COD NAŢIONAL DE SECURITATE LA INCENDIU A CONSTRUC IILOR Stingere/COD NATIONAL 2012... · la foc a produselor pentru construcţii, se pot utiliza sistemele de calcul din eurocoduri

____________________________________________________________________________

COD NAŢIONALDE SECURITATE LA INCENDIU A CONSTRUCŢIILOR – Redactarea I - a

1

Ministerul Dezvoltării Ministerul Administraţiei Regionale şi Turismului şi Internelor

COD NAŢIONAL

DE SECURITATE LA INCENDIU A CONSTRUCŢIILOR

Redactarea I-a

Mai 2012

____________________________________________________________________________


2

COD NAŢIONAL

DE SECURITATE LA INCENDIU A CONSTRUCŢIILOR

CAPITOLUL 1

PREVEDERI GENERALE

SECŢIUNEA I: Obiect, domeniu de aplicare.

SECŢIUNEA II: Terminologie.

CAPITOLUL 2

CONDIŢII ŞI PERFORMANŢE COMUNE CONSTRUCŢIILOR CU ORICE

DESTINAŢIE (CIVILE, DE PRODUCŢIE ŞI/SAU DEPOZITARE)

SECŢIUNEA I: Condiţii şi performanţe comune. SECŢIUNEA II: Limitarea propagării incendiilor.

SECŢIUNEA III: Evacuarea fumului în caz de incendiu. SECŢIUNEA IV: Evacuarea utilizatorilor în caz de incendiu. SECŢIUNEA V: Căi de acces, intervenţie şi salvare în caz de incendiu.

CAPITOLUL 3

CONDIŢII ŞI PERFORMANŢE SPECIFICE CLĂDIRILOR CU DESTINAŢII

CIVILE

SECŢIUNEA I: Prevederi comune clădirilor civile supraterane cu înălţimi obişnuite SECŢIUNEA II: Prevederi specifice clădirilor civile supraterane cu înălţimi

obişnuite

____________________________________________________________________________


3

- de locuit; - administrative;

- comerţ; - sănătate; - cultură;

- învăţămînt; - turism; - cult;

- sport; - montane sau din Delta Dunării

- parcaje pentru autoturisme.

SECŢIUNEA III: Amenajări în aer liber cu destinaţii civile;

- stadioane, arene sportive;

- spectacole; - campinguri.

SECŢIUNEA IV: Clădiri înalte. SECŢIUNEA V: Clădiri foarte înalte. SECŢIUNEA VI: Clădiri cu săli aglomerate.

SECŢIUNEA VII: Clădiri subterane.

CAPITOLUL 4

CONDIŢII ŞI PERFORMANŢE SPECIFICE CONSTRUCŢIILOR CU DESTINAŢII

DE PRODUCŢIE ŞI / SAU DEPOZITARE

SECŢIUNEA I: Condiţii şi performanţe comune. SECŢIUNEA II: Condiţii şi performanţe specifice tipurilor de construcţii cu

funcţiuni de producţie şi/sau depozitare de tip:

- obişnuite; - monobloc;

- blindate.

SECŢIUNEA III: Condiţii şi performanţe specifice construcţiilor cu funcţiuni de depozitare a materialelor şi substanţelor.

SECŢIUNEA IV: Condiţii şi performanţe specifice depozitelor supraterane deschise pentru materiale şi substanţe combustibile.

CAPITOLUL 5

CONDIŢII ŞI PERFORMANŢE SPECIFICE CONSTRUCŢIILOR CU

FUNCŢIUNI MIXTE

____________________________________________________________________________


4

SECŢIUNEA I: Prevederi comune.

SECŢIUNEA II: Condiţii şi performanţe specifice.

CAPITOLUL 6

SISTEME ŞI INSTALAŢII DE SECURITATE LA INCENDIU

SECŢIUNEA I: Echiparea construcţiilor cu sisteme şi instalaţii de semnalizare şi

stingere a incendiilor SECŢIUNEA II: Acţionarea sistemelor şi instalaţiilor de securitate la incendiu SECŢIUNEA III: Alimentarea cu energie a sistemelor şi instalaţiilor de securitate la

incendiu

CAPITOLUL 7

ASIGURAREA SECURITĂŢII LA INCENDIU ÎN UTILIZARE

SECŢIUNEA I: Securitatea la incendiu în utilizarea construcţiilor şi instalaţiilor

ANEXE:

ANEXA 1. Caracteristicile substanţelor şi materialelor ce determină încadrarea în riscuri

de incendiu a spaţiilor, încăperilor, compartimentelor de incendiu şi construcţiilor de producţie şi/sau depozitare

ANEXA 2. Rezistenţe la foc şi condiţii pentru elementele de separare verticale şi

orizontale (pereţi şi planşee)

ANEXA 3. Evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi

ANEXA 4. Clasificarea materialelor şi substanţelor depozitate, după clasa de

periculozitate

ANEXA 5. Clase de combustibilitate a lichidelor combustibile

ANEXA 6. Categorii de depozite de lichide combustibile

COLECTIV DE ELABORARE General locotenent (r) Vladimir Secară Locotenent colonel ing. Radu Daniel Maior doctor inginer Puiu Golgojan

Colonel (r) doctor ing. Sorin Calotă Doctorand arhitect Anca-Ioana Voiculescu Inginer Vasile Călinescu

Prof. doctor arhitect Ioan Voiculescu

____________________________________________________________________________


5

COD NAŢIONAL DE SECURITATE LA INCENDIU A

CONSTRUCŢIILOR

CAPITOLUL 1

PREVEDERI GENERALE

SECŢIUNEA I

Obiect, domeniu de aplicare

Obiect, domeniu

Art.1.1. (1) Prezentul cod naţional stabileşte principalele condiţii, performanţe şi

nivele de performanţă ale construcţiilor, astfel încât acestea să îndeplinească cerinţa esenţială de calitate « securitate la incendiu » statuată de Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare şi prevederile Hotărârii Guvernului nr. 622/2004 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii,

republicată. (2) Cerinţa esenţială de calitate « securitate la incendiu » este rezultanta totalităţii performanţelor de comportare la incendiu a construcţiilor pe întreaga lor

durată de viaţă şi exploatare, în scopul asigurării protecţiei vieţii utilizatorilor, bunurilor, societăţii şi mediului înconjurător. (3) Prin construcţie, atunci când nu se precizează altfel în textul codului,

se înţelege ansamblul constituit din clădire şi instalaţiile utilitare aferente acesteia, inclusiv mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor.

Art.1.2. Pentru îndeplinirea cerinţei esenţiale de calitate ‖securitate la incendiu‖, construcţiile în ansamblu şi părţile lor componente trebuie proiectate, executate si exploatate conform prevederilor prezentului cod şi ale reglementărilor tehnice specifice

aplicabile, astfel încât în cazul izbucnirii unui incendiu: a) stabilitatea elementelor portante să fie asigurată pe perioada de timp normată;

b) iniţierea şi propagarea focului şi a fumului în interiorul construcţiei să fie limitate; c) extinderea focului la şi de la construcţii învecinate să fie limitată;

d) utilizatorii să poată părăsi construcţia sau să poată fi salvaţi prin alte mijloace; e) să fie luată în considerare siguranţa echipelor de intervenţie.

mailto:determinat@;

____________________________________________________________________________


6

Art.1.3. (1) Prevederile prezentului cod sunt obligatorii la proiectarea şi realizarea construcţiilor noi şi la extinderea, modernizarea sau schimbarea destinaţiei celor

existente, indiferent de forma de proprietate. (2) Pentru construcţiile monumente istorice sau de arhitectură clasificate, prevederile prezentului cod au caracter de recomandare, urmând ca la acestea

să fie luate măsurile de îmbunătăţire a securităţii la incendiu posibil de realizat şi care nu afectează caracterul monumentului. (3) La lucrările de extindere, schimbare de destinaţie, modernizare sau

reabilitare a construcţiilor existente, atunci când în mod justificat tehnic nu pot fi îndeplinite unele prevederi ale codului, se vor asigura măsuri alternative de securitate la incendiu, stabilite prin reglementări tehnice specifice.

(4) La proiectarea, realizarea şi exploatarea construcţiilor şi instalaţiilor cu caracter special, se asigură îndeplinirea condiţiilor şi performanţelor de securitate la incendiu stabilite în reglementările tehnice specifice acestora, cum sunt:

a) instalaţii, sisteme, utilaje, agregate, dispozitive şi echipamente tehnologice de producţie; b) construcţii şi instalaţii destinate fabricării, manipulării şi depozitării substanţelor

explozibile; c) instalaţii tehnologice în aer liber; d) construcţii şi instalaţiile nucleare;

e) instalaţii şi clădiri subterane hidroenergetice; f) construcţii şi instalaţii subterane ale metroului; g) construcţii şi instalaţii specifice organizărilor de şantier;

h) construcţii şi instalaţii cu caracter special ale structurilor de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, nominalizate prin ordine ale conducătorilor structurilor respective;

(i) construcţii şi instalaţii agroindustriale şi agrozootehnice. Art.1.4. (1) Cerinţa esenţială de calitate ‖securitatea la incendiu‖ impune ca prin

conceptul de proiectare, edificare şi exploatare a construcţiilor să se asigure apărarea lor globală, unitară şi eficientă în caz de incendiu la nivelele normate, ca rezultat al conlucrării interactive a măsurilor constructive de protecţie ale clădirii cu sistemele şi instalaţiile

utilitare, inclusiv cele specifice de securitate la incendiu, cu care sunt echipate şi dotate, precum şi a organizării şi realizării prevenirii incendiilor şi intervenţiei de stingere pe timpul exploatării.

(2) Prin proiectarea şi realizarea construcţiilor trebuie să se asigure condiţiile tehnice de securitate la incendiu necesare îndeplinirii criteriilor şi nivelelor de performanţă ale clădirii, instalaţiilor utilitare şi sistemelor specifice de protecţie stabilite în

prezentul normativ (inclusiv anexele acestuia) şi în reglementările tehnice de specialitate specifice.

