Braţele principale ale Dunării şi gârlele dintre aceste braţe, au evoluat în decursul timpului în funcţie de factorii neotectonici şi de intensitatea procesului de colmatare. Procesul de autoreglare a subsistemului hidrografic în condiţii naturale a fost, începând cu primele lucrări de corectare a braţului Sulina, continuat cu canale construite în scopuri piscicole, stuficole, agricole. Ulterior au fost construite numeroase incinte pentru stuficultură, piscicultură, agricultură şi silvicultură, impunându-se realizarea unor căi de legătură pe ape şi de drenaj în interiorul acestora. În aceste condiţii, reţeaua de canale a devenit mult mai complexă iar multe gârle care aveau un anumit rol în funcţionarea sistemului deltaic au fost anihilate. Modificări importante au suferit şi braţele Sulina şi Sf. Gheorghe. Braţul Sulina a fost scurtat, în perioada 1862-1902, de la 91,9 km la 63,75 km şi adâncit ca urmare a acţiunii de realizare a unei căi navigabile maritime. Braţul Sf. Gheorghe a fost scurtat, în perioada 1985-1990 de la 120 km la 70 km, prin tăierea meandrelor dintre km 17 şi 85. Braţul Chilia a crescut în lungime de la 113 km (1870) la 120 km (1985), prin avansarea deltei cu acelaşi nume. Lungimea totală a gârlelor naturale şi parţial modificate este de 1.742 km, iar cea a canalelor este de 1.753 km. În ceea ce priveşte lungimea canalelor, aceasta se modifică
10
de la an la an în funcţie de lucrările noi întreprinse. Dintre gârlele naturale, au mai rămas în funcţiune gârle în lungime totală de 285 km, o parte din acestea fiind rămase în incintele îndiguite (amenajările agricole Pardina, Sireasa, Murighiol-Dunavăţ, etc.). Reţeaua actuală de canale datează, în principal, din deceniul al şaptelea, când s-a pus problema exploatării stufului prin incinte amenajate. Aceste canale împreună cu gârlele naturale reprezentau, în perioada 1960-1970 cea mai eficientă reţea hidrografică interioară sub aspectul circulaţiei apelor şi transportului naval. Ulterior, prin schimbarea direcţiei de valorificare a unor resurse naturale, multe din canale au fost abandonate, invadate cu vegetaţie, colmatate. Între anii 1991-1994, a fost construit digul şi canalul însoţitor între Sulina şi Sf. Gheorghe cu unele consecinţe ecologice negative.
Lacurile constituie o categorie morfohidrografică importantă în ansamblul Deltei Dunării, chiar dacă prin lucrările de amenajare a numeroase incinte, multe lacuri şi chiar complexe lacustre au fost desecate (amenajările agricole Pardina, Sireasa). Din inventarierea lacurilor făcută înainte de 1960, a rezultat un număr de 668 de lacuri însumând 31.262 ha (9,28% din suprafaţa Deltei Dunării). În urma acţiunii de desecare a lacurilor din cele mai mari amenajări agricole din Delta Dunării, Sireasa şi Pardina, numărul total al acestora a scăzut la 479 (lacuri mai mari de 1 ha) iar suprafaţa totală a ajuns la 25.666 ha (7,82% din suprafaţa deltei) (Tabelul 2.5.3).
Terenurile mlăştinoase sunt terenurile situate între -0,5 şi 1 m altitudine, ocupă zonele din jurul lacurilor şi complexelor lacustre din ariile depresionare. Sunt acoperite de apă, în funcţie de nivelul Dunării şi de vegetaţia palustră. O bună parte din aceste terenuri au fost desecate prin acţiunea de îndiguire şi realizarea amenajărilor agricole şi silvice. În amenajările piscicole, această categorie morfohidrografică a rămas, dar este supusă regimului hidrologic dirijat. Suprafaţa acoperită cu vegetaţie acvatică este apreciată la circa 143.500 ha (43% din suprafaţa deltei). Complexul lacustru Razim-Sinoie, în suprafaţă totală de circa 103.000 ha este format în principal din lacuri, grinduri maritime şi câteva formaţiuni de relief mai înalte ce reprezintă martori de eroziune. Lacurile ocupă circa 85% din complex (86.300 ha) şi sunt de tip lagunar (Razim, 41.500 ha, Sinoie, 17.150 ha, Goloviţa, 11.870 ha, Zmeica, 5460 ha, Nuntaşi, 1.050 ha şi Istria, 560 ha), de tip limanic (Babadag, 2.370 ha, cu prelungirile Tăuc, 180 ha şi Topraichioi, 50 ha, Agighiol, 490 ha, toate transformate în amenajări piscicole) şi lacuri cuprinse între grinduri (Leahova-Coşna-Periteaşca, 3.550 ha sau cele de pe grindul Chituc, Edighiolurile, 1.070 ha).
Zona maritimă costieră, în suprafaţă totală de 140.492 ha, se întinde pe o lungime de 166 km, de la gura braţului Chilia, în nord şi până la Capul Midia, în sud şi are apectul unei câmpii submerse cu foarte puţine neregularităţi morfologice. Platforma continentală (şelful) are o lăţime ce scade de la nord (170 km) la sud (130 km). Valoarea pantei creşte de la nord (1°) spre sud (2°) considerată pe profilele orientate de la vest spre est de la ţărm spre taluzul continental. Uniformitatea reliefului platformei continentale se datoreşte atât modelării reduse în faza pleistocenă, cât şi sedimentării intense datorată aluviunilor deversate de râurile din nord-vestul Mării Negre şi, în special, a celor aduse de Dunăre, şi, într-o măsură mai mică materialului rezultat din abraziunea zonei de coastă. Luând în considerare criterii morfometrice, morfologice, sedimentare şi chiar biologice, platforma continentală (şelful, numit şi margine continentală) se poate împărţi, în sectorul românesc, în trei compartimente: şelful intern, şelful median şi şelful extern (O.Şelariu,
11
1971, P. Gâştescu, B. Driga, 2002). Şelful intern se desfăşoară de la ţărmul marin şi până la izobata de aproximativ 40-50 m şi este zona pe care se întinde limita Rezervaţiei (izobata 20 m). Zona se caracterizează printr-o câmpie de abraziune şi acumulare rezultată în urma variaţiilor nivelului marin din perioada cuaternară, pe care se suprapun forme de relief rezultate din depunerea ulterioară a sedimentelor fluviatile. Acest spaţiu submers reprezintă domeniul de acţiune a factorilor modelatori, respectiv valurile şi curenţii marini care prelucrează şi transportă materialul aluvionar. Sub aspect sedimentologic şi textural, pe şelful intern predomină fracţiunea nisipoasă care trece treptat spre şelful de tranziţie în favoarea siltului (N. Panin, 1999). Şelful median se desfăşoară între izobatele de 40, 50 şi 70 m, iar şelful extern se desfăşoară între izobatele 70 m şi 130 m (după alţi autori, 200 m).
Prin poziţia sa geografică la 45º latitudine nordică, altitudine redusă (0-12 m) şi diversitatea peisajului, cu predominarea mediului amfibiu, clima este temperat-continentală cu influenţe pontice.
Valorile principalilor parametri climatici sunt: - radiaţia solară globală, ca principal factor al climei, atinge pe teritoriul RBDD,
cele mai mari valori medii anuale din România, ce cresc de la Vest (cca 130kcal.cm2) la Est (peste 135 kcal.cm2) sub influenţa Mării Negre; aceste valori depind de nebulozitatea toatală şi de durata de strălucire a Soarelui;
- temperatura medie anuală creşte de la Vest la Est, concomitent cu reducerea influenţei uscatului şi creşterea influenţei mării şi variază între 11 º C Tulcea şi Jurilovca şi 11,4 º C Gura Portiţei
- nebulozitatea totală are o medie anuală care se reduce trepata de la Vest (> 5.6 zecimi) spre Est (< 5,2 zecimi) ;
- numărul mediu anual al zilelor cu cer senin creşte de la Vest la Est (Tulcea 66 zile, Jurilovca, 69,4 zile, Sfântu Gheorghe 80,1 zile );
- durata medie anuală de strălucire a Soarelui este de 2500 ore/an; - precipitaţiile între 400-450 mm/an.
În anul 2012 regimul hidrologic al Dunării a înregistrat nivele mai scăzute față de anii
2010 și 2011. Evoluția regimului hidrologic la stațiile din RBDD în perioada 2008 - 2012 este prezentată în graficul nr.1.1.
12
La staţia hidrologică Tulcea regimul hidrologic al Dunării înregistrat în anul 2012 s-a caracterizat prin nivele mult mai scăzute scăzute față de anii 2010-2011, în special în august, septembrie,octombrie. (Grafic 1.2.).
Regimul hidrologic al anului 2012 se remarcă prin amplitudini mai mari în lunile
aprilie, mai, iunie, cele mai mici fiind în lunile august, septembrie, octombrie.
0
50
100
150
200
250
300
350
400
450
Grafic 1.1. Evoluţia cotelor fluviului Dunărea pe teritoriul RBDD în perioada 2008 - 2012
2008
2009
2010
2011
2012
13
1.1.2. Clima
Temperatura ambientală (media anuală, maxima şi minima anuală). Precipitaţii atmosferice (cantitatea anuală).
În anul 2012 temperatura medie anuală a fost cuprinsă între 11°C (Gorgova) şi 12,7 °C (staţia Gura Portiţei, stația Mahmudia şi staţia Sulina). Cele mai ridicate temperaturi s-au înregistrat în luna iulie la staţia Gorgova și Gura Portiței (33,9°C) şi în lunile iunie, iulie septembrie la staţia Jurilovca (33,6°C). De remarcat că maximele temperaturilor înregistrate în anul 2012 sunt mai mici decât în anul 2011 când în lunile iunie, iulie şi august s-au înregistrat la toate staţiile temperaturi mai mari de 31°C.
Zilele de vară definite ca având temperatura maximă diurnă > 25 °C, au fost distribuite de-a lungul unor intervale lungi de timp şi s-au caracterizat printr-o frecvenţă mai mare în perioada de vară, respectiv în lunile iunie, iulie, acestea fiind cuprinse între 42 zile/an la staţia Gorgova, 57 zile/an la staţia Tulcea, cele mai puţine, de 36 zile/an înregistrându-se la staţia Sulina (Tabel nr. 1.3).
Zilele tropicale, caracterizate prin temperaturi maxime ale aerului de peste 30°C, au fost înregistrate la staţia Sulina – 53 zile/an.
Temperatura minimă absolută anuală a fost de -13,2,6°C înregistrată la staţia Jurilovca și -12,5°C la stația Gura Portiței în luna ianuarie.
0
50
100
150
200
250
300
350
400
450
Ian Feb Mar Apr Mai Iunie Iulie Aug Sept Oct Nov Dec
Stația Tulcea
2008 160 169 187 290 261 207 135 171 85 89 76 176
2009 152 245 279 323 233 173 251 139 84 70 143 140
2010 312 229 369 319 286 381 371 256 201 213 182 318
2011 319 249 197 208 139 136 121 128 54 62 52 41
2012 96 156 185 422 233 266 123 90 58 73 138 133
[cm
]
Grafic 1.2. Evoluţia cotelor fluviului Dunărea la staţia Tulcea în perioada 2008 - 2012
14
Cele mai multe nopţi geroase, cu temperaturi mai mici de -10°C, au fost înregistrate la Tulcea – 9 nopţi, Gorgova – 7 nopţi, , Mahmudia şi Jurilovca 5 - nopţi, Gura Portiţei – 2nopţi (tabelul nr. 1.3). Precipitaţiile atmosferice
Media precipitaţiilor în anul 2012 înregistrate la staţiile meteorologice de pe teritoriul RBDD a fost de 290,5 mm. Cantitatea cea mai mare de precipitaţii a fost înregistrată la staţia Tulcea (397,2 mm).
15
1.2. Demografia
În perimetrul RBDD sunt 25 de localităţi organizate în 7 comune situate integral în acest
perimetru: (Ceatalchioi, Pardina, Maliuc, Crişan, C.A. Rosetti, Sfântu Gheorghe, Chilia
Veche) şi oraşul Sulina.
De asemenea există comune care au parţial teritorii în perimetrul RBDD (Nufăru, Beştepe, Murighiol),
precum şi suburbia Tudor Vladimirescu a Municipiului Tulcea.
Fig.1.2.1. Evoluţia populaţiei în localităţile din RBDD
Nr.crt. Municipiu,Oraş,
Comună
Localitatea Nr.loc.
2009
Nr.loc.
2010
Nr.loc.
2011
Nr.loc.
2012
1 Tulcea T.Vladimiresc
u
380 383 383 385
2 Sulina Sulina 4391 4420 4295 4350
3 Ceatalchioi Ceatalchioi 394 375 347 412
4 Ceatalchioi Plauru 94 96 70 89
5 Ceatalchioi Sălceni 78 77 95 105
6 Ceatalchioi Pătlăgeanca 259 204 188 227
7 Chilia Veche Chilia Veche 2496 2595 2198 2232
8 Pardina Pardina 712 691 680 682
9 C.A.Rosetti C.A.Rosetti 320 295 218 225
10 C.A.Rosetti Sfiştofca 315 312 104 110
11 C.A.Rosetti Letea 425 404 357 362
12 C.A.Rosetti Cardon 25 27 15 16
13 C.A.Rosetti Periprava 152 141 230 240
14 Crişan Crişan 480 485 452 470
15 Crişan Mila 23 495 492 459 460
16 Crişan Caraorman 430 435 307 320
17 Maliuc Maliuc 294 286 233 236
18 Maliuc Partizani 475 428 363 364
16
19 Maliuc Gorgova 142 158 142 142
20 Maliuc Vulturu 70 81 39 45
21 Maliuc Ilganii de Sus 62 89 49 53
22 Beştepe Băltenii de
Jos
92 89 75 82
23 Nufăru Ilganii de Jos 160 158 164 167
24 Murighiol Uzlina 3 2 4 4
25 SF.Gheorghe SF.Gheorghe 950 860 840 860
Total 13.694 13.583 12.307 12.638
Se constată o creştere a populaţiei în anul 2012 faţă de anul 2011 cu 331 de locuitori.
1.3. Organizarea administrativ teritorială
1.3.1. Amenajarea teritorială
În perimetrul RBDD, toate comunele au Planuri de Urbanism Genaral (PUG) aprobate
care includ obiectivele principale ale amenajării teritoriale.
Aceste obiective sunt:
- Dezvoltarea economică şi socială echilibrată a comunelor şi localităţilor; - Îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor şi colectivităţii umane; - Utilizarea raţională a terenului; - Conservarea tradiţiilor arhitecturale şi culturale locale. - Dezvoltarea şi utilizarea durabilă a resurselor naturale şi protecţia mediului. - Protejarea unor teritorii sensibile din punct de vedere ecologic. - Evitarea riscurilor naturale şi prevenirea efectelor unor catastrofe.
În perimetrul RBDD nu sunt aglomerări urbane. În jurul RBDD există un număr de
localităţi rurale şi urbane ( Isaccea, Babadag ) şi Municipiul Tulcea însumând o populaţie
de peste 150.000 locuitori.
1.3.2. Dezvoltarea zonelor rezidenţiale
În perimetrul RBDD se constată în ultimii ani o dezvoltare a unor zone rezidenţiale
în localităţile Crişan, Mila 23, Sfântu-Gheorghe, Sulina. Construirea zonelor rezidenţiale
continuă, dar presupune acţiuni ferme din partea consiliilor locale precum şi a tuturor
instituţiilor responsabile, astfel:
17
- Îmbunătaţirea şi dezvoltarea infrastructurii de transport, telecomunicaţii si energie;
- Dezvoltarea si îmbunatăţirea serviciilor publice;
- Protecţia mediului si dezvoltarea durabilă;
- Dezvoltarea turismului;
- Dezvoltarea economică;
- Dezvoltarea resurselor umane, creşterea ratei de ocupare;
- Atragerea de noi investiţii si creşterea accesului la resurse.
1.3.3. Concentrările urbane
În perimetrul RBDD nu sunt aglomerări urbane, existănd un singur oraş, Sulina cu
un număr de 4350 de locuitori.
1.4. Resurse naturale
1.4.1. Resurse naturale neregenerabile
În perimetrul RBDD au fost identificate diferite resurse naturale neregenerabile: nisip cuarţifer pentru siderurgie, minereuri de metale grele în nisipurile grindurilor litorale, turbă, etc.
Nisipurile din grindurile fluvio-marine au fost exploatate, respectiv cele din grindul Caraorman (nisip cuarţos – 90,8 % SiO) pentru a fi folosite la fabricarea sticlei şi în procesul tehnologic la Combinatul Siderurgic de la Galaţi. După declararea Deltei Dunării Rezervaţie a Biosferei, au fost stopate lucrările de exploatare şi au fost abandonate instalaţiile şi construcţiile neterminate care, în prezent, nu se integrează în peisajul deltei. Nisipurile din cordoanele litorale au fost prelucrate pentru extragerea unor metale grele. Activitatea de extragere şi prelucrare industrială a metalelor grele din nisipurile grindului Chituc, a fost oprită în anii ’90 datorită incompatibilităţii acestor activităţi cu statutul de rezervaţie.
1.4.2. Resurse naturale regenerabile
. Exploatarea resurselor naturale este reglementată de legi, hotărâri, şi norme de
aplicare de către instituţiile locale, judeţene şi naţionale. Conform reglementărilor în vigoare, populaţia locală beneficiază de dreptul de utilizare a resurselor naturale pentru consum propriu. Localnicii au dreptul la o cotă de peşte pentru consum familial, de circa 5 kg / familie /zi sau numai un peşte dacă greutatea lui depăşeşte 5 kg, precum şi o cotă de stuf de 2t / gospodărie pentru construcţii specifice (garduri, acoperişuri şi anexe gospodăreşti).
În anul 2012 au fost eliberate 13 permise de recoltat stuf pentru nevoi gospodăreşti şi 32 permise de pescuit familial.
1.4.3. Valorificarea resurselor naturale regenerabile din perimetrul Rezervaţiei
Biosferei Delta Dunării
Exploatarea resurselor naturale este una din cele mai importante activităţi
economice coordonate de Administraţia Rezervaţiei, resursele acvatice vii şi resursele
stuficole având cea mai mare pondere în cadrul resurselor naturale regenerabile existente
18
pe teritorul rezervaţiei. Gestionarea durabilă necesită evaluarea anuală a stării resrselor
naturale şi a nivelului de valorificare a acestora în acord cu potenţialul lor de regnerare şi
cu capacitatea de suport a ecosistemelor, scop în care se elaborează şi se pun în aplicare
reglementări privind valorificarea resurselor naturale şi a celorlalte resurse din rezervaţie.
Resursa piscicolă
Pentru gestionarea durabilă a resurselor acvatice vii din perimetrul rezervaţiei
specialiştii INCDDD Tulcea au estimat captura durabilă admisibilă din bazinele acvatice
naturale situate în perimetrul rezervaţiei, domeniul public de interes naţional, pentru anul
2012, la 3733,4 tone, din care:
- captură peşte pentru valorificare în scop comercial=2 033,4 tone;
- captură peşte acordată populaţiei locale=1 000 tone;
- captură peşte acordată pescuitului sportiv=700 tone.
Pescarii autorizaţi activează individual, în calitate de persoane fizice autorizate, în
asociaţii familiale sau în organizaţii/asociaţii de pescari, legal constituite.
Accesul la resursele acvatice vii în vederea practicării pescuitului comercial în
habitatele piscicole naturale situate în perimetrul rezervaţiei, domeniul public de interes
naţional, se atribuie de administratorul resursei persoanelor fizice sau juridice în condiţiile
prevederilor Legii 82/1993, privind constituirea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, cu
modificările şi completările din Legea 136/2011, a O.U.G. nr. 23/2008, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 317/2009 privind pescuitul şi acvacultura, cu
modificările şi completările ulterioare, şi ale legislaţiei secundare aprobate prin ordin al
autorităţilor competente din domeniul pescuitului şi din domeniul protecţiei mediului, a
dispoziţiilor Ordinului nr. 410/11.04.2008 pentru aprobarea Procedurii de autorizare a
activităţilor de recoltare, capturare şi/sau achiziţie şi comercializare a speciilor din flora şi
fauna sălbatice.
Pentru anul 2012 au fost autorizaţi un nr. de 1142 de pescari individuali şi o
societate comercială care deţine contract de concesiune privind valorificarea resurselor
piscicole din zonele Braţ Chilia km 40-0 şi Complex Matiţa-Merhei. Cotele de captură au
fost stabilite pe zone de valorificare şi pe specii în baza studiului de evaluare a potenţialului
piscicol (cota de captură durabilă adminsibilă). În cursul anului 2012 s-au capturat 2.226,5
tone faţă de 2.033,4 tone(cota de captură plafon alocată), în proporţie de 109,5 %, din
care, specii preponderente: caras, 879, 3 tone; plătică, 223, 3 tone; babuşcă, 154,9 tone;
somn, 86,4 tone; şalău, 89,1 tone, etc.
Pescuitul speciilor marine
Din categoria speciilor marine cu valoare pentru comercializare predomină speciile:
chefal, stavrid, calcan, peşte marin mărunt, etc. Cota-plafon de valorificare a acestor
specii este inclusă în cota totală admisibilă stabilită prin studiile de evaluare.
19
Pescuitul scrumbiei, activitatea este sezonieră iar numărul pescarilor calificaţi şi
autorizaţi a fost limitat. S-au pescuit 307,9 tone faţă de 276,6 tone, în proporţie de 111,3%.
În zonele Braţ Chilia km 40-0 şi în zona Complex piscicol Matiţa Merhei activează
SC Răduţă Sporting SRL, în baza contractului de concesiune încheiat cu Ministerul
Mediului prin ARBDD. Pentru aceste zone s-au stabilit cote-plafon de captură piscicolă
valorificabilă şi s-au încasat redevenţe.
Resursa stuficolă
Resursa stuficolă se valorifică de către societăţile comerciale care au în derulare
contracte de concesiune în zonele: Cordonul litoral al Mării Negre, Roşu-Puiu-Împuţita,
Holbina-Dranov, Sinoe, Buhaz şi prin atribuire directă organizaţiilor/asociaţiilor de persoane
fizice autorizate, legal constituite, în conformitate cu prevederile Legii 82/1993, privind
constituirea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, cu modificările şi completările din Legea
136/2011.
Pentru sezonul de recoltare 2012-2013 au fost propuse pentru exploatare in
vederea valorificării stufului în scop comercial 10 547,5 hectare cu un potenţial recoltabil
natural estimat de 14 327,98 tone. S-au recoltat 3 019,0 tone, în proporţie de 21,1%.
S-au recoltat 2 951 hectare din care: 2 318 hectare, mecanizat, cu utilaje specifice
care îndeplinesc condiţiile de protecţie a rizomilor de stuf şi anume presiunea specifică de
lucru pe sol să nu depăşească 100 gr/cm2 şi 633 hectare, manual, cu unelte tradiţionale, în
proporţie 27,9 % (prin utilizarea tehnologiilor nepoluante de recoltare şi de igienizare a
stufărişurilor stabilite de administratorul resursei) în condiţiile în care suprafaţa recoltabilă a
fost estimată la 10 547,5 hectare.
Din cauza secetei prelungite din anii precedenţi asociaţiile stuficole nu s-au
dezvoltat.
1.4.4. Turism
1.4.4.1. Potenţialul turistic al regiunii (elemente turistice naturale)
Principalele forme de turism care se pot desfăşura pe teritoriul RBDD sunt:
Turism pentru odihnă si recreere (practicat prin intermediul companiilor de turism, în hotelurile/pensiunile de pe teritoriul rezervaţiei sau folosind hotelurile plutitoare, combinând excursiile pe canale si lacuri pitoreşti cu băile de soare şi apa marină pe plajele situate de-a lungul coastei Mării Negre.
Turism de cunoaştere (itinerant), practicat fie individual, fie prin intermediul excursiilor organizate) potrivit pentru grupurile mici de vizitatori care au ocazia să exploreze varietatea peisajului salbatic, combinând plimbările cu bărci propulsate
20
manual pe canale pitoreşti cu drumeţii de-a lungul canalelor sau pe grindurile fluviale şi marine, etc.
Turism specializat – ştiintific (pentru ornitologi, specialişti, cercetători, studenţi)
Programe speciale de tineret (pentru cunoaşterea, întelegerea şi preţuirea naturii)
Turism rural (în cadrul căruia turiştii sunt găzduiti şi ghidaţi de localnici), are tradiţie în RBDD, multe familii de localnici găzduind şi însoţind vizitatorii în Delta Dunării. Acest tip de turism reprezintă un important potenţial pentru îmbunatăţirea veniturilor populatiei locale.
Turism pentru practicarea sporturilor nautice, foto-safari
Turism pentru practicarea pescuitului sportiv foarte apreciat de vizitatorii de toate vârstele, în orice sezon, pentru orice specie de peşte, şi vânatoare sportivă.