(3) Criteriile şi nivelele de performanţă, organizarea şi realizarea

prevenirii incendiilor şi intervenţiei de stingere a incendiilor pe întreaga durată de viaţă şi exploatare a construcţiilor, se asigură în conformitate cu prevederile Normelor generale de apărare împotriva incendiilor şi ale reglementărilor spcifice de prevenire şi stingere a

incendiilor. Art.1.5. (1) Pentru îndeplinirea criteriilor şi nivelelor de performanţă stabilite în

normativ şi în reglementările tehnice de specifice, se vor utiliza materiale, echipamente şi

____________________________________________________________________________


7

elemente de construcţii şi instalaţii produse în ţară sau importate, pentru care sunt efectuate determinări ale comportării lor la foc potrivit „Regulamentului privind clasificarea şi

încadrarea produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc‖ sau ale căror performanţe la foc îndeplinesc prevederile legale şi metodologiile specifice (clase de reacţie la foc, propagare flacără, emisie de fum, clase de rezistenţă la foc etc.).

(2) Materialele şi elementele de construcţii şi instalaţii se folosesc în condiţiile tehnice de utilizare finală.

(3) Ca metodă alternativă de evaluare a performanţelor de comportare

la foc a produselor pentru construcţii, se pot utiliza sistemele de calcul din eurocoduri. (4) Pentru programele de calcul în domeniul securităţii la incendiu ,

documentul de referinţă este ISO 16730 - Fire safety engineering — Assessment,

verification and validation of calculation methods. Art.1.6. (1) Prevederile prezentului cod, stabilesc condiţiile şi nivelele de

performanţă ce trebuie asigurate la construcţiile încadrate în categoriile de importanţă ―C‖ şi ―D‖.

(2) La construcţiile încadrate în categoriile de importanţă ―A‖ şi ―B‖ se

asigură măsuri suplimentare de securitate la incendiu, rezultate din analize de caz, analize de risc de incendiu şi condiţii funcţionale specifice acestora.

Art.1.7. Prevederile codului sunt obligatorii pentru toţi factorii cu atribuţii în construcţii respectiv, investitori şi beneficiari sub orice titlu, proiectanţi, executanţi, verificatori de proiecte, experţi, responsabili tehnici cu execuţia, utilizatori şi organe ale administraţiei

publice, potrivit obligaţiilor şi răspunderilor ce le revin în conformitate cu prevederile legale. Art.1.8. Condiţiile de comportare la foc şi măsurile de securitate la incendiu asigurate

pentru principalele elemente de construcţie şi instalaţii, materiale şi echipamente utilizate la proiectarea şi realizarea construcţiilor, se prevăd obligatoriu în documentaţiile tehnice de către proiectanţii de specialitate respectivi, care răspund de măsurile luate, astfel:

a) arhitecţii, pentru: - conformarea şi corelarea clădirii, elementele de compartimentare, închiderile

exterioare perimetrale şi acoperiş, pereţii despărţitori, căile de evacuare, protecţia golurilor

funcţionale de circulaţie şi comunicare din pereţi şi planşee, evacuarea fumului (desfumare) şi evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi prin tiraj natural-organizat, tratamente termice, fonice, hidroizolaţii, finisaje (interioare şi exterioare);

b) inginerii structurişti, pentru: - elementele cu rol de stabilitate la incendiu a clădirii (stâlpi, coloane, diafragme,

contravântuiri, pereţi portanţi, planşee, terase, acoperişuri etc.), precum şi pentru precizarea

temperaturii critice a structurilor metalice proiectate şi care necesită protecţii la acţiunile termice ale incendiilor;

c) inginerii instalatori, pentru:

- sistemele, instalaţiile, echipamentele şi aparatele aferente clădirii proiectate, inclusiv cele de semnalizare şi de stingere a incendiilor (electrice, cu apă sau substanţe speciale, ventilare, climatizare, evacuare fum (desfumare) şi evacuare fum şi gaze fierbinţi

prin tiraj mecanic, încălzire, gaze, automatizări etc.).

____________________________________________________________________________


8

SECŢIUNEA 2

Terminologie Art. 1.9. Terminologia utilizată în cod este cea stabilită în SR EN ISO 13943:2007 şi

următoarea: (1) Acoperiş - parte a construcţiei care o închide faţă de exterior peste ultimul nivel construit (poate fi tip terasă sau şarpantă).

(2) Ardere – reacţie exotermă a unei substanţe cu un comburant. (3) Atrium (paţio, curte de lumină) - încintă din interiorul unei clădiri, acoperită sau neacoperită şi delimitată de închideri perimetrale. Atriumurile la care se referă prezentul

cod sunt cele care se desfăşoară pe cel puţin patru niveluri ale clădirii. (4) Capacitate portantă (R) – aptitudine a unei structuri sau a unui element de a rezista la acţiuni specificate în timpul expunerii la foc stabilite, conform unor criterii

definite. (5) Clapetă antifoc - dispozitiv de închidere (obturare) rezistent la foc montat pe tubulatura de ventilare în poziţie normal deschisă, prevăzut cu acţionare automată şi

manuală de închidere în caz de incendiu. (6) Clădire blindată - construcţie de producţie şi/sau depozitare supraterană închisă cu aria construită (Ac) mai mare de 1000 m2, în care activitatea se desfăşoară

numai la lumină artificială (construcţii cu acoperiş şi pereţi de închidere perimetrală plini, în care se prevăd numai goluri psihologice şi uşi de acces). Încăperile blindate cu aria construită (Ac) mai mare de 1000 m2 sunt considerate clădiri blindate.

(7) Clădire închisă - construcţie supraterană anvelopată (închisă perimetral cu pereţi şi cu acoperiş sau terasă). (8) Clădire monobloc - construcţie supraterană închisă de producţie şi/sau de

depozitare, cu aria construită (Ac) de cel puţin 20000 m2 şi lăţimea mai mare de 72 m. (9) Clădire subterană - construcţie realizată în întregime sub nivelul terenului înconjurător (natural sau amenajat), având numai căi de acces şi evacuare la nivelul

terenului. (10) Clădire supraterană - construcţie realizată peste cota terenului înconjurător (natural sau amenajat), cu sau fără niveluri subterane.

(11) Clădire civilă - construcţie în care nu se desfăşoară activităţi de producţie şi/sau depozitare. (12) Clădire înaltă - clădire civilă supraterană, la care pardoseala ultimului

nivel folosibil este situată între 28 m şi 45 m faţă de terenul sau carosabilul adiacent, care permit accesul autospecialelor de intervenţie ale Inspectoratelor pentru Situaţii de Urgenţă.

(12.1) În contextual codului, nu sunt considerate clădiri înalte:

a). clădirile de producţie şi/sau depozitare; b). clădirile civile (indiferent de destinaţie), la care deasupra nivelului limită se află un

singur nivel construit ce ocupă maximum 50% din aria construită a clădirii şi cuprinde numai

încăperi pentru maşini ale ascensoarelor, spaţii tehnice aferente, circulaţii funcţionale sau spaţii anexă (spălătorii, călcătorii etc.).

(12.2) Atunci când ultimele niveluri ale clădirii cuprind spaţii de tip duplex sau

triplex, se ia în considerare numai nivelul accesibil din circulaţiile comune orizontale ale clădirii. (13) Clădire foarte înaltă - clădire civilă supraterană la care pardoseala

ultimului nivel folosibil este situată peste înălţimea de 45 m faţă de terenul sau carosabilul

____________________________________________________________________________


9

adiacent şi care permit accesul autospecialelor de intervenţie ale Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă, cu excepţia clădirilor de locuit la care înălţimea normată este de 50 m

sau mai mult. (14) Clădire cu funcţiuni mixte – clădire supraterană care cuprinde diferite funcţiuni principale civile şi/sau de producţie şi/sau depozitare.

(15) Clase de performanţă la foc a produselor – expresii cantitative exprimate în termeni de performanţă pentru modul lor de comportare la acţiunea focului, în condiţii de utilizare finală (clase de reacţie la foc, clase de rezistenţă la foc şi de performanţă

la foc exterior). (15.1) Clasele de performanţă privind reacţia la foc a produselor pentru

construcţii (cu excepţia pardoselilor şi a produselor termoizolante pentru tubulatură

lineară), sunt: A1, A2. B, C, D, E si F. (15.2) Clasele de performanţă privind reacţia la foc a pardoselilor pentru

construcţii sunt: A1FL, A2 FL, B FL, C FL, D FL, E FL şi F FL.

(15.3) Clasele de performanţă privind reacţia la foc a produselor termoizolante pentru tubulatură lineară sunt: A1L, A2L, B L, C L, D L, E L şi F L. (16) Combustibil – produs care poate arde.

(17) Compartiment de incendiu - clădire independentă sau porţiune dintr-o clădire ori grup de clădiri comasate în limita ariilor construite normate (Ac), amplasate la distanţe de siguranţă normate faţă de construcţii învecinate sau delimitate prin elemente de

separare rezistente la foc, astfel încât propagarea incendiului în afara compartimentului să fie împiedicată pe durata de expunere la foc normată.

(18) Comportare la foc - totalitatea schimbărilor fizice şi chimice intervenite

atunci când un material, produs sau ansamblu de construcţie este supus acţiunilor unui incendiu standard. (19) Condiţii de performanţă - exprimarea performanţelor unui produs prin

criterii şi nivele de performanţă ale acestuia, corespunzătoare exigenţelor de securitate la incendiu ale utilizatorilor. (20) Condiţii de utilizare finală - exprimare convenţională pentru ansamblul

condiţiilor specifice în care un produs este încorporat într-o construcţie (utilizarea concretă a unui produs). (21) Construcţii – clădiri supraterane (cu sau fără subsoluri ori demisoluri) ori

subterane, cu destinaţii civile (locuinţe, administraţie, comerţ, sănătate, cultură, învăţământ, sport, turism etc.), de producţie şi/sau depozitare (prelucrări, ateliere, montaje, depozite etc.) sau funcţiuni mixte (diferite activităţi civile ori de producţie şi/sau depozitare înglobate

în acelaşi volum construit). (22) Construcţie (clădire) obişnuită - clădire care nu este înaltă, foarte înaltă,

cu săli aglomerate, monobloc, blindată).

(23) Construcţie deschisă - construcţie supraterană descoperită sau acoperită (tip şopron), deschisă perimetral pe cel puţin două laturi cu goluri permanent deschise reprezentând minimum 60% din suprafaţa pereţilor ori delimitată perimetral de

pereţi neetanşi (plasă, trafor etc.). (24) Cortină de siguranţă - element mobil de protecţie în caz de incendiu a golurilor funţionale din pereţii care delimitează încăperi compartimente de incendiu.