Monitorizare şi colectarea datelor
Analiza dinamicii fluxului de turişti înregistraţi la ARBDD conform datelor
primite de la cei 135 agenţi economici care au fost autorizaţi să desfăşoare
activităţi de turism în RBDD, arată că până la sfârşitul sezonului turistic 2012 ,
s-a înregistrat un număr de: aprox. 4000 locuri cazare, 7 hoteluri, 87 de pensiuni,
49 de pontoane dormitor, 2 hidrobuze, 1 navă pasageri, 4 campinguri, 1 tabără
tineret; sezonul turistic 2012 a avut o perioadă de maxim în lunile mai, iunie,
august şi septembrie, în celelalte luni numărul turiştilor fiind redus. Această
caracteristică a sezonului 2012 a marcat şi sezonul turistic anterior. Activitatea de
turism desfăşurată în RBDD în anul 2012 nu este pe măsura potenţialului deosebit
de ridicat al zonei. Pe lânga datele oficiale luate în considerare în aprecierea
fenomenului turistic din RBDD trebuie menţionat şi fenomenul turismului neorganizat
prin agenţi economici autorizaţi, acest fenomen cunoscând în anul 2012 o uşoară
creştere faţă de anul 2010 în special în localităţile cu potenţial turistic ridicat:
Sf.Gheorghe, Sulina, Crişan, Mila 23.
Conform rapoartelor primite de la agenţii economici autorizaţi să desfăşoare
activităţi de turism pe teritorriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării anul 2012
înregistrază un total de 61.688 turişti, din care 33.385 turişti români şi 28.303
turişti străini. Se constată o dezvoltare lentă a structurilor de cazare, şi a
activităţilor recreative. În anul 2012 s-au autorizat 21 de agenţi economici pentru
desfăşurarea activităţii de turism în perimetrul RBDD.
21
români străini
iarna 246 68
primăvara 8044 5303
vara 20188 16423
toamna 4907 6509
Repartiţia turiştilor din 2012 pe sezoane
0
5000
10000
15000
20000
25000
români străini
iarna
primăvara
vara
toamna
Fig. 1.4.4.1.1. Evoluţia Comparativă Total Turişti în RBDD 2008/2012
În centrele de informare ARBDD, turiştilor le-au fost puse la dispoziţie
pliante şi hărţi. De asemeni pentru a veni în sprijinul turiştilor, a fost actualizată
22
permanent baza de date cu informaţii turistice (capacităţi de cazare, posibilităţi de
agrement, transport,etc) puse la dispoziţie de operatorii de turism cu activitate pe
teritoriul RBDD, a fost actualizat permanent domeniul “turism” (în lb.română şi
lb.engleză din pagina web a ARBDD,care cuprinde informaţii despre: formele de
turism practicate în RBDD, reguli de vizitare, centrele de informare din perimetrul
RBDD, trasee turistice, posibilităţi de transport în RBDD, agenţi economici care
desfăşoară activităţi de turism.
Pe teritoriul RBDD sunt în funcţiune 8 Centre de Informare, situate în Chilia
Veche, Crişan, Gura Portiţei, Murighiol, Sf.Gheorghe, Sulina şi Uzlina. În 2012 au
fost 4907 vizitatori români şi 2221 vizitatori străini, cei mai mulţi înregistrându-se la
Centrul de la Murighiol : 3186 vizitatori români şi 1055 vizitatori străini.
1.4.5. Specii de faună sălbatică de interes cinegetic
Activitatea cinegetică din RBDD este reglementată de prevederile Legii 407/2006-
legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic, publicată în Monitorul Oficial pe 22
noiembrie 2006, Legea 197/2007 pentru modificarea şi completarea Legii 407/2006, Legea
215/2008 pentru modificarea şi completarea Legii 407/2006 şi a ordonanţei de urgenţă
154/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.
57/2007 privind regimul ariilor protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi a
faunei sălbatice şi a Legii 407/2006. Conform Legii Nr. 136 / 2011,art.12, pct.39 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei
"Delta Dunării" , desfăşurarea activităţilor de vânătoare pe teritoriul rezervaţiei este
interzisă. Astfel activitatea de valorificare a acestor specii prin activitatea de vânătoare
sportivă a fost sistată.
Sunt delimitate 26 fonduri de vânătoare, cu suprafeţe cuprinse între 5.012 de ha
(F.V. Heraclea) şi 27.794 ha (F.V. Tatanir). Din cele 26 de fonduri de vânătoare (302.612
ha), au fost încheiate contracte de închiriere pentru:
Fondul de vânătoare nr.50 denumit Uzlina are ca gestionar Asociaţia Vânătorilor
Sportivi Abies-Bucureşti, cu suprafaţa de 10401 ha având o perioadă de gestiune
cuprinsă între 11.01.2011-10.01.2021.
Fondul de vânătoare nr.43 denumit Mila 23 are ca gestionar Asociaţia
Vânătorilor Sportivi Corado-Constanţa, cu suprafaţa de 5366 ha având o perioadă
de gestiune cuprinsă între 11.01.2011-10.01.2021.
Un număr de 7 fonduri de vânătoare sunt considerate zone de genofond şi nu au fost
atribuite în gestiune nici unei asociaţii de vânătoare (F.V. Partizani, Matiţa, Cardon,
Lumina, Sf.Gheorghe, Crasnicol şi Dranov).
La data de 11.10.2011 au expirat contractele de gestionare a fondurilor cinegetice din
perimetrul RBDD (anexa 2).Conform Legii 407/2006, fondurile cinegetice aflate în această
situaţie rămân în gestionarea vechiului contractant (administratorului pădurilor proprietate
23
publică a statului) cu toate obligaţiile şi drepturile ce decurg din contractele expirate, până
la atribuirea acestora în gestionarea vânătorilor contractanţi.
Conform ORDIN Nr. 2487 din 29 iunie 2012 pentru practicarea vânătorii în fondurile
cinegetice constituite pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării" pentru sezonul de
vânătoare 15 mai 2012 - 14 mai 2013, art.1 se interzice recoltarea exemplarelor de interes
cinegetic de pe fondurile cinegetice constituite pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei "Delta
Dunării.
În sezoanele de vânătoare 2011-2012 şi 2012-2013 nu s-au desfăşurat activităţi de
vânătoare în perimetrul RBDD.
24
1.5. Economia
1.5.1. Agricultura
Pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, terenurile agricole reprezintă o proporţie de 12,9% , însumând un total de 61.453 ha.
Din suprafaţa de 61.453 ha teren agricol, 39.947 ha (64 %) se află în incintele agricole îndiguite şi desecate din interiorul Deltei Dunării, 10.617 ha (17,3%) se află în incinte agricole îndiguite şi desecate situate de-a lungul braţului Sf. Gheorghe, restul fiind pe grindurile continentale, grindurile de mal ale reţelei hidrografice interioare, grindurile fluvio-marine şi şesul deltaic, în regim liber de inundare.
Ca structură de folosinţă a terenurilor agricole, cea mai mare pondere o are terenul arabil (63%), urmat de pajişti naturale (36,7%). Viile şi livezile ocupă suprafeţe nesemnificative pe terenurile private ale locuitorilor.
Ca localizare, majoritatea terenurilor arabile sunt localizate în zona economică a deltei fluviatile, mai evoluată sub aspect morfologic şi pedologic.
În condiţiile unui management bun, ecosistemele agricole din delta fluviatilă pot avea o mare capacitate de producţie pentru cereale păioase, porumb, legume, cartofi, soia şi plante furajere.
În Rezervaţia Biosferei Deltei Dunării, sunt cinci amenajări agricole, care ocupă o suprafaţă totală de 39.947 hectare: Sireasa (5.480 ha), Pardina (27.032 ha), Tatăru (2.061 ha), Carasuhat (2.863 ha), Dunăvăţ-Murighiol (2.538 ha).
Ca formă de proprietate, amenajările agricole din Rezervaţie sunt domeniu public de interes local (3.044 ha) şi judeţean (36.930 ha) şi se află în administrarea Consiliilor Locale şi Consiliului Judeţean Tulcea.
În incintele agricole îndiguite terenurile arabile sunt utilizate în mare parte pentru producerea cerealelor. Suprafeţele cele mai mari sunt cultivate cu grâu, porumb, floarea soarelui, rapiţă, culturi furajere. Activitatea agricolă pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, se desfăşoară în baza autorizaţiilor de mediu pentru terenurile din categoria “terenuri agricole” şi în baza permiselor de practicare a agriculturii pe terenurile ieşite temporar de sub ape.
Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, în calitate de autoritate de mediu pe teritoriul RBDD a autorizat până în anul 2012 un număr de 16 societăţi comerciale pentru desfăşurarea activităţii de agricultură în următoarele amenajări agricole: Amenajarea Agricolă Carasuhat (1338 hectare), Amenajarea Agricolă Dunăvăţ –Murighiol (931 hectare), Amenajarea Agricolă Tatanir (13192 hectare), Amenajarea Agricolă Sireasa, Amenajarea Agricolă Pardina, Amenajarea Agricolă Tulcea – Nufăru (577,48 hectare), Amenjarea Piscicolă Rusca; Amenjarea Piscicolă Dunăvăţ II.
Societăţile care desfăşoară activitatea de agricultură fără servicii anexe agriculturii respectiv: irigaţii, desecări, servicii pentru mecanizarea chimizarea agriculturii şi protecţie fitosanitară, nu se supun procedurii de autorizare.
Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării impune prin autorizaţiile de mediu utilizarea de substanţe fitosanitare specifice pentru RBDD. În anul 2012, ARBDD a eliberat 12 avize pentru igienizare prin ardere a stufului. În Rezervaţia Biosferei Delta Dunării se practică şi cultivarea terenurilor ieşite temporar de sub apă.
Pentru cultivarea unor astfel de terenuri ARBDD a eliberat în anul 2012, un număr de 30 de permise, pe o suprafaţă totală de 2,5 hectare în vecinătatea următoarelor zone:
25
Canal Şontea – Nouă, Mila Marină 8 – Br. Sulina, mal stâng canal Păpădia Nouă, complex Isac – Uzlina, canal Sireasa, canal Căzănele, canal Drăghilca, canal Trofilca, Şontea – Nouă, canal Periteaşca, pentru persoanele fizice din RBDD şi din municipiul Tulcea, în baza art. 10 din Legea nr. 82 din 20 noiembrie 1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării". Pe aceste terenuri au fost cultivate în special culturi de zarzavat, cartofi, leguminoase şi porumb. ARBDD a luat decizia de a nu mai elibera permise pentru terenuri amplasate pe traseele turistice datorită aspectului mai putin plăcut pe care îl oferă aceste terenuri şi schimbării peisajului specific Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Pentru cultivarea acestor terenuri prin permisul eliberat de către ARBDD, se impune utilizarea de tehnologii tradiţionale, se interzice folosirea produselor fitosanitare şi a mijloacelor mecanice şi sunt interzise amplasarea de construcţii de orice fel.
Creşterea animalelor – cealaltă ramură a agriculturii – este o îndeletnicire veche a populaţiei locale de pe teritoriul Rezervaţiei.
Peste 36% (22.545 ha pajişti) din terenurile agricole şi în mică măsură alte terenuri neagricole sunt folosite pentru creşterea animalelor, care este o activitate tradiţională a locuitorilor din Rezervaţie.
Creşterea animalelor în RBDD se face în sistem extensiv. Bovinele, cabalinele sau porcinele sunt crescute în stabulaţie liberă pe grindurile deltaice sau pe terenurile proaspăt ieşite de sub inundaţie. Creşterea ovinelor este organizată în mod tradiţional şi se practică în principal pe păşunile (izlazurile) comunale. De asemenea, suprafeţe cu folosinţă agricolă amplasate în incinte amenajate categoria „arabil”, sunt deseori utilizate pentru păşunat, după cum şi suprafeţe cu folosinţă „stuf” sau „forestieră” au fost utilizate ca păşune.
În anul 2012 au fost eliberate 3 permise pentru păşunat animale în zonele Cardon, Dranov şi Somova-Parcheş şi o autorizaţie de mediu pentru creşterea bovinelor de lapte în localitatea C.A. Rosetti.
1.5.2. Industrie
Poluarea din sectorul industrial şi impactul acesteia asupra mediului
Majoritatea unităţilor industriale sunt concentrate în localităţile urbane din zona limitrofă rezervaţiei. În perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării industria se dezvoltă pe baza exploatării şi valorificării resurselor naturale, în primul rând a resurselor piscicole, agricole şi stuficole. Ca repartizare, în principal unităţile economice din rezervaţie desfăşoară activităţi în domeniul industriei alimentare. Cele mai mari sunt Fabrica de conserve peşte si fabrica de semiconserve peşte aparţinâd de societăţile SC Ecofish SRL şi SC Danubiu RO 2002 SRL cu sediul în Jurilovca. În 2012 aceste fabrici nu şi-au desfăşurat activitatea. În localităţile Sulina şi Chilia Veche funcţionează unităţi de panificaţie. Începând cu anul 2010 Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării a autorizat din punct de vedere al mediului societatea SC CARNIPROD SRL Tulcea cu profil de activitatea fabricarea produselor din carne inclusiv din carne de pasăre, creşterea porcinelor şi prelucrarea-conservarea cărnii. Activitatea se desfaşoară parţial în teritoriul
26
Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, cu posibil impact al intregii activităţi în perimetrul ariei naturale protejate. Activitatea Şantierului Naval Sulina se reduce la reparaţii de nave.
Pentru diminuarea impactului asupra mediului unităţile de producţie, încă din faza de proiectare au luat măsurile necesare pentru epurarea apelor uzate şi pentru o gestionare ecologică a deşeurilor. În 2012 nu s-au semnalat poluări accidentale de la activităţile industriale. Activităţi industriale care se supun prevederilor directivei privind prevenirea şi controlul poluării industriale
Nu este cazul în RBDD. Măsuri şi acţiuni întreprinse în sectorul prevenirii, ameliorării şi reducerii poluării industriale
Respectarea condiţiilor din autorizaţiile integrate de mediu pe baza prevederilor Directivei IPPC si SEVESO Aplicarea celor mai bune tehnici disponibile conform documentelor de referinţă BREF/BAT
Poluări
În anul 2012, nu s-au înregistrat poluări accidentale cu impact major asupra mediului pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Poluări cu efect transfrontier
În anul 2012, nu s-au înregistrat poluări accidentale cu efect transfrontier asupra mediului, în aceste zone ale Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării.
1.5.3. Energia
Impactul sectorului energetic asupra mediului
În perimetrul RBDD nu există unităţi producătoare de energie electrică. Pentru transportul
energiei electrice din Ucraina în sistemul nostru, în extravilanul oraşului Isaccea este
construită staţia de transformare 750/400 kv care este amplasată pe o suprafaţă de 18 ha.
Aspectele impactului sectorului energetic sunt următoarele:
- Efecte biologice ale câmpului electric de 59 Hz;
- Producerea de ozon;
- Impactul asupra terenurilor agricole;
- Impactul vizual ( estetic ) şi impactul ecologic;
-Impactul liniilor de transport asupra populaţiilor de păsări sălbatice de talie mare.
27
Consumul brut de energie
Nu este cazul în RBDD.
Producţia de energie electrică
Societăţile economice, industriale, agricole, etc. îşi asigură încălzirea spaţiilor de producţie
şi birourilor prin instalaţii proprii, cu energie electrică, sobe cu acumulare de căldură sau în
centrale termice proprii cu combustibil lichid sau gazos.
Energia termică necesară pentru încălzirea tuturor spaţiilor construite din perimetrul RBDD
se obţine prin arderea combustibililor lichizi şi solizi (biomasă).
Impactul consumului de energie electrică asupra mediului
Impactul cel mai relevant al acestei activităţi umane este asupra atmosferei în urma
emisiilor de gaze de combustie.
Impactul extracţiei de ţiţei şi gaze naturale asupra mediului
Nu este cazul în RBDD.
Energii neconvenţionale
Utilizarea energiilor neconvenţionale în perimetrul RBDD are o amploare
nesemnificativă la acest moment, existând totuşi iniţiative locale de folosire a panourilor
solare pentru încălzirea apei menajere.
Astfel în anul 2012 a fost aprobată amplasarea a 4 panouri fotovoltaice şi a unei
eoliene de dimensiuni mici- 2kw în intravilanul loc.Chilia Veche – ferma Batac.
Evoluţia energiei în perioada 2009-2012 şi tendinţele generale de mediu în următorii
ani
Consumul de energie electrică la nivelul unităţilor economice din RBDD va cunoaşte
o uşoară creştere în perioada următoare datorată dezvoltării turismului şi a unităţilor de
prestaţii de servicii. Se constată şi tendinţa dezvoltării producţiei de energie
neconvenţională, bazată în principal pe utilizarea energiei solare şi fotonice şi mai puţin pe
utilizare energiei eoliene.
28
CAPITOLUL 2. CALITATEA AERULUI
În perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, nu există puncte fixe sau mobile pentru măsurarea emisiilor provenite din traficul naval şi maritim.
2.1. Emisii de poluanţi atmosferici
Monitorizarea emisiilor cu efect acidifiant, COV nemetanici, metale grele, plumb, poluanţi organici persistemţi, hidrocarburi aromatice policiclice, bifenili policloruraţi şi hexaclor benzen este realizată de Agenţia pentru Protecţia Mediului Tulcea.
2.2. Calitatea aerului
Pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării nu au fost efectuate măsurători privind calitatea aerului conform OM nr. 592/2002 pentru aprobarea Normativului privind stabilirea valorilor limită, a valorilor de prag şi a criteriilor şi metodelor de evaluare a dioxidului de sulf, dioxidului de azot şi oxizilor de azot, pulberilor în suspensie (PM10 si PM2,5), plumbului, benzenului, monoxidului de carbon şi ozonului în aerul înconjurător.
Monitorizarea este realizată de Agenţia pentru Protecţia Mediului Tulcea.
2.3. Poluarea aerului – efecte locale
2.4. Poluări accidentale. Accidente majore de mediu
2.5. Presiuni asupra stării de calitate a aerului din România
2.6. Tendinţe
29
CAPITOLUL 3 APA (dulce)
Monitorizarea şi evaluarea calităţii apei pe teritoriul RBDD s-au efectuat în conformitate cu
următoarele acte legislative în vigoare:
- Directiva Cadru CE (apă)/2000; - Legea Apelor 107/1996; - Convenţia Dunării - Sofia 2003; - OM 44/2004 - calitatea apei pentru biotă; - SR ISO 5667/2002- prelevare, transport, conservare probe de apă ; - ORDIN 161/2006 - stabilirea claselor de calitate ale apelor de suprafaţa ; - HG 188/2002; - OM 245/2005 - metode de evaluare de risc şi de impact - procedura de
monitorizare ; - HG 351/2005 - substanţe periculoase şi prioritare/prioritar periculoase.
Parametrii monitorizaţi sunt cei definiţi de Directiva 75/440/EEC şi Directiva 79/869/EEC. De asemenea, Directiva Cadru prevede monitorizarea substanţelor prioritare şi altor substanţe descărcate în cantităţi semnificative care ar putea afecta starea corpurilor de apa.
3.1. Resursele de apă. Cantităţi şi fluxuri
Resursele de apă ale României sunt constituite din apele de suprafaţă – râuri, lacuri, fluviul Dunărea – şi ape subterane. Suprafaţa Deltei Dunării cuprinde cele trei braţe ale Dunării: Chilia, Sulina, Sfântu
Gheorghe şi cinci zone hidrografice:
1. zona Chilia-Sulina între braţele Chilia, Tulcea şi Sulina, 2. zona Sulina-Sf. Gheorghe, între braţele Sulina şi Sf. Gheorghe, 3. zona Sf. Gheorghe-Razelm, la sud între braţul Sf. Gheorghe şi lacul Razim, 4. zona Complexul lagunar Razim – Zmeica - Goloviţa - Sinoe, 5. zona marină a Deltei Dunării (gurile Dunării, ţărmul mării şi fundul submers din faţa
litoralului Deltei), în care sunt incluse conform Directivei Cadru Ape, atât corpuri de apă de suprafaţă care nu sunt puternic modificate (adică acele ape care sunt reprezentate de ape naturale sau cvasi-naturale, sau cele modificate numai calitativ) cât şi corpuri de apă puternic modificate.
3.1.1. Resursele teoretice de apă
Resursele teoretice de apă din perimetrul RBDD sunt constituite din resursele de apă de suprafaţă şi din cele subterane. Dintre resursele subterane de apă cele de mică adâncime sunt folosite într-o măsură foarte redusă şi în exclusivitate de către puţine gospodării ale populaţiei locale, calitatea acestor ape nefiind corespunzătoare.
În ceea ce priveşte resursele subterane de adâncime, acestea nu sunt corespunzătoare şi nu sunt utilizate.
30
3.1.2. Sectorul industrial
Sectorul industrial care foloseşte apa surselor de suprafaţă este reprezentat în principal de unităţile industriale care funcţionează pe platforma vestică a Municipiului Tulcea , precum şi de alte unităţi industriale din Municipiul Tulcea.
Cantităţi importante de apă din sursele de suprafaţă, respectiv din Dunăre, sunt utilizate de unităţile care furnizează apă potabilă Municipiului Tulcea şi celorlalte localităţi din perimetrul RBDD.
Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării a elaborat planul de monitorizare a
calității apelor de suprafață de pe teritoriul rezervației, pe anul 2012, ținând cont de faptul
că zonele strict protejate trebuie să beneficieze de o atenție deosebită și funcție de
evaluările din anii anteriori. Prin urmare s-a decis monitorizarea lunară a 25 de secțiuni,
enumerate mai jos și care sunt evidențiate pe harta alăturată.
31
32
Fiecare probă de apă este evaluată în urma analizei a 25 indicatori de calitate și încadrată
în clasa de calitate corespunzătoare conform Ordinului 161/2006 pentru aprobarea
Normativului privind clasificarea calității apelor de suprafață în vederea stabilirii stării
ecologice a corpurilor de apă. În cadrul laboratorului de ecotoxicologie ABBDD se
efectueaza şi analiza apelor uzate.
3.1.3. Prelevări de apă
Probele apelor de suprafaţă au fost prelevate de către agenţii ecologi, in condiţii optime, iar
probele pentru ape uzate de către beneficiari.
In anul 2012 s-au efectuat 218 probe pentru ape de suprafaţă şi 28 de probe pentru ape
uzate.
Încadrarea în clase de calitate a fost făcută în conformitate cu Normativul 161/2006,
privind clasificarea calităţii apelor de suprafaţă în vederea stabilirii stării ecologice a
corpurilor de apă.
3.2. Apele de suprafaţă
Evaluarea stării ecologice/potenţialului ecologic a corpurilor de apă de suprafaţă se realizează prin integrarea elementelor de calitate (biologice, fizico-chimice suport, poluanţi specifici). 3.2.1. Starea ecologică/ potenţialul ecologic final ia în considerare principiul “one out – all out”, respectiv cea mai defavorabilă situaţie. Indicatorii analizați conform cărora se evaluează calitatea apei sunt:
Regim termic și acidifiere: temperatură, pH
Regimul oxigenului: oxigen dizolvat, CBO5, CCO-Mn
Nutrienți: amoniu,azot în azotiți,azot în azotați, azot total,ortofosfați solubili,fosfor total
Salinitate: conductivitate, reziduu filtrabil, cloruri, sulfați
Poluanți toxici specifici de origine naturală: mercur
Alți indicatori chimici relevanți: detergenți anionici activi
Substanțe periculoase relevante și prioritare/prioritare periculoase: hidrocarburi petroliere.
3.2.2. Calitatea apei lacurilor din Romanânia
Pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării evaluăm calitatea apelor de suprafaţă pentru 16 lacuri.
33
S-au luat în considerare valorile medii multianuale ale concentraţiilor indicatorilor
determinaţi în perioada 2010-2012. Punctele de prelevare au fost următoarele :
Lacuri: Cuibul cu Lebede, Erenciuc, Fortuna, Merhei, Miazăzi, Nebunu,Câşla, Răducu,Potcoava, Sinoe,Razim,Iacub, Isac, Roşu, Rotundu şi Goloviţa. Indicatorii analizaţi au fost grupaţi în funcţie de clasificarea din anexa C, Elemente şi
standarde de calitate chimice şi fizico-chimice în apă, tabelul nr.6, din Normativul 161/2006:
Regimul de acidifiere: pH;
Regimul oxigenului:oxigen dizolvat, consum biochimic de oxigen la 5 zile, indice de permanganat ;
Nutrienţi: azot amoniacal, azotul din azotiţi, azotul din azotaţi, azotul total, fosfor total
Salinitate: conductivitate, cloruri, sulfaţi, calciu, magneziu, sodiu;
3.2.2.1. Regimul de acidifiere 3.2.2.1.1.Dinamica multianuală a pH-ului (lacuri)
În anul 2012, pH-ul din apa lacurilor din RBDD se află în domeniul 7.44-7.85 unităţi de pH, comparativ cu anul 2011,cand domeniul de pH avea valori cuprinse între 7.00 - 8.30 unităţi de pH, iar in anul 2010, pH-ul din apa lacurilor din RBDD se află în domeniul 7.41-8.40 unităţi de pH.
Fig. 3.2.2.1.1.a) Dinamica multianuală a pH-ului (lacuri)
7.2
7.3
7.4
7.5
7.6
7.7
7.8
7.9
8
2010
2011
2012
34
3.2.2.2. Regimul oxigenului
3.2.2.2.1. Oxigen dizolvat
3.2.2.2.1.1. Dinamica multianuală a oxigenului dizolvat (lacuri) Concentraţiile de oxigen dizolvat în lacurile din Delta Dunării pe 2012, au valori
corespunzătoare clasei II şi III de calitate, respectiv stare ecologică moderat- bună. În anul 2010- 2011, lacurile se încadrează în clasele I şi II de calitate.
Fig. 3.2.2.2.1.1. a) Dinamica multianuală a oxigenului dizolvat (lacuri)
3.2.2.3. Consum biochimic de oxigen la 5 zile
3.2.2.3.1. Dinamica multianuală a consumului biochimic de oxigen (lacuri)
În anul 2012, lacurile din RBDD se încadrează în clasa a I-a de calitate, iar în anii precedenţi 2010-2011, tot în clasa I de calitate, excepţie facând Lacurile Nebunu şi Razim, care încadrează valorile în clasa a II-a de calitate (stare ecologică bună).