(25) Criterii de performanţă - condiţii în raport de care se evaluează îndeplinirea unei cerinţe de performanţă. Criteriile de performanţă pentru rezistenţa la foc a produselor de construcţii

sunt simbolizate astfel:

____________________________________________________________________________


10

R – capacitate portantă;

E – etanşeitate la foc;

I – izolare termică;

W – radiaţie termică;

M – acţiune mecanică;

C - închidere automată; În documentaţiile tehnice, proiectantul trebuie să precizeze frecvenţa

utilizării uşilor, conform SR EN 14600:2005 (E), astfel: - c5 – folosire frecventă; - c4 – frecvenţă mare în utilizare (folosire publică, fără atenţie în

folosire); - c3 – frecvenţă medie de utilizare (personalul care le foloseşte);

- c2 – frecvenţă redusă de utilizare (de la locuinţe unifamiliale,

până la mari uşi industriale); - c1 – uşi în poziţie normală „deschis‖; - c0 – fără performanţe stabilite.

S – etanşeitate la fum;

P sau PH – continuitate în alimentarea cu energie electrică şi/sau

transmisie de semnal pe durata incendiului;

G – rezistenţa la combustie a funinginei;

K – capacitatea de protecţie la foc a acoperişurilor. (26) Curba temperatură-timp standardizată – variaţia în funcţie de timp a

temperaturii stabilite conform unei metode specificate, pe durata unei încercări standardizate de rezistenţă la foc. (27) Degajament protejat - spaţiu construit închis destinat circulaţiei

funcţionale şi evacuării utilizatorilor, separat de restul clădirii cu pereţi şi planşee rezistente la foc (EI şi respectiv REI) şi desfumat conform prevederilor codului, astfel alcătuit, realizat şi echipat încât să nu fie inundat cu fum într-un timp determinat.

(28) Densitate sarcină termică (q)- potenţial calorific total al unui spaţiu, încăpere, compartiment de incendiu sau clădire, raportat la aria pardoselii luată în considerare (sarcină termică pe unitatea de suprafaţă), exprimată în Mj/m².

(29) Demisol - nivel construit al clădirii, având pardoseala situată sub nivelul terenului (carosabilului) înconjurător cu cel mult jumătate din înălţimea lui liberă şi prevăzut cu ferestre în pereţii de închidere perimetrală. Demisolul se consideră nivel suprateran al

clădirii atunci când pardoseala lui este situată sub nivelul terenului (carosabilului) înconjurător cu mai puţin de jumătate din înălţimea lui liberă şi se include în numărul de niveluri supraterane. Pe terenurile în pantă, demisolul este considerat nivel suprateran

atunci când are îndeplinită condiţia de suprateran cel puţin pe 50% din perimetru. Atunci când pardoseala demisolului este situată sub nivelul terenului (carosabilului) înconjurător cu mai mult de jumătate din înălţimea lui liberă, se consideră subsol.

Subsolurile se înclud în numărul de niveluri subterane ale clădirii. (30) Detonaţie – undă de ardere însoţită de explozie care se propagă cu viteză subsonică.

(31) Dispozitiv pentru evacuarea fumului în caz de incendiu – (gol) deschidere permanent deschisă sau închisă, practicată în treimea superioară a închiderilor perimetrale ale încăperii (pereţi exteriori) sau în acoperişul clădirii, astfel încât să permită

mailto:portant@;mailto:termic@;

____________________________________________________________________________


11

evacuarea fumului produs în caz de incendiu. Deschiderea golului pentru evacuarea fumului în caz de incendiu se realizează cu dispozitiv automat, prevăzut şi cu acţionare manuală.

(32) Dispozitiv pentru admisia aerului în caz de incendiu – (gol) deschidere permanent deschisă sau închisă, practicată în partea inferioară a închiderilor perimetrale ale încăperii din care se evacuează fumul (pereţi exteriori), fiind dispusă cât mai aproape de

pardoseală. (33) Dispozitiv antifoc – element de separare care rezistă la trecerea flăcărilor şi/sau a căldurii şi a efluenţilor focului într-o perioadă de timp determinată, în

condiţii specificate. (34) Efect de coş – mişcare ascensională a efluenţilor focului în interiorul unei incinte închise, provocată de curenţii de convecţie.

(35) Efluenţi ai focului – ansamblu de gaze şi/sau aerosoli (incluzănd particulele în suspensie), degajat prin ardere sau piroliză. (36) Elemente structurale – elemente portante ale unei structuri, inclusiv

contravântuirile. (37) Etanşeitate la foc (E) – aptitudine a unui element de separare într-o clădire atunci când este expus la foc pe o faţă, de a împiedica trecerea flăcărilor şi a gazelor

fierbinţi. (38) Explozie volumetrică – expansiune bruscă a unui gaz sau pulberi în amestec cu aerul care poate rezulta dintr-o reacţie rapidă de oxidare sau descompunere,

cu sau fără creştere de temperatură. (39) Flash-over) - trecere rapidă la starea de ardere generalizată pe întreaga suprafaţă a materialelor combustibile dintr-o incintă închisă.

(40) Incendiu - proces complex de ardere, cu evoluţie necontrolată, datorat prezenţei substanţelor combustibile şi a surselor de aprindere, a cărui izbucnire şi dezvoltare are efecte negative şi impune intervenţia organizată pentru stingere.

(41) Incendiu generalizat – stare de ardere cu flacără a tuturor materialelor combustibile pe durata unui incendiu. (42) Incombustibil – incapabil de a arde în condiţii specificate.

(43) Inflamabilitate – aptitudine a unui material sau produs de a arde cu flacără în condiţii specificate. (44) Inflamabil – capabil să ardă cu flacără, în condiţii specificate.

(45) Inflamare generalizată (flash-over) - trecerea bruscă la starea de combustie generalizată pe suprafaţa materialelor combustibile dintr-un spaţiu închis. (46) Încăperi cu aglomerări de persoane - încăperi în care se pot afla

simultan cel puţin 50 de persoane, fiecăreia din acestea revenindu-i o arie de pardoseală mai mică de 4 m2. (47) Încăpere tampon protejată - încăpere de protecţie a golurilor de

circulaţie funcţională şi de evacuare din pereţi, cu suprapresiune sau posibilitate de evacuare a fumului, astfel conformată, alcătuită şi echipată încât să corespundă rolului pe care îl are în caz de incendiu, conform prevederilor codului.

(48) Învelitoare – element component al acoperişurilor (teraselor), cu rol de asigurare a etanşeităţii construcţiei faţă de intemperii. (49) Izolare termică (I) – aptitudine a unui element de separare din clădire, în

cazul expunerii la foc pe o faţă, care limitează creşterea temperaturii pe faţa neexpusă sub nivelul specificat pe o durată de timp determinată.

____________________________________________________________________________


12

(50) Limitarea propagării incendiilor - ansamblul măsurilor constructive şi de instalaţii, prevăzute pentru împiedicarea extinderii incendiului pe durate normate de

timp, în interiorul clădirii sau în afara acesteia. (51) Mansarda - spaţiu construit sau amenajat funcţional în volumul podului clădirii (spaţiul funcţional dintre ultimul planşeu al clădirii şi acoperiş). Mansarda se include

în numărul de niveluri supraterane. (52) Material – substanţă unică de bază sau amestec uniform distribuit de substanţe (metal, piatră, lemn, beton, vată minerală cu liant uniform dispersat, polimeri etc.),

din care este constituit un produs. (53) Neinflamabil – incapabil de a arde cu flacără, în condiţii specificate. (54) Niveluri - spaţii construite supraterane sau subterane ale clădirii închise

sau deschise, delimitate de planşee. Constituie nivel al clădirii şi supanta a cărei arie este mai mare de 40% din cea a spaţiului în care este realizată. (55) Nivel de referinţă – nivelul terenului sau al carosabilului exterior accesibil

autospecialelor de intervenţie în caz de incendiu. (56) Nivel de stabilitate la incendiu - capacitatea globală normată a unei clădiri sau compartiment de incendiu de a răspunde la acţiunea unui incendiu standard.

Nivelul de stabilitate la incendiu al clădirii sau al compartimentului de incendiu este determinat de elementul său cu cea mai defavorabilă încadrare în valorile normate. (57) Panouri de învelitoare - elemente autoportante montate pe şarpantele

acoperişurilor clădirilor, cu rol de izolare hidrofugă şi după caz termică. (58) Pardoseală supraînălţată – pardoseală independentă, montată distanţat faţă de planşeu.

(59) Perete cortină - închidere perimetrală a clădirii (parţială sau totală), realizată cu structură proprie de rezistenţă (independentă de cea a clădirii de care se ancorează), sau panouri de faţadă fixate de structura clădirii (fără structură proprie). După

caz, pot fi utilizate şi combinaţii ale celor două sisteme de închidere perimetrală cu perete cortină. (60) Perete de separare a compartimentelor de incendiu – element de

separare a două clădiri sau porţiuni de clădire conceput pentru asigurarea rezistenţei şi stabilităţii la foc şi care poată să includă şi rezistenţa la sarcini orizontele astfel încât să împiedice propagarea focului dincolo de perete în cazul prăbuşirii structurii pe una din

părţile peretelui antifoc. (61) Perete sau planşeu rezistent la foc - element de construcţie vertical sau orizontal ori înclinat, realizat din materiale cu rezistenţa la foc cel puţin egală cu nivelul

normat (funcţie de rolul de protecţie la foc pe care îl are). (62) Perete sau planşeu rezistent la explozie - element de construcţie vertical sau orizontal ori înclinat, realizat din materiale fară goluri interioare, alcătuit şi

dimensionat astfel încât să reziste la presiunea exploziei volumetrice respective. Atunci când separă compartimente de incendiu, trebuie să îndeplinească şi condiţiile normate de rezistenţă la foc.

(63) Perete sau planşeu etanş la foc - element de construcţie vertical sau orizontal ori înclinat, alcătuit din materiale care asigură condiţia normată de etanşeitate la foc.

(64) Perete portant - element de construcţie vertical cu rol în stabilitatea clădirii. (65) Perete neportant - element de costrucţie vertical, fără rol în stabilitatea

clădirii.

____________________________________________________________________________


13

(66) Performanţă la foc - comportarea unui material, produs sau ansamblu de construcţie atunci când este expus unui foc specific.

(67) Planşeu - element de construcţie orizontal sau înclinat care delimitează niveluri ale clădirii. (68) Platformă - element de construcţie orizontal plin sau perforat maximum

50%, destinat accesului şi circulaţiei ocazionale, de maximum 8 ori pe schimb, (fără loc permanent de activitate). Platformele nu se iau în calcul la determinarea nivelului de stabilitate la incendiu şi a numărului de niveluri ale clădirii.

(69) Risc de incendiu - probabilitatea izbucnirii incendiului în spaţii, încăperi, clădiri, compartimente de incendiu sau instalaţii. (70) Reacţie la foc – comportare a unui material sau produs care, prin propria

sa descompunere alimentează un foc la care este expus, în condiţii specificate. (71) Rezistenţă la foc - aptitudine a unui produs să răspundă funcţiilor cerute (stabilitate la foc/capacitate portantă, etanşeitate la foc, izolare termică), pe o durată

de timp determinată şi/sau orice altă funcţie, într-o încercare standardizată de rezistenţă la foc. (72) Sală aglomerată - categorie distinctă a încăperilor cu aglomerări de

persoane, reprezentând o încăpere sau grup de încăperi care comunică direct între ele prin goluri verticale sau orizontale, protejate ori neprotejate din pereţii care le despart, în care aria de pardoseală ce-i revine unei persoane este mai mică de 4 m2 şi în care se pot întruni

simultan cel puţin 200 de persoane la parter sau 150 la alte niveluri ale clădirii (săli de spectacole, întruniri, comerţ, expoziţii, muzee, cluburi, cinematografe, cazinouri, discoteci, sport etc.).

(73) Sarcină termică - energie termică care poate fi produsă prin arderea completă a tuturor materialelor combustibile dintr-o incintă, inclusiv finisajele suprafeţelor construite (exprimată în Joules).

(74) Scară de evacuare - circulaţie verticală închisă sau deschisă, corespunzător dispusă, alcătuită, conformată, dimensionată şi protejată, astfel încăt să asigure condiţii corespunzătoare de evacuare în condiţii de siguranţă a utilizatorilor în caz

de incendiu. (75) Scară cu trepte balansate – scară la care forma în plan a unor trepte este diferită de celelalte trepte (pe înălţimea uneia sau a mai multor rampe).

(76) Scenariu de securitate la incendiu - valori şi relaţii între condiţiile şi perfomanţele la incendiu, asigurate în scopul realizării securităţii utilizatorilor şi a bunurilor. (77) Scenariu de incendiu – descriere detaliată a condiţiilor, inclusiv de

mediu, în care se pot desfăşura fazele unui incendiu real într-o incintă specificată sau ale unei simulări de incendiu într-o încercare la scară reală, pornind de la situaţia anterioară iniţierii incendiului până la sfârşitul arderii.

(78) Scena amenajată - spaţiu de joc aferent unei săli de spectacole, cu aria minimă de 150 m2 (inclusiv buzunarele şi depozitele acesteia), prevăzut cu turn de scenă, cu sau fără trape în pardoseală şi echipat cu dispozitive de manevrare a decorurilor.

(79) Sistem de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi - sistem de limitare a propagării incendiilor în construcţiile închise cu arii libere mai mari de 10400 m2 (fără pereţi interiori despărţitori), constituit din dispozitive de evacuare a fumului şi a gazelor

fierbinţi dispuse în acoperiş sau în treimea superioară a pereţilor exteriori, ecrane continui verticale dispuse sub planşee sau acoperiş şi admisii de aer amplasate la partea inferioară a spatiului respectiv.

____________________________________________________________________________


14

(80) Supantă - planşeu parţial plin, deschis pe una sau mai multe laturi faţă de încăperea în care este dispus. Supantele (planşeele parţiale), care ocupă mai mult de

40% din aria încăperii în care sunt dispuse sunt considerate niveluri şi se iau în calcul la determinarea nivelului de stabilitate la incendiu al clădirii. (81) Şarpantă - ansamblul structural al acoperişului unei clădiri, pe care se

dispun suportul învelitorii şi învelitoarea sau panourile de invelitoare. (82) Tambur deschis – sistem de protecţie a golurilor de circulaţie funcţională din elementele de compartimentare rezistente la foc sau explozie, folosit atunci

cînd motivat tehnic uşile, cortinele sau încaperile tampon protejate nu pot fi utilizate. (83) Temperatură de inflamabilitate – temperatură minimă la care trebuie încălzit un material sau produs pentru ca vaporii emişi să se aprindă instantaneu în

prezenţa unei flăcări, în condiţii specificate (exprimată în grade Celsius). (84) Temperatură de autoaprindere - temperatură minimă la care trebuie încălzit un material sau produs pentru ca vaporii emişi să se aprindă instantaneu în absenţa

oricărei surse de aprindere, în condiţii specificate (exprimată în grade Celsius). (85) Uşi de evacuare – elemente mobile cu deschidere normală, pe pivoţi sau balamale ori uşi glisante automate utilizate pentru închiderea golurilor din pereţi,

destinate circulaţiei funcţionale şi de evacuare a utilizatorilor. (86) Uşi, cortine şi obloane rezistente la foc - elemente mobile de protecţie a golurilor de circulaţie funcţională din pereţii cu rol de limitare a propagării incendiilor,

alcătuite şi echipate corespunzător prevederilor codului. (87) Utilizatori - persoane, animale sau obiecte care folosesc sau utilizează construcţia.

(88) Volet - dispozitiv de închidere (obturare) rezistent la foc, montat pe tubulaturi sau ghene de evacuare a fumului ori de admisie a aerului, normal închis sau deschis în poziţie de aşteptare şi prevăzut cu acţionare automată şi manuală în caz de

incendiu.

____________________________________________________________________________


15

CAPITOLUL 2

CONDIŢII ŞI PERFORMANŢE COMUNE CONSTRUCŢIILOR CU ORICE

DESTINAŢIE (CIVILE, DE PRODUCŢIE ŞI/SAU DEPOZITARE)

SECŢIUNEA I

Condiţii şi performanţe comune.

Art.2.1. Condiţiile şi performanţele de securitate la incendiu ale construcţiilor cu orice destinaţie (civile, de producţie şi/sau depozitare, mixte), se stabilesc şi se realizează astfel încât să asigure condiţiile corespunzătoare îndeplinirii prevederilor codului şi ale

reglementărilor tehnice aplicabile, în funcţie de : a) - categoria de importanţă şi clasa de importanţă a construcţiei;

b) - destinaţie, tip de construcţie şi capacitate maximă simultană de utilizatori;

c) - riscul de incendiu din încăperi, compartimente de incendiu şi construcţie; d) - nivelul de stabilitate la incendiu al construcţiei (compartimentului de incendiu), astfel asigurat încât să îndeplinească condiţiile de corelare normate;

e) - condiţiile specifice destinaţiei construcţiei (compartimentului de incendiu); f) - posibilităţile de acces, intervenţie şi salvare în caz de incendiu.

Categoria de importanţă şi clasa de importanţă a construcţiei.

Art.2.2. (1) Categoria de importanţă şi clasa de importanţă a construcţiei se stabilesc potrivit prevederilor legale, precizându-se în documentaţia tehnică a construcţiei.

(2) În funcţie de categoria de importanţă şi de clasa de importanţă, se asigură măsurile de securitate la incendiu prevăzute în cod şi în reglementările tehnice

specifice. Destinaţie, tip de construcţie şi capacitate maximum simultană de utilizatori.

Art.2.3. (1) În documentaţiile tehnice se precizează obligatoriu destinaţia construcţiei, a încăperilor şi după caz a spaţiilor acesteia, tipul de construcţie, precum şi

capacitatea maximum simultană de utilizatori. (2) Capacitatea maximum simultană de utilizatori se precizează la fiecare construcţie (compartiment de incendiu) şi pe nivelurile acesteia, precum şi la

încăperile în care se pot afla simultan mai mult de 20 de utilizatori. Risc de incendiu.

Art.2.4. (1) Riscurile de incendiu şi după caz, de explozie volumetrică, se determină pentru fiecare încăpere (în cazuri particulare şi pe zone ale acesteia),

____________________________________________________________________________


16

compartiment de incendiu şi construcţie, evaluându-se în funcţie de destinaţie, natura activităţii desfăşurate şi densitatea sarcinii termice (q).

(2) Densitatea sarcinii termice (q) se determină prin calcul, luând în considerare totalitarea materialelor şi substanţelor combustibile fixe şi mobile utilizate, prelucrate sau depozitate în încăperi, compartimente de incendiu şi construcţie.

(3) Riscul de explozie volumetrică poate rezulta atunci când se utilizează, prelucrează sau depozitează materiale ori substanţe solide, lichide sau gazoase a căror aprindere şi/sau explozie poate să aibă loc în amestec cu aerul, cu apa sau cu alte

materiale ori substanţe şi sunt în cantităţi care pot iniţia explozie volumetrică. (4) Funcţie de parametrii menţionaţi la pct. (1), (2) şi (3), riscul de incendiu poate fi:

a) – risc foarte mic, atunci când densitatea sarcinii termice (q) este mai mică de 105 Mj/m²;

b) – risc mic, atunci când densitatea sarcinii termice (q) este cuprinsă între

106 Mj m² şi 420 Mj m²; c) - risc mijlociu, atunci când densitatea sarcinii termice (q) este cuprinsă între 421 Mj m² şi 840 Mj/ m² sau se utilizează foc deschis sub orice formă;

d) - risc mare, atunci când densitatea sarcinii termice (q) este cuprinsă între 841 Mj/ m² şi 1680 Mj/ m²;

e) - risc foarte mare, atunci când densitatea sarcinii termice (q) este mai

mare de 1680 Mj/ m² sau există risc de explozie volumetrică. Art. 2.5. (1) Cel mai periculos risc de incendiu al unei zone neseparate cu pereţi

şi planşee rezistente la foc (EI, respectiv REI) , determină riscul de incendiu al întregii încăperi în care este situat, atunci când: a) – zona respectivă are aria mai mare de 10% din cea a încăperii în care se

află, ori depăşeşte aria de 400 m2; b) – zona cu risc foarte mare de incendiu şi explozie volumetrică are un volum mai mare de 5% din volumul încăperii în care se află.