0
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
2010
2011
2012
35
Fig. 3.2.2.3.1. a) Dinamica multianuală a consumului biochimic de oxigen (lacuri)
3.2.2.4. Nutrienţi
3.2.2.4.1. Azot amoniacal
3.2.2.4.1.1. Dinamica multianuală a azotului amoniacal (lacuri) Concentraţia medie a azotului amoniacal are valori corespunzătoare clasei I de
calitate atât în anul 2012 cât şi în anii precedenţi, stare ecologică foarte bună. În 2012
depăşind valorile acestei clase lacurile Câşla, Isac şi Razim, iar în 2010 Goloviţa
corespunde clasei a II a de calitate.
Fig. 3.2.2.4.1.1. a) Dinamica multianuală a azotului amoniacal (lacuri)
0
1
2
3
4
5
6
2010
2011
2012
0
0.1
0.2
0.3
0.4
0.5
0.6
0.7
0.8
2010
2011
2012
36
3.2.2.5. Azotul din azotiţi
3.2.2.5.1. Dinamica multianuală a azotului din azotiţi (lacuri)
Pentru anul 2012, în funcţie de concentraţia medie anuala a azotului din azotiţi, lacurile din RBDD se încadrează în clasele II şi III de calitate, cu excepţia lacului Roşu (clasa a V-a de calitate, stare ecologică proastă).
În anul 2011, în funcţie de concentraţia medie anuala a azotului din azotiţi, lacurile din RBDD se încadrează în clasele I şi II de calitate, excepţie făcând lacul Goloviţa care se încadrează în clasa a III a de calitate.
În anul 2010, lacurile din RBDD se încadrează în clasa II de calitate.
Fig. 3.2.2.5.1 a) Dinamica multianuală a azotului din azotiţi (lacuri)
3.2.2.6. Azotul din azotaţi
3.2.2.6.1. Dinamica multianuală a azotului din azotaţi (lacuri)
În anul 2012, concentraţia medie a azotului din azotaţi încadrează apa lacurilor în clasa I şi II de calitate.
În anul 2011, în funcţie de concentraţia medie anuală de azot din azotaţi, lacurile din RBDD se încadrează în clasa I de calitate, iar clasa a III -a fiind corespunzătoare lacului Cuibul cu Lebede.
0
0.05
0.1
0.15
0.2
0.25
0.3
0.35
2010
2011
2012
37
În anul 2010, concentraţia medie a azotului din azotaţi încadrează apa lacurilor în clasa a II de calitate, cu excepţia lacurilor Câşla şi Merhei, ce corespund clasei I de calitate.
Fig. 3.2.2.6.1. a) Dinamica multianuală a azotului din azotaţi (lacuri)
3.2.2.7. Azotul total 3.2.2.7.1. Dinamica multianuală a azotului total (lacuri) Concentraţia de azot total încadrează lacurile din RBDD, în 2012 în clasa I de calitate, stare ecologică foarte bună, excepţie făcând valorile determinate lacurile Miazăzi, Iacub, Goloviţa şi Razim.
În anul 2011, lacurile din RBDD se încadrează în clasa a I-a de calitate, iar în 2012 lacurile se încadrează în clasa a II-a de calitate.
Fig. 3.2.2.7.1. a) Dinamica multianuală a azotului total (lacuri)
0
0.5
1
1.5
2
2.5
3
3.5
4
4.5
2010
2011
2012
0
0.5
1
1.5
2
2.5
3
3.5
4
4.5
2010
2011
2012
38
3.2.2.8. Cloruri
3.2.2.8.1. Dinamica multianuală a concentraţiei de cloruri (lacuri)
În 2012, concentraţiile medii anuale ale clorurilor încadrează lacurile din RBDD în clasa a I-a de calitate, cu unele excepţii şi anume: lacurile Goloviţa şi Razim (clasa a II-a de calitate), iar Lac Sinoe (clasa a III-a de calitate).
În anul 2010- 2011 concentraţiile medii anuale de cloruri încadrează apa lacurilor în clasa a I-a şi a II-a de calitate.
Fig. 3.2.2.8.1. a) Dinamica multianuală a concentraţiei de cloruri (lacuri)
3.2.2.9. Sulfaţi
3.2.2.9.1.Dinamica multianuală a concentraţiei de sulfaţi (lacuri)
În anul 2012, valorile medii anuale ale concentraţiilor de sulfaţi încadrează apa lacurilor în clasa I de calitate, excepţie făcând lacul Sinoe.
0
50
100
150
200
250
300
2010 2011 2012
39
Valorile concentraţiilor de sulfaţi determinate, în anul 2011, din lacurile din Delta
Dunării, cât şi din 2010 sunt corespunzătoare clasei I de calitate, respectiv stare ecologică
foarte bună.
Fig. 3.2.2.9.1. a) Dinamica multianuală a concentraţiei de sulfaţi (lacuri)
3.3 Calitatea apei dulci
Caracterizarea stării ecologice în conformitate cu cerinţele Directivei Cadru Apa (transpuse în legislaţia românească prin Legea nr.310/2004 care modifică şi completează Legea apelor nr.107/1996), se bazează pe un sistem de clasificare în 5 clase, respectiv: foarte bună, bună, moderată, slabă şi proastă, definite şi reprezentate astfel:
starea foarte bună - valorile elementelor biologice se caracterizează prin valori asociate acelora din zonele nealterate (de referinţă) sau cu alterări antropice minore. Valorile elementelor hidromorfologice şi fizico-chimice ale apelor de suprafaţă se caracterizează prin valori asociate acelora din zonele nealterate (de referinţă) sau cu alterări antropice minore;
starea bună - valorile elementelor biologice se caracterizează prin abateri uşoare faţă de valorile caracteristice zonelor nealterate (de referinţă) sau cu alterări antropice minore. Valorile elementelor fizico-chimice generale se caracterizează prin abateri minore fata de valorile caracteristice zonelor nealterate (de referinţa) sau cu alterări antropice minore;
starea moderată - valorile elementelor biologice pentru apele de suprafaţă deviază moderat de la valorile caracteristice zonelor nealterate (de referinţă) sau cu alterări antropice minore;
0
20
40
60
80
100
120
2010
2011
2012
40
starea slabă - există alterări majore ale elementelor biologice; comunităţile biologice relevante diferă substanţial faţă de cele normale asociate condiţiilor nealterate zonele nealterate (de referinţă) sau cu alterări antropice minore;
starea proastă - există alterări severe ale valorilor elementelor biologice, un numar mare de comunităţi biologice relevante sunt absente faţă de cele prezente în zonele nealterate (de referinţă) sau cu alterări antropice minore.
3.3.1. Nitraţii şi fosfaţii în râuri şi lacuri
Nitraţii şi fosfaţii sunt evaluaţi calitativ în cadrul grupei „Nutrienţi.” Nutrienţii sunt elemente chimice şi compuşi ai acestora care se găsesc în mediul înconjurător, de care plantele şi animalele au nevoie pentru a creşte sau supravieţui. Prezenţa nutrienţilor în apă, sol şi subsol este normală, poluarea reprezentând încărcarea cu substanţe nutritive a factorilor de mediu peste concentraţiile determinate de mecanismele de funcţionare a ecosistemelor.
Prezenţa în apele uzate în cantităţi mari a nutrienţilor, determină contaminarea
râurilor şi lacurilor care pot suferi procesul de eutrofizare sau de "înflorire" respectiv de
epuizare a conţinutului de oxigen din apă, prin moartea şi descompunerea masivă a
întregului zooplancton. Fără oxigen apa devine locul unor procese de fermentaţie şi
putrefacţie. Deosebit de important este că ajunşi în apa potabilă nitraţii, transformaţi în
nitriţi, provoacă sugarilor ori fetuşilor femeilor gravide o boală a sângelui numită “maladia
albastră”.
3.3.1.1. Dinamica multianuală a azotului din azotiţi Dunăre şi braţe
Valorile medii determinate pentru azotul din azotiţi în anul 2012 încadrează apa din Dunăre şi braţe în clasa a III-a de calitate
În anul 2011, în funcţie de concentraţia medie a azotului din azotiţi, apa Dunării este încadrată în clasa a II-a de calitate, cu excepţia lunilor mai, iunie, iulie când valorile au crescut, încadrandu-se în clasa a III a de calitate.(Ceatal Chilia, Amonte Reni, Aval şi Amonte Izmail, Aval Chilia)
În anul 2010, apa Dunării este încadrată în clasa a III-a de calitate.
41
Fig. 3.3.1.1.1 a) Dinamica multianuală a azotului din azotiţi (Dunăre şi braţe)
Canale
Valorile medii determinate pentru azotul din azotiţi în anul 2012 încadrează apa din canale în clasa a II-a de calitate, excepţie făcând canalul Şontea, a cărui valori se încadrează în clasa a III-a de calitate.
În anul 2011 valorile concentraţiilor determinate pentru azotul din azotiţi, încadrează apa canalelor din RBDD în clasa a III-a de calitate (stare ecologică moderată).
În anul 2010, valorile concentraţiilor determinate pentru azotul din azotiţi, încadrează apa canalelor din RBDD în clasa a IV-a de calitate (excepţie facând canalul Şontea, care încadrează canalul în clasa a III-a de calitate.
Fig. 3.3.1.1.2 b) Dinamica multianuală a azotului din azotiţi (canale)
0
0.01
0.02
0.03
0.04
0.05
0.06
am reni ct chilia am izmail av izmail am chilia av chilia
2010
2011
2012
0
0.01
0.02
0.03
0.04
0.05
0.06
0.07
0.08
c lopatna c sontea c crisan-c
2010
2011
2012
42
3.3.1.2. Azotul din azotaţi
3.3.1.2.1. Dinamica multianuală a azotului din azotaţi (Dunăre şi braţe)
În anul 2012, valorile medii ale concentraţiilor de azot din azotaţi sunt corespunzătoare clasei a II-a de calitate.
Cu valori mai mari, însa în aceeaşi clasă de calitate se încadrează şi valorile concentraţiilor în anii anteriori, 2010 şi 2011.( stare ecologică bună)
Fig. 3.3.1.2.1. a) Dinamica multianuală a azotului din azotaţi (Dunăre şi braţe)
3.3.1.2.2. Dinamica multianuală a azotului din azotaţi (canale)
În ceea ce priveşte valorile medii anuale ale concentraţiei de azot din azotaţi obţinute în anul 2012 în apa canalelor, acestea se încadrează în clasa a II-a de calitate, respectiv stare ecologică bună.
În anul 2011 se observă că apa tuturor canalelor se încadrează în clasa I de calitate.
În anul 2010 se observă că valorile medii anuale ale concentraţiei de azot din azotaţi obţinute încadrează apa în clasa a II-a de calitate.
0
0.5
1
1.5
2
2.5
3
am reni ct chilia am izmail av izmail am chilia av chilia
2010
2011
2012
43
Fig. 3.3.1.2.1.2 b ) Dinamica multianuală a azotului din azotaţi (canale)
3.3.1.3. Azotul total
3.3.1.3.1. Dinamica multianuală a azotului total (Dunăre şi braţe)
Concentraţia medie anuală a azotului total determinat din probele de apă în anul 2012, încadrează apa Dunării şi a braţelor acesteia în clasa a II-a de calitate (stare ecologică bună), excepţie făcând Amonte şi Aval Chilia( clasa I de calitate), stare ecologică foarte bună.
În anul 2010 şi 2011, concentraţiile medii anuale de azot total încadrează apa Dunării în clasa a II-a de calitate
Fig. 3.3.1.3.1. a) Dinamica multianuală a azotului total (Dunăre şi braţe)
0
0.5
1
1.5
2
2.5
c lopatna c sontea c crisan-c
2010
2011
2012
0
0.5
1
1.5
2
2.5
3
3.5
4
am reni ct chilia am izmail av izmail am chilia av chilia
2010
2011
2012
44
3.3.1.3.2. Dinamica multianuală a azotului total (canale)
În anul 2012 şi 2011 concentratia azotului total pe canale, se incadrează în clasa I de calitate, excepţie făcând Canal Crişan, în anul 2012 ( clasa a II –a de calitate)
În anul 2009, apa canalelor din RBDD se încadrează în clasa a II-a de calitate.
Fig. 3.3.1.3.2. c) Dinamica multianuală a azotului total (canale)
3.3.1.4. Ortofosfaţi solubili
3.3.1.4.1. Dinamica multianuală a ortofosfaţilor solubili (lacuri)
În funcţie de concentraţia medie anuală de fosfor dizolvat, lacurile din RBDD se încadrează în 2012 în clasa I de calitate, cu excepţia secţiunii Amonte Chilia(clasa a III-a de calitate).
Aceeaşi încadrare se observă şi în anul 2010, iar în 2011 valorile concentraţiilor de fosfor din fosfati, sunt corespunzătoare clasei a III-a de calitate.(stare ecologica moderată)
0
0.5
1
1.5
2
2.5
3
c lopatna c sontea c crisan-c
2010
2011
2012
45
Fig. 3.3.1.4.1. a) Dinamica multianuală a ortofosfaţilor solubili (lacuri)
3.3.1.4.2. Dinamica multianuală a ortofosfatilor solubili (canale)
Pentru anul 2012 valorile concentraţiilor de fosfor din fosfati, încadrează apa din canale astfel : clasa I Canal Lopatna (stare ecologică foarte bună), clasa a II –a Canal Crişan – Caraorman.(stare ecologică bună) şi clasa a III – a de calitate Canal Şontea(stare ecologică moderată).
În anul 2011 valorile concentraţiilor de fosfor din fosfaţi, încadrează apa din canale în clasa II şi III de calitate(stare ecologică bună şi moderată).
În anul 2010 concentraţiilor de fosfor total, încadrează apa din canale în clasa I şi II
de calitate (stare ecologica buna şi foarte buna).
0
0.05
0.1
0.15
0.2
0.25
0.3
0.35
0.4
0.45
am reni ct chilia am izmail av izmail am chilia av chilia
2010
2011
2012
46
Fig. 3.3.1.4.2. Dinamica ortofosfaţilor solubili (canale) 2011
3.4. Ape subterane
Pe parcursul anului 2012 ARBDD nu a efectuat monitorizarea apelor subterane.
3.5. Apa potabilă
Pentru toate sistemele de alimentare cu apã din Delta Dunãrii s-a adoptat soluţia de prelevare a apei brute din surse de suprafaţã în vederea potabilizãrii (captare–staţie potabilizare apã–aducţiune–înmagazinare–distribuţie). Acest lucru, deoarece în Delta Dunãrii pânza freaticã se caracterizeazã prin existenta unui strat acvifer freatic aflat la adâncimi sub 2 m ( 1,05 – 1,35 ) pe grinduri joase şi 1.67 m pe relieful de dune joase, fiind influenţat de raporturile cauzale dintre nivelul hidrostatic şi fluctuaţiile nivelelor apelor Dunãrii.
3.6. Apele uzate şi reţele de canalizare.Tratarea apelor uzate
Dunărea, ecosistemul deltaic precum şi ecosistemele costiere, sunt puncte de
confluenţă ale unor puternice presiuni ecologice, ca rezultat al multiplelor activităţi umane. În RBDD nu sunt surse fixe cu rol determinant în poluarea apelor. Sursele majore de
poluare a apelor din teritoriul rezervaţiei sunt reprezentate de agenţi economici situaţi în zona limitrofă a RBDD şi de activitatea de transport naval desfăşurată pe căile navigabile atât de ambarcaţiunile mici cât şi de navele maritime şi fluviale aflate în tranzit.
Poluarea de la nave este determinată de faptul că nu toate navele sunt dotate cu separatoare de reziduuri petroliere eficiente, de exploatarea necorespunzătoare a celor existente şi de faptul că porturile dunărene de pe teritoriul rezervaţiei, nu sunt dotate cu instalaţii specifice pentru preluarea şi reciclarea acestor reziduuri.
Pentru reglementarea acestei situaţii, ARBDD a impus societăţilor deţinătoare de mijloace navale de transport, aplicarea recomandărilor POLDANUBE -1986 la fluviu şi a
0
0.05
0.1
0.15
0.2
0.25
0.3
0.35
c lopatna c sontea c crisan-c
2010
2011
2012
47
Convenţiei MARPOL 73 - 78 de către navele maritime (ambele convenţii se referă la colectarea, stocarea la bordul navelor a reziduurilor de hidrocarburi precum şi ţinerea evidenţei predării acestora la unităţile colectoare).
Prin Programele de conformare s-a impus dotarea navelor mari cu separatoare de produse petroliere sau tancuri de stocare cu predarea reziduurilor.
Se verifică periodic la nave Registrul de hidrocarburi cu evidenţa consumurilor de combustibil şi a predărilor de reziduuri.
Localităţile aflate pe teritoriul RBDD, nu au sisteme de canalizare centralizate care să colecteze apele reziduale la nivelul întregii localităţi. Staţiile de epurare existente au fost concepute pentru a realiza numai preepurarea mecanică a apelor menajere.
Din cele patru localităţi care au sisteme proprii de canalizare, două localităţi au staţii de preepurare mecanică a apelor uzate: Maliuc şi Sulina. Localitaţile Sf. Gheorghe şi Chilia Veche au câte o staţie de pompare ape menajere concepută pentru a deservi numai blocurile şi nu au sisteme de preepurare.
Epurarea apelor uzate menajere şi industriale este realizată numai printr-o treaptă
mecanică. În acest scop sunt folosite: grătare, deznisipatori, fose septice, separatoare de grăsimi şi baterii de decantare. Modul de exploatare este deficitar, constatându-se că fosele vidanjabile amplasate pe traseul reţelelor de canalizare sunt greu de întreţinut, în majoritatea cazurilor ele sunt curăţate manual din lipsa vidanjelor, excepţie făcând doar localităţile Chilia Veche şi Sulina care sunt dotate cu vidanje.
Ape menajere Pe parcursul anului 2012, laboratorul de ecotoxicologie din cadrul ARBDD a
efectuat analize de ape uzate evacuate la cererea agenţilor economici care işi desfăşoară activitatea în teritoriul rezervaţiei sau la solicitarea Gărzii de Mediu a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. S-au evaluat indicatorii specificaţi în comenzile agenţilor economici sau în contractul încheiat cu aceştia şi s-au transmis buletine de analiză către beneficiari şi autorităţile de control din domeniu.
În această perioadă s-au efectuat analize pentru următorii agenţi economici:
1. SC TRANSELECTRICA SA 2. SC NAVROM DELTA SA TULCEA
- Nava Moldova - Nava Mirceşti - Nava Banat - Nava Expres 1 - Nava Expres 2
3. SC DELTANAV S.A. - Port Industrial - Port Comercial - Port Mahmudia
4. SC ALUM SA 5. PETRO-MIDIA 6. ENEL Distributie
48
7. Pensiunea ,,LUCIA ‘’ 8. Pensiunea ,,DELTA MIRAJ ‘’ 9. Pensiunea ,,COLT DE RAI ‘’ 10.Pensiunea ,,DELTA STIL ‘’ Analizele au fost efectuate la indicatorii specificaţi în comanda agentului economic. Au
fost eliberate şi transmise buletine de analiză şi adrese de plată conform tarifelor în vigoare.
3.7. Poluări accidentale. Accidente majore de mediu
3.8. Managementul durabil al resurselor de apă
3.8.1. Presiuni semnificative asupra resurselor de apă din România
3.8.2. Strategii şi acţiuni privind managementul durabil al resurselor de apă
49
4. UTILIZAREA TERENURILOR
4.1. Solul
Fig. 4.1.1.1. Harta solurilor din RBDD
50
Categoriile de soluri din RBDD Conform lucrării „Harta solurilor din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării elaborată de
I. Munteanu şi colab., în 1996, principalele tipuri de sol şi folosinţe sunt: Solurile aluviale sunt soluri foarte tinere caracteristice în principal grindurilor din
partea fluvială (vestică) a deltei, care în mod regulat primesc aluviuni proaspete. Aceste grinduri sunt suficient de înalte (2-5mrMN) pentru a fi moderat drenate şi aerate, cel puţin în partea superioară a profilului de sol (după inundări, apa freatică coboară la adâncimi de 2-3m). Aproximativ 35.000 ha de zone cu soluri aluviale sunt îndiguite şi cultivate. În condiţiile unui management adecvat aceste soluri sunt productive pentru o gamă largă de tipuri de culturi pentru teren uscat, dar, din cauza climei uscate fără irigaţii, producţiile sunt mici şi foarte mici. Orzul, lucerna şi floarea soarelui şi în mai mică măsură grâul de toamnă, sunt cele mai potrivite culturi. În ecosistemele naturale, solurile aluviale au un procent relativ redus de acoperire cu vegetaţie, aceasta constând în principal din pajişti mezo-xerofile pe grindurile înalte, sau pajişti mezofile şi sălcete pe grindurile umede. Aceste soluri, însă, sunt foarte potrivite pentru pădurile de plop.
Limnosolurile, includ depozitele lacustre/lagunare de pe fundul lacurilor. Aceste sedimente sunt în marea lor majoritate alcătuite din suspensii minerale aduse de apele Dunării şi cele provenite în urma proceselor chimice şi biologice care au loc la nivelul masei de apă şi sedimentelor. Biofuncţiile limnosolurilor în cadrul ecosistemelor acvatice sunt similare solurilor din cadrul ecosistemelor terestre, având rol de:
mediu de creştere şi suport pentru vegetaţia acvatică;
habitat pentru fauna bentonică;
stocarea şi înmagazinarea metalelor grele aduse de apele fluviului;
filtru, ajutând la protejarea apelor lacurilor şi a celor freatice împotriva poluării chimice, dar cu efect asupra apei din lacuri, prin producerea carbonului organic volatil (CH4 - CO2) şi emisii de H2S.
Gleisolurile, reprezintă principalul component al învelişului de sol caracteristic formelor de relief cuprinse între 0,0 şi 0,5mrMN. Sunt dezvoltate pe depozite aluviale, dar câteva dintre ele s-au format şi pe depozite de loess (Câmpia Chiliei). Dacă nu sunt drenate şi cultivate, gleisolurile sunt acoperite, predominant, cu stufărişuri, păpurişuri şi rogozuri. Pe grindurile fluviale acestea se găsesc sub păduri de Salix alba, Salix fragilis şi pajişti cu Agrostis stolonifera şi Carex sp. Psamosolurile şi nisipurile, sunt asociate cu grindurile şi dunele de nisip din delta maritimă şi din Complexul lagunar Razim-Sinoie. Psamosolurile sunt definite prin textura lor nisipoasă şi de un profil de sol slab dezvoltat. Nivelul general de fertilitate al psamosolurilor este foarte scăzut. Sunt folosite în special pentru păşuni şi plantaţii de plop. Numai pe porţiuni de teren foarte mici, în curţile caselor şi pe lângă sate, sunt cultivate cu porumb, cartofi, secară, orz.
Solonceacurile includ toate tipurile de sol, care au limita superioară a orizontului salic în primii 20 cm de la suprafaţa solului. Solonceacurile suportă un covor vegetal sărac, care constă din pajişti halofile de calitate foarte scăzută pentru vite. Prin natura lor, acestea au o biodiversitate scăzută. Pentru agricultură (exceptând păşunatul extensiv) este imposibil a fi folosite fără un drenaj artificial şi spălarea sărurilor. O problemă specială a solonceacurilor nisipoase, care au fost odată drenate, este faptul că prezintă un risc ridicat de eroziune eoliană.
Soluri bălane sunt caracteristice, prin definiţie, stepelor cu climat continental uscat, sunt singurele soluri zonale din Delta Dunării. Cea mai mare parte a solurilor bălane este folosită ca teren arabil de către locuitorii comunei Chilia Veche. Cele alcalizate sunt folosite ca păşuni. Cele de la Stipoc au fost incluse în fermele piscicole.
51
Cu toate că solurile bălane sunt bune din punct de vedere fizic, ele au un nivel de fertilitate moderat din cauza conţinutului relativ redus de materie organică, N şi P. Dar principala cauză a obţinerii de recolte scăzute este lipsa umidităţii din sol. De aceea, irigarea este întotdeauna necesară pentru obţinerea unor recolte satisfăcătoare de pe terenurile arabile. Cernoziomurile sunt soluri puţin răspândite în partea de sud a zonei Chilia, unde se sfârşeşte câmpia de loess a Chiliei. Teritoriul ocupat de cernoziomuri este folosit în principal la păşunat; doar o mică parte este folosit la fermele piscicole. Din punct de vedere ecologic există pericolul creşterii salinităţii solului datorită creşterii nivelului apei freatice, toate acestea ca urmare a vecinătăţii crescătoriilor de peşte ce au înrăutăţit drenajul natural al zonei.
Histosolurile constituie principala componentă a nivelului pedologic al RBDD Conform SRCS, solurile clasificate cu acest nume conţin un orizont organic de peste 50 cm grosime, cu limita superioară în primii 25cm de la suprafaţa solului. Modul de utilizare. În stare naturală, histosolurile sunt suport de bază pentru ecosistemele umede: stufărişuri, vegetaţia acvatică, submersă. Suprafeţe mari sunt utilizate pentru agricultură în incinte amenajate.
Antroposolurile şi non-solurile sunt rezultatul diferitelor activităţi umane. Sunt în principal reprezentate de grămezi de pământ sau alte materiale rezultate din săparea de canale, pentru desecare în incintele agricole, pentru deschiderea unor căi navigabile (ex. Caraorman şi Mila 23) şi canalelor pentru îmbunătăţirea circulaţiei apei în părţile mai izolate ale deltei. Antroposolurile sunt constituite în principal din depozite aluviale, uneori amestecate cu materii organice. Suprafeţe mici - circa 500 ha - sunt folosite de locuitori pentru cultura legumelor, pepeni şi alte culturi de subzistenţă. Suprafeţe mai mari ce s-au înierbat natural sunt folosite ca păşune.
4.1.1. Repartiţia pe clase de folosinţă
Terenurile cuprinse în limitele teritoriale ale Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării şi care formează fondul funciar din RBDD au folosinţe diverse:
Agricolă, total:. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61.453 ha din care, în amenajări îndiguite. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39.974 ha
Ape, stuf, total: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 344.553 ha din care, în amenajări piscicole: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36.567 ha
Ape marine: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140.492 ha
Forestieră, total: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22.796 ha din care, în amenajări silvice îndiguite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6.442 ha
Curţi, construcţii, diguri, drumuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3.143 ha
Neproductiv . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7.563 ha
Cea mai mare parte a suprafeţelor cuprinse în limitele Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, se găsesc în teritoriul administrativ al judeţului Tulcea, 93,6%, restul fiind în teritoriul judeţului Constanţa 6,3% şi în teritoriul judeţului Galaţi, 0,1%).
- Suprafeţele de teren ce se valorifică economic, în special cele amenajate, se găsesc de regulă în delta fluviatilă, zonă cu condiţii fizico - geografice şi pedologice favorabile.
52
- Suprafeţe cu folosinţă agricolă amplasate în incinte amenajate categoria „arabil”, au fost
utilizate pentru păşunat.
- Suprafeţe foarte mici cu diverse destinaţii iniţiale (piscicolă, diguri, curţi ş.a.) sunt utilizate
de către locuitorii care nu au teren arabil în proprietate, pentru culturi de legume, cartofi şi
fasole, produsele obţinute fiind pentru autoconsum.
- Suprafeţe amenajate piscicol au fost utilizate agricol, pentru culturi sau păşuni.
- Suprafeţe cu folosinţă stuf sau forestieră au fost utilizate ca păşune.
Repartiţia terenurilor pe clase de pretabilitate Capacitatea de suport ecologic al solurilor din Delta Dunării este cuprinsă în limite
foarte largi, studiile elaborate în zonă (I. Munteanu), stabilind limite de la foarte redusă la ridicată. Tab. nr. 4.1.1 1. Valoarea ecologică a terenurilor din Delta Dunării*)
Nr. Tip de sol Suprafaţa
% din total
Valoare ecologică
crt. Ha Suprafaţă de la la
0 1 2 3 4 5
1 Soluri aluviale 53.900 13,3 redusă ridicată
2 Limnosoluri - sistem de clasificare nou - SRTS 2003
70.200 17,3 redusă ridicată
3 Gleisoluri 88.400 21,8 redusă ridicată
4 Psamosoluri şi nisipuri 63.500 15,6 foarte redusă
medie
5 Solonceacuri 8.100 2,0 foarte redusă
6 Cernisoluri (Kastanoziomuri) - sistem de clasificare nou - SRTS 2003
900 0,2 Medie
7 Histosoluri 110.600 27,2 redusă ridicată
8 Antrosoluri - sistem de clasificare nou - SRTS 2003
10.400 2,6 Scăzută
*) I. Munteanu - 1996 - „Harta solurilor din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării”
4.1.2. Clase de calitate ale solurilor – calitatea solurilor
În perimetrul RBDD, pe teritoriile administrative ale comunelor Pardina, C.A. Rosetti, Chilia
–Veche,Crişan, Maliuc, Sf. Gheorghe, Ceatalchioi şi oraşul Sulina, conform datelor
Institutului National de Cercetare- Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia
Mediului Bucureşti situaţia terenurilor pe clase de calitate se prezintă astfel:
53
Tab. 4.1.2.1. Situaţia terenurilor pe clase de calitate
Nr.crt. Categoria de folosinţă
a terenului agricol
Clasa de calitate a terenului agricol
I
ha
II
ha
III
ha
IV
ha
V
ha
1 Arabil 0 0 0 32.082 25
2 Păşuni şi fâneţe 0 0 0 5.769 15.576
3 Viţa de vie 0 0 0 145 8
4 Livezi 0 0 0 35 0
5 TOTAL 38.031 15.609
Principalele restricţii ale calităţii solului în anul 2012 au fost:
Excesul periodic de umiditate în sol, perioada de inundabilitate identificându-se în acest an
aproape în totalitate cu perioada de vegetaţie a culturilor;
Eroziunea solului prin mişcarea apei în timpul viiturii şi la retragerea acesteia dar şi prin
stagnarea temporară sau definitivă;
Eroziunea solului prin vânt , în special pe psamosoluri sau soluri nisipoase;
Sărăturarea solului;
Monitorizarea calităţii solului
Conform Ordinului MAAP nr. 223/2002, Anexa 4, Norme de Conţinut pentru studiile
pedologice elaborate în vederea realizării periodice a sistemului naţional şi judeţean de
monitorizare sol-teren pentru agricultură, acest lucru s-a realizat printr-un program pe
perioada 2002-2012, program cuprins în Anexa 2, conform căruia în judeţul Tulcea sunt
prevăzute studii pe o suprafaţă medie anuală de 32.261 ha. Pentru urmărirea evoluţiei
stării de calitate a solurilor din RBDD, a fost elaborat în cadrul Institutului Naţional de
Cercetare Dezvoltare Delta Dunării Tulcea, programul DeltaSol2, program compatibil cu
programul de monitorizare a calităţii solului elaborat pentru întreg teritoriul ţării de către
Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie Bucureşti.
54
4.1.3. Presiuni asupra stării de calitate a solurilor din RBDD
4.1.3.1. Îngrăşăminte Nu există o evidenţă clară a folosirii îngrăşămintelor organice pentru fertilizarea
solului şi nici în ceea ce priveşte tratamentele pentru amendarea terenurilor acide sau degradate la toate localităţile din perimetrul RBDD. Ca o caracteristică a zonei se poate spune că în localităţile din RBDD nu există o practică a folosirii îngrăşămintelor organice provenite din fermele zootehnice deoarece creşterea animalelor se face preponderent în stabulaţie liberă, bovinele, cabalinele sau porcinele fiind lăsate libere pe grindurile deltaice sau pe terenurile proaspăt ieşite de sub inundaţie. Creşterea ovinelor este organizată în mod tradiţional şi se practică în principal pe păşunile (izlazurile) comunale. În aceste condiţii, cantităţile de îngrăşăminte organice produse prin creşterea animalelor nu pot fi utilizate pentru fertilizarea terenurilor agricole, iar cele produse în gospodăriile săteşti sunt nesemnificative cantitativ. Se constată o preocupare redusă a localnicilor pentru producerea compostului în gospodăriile proprii prin colectarea deşeurilor menajere de origine vegetală şi a gunoiului de grajd. 4.1.3.2. Produse pentru protecţia plantelor (fitosanitare)
Pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor au fost folosite numai produse avizate pentru utilizare de către Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Sunt avizate pentru utilizare numai produse care în urma testelor efectuate în cadrul Institutului Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării Tulcea se dovedesc a fi nepoluante şi care nu au impact negativ asupra ecosistemelor. Ele sunt incluse în Lista produselor chimice de uz fitosanitar şi erbicidelor aprobate spre utilizare în perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Această listă cuprinde produse chimice din grupele a III-a şi a IV-a de toxicitate (produse cu o toxicitate redusă). Produsele au fost testate asupra remanenţei şi încadrării în ce priveşte limitele de poluare. De asemenea, datorită puterii financiare scăzute a utilizatorilor de terenuri agricole din zonă, consumul produselor chimice este extrem de redus situându-se sub 1 kg de produs brut la 1 ha de teren arabil. Culturile cărora le-au fost aplicate tratamente fitosanitare au fost floarea – soarelui, grâu, porumb. În special producţia vegetală furajeră a fost obţinută fără a se utiliza produse chimice. 4.1.3.3. Soluri afectate de reziduuri organice
În perimetrul RBDD nu s-au înregistrat situaţii de afectare a solurilor cu reziduuri organice.
4.1.4. Zone critice sub aspectul deteriorării solurilor
Principalele procese care s-au declanşat şi au afectat în diferite proporţii solurile din deltă în ultimii 30 - 40 ani, rezultat al factorilor naturali locali sau a acţiunii antropice directe, sunt:
- Dehumificarea (mineralizarea rapidă a humusului), proces ce se manifestă în special în incintele amenajate pentru agricultură. Contracararea parţială a efectului acestui proces s-a realizat prin respectarea rotaţiei culturilor pe suprafeţe relativ mari, acţiune facilitată de o structură de culturi destul de echilibrată, culturi de plante leguminoase: soia,
55
lucernă, fasole, încorporarea în sol a resturilor vegetale: paie, coceni, prin arătură, fertilizarea prin târlire a unor suprafeţe cu folosinţă „arabil” utilizate ca păşune.
- Salinizarea determinată de schimbarea bilanţului hidro-salin, favorizată de climatul secetos şi apele freatice predominant mineralizate. Este rezultatul în principal al acţiunii antropice directe: executarea amenajării piscicole Chilia a ridicat salinizarea pe grindul de loess al Chiliei, executarea digului de apărare C.A. Rosetti - Letea a condus la salinizarea unor suprafeţe din interiorul incintei apărate. Deşi iniţial s-a preconizat intensificarea acestui fenomen în incintele agricole, rezultatele cercetărilor desfăşurate evidenţiază în aceste incinte tendinţa de scădere a salinităţii solurilor, efect al precipitaţiilor, al desecării şi coborârii nivelului apelor freatice (I. Munteanu şi colab., 1991).
- Deflaţia este prezentă în regim natural în special în zonele fără vegetaţie ale grindurilor nisipoase, dar şi în amenajările agricole - zonele unde s-a ars turba. Efectul acestui fenomen a fost diminuat în zonele cu regim natural datorită efectului pădurilor de protecţie existente, cât şi al precipitaţiilor, iar în amenajările agricole, urmare a materializării recomandărilor Institutului Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării Tulcea privind structura de culturi şi metodele de lucrare a solului.
- Poluarea este un fenomen de restricţie datorat în cea mai mare parte influenţei factorilor externi deltei: poluarea Dunării, poluarea atmosferică datorită activităţilor industriale din Tulcea şi Mahmudia (România) şi Izmail (Ucraina) şi mai puţin acţiunilor antropice directe. În anul 2009 acest fenomen a avut intensitate mai redusă datorită inundaţiilor din primăvară care au împiedicat realizarea lucrărilor de înfiinţare a culturilor la timp optim, reducerii volumului irigaţiilor, a măsurilor de prevenire a poluării adoptate în industria municipiului Tulcea dar şi reducerii influenţei activităţilor antropice locale (în agricultură, piscicultură şi silvicultură se utilizează numai pesticide nepoluante, ş.a).
4.1.5. Poluări accidentale. Accidente majore de mediu
În perimetrul RBDD nu s-au înregistrat situaţii de afectarea solurilor în urma activităţilor din sectorul industrial sau din alte cauze.
4.2. Starea Pădurilor
4.2.1 Fondul forestier naţional
Fondul forestier însumează totalitatea suprafeţelor pădurilor, terenurilor destinate
împăduririi suprafeţelor care servesc nevoilor de cultură. producţie şi administraţie silvică.
Fondul forestier din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (RBDD) se află în administrarea
Regiei Năţionale a Pădurilor, Direcţia Silvică Tulcea. În conformitate cu Normele tehnice
pentru amenajarea pădurilor încheiate în anul 2004, şi cu rapoartele Direcţiei Silvice
Tulcea respectiv Ocolul Silvic Tulcea şi Ocolul Silvic Rusca privind activitatea de
silvicultură în anul 2012, situaţia terenurilor forestiere din RBDD este distribuită astfel:
Pe teritoriul Ocolului Silvic Tulcea :(zona I Sălceni, II,Tudor Vladimirescu,III Maliuc, IV
Tătaru,V Periprava, VI Letea, XIV Tulcea):
56
Tab. 4.2.1.1 Fond forestier –Ocolul Silvic Tulcea
Fond forestier, Structura pădurilor
fond forestier total(ha) în RBDD(ha)
13.122 13.122
Din care:
pădure 8287 8247
terenuri destinate împăduririi 1505 1505
terenuri neproductive 3060 3060
alte terenuri 277 277
din pădure răşinoase 19 19
foioase 8261 8261
Pe teritoriul Ocolului silvic Rusca ( amenajarea Rusca, Carasuhat şi Pestriţele):
Tab.4.2.1.2 Fond Forestier- Ocolul Silvic Rusca
Fond forestier, Structura pădurilor
fond forestier total(ha) în RBDD (ha)
10128 9726,1
Din care:
pădure 6878 6558,1
terenuri destinate împăduririi 1040 1021,6
terenuri neproductive 1900 1842,3
alte terenuri 310 304,1
din pădure răşinoase 14 11,8
foioase 6864 6546,3
57
Fig.4.2.1.3 Harta Fond forestier RBDD
Din suprafaţa pădurilor din RBDD, adică suprafaţa de teren acoperită cu vegetaţie
forestieră (asociaţii de arbori sau arbuşti reproduşi natural sau plantaţi) 56% sunt păduri
naturale şi 44% artificiale pe teritoriul Ocolului Silvic Tulcea şi 49% sunt păduri naturale şi
51% artificiale pe teritoriul Ocolului Silvic Rusca.
58
În arborete, ponderea este deţinută de foioase, răşinoasele fiind slab reprezentate prin
specii de pin negru şi chiparos de baltă, care vegetează pe nisipuri şi respectiv pe malurile
braţului SF. Gheorghe km.63, fiind plantate artificial. Foioasele sunt reprezentate în special
prin clone de plop euroamerican, plop alb, plop negru, stejar, frasin de Pensilvania,
salcâm, etc..
Tab.4.2.1.4. Structura pe specii şi clase de vârstă:
O.S. Tulcea
Pe specii (ha)
Salcie 3015
Plop ea 2120
Plop indigen 1200
Salcâm 552
Frasin 873
Diverse tari 111
Stejar 397
Răşinoase 19
Diverse moi 64
O.S. Rusca
Pe clase de vârstă %
I 8
II 14.7
III 22.4
IV 12.6
V 10.4
VI 19
VII 18
Pe clase de
vârstă
%
I 24,5
II 35,5
III 23
IV 3,5
V 2,3
VI 11,2
Pe specii (ha)
Salcie 2313
Plop EA 2029
Plop indigen 554
Salcâm 688
Frasin 503
Diverse tari 274
Stejar 23
Răşinoase 11
Diverse moi 151
59
Fig.4.2.1.6.Structură păduri pe specii
Fig.4.2.1.7.Structură păduri pe clase de vârstă
3015 2120 1200 552 873 111 397 19 64
(Structura pe specii O.S. Tulcea)
(ha)
2313 2029
554 688 503 274 23 11 151
(Structura pe specii O.S. Rusca)
(ha)
0
5
10
15
20
25
I II III IV V VI
structura păduri pe clase de vârstă
%
60
4.2.2. Funcţia economică a pădurilor
Sub aspect ecologic şi economic, pădurile din RBDD au preponderent funcţie de
protecţie( 73% din suprafaţă) funcţia de producţie fiind reprezentată mai puţin ( 27%din
suprafaţa totală). În cceea ce priveşte funcţia de producţie pe primul plan este producerea
de masă lemnoasă, iar pe plan secundar ciupercile, plantele medicinale, vânatul şi altele.
Pădurile de interes economic sunt concentrate în delta fluvială.
Indice mediu de creştere pentru păduri:
O.S. Tulcea
- naturale 4,2 mc/an/ha - artificiale 2,6 mc/an/ha
Suprafaţa pădurilor naturale – 56%;naturale - 44%
O.S. Rusca
- naturale 6,1 mc/an/ha - artificiale 4,9 mc/an/ha
Suprafaţa pădurilor naturale – 49%;naturale - 51%
Potenţialul productiv al pădurilor din RBDD este structurat după cum urmează:
Tab.4.2.2.1 Posibilitatea anuală pe natură de produse şi grupe de specii:
O.S. Tulcea
Tab.4.2.2.2 Posibilitatea anuală pe natură de produse şi grupe de specii:
O.S. Rusca
Natura
Produse
Principale 50 mii mc
Secundare 1.4 mii mc
Igiena 3.2 mii mc
conservare 2,0 mii mc
Specii pe
grupa de
specii
qvercinee 0 mii mc
tei 0 mii mc
Div tari 1 mii mc
Div moi 56.0 mii mc
Natura
Produse
Principale 21998
Secundare 1637
Igiena 2203
acidentale -
Specii pe
grupa de
specii
qvercinee -
tei -
Div tari 500.0
Div moi 25338
61
Economia forestieră absoarbe o mică parte din forţa de muncă disponibilă din
RBDD. Creşterea gradului de ocupare a populaţiei în acest domeniu se mai poate face prin
promovarea unor activităţi tradiţionale (împletituri din nuiele de răchită, etc).
4.2.3. Masa lemnoasă pusă în circuitul economic
Tab.4.2.3.1
mc
39,3
0,3
0,4
produse
de igienă
volum de masă lemnoasă exploatat pe anul 2012
produse principale
produse secundare
produse accidentale
Tabel 4.2.3.2. Evoluţia volumului de masă lemnoasă exploatată 2007-2012
grupa de produse
anul produse produse prosuse produse total(mii mc)
principale secundare igienizare accidentale
2007 64 1 0,5 0,3 65,8
2008 70,5 0,2 0,4 0,8 71,9
2009 19 0 0 0 19
2010 42,3 0,3 0,3 0,5 43,4
2011 37,7 1,3 0,1 0,9 40
2012 39,3 0,3 0,4 40
Exploatarea masei lemnoase se face preponderent prin firme private dar şi în regie
proprie de Regia Naţională a Pădurilor – pentru lucrările de igienizare şi pentru masa
lemnoasă neadjudecată la licitaţie/negocieri de catre agenţii economici. Beneficiarii
volumului de masă lemnoasă exploatată sunt agenţii economici cu capital privat.
Tab. 4.2.3.3. Volumul de masă lemnoasă exploatat pe beneficiari în anul 2012:
O.S. Tulcea O.S.Rusca
Agenţi Cumulat
economici de la
începutul
anului
( mii mc)
Cu capital de
stat
4,5
Cu capital
privat
35,5
Agenţi Cumulat
economici de la
începutul
anului
(mc)
Cu capital de
stat
3797
Cu capital
privat
21019
62
4.2.4. Distribuţia pădurilor după principalele forme de relief
Pe teritoriul RBDD predomină formele negative de relief, concretizate,
geomorfologic, în depresiuni, conturate de grinduri, a căror altitudine variază între 0-12 m
(în zonele dunelor înalte de pe grindurile Letea şi Caraorman) şi în Podişul Dobrogean în
jur de 60 m din limita rezervaţiei. Urmare a acestor condiţii staţionale, pădurile sunt situate
în două zone fitoclimatice: zona silvostepei umede ce cuprind arborete de pe versanţii
imediaţi din vecinătatea Braţul Tulcea şi în continuare pe Braţul Sf.Gheorghe (partea
dreaptă) şi numeroase trupuri mici de pădure în zona nisipurilor continentale de la
Dunăvăţul de Sus şi Dunăvăţul de Jos, foste perdele de protecţie.
Fig. 4.2.4.1 Padurea Caraorman
Pădurile din delta fluvială se găsesc în cea mai mare parte de-a lungul celor trei braţe ale
Dunării, dar şi pe gârlele şi canalele de legătură dintre acestea. Păduri se găsesc şi unele
areale din interiorul deltei.Acestea sunt reprezentate prin zăvoaie de salcie care ocupă
părţile mai joase şi plopişuri sau amestecuri de plopi şi sălcii pe părţile mai înalte.
Speciile forestiere din pădurile deltei fluviale sunt: Salcia albă (Salix alba), Salcia
plesnitoare (Salix fragilis), Plopul alb (Populus alba), Plopul cenuşiu (Populus canescens),
şi cele mai extinse arborete de plopi euroamericani de înaltă productivitate, realizate prin
plantaţii (97% din totalul speciilor). Se găsesc şi resturi ale vegetaţiei naturale şi sunt
reprezentate prin exemplare de Frasin comun (Frasinus angustifolia) şi de Frasin pufos
(Fraxinus pallisae).
63
Fig. 4.2.4.2 Pădurea Letea
Pădurile din delta fluvio-marină sunt deosebite faţă de cele din luncă şi din delta fluvială .
Aici se găsesc arborete naturale, pe grindurile Letea, Caraorman şi în luncile braţelor Chilia
şi Sfântu Gheorghe, precum şi plantaţii (plantaţii cu plopi negri şi sălcii), dar şi unele
plantaţii realizate pe nisipurile fluvio-marine de pe grindurile Sărăturile în suprafaţă de
1.280ha. Pe suprafeţe restrânse , datorită diferenţierilor morfologice (dune şi depresiuni
interdune) şi ecologice pe grindurile Letea şi Caraorman, în repartiţia vegetaţiei sunt
caracteristice trecerile bruşte de la pădure la vegetaţia ierboasă psamofilă şi chiar halofilă.
Aproape 55% din păduri sunt artificiale şi 45% sunt naturale , iar cele din ultima categorie
provin din renişuri.Din pădurile naturale 16% se găsesc pe terenurile joase din delta
fluvială.
Fig. 4.2.4.3 Arinişul Erenciuc
64
4.2.5. Starea de sănătate a pădurilor
În ceea ce priveşte starea de sănătate, arboretele afectat a fost exploatat în cadrul
produselor de igienă sau accidentale, şi valorificat ca lemn de foc pentru populaţia locală.
Starea de sănătate a arboretelor poate fi influenţată de dăunători sau de condiţiile
naturale nefavorabile. Principalul factor biotic negativ care acţionează în pădurile şi
vegetaţia forestieră din afara fondului forestier, pe teritoriul RBDD, îl reprezintă omizile
defoliatoare ale dăunătorului Lymantia dispar.
Dintre factorii abiotici vătămători, în anul 2010 inundaţiile au afectat plantaţii de
salcâm şi chiar a arboretelor mature. Fenomenul de uscare al arborilor s-a menţinut în
limite normale, manifestându-se mai accentuat în incintele îndiguite, fenomen datorat
apelor freatice, nivelului scăzut al apei, dar şi din cauza depăşirii vârstei exploatabilităţii şi a
limitelor fiziologice ale speciei.
Tabel 4.2.5.1. Suprafaţa de pădure afectată de fenomene de uscare:
O.S. Tulcea
Starea de sănătate a pădurilor
fenomen de uscare pe suprafaţa 3869.1 ha
din care: 2502.9 ha incipientă
896,8 ha slabă
417,1 ha medie
52,3 ha avansată
Tabel 4.2.5.2. Suprafaţa de pădure afectată de fenomene de uscare:
O.S. Rucsa
grupa specii S(ha)
suprafaţa pe grade de
uscare
incipientă slabă medie avansată
Plop EA 205 55 150
Salcâm 10,9 10,9
Plop Alb 10,4 10,4
Plop Negru 14,8 14,8
Majoritatea arboretelor afectate de dăunători au fost exploatate în cadrul acţiunilor
de igienizare şi valorificare ca lemn de foc pentru populaţia locală. Suprafeţele defrişate ca
urmare a acţiunilor de igienizare urmează a fi împădurite.
65
4.2.6. Suprafeţe din fondul forestier naţional parcurse cu tăieri
Pădurile sunt administrate de Regia Naţională a Pădurilor . Sistemul de gospodărire
şi întreţinere a pădurilor este planificat şi efectuat sub supravegherea specialiştilor silvici.
Principalele tipuri de tăieri ale arborilor sunt : tăieri de regenerare, tăieri de produse
accidentale, operaţiuni de igienă şi curăţire a pădurilor şi tăieri de îngrijire în pădurile tinere.
Aceste lucrări au ca scop păstrarea stării de sănătate a arboretelor , conservarea
biodiversităţii , sporirea rezistenţei la acţiunea factorilor dăunători.
Tabel:4.2.6.1. O.S. Tulcea
Suprafeţe din fondul forestier naţional parcurse cu tăieri
tăieri rase 163,2 ha
produse accidentale 32,4 ha
igienă 423,6 ha
îngrijire arborete tinere 22,1 ha
Tabel:4.2.6.2. O.S. Rusca
Suprafeţe din fondul forestier naţional parcurse cu tăieri
tăieri rase 85.5 ha
produse accidentale 41 ha
igienă 62 ha
îngrijire arborete tinere 82 ha
cring- scaun 3.3 ha
4.2.7. Zone cu deficit de vegetaţie forestieră şi disponibilităţi de împădurire:
- pentru O.S. Tulcea – total clasa de regenerare RBDD -1505 ha
4.2.8. Suprafeţe de teren scoase din fondul forestier pentru alte utilizări
– 0.5068 ha la Ocolul Silvic Rusca.
4.2.9. Suprafeţe de păduri regenerate în anul 2012
Nu sunt suprafeţe regenerate natural pe teritoriul RBDD în anul 2012.