(2) În cazurile în care nu se îndeplinesc condiţiile precizate la alineatele a) şi b), se adoptă riscul de incendiu mai puţin periculos existent (care îndeplineşte condiţiile respective) şi se iau măsuri tehnice de protecţie în zonele cu risc de incendiu sau explozie

(inclusiv în zonele de protecţie a acestora), astfel încât să se reducă posibilitaţile propagării uşoare a incendiului în zonele învecinate şi a formării concentraţiilor locale cu risc de explozie volumetrică.

(3) Atunci când sunt mai multe zone cu riscuri de incendiu şi/sau explozie situate în puncte distincte ale unei încăperi (neseparate cu pereţi şi planşee rezistente la foc), riscul de incendiu al întregii încăperi se determină astfel:

a) – când distanţa dintre zonele respective (măsurată pe orizontală) este mai mică de 40 m, se ia în considerare cel mai periculos risc de incendiu existent şi suma ariilor efective ale acestuia, respectiv suma volumelor aferente riscului de explozie volumetrică;

b) – când distanţa dintre zonele respective este mai mare de 40 m, ariile efective nu se însumează şi se asigură local (pentru fiecare zonă cu risc de incendiu), condiţiile şi măsurile de securitate la incendiu corespunzătoare riscului.

Art.2.6. La determinarea concentraţiilor amestecurilor cu risc foarte mare de incendiu şi explozie volumetrică, se iau în considerare scăpările şi degajările de gaze, vapori sau praf

____________________________________________________________________________


17

posibile atât în timpul desfăşurării normale a activităţii, cât şi în cazurile accidentale de avarie a instalaţiilor utilitare aferente, stabilite prin proiect.

Art.2.7. Riscul de incendiu în ansamblu, se consideră riscul cel mai periculos al încăperilor şi zonelor ale căror volume însumate reprezintă mai mult de 30% din volumul

construcţiei (compartimentului de incendiu), indiferent de destinaţia acestora. Art.2.8. (1) La determinarea riscurilor de incendiu în zonele, spaţiile, încăperile,

compartimentele de incendiu şi construcţiile în care se desfăşoară activităţi de producţie şi/sau depozitare, se au în vedere şi prevederile Anexei 1.

(2) În încăperile de producţie este admisă depozitarea materialelor şi

substanţelor combustibile ori incombustibile, numai în cantităţile şi sorturile necesare tehnologic.

Art.2.9. În documentaţiile tehnice de proiectare şi execuţie se precizează obligatoriu riscul de incendiu al încăperilor, zonelor, compartimentelor de incendiu şi construcţiilor, iar atunci când riscul este şi de explozie volumetrică se precizează şi zonele de protecţie

normate ale acesteia. Nivel de stabilitate la incendiu al construcţiei.

Art.2.10. (1) Nivelul de stabilitate la incendiu asigurat astfel încât construcţia (compartimentul de incendiu) să îndeplinească condiţiile de conformare şi corelare normate

în cod, are în vedere clasele de rezistenţă la foc ale principalelor elemente de construcţie utilizate.

(2) Luarea în considerare a claselor de reacţie la foc ale materialelor şi

elementelor constructive utilizate la alcătuirea clădirilor este obligatorie: a) la clădirile supraterane înalte, foarte înalte ori cu săli aglomerate;

b) pentru căile de evacuare din clădirile supraterane sau subterane cu orice

destinaţie; c) în cazurile precizate în cod şi în reglementările tehnice aplicabile.

(3) La clădirile supraterane înalte, foarte înalte şi la cele cu săli

aglomerate cu nivelul I de stabilitate la incendiu, şarpantele acoperişurilor vor fi realizate integral din materiale şi elemente din clasa de reacţie la foc A1 sau A2-s1.d0, iar la sălile aglomerate cu nivelele II sau III de stabilitate la incendiu pot fi A2 sau C.

(4) Învelitorile şi acoperişurile clădirilor supraterane cu orice funcţiune trebuie proiectate pe baza cerinţelor ,,Regulamentului privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc‖, aprobat prin

Ordinul comun al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului şi al ministrului administraţiei şi internelor nr.1822/2004, respectiv nr.394/2004, corespunzător metodei de încercare 3, respectiv clasele de performanţă la foc exterior BROOF(t3), CROOF(t3), DROOF(t3),

FROOF(t3). Art.2.11. Condiţiile minime de rezistenţă la foc pe care trebuie să le îndeplinească

principalele elemente de construcţie utilizate pentru încadrarea construcţiei (compartimentului de incendiu) în nivele de stabilitate la incendiu, sunt precizate în tabelul 2.11.

____________________________________________________________________________


18

Tabelul 2.11. Condiţii minime pentru încadrarea construcţiei (compartimentului de incendiu) în nivele de stabilitate la incendiu

Nr. crt.

Tipul elementelor de construcţie

utilizate

Nivel de stabilitate la incendiu al

construcţiei

I II III IV V

1 Pereţi portanţi, cu rol de separare a focului:

REI 180

REI 120

REI 90

REI 60

REI 30

2 Pereţi neportanţi cu rol de separare a focului:

EI 180

EI 120

EI 90

EI 60

EI 30

3 Planşee, terase, cu rol de separare a focului:

REI 90

REI 60

REI 45

REI 30

REI 15

4

Elemente portante fără rol de

separare a focului (stâlpi, coloane şi contravântuiri cu rol de stabilitate în caz de incendiu) :

R 240

R 180

R 120

R 60

R 15

5 Elemente portante fără rol de separare a focului (grinzi) :

R 90

R 60

R 45

R 30

R 15

6 Închideri perimetrale (pereţi exteriori neportanţi, pereţi cortină, pereţi dubli ventilaţi, panouri de închidere).

EI 15 *

EI 15

EI 15

EI 15

E 15

7 Pereţi despărţitori neportanţi**: EI 60

EI 45

EI 30

EI 15

-

8 Structura de rezistentă a acoperişurilor fără pod şi şarpante ale acoperişurilor fără pod (ferme, pane).

R 60

R 45

R 30

R 15

-

8 Panouri de invelitoare ale acoperişurilor fără pod

E 15***

E ****

E ****

E *****

E *****

10 Pardoseli supraînălţate, scene,

tribune, gradene etc.

R

30

R

15

R

15

R

15

-

Note la tabelul 2.11: * In clădirile supraterane înalte şi foarte înalte, închiderile perimetrale cu pereţi

cortină sau pereţ dubli ventilaţi, vor avea clase de rezistenţă la foc diferenţiate în funcţie de înălţimea clădirilor, potrivit prevederilor specifice acestora.

** În interiorul apartamentelor clădirilor de locuit, pereţii pot fi EI 15.

*** Clasa de reacţie la foc minimum A2-s1, s2, d1, d2 sau d3; B. **** Clasa de reacţie la foc C. ***** Clasa de reacţie la foc D.

Art.2.12. (1) Pentru încadrarea în nivelul de stabilitate la incendiu, funcţie de rolul pe care îl îndeplinesc, elementele principale ale construcţiei trebuie să îndeplinească

condiţiile minime normate din tabelul 2.11. (2) Nivelul de stabilitate la incendiu al construcţiei (compartimentului de

incendiu), este determinat de elementul său cu cea mai defavorabilă încadrare.

mailto:desp@r]itori

____________________________________________________________________________


19

(3) În documentaţiile tehnico-economice se precizează obligatoriu nivelul de stabilitate la incendiu al construcţiei (compartimentului de incendiu).

Art.2.13. La stabilirea nivelului de stabilitate la incendiu al clădirii (compartimentului de incendiu), nu se iau in considerare următoarele:

a) şarpanta şi suportul învelitorii construcţiilor cu pod încadrate în nivelul II sau III de stabilitate la incendiu, dacă planşeul spre pod nu este suspendat de şarpanta acoperişului iar golurile din planşeul spre pod sunt protejate cu elemente de închidere

normal închise, rezistente la foc EI 30; b) învelitorile acoperişurilor de orice fel, precum şi termoizolaţiile şi hidroizolaţiile montate deasupra unui suport continuu rezistent la foc minimum REI 30;

c) luminatoarele şi cupolele dispuse pe acoperiş, a căror arie însumată (în proiecţie orizontală) este mai mică de 25% din aria încăperii închise în care sunt dispuse, precum şi luminatoarele prevăzute la atriumuri (indiferent de aria lor), atunci când sunt

realizate cu structuri şi vitrări din materiale clasa de reacţie la foc A1 sau A2-s1.d0; d) platformele si elementele metalice necesare funcţional sau tehnologic şi care nu sunt luate în calcul la rezistenţa şi stabilitatea construcţiei în caz de incendiu;

e) elementele constructive ale marchizelor, windfangurilor, verandelor, pridvoarelor şi ale cerdacurilor.

Art.2.14. (1) Cu excepţia clădirilor supraterane înalte, foarte înalte ori cu săli aglomerate, este admisă utilizarea structurilor metalice neprotejate împotriva acţiunilor termice ale incendiului şi reducerea clasei de rezistenţă la foc până la minimum R 15 pentru

stâlpi, EI 15 pentru pereţi şi REI 15 pentru planşee, considerându-se că îndeplinesc condiţiile pentru nivelul II de stabilitate la incendiu, la următoarele construcţii (compartimente de incendiu):

a) civile, parter şi maximum două etaje, cu aria construită (Ac) de cel mult 600 m² şi densitatea sarcinii termice (q) de maximum 420 Mj/m²;

b) civile, de producţie şi/sau depozitare prevăzute cu instalaţii automate de răcire cu

apă a tuturor elementelor principale ale construcţiei, pe timpul normat pentru încadrarea lor în nivelul II de stabilitate la incendiu (instalaţii de pulverizare, structuri drenate etc.);

c) parcaje supraterane pentru autoturisme deschise cel puţin pe două laturi, cu aria

construită (Ac) de maximum 3000 m² şi înălţimea ultimului nivel utilizat la maximum 20 m faţă de terenul sau carosabilul înconjurător, precum şi la parcaje subterane cu maximum două niveluri;

d) de producţie şi/sau depozitare supraterane, conform prevederilor art. 4.4. (2) La clădirile închise cu pereţi perimetrali, se asigură limitarea

propagării uşoare a incendiilor pe faţade şi prin interiorul clădirii, conform prevederilor

codului. (3) În scopul asigurării securităţii utilizatorilor şi a bunurilor materiale, în

toate cazurile în care se utilizează structuri sau elemente metalice neprotejate termic se vor

avea în vedere: a) rolul structurii sau a elementului în asigurarea stabilităţii clădirii; b) categoria de importanţă şi clasa de importanţă a construcţiei;

c) numărul de persoane şi valoarea bunurilor adăpostite; d) urmările posibile ale prăbuşirii construcţiei datorită acţiunii incendiului.