4.2.10. Presiuni antropice exercitate asupra pădurilor. Sensibilizarea publicului.
În primul rând este păşunatul necontrolat al vitelor semisălbatice (bovine,cabaline), cu efective de mii de capete – estimate de DSVSA Tulcea, care produc pagube atât plantaţiilor nou înfiinţate de plop, salcie, salcâm, stejar, în zonele Maliuc, Gorgova, Tudor Vladimirescu, Pardina, Chilia, Uzlina dar şi în pădurile naturale cu specii valoroase autohtone cu regim de protecţie integrală Letea şi Caraorman. S-au săpat şanţuri de minim sanitar împotriva păşunatului abuziv şi a sustragerilor de masă lemnoasă .Masurile imediate ce se impun pentru remedierea situaţiei trebuie să vizeze eliminarea animalelor lăsate fără supraveghere şi refacerea împrejmuirii zonelor strict protejate Letea şi Caraorman.
Un alt factor de presiune antropică sunt incendiile, provocate sau iscate din neglijenţa pescarilor crescătorilor de animale sau a turiştilor. Incendiile constituie un factor de ameninţare a integrităţii fondului forestier. Multe incendii au putut fi oprite la limita pădurii datorită benzilor de protecţie contra incendiilor create şi întreţinute
66
anual, prin arătură şi discuire la Ocolul silvic Tulcea şi Oculul Silvic Rusca.S-au întrţinut prin arat şi discuit liniile izolatoare împotriva incendiilor pe o suprafaţă de 126 ha.
4.2.11. Impactul silviculturii asupra naturii şi mediului
Pornind de la conceptul că pădurea ca fenomen natural şi ca producătoare de
resurse economice este o parte a mediului, silvicultura este o activitate de ecologie
aplicată.
Pentru arboretele artificiale din zonele Letea şi Caraorman planurile de amenajament silvic includ executarea tăierilor de igienă. În zonele cu regim de protecţie integrală nu se intervine cu lucrări de exploatare.
Pentru protecţia fondului silvic dar şi pentru evitarea delictelor, trebuie să se calculeze necesarul de lemn de foc şi de construcţii şi să se realizeze plantaţii speciale în apropierea satelor.
Au fost realizate deja în RBDD două plantaţii pentru lemn pentru nevoi locale, la Chilia Veche şi la Sf. Gheorghe.
4.3. Tendinţe
67
CAPITOLUL 5. PROTECŢIA NATURII ŞI BIODIVERSITATEA
5.1. Biodiversitatea Romaniei
5.1.1. Habitate naturale
Reţeaua europeană de arii natural protejate Natura 2000 creată în baza Directivei Păsări şi a Directivei Habitate, este compusă din:
Sit-uri de importanţă comunitară - SCI-uri desemnate pentru:
habitatele din Directiva Habitate (198 listate în Directiva Habitate)
specii de floră şi faună, mai puţin păsări (peste 800 listate în Directiva Habitate)
SCI-urile selectate de Comunitatea Europeană în colaborare cu Statele Membre şi experţii stiinţifici, pe baza criteriilor menţionate în Directiva Habitate devin Arii Speciale de Conservare (SAC-uri). Statele Membre au la dispoziţie 6 ani, până în 2013 pentru desemnarea Ariilor Speciale de Conservare (SAC-uri).
Arii Speciale de Protecţie Avifaunistică - SPA-uri desemnate pentru:
200 specii de păsări listate în Directiva Păsări
România este singura ţară pe teritoriul căreia se află cinci tipuri de regiuni biogeografice, dintre care cea stepică şi pontică reprezintă elemente noi pentru capitalul natural al Uniunii Europene.
În perimetrul RBDD, în categoria Sit-urilor de Importanţă Comunitară au fost incluse ROSCI0065 Delta Dunării (454.037 ha) şi ROSCI0066 Zona marină a Deltei Dunării (123.374 ha).
În perimetrul RBDD, în categoria Ariilor Speciale de Protecţie Avifaunistică fac parte: ROSPA0031 Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie (512.820 ha) şi ROSPA0076 Zona Mării Negre (140.143 ha).
În ROSPA0031Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, habitatele lacustre şi cele caracteristice grindurilor constituie suportul existenţei unei faune de vertebrate extrem de diverse, cu numeroase specii ocrotite la nivel naţional şi internaţional. Delta Dunării, partea de avant-deltă din dreptul localităţii Grindu şi pâna la Tulcea, cu tot complexul de lacuri Crapina – Parcheş – Somova, complexul de lacuri Razim – Sinoie, inclusiv Grindul Chituc, găzduieşte efective importante ale unor specii de păsări protejate - 89 specii listate în Anexa I a Directivei Păsări. Acesta este şi motivul pentru care RBDD a fost propusă în întregime pentru a intra în reţeaua europeană de arii naturale protejate Natura 2000.
Situl este important pentru populaţiile speciilor cuibăritoare, populaţiile speciilor migratoare, populaţiile speciilor care iernează. În perioada de migraţie situl gazduieşte mai mult de 20.000 de exemplare de păsări de baltă, fiind zonă Ramsar.
68
5.2. Presiuni antropice exercitate asupra biodiversităţii
5.3. Arii naturale protejate
5.3.1 Arii naturale protejate de interes naţional
5.3.2 Arii naturale protejate de interes internaţional
Zonele strict protejate cuprind în principal formaţiuni fizice şi biologice sau
grupuri de asemenea formaţiuni, habitate ale speciilor de plante şi animale ameninţate sau
situri naturale cu valori excepţionale din punct de vedere ştiinţific, al conservării sau al
frumuseţii lor.
În cadrul RBDD au fost delimitate 20 zone naturale, a căror suprafaţă totală este de circa 50.904 hectare. În aceste zone se pot desfăşura cercetări ştiinţifice privind biologia, menţinerea şi conservarea calităţii mediului precum şi monitorizarea principalilor parametri ce definesc starea de evoluţie a acestora. Fig. 5.3.2.1 Zonarea RBDD
Zonele strict protejate adăpostesc multe din speciile de interes comunitar: plante,
nevertebrate, peşti, amfibieni, reptile, păsări şi mamifere. Se observă o reprezentativitate deosebită a zonei strict protejate Sacalin Zătoane, unde sunt prezente 12 din cele 15 specii de peşti comunitari listaţi în Anexa II a directive Habitate şi 67 din cele 80 specii de păsări listate în Anexa I a Directivei Păsări. Strict protejate sunt înconjurate de zone tampon, care însumează 222996 ha şi cuprind suprafeţe de teren sau ape care prezintă caracteristici biologice apropiate cu cele ale ariei pe care o protejează şi au funcţia de a limita impactul şi presiunea antropică.
RezervaţiaBiosferei Delta Dunării – 580.000 ha Zone de dezvoltare durabilă, valorificate economic - 306.100 ha
Zone strict protejate - 50904 ha
Zone tampon - 222996 ha
T.I – 1.5.c) Zone de reconstrucţie
ecologică
69
Tab. 5.3.2.1 Zonele tampon din RBDD
Nr. crt.
Zona tampon Suprafaţa (ha) Zona cu regim de protecţie integrală pe care o protejează
1 Matiţa-Merhei-Letea 22.560 Roşca-Buhaiova Pădurea Letea Lac Răducu
2 Şontea 12.500 Lac Nebunu
3 Caraorman 13.830 Pădurea Caraorman Arinişul Erenciuc
4 Lumina-Vătafu 13.460 Vătafu-Lunguleţ
5 Dranov 21.760 Sacalin Zătoane Lac Belciug
6 Sărături-Murighiol 5 Sărături-Murighiol
7 Lac Rotundu 1.240 Lac Rotundu
8 Insula Popina 260 Insula Popina
9 Cap Doloşman 28 Cap Doloşman
10 Zmeica-Sinoie 31.510 Grindul Lupilor Istria-Sinoie Grindul Chituc Insula Prundu cui Păsări Insulele Ceaplace
11 Lac Potcoava 2.937 Lac Potcoava
12 Periteaşca Leahova 210 Periteaşca Leahova
13 Zona marină până la izobata de 20m
103.000 Periteaşca Leahova
5.3.3. Arii naturale protejate de interes comunitar
5.3.4. Managementul ariilor naturale protejate din România
Monitorizarea celor 20 zone cu regim de protecţie integrală din cadrul Rezervaţiei
Biosferei Delta Dunării s-a efectuat pe baza deplasărilor în teren, urmărindu-se mai multe obiective: observaţii asupra stării habitatelor; observaţii asupra florei si faunei; observaţii asupra factorilor biotici şi abiotici; observaţii privind impactul antropic în zonă; verificarea indicatoarelor de semnalizare a zonelor.
Monitoringul biodiversităţii în aceste zone s-a făcut pe baza Fişelor de observaţie a zonelor strict protejate, completate lunar de către agenţii ecologi din zonă.
Ariile cu regim de protecţie integrală trebuie înţelese din punct de vedere structural şi funcţional ca subsisteme ale complexului de ecosisteme care este Delta Dunării. Astfel, se pot identifica factori de control şi de structurare la nivel macro, cum ar fi regimul hidrologic general al deltei, dependent de regimul hidrologic al Dunării, cantitatea şi
70
calitatea aluviunilor, disponibilitatea nutrienţilor. Din aceasta perspectiva, menţinerea stării de conservare a ariilor strict protejate depinde de variabilitatea acestor factori. Deci, menţinerea structurii actuale zonelor cu regim de protecţie integrală depinde, în mod clar, de actualul model de circulaţie a apei. Chiar motivaţia selectării acestor zone este un argument care demonstrează reprezentativitatea lor pentru structura deltei, mai ales având în vedere gradul lor ridicat de naturaleţe.
Astfel, pădurile Letea şi Caraorman sunt ecosisteme relicte, martori ai unei perioade în care silvostepa ocupa suprafeţe mult mai întinse. Ecosistemele lacustre sunt foarte utile ca modele pentru monitorizare. Grindurile şi Insula Popina conserva specii rare, rămăşiţe ale stepei. Un caz aparte este aria strict protejată Sacalin-Zatoane, ce poate fi considerata un model pentru evoluţia structurilor costiere specifice deltei şi reflectând modificări ce se produc în amonte (baraje, îndiguiri, amenajări pentru navigaţie). În privinţa valorii lor economice, aceste arii strict protejate reprezintă o rezervă genetică, participă la procesul de stocare al carbonului, contribuie la retenţia nutrienţilor şi au un mare potenţial ecoturistic.
5.4. Mediul marin şi costier
5.4.1. Arii marine protejate
În conformitate cu prevederile Ordinul Ministrului Mediului şi Pădurilor nr. 2387/2011
pentru modificarea Ordinului Ministrului Mediului şi Dezvoltării Durabile nr. 1964/2007,
precum şi ale directivelor europene 79/409/CEE şi 92/43/CEE, în zona marină românească
sunt stabilite următoarele arii naturale protejate:
1. ROSPA0076 Marea Neagră: sit de importanţă comunitară, în conformitate cu cerinţele Directivei Păsări 79/409/CEE, desemnat ca SPA prin HG nr. 1284/2007 privind declararea ariilor de protecţie avifaunistică, ca parte integrantă a reţelei Natura 2000 în România - 147.242,9 ha (Custode SC EURO LEVEL);
2. ROSCI0269 - Vama Veche - 2 Mai: sit de importanţă comunitară, în conformitate cu cerinţele Directivei Habitate 92/43/CEE, adoptat prin Decizia 2009/92/CE, care se suprapune peste Rezervaţia Marină 2 Mai-Vama Veche), arie naturală protejată de importanţă naţională - 5.272 ha (Custode INCDM);
3. ROSCI0094 - Izvoarele sulfuroase submarine de la Mangalia: sit de importanţă comunitară, în conformitate cu cerinţele Directivei Habitate 92/43/CEE, adoptat prin Decizia 2009/92/CE - 362 ha (Custode INCD GEOECOMAR);
4. ROSCI0197 - Plaja submersă Eforie Nord - Eforie Sud: sit de importanţă comunitară, în conformitate cu cerinţele Directivei Habitate 92/43/CEE, adoptat prin Decizia 2009/92/CE - 141 ha (Custode SC EURO LEVEL);
5. ROSCI0273 - Zona marină de la Capul Tuzla: sit de importanţă comunitară, în conformitate cu cerinţele Directivei Habitate 92/43/CEE, adoptat prin Decizia 2009/92/CE - 1.738 ha (Custode INCD GEOECOMAR);
6. ROSCI0237 - Structurile submarine metanogene de la Sfântu Gheorghe: sit de importanţă comunitară, în conformitate cu cerinţele Directivei Habitate 92/43/CEE, adoptat prin Decizia 2009/92/CE - 6.122 ha (Custode INCD GEOECOMAR);
7. ROSCI0066 - Rezervaţia Biosferei Delta Dunării - zona marină: sit de importanţă comunitară, în conformitate cu cerinţele Directivei Habitate 92/43/CEE, adoptat prin Decizia 2009/92/CE, care se suprapune peste zona marină a Rezervaţiei
71
Biosferei Delta Dunării - arie naturală protejată de interes naţional şi internaţional - 121.697 ha (Custode ARBDD).
8. ROSCI0281 - Cap Aurora: sit de importanţă comunitară, în conformitate cu cerinţele Directivei Habitate 92/43/CEE, desemnat prin Ordinul Ministrului Mediului și Pădurilor nr. 2387/2011 (Nu are custode);
9. ROSCI0293 - Costineşti – 23 August: sit de importanţă comunitară, în conformitate cu cerinţele Directivei Habitate 92/43/CEE, desemnat prin Ordinul Ministrului Mediului și Pădurilor nr. 2387/2011 (Nu are custode).
5.4.2. Starea ecosistemelor şi resurselor vii marine
5.4.2.1. Starea litoralului şi a zonei costiere
Măsuratorile de teren s-au efectuat în campanii organizate împreună cu Direcția
Hidrografică Maritimă. Măsuratorile au constat în ridicări ale liniei țărmului, aparatura
folosită fiind GPS-uri din clasa GIS (GeoXH, ProXH, Juno-INCDM) și clasa geodezică
(GPS-uri Leika - DHM). Campaniile de teren s-au realizat în aproximativ aceleași perioada
pentru fiecare secțiune (mai-iunie pentru Sulina-Ciotica, septembrie pentru Zăton-
Periboina.
Reprezentările grafice obținute pe baza rezultatelor din măsuratori au fost realizate
intr-o aplicație a sistemului ArcGIS 9.3/10. Tehnicile de analiză spațială ArcGIS au fost
dezvoltate pe reprezentările de date spațiale (date GPS) într-un model plan/configurație
referențiată, care a permis evaluarea dinamicii geomorfologice a zonelor de coastă,
rezultatele fiind reprezentate/suprapuse, pentru compararea datelor din cei doi ani de
studiu.
În iarna anului 2012, în urma temperaturilor scăzute din intervalul ianuarie-februarie şi
asociate cu o furtună exceptională, pe toată suprafaţa plajei s-au dezvoltat structuri de
gheaţă specifice - picioare de gheaţă, grupate în trepte sub forma crestelor, continuate cu
pod de gheaţă. (Foto 5.4.2.2.1.1.1-2). În cazul baiei Mamaia (adâncimi mici şi grad de
agitaţie mai mic al mării datorat digurilor tip sparge val), podul de gheaţă s-a dezvoltat
până la 200 m în larg, gheaţa având până la 1 m grosime.
Campania de teren s-a desfăşurat în sudul Grindului Chituc, până la punctul Grăniceri (la
nord de acesta nu s-a putut ajunge, grindul fiind inundat). Observaţiile şi măsurătorile GPS
au pus în evidenţa un strat de gheată, dezvoltat în trepte pe plajă, cu grosime ce depăşea
1 m, care se continua cu pod de gheaţă cu grosime considerabilă (0,7-1,0 m), la data
observaţiilor, acesta era déjà în regres, dar putem aprecia lăţimi considerabile. În nordul
digului de la cherhanaua Vadu, grosimea startului de gheaţă a depăşit la linia apei 2 m
datorită împingerii sloiurilor de valurile din direcţia NE şi a curentului longitudinal format.
Zona Sulina - avansare a liniei țărmului cu 7-15 m;
Gârla Împuțita - Casla Vădanei - retrageri ale liniei țărmului de 5-10 m, până la 30 m în
zona Canal Sonda;
72
Sf. Gheorghe - Sahalin - retrageri ale liniei țărmului de 10 până la 20 m în zona Sf.
Gheorghe; în zona centrală a peninsulei Sahalin, linia țărmului s-a retras cu 20 m până la
50 m, în sud predominând procesele acumulative;
Zona Ciotica-Perișor-Gura Portiței s-a menținut în echilibru relativ, cu zone de avansare a
țărmului până la 15 m în zona Periteașca;
Portița-Vadu - linia țărmului s-a retras cu până la 14 m în zona Far Portița, 15-30 m în zona
Gura Periboina, până la 20-40 m în zona Edighiol și până la 40 m în zona Grindului Chituc
și a avansat în zona Vadu cu 19-30 m.
Pentru sectorul nordic al țărmului, suprafețele acumulate au reprezentat ~ 74 ha, iar cele
cu procese de eroziune ~ 153 h. Avansarea liniei țărmului pe distanțe > 10 m s-a
înregistrat pe ~ 12% din lungimea totală, retragerea liniei țărmului cu mai mult de 10 m pe
~ 52%, în rest țărmul fiind în echilibru dinamic - linia țărmului s-a retras sau a avansat mai
puțin de +/- 10 m. (Fig. 5.4.2.2.1.1.8)
Fig. 5.4.2.2.1.1.8 - Ponderea proceselor costiere (eroziune/ stabilitate relativă/acrețiune) în sectorul de țărm
Sulina - Cap Midia, 2011-2012
52%
12%
36%
Eroziune
Acumulare
Echilibru
73
Fig. 5.4.2.2.1.1.9 - Acumulare/eroziune 2011-2012
74
Fig. 5.4.2.2.1.1.10 - Acumulare/eroziune 2011-2012
75
Nivelul mării
Nivelul mării, ca unul dintre indicatorii de stare a zonei costiere, a prezentat, în 2012, trei
etape de oscilație distincte în raport cu mediile lunare multianuale (1933 - 2011). Astfel, în
perioada ianuarie - aprilie, nivelul s-a situat sub valorile medii lunare multianuale, din luna
mai până în septembrie valorile au depașit nesemnificativ mediile lunare multianuale
pentru aceste luni. În septembrie și octombrie, valorile medii lunare au fost sensibil egale
cu mediile multianuale pentru aceste luni, iar, în noiembrie și decembrie, valorile
multianuale au fost depașite din nou. În martie, s-a înregistrat valoarea medie lunară
minimă de 7,0 cm, iar în luna mai s-a înregistrat valoarea lunară maximă, 30,0 cm. Media
anuală s-a situat cu 3,3 cm peste media multianuală 1933 - 2011.
Fig. 5.4.2.2.1.1.11 - Oscilațiile nivelului Mării Negre la litoralul românesc în 2012
5.4.2.2. Starea ecosistemului marin
Fitoplancton Identificarea structurii calitative şi cantitative a componenţei fitoplanctonice, ca
indicator de stare a eutrofizării, s-a realizat în urma analizei probelor colectate pe parcursul
lunii aprilie şi octombrie pe profilele Sulina, Mila 9, Sf. Gheorghe, Portița, Gura Buhaz,
Cazino, Constanţa, Eforie Sud, Costineşti, Mangalia şi Vama Veche, de-a lungul întregului
litoral, pe izobatele 5 m, 20 m şi 30 m, cât şi cele colectate bi-săptămânal din staţia
Cazino-Mamaia.
În componenţa fitoplanctonului au fost identificate 107 de specii, cu varietăţi şi forme
aparţinând la 7 grupe taxonomice (Bacillariophyta, Dinoflagellata, Chlorophyta,
Cyanobacteria, Chrysophyta, Euglenophyta şi Cryptophyta). Cea mai mare diversitate s-a
-30.0
-20.0
-10.0
0.0
10.0
20.0
30.0
40.0
50.0
60.0
Ian Febr Mart Apr Mai Iun Iul Aug Sept Oct Nov Dec
cmM edii lunare maxime 1933-2011
M edii lunare 2012
M edii lunare minime 1933-2011
M edii lunare 1933-2011
76
întâlnit în apele tranzitorii şi costiere, unde diatomeele au fost dominante (31, respectiv 29
specii) (Fig. 5.4.2.2.2.1), urmate de dinoflagelate. În apele marine, alături de diatomee
(35%), proporţia celorlalte grupe luate împreună a egalat pe cea a diatomeelor (35%),
dintre acestea remarcându-se clorofitele (11%) şi crisofitele (9%).
Fig. 5.4.2.2.2.1 - Compoziţia taxonomică a fitoplanctonului din sectorul românesc
al Mării Negre în 2012
Anul 2012 s-a caracterizat printr-o slabă dezvoltare a comunităţii fitoplanctonice
(media cantităţilor fitoplanctonice în primăvară de 2,85·106 cel·l-1 şi 1,06 g·m-3 şi în toamnă
de 96,6·103 cel·l-1, şi 0,38 g·m-3), iar fenomenele de înflorire algală au lipsit în cursul anului,
cu excepţia dezvoltărilor diatomeului Skeletonema costatum, caracteristice ecosistemului
marin în sezonul de primăvară.
Înfloririle algale În cursul anului 2012, trei specii au dat dezvoltări peste un milion de celule la litru, la
fel ca în anul 2011, dar în scădere comparativ cu cele 8 specii în 2010 şi 6 specii în 2009.
Dintre acestea, specia Skeletonema costatum a înregistrat un amplu fenomen de înflorire
algală atât în apele de mică adâncime de la Mamaia (33,9 ·106 cel·l-1), cât şi pe întreaga
platformă continentală în special în partea de nord a litoralului, în tot cursul lunii martie şi
aprilie. Celelalte două specii cu densităţi mai ridicate au fost diatomeul Nitzschia
delicatissima, în luna mai (densitate maximă - 3,15 ·106 cel·l-1) , şi dinoflagelatul
Peridinium quinquecorne, cu maximmuul de 1,02·106 cel·l-1 în luna iunie.
Zooplanctonul În anul 2012, zooplanctonul este caracterizat în baza a două seturi de probe
colectate în lunile aprilie şi octombrie. Zooplanctonul total a fost dominat în ambele
perioade de componenta trofică, componenta care a înregistrat valori medii de densitate şi
biomasă mai scăzute decât în perioada ultimilor ani. (Fig. 5.4.2.2.2.4).
0
10
20
30
40
50
60
70
Ape tranzitionale Ape costiere Ape marine
Nr.
de
sp
eci
i
Cryptophyta Euglenophyta Chrysophyta Cyanobacteria
Chlorophyta Dinoflagellata Bacillariophyta
77
Valorile medii de densitate şi biomasă ale zooplanctonului netrofic au înregistrat
niveluri mai scăzute faţă de anii precedenţi şi datorită faptului că sezonul de maximă
dezvoltare al acestuia (cel de vară) nu a fost surprins (expediţiile realizate reflectând doar
structura zooplanctonului din sezonul de primăvară şi toamnă) (Fig. 5.4.2.2.2.4).
Componenta trofică a înregistrat valorile maxime de dezvoltare în zona de mal din
partea de sud a litoralului atât în sezonul de primăvară, cât şi în cel de toamnă (Fig.
5.4.2.2.2.5).
Fig. 5.4.2.2.2.4 - Evoluţia structuri densităţii (ind.m-3) zooplanctonului total
în perioada 2004 - 2012
Din punct de vedere al compoziţiei calitative, în sezonul de primăvară organismele
care au dominat au fost copepodele, reprezentate în principal de Acartia clausi şi
Pseudocalanus elongatus. În sezonul de toamnă, structura calitativă a fost dominată de
grupul copepodelor şi cladocerelor, reprezentate în special de Acartia clausi, Centropages
ponticusmult, Pleopis polyphaemoides şi Penilia avirostris (Fig. 5.4.2.2.2.5).
0
20000
40000
60000
80000
100000
120000
140000
160000
180000
AP
RIL
IE
MA
I
IUN
IE
IULI
E
AU
GU
ST
SEP
TEM
BR
IE
AP
RIL
IE
IUN
IE
MA
RTI
E
IUN
IE
MA
RTI
E
AP
RIL
IE
MA
I
IUN
IE
AU
GU
ST
SEP
TEM
BR
IE
MA
RTI
E
MA
I
IULI
E
AU
GU
ST
FEB
RU
AR
IE
MA
I
IUN
IE
IULI
E
SEP
TEM
BR
IE
MA
RTI
E
MA
I
IULI
E
AU
GU
ST
SEP
TEM
BR
IE
MA
I
IULI
E
AP
RIL
IE
OC
TOM
BR
IE
2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012
ind
.m-3
ZOOPLANCTON NETROFIC ZOOPLANCTON TROFIC
0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%
100%
AP
RIL
IE
MA
I
IUN
IE
IULI
E
AU
GU
ST
SEP
TEM
BR
IE
AP
RIL
IE
IUN
IE
MA
RTI
E
IUN
IE
MA
RTI
E
AP
RIL
IE
MA
I
IUN
IE
AU
GU
ST
SEP
TEM
BR
IE
MA
RTI
E
MA
I
IULI
E
AU
GU
ST
FEB
RU
AR
IE
MA
I
IUN
IE
IULI
E
SEP
TEM
BR
IE
MA
RTI
E
MA
I
IULI
E
AU
GU
ST
SEP
TEM
BR
IE
MA
I
IULI
E
AP
RIL
IE
OC
TOM
BR
IE
2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012
ZOOPLANCTON NETROFIC ZOOPLANCTON TROFIC
78
În structura calitativă a zooplanctonului au fost identificaţi 30 de taxoni, aparţinând la
12 grupe taxonomice, acest număr fiind cel mai mare înregistrat din 2004 până în prezent.