____________________________________________________________________________


20

SECŢIUNEA II

Limitarea propagării incendiilor

Art. 2.15. (1) Limitarea propagării incendiilor între construcţii şi în interiorul acestora, se asigură prin: a) amplasarea şi conformarea construcţiilor;

b) alcătuirea constructivă a elementelor de construcţii şi instalaţii; c) măsurile de limitare a propagării incendiilor în interiorul construcţiilor (pereţi şi planşee rezistente la foc şi după caz, rezistente la explozie volumetrică).

Amplasarea şi conformarea construcţiilor

Art. 2.16. (1) Construcţiile supraterane civile, de producţie şi/sau depozitare, pot fi amplasate independent sau comasate între ele. (2) Construcţiile se amplasează la distanţele normate faţă de vecinătăţi

sau se compartimentează faţă de acestea cu pereţi rezistenţi la foc, corespunzător prevederilor codului. (3) Construcţiile comasate se amplasează la distanţe nenormate între

ele, în limitele ariilor construite (Ac) admise pentru compartimentele de incendiu funcţie de destinaţie, nivelul cel mai defavorabil de stabilitate la incendiu, riscul de incendiu cel mai periculos şi numărul cel mai mare de niveluri.

(4) La stabilirea compartimentelor de incendiu rezultate din comasarea construcţiilor supraterane, se însumează numai ariile construite efective (Ac) ale construcţiilor respective.

(5) Nivelul de stabilitate la incendiu al compartimentului de incendiu rezultat din construcţiile comasate, este cel al clădirii cu cel mai defavorabil nivel de stabilitate.

(6) Construcţiile destinate persoanelor care nu se pot evacua singure, cele pentru obiecte, echipamente sau aparatură de importanţă deosebitã şi cele cu săli aglomerate, nu se recomandă să fie comasate cu alte construcţii.

(7) Comasarea clădirilor supraterane înalte sau foarte înalte nu este admisă.

Art. 2.17. Distanţele minime de securitate la incendiu între construcţiile (compartimente de incendiu) independente supraterane civile, de producţie şi/sau depozitare, sunt stabilite în tabelul 2.17.

Tabelul 2.17. Distanţe minime de securitate la incendiu între construcţiile (compartimentele de incendiu) independente supraterane civile, de producţie şi/sau depozitare

____________________________________________________________________________


21

Nivel de stabilitate la incendiu al

construcţiei

Distanţe minime de securitate la incendiu (m), faţă de construcţii învecinate cu nivelul de stabilitate la incendiu:

I – II III IV – V

I – II 5 6 8

III 6 8 10

IV – V 8 10 12

Note la tabelul 2.17:

a) Pentru construcţiile cu risc foarte mare de incendiu distanţele de securitate faţă de vecinătăţi se majorează conform prevederilor codului, dar nu vor fi mai mici de 12 m. Atunci când sunt şi cu risc de explozie volumetrică distanţele vor corespunde prevederilor

reglementărilor specifice. b) Prin hotărâri scrise şi proprie răspundere, investitorii sau beneficiarii pot stabili distanţe de securitate mai mici între construcţiile proprii din cadrul limitei de proprietate, cu condiţia

adoptării măsurilor alternative de securitate la incendiu prevăzute în reglementările tehnice aplicabile. c) Între construcţiile echipate cu instalaţii automate de stingere a incendiului tip sprinkler, distanţele normate se pot reduce cu cel mult 20%.

Art. 2.18. (1) Prin conformarea construcţiilor (compartimentelor de incendiu), se vor respecta condiţiile normate de corelare între nivelul de stabilitate la incendiu asigurat,

aria construită (Ac), destinaţie, numărul de niveluri, capacitatea maximum simultană de utilizatori şi tipul de clădire, asigurându-se limitarea posibilităţilor de propagare uşoară a focului şi a fumului în interiorul lor, la vecinătăţi şi de la vecinătăţi. (2) Pe cât posibil, activităţile cu riscuri mari şi foarte mari de incendiu

se dispun în zone distincte ale construcţiei, iar cele cu riscuri de explozie volumetrică se recomandă să fie dispuse la ultimul nivel al construcţiei supraterane de producţie şi/sau depozitare.

(3) Atunci când dispunerea activităţilor cu risc de explozie volumetrică nu este posibilă tehnic sau funcţional la ultimul nivel al construcţiei de producţie şi/sau depozitare, se prevăd măsuri de compartimentare cu elemente rezistente la foc şi explozie

volumetrică, potrivit prevederilor codului şi ale reglementărilor tehnice aplicabile. (4) Nu este recomandată dispunerea încăperilor şi a spaţiilor cu risc de explozie volumetrică în subsolurile construcţiilor supraterane. Când este justificat tehnic, în

subsolurile construcţiilor de producţie şi/sau depozitare pot fi dispuse astfel de spaţii ş i încăperi numai dacă sunt asigurate măsurile specifice de protecţie şi sunt compartimentate cu elemente rezistente la foc şi explozie (REI).

(5) În construcţiile supraterane sau subterane civile nu se admite manipularea, prelucrarea sau depozitarea materialelor şi substanţelor cu risc de explozie volumetrică, precum şi amplasarea atelierelor în care se utilizează astfel de materiale.

Art. 2.19. În funcţie de nivelul de stabilitate la incendiu asigurat, construcţiile (compartimentele de incendiu) supraterane civile, de producţie şi/sau depozitare se

conformează astfel încât ariile construite (Ac) şi numărul lor de niveluri să respecte condiţiile de corelare prevăzute în tabelele 2.19.(1), 2.19.(2) şi articolul 2.20.

____________________________________________________________________________


22

Tabelul 2.19.(1) Condiţii de corelare a ariilor construite (Ac) ale construcţiilor (compartimentelor de incendiu) supraterane civile

Nivel de stabilitate la

incendiu

Aria maximă construită (Ac) a construcţiilor (compartimentelor de incendiu) supraterane civile (m²)

cu un nivel cu mai multe niveluri

I – II

3500

III

2500

IV

2000

1500

V

1000

800

Tabelul 2.19.(2). Condiţii de corelare a ariilor construite (Ac) şi a numărului de niveluri al

construcţiilor (compartimentelor de incendiu) supraterane de producţie şi/sau depozitare.

Note la tabelele 2.19.(1) şi 2.19.(2):

Risc de incendiu

Nivel de

stabilitate la

incendiu

Număr de

niveluri supraterane

admise

Aria maximă construită (Ac) a construcţiilor (compartimentelor de incendiu) supraterane

de producţie şi/sau depozitare (m²)

Parter

cu două niveluri

cu mai multe

niveluri

Foarte mare

I – II 6 Nelimitate

Mare

I Nelimitate

II 6 Nelimitat 15.000 7.500

III 3 5.500 3.500 2.500

IV 2 3.000 1.500 Nu se admit

V 1 1.500 Nu se admit

Mijlociu

I – II Nelimitate

III 3 7.000 5.500 3.500

IV 2 3.500 2.000 Nu se admit

V 1 1.500 Nu se admit

Mic şi/sau

foarte mic

I – II Nelimitate

III 3 7.800 6.500 3.500

IV 2 3.500 2.500 Nu se admit

____________________________________________________________________________


23

a) Ariile construite (Ac) se pot majora cu 100% la construcţiile (compartimentele de incendiu) echipate cu instalaţii automate de stingere a incendiilor sau cu 25% pentru cele

prevăzute cu instalaţii automate de semnalizare a incendiilor. Majorările menţionate nu se cumulează. b) La construcţiile (compartimentele de incendiu) cu două niveluri supraterane,

investitorii sau beneficiarii pot mări aria compartimentului de incendiu la construcţiile proprii din cadrul limitei de proprietate în limitele admise pentru clădiri parter, dacă planşeul dintre parter şi etaj este rezistent la foc minimum REI 120 şi nu are goluri neprotejate EI 90-c.

c) În cazuri justificate tehnic investitorii sau beneficiarii pot stabili arii construite mai mari (Ac) la construcţiile proprii din cadrul limitei de proprietate, prin hotărâri scrise şi răspundere proprie.

Art. 2.20. La clădirile supraterane civile trebuie să respecte următoarele condiţii de corelare între nivelul de stabilitate la incendiu asigurat, numărul de niveluri supraterane,

destinaţie şi capacitatea maximum simultană de utilizatori: a) la clădirile cu nivelul de stabilitate la incendiu I, numărul de niveluri supraterane nu se limitează, indiferent de destinaţia şi capacitatea lor;

b) la clădirile cu nivelul de stabilitate la incendiu II, numărul de niveluri supraterane se stabileşte potrivit prevederilor referitoare la clădirile supraterane obişnuite; c) la clădirile cu nivelul de stabilitate la incendiu III, IV sau V, numărul de niveluri

supraterane se limitează în funcţie de destinaţie şi de capacitatea maximă simultană de utilizatori, conform a prevederilor tabelului 2.20.c.

Tabelul 2.20.c. Condiţii de corelare între destinaţie, capacitate maximă simultană şi numărului de niveluri ale clădirilor supraterane civile cu nivel de stabilitate la incendiu III, IV sau V

Nr.

crt.

Clădiri supraterane civile

pentru:

Capacitate

maximă

simultană (utilizatori)

Număr maxim de niveluri supraterane admis pentru clădiri civile cu nivelul de

stabilitate la incendiu :

III IV V

1

Persoane care nu se pot evacua singure

150

2

1

1

2

Muzee sau expoziţii care nu adăpostesc valori deosebite şi nu

sunt săli agglomerate

300

3

2

1 Cazare temporarã 200

Învăţământ de cultură generală şi

licee

480

3 Locuit 200 5 3 2

4

Altă destinaţie (fără săli aglomerate).

300

5

2

1

Note la tabelul 2.20.c:

____________________________________________________________________________


24

a) În cazuri justificate tehnic şi asigurând măsuri suplimentare de protecţie, investitorii sau beneficiarii pot adopta un singur nivel în plus faţă de cele admise, prin hotărâri scrise şi

proprie răspundere. b) Pentru construcţiile de cazare temporară cu capacitatea totală maximă simultană de 50 de utilizatori şi pentru clădirile de locuit, investitorii sau beneficiarii pot adopta două niveluri

în plus faţă de cele admise, prin hotărâri scrise şi proprie răspundere. Art. 2.21. (1) Pentru limitarea propagării incendiului, construcţiile civile, de

producţie şi/sau depozitare se compartimentează în limita ariilor normate ale compartimentelor de incendiu, iar în interiorul compartimentelor de incendiu se recomandă prevederea unor elemente de separare rezistente la foc (pereţi EI şi respectiv planşee REI).

(2) Funcţiunile (activităţile) diferite dintr-o clădire se separă cu pereţi EI şi planşee REI cu rezistenţa la foc corespunzătoare riscurilor de incendiu şi densităţii sarcinii termice (q) din încăperile adiacente, potrivit prevederilor codului şi Anexei 2.

Art. 2.22. (1) În clădirile supraterane civile cu nivelul de stabilitate la incendiu I sau II este admisă mansardarea (realizarea unui nivel funcţional construit în volumul

podului), dacă acoperişul asigură clasa de rezistenţă la foc corespunzătoare nivelului de stabilitate la incendiu al clădirii şi încăperile din mansardă sunt amenajate din materiale clasa de reacţie la foc A1 sau A2- s1.d0, fiind separate de restul podului cu pereţi rezistenţi

la foc EI 120, iar eventualele goluri de comunicare cu podul sunt protejate cu elemente EI 90-c. (2) În construcţiile civile cu nivelul de stabilitate la incendiu IIl, IV sau V,

mansardarea este admisă în condiţiile respectării prevederilor tabelului 2.20.c din cod. Alcătuirea constructivă a elementelor de construcţii şi instalaţii.

Art. 2.23. Construcţiile (compartimentele de incendiu) şi elementele de construcţie ale acestora vor fi alcătuite şi conformate astfel încât să nu favorizeze propagarea uşoară a

focului şi a fumului în interiorul şi/sau în exteriorul lor (pe faţade ori acoperiş). Art. 2.24. (1) Elementele de construcţie combustibile utilizate la clădiri în condiţiile

admise, se recomandă să nu fie cu goluri interioare, iar eventualele goluri interioare ale acestora să fie intrerupte la cel mult 4 m pe verticală şi maximum 6 m pe orizontală.

(2) Întreruperile golurilor interioare pot fi realizate din acelaşi material cu

al elementului de construcţie. (3) Golurile din elementele de construcţie verticale nu trebuie să

comunice cu golurile elementelor de construcţie orizontale.

(4) Întreruperea continuităţii golurilor din elementele de construcţie orizontale este obligatorie şi în dreptul pereţilor despărţitori, iar a golurilor verticale în dreptul planşeelor.

(5) Întreruperea continuităţii golurilor interioare este obligatorie şi la placările combustibile ale pereţilor şi tavanelor, dar nu se referă la canalele de ventilare/ condiţionare şi la spaţiul cu rol de ventilare/condiţionare situat deasupra tavanelor

suspendate, precum şi la podurile construcţiilor. (6) Atunci când se utilizează materiale sau elemente de construcţie combustibile, este obligatorie luarea măsurilor de protecţie la foc a acestora (după caz,

ignifugări, tratări cu substanţe termospumante, torcretări, întreruperi ale continuităţii

mailto:activit@]ile

____________________________________________________________________________


25

materialului combustibil etc.), conform prevederilor codului şi ale reglementărilor tehnice aplicabile.

Acoperişuri fără pod

Art. 2.25. Continuitatea componentelor combustibile ale acoperişurilor fără pod trebuie întreruptă cel puţin în dreptul rosturilor de tasare-dilatare sau seismice ale construcţiei, prin fâşii continui din materiale clasa de reacţie la foc A1 sau A2-s1.d0 cu

lăţimea de minimum un (1) m, ori prin tratarea componentelor combustibile cu protecţii care să asigure limitarea transmiterii uşoare a arderii (pe lăţimea fâşiei normate de întrerupere).

Plafoane suspendate Art. 2.26. (1) Continuitatea plafoanelor suspendate pline şi a pardoselilor

supraînălţate combustibile, se întrerupe la limita pereţilor rezistenţi la foc ai încăperii sau atunci când nu sunt astfel de pereţi, în dreptul rosturilor de tasare-dilatare sau seismice ale construcţiei.

(2) Întreruperile menţionate la alin. (1) se realizează cu fâşii continui din materiale clasa de reacţie la foc A1 sau A2-s1.d0 ori spaţii libere cu lăţimea de minimum un (1) m, dispuse în planul plafonului suspendat sau prin tratarea componentelor combustibile

ale plafonului cu protecţii care să asigure limitarea transmiterii uşoare a arderii (pe lăţimea fâşiei normate de întrerupere).

Art. 2.27. (1) Indiferent de clasa de reacţie la foc a plafoanelor pline suspendate, continuitatea golului dintre plafon şi planşeu se întrerupe prin diafragme continui realizate din materiale clasa de reacţie la foc A1 sau A2-s1.d0, dispuse la maximum 30 m pe două

direcţii perpendiculare. (2) Nu este obligatorie întreruperea continuităţii golurilor dintre plafon şi

planşeu, la plafoanele suspendate care nu sunt pline (de tip perforat, lamelar, fagure sau

grătar), la canalele de ventilare/condiţionare, la spaţiul cu rol de ventilare/condiţionare situat deasupra plafoanelor susupendate, precum şi la podurile clădirilor. (3) Plafoanele suspendate, placările, tratamentele fonice şi termice,

pardoselile supraînalţate şi finisajele combustibile, trebuie montate la distanţă sau protejate faţă de aparate electrice, corpuri de iluminat şi în general de orice sursă de încălzire, astfel incât să nu fie posibilă aprinderea lor.

Art. 2.28. (1) La clădirile cu înălţimea totală mai mare de 20 m (până la coamă sau atic), faţă de terenul carosabil adiacent accesibil autospecialelor de intervenţie ale

pompierilor şi închiderile perimetrale rezistente la foc minimum EI 60, sistemele compozite de izolare termica exterioară a pereţilor perimetrali trebuie sa fie cel puţin din clasa de reacţie la foc B-s2.d0.

(2) Atunci când se utilizează termoizolaţii din clasa de reacţie la foc cel puţin C-s2.d0 cu grosimea mai mare de 10 cm montate în exteriorul închiderilor perimetrale ale clădirilor şi protejate cu tencuieli multistrat, ferestrele şi uşile se bordează (în exterior) pe

toate laturile cu termoizolaţii clasa A1 sau A2-s1.d0 de reacţie la foc şi aceeaşi grosime cu a materialului termoizolant al faţadei, pe minimum 0,30 m lăţime. Aceste bordări ale golurilor din pereţii exteriori ai clădirii, pot fi înlocuite cu fâşii orizontale continui de termoizolaţie clasa

de reacţie la foc A1 sau A2-s1.d0 dispuse în dreptul tuturor planşeelor, cu lăţimea de

mailto:l@]imea

____________________________________________________________________________


26

minimum 0,30 m şi aceeaşi grosime cu a materialului C-s2,d0 utilizat la termoizolarea faţadei, ori cu balcoane sau copertine continui clasa de reacţie la foc A1 sau A2, cu lăţimea

de minimum 0,60 m (măsurată pe orizontală). (3) La clădirile cu înălţimi de maximum 20 m (până la coamă sau atic), măsurate conform alineatului (1), sistemele de izolare termică exterioară pot fi cel puţin

clasa de reacţie la foc C- s2.d0, fără a mai fi obligatorie bordarea golurilor. (4) Produsele utilizate pentru finisajul exterior, inclusiv de izolare

termică sau de placare a închiderilor perimetrale (faţade duble ventilate, pereţi exteriori,

pereţi cortină) ai clădirilor înalte şi foarte înalte, trebuie să fie clasa A1 sau A2-s1.d0 de reacţie la foc. Finisaje Art. 2.29. (1) Finisajele pe căile de circulaţie funcţională şi de evacuare a

utilizatorilor clădirilor, inclusiv pardoselile supraînalţate, se realizează din materiale clasa de reacţie la foc A1 sau A2-s1.d0.

(2) Sunt admise pardoselile din clasa de reacţie la foc CFL-s1 (lemn,

mochete de maximum 2 cm grosime) şi finisajele din folii combustibile de maximum 0,5 cm grosime din clasele B-s1.d0, C-s1.d0 la pereţi şi planşee, dacă sunt lipite pe suport rezistent la foc minimum REI 30 şi A1, A2-s1.d0.

Art. 2.30. (1) Finisajele, tratamentele termice şi tratamentele fonice combustibile utilizate la construcţii, nu vor crea goluri cu adâncimea mai mare de 0,30 m faţă de suport

(perete, planşeu). (2) Golurile interioare create între suport şi tratamentele termice şi fonice combustibile, vor respecta prevederile art. 2.24 din cod.

Scări

Art. 2.31. Scările prevăzute pentru funcţionarea normală şi evacuarea în caz de incendiu a utilizatorilor construcţiei, trebuie să îndeplinească condiţiile de alcătuire, dimensionare şi de rezistenţă la foc stabilite în cod şi reglementările tehnice aplicabile.

Art. 2.32. (1) Pereţii caselor de scări închise din clădiri obişnuite, cu excepţia scărilor deschise care sunt admise, trebuie să asigure rezistenţele la foc stabilite în cod.

(2) Peretele din spatele nişelor sau a sliţurilor din pereţii care delimitează casele de scări închise, trebuie să asigure cel puţin următoarele rezistenţe la foc:

a) EI 90, la clădirile cu nivelul de stabilitate la incendiu I; b) EI 45, la clădirile cu nivelul de stabilitate la incendiu II sau III; c) EI 15, la clădirile cu nivelul de stabilitate la incendiu IV sau V.

Art. 2.33. Planşeele care separă casele de scări şi căile lor de ieşire în exterior (la nivelul terenului sau carosabilului adiacent) faţă de restul clădirii, trebuie să asigure

minimum: a) REI 90, în clădirile cu nivelul de stabilitate la incendiu I; b) REI 60, în clădirile cu nivelul de stabilitate la incendiu II;

c) REI 45, în cădirile cu nivelul de stabilitate la incendiu III;

____________________________________________________________________________


27

d) conform condiţiilor stabilite pentru încadrarea în nivelul de stabilitate la incendiu, la clădirile cu nivelul de stabilitate la incendiu IV sau V.