Dinoflagelatul Noctiluca scintilans, copepodele Acartia clausi, Pseudocalanus elongatus,
Paracalanus parvus şi Centropages ponticus, cladocerul Pleopis polyphemoides,
apendicularul Oikopleura dioica şi chetognatul Parasagitta setosa au fost prezente în mod
constant în probele analizate. De asemenea, în nordul litoralului românesc au fost întâlnite
specii dulcicole - Daphnia cuculata, Bosmina longirostris, Podon sp., ca urmare a aportului
de ape dunărean.
Dintre speciile neindigene, au fost semnalate ctenoforele Mnemiopsis leidyi, Beroe ovata
şi copepodul Oithona davisae (identificat greşit în anii precedenţi ca fiind Oithona
brevicornis).
Fig. 5.4.2.2.2.5 - Evoluţia structuri densităţii (ind.m-3) zooplanctonului trofic
în luna aprilie (sus) şi octombrie (jos) în 2012
79
Fitobentos Pentru anul 2012, s-a realizat analiza calitativă şi cantitativă a probelor fitobentale
pe un eșantion de 75 de probe colectate pe durata sezonului de vară. Probele au fost
prelevate de la profilele și stațiile considerate reprezentative în ceea ce priveşte flora algală
și care urmăresc linia litorală: Năvodari, Cazino Constanța, Eforie Nord, Eforie Sud, Tuzla,
Costineşti, Mangalia, 2 Mai şi Vama Veche. În urma analizei calitative, în vara 2012, s-au
identificat 20 de taxoni, repartizaţi pe filumuri astfel: 9 specii aparţinând încrengăturii
Chlorophyta, 1 specie - încrengătura Phaeophyta (Cystoseira barbata), 8 specii ce aparţin
filumului Rhodophyta (7 specii și o variaţiune, respectiv Ceramium rubrum var. barbatum)
și 2 fanerogame (Zostera (Zosterella) noltei și Stuckenia pectinata).
Speciile oportuniste s-au dezvoltat abundent în sezonul estival 2012, ca o
consecință a condițiilor de mediu favorabile (respectiv, o temperatură a apei ridicată,
cantitate mare de nutrienți, o transparență favorabilă procesului de fotosinteză) (Fig.
5.4.2.2.2.6). Dintre algele verzi, biomase ridicate au dezvoltat Cladophora vagabunda
(1.800 g/m2 biomasă proaspătă) și C. sericea (1.700 g/m2 b.p.), iar dintre cele roșii -
Ceramium rubrum var. barbatum (aprox. 1.000 g/m2b.p.). Aceste specii au fost identificate
pe durata întregului sezon estival, atât în probe, cât și în depozitele de pe țărm, cu
precădere în partea nordică a litoralului, deoarece în zona sudică au predominat
exemplare de Ulva (U. lactuca - 1200 g/m2 b.p., U. intestinalis - 770 g/m2 b.p.), ca specii
asociate câmpurilor de Cystoseira barbata existente în aceste zone.
Fig. 5.4.2.2.2.6 - Biomase medii proaspete pentru grupurile dominante cantitativ
între anii 2005-2012 (sezoane de vară)
0 1000 2000 3000 4000 5000
2005
2006
2009
2010
2011
2012
biomasa medie proasătă (g/m2)
Rhodophyta
Chlorophyta
80
Zoobentosul Zoobentosul, indicator de stare a eutrofizării, prezintă în continuare o evoluţie
constantă în ceea ce priveşte diversitatea speciilor. Evaluarea calitativă efectuată pe
ansamblul corpurilor de apă investigate (Sulina - Vama Veche) a condus la identificarea a
52 specii macrozoobentale, tabloul faunistic păstrându-şi caracteristicile anilor precedenţi.
În 2012, o diversitate specifică mai mare a fost înregistrată în apele tranzitorii, unde
au fost identificate 43 specii macrozoobentale, comparativ cu 2011. Din evoluţia
multianuală a numărului de specii identificate în apele sectorului românesc al Mării Negre
reiese o uşoară, dar continuă tendinţă de echilibrare calitativă (Fig. 5.4.2.2.2.11).
Fig. 5.4.2.2.2.11 - Evoluţia numărului de specii macrozoobentale din apele sectorului românesc al
Mării Negre (Sulina - Vama Veche)
45
46
47
48
49
50
51
52
53
54
Nu
ma
r sp
ecii
2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012
81
CR
7%
DD44%
EN8%LC
18%
NA
0%
NT13%
RE
3%
VU
7%
Macrofite si plante
superioare9%
Pesti64%
Mamifere
2%
Nevertebrate25%
În apele tranzitorii (Sulina - Portiţa), abundenţa numerică a speciilor
macrozoobentale a fost de 1,7 ori mai scăzută comparativ cu anul 2011. În schimb,
moluștele bivalve Lentidium mediterraneum şi Parvicardium exiguum, prezente prin
populații bine structurate cantitativ, în apele de mică adâncime (5-20 m), au contribuit la
creșterea valorilor de biomasă de aproximativ 2 ori faţă de anul precedent.
În apele costiere, valorile medii ale abundenţei numerice obţinute în sectorul Cazino
Mamaia au fost de peste 4 ori mai mici (2.306 ind/m2), respectiv de 3 ori mai mici (960
ind/m2) în sudul litoralului (Costinești - Vama Veche), comparativ cu evaluările cantitative
din 2011.
În 2012, în zonele costiere estimarea biomaselor macrozoobentosului la valori medii
cuprinse între 60 - 119 g/m2 a fost apropiată de evaluările realizate în 2010-2011, cu mici
variaţii de creștere (1,2 ori).
Situaţia speciilor periclitate Lista Roşie a speciilor de macrofite, nevertebrate, peşti şi mamifere, indicator de
stare pentru biodiversitatea din sectorul marin românesc a fost reactualizată complet in
anul 2008 şi doar pentru peşti în 2009. Aceasta cuprinde 220 specii încadrate în 8 categorii
IUCN (conform categoriilor IUCN v. 3.0 2003, precum şi ghidului de aplicare a acestora
versiunile 2004 si 2006) şi anume: 19 macrofite şi plante superioare (9%), 56 de
nevertebrate (25%), 141 peşti (64%) şi 4 mamifere (2%) (Fig. 5.4.2.3.1.).
Fig. 5.4.2.3.1. Principalele grupe de organisme marine înscrise în Lista Roşie (stânga)
și categoriile IUCN în care au fost încadrate (IUCN, v. 3.0, 2003, 2004, 2006)
82
Încadrarea speciilor de peşti în categoriile IUCN a fost schimbată complet în 2009,
în evaluarea stării lor de conservare ţinându-se cont de categoriile în care au fost incluse
de către IUCN la nivel mondial. Aplicând metodologia pentru evaluarea stării de
conservare a speciilor la nivel regional, peştii au fost încadraţi în prezent doar în 5
categorii: EN, VU, NT, LC şi DD, cele mai multe specii (77 - 54%) fiind larg răspândite DD,
urmate de - LC (32 - 23%). Speciile cuprinse în categoriile de periclitare (EN, VU si NT)
reprezintă împreună mai puţin de un sfert (23%) din totalul celor înscrise în listă. Dintre
cele 30 de specii identificate în 2012, 3 fac parte din categoria VU (Acipenser stellatus,
Trachurus mediterraneus ponticus şi Alosa pontica pontica), 13 din NT, iar 6 din categoria
speciilor cu date insuficiente (DD). Acestea din urmă vor putea fi încadrate în anii următori
fie într-o categorie de periclitare, fie în categoria cu risc redus (LC).
În ceea ce priveşte mamiferele marine, nici în anul 2012 delfinii nu au făcut obiectul
unui program special de monitorizare. Au fost identificaţi 176 delfini eşuaţi pe ţărm, dintre
care 160 exemplare de Phocoena phocoena, 6 de Tursiops truncatus şi 10 de Delphinus
delphis. Precizăm faptul că 90% dintre delfinii eşuaţi provin din plasele de calcan instalate
ilegal. Încadrarea celor trei specii de delfini Delphinus delphis, Phocoena phocoena si
Tursiops truncatus a rămas aceeaşi ca şi în evaluarea anterioară, adică Ameninţat (EN)
atât la nivelul Mării Negre, cât şi la nivel naţional, deşi, în lista roşie a IUCN, doar Tursiops
truncatus figurează ca specie vulnerabilă (VU), celelalte două fiind cu risc redus (LC).
5.4.3. Starea fondului piscicol marin
5.4.3.1. Indicatori pentru resurse marine vii În anul 2012, în sectorul marin românesc activitatea de pescuit industrial s-a realizat
în două moduri: pescuitul cu unelte active, efectuat cu navele trauler costiere, la adâncimi
mai mari de 20 m, şi pescuitul cu unelte fixe, practicat de-a lungul litoralului, în 18 puncte
pescăreşti, situate între Sulina - Vama Veche, la mică adâncime, 3 - 11 m/taliene, dar și la
adâncimi de 20 - 60 m/setci și paragate).
Au fost semnalate următoarele tendinţe:
► Evoluţia indicatorilor de stare:
biomasa stocurilor pentru principalele specii de peşti (Tabel 5.4.3.1.1) indică:
- la şprot, care de regulă a prezentat o fluctuaţie naturală, aproape normală şi un efectiv
relativ bun, biomasa fiind estimată la fel ca în ultimii cinci ani, la circa 60 - 65.000 tone, faţă
de 45.000 tone/2005 şi 14.750 tone/2006, când, datorită existenţei unor condiţii
hidroclimatice deosebite, specia s-a cantonat în alte zone ale mării;
- la bacaliar, biomasa a fost estimată la 6.000 tone, aproape de valorile estimate în
intervalul 2005 - 2008, dar mai mică de circa trei ori față de estimările ultimilor trei ani, când
a oscilat între 12.000 şi 21.000 tone;
- la calcan, biomasa a fost apreciată la aproximativ 650 tone, mai mică cu 50 - 70%, față
de valorile estimate din ultimii ani, când a oscilat între 1.147 t/2011 și 1.750 t/2008;
83
- la rechin, biomasa a fost de circa 1.500 - 2.000 tone, aproximativ egală cu cea estimată
în intervalul 2006 - 2009 (1.450 - 4.300 t).
Tabelul 5.4.3.1.1 - Valoarea stocurilor (tone) pentru principalele specii de
peşti din sectorul românesc al Mării Negre
Specia 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012
Şprot 14.750 60.000 61.916 60.059 59.643 60.000 68.887
Bacaliar 7.000 6.000 8.659 11.846 20.948 21.000 5.650
Hamsie 20.000 20.000 20.000 - - - -
Guvizi 600 600 500 - 500 500 450
Calcan 1.150 1.300 1.750 1.500 1.149 1.147 628
Rechin 2.000 4.300 1.450 2.500 13.051 10.000 1.550
● structura populaţională indică, la fel ca în anii precedenţi, prezenţa în capturi a unui
număr mai mare de specii (peste 20), dintre care de bază au fost atât speciile de talie mică
(şprot, hamsie, bacaliar, stavrid, guvizi), cât şi cele de talie mai mare (calcan şi scrumbie
de Dunăre). De remarcat, ponderea redusă a speciilor rechin, zărgan, chefal și lufar, dar şi
reapariţia sub formă de exemplare izolate a scrumbiei albastre (macrou) şi a pălămidei
(Fig. 5.4.3.1.1);
Fig. 5.4.3.1.1 - Structura capturilor (t) a principalelor specii de peşti
pescuite în sectorul marin românesc în perioada 2008 - 2012
aterin
ă
zărga
n
stavri
d
rizefc
ă
scrum
bie sprot
bacali
ar
hamsi
e
calca
n
guviz
i chefal
barbu
n lufar
rechi
n
limba
de
mare
rapan
a
alte
specii
2008 0.20 1.00 3.40 1.30 2.50 45.60 6.10 7.80 24.80 2.90 1.30 1.20 0.50 1.20 0.00 0.20
2009 0.10 0.00 11.50 2.80 2.30 21.00 0.40 14.80 25.30 11.30 7.20 0.90 0.00 1.90 0.00 0.50
2010 0.20 0.11 2.87 0.10 18.27 15.19 8.14 19.33 16.74 5.43 1.98 1.47 0.03 1.22 0.35 8.57
2011 0.00 0.08 4.07 0.04 8.15 23.56 4.80 7.18 7.61 3.71 0.72 0.29 0.02 0.74 0.10 38.41 0.52
2012 0.34 0.00 2.45 0.18 2.88 10.89 1.77 2.30 5.18 2.05 0.14 0.16 0.21 0.26 0.11 70.49 0.61
0.00
10.00
20.00
30.00
40.00
50.00
60.00
70.00
80.00
%
84
► Evoluţia indicatorilor de presiune:
● efortul de pescuit continuă tendinţa de reducere semnalată încă din anul 2000. Astfel,
în 2012, în pescuitul activ (traulul pelagic) a activat doar o singura navă, iar în cel staționar
un numar total de 157 ambarcațiuni, respectiv 34 bărci (sub 6 m), 121 bărci (6-12 m), o
ambarcațiune (12-18 m) și o ambarcațiune (18-24 m). În pescuitul staționar cu unelte fixe,
practicat de-a lungul litoralului românesc, s-au utilizat: 22 taliene, 3.415 setci de calcan,
585 setci de scrumbie, 118 setci de guvizi, 3 năvoade de plajă, 40 setci de chefal/laban,
160 setci de rechin, 252 paragate, 441 cuști şi 262 volte;
● nivelul total al capturilor, după o tendinţă de reducere în perioada 2002 – 2010, ani
când au scăzut de la peste 2.000 t, în 2002, la 1.390-1.940 t, în intervalul 2003-2006, şi la
sub 500 t, în perioada 2007 - 2009, atingând o valoare minimă în anul 2010/258 t, în ultimi
doi ani, capturile realizate a avut o tendinţă de creștere, respectiv 568 t, în 2011, și 835 t,
în 2012 (Fig. 5.4.3.1.2.).
Fig. 5.4.3.1.2 - Captura totală (t) realizată în sectorul românesc al Mării Negre,
în perioada 2002-2012
Creşterea nivelului capturilor din ultimi ani nu s-a datorat ihtiofaunei piscicole, ci
apariției interesului agenților economici în recoltarea manuală a rapanei (Rapana venosa),
care a reprezentat circa 67% din captura totală. În continuare, nivelul redus al capturilor
realizate s-a datorat în principal reducerii efortului de pescuit (scăderii numărului de
traulere costiere, a numărului de taliene şi, implicit, a personalului angrenat în activitatea
de pescuit și a influenței condițiilor hidroclimatice asupra populațiilor de peşti, cât și a
creşterii costurilor de producţie şi a lipsei pieţii de desfacere;
● captura totală admisibilă (TAC), pentru principalele specii pescuibile de peşti, în
perioada 2008-2012, s-a menţinut la acelaşi nivel (Tabel 5.4.3.1.2).
0
500
1000
1500
2000
2500 Captura totala
2002 -2012
11.760 t
85
Tabel 5.4.3.1.2 - Valoarea TAC-ului (captura totală admisibilă) pentru
principalele specii de peşti din sectorul românesc al Mării Negre
Specia TAC (tone)
2008 2009 2010 2011 2012
Şprot 10.000 10.000 3.443 3.443 3.443
Bacaliar 500 500 600 600 500
Guvizi 100 100 100 100 60
Calcan 50 50 43,2 43,2 43,2
Rechin 50 50 50 50 50
► Evoluţia indicatorilor de impact:
● procentul speciilor ale căror stocuri sunt în afara limitelor de siguranţă a fost
apropiat de cel din anii precedenţi, fiind de aproape 90%. Depăşirea limitelor de siguranţă
nu se datorează numai exploatării din sectorul marin românesc, majoritatea speciilor de
peşti având o distribuţie transfrontalieră, fapt ce necesită un management la nivel regional;
● procentul speciilor complementare din capturile româneşti continuă să se menţină
la un nivel asemănător cu cel din ultimii ani, fiind de 25%;
● schimbări în structura pe clase de mărimi (vârstă, lungime), comparativ cu perioada
2000 - 2011, exceptând şprotul, la care se remarcă o întinerire a cârdurilor, datorită unei
completări foarte bune, la celelalte specii apărute în capturi, parametrii biologici s-au
menţinut aproape la aceleaşi valori;
● CPUE (captura pe unitatea de efort de pescuit), rezultat în pescuitul din zona litoralul
românesc:
- cu unelte fixe/talian, a fost de 14.748,176 kg/lună, 4.022,23 kg/talian, respectiv 73,132
kg/zi, la un efort de pescuit realizat de cele 22 taliene în 1.210 de zile și o captură de
88.489 kg;
- cu unelte fixe/setci de calcan, a fost de 12,65 kg/setcă, 25,23 kg/zi și 654,74 kg/barcă, la
un efort de 3.415 setci de calcan, 1.713 zile pescuit, 66 bărci şi o captură de 43.213 kg;
- cu unelte active/traul pelagic, s-au înregistrat 65,9 t/navă, 1,25 t/zi, 0,56 t/traulare şi 0,40
t/oră, la un efort de pescuit realizat de o navă, în 53 zile pescuit, 118 traulări şi 166 ore de
traulare și o captură de 65.992 kg.
86
5.4.3.2. Măsuri pentru soluţionarea problemelor critice ► pe plan naţional
● armonizarea strategiilor de dezvoltare durabilă din sectorul pescuitului marin românesc
cu cele de protecţia mediului, prin implementarea conceptului de management al
pescuitului bazat pe abordarea ecosistemică şi a Codului de conduită pentru un pescuit
responsabil prin:
- evitarea înfiinţării unei capacităţi de pescuit excedentare;
- practicarea unui pescuit responsabil;
- conservarea diversităţii biologice a ecosistemelor marine şi protejarea speciilor
ameninţate cu extincţia;
- elaborarea şi utilizarea de unelte şi tehnici de pescuit selectiv - nedistructive, rentabile,
care respectă mediul înconjurător şi protejează resursele marine vii;
- dezvoltarea mariculturii şi diversificarea produselor din maricultură;
- elaborarea unui plan integrat de restructurare a flotei în relație cu resursele umane,
materiale adecvate și cu resursele vii disponibile.
► pe plan regional
● armonizarea la nivel regional a cadrului legal şi instituţional pentru utilizarea durabilă a
resurselor vii;
● îmbunătăţirea managementului exploatării stocurilor de peşti prin metodologii de
evaluare agreate la nivel regional;
● dezvoltarea de programe/proiecte de evaluare a stării stocurilor de peşti şi de
monitorizare a condiţiilor de mediu şi factorilor biologici care le influenţează;
● crearea unor parteneriate între institutele de cercetare, administraţie şi organizaţiile de
producători pentru elaborarea unor programe comune de cercetare;
● realizarea unei baze de date pescăreşti regionale;
● abordarea unor acţiuni riguroase de combatere a pescuitului ilegal.
5.4.4. Planificarea Spatială Maritimă
Domeniul Planificării Spațiale Maritime (PSM) este considerat parte componentă a
Managementului Integrat al Zonei Costiere (ICZM) și instrument de dezvoltare durabilă.
Din 2008 până în prezent, definirea acestui concept a suferit modificări semnificative. Ca
urmare a ambiguităţilor înregistate în nomenclatura procesului de planificare a spaţiului
maritim, au apărut expresii diferite, sinonime ale PSM, precum: planificare spaţială marină,
planificare spațială maritimă, planificare „off-shore”, amenajare a spaţiului maritim.
87
În 2012, a fost organizată la Bruxelles o întalnire specială dedicată domeniului PSM.
În 2012 s-au schimbat din nou definițiile ICZM și PSM, care, în prezent, sunt ambele
instrumente de dezvoltare durabilă a zonei costiere, astfel:
ICZM - este un instrument pentru gestionarea integrată a spațiului costier, iar
PSM - este instrument și proces public de analiză și planificare a distribuției spațiale și
temporale a activităților umane din spațiul maritim.
În anul 2012, a fost dezvoltat suportul informațional (documentar și imagistic)
necesar pentru a demonstra că unele dintre activitațile și utilizările marine importante,
precum pescăria, pot fi considerate parți componente ale domeniului Planificării Spațiale
Maritime (Proiect PN-NUCLEU 09-320302/2009-2012). Au fost planificate în 2012:
identificarea aspectelor privind Politica Comună de Pescuit;
inventarierea legislașiei europene, armonizarea și implementarea la condițiile
românești;
studiul Zonei Economice Exclusive (ZEE), a rolului zonării și semnalarea unor
aspecte juridice, conflictuale (componente esențiale ale PSM), privind aplicarea
legislaţiei de mediu pentru protecţia spatiului marin și a resurselor exploatabile la
litoralul românesc și în context transfrontalier.
În 2012, în domeniul PSM s-au obținut următoarele rezultate:
Inițierea bazei legislative în domeniul pescăresc, adapabilă și ușor de reactualizat,
cuprinzând legi, hotărâri de guvern, decrete, ordine de administrare publică, regulamente,
decizii, ordonanțe de urgență, legi republicate, alături de alte documente specifice:
convenții, protocoale, acte adiționale, contracte, adrese, statut;
Identificarea legislației internaționale armonizate la condițiile naționale, elaborate
și/sau în curs de implementare în România, cu posibilitatea reactualizării permanente;
Inițierea integrării pescăriei și pescuitului marin în domeniul planificării spațiale marine;
Identificarea situațiilor specifice referitoare la unele probleme conflictuale (naționale
și internaționale) și evidențierea unor aspecte suport privind rezolvarea unor studii de caz.
5.4.5. Presiuni antropice
Evaluarea permanentă a riscurilor şi impactului condiţiilor naturale, tradiţional
instabile se completează continu cu informaţiile privind impactul antropic, care influenţează
negativ, ecologic şi economic zona costieră. Principalele presiuni antropice identificate în
zona costieră româneasca cu impact semnificativ asupra mediului provin din desfăşurarea
unor activitaţi socio-economice în dezvoltare. Sunt enumerate următoarele activităţi:
Turism şi recreere
88
Agricultura şi industrie alimentară
Porturi şi navigaţie. Transport naval industrial
Construcţii de nave
Construcţii/cartiere de case de vacanţă în zone turistice
Industria petrochimică, rafinării
Industria extractivă: de minereu, nisip din arii costiere de mică adâncime
Industria energetică nucleară
Industria manufacturieră
Aeroport şi transport aerian
Modificările înregistrate în mineralizarea apei de mare ca urmare a procesului îndelungat
de îndulcire datorat Dunării, variaţiile de salinitate intensificate în special în timpul
inundaţiilor necontrolate;
Dinamica sedimentelor de la gurile Dunării (închiderea/colmatarea Băii Musura);
Poluarea apei/aerului;
Poluarea cu deşeuri solide provenind din surse difuze, acumulate în zone de atracţie
turistică, pe plaje, în arii de îmbăiere, devenind surse de contaminare considerabilă;
Spargerea necontrolată a cordonului litoral la grindul Chituc (malul estic), în timpul
furtunilor imprevizibile
Implementarea unor soluţii de protecţie contra eroziunii plajelor;
Extracţia resurselor naturale/nisip de plajă (ex: zona Mamaia, Eforie Nord, Mangalia);
Infiltrarea apei de mare în acvifere costiere;
Dezvoltarea necontrolată a construcţiilor turistice şi a activitaţilor de turism, recreere şi
agreement peste capacitatea de suportabilitate a mediului;
Aglomerarea demografică a populaţiei în zona costieră, în timpul sezonului estival;
ExPloatarea excesivă a stocurilor unor populațIii de peşti.
5.5. Poluări accidentale asupra mediului marin şi costier
5.6. Tendinţe
89
CAPITOLUL 6. MANAGEMENTUL DEŞEURILOR
6.1. Consumul şi mediul înconjurător
Deşeurile de orice fel, rezultate din activităţi umane, constituie o problemă de actualitate datorită creşterii continue a cantităţilor şi a tipurilor acestora. Datele prezentate în acest capitol sunt furnizate de: operatorii economici ce desfăşoară activităţi în perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, date ce au fost raportate periodic conform HG nr. 856/2002 privind evidenta gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzand deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase, de operatorul de salubritate al oraşului Sulina şi serviciile de salubrizare ce îşi desfăşoaraă activitatea în cadrul administraţiilor publice locale.
Datele au fost prelucrate pentru a prezenta evoluţia cantităţilor de deşeuri generate, cât şi cantităţile de deşeuri eliminate sau valorificate de către operatorii economici în perioada 2007 - 2012.
6.2. Resursele materiale şi deşeurile
6.3. Gestiunea deşeurilor
6.3.1. Gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje
Directiva 94/62/EC privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje (amendată prin Directiva 2004/12/CE) a fost transpusă în legislaţia românească prin H.G. 621/2005 (cu modificările ulterioare). Reglementările cuprinse în Directiva 94/62/EC sunt bazate pe convingerea că atingerea obiectivelor stabilite prin acest act necesită un efort din partea tuturor părţilor implicate în domeniul comercializării ambalajelor şi al depozitării deşeurilor aferente, respectiv agenţii de salubritate, autorităţile administraţiei publice locale, producători şi importatori, precum şi producătorii de materii prime.
Cantitatea de deşeuri de ambalaje generate într-un an se consideră a fi egală cu cantitatea de ambalaje introdusă pe piaţă naţională în anul respectiv.
NR CRT.