Art. 2.34. Podestele, rampele şi grinzile scărilor interioare de circulaţie funcţională şi evacuare a utilizatorilor (închise sau deschise), cu excepţia celor precizate în cod, trebuie

să fie minimum : a) R 90, în clădirile cu nivelul de stabilitate la incendiu I; b) R 60, în clădirile cu nivelul de stabilitate la incendiu II ;

b) R 45, în clădirile cu nivelul de stabilitate la incendiu III ; c) R 30, în clădirile cu nivelul de stabilitate la incendiu IV ; d) R 15, în clădirile cu nivelul de stabilitate la incendiu V.

Art. 2.35. Golurile de acces la casele de scări de evacuare închise se protejază cu elemente de închidere (uşi, încăperi tampon), conform prevederilor codului.

Ascensoare

Art. 2.36. (1) Puţurile ascensoarelor şi în general ale sistemelor de transport pe verticală, inclusiv încăperile pentru maşinile aferente acestora, se separă de restul clădirii prin pereţi şi planşee rezistente la foc (EI şi respectiv REI), corespunzatoare riscului de

incendiu şi densităţii sarcinii termice (q) din încăperile adiacente, tipului de clădire şi destinaţiei clădirii, potrivit prevederilor codului. (2) Ascensoarele de persoane, înglobate în case de scări închise sau

amplasate în atriumuri ori dispuse în exteriorul clădirii (panoramice), precum şi de acces la platforme, galerii sau pasarele deschise, pot fi neseparate cu elemente rezistente la foc.

(3) Puţurile ascensoarelor, protecţia golurilor de acces şi ascensoarele

din clădirile supraterane înalte sau foarte înalte, precum şi ascensoarele pentru pompieri şi cele pentru salvarea bolnavilor cu targa, vor corespunde prevederilor specifice precizate în cod şi în reglementările tehnice aplicabile.

Art. 2.37. În casele de scări închise prevăzute pentru circulaţia funcţională şi evacuarea utilizatorilor construcţiilor civile, de producţie şi/sau depozitare, nu este admisă

amplasarea ascensoarelor pentru materiale şi a oricărui alt sistem de transport al materialelor pe verticală.

Atriumuri Art. 2.38. (1) Prevederile codului referitoare la atriumurile din clădiri, se referă la

atriumurile închise şi acoperite, cu înălţimea de minimum patru niveluri ale clădirii şi cu

lăţimea de cel puţin 7H din înălţimea lor (în care H reprezintă cea mai mică înălţime a

atriumului). (2) Realizarea unor atriumuri care nu îndeplinesc condiţiile precizate la

alin. (1), este admisă numai dacă se iau măsuri corespunzătoare de securitate la incendiu care să împiedice transmiterea focului de la un nivel la altul prin efectul de coş (protecţia golurilor din pereţii de separare faţă de clădire cu elemente rezistente la foc, copertine,

balcoane, perdele de apă perimetrale etc.).

____________________________________________________________________________


28

Art. 2.39. (1) Atunci când atriumurile se închid perimetral faţă de clădire cu panouri vitrate, acestea nu trebuie să favorizeze propagarea incendiilor de la un nivel la

altul. În acest scop, vitrările succesive se separă pe verticală prin zone continui pline (parapete) cu înălţimea de cel puţin 1,20 m şi rezistente la foc EI 60 sau prin copertine (planşee) continui rezistente la foc REI 60, cu lăţimea de cel puţin de 1,20 m (măsurată pe

orizontală). (2) Vitrările pereţilor perimetrali care separă atriumurile de restul clădirii vor fi etanşe la foc E 15 şi vor reprezenta mai puţin de 40 % din suprafaţa peretelui în care

sunt dispuse. (3) Dacă din considerente funcţionale se prevăd pereţi pentru separarea

atriumurilor de restul clădirii, aceştia trebuie să fie rezistenţi la foc EI corespunzător densităţii sarcinii termice (q) din spaţiile adiacente coform Anexei 2, dar minimum EI 60.

(4) Pentru închiderile perimetrale ale atriumurilor spre exterior, se vor utiliza materiale şi elemente de construcţie rezistente la foc EI 15, iar în cazul utilizării pereţilor cortină sau dubli ventilaţi, se respectă şi prevederile specifice acestora.

Art. 2.40. Circulaţiile comune orizontale deschise spre atrium se prevăd la limita lor spre atrium cu ecrane continui cu înălţimea de cel puţin 0,50 m, dispuse sub planşee şi

realizate din materiale rezistente la foc minimum A1, A2-s1.d0, R15 sau DH 30 (conform SR 12101-1) .

Art. 2.41. (1) Dotările fixe şi mobile din atriumuri nu trebuie să depăşească densitatea sarcinii termice (q) de 420 Mj/m2.

(2) La determinarea densităţii sarcinii termice (q) se ia în considerare

aria celui mai mare nivel al atriumului delimitat de pereţi, în afară de primul nivel al atriumului.

Art. 2.42. Luminatoarele şi cupolele care acoperă atriumurile, trebuie să fie clasa de reacţie la foc A1 sau A2-s1.d0.

Art. 2.43. (1) Nu este recomandată dispunerea neseparată de atrium a spaţiilor din clădire cu risc mare sau foarte mare de incendiu. (2) Atunci când se prevăd funcţional spaţii cu risc mare sau foarte

mare de incendiu (comerţ, expoziţii şi altele similare cu densitatea sarcinii termice (q) peste 840 Mj/m2), acestea se echipează obligatoriu cu instalaţii automate de semnalizare şi de stingere a incendiilor.

Art. 2.44. Nu sunt admise depozite de materiale şi/sau substanţe combustibile neseparate faţă de atriumuri cu elemente rezistente la foc, alcătuite şi dimensionate

corespunzător densităţii sarcinii termice (q) din spaţiile adiacente. Limitarea propagării incendiului pe faţade şi acoperiş.

Art. 2.45. Închiderile perimetrale ale construcţiilor se proiectează, alcătuiesc şi se realizează în aşa fel încât să întârzie propagarea incendiilor de la un nivel la altul, atât pe

faţade (prin exteriorul închiderii perimetrale), cât şi prin interiorul acesteia.

____________________________________________________________________________


29

Art. 2.46. (1) Pentru intârzierea propagării incendiilor prin exteriorul închiderii

perimetrale (pe faţadă), vitrările succesive pe verticală de orice fel se separă prin zone verticale continui dispuse în planul închiderii perimetrale sau în interiorul construcţiei (la maximum 0,15 m de închiderea perimetrală), etanşe la foc minimum E 30 şi cu înălţimea de

cel puţin 1,20 m (măsurată pe verticală). (2) Zonele verticale pentru întârzierea propagării incendiilor prin exteriorul închiderii perimetrale, se pot înlocui prin copertine exterioare continui rezistente la

foc REI 30 şi lăţimea de minimum 1,20 m, (măsurată pe orizontală). (3) Pereţii cortină sau dubli ventilaţi, utilizaţi la închiderile perimetrale ale construcţiilor se vor realiza din materiale şi elemente de construcţie A1, A2-s1.d0,

rezistente la foc corespunzator condiţiilor normate pentru încadrarea în nivelul de stabilitate la incendiu al clădirii şi a înălţimii clădirii, conform prevederilor codului. (4) În dreptul planşeelor de rezistenţă ale construcţiei, spaţiul liber dintre

peretele perimetral de tip cortină sau dubli ventilaţi şi planşeu, se etanşază E 30 astfel încât să se asigure întârzierea propagării incendiilor prin interiorul clădirii. (5) Pereţii cortină sau dubli ventilaţi se ancorează cu elemente

rezistente la foc minimum R15 de structura de rezistenţă a clădirii pe care o închid perimetral.

(6) Materialele termoizolante utilizate la pereţii de închidere perimetrală

pot fi din clasele de reacţie la foc A1, A2 sau B, conform prevederilor codului. (7) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), nchiderile perimetrale

cu vitrare rezistentă la foc cel puţin EI 30 (i→o), conform document de referinţă SR EN

1364-3- Încercări pentru rezistenţa la foc a elementelor neportante. Partea 3: Pereţi cortină – Configuraţie completă (ansamblu complet).

Art. 2.47. Pentru capacitatea de protecţie la foc a acoperişurilor, se prezintă în documentaţia tehnică de proiectare şi performanţa la foc exterior (simbol K).

Alcătuiri constructive specifice construcţiilor cu risc de explozie volumetrică.

Art. 2.48. La alcătuirea construcţiilor cu risc foarte mare de incendiu şi explozie

volumetrică amplasate independent, se recomandă utilizarea elementelor de construcţie uşoare, având în vedere şi prevederile Anexei 2.

Art. 2.49. (1) Încăperile cu risc foarte mare de incendiu şi explozie volumetrică se compartimentează cu pereţi rezistenţi la foc şi la explozie, iar planşeele şi elementele lor de susţinere vor fi astfel realizate încât să nu fie deplasate de explozie, îndeplinind aceleaşI

condiţii cu pereţii rezistenţi la explozie prevăzuţi la spaţiul respectiv. (2) Acoperişurile cu pod nu sunt admise la construcţiile şi încăperile cu risc de explozie volumetrică.

Art. 2.50. (1) Încăperile cu riscuri foarte mari de incendiu şi explozie volumetrică, atunci când în mod justificat tehnic sunt dispuse în construcţii cu alte destinaţii, se separă

de restul construcţiei cu pereţi şi planşee rezistente la foc EI, respectiv REI şi rezistente la explozie volumetrică, alcătuite şi dimensionate în conformitate cu prevederile codului şi ale reglementărilor tehnice aplicabile.

____________________________________________________________________________


30

(2) Practicarea golurilor în pereţii rezistenţi la explozie volumetrică este admisă în cazuri excepţionale, impuse de necesităţi tehnologice sau funcţionale şi numai

dacă sunt protejate cu elemente de închidere corespunzătoare prevederilor codului. (3) Străpungerea pereţilor rezistenţi la explozie volumetrică de către tuburi, conducte, conductoare sau cabluri electrice este admisă numai în cazuri de strictă

n

Documents

COD NAŢIONAL DE SECURITATE LA INCENDIU A CONSTRUC IILOR Stingere/COD NATIONAL 2012... · la foc a produselor pentru construcţii, se pot utiliza sistemele de calcul din eurocoduri