CATEGORII DEŞEU CONFORM HG 8569/ 2002 ambalaje
DESCRIERE DEŞEU
2012 (TONE)
TIP SURSĂ
PERSOANE JURIDICE
PERSOANE FIZICE
1 15 01 01 HÂRTIE - CARTON 5.440 -
2 15 01 02 PLASTIC 15.405 4.851
4 15 01 04 ALUMINIU 1.08 0.320
5 15 01 07 STICLĂ 1.10 -
6.3.2. Tratarea şi valorificarea deşeurilor municipale
În perimetrul RBDD deşeurile menajere colectate nu sunt supuse nici unui proces de tratare prealabilă eliminării finale prin depozitare. Într-o mică măsură se realizează o sortare manuală a deşeurilor depozitate pentru recuperaea deşeurilor reciclabile de tip PET la Sulina, Chilia Veche şi Sf. Gheorghe cât şi a deşeurilor metalice.
90
6.3.3. Eliminarea deşeurilor municipale
Eliminarea deşeurilor municipale (Sulina), se face prin serviciul de salubrizare prin colectarea deşeurilor menajere de la populaţie şi agenţii economici şi depozitarea neselectivă la depozitul neconform al oraşului Sulina.
Depozitul de deşeuri menajere şi asimilabile amplasat în oraş Sulina deserveşte 3850 locuitori din totalul de 4350 locuitori înregistraţi la 01.01.2013 şi un număr de 113 agenţi economici şi 22 instituţii publice. Tabel 6.3.3.1 Cantităţile de deşeuri eliminate în depozitul neconform Sulina
Denumire depozit/operator
Cantitatea de deşeuri depozitată în anul 2008 (tone)
Cantitatea de deşeuri depozitată în anul 2009 (tone)
Cantitatea de deşeuri depozitată în anul 2010 (tone)
Cantitatea de deşeuri depozitată în anul 2011 (tone)
Cantitatea de deşeuri depozitată în anul 2012 (tone)
SC ASPL SRL Sulina 1513 1419 1520 1279 1018
Sursa de date: operatorul de salubrizare SC ASPL Sulina SRL
Cantitatea de deşeuri depozitată (tone)
0
200
400
600
800
1000
1200
1400
1600
2008 2009 2010 2011 2012
Conform HG 349/2005 privind depozitarea deşeurilor, depozitul de deşeuri menajere din oraş Sulina urmează să fie închis în anul 2017. În zonele rurale (7 comune din perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării) existau amplasamente pentru depozitarea deşeurilor în fiecare localitate, fiind identificate 13 depozite neconforme situate în zonele limitrofe drumurilor publice, în apropierea cursurilor de apă, ponderea cea mai mare în structura deşeurilor depozitate fiind reprezentată de deşeurile biodegradabile. Conform HG 349/2005 privind depozitarea deşeurilor, 12 depozite neconforme au fost închise şi unul a sistat depozitarea (Sf. Gheorghe). Astfel, o parte din administraţiile publice locale din mediul rural şi-au înfiinţat propriile servicii de salubrizare (Chilia Veche, Crişan, Sf. Gheorghe).
91
6.4. Impact(catacterizare)
6.5. Presiuni
6.6. Tipuri de deşeuri
6.6.1. Deşeuri municipale
Deşeurile municipale şi asimilabile reprezintă totalitatea deşeurilor generate, în mediul urban şi în mediul rural, din: gospodării, instituţii, unităţi comerciale şi unităţi prestatoare de servicii, la care se mai adaugă deşeurile stradale colectate din spaţii publice, străzi, grădini şi parcuri (pentru oraş Sulina), deşeurile din construcţii şi demolări precum şi nămolurile de la epurarea apelor uzate orăşeneşti. Deşeurile municipale generate cuprind atât deşeurile generate şi colectate (în amestec sau separat) cât şi deşeurile generate şi necolectate. Cantităţi şi compoziţie
Deşeurile municipale generate cuprind atât deşeurile generate şi colectate (în amestec sau selectiv) cât şi deşeurile generate şi necolectate. Deşeurile generate şi necolectate sunt reprezentate în cea mai mare parte de deşeurile menajere din zonele în care populaţia nu este deservită de servicii de salubrizare. Indicatorii de generare deşeuri menajere în mediul urban şi rural sunt cei utilizaţi pentru perioada în care nu au existat măsurători: 0,9 kg/loc/an în mediul urban şi 0,4 kg/loc/an în mediul rural.
Cantitatea de deşeuri municipale generate în anul 2012 în oraş Sulina a scăzut nesemnificativ faţă de cantitatea de deşeuri municipale generate în anul 2011. Cantităţile de deşeuri municipale generate/colectate/necolectate, în perioada 2008-2012, sunt reflectate în tabelul 6.6.1.1. Tabel 6.6.1.1 Evoluţia cantităţilor de deşeuri municipale generate/colectate între anii 2008
- 2012
Deşeuri municipale Cantitate deşeuri (tone)
2008 2009 2010 2011 2012
1 Deşeuri menajere colectate 1303 1419 1408 1190 1156
1.1 - în amestec 1295 1384 1400 1184 1018
1.1.1 de la populaţie 620 694 662 537 527
1.1.2 de la agenţi economici 675 690 738 647 491
1.2 - separat 8 35 8 6 -
2 Deşeuri din servicii publice (stradale, pieţe, spaţii verzi)
219 478 112 89 106
3 Deşeuri din construcţii şi demolări( inclusiv alte categorii de deşeuri neclasificate)
- - - - 165
92
4=1+2+3
Total deşeuri municipale colectate
1522 1897 1520 1279 1427
5 Deşeuri menajere necolectate 221 658 795 35 -
6= 4+5
Total deşeuri municipale generate
1743 2555 2315 1348 1427
Sursa de date: SC ASPL Sulina SRL
Evoluţia cantităţii totale de deşeuri generate pe teritoriul rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, conform raportărilor efectuate de către agenţii economici şi înregistrate în baza de date este redată în tabelul nr. 6.6.1.2. Tabel 6.6.1.2 Evoluţia cantităţilor de deşeuri generate/colectate între anii 2007 - 2012
Cod deşeu
2007 (to)
2008 (to)
2009 (to)
2010
(to)
2011
(to)
2012 (to)
Deseuri menajere colecatate în amestec de la populaţie si ag. Ec.
20 03 01 1518 1295 1420 1408 1190 1422
Deşeuri voluminoase 20 03 07 280 73 470 0 0 0
Deşeuri din grădini, parcuri
20 02 02 198 219 239 112 89 140
Deşeuri din pieţe 20 03 02 79 109 96 58 71 85
Deşeuri stradale 20 03 03 119 110 143 58 18 20
Deşeuri generate dar necolectate
20 01 15 01
837 148 658 9 76 -
Total 3569 2566 4830 2315 1671 1667
Compoziţia procentuală a deşeurilor menajere colectate de la populaţie este prezentată în tabelul 6.6.1.3. şi fig.6.6.1.1. Tabel 6.6.1.3 Compoziţia procentuală a deşeurilor menajere colectate
Material 2011 Procent %
2012 Procent %
Hărtie şi carton 7.36 10.3
Sticlă 3.43 5.2
Metale 3.2 3.1
Materiale plastice 7 8.1
Lemn 2.28 3.1
Biodegradabile organice 63.45 64.8
Textile 2.33 2
Composite 0.55 0.3
Minerale 4.65 2.1
Altele 5.75 1
Sursa – Planul Regional de Gestionare a Deşeurilor – Regiunea 2 Sud-Est
93
Figura 6.6.1.1. Compoziţia procentuală a deşeurilor menajere
În oraşul Sulina, salubrizarea este asigurată de SC ASPL Sulina SRL, iar în
localităţile rurale din perimetrul rezervaţiei, activitatea de salubrizare este asigurată de către serviciile de gospodărire înfiinţate în cadrul primărilor.
În tabelul 6.6.1.4 şi figura 6.6.1.2 este prezentată evoluţia cantităţilor de deşeuri municipale colectate, pe categorii. Tabel 6.6.1.4 Cantitatea de deşeuri colectată în perioada 2008 - 2012 ( tone)
Deşeuri menajere colectate în amestec 2008 % 2009 % 2010 % 2011 %
2012
%
Deşeuri menajere de la populaţie 620 48 694 50 662 47 537 45
527
51.8
Deşeuri menejere de la agenţii economici 675 52 690 50 738 53 647 55
491
48.2
Total 1295
1384
1400
1184
1018
Sursa de date: operatorul de salubrizare – SC ASPL Sulina SRL
94
0
100
200
300
400
500
600
700
800
2008 2009 2010 2011 2012
Deseuri menajere colectate de la populaţie în Sulina
Deşeuri menajere colectate de la agenţii economici în Sulina
Figura 6.6.1.3
Tabel 6.6.1.5 Operatori de salubrizare din perimetrul RBDD
Denumire agent salubritate, adresa, tel.Fax.
Populatie deservita
2011 2012
S.C. ASPL SULINA S.R.L.
Str. a-I-a, nr.142, oraş Sulina
Tel/fax: 0240/543104 3178 3850
S.C. AQUA PREST CHILIA VECHE
S.R.L.
Str.Dunării, nr.64, com.Chilia Veche
Tel/fax: 0240/547384 708 801
Serviciul de salubrizare din cadrul Primăriei comunei Sf.Gheorghe Str. a-I-a, Tel:0240/546701 Fax: 0240/546869 800 810
Sursa de date: primării şi operatori de salubrizare
95
6.6.2. Deşeuri industriale
6.6.2.1. Deşeuri periculoase Deşeurile periculoase, prin natura lor, au cel mai mare impact asupra mediului
înconjurător şi sănătăţii populaţiei. Ţinând cont de proprietăţile lor specifice (de exemplu: inflamabilitate, corozivitate, toxicitate), este necesar ca activităţile de gestionare a deşeurilor periculoase să fie abordate într-un mod riguros. În mare parte deşeurile periculoase provin din activitatea de transport (uleiuri de santină, uleiuri de motor şi şlamuri din rezervoare, deşeuri cu conţinut de ţiţei, baterii cu plumb).
Cantitatea de deşeuri periculoase generată, în anul 2012, a fost 230 tone, reprezentând aproximativ 15% din cantitatea totală de deşeuri generată şi transmisă conform HG 856-2002. 6.6.2.2. Gestionarea şi controlul bifenililor policloruraţi şi ale altor compuşi similari
Pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării existau în anul 2012 nu au fost agenti economici care sa deţina echipamente cu conţinut de PCB. 6.6.2.3. Gestionarea deşeurilor de baterii şi acumulatori
Gestionarea bateriilor şi acumulatorilor uzaţi este reglementată prin H.G. nr. 1132/2008 (privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi acumulatori). Hotărârea se aplică tuturor tipurilor de baterii şi acumulatori, indiferent de formă, volum, greutate, materiale componente sau utilizarea acestora, fără a se aduce atingere legislaţiei naţionale armonizate, care transpune Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind vehiculele scoase din uz şi Directiva 2002/96/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind deşeurile provenite de la echipamente electrice şi electronice (DEEE).
Astfel, conform prevederilor HG nr. 1132/2008 producătorii de baterii şi acumulatori sunt obligaţi să organizeze colectarea deşeurilor de baterii şi acumulatori, individual sau prin transferarea responsabilităţilor pe bază de contract către un operator economic legal constituit, denumit în continuare organizaţie colectivă. 6.6.2.4. Gestionarea deşeurilor de baterii şi acumulatori portabili
În anul 2012, din raportările operatorilor economici cu privire la bateriile şi acumulatorii portabili uzaţi, au fost colectate prin sistemele existente, 5.57 tone deşeuri. 6.6.2.5. Gestionarea deşeurilor de baterii şi acumulatori auto şi industriali
În anul 2012 în perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, nu au fost autorizaţi operatori economici pentru activitatea de colecatre deşeuri de baterii şi acumulatori auto. 6.6.2.6. Deşeuri din echipamente electrice şi electronice
Gestionarea deşeurilor de echipamente electrice şi electronice intră sub incidenţa Directivei 2002/96 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice. Obiectivul anual de colectare a DEEE pentru anul 2012 a fost de 4 kg/locuitor pentru DEEE incluse în categoriile 1 şi 10 din anexa nr. 1A a HG 1037/2010 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice.
Cantităţile de deşeuri de echipamente electrice şi electronice colectate de la populaţia locală şi instituţii publice în localităţile din Delta Dunării (Sulina, Sf. Gheorghe, Chilia Veche) a fost de 1000 kg/an.
96
Tabel nr. 6.6.2.6.1. Cantităţi de DEEE colectate de la populaţie şi instituţii publice
Anul 2008 2009 2010 2011 2012
Cantitate DEEE colectata, kg 1600 4338 3825 1467 1000
Sursa de date: administraţiile publice locale
0
500
1000
1500
2000
2500
3000
3500
4000
4500
5000
2008 2009 2010 2011 2012
Cantitate DEEE colectată (kg)
Figura 6.6.2.6.1
Cantităţile de deşeuri de echipamente electrice şi electronice colectate sunt stocate în spaţii special amenajate, urmând a fi transportate pentru reciclare la agenţii economici autorizaţi pentru această activitate. Raportată la numărul de locuitori ai Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, cantitatea de DEEE colectată în anul 2012 a fost de 0,079 kg/locuitor. 6.6.2.7. Uleiuri uzate
Pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării nu sunt operatori economici autorizaţi să desfăşoare activităţi de valorificare/eliminare.
6.6.3. Deşeuri generate de activităţi medicale
Ordinul Ministerului Sănătăţii şi Familiei nr.219/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale şi a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţională de date privind deşeurile rezultate din activităţile medicale, modificat şi completat prin Ordinul MSF nr.997/2004 şi Ordinul MSF nr.1029/2004, reglementează modul în care se colectează, se ambalează, se depozitează temporar, se transportă şi se elimină deşeurile generate de activităţile medicale. Deşeurile spitaliceşti cu potenţial infecţios, încadrate conform anexei la hotarârea nr. 856/2002 în cod 18 01 01 „obiecte ascuţite” şi 18 01 03 „deşeuri a căror colectare şi eliminare fac obiectul unor măsuri speciale privind prevenirea infecţiilor” sunt colectate de
97
către SC ASPL Sulina SRL în baza contractului de prestări servicii de la cabinetele medicale din zonele arondate – Sulina, Maliuc, Chilia Veche, C.A.Rosetti. Colectarea se face în recipienţi speciali, separat pe fiecare categorie de deşeu, fiind sterilizate cu aparatul Medister 10, cu o capacitate de 6 litri/40 min, fiind mărunţite apoi cu aparatul DSU 480 – mărunţitor pentru deşeuri medicale în prealabil neutralizate. Eliminarea finală se face către serviciul de gospodărire comunală SC ASPL Sulina SRL.
6.6.4. Fluxuri de deşeuri
6.6.5. Colectarea selectivă şi reciclarea deşeurilor
Colectarea separată a deşeurilor reciclabile în localităţile din Delta Dunării s-a realizat şi în anul 2012 într-o mică măsură prin operatorul de salubrizare din oraşul Sulina şi prin serviciile de salubrizare existente în cadrul Consiliilor Locale din localităţile Sf. Gheorghe şi Chilia Veche. Evoluţia cantităţilor de deşeuri colectate selectiv este reflectată în tabelul 6.6.5.1 şi figura 6.6.5.1. Tabel 6.6.5.1 Cantitatea de deşeuri menajere colectată separat (tone)
Deşeuri menajere colectate separat
2008 % 2009 % 2010 % 2011 % 2012 %
Plastic 35.2 48.8 44.8 67.2 20.13 30.8 16.6 44 8.5 36.96
Metale 27 37.5 8.67 13 40 61.2 6.6 18 2.3 10
Hârtie şi carton 9.8 13.7 13.2 19.8 5.2 8 11.8 31 7.2 31.3
Biodegradabile 0 0 0 0 0 0 0 0
Altele 0 0 0 0 2.6 7 5 21.74
Total 72
66.67
65.33
37.6
23
Sursa de date: raportări agenţi economici şi operatori de salubrizare pentru anul 2012
0
10
20
30
40
50
60
70
80
2008 2009 2010 2011 2012
Deşeuri reciclabile colectate
Figura 6.6.5.1
98
Precolectarea deşeurilor municipale şi asimilabile rezultate de la populaţie şi agenţii
economici se realizează în recipienţi de capacităţi diferite (europubele şi eurocontainere de diferite capacităţi) amplasaţi în spaţii special amenajate pentru depozitarea temporară a deşeurilor.
6.6.6. Deşeuri biodegradabile
Conform legislaţiei în vigoare, biodeşeuirle - deşeurile biodegradabile sunt deşeurile provenite din grădini şi parcuri, deşeurile alimentare sau cele provenite din bucătăriile gospodăriilor private, restaurantelor, firmelor de catering ori din magazine de vânzare cu amănuntul, compatibile cu deşeurile provenite din unităţile de prelucrare a produselor alimentare.
În Planul Judetean de Gestionare a Deşeurilor procentul de deşeuri biodegradabile din deşeurile menajere este apreciat la aproximativ 69% în mediul urban şi 60% în mediul rural.
La nivelul anului 2012 în perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării au fost iniţiative pentru deşeurile biodegradabile, astefle că, în mediul rural, acestea au fost şi sunt folosite în gospodăriile particulare. HG nr. 349/2005 privind depozitatea deşeurilor, care transpune Directiva 1999/31/CE, prevede necesitatea reducerii cantităţii de deşeuri biodegradabile din deşeurile municipale şi asimilabile depozitate, astfel: - reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile municipale depozitate la 75% din cantitatea totală, exprimată gravimetric, produsă în anul 1995, până în anul 2010; - reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile municipale depozitate la 50% din cantitatea totală, exprimată gravimetric, produsă în anul 1995, până în anul 2013; - reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile municipale depozitate la 35% din cantitatea totală, exprimată gravimetric, produsă în anul 1995, până în anul 2016.
6.7. Planificare (răspuns)
6.8. Perspective
6.8.1. Strategia naţională privind deşeurile
6.8.1.1. Impactul activităţilor de gestionare a deşeurilor asupra mediului Actualele practici de colectare, transport şi depozitare a deşeurilor din mediul rural şi
urban sunt necorespunzatoare, generând un impact negativ asupra factorilor de mediu. Impactul generat de deşeurile produse şi depozitate necontrolat constă în afectarea calităţii factorilor de mediu, a solului şi subsolului.
Riscurile majore rezultate din depozitarea necontrolată a deşeurilor, neaplicarea măsurilor de reducere a volumului acestora, apar mai evident în situaţii cu precipitaţii abundente, viituri, care antrenează cantităţi de deşeuri de toate categoriile, producând poluarea apelor de suprafaţă.
La nivelul localităţilor din perimetrul Rezervaţiei Biosferei delta Dunării, nu există încă sisteme integrate pentru colectarea separată a deşeuirlor de ambalaje, a deşeurilor periculoase din deşeurile municipale, a deşeurilor biodegradabile şi a celor voluminoase. Deşeurile de ambalaje sunt colectate separat din deşeurile menajere întrun procent foarte mic. Sistemele pentru colectarea deşeurilor reciclabile nu sunt încă puse în funcţiune în localităţile Chilia Veche, Sulina, Crişan şi Sf. Gheorghe.
99
Deasemenea deşeurile periculoase din deşeurile menajere, reprezentate de deşeurile de baterii, uleiuri, tuburi florescente, vopsea, medicamente, diluanţii şi ambalajele acestora, aruncate la întâmplare prin depozitare necontrolată, pot îngreuna procesul de descompunere şi pot polua atât apa freatică cât şi solul si subsolul.
Deşuerile din construcţii şi demolări, respectiv materialele de construcţii şi demolări, solul excavat sunt folosite ca materiale de umplere a gropilor de pe drumurile comunale ale localităţilor, acestea fiind considerate materiale nepericuloase pentru mediul înconjurător.
Deşeurile generate din activităţile medicale, au fost colecatate, tratate şi eliminate în conformitate cu reglementările legale.
Chiar şi în aceste situaţii, toate aceste considerente conduc la concluzia că gestionarea deşeurilor necesită adoptarea unor măsuri specifice, adecvate fiecarei faze de eliminare a deşeurilor în mediu. Respectarea acestor măsuri trebuie să facă obiectul activităţii de monitoring a factorilor de mediu afectaţi de prezenţa deşeurilor. 6.8.1.2. Iniţiative adoptate pentru reducerea impactului deşeurilor asupra mediului
Pentru rezolvarea problemei gestionării deşeurilor pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, în conformitate cu HG nr. 920/07 august 2007, privind finanţarea programelor multianuale de mediu şi gospodărire a apelor ce conţin obiective de investiţii în infrastructura de mediu, care se execută în perioada 2007 – 2010 pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, a fost aprobat proiectul de investiţii “Sistem integrat pentru gestionarea deşeurilor din localităţile din Delta Dunării”, proiect ce se finanţează prin bugetul Ministerul Mediului în calitate de coordonator al programului.
Beneficiar al obiectivului de investiţii în infrastructura de mediu din cadrul proiectului “Sistem integrat pentru gestionarea deşeurilor din localităţile din Delta Dunării” este Consiliul Judeţean Tulcea.
Proiectul cuprinde lucrări de construire a câte unui centru de colectare, selectare şi transfer de deşeuri (CCSTD) în localităţile Chilia Veche, Sulina, Sf. Gheorghe şi Crişan; construirea de centre locale pentru colectarea deşeurilor reciclabile (CLCDR) în toate localităţile din Delta Dunării; construirea de centre locale pentru colectarea deşeurilor mixte (CLCDM) în localităţile în care există aglomerări de populaţie şi blocuri de locuinţe; echiparea centrelor de colectare cu recipienţi; echiparea localităţilor principale cu coşuri stradale; echiparea localităţilor cu mijloace de colectare şi transport (autogunoiere, tractoare cu remorcă).
Reducerea impactului activităţii deşeurilor asupra mediului implică reducerea cantitativă a deşeurilor menajere depozitate provenite de la populaţie, agenţii economici, turişti, etc.. Iniţiative adoptate de ARBDD Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării a derulat 10 acţiuni de igienizare, în perioada august-septembrie 2012, în cadrul proiectului „Delta Dunării – paradisul aproape pierdut! campanie de informare şi conştientizare cu privire la protejarea biodiversităţii Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (Delta Semper)” proiect finanţat prin POS-ul de Mediu.
Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării a lansat Campania de
conştientizare publică „Să păstrăm Delta Dunării curată”, proiect ce se va implementa în
perioada 2012-2013, în parteneriat cu S.C. Apa Nova S.A., care asigură şi susţinerea
financiară.
100
A fost realizat şi distribuit Ghidul privind gestionarea deşeurilor « Să păstrăm Delta Dunării curată! » şi au avut loc acţiuni de educaţie ecologică la care au participat 72 de elevi de la Şcoala Sf. Gheorghe şi Şcoala Crişan.
6.8.1.3. Tendinţe privind generarea deşeurilor
Tendinţele privind gestionarea deşeurilor pe teritoriul rezervaţiei depind de activităţile economice, modificările demografice, producţia şi consumul de bunuri, etc.
Dintre cei mai importanţi parametri care pot influenţa generarea deşeurilor sunt: - evoluţia populaţiei; - schimbările economice; - schimbări privind natura bunurilor de larg consum în raport cu cererea; - metode noi de tratare a deşeurilor. Cantităţile de deşeuri generate urmează tendinţele de consum şi de producţie care mai
departe ilustrează cel mai bine măsura interacţiunii dintre activităţile umane şi mediu. 6.8.1.4. Prognoza privind generarea deşeurilor municipale
În ultimii ani se constată o tendinţă de creştere a cantităţilor de deşeuri provenite de la populaţia ce locuieşte atât în mediul rural cât şi cel urban, în special ambalajele din hârtie şi carton, PET-uri şi plastice uşoare, datorită faptului că produsele comercializate sunt preambalate astfel. 6.8.1.5. Îmbunataţirea calitaţii managmentului deşeurilor
Implementarea Directivelor Europene în domeniul managementului deşeurilor la nivelul agenţilor economici cât şi la nivelul administraţiilor publice locale, va conduce la scăderea impactului negativ pe care îl au deşeurile asupra calităţii mediului şi sănătăţii umane.
Prin proiectele aflate deja în drulare la nivelul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării se va realiza îmbunătăţirea sistemului local de gestionare a deşeurilor prin extinderea atât a colectării deşeurilor cât şi a colectării separate a acestora prin cele patru staţii de transfer prevăzute prin proiect: Sulina, Chilia Veche, Crişan şi Sf. Gheorghe.
Prin implementarea sitemului integrat a deşeurilor în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, se vor realiza:
- extinderea colectării deşeurilor şi în zona rurală; - creşterea volumului de deşeuri colectate şi apariţia de noi locuri de muncă; - optimizarea serviciilor şi activităţilor de colectare, transport, valorificare şi eliminare
a deşeurilor. Până la implementarea “Sistemului integrat de gestionare a deşeurilor în localităţile din
Delta Dunării” finanţat conform H.G. nr. 920/2007 prin Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, autorităţile publice locale au luat cât de cât măsuri de introducere a sistemului de colectare separată a deşeurilor menajere provenite de la populaţie, instituţii, agenţi economici, turişti.
101
CAPITOLUL 7. SCHIMBĂRI CLIMATICE
7.1. UNFCC, Protocolul de la Kyoto, politica UE privind schimbările climatice
Creşterea temperaturii atmosferice s-a accentuat în ultimele secole iar din perioada preindustrială atmosfera Pământului s-a încălzit şi se previzionează o continuare a acestui fenomen putându-se înregistra depăşiri chiar cu 1,80C – 40C până la finalul acestui secol (fig.7.1.1), aşa cum relevă cel de-al 4-lea Raport Global de Evaluare al Grupului Interguvernamental privind Schimbările Climatice – IPCC (http://www.ipcc.ch/).
Fig. 7.1.1 Predicţii realizate pe baza scenariilor SRES* pentru acest secol- sursa: http://www.ipcc.ch/pdf/assessment-report/ar4/wg1/ar4-wg1-spm.pdf * -SRES se referă la Raportul Special al IPCC privind scenariile de emisie (2000) Datele statistice indică faptul că cei mai fierbinţi 11 ani din ultimii 125 de ani au fost după anul 1990 iar aceste creşteri ale temperaturii medii anuale sunt cauzate în primul rând de emisiile de gaze cu efect de seră rezultate din activităţile umane. Emisiile antropogene globale anuale de CO2 aproape că s-au triplat în perioada 1960 – 2002, înregistrând o creştere cu cca 33% faţă de anul 1987. Pentru preîntâmpinarea apariţiei modificărilor nedorite în regimul climatic al Planetei, factorii politici decizionali mondiali şi-au unit eforturile într-un cadru general de stabilire a măsurilor politice şi economice în scopul reducerii cauzelor încălzirii globale şi a apariţiei modificărilor climatice. Astfel, la 09 mai 1992, la New York, a fost semnată Convenţia Cadru a Naţiunilor Unite privind Schimbările Climatice (UNFCCC) intrând în vigoare la data de 21 martie 1994. Prin obiectivul major al Convenţiei: "realizarea stabilizării concentraţiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă la un nivel care să prevină perturbarea antropică periculoasă a sistemului climatic” s-a urmărit în primul rând ţinerea sub control a producţiei de gaze cu efect de seră, altele decât cele avute în vedere de Convenţia de la Viena şi de Protocolul de la Montreal. Prin adoptarea obiectivului de reducere a emisiilor de GES, România şi-a manifestat preocuparea cu privire la schimbările climatice şi angajamentul politic vizând realizarea obligaţiilor asumate în baza Convenţiei.
102
În urma ratificării prin Legea nr. 3/02.02.2001 a Protocolului de la Kyoto la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, adoptat la 11 decembrie 1997, România s-a angajat să respecte prevederile acestuia referitoare la limitarea cantitativă şi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, în scopul promovării unei dezvoltări durabile. Gazele cu efect de seră reglementate de acest protocol sunt: dioxidul de carbon (CO2), metanul (CH4) şi protoxidul de azot (N2O), hidrofluorocarburile (HFC), perfluorocarburile (PFC) şi hexafluorura de sulf. Obligaţiile României prevăd reducerea, în perioada 2008-2012 a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 8% faţă de anul de referinţă 1989. Prin Regulamentul 842/2006 privind anumite gaze fluorurate cu efect de seră sunt reglementate o serie de gaze cu efect de seră care au un potenţial de încălzire globală ridicat urmărindu-se reducerea acestora în concordanţă cu cerinţele Protocolului de la Kyoto. Regulamentul face referire la izolarea, utilizarea,recuperarea şi distrugerea gazelor fluorurate cu efect de seră din categoria hidrofluorocarburilor (HFC), hexafluorura de sulf (SF6) şi perfluorocarburi (PFC). (JI). Mecanismul de Dezvoltare Curată (CDM) şi Schimbul Internaţional de Emisii (IET).
Pentru a lupta împotriva schimbărilor climatice, în decembrie 2008, Parlamentul European a adoptat pachetul legislativ "Energie – Schimbări climatice" prin care la nivel European s-a stabilit realizarea a 3 obiective pe termen lung:
reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20% până în anul 2020 (faţă de anul 1990) şi cu 30% în situaţia în care se ajunge la un acord la nivel internaţional;
pondere a energiilor regenerabile în consumul final de energie al UE de 20% până în anul 2020, incluzând o ţinta de 10% pentru biocombustibili din totalul consumului de combustibili utilizaţi în transporturi.
creşterea eficienţei energetice cu 20% până în anul 2020.
Planurile Naţionale de Alocare (NAP) determină cantitatea totală de emisii de CO2 pe care statele membre le acordă companiilor naţionale, care pot fi cumpărate sau vândute de către companii. Fiecare stat membru trebuie să decidă câte certificate de emisie pot fi alocate pentru comercializare într-o anumită perioadă de timp şi câte certificate va primi fiecare operator economic. Prima perioadă de comercializare a fost 2005 - 2007, cea de-a doua este între 2008 – 2012, iar a treia perioadă va începe din 2013.
Faţă de propunerile înaintate de autorităţile române, Comisia Europeană a decis următoarele:
plafonul pentru anul 2007, alocat României, este de 74,8 milioane de certificate de emisii;
plafonul anual, pentru perioada 2008 – 2012, nu poate depăşi 75,9 milioane de certificate de emisii.
7.2. Datele agregate privind proiecţiile emisiilor de GES
Obiectivul principal al Convenţiei Cadru a Naţiunilor Unite privind Schimbările Climatice (UNFCCC, 1992) este de stabilizare a concentraţiei GHG din atmosferă la un nivel care să prevină interferenţa cu sistemul climatic. Pentru concretizarea acestui deziderat, ţările din Anexa I la Convenţie (ţările industrializate, cu angajamente de limitare a emisiilor, printre care şi România) au convenit, în 1997, asupra Protocolului de la Kyoto,
103
prin care s-au angajat să reducă, până în anul 2012, emisiile GHG cu 5,2%, raportat la anul de bază 19903.
Determinarea fluxurilor de gaze la suprafaţa unui ecosistem lacustru s-a făcut indirect, prin calcularea acestora pe baza înregistrărilor in situ ale concentraţiilor gazelor respective în apă şi în aer, ţinând cont de o serie de parametri, printre care cei mai importanţi sunt coeficienţii de transfer ai diverselor specii gazoase la interfaţa apă/atmosferă. Domeniul de măsurare este foarte larg, mergând de la limita de detecţie a gazului respectiv până la 100.000 de ori această concentraţie (conform lucrărilor de cercetări geoecologice pentru evaluarea influenţei factorilor naturali şi antropici, a calităţii apei şi emisiilor de gaze de seră în Delta Dunării şi Compexul Lagunar Razim-Sinoie: Silviu Rădan, Sorin-Corneliu Rădan, Priscila Opreanu, Sorin Bălan, Irina Catanis, Dunitru Grosu).
În perimetrul RBDD nu există operatori economici care se supun prevederilor HG 780/2007 privind schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră. Aceştia există doar în vecinătatea RBDD şi sunt reglementaţi şi verificaţi de Agenţia pentru Protecţia Mediului Tulcea şi Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Galaţi, astfel: SC ALUM SA TULCEA pentru activităţi în domeniul energetic, SC TREMAG SA Tulcea pentru activităţi în industria mineralelor şi SC ENERGOTERM SA Tulcea pentru activităţi în domeniul energetic.
În anul 2012 în perimetrul RBDD nu au fost identificaţi agenţi economici care să desfăşoare activităţi în cadrul cărora să utilizeze substanţe care diminuează stratul de ozon, respectiv: solvenţi cloruraţi, hidrobromofluorocarburi (HBFC), tetraclorură de carbon (CCl4), haloni şi agenţi de spumare. Totodată, activităţile umane şi turismul desfăşurate în anul 2012 în perimetrul RBDD care ar putea determina schimbarea compoziţiei atmosferei globale şi diminuarea stratului de ozon, au fost diminuate datorită unui nivel crescut al cotelor apelor în special în perioada de primăvara a anului 2012.
7.3. Scenarii privind schimbarea regimului climatic în România pentru secolul 21
Proiecţiile schimbărilor în regimul climatic din România pentru două orizonturi temporal 2012-2050 şi 2071-2100, faţă de perioada 1961-1990, au fost realizate prin cele 2 metode cunoscute de “downscaling” (statistic şi dinamic) aplicate unor modele climatice globale sau regionale, în condiţiile scenariului de emisie IPCC AIB, care presupune o rată ponderată de creştere a gazelor cu efect de seră pentru secolul 21. Conform procedurii prezentate în literature de specialitate, schimbările pentru orizonturile temporale menţionate sunt calculate ca diferenţe între media pe intervalele menţionate şi media pe intervalul 1961-1990.
7.3.1. Creşteri ale temperaturilor
Rezultatele politicii privind schimbarea climei pot fi privite din perspectiva impactului peste timp asupra consumurilor, sănătăţii, educaţiei şi mediului dar, în mod esenţial, perspective etice diferite pot conduce la politici diferite. Întrebările legate de echitatea în interiorul şi între generaţii se situează pe o poziţie centrală. Schimbarea climei va avea impact serios în timpul vieţii celor mai mulţi din cei aflaţi azi în viaţa. Generaţiile viitoare vor fi chiar mult mai puternic afectate, în plus ei nu au reprezentare la nivelul factorilor de decizie de astăzi. Pivotul actualelor schimbări climatice este reprezentat de un proces tot mai accentuat şi mai rapid de încălzire a atmosferei. Astfel, dacă între 1910 şi 2000 temperatura medie la suprafaţa Terrei a sporit cu circa 0,7°C, până în 2100 creşterea se va situa între 1,4°C şi 5,8°C; acceptând o medie de 4°C (a previziunilor oferite de diferite
104
scenarii), numai în decursul unui secol se va înregistra un veritabil şoc caloric. În acelaşi timp, dacă nivelul mediu al mărilor şi oceanelor a crescut în secolul XX cu 10-20 cm, previziunile până în 2100 variază între 20 şi 88 cm. Acest fapt va depinde în mare parte de topirea calotei glaciare şi de crearea a noi uriaşe suprafeţe acoperite cu apă în stare lichidă şi care va afecta major sistemul climatic.
7.3.2. Modificări ale modulelor precipitaţiilor
În cazul precipitaţiilor, în regiunea nalizată din sud-estul României, pentru orizontul temporar 2012-2050, semnalul climatic este mai slab, fiind probabile unele scăderi uşoare în lunile de iarnă şi în unele luni de primăvară şi toamnă.
Pentru orizontul temporal 2071-2100 semnalul climatic este mai pronunţat: este foarte probabil ca regimul pluviometric să scadă semnificativ în lunile de iarnă şi vară precum şi în unele luni de primăvară şi toamnă, în rest schimbările fiind nesemnificative.
7.3.3. Evenimente extreme şi dezastre naturale legate de vreme
Conform rapoartelor unor specialişti, Dobrogea are şanse mari să devină în următorii 100 de ani un deşert precum Sahara. Acest fenomen a început cu aproxmativ 2,5 ani în urmă. Zona afectată are cca 20 km şi se extinde chiar şi către Bulgaria. Aici flora se usucă, solul devine din ce în ce mai arid, zona fertilă a fost măturată de furtuni. Dacă nu se vor lua măsuri serioase, fenomenele se pot extinde în întreaga regiune a Dobrogei. În ţara noastră temperaturile au crescut cu 3º Celsius. Însă în sudul ţării situaţia este mai rea: temperaturile au crescut cu aproape 0.8º (media anuală)
7.4. Acţiuni pentru atenuarea şi adaptarea la schimbările climatice
Proiecte în curs de implementare la nivel naţional şi la nivelul RBDD care au ca obiective:
- Evaluarea, dezvoltarea şi adaptarea managementului existent şi a strategiilor de conservare în siturile protejate pentru o răspundere pro-activă la influenţele probabile ale schimbărilor climatice ca o ameninţare la adresa integrităţii habitatelor şi biodiversităţii;
- Dezvoltarea unui concept de monitorizare în vederea detectării schimbărilor cauzate fie de activitatea umană, fie de efectele schimbărilor climatice;
- Identificarea ameninţărilor potenţiale privind inducerea schimbărilor climatice; - Reevaluarea practicilor de management; - Definirea unui set de idicatori privind efectele la scală locală; - Stabilirea unui model regional cu privire la schimbările climatice şi impactul acestora
în RBDD; - Adaptarea planului de management, a strategiilor şi măsurilor în RBDD în contextul
schimbărilor climatice; - Acţiuni de conştientizare publică cu privire la necesitatea unui management
adaptativ la schimbările climatice; - Recomandări pentru liniile directoare privind adaptarea la schimbările climatice la
nivel naţional şi european.
7.5. Tendinţe
105
Pădurile şi schimbările climatice: Există deja informaţii care ne pot conduce la ipoteza că proiecţiile JRC privind scăderea sink-ului din pădurile României în perioada 2012-2020 ar putea fi invalidate. Din rezultatele intermediare ale IFN aflat în lucru în prezent rezultă o creştere semnificativă atât a suprafeţelor de pădure cât şi a volumului pe picior al acestora, comparativ cu datele din inventarul precedent. Această depăşire a proiecţiilor JRC se va putea realiza pe baza:
Păstrării, în limitele actuale şi sub valoarea creşterii, a recoltelor anuale de lemn din pădure, chiar şi în condiţii de creştere a consumului de energie regenerabilă (inclusiv biomasă forestieră);
Deficitului de arborete din clasele de vârstă pre-exploatabile, care va limita recoltele anuale, dar va susţine creşterea curentă;
Suprafeţei considerabile a pădurilor aflate sub regim special de protecţie (cca. 31% din pădurile României, conform NBSAP, 2010);
Extinderii naturale a pădurilor ca urmare a scăderii şeptelului şi activităţii din agricultură, inclusiv în aşa-numitele „păşuni împădurite”.
Scenariile prezentate mai sus cu privire la rolul sectorului forestier în atenuarea emisiilor GHG trebuie considerate în contextul general al angajamentului UE privind reducerea emisiilor cu 20% până în anul 2020, raportat la 1990, conform Pachetului legislativ energie-schimbări climatice8. Dacă, pentru perioada de angajament sub Protocolul de la Kyoto, atingerea ţintei individuale de reducere a fost înlesnită decisiv de scăderea majoră a activităţii în agricultură, industrie, sectorul energetic, din perioada de tranziţie, atingerea ţintelor convenite la nivelul UE, până la ajungerea la un acord privind regimul climatic internaţional post-Kyoto9, reprezintă o sarcină mult mai dificilă. Aceasta cu atât mai mult cu cât, prin Pachetul energie-schimbări climatice, au fost adoptate pentru sectoarele eligibile sub Schema UE de Tranzacţionare a Emisiilor (ETS) reduceri de emisii faţă de anul comun de referinţă 2005 (corespunzător unui nivel mult mai redus de emisii faţă de anul de referinţă 1989, negociat de România prin Protocol), în condiţiile unui trend ascendent al emisiilor, actual şi de perspectivă.
8. MEDIUL, SĂNĂTATEA ŞI CALITATEA VIEŢII
106
8.1. Poluarea aerului şi sănătatea
În perimetrul RBDD, cea mai importantă sursă perturbatoare care contribuie la producerea efectului de seră este dioxidul de carbon produs de circulaţia navelor fluviale în trafic şi a navelor maritime în tranzit. În ceea ce priveşte problema emisiilor de particule fine pe teritoriul RBDD menţionăm faptul că pe teritoriul rezervaţiei nu sunt unităţi industriale cu potenţial de poluare cu astfel de particule.
Obiective şi măsuri pentru gestionarea calităţii aerului
În scopul prevenirii şi combaterii impactului negativ la surselor de poluare a calităţii aerului se va acţiona pentru: - diminuarea emisiilor de gaze şi pulberi în aer cu ajutorul filtrelor cât şi a unor tehnologii moderne aplicate în industrie; -îmbunătăţirea mijloacelor pentru realizarea unui monitoring performant - dotarea echipamentelor industriale poluante cu instalaţii de reţinere (filtre) şi neutralizarea poluanţilor atmosferici; - plantarea unor zone verzi de protecţie; - protejarea pădurilor; - extinderea şi protejarea spaţiilor verzi, a parcurilor, a gardurilor vii etc. - construirea de vehicule cât mai puţin poluante.
8.2. Efectele apei poluate asupra stării de sănătate
În condiţiile poluării mediului, calitatea apei folosită de populaţie poate constitui un important factor de îmbolnăvire:
- Boli infecţioase produse prin apa poluată (boli bacteriene, boli virotice, boli parazitare)
- Boli neinfecţioase produse prin apa poluată (inoxicaţia cu nitraţi, cu plumb sau cu mercur)
8.2.1. Apa potabilă
Poluarea mediului poate conduce la poluarea apei prin ploaia acidă care schimbă ph-ul solului şi al apelor. Aciditatea are influenţe negative asupra plantelor şi animalelor, astfel dacă aciditatea apelor creşte multe animale subacvatice mor; multe specii de amfibieni depind de apă iar scăderea calităţii apei are corespondenţă directă în creşterea mortalităţii ouălelor şi larvelor sau indirect determinând apariţia unor boli la care organismele nu mai răspund imunitar.Toate acestea au repercursiuni asupra sănătăţii populaţiei care trăieşte în aceste areale. Este important de subliniat că pericolul mare îl reprezintă în continuare lipsa unităţilor de preparare a apei potabile în multe localităţi ceea ce face ca, în continuare, un număr însemnat de locuitori, circa 25%, să nu beneficieze de condiţii optime de alimentare cu apă potabilă. Monitorizarea calităţii apei este importantă pentru diminuarea efectelor unor fenomene de poluare accidentală sau pentru stabilirea măsurilor de prevenire a evoluţiei necorespunzătoare a unor parametri de calitate.
8.2.2. Apa de îmbăiere
107
Folosirea apei direct din Dunăre pentru consum menajer sau pentru îmbăiere în condiţiile în care, calitatea apei s-a deteriorat mult faţă de perioada de referinţă 1950-1960, constituie un mare risc pentru populaţia din Delta Dunării. Totuşi având în vedere faptul că în perimetrul RBDD nu sunt surse majore de poluare a apei, apreciem că nu se poate vorbi de un impact negativ asupra stării de sănătate a populaţiei. Obiective şi măsuri privind reducerea poluării apei Scăderea calităţii apei se datorează: - apelor reziduale industriale; - apelor menajere; - diferitelor substanţe folosite în agricultură; - îmbogăţirii cu substanţe organice ca urmare a depozitării de deşeuri şi resturi menajere. - bazine speciale de colectare a deşeurilor şi rezidurilor, pentru a împiedica deversarea directă a acestora în apele de suprafaţă; -epurarea apelor reziduale cu ajutorul filtrelor sau a unor substanţe chimice. -controlul poluării industriale şi a substanţelor chimice utilizate în procesele industriale.
8.3. Efectele gestionării deşeurilor asupra stării de sănătate a populaţiei
Principalele forme de impact şi risc determinate de activităţile de gestionare, respectiv de depozitare sunt: - poluarea aerului; - participarea la generarea efectului de seră; - poluarea apelor subterane şi de suprafaţă; - modificări de peisaj şi disconfort vizual; - scoaterea din circuitul natural sau economic a unor terenuri. Analiza situaţiei salubrităţii localităţilor din mediul urban şi rural din RBDD a scos în evidenţă următoarele aspecte: - la nivelul gropilor de depozitare, deşeurile sunt depozitate direct pe sol; - depozitele (gropile) de deşeuri sunt neâmprejmuite şi nu se efectuează la nivelul acestora acţiuni de combatere a insectelor şi a rozătoarelor; - lipsa reţelei de canalizare pentru apele uzate; - nu se efectuează spălarea şi dezinfecţia mijloacelor de transport şi a recipienţilor de precolectare a rezidurilor la nivelul rampelor; - la nivelul localităţilor nu există platforme de gunoi betonate şi racordate la reţeaua de apă şi canalizare, pubelele fiind amplasate în locuri improvizate. Un alt aspect negativ este acela că multe materiale reciclabile sunt depozitate împreună cu cele nereciclabile fiind amestecate şi contaminate din punct de vedere chimic şi biologic, recuperarea lor fiind dificilă. Obiective şi măsuri privind gestionarea deşeurilor În acest sens se impune luarea unor măsuri în concordanţă cu normele europene, astfel: - amplasarea de containere în scopul colectării selective a deşeurilor în cât mai multe zone din localităţile RBDD.
108
- amenajarea corespunzătoare a depozitelor existente (Tulcea, Sulina) pentru protecţia mediului, astfel încât acestea să nu conducă la poluarea apelor şi solului din zonele respective. - amplasarea depozitelor autorizate în locuri special amenajate la distanţe bine calculate faţă de aşezările omeneşti, apele de suprafaţă, zone de agrement,etc. - operarea corectă a depozitelor actuale, acoperirea periodică cu materiale inerte în vederea prevenirii incendiilor, a răspândirii mirosurilor neplăcute, împrejmuirea acestor depozite şi amplasarea de panouri de avertizare. - măsuri ferme împotriva tuturor celor care nu respectă legislaţia privind depozitarea deşeurilor în spaţii special amenajate punând în pericol habitatele de păsări protejate (zona de protecţie integrală Sărături-Murighiol) - amenajarea şi întreţinerea malurilor fluviului Dunărea, canalelor şi luciilor de apă din perimetrul fiecărei localităţi. - depozitarea deşeurilor menajere în mod controlat. - colectarea rezidurilor menajere în recipiente speciale, pe sortimente (sticlă, metal, hârtie, material plastic etc.) şi reciclarea acestora. - măsuri de informare şi sensibilizare a populaţiei privind colectarea şi depozitarea deşeurilor asfel încât să fie cunoscute metodele simple de compostare în gospodărie, scopul fiind acela de a se reduce cantităţile de deşeuri biodegradabile. De asemenea în toate localităţile din perimetrul RBDD în activitatea de colectare şi gestionare a deşeurilor se impun măsuri tehnico-juridice, adaptarea şi aplicarea celor mai curate tehnologii, construirea şi punerea în funcţiune a staţiilor de epurare, organizarea şi dotarea corespunzătoare a operatorilor de salubritate, etc.
8.4. Pesticidele şi efectul substanţelor chimice în mediu
Tratamentele fitosanitare au fost realizate în anul 2012 de societăţile care au activat pe teritoriul rezervaţiei, iar substanţele utilizate au fost cele prevăzute în lista aprobată de ARBDD Tulcea, conform Hotărârii nr. 437/2005 privind aprobarea Listei cu substanţele active autorizate pentru utilizare în produse de protecţie a plantelor pe teritoriul României. De asemenea în anul 2012 pe teritoriul rezervaţiei nu au fost cultivate plante modificate genetic.
8.5. Mediul şi sănătatea - perspective
Menţinerea unui nivel de sănătate corespunzător al populaţiei în localităţile situate în perimetrul RBDD este dependent de existenţa unui mediu sănătos, astfel încât oamenii să trăiască în condiţii de mediu din ce în ce mai bune. În perimetrul RBDD componenta socio-economică face parte integrantă din mediul ambiental, având un rol determinant în păstrarea unui mediu sănătos, care să contribuie la dezvoltarea durabilă a acestuia, la conservarea şi protecţia resurselor naturale. Ridicarea standardului social al calităţii vieţii şi integrarea populaţiei în managementul general al RBDD sunt dependente nu numai de rezolvarea optimă a necesităţilor economice, sociale, acestea fiind legate în mare parte de dezvoltarea localităţilor, dotarea edilitară, alimentarea cu apă potabilă, alimentarea cu energie electrică, apărarea de inundaţii etc. În acest sens toţi factorii locali responsabili au obligaţia să realizeze obiectivele propuse şi totodată să găsească soluţii eficiente la problemele comunităţilor locale, privind reducerea poluării aerului, apei, a gestionării deşeurilor , a reducerii zgomotului, etc.
109
8.6. Radioactivitatea mediului
Pe teritoriul RBDD, funcţionează o staţie pentru măsurarea radioactivităţii (Sf. Gheorghe), staţie aflată în coordonarea APM Tulcea.
8.7. Poluarea fonică şi sănătatea
Zgomotul poate reduce calitatea vieţii şi constituie un impact negativ asupra sănătăţii oamenilor. Cea mai gravă boală produsă de poluare fonică este pierderea auzului. Chiar şi la nivele la care nu există pericolul pierderii auzului, poluarea fonică produce probleme. În general se poate discuta despre o extindere a poluării sonore la nivelul global al mediului ambiant. În mod practic se consideră că limita de suportabilitate la zgomot pentru om este de 65 decibeli. S-a admis că valoarea de 80 decibeli reprezintă pragul la care intensitatea sunetului devine nocivă. În anul 2010, în perimetrul RBDD nu s-au înregistrat fenomene majore de poluare prin zgomot. Principala sursă a unei astfel de poluări o constituie traficul naval motorizat. Nu au fost efectuate determinări privind efectele poluării sonore asupra stării de sănătate a populaţiei locale şi nu au existat sesizări ale populaţiei locale în ceea ce priveşte abaterea de la normele de zgomot. Obiective privind reducerea zgomotului Pentru reducerea poluării fonice există metode variate ce ţin de autorităţile locale chiar de fiecare cetăţean în parte sau de instituţiile specializate: - plantarea perdelelor forestiere de protecţie pe marginea drumurilor, şoselelor, mai ales în zonele cu niveluri fonice ridicate; - întreţinerea perdelelor forestiere existente deoarece au capacitatea de a reduce zgomotul cu circa 10 decibeli; - devierea circulaţiei în anumite zone; - interzicerea claxonării în unele zone populate; - proiectarea maşinilor, agregatelor,vehiculelor cu un efect sonor redus.
8.8. Tendinţe
În concluzie nu se poate afirma că există o situaţie deosebită privind poluarea sonoră în perimetrul RBDD.Totuşi este necesar să se acorde o atenţie deosebită din acest punct de vedere, în special în vecinătatea zonelor cu regim de protecţie integrală, prin luarea unor măsuri care să conducă la reducerea nivelului de zgomot produs de sursele artificiale.